Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bugetul este
Un buget flexibil
Dacă un buget static este utilizat în mod normal în scopuri de planificare și este pregătit înainte de
începutul perioadei financiare, apoi un buget flexibil este utilizat în scopuri de control și este pregătit, în
mod normal, retrospectiv, atunci când nivelul actual al activității într-o perioadă este cunoscut.
Bugetul flexibil recunoaște modelele de comportament al costurilor, cum ar fi modificările veniturilor
din vânzări și costurile variabile, pe măsură ce variază volumul vânzărilor, și modificările treptate ale
costurilor fixe, pe măsură ce nivelurile de activitate cresc sau scad cu mai mult de o anumită sumă.
Bugetele flexibile ar trebui utilizate pentru a arăta ce costuri și venituri ar fi trebuit să fie pentru nivelul
real de activitate. Un buget flexibil este un buget care, prin recunoașterea diferitelor modele de
comportament de costuri, modificări ca volum de activitate (de ieșire și de vânzări) se modifică.
Bugetul de producție – se întocmește în expresie cantitativă. Scopul acestui buget îl constituie asigurarea
volumului producției care este suficient pentru satisfacerea cererii cumpărătorilor și crearea unui nivel al
stocurilor de produse rațional din punct de vedere economic.
Volumul producției = volumul vânzărilor + sold planificat la finele perioadei – sold planificat la
începutul perioadei
Tabelul 5. Bugetul de producție
Produsul A, unități (secția Produsul B, unități,
1) (sec.2)
Vânzări
+ Stoc planificat la finele perioadei
-Stoc planificat la începutul perioadei
Volumul producției
Bugetul costurilor directe de materiale și de achiziții este un buget de asigurare cu materii prime și
materiale. Se întocmește pentru fiecare secție și arată cantitatea de materiale necesare pentru realizarea
programei de producție.
Costuri directe de materiale = Volumul producției x costul unitar al materialelor directe
Tabelul 6. Bugetul costurilor directe de materiale ( bugetul utilizării materialelor directe)
Produsul A, un. (secția 1) Produsul B, un., (sec.2) Total
kg lei kg lei kg lei
1 2 3 4 5 6=2+4 7=3+5
Volumul
fabricării,
un.
Materialul
X
Materialul
Y
Total
3
Bugetul de achiziții a materialelor – constă în determinarea cantității necesare de materiale achiziționate
pentru a asigura programul de producție și nivelul necesar al stocurilor.
Valoarea achiziției = achizițiile necesare x consumuri materiale pentru fiecare fel de material pe unitate
de produs x prețul unitar al materialelor
Tabelul 7. Bugetul de achiziții a materialelor de bază
Materialul X Materialul Y Total
1.Necesitatea de producție, kg
2.+Stoc planificat la finele perioadei, un.
Bugetul CIP – arată pe subdiviziuni și în total suma CIP controlate și necontrolate de manageri. În plus,
permite de a calcula coeficientul de repartizare a CIP - informațiile necesară pentru a evalua stocurile și a
determina costul vânzărilor.
Tabelul 9. Bugetul CIP
Secția 1 Secția 2 Total
Coeficientul Numărul Total, Coefici- Numărul Total lei cost, lei
de de om/ore lei entul de de om/ore
repartizare a repartiza-
CIP variabil, re a CIP
lei/ore variabil,
lei/ore
CIP controlate
Materiale
auxiliare
Munca auxiliară
Energie
Reparație și
deservire
Total CIP
controlate
CIP
necontrolate
amortizarea
control
Energie
4
Reparația și
deservirea
tehnică
Total CIP
necontrolate
CIP totale
Baza de
repartizare
(om-ore)
Coeficientul
planificat de
repartizare, lei
/om-ore
Bugetul costului producției fabricate – în acest buget sunt generalizate costurile totale într-un singur
document și sunt prezentate pe secții și în total
Tabelul 10. Bugetul costului producției fabricate
Secția 1 Secția 2 Total
Costul materialelor
directe
Costul cu personalul
direct
CIP controlate
Total Costul producției
Bugetul stocurilor – determinarea valorii stocurilor este necesară pentru a stabili costul produselor
fabricate și vândute, precum și pentru a reflecta informațiile în bilanț. Pentru a evalua produsele finite,
trebuie de calcula costul unitar al produsului. Coeficientul de repartizare a CIP stabilită în tabelul 9, permite
de a determina costul unitar de producție.
Tabelul 11. Costul unitar de producției
Produsul A, lei Produsul B, lei
Costuri directe
CIP
Total
Avantajele bugetelor
Un buget flexibil calculează veniturile și costurile bugetare în baza nivelului efectiv de producție
obținut în perioada bugetară, și este întocmit la sfârșitul perioadei, când nivelul efectiv al producției este
cunoscut; pe când un buget static este elaborat la începutul perioadei bugetare, în baza nivelului de
producție planificat pentru acea perioadă. Deci, un buget flexibil le permite managerilor să calculeze abateri
care furnizează mai multe informații decât cele ce pot fi deduse din abaterile în raport cu cel static.
Bugetele flexibile ar trebui utilizate pentru a arăta ce costuri și venituri ar fi trebuit să fie pentru nivelul
real de activitate. Un buget flexibil este un buget care se modifică prin recunoașterea diferitelor modele de
comportament de costuri, modificări ca volum de activitate (de ieșire și de vânzări).
La întocmirea unui buget flexibil este necesar:
6
Exemplul 3.
1. O entitate produce și realizează articolul A pentru 10 lei/bucată.
2. În bugetul static este prevăzut fabricarea și realizarea a 120 000 bucăți.
3. Consumurile (costurile) variabile bugetate sunt de 6 lei/bucată.
4. Costurile variabile efective sunt de 6,5 lei/bucată.
4. Costurile fixe bugetate sunt de 300 000 lei.
5. Efectiv s-au produs 100 000 bucăți și s-au vândut la un preț de 9, 75 lei/bucată.
Pasul 3. Calculul costurilor din bugetul flexibil pe baza costului variabil bugetat pe unitate de produs, a
cantității efectiv produse și a costurilor fixe bugetate.
Dacă se cere o analiză mai detaliată a abaterii nefavorabile, contabilul procedează la descompunerea și mai
detaliat abaterea nefavorabilă de 155 000 lei a venitului operațional, calculată în raport cu prevederile
bugetului static.
Abaterea venitului
din vânzări în = Rezultat efectiv – Suma din bugetul static =
raport cu bugetul static
Datele obținute specifică că, abaterea nefavorabilă de 20 000 aferentă unităților fabricate și vândute
a produs abateri nefavorabile în venitul operațional cu incidențe și asupra profitului.
Managementul entității solicită elaborarea unui buget flexibil, care să conțină o serie de venituri
operaționale, iar apoi să compare volumele prevăzute în buget cu cele efective
Exemplul 4. Următorul buget flexibil cuprinde o serie de volume operaționale de la 100 000 la 140
000 de unități: este prezentată atât folosirea adecvată cât și cea neadecvată a bugetului dat.
Tabelul 17. Analiza abaterilor în raport cu bugetul flexibil
Preț/Cost unitate Bugetul flexibil pentru diferite Rezultate
Nr. Indicatori Buget Efectiv cantități ale producției fabricate efective pentru
și vândute 100 000
1. Venituri
2. Costuri variabile
3. Costuri fixe
4. Cost total
5. Profit operațional
6. Abatere - buget flexibil (120 000) față de
efectiv (nefavorabilă) neadecvată
7. Abatere – buget flexibil (100 000) față de
efectiv (nefavorabilă) adecvată
Următorul pas pe care îl face contabilul se referă la prezentarea bugetului flexibil, bugetului static,
precum și a rezultatelor efective. Ulterior se compară rezultatele efective cu bugetul flexibil și bugetul static
și ca rezultat se produce detalierea abaterilor, precum și identificarea celor care apar ca rezultat al
modificării volumului și costurilor, și anume:
abateri de preț, și
abateri de volum (cantitative).
Tabelul 18. Analiza abaterilor bugetului flexibil în dependență de tip
Nr. Indicatori Rezultate Abaterile Bugetul Abaterile Bugetul
efective prețului flexibil volumului static
1 2 3 4=5-3 5 6=7-5 7
1. Unități produse și vândute
2. Venituri
3. Costuri variabile
4. Costuri constante
5. Profit operațional
a) abaterea totală a profitului operațional sub influența prețului de vânzare: se compară rezultatele
efective în raport cu bugetul flexibil
Abaterea nefavorabilă a volumului vânzărilor se poate datora unuia sau mai multora dintre
următorii factori: