Anexa 1

1. Dor de toamnă - Ioana Voicilă Dobre

Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă şi dansul frunzelor, puzderii.
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Şi de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!

2. Poezie de toamnă
Toamna a intrat în casă
Punând struguri dulci pe masă
Și-n cămară prin borcane
Pătlăgele dolofane.
Tot ea ne-a adus alune
Nuci și mere foarte bune
Mari gutui pentru dulceață
Și-un butoi de varză creață.

3. Toamnă fără decor - Angelina Nădejde

E toamnă, iubite, afară şi-n gând,
Sunt frunza ce cade, iar tu-mi eşti pământ;
Aştepţi să te-acopăr cu suflet şi dor
Şi vrei să fiu iarăşi al toamnei decor.
Nu pot azi toamnei să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută pe tristul pământ,
E arsă de soare, rănită de ploi
Ucisă, iubite... de frigul din noi.
Anexa 1

4. Zile de toamnă - George Coșbuc

Ieri vedeam pe luncă flori...
Mândri fluturi zburători,
Și vedeam zburând albine,
Ieri era și cald și bine.
Azi e frig și nori și vânt,
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veștejesc de brumă toate.
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ
Vreme rea și bate vânt.
Anexa 1

5. De ce nu-mi vii - Mihai Eminescu

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii
- De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei…
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Anexa 1

6. Toamnă - Dumitru Delcă

Am văzut adeseori,
Cărările pline
Cu frunze-n multe culori,
Semn că toamna vine.
Vine şi frigul cu ea,
Iarba păleşte în zori.
În zborul lor, putem vedea,
Multe cârduri de cocori.
Peste satul adormit
Ploile-s cernite.
Gospodarii-au pregătit,
Fânul pentru vite.