Trăsături romantice ale nuvelei:

- personaje excepţionale în situaţii excepţionale (masacrarea boierilor, leacul de frică, moartea domnitorului);
- subiectul istoric;
- antiteza (dintre cruzimea domnitorului şi blândeţea doamnei);
- culoarea epocii (vestimentaţie, obiceiuri, ospăţul domnesc).
Trăsături clasice:
- echilibrul compoziţiei (patru părţi precedate de un motto semnificativ);
- prezentarea riguroasă a evenimentelor;
- caracterul obiectiv al naraţiunii;
- mesajul educativ al operei.
Trăsături realiste:
- tehnica detaliului semnificativ (descrierea minuţioasă a decorului, a vestimentaţiei etc);
- observaţia psihologică şi socială;
- nararea obiectivă şi impersonală.
Nuvela este specia genului epic în proză, de dimensiuni mai ample decât ale schiţei, dar mai reduse decât ale romanului, cu un
singur fir epic, cu un conflict concentrat şi intrigă riguros construită, cu personaje puţine, din care se individualizează unul
singur.
Caracteristici ale nuvelei istorice:
- este inspirată din trecutul istoric;
- timpul şi spaţiul sunt clar delimitate;
- subiectul nuvelei este riguros construit, urmărind evenimentele în succesiunea lor cronologică;
- construcţia subiectului este dramatică, dialogurile se constituie în replici memorabile;
- atmosfera de epocă este reconstituită prin decor, vestimentaţie, obiceiuri, limbaj;
- personajul principal, cel care dă numele nuvelei, este de obicei un domnitor crud în jurul căruia se grupează boieri
linguşitori şi corupţi;
- finalul nuvelei istorice coincide cu sfârşitul personajului principal.

 Nuvela prezintă un episod din istoria Moldovei, cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul
(1564-1569).
 Izvorul principal de inspiraţie îl constituie „Letopiseţul Ţării Moldovei” de Grigore Ureche, dar autorul modifică
câteva date în scopuri istorice.
 Tema literară ilustrează conflictul dintre domnul feudal, cu putere absolută, şi boieri, pentru putere în Moldova
secolului al XVI-lea.
 Ideea care stă la baza operei este demonstrarea caracterului despotic, tiranic al domnitorului, caracterul trădător al
boierimii în lupta pentru putere, situaţia grea a norodului.

Compozitional, nuvela respecta mai mult cerintele genului dramatic decat pe acele ale celui epic. Distingem in tesatura
intima a nuvelei doua planuri. Unul anunta actiunile lui Lapusneanu in vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doilea ofera, la
scena deschisa, spectatorului desfasurarea faptelor. Credem ca cel de-al doilea plan constituie esenta dramatica a nuvelei.
Compozitia este de factura clasicista: sobra, echilibrata, intr-o arhitectonica organizata in patru capitole, fiecare purtand un
motto care exprima ideea substantei epice. Cele patru capitole urmeaza un echilibru clasic, caci alterneaza conflictele si
procedeele de expunere sugerand echilibrul clasic al unei compozitii muzicale in care alterneaza ritmurile.
Nuvela are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce priveste ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce
priveste psihologia si tragismul personajului, ceea ce-l determina pe Vasile Alecsandri sa o numeasca un adevarat „cap de
opera de stil energetic si de pictura dramatica”.
Structura:
Opera este structurată în patru părţi, purtând patru motto-uri care conţin ideea fiecărui capitol:
I. „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu” – cuvintele aparţin lui Lăpuşneanul, ca răspuns la îndemnul boierilor de a renunţa la tron;
II. „Ai să dai samă, Doamnă” – este replica văduvei unui boier ucis de Lăpuşneanul, ameninţare adresată Doamnei Ruxanda,
soţia domnitorului;
III. „Capul lui Moţoc vrem...” – sunt cuvintele mulţimii venite la curte să se plângă de asuprirea boierilor;
IV. „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu” – sunt cuvintele lui Alexandru Lăpuşneanul, aflat pe patul de moarte, ca o
ameninţare împotriva celor care îl călugăriseră.
„Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…” – cuvintele apartin lui Lapusneanu, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul
Moldovei adresat lui de catre boierii veniti sa-l intampine. Se refera la conflictul, anuntat inca din expozitiune, dintre
Lapusneanu si boierii sustinatori ai lui Stefan Tomsa. C. Negruzzi se slujeste de textul lui Gr. Ureche: „Daca au mers solii acei
de la Tomsa, si au spus lui Alexandru-voda. Atunci sa fi zis Alexandru-voda: <<De nu ma iubesc ei, cum ii iubesc pre dansii,
si de nu ma va tara, eu voiu pre dansa; si tot voi merge ori cu voie, ori fara voie…>>”. Opozitia dintre cele doua pronume „eu”
– „voi” anunta conflictul nuvelei. Aceste cuvinte ilustreaza hotararea lui Lapusneanu de a ocupa tronul impotriva vointei
marilor boieri, si prin ele se instituie intriga;
„Ai sa dai sama, Doamna!…” – este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanu, amenintare adresata Doamnei Ruxanda,
sotia domnitorului, pentru crimele infaptuite de el. Reprezinta un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei si
inventivitatii scriitorului, creat cu scopul de a patrunde in adancime personajul principal. Afirmatia vaduvei o face si pe
Doamna Ruxanda complice la faptele sangeroase ale domnitorului si starneste interventia acesteia in a tempera conflictul
generator de ura si razbunare;
„Capul lui Motoc vrem…” – sunt cuvintele multimii de tarani nemultumiti, veniti la Curte sa se planga de asuprirea boierilor,
de saracie, de foame, de viata lor devenita insuportabila. Mottoul anunta cea mai dramatica parte a nuvelei, episodul antologic
din punct de vedere al structurii intime, al gradarii si echilibrului situatiilor, precum si al ingeniozitatii artistice cu care
Negruzzi a stiut sa aseze fata-n fata domnul, boierii si poporul;
„De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…” – sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanu, aflat pe patul de suferinta, ca o
amenintare impotriva celor care-l calugarisera. Amenintarea releva o pornire demonica pe care numai moartea o poate opri.
Prin viziunea realista a trecutului istoric, prin relieful uimitor al caracterelor si prin viguroasa sa constructie epico-
dramatica, Alexandru Lapusneanul se situeaza printre marile realizari ale literaturii pasoptiste.
Subiectul:
Primul capitol : Al. Lăpuşneanul revine în Moldova după ce fusese vândut de boieri, pentru a ocupa a doua oară domnia. Este
fixat timpul: sec. al XVI-lea şi locul: Moldova.
Boierii care îl trădaseră (Moţoc, Veveriţă, Spancioc, şi Stroici) îl întâmpină acum aproape de graniţă. Aceştia vor să-l
convingă să renunţe la tron deoarece „norodul nu te vrea, nici te iubeşte”.
Alexandru Lăpuşneanul le răspunde mânios că este hotărât să se instaleze pe tronul Moldovei: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă
vreu (...) şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi”.
Moţoc, rămas singur cu Lăpuşneanul, îi cere voie să-l însoţească pe noul vodă în mersul lui biruitor spre Suceava şi îi sărută
mâna, aşa cum câinele linge mâna celui care vrea să-l bată.
Al doilea capitol: După fuga lui Tomşa, Lăpuşneanul se instalează pe tronul Moldovei şi trece la pedepsirea aspră a boierilor.
Le ia averile sau îi ucide la cea mai mică greşeală şi arde toate cetăţile în afară de Hotin. Văduva unui boier ucis o ameninţă pe
Ruxanda : „Ai să dai samă, Doamnă”.
Doamna Ruxanda, soţia lui Lăpuşneanul şi „fiica bunului Petru Rareş”, înspăimântată de cruzimile înfăptuite de soţul său şi
impresionată de cuvintele văduvei, îl roagă să nu mai verse sânge. Al. Lăpuşneanul îi promite că, începând cu ziua de
poimâine, nu va mai vărsa sânge, iar pentru a doua zi îi promite „un leac de frică”.
Capitolul al treilea este cel mai dramatic. Începe printr-o atmosferă cuvioasă, la mitropolie, unde domnitorul şi boierii
ascultau slujba. Lăpuşneanul apare în ipostaza celui care se umileşte, se închină la icoane smerit, le cere iertare boierilor
pentru crimele făcute şi promite o împăcare.
Boierii sunt invitaţi la curte, la un mare ospăţ, prilej cu care aflăm multe informaţii cu privire la bucatele servite în asemenea
împrejurări.
La sfârşitul ospăţului, la semnul domnitorului, slujitorii scot jungherele şi îi omoară pe toţi cei 47 de boieri.
Auzind zgomot la curte, poporul se apropie să vadă ce s-a întâmplat. Mulţimea este la început dezorientată, neştiind ce să
ceară, dar se canalizează mai apoi spre o singură dorinţă împrevizibilă „Capul lui Moţoc vrem”. Moţoc cere să se tragă în ei
pentru că sunt proşti. Celebră a rămas replica domnului: „Proşti, da mulţi. Profitând de această situaţie, Lăpuşneanul îl dă pe
Moţoc în mâinile gloatei înfuriate care „într-o clipă îl făcu bucăţi”.
Lăpuşnenul cere apoi să se reteze capetele celor ucişi, după care le aşează pe mijlocul mesei, făcând o piramidă, în funcţie de
neam şi de ranguri. La urmă, domnitorul o cheamă pe domna Ruxanda care leşină în faţa acestei grozăvii, spre dezamăgirea
domnitorului: „Femeia tot femeie (...), în loc să se bucure, ea se sperie”.
Caplitolul al patrulea: Timp de patru ani, Lăpuşneanul îşi ţine promisiunea şi nu mai ucide nici un boier, dar născoceşte tot
felul de schingiuiri. Îmbolnăvindu-se şi mustrându-l conştiinţa pentru cruzimile comise, îi cere mitropolitului Teofan, „în
delirul frigurilor”, să îl călugărescă. După ce se trezeşte din starea de inconştienţă şi se vede călugăr, îi ameninţă pe toţi cu
moartea: „M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu”.
Spancioc şi Stroici se întorc la căpătâiul bolnavului şi o sfătuiesc pe doamna Ruxanda să îi pună soţului ei otravă în băutură.
Scena otrăvirii este cutremurătoare, scriitorul descriind în amănunt moartea domnitorului.
Caracterizarea personajului:
Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepţional, care acţionează în situaţii
excepţionale. Este construit din contraste şi are o psihologie complexă, calităţi şi defecte puternice.
Dintre mijloacele de caracterizare domină caracterizarea indirectă (prin fapte, limbaj, comportament, relaţia cu celelalte
personaje, gesturi, atitudini). Faptele domnitorului, ajuns din nou pe tronul Moldovei, campania de exterminare a boierilor,
leacul de frică oferit doamnei Ruxanda,, aruncarea lui Moţoc în mâinile gloatei – pun în lumină un domnitor absolut, un tiran
al epocii medievale.
Dominantă este setea de putere, iar acesteia i se supun celelalte trăsături.
Ajuns din nou la putere, Lăpuşnenu devine crud, violent şi brutal deoarece însetat de răzbunare, îi ucide pe toţi boierii
care îl trădează, îi ucide fără mila sau îi deposedează de averi pe toţi boierii care îl trădează.
La el nici atitudinea faţă de domniţa Ruxandra nu este constantă, ci durează doar până când acesta îşi aminteşte de
crimele săvârşite.Atunci când domniţa insistă să înceteze vărsarea de sânge, devine impulsiv şi violent prin limbaj şi gesturi
(,,Muiere nesocotită, striga Lăpuşneanu”), totuşi se adaptează oricărei situaţii, ştiind să-şi reprime pornirile impulsive, fie
pentru a-i induce in eroare pe ceilalţi, fie pentru a-şi asunde adevăratele intenţii.
Ipocrit, ironic şi insinuant, profitând de credulitatea şi naivitatea soţiei, Lăpuşnenu îi promite încetarea incidentelor şi
un leac de frică.
Ipocrizia sa atinge punctul culminant în timpul cuvântării de împacare cu boierii, rostită în biserică.El simulează
cucernicia, ascultă subjba, se închină la icoane, dar nu are nimic sfant şi jură strâmb în faţa altarului.
Cinismul, luciditatea, sângele rece în faţa scenei uciderii celor 47 de boieri, comportamenul dispreţuitor şi cinic faţă de Moţoc
dezvăluie o structură diabolică;
Bun cunoscător al psihologiei umane, Lăpuşneanul profită de mulţimea adunată la curtea domnească, ştiind să scape de
unul dintre cei mai ameninţători duşmani ai săi, Moţoc;
În apropirea morţii, doreşte să se pocăiască, devenind călugăr, dar revenidu-i puterile îi revin si impulsivitatea, violenţa
şi setea de răzbunare(,,Ieşiţi că pe toţi vă omor”).
Toate aceste însuşiri sunt evidente direct prin sintagme ca: ,,Aceasta deşanţată cuvântare” , ,,urâtul său caracter” sau
prin caracterizare directă făcută de alte personaje ,,bunul meu domn” , ,,viteazul meu soţ” (Ruxandra) ,,crud şi cumplit este
omul acesta”(Teofan). Cele mai multe trăsături sunt evidenţiate prin gesturi, mimică şi felul său de a vorbi (,,silindu-se a nu
zâmbi) , ,,raspunse cu sânge rece”, ,,azvârli cu mânie!”.
Doamna Ruxanda este sotia lui Alexandru Lapusneanul. Personaj secundarsi pozitiv, autorul ii atribuie si un portret fizic
impresionant:”Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de fedelens albastru blanit cu samur, a caruia manice atarnau
dinapoi; era incinsa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale, impregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atarna o
salba de multe siruri de margaritar. Slicul de samur, pus cam intr-o parte, era impodobit cu un surguci alb si sprijinit pe umerii
si pe spatele sale. Figura ei avea acea frumuseta, care facea odinioara vestite femeile Romaniei.”.
Trasatura ei dominanta este tristetea, provocata de destinul familiei sale: fratele ei mare, Ilias, s-a dus la Constantinopol, unde
s-a convertit la mahomedanism, parintii si fratele cel mic, Stefan erau morti.
Tristetea si frica ei se accentueaza pe zi ce trecea, mai ales cand vedea crimele comise de sotul ei si este impresionata de
lacrimile jupaneselor vaduve care vin sa i se planga. Buna la suflet, inzestrata cu un suflet nobil, incearca sa-l opreasca pe
Lapusneanul, care nu mai inceta cu omorurile:” O, bunul meu domn, viteazul meu sot! urma ea, destul! Ajunga atata sange
varsat, atate vaduvii, atatia sarmani!”.
Doamna Ruxandra este o sotie devotata, isi respecta sotul, chiar daca acesta o insulta si o ameninta de multe ori. Iubirea ei fata
de fiu sau o determina sa incalce regulile crestinesti si sa puna otrava in bautura sotului ei.
Motoc este un alt personaj secundar, putand fi considerat si antagonist. Intruchipeaza tipul boierului tradator.
Este intrigant, perfid, las, prefacut, la inceput i se impotriveste lui Lapusneanul, apoi i se alatura. El este slugarnic si
lingusitor:”Motoc ii saruta mana, asemenea unui cainelui care, in loc sa musce, linge mana care-l bate. El era multamit de
fagaduinta ce castigase; stia ca Alexandru-voda o sa aiba nevoie de un intrigant precum el.”
Motoc devine autoritar in momentul in care Lapusneanul trebuie sa aleaga intre el si popor, lipsit de suflet cere „sa dea cu
tunul” in gloata. Se simte ca o fiara cuprinsa de lanturi si totusi crede ca mai are scapare:”Pune sa deie cu tunul intrinsii…
Sa moara toti !. Eu sunt boier mare; ei sunt niste prosti.”.
Ipocrizia lui intrece orice limita in momentul in care promite sa construiasca o biserica, dintr-o data devenind crestin si cere
ajutorul lui Dumnezeu: „Oh ! pacatosul de mine ! striga pacatosul maica precurata fecioara, nu ma lasa sa ma prapadesc!…
Dar ce le-am facut oamenilor acestora ? Nascatoare de Dumnezeu, scapa-ma de primejdia aceasta, si ma jur sa fac o biserica,
sa postesc cat voi mai avea zile…!”.
Incercarile lui nu de a scapa nu au succes si Motoc isi gaseste sfarsitul omorat fiind de multimea adunata in fata curtii lui
Lapusneanul.
Stroici si Spancioc sunt doua personaje episodice, doi boieri intelepti, care sunt stapaniti de spiritul dreptatii, care vad clar
realitatea si incearca sa-i deschida ochii lui Lapusneanul, orbit de furia razbunarii:”Cu voia marii-tale, zise Stroici, vedem ca
mosia noastra o sa cada de isnoava in calea paganilor. Cand asta negura de turci va prada si va pustii tara, pe ce vei domni
maria-ta ?
-Si cu ce vei satura lacomia acestor cete de paganice aduci cu maria-ta ? adaogi Spancioc.”
Buni cunoscatori ale intentiilor lui Lapusneanul, ei raman limpezi la minte si nu sunt inselati de refacatoria lui Lapusneanul,
astfel reusind sa scape din cursa intinsa de acesta:”-Cum iti pare ? zise unul din boierii care i-am vazut ca nu iertase pe
Alexandru-Voda
-Te sfatuiesc sa nu te duci astazi la dansul la masa, raspunse celalalt. Si se amestecara in norod. Acesti erau Spancioc si
Stroici”.
Spiritul dreptatii ii determina sa se intoarca in tara pentru a pune capat zilelor lui Lapusneanul. Ei isi manifesta ura fata de
acesta si il chinuie asa cum a chinuit el familiile de boieri.
Este surprinzatoare bucuria boierilor cu care fac acest lucru:”se cade spre osanda ta sa ne privesti; invata a muri, tu care stiai
numai sa omori. Si apucandu-l amandoi, il tineau nemiscat, uitandu-se la el cu o bucurie infernala si mustrandu-l”.
Nuvela are ca principiu tema lupta pentru putere in epoca medievala, fiind prezentata artistic o perioada sangeroasa din istoria
Moldovei, fixate temporal pe la mijlocul secolului al XVI-lea, sub puterea unui domnitor tiran. Domnia lui Alexandru
Lapusneanul evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii si consecintele detinerii puterii de catre un domnitor crud.
Tema este sustinuta prin diferite secvente si citate regasite in cadrul nuvelei. Unul dintre cele mai suggestive citate este titlul
primului capitor “Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!”. El este un raspuns pe care Lapusneanul il da soldei de boieri care ii
cerusera sa se intoarca de unde a venit, fiindca norodul nu il vrea. Cu toate acestea, Lapusneanul este hotarat sa isi reia tronul si
sa se razbune pe boierii tradatori.
Un alt citat sugestiv este titlul capitolului al doilea “Ai sa dai sama doamna!”, ce reprezinta avertismentul pe care vaduva unui
boier il da doamnei Ruxandra pentru ca nu ia atitudine in fata crimelor sotului ei.
Semnificative pentru tema si viziunea despre lume sunt elementele de limbaj si continut ale textului narativ.
Astfel, titlul adduce in prim plan personalitatea puternica a personajului principal, ramas in istorie mai ales pentru cea de-a
doua domnie a sa, considerate a fi o perioada extreme de sangeroasa. Articularea numelui il singuralizeaza printer celelalte
personaje, evidentiandu-i totodata si caracterul sau puternic.
Intamplarile sunt prezentate la persoana a treia, din perspectiva unui narrator obiectiv, sobru, detasat, care intervine totusi prin
anumite marci ale subiectivitatii, precumm epitetele de caracterizare, “tiran”, “misel”, “curtezan”. Naratorul este omniscient,
stie mai multe decat personajele sale si omnipresent, stapan absolut asupra evolutiei personajelor si a actiunii.
La nivel formal, naratiunea se desfasoara linear, prin inlantuirea cronologica a secventelor si episoadelor. Nuvela are o
structura riguros sustinuta, fiind organizata in patru capitole, marcate prin motto-uri suggestive si urmarind un singur fir
narativ.
Actiunea este bine fixate in timp si spatiu, coordonatele spatio-temporale avand astfel rolul de a orienta cititorul sis a creeze
impresia veridicitatii, a realitatii. Evenimentele se desfasoara in Moldova, in a doua jumatate a secolului al-XVI-lea,
prezentand intoarcerea lui Lapusneanul la tron, in a doua sa domnie. Primele trei capitol prezinta evenimente ce au loc imediat
dupa intoarcerea lui la tron, iar ultimul rezuma evenimente intamplate patru ani mai tarziu, precum si secventa mortii
domnitorului.
Incipitul si finalul se remarca prin sobritatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimente care motiveaza revenirea
la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui vindicatica, in timp ce finalul prezinta sfarsitul tiranului, in mod concis, obiectiv,
amintind de stilul cronicarilor, fiind realizat prin mentinerea portretului votiv, caracteristica specifica a nuvelei :” Acest fel fu
sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei.”
Conflictul nuvelei este unul complex si pune in lumina puternica personalitate a domnitorului. Principalul conflict este unul
exterior, de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitor si boieri. Mijloacele alese de Lapusneanul pentru impunerea
autoritatii sunt dure, sangeroarse,dar sunt motivate psihologic; cruzimea sa devenind expresia dorintei de razbunare pentru
tradarea boierilor din prima domnie.
Conflictul secundar, cel dintre domnitor si Motoc, boierul tradator, particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului,
anuntata inca din primul capitol.
Conflictul social dintrew boieri si popor se limiteaza doar la revolta multimii din capitolul al treilea, in care Motoc are un
sfarsit tragic.