Scoala Gimnaziala Nr.

1 Dej
Prof. Bontidean Liliana

Factori care determină absenteismul in randul elevilor de gimnaziu. Sugestii de reducere a

absenteismului şcolar

Absenteismul se constituie într-un fenomen ce nu mai poate fi ignorat. El nu ţine numai de

sfera învăţământului, ci afectează atât elevul, cât şi familia şi comunitatea. Elevii care
absentează la şcoală se confruntă cu mai multe probleme decât colegii lor care frecventează în
mod regulat şcoala. In primul rând ei vor fi primele victime ale abandonului şcolar şi ca o
consecinţa a acestuia, vor avea probleme în găsirea unui loc de muncă sau în integrarea
sociala.
Motivele absenteismului sunt numeroase, de la evitarea obţinerii unor note proaste
pana la sărăcia cruntă care îngrădeste posibilitatea elevilor de a participa la orele de curs.
Importantă este însă cunoaşterea acestor cauze, descoperirea lor în situaţii concrete şi
căutarea de modalităţi eficiente pentru combaterea cauzelor şi, implicit, a absenteismului.
I. Motivele pentru care elevii lipsesc de la școală:
 programul școlar supraîncărcat,
 severitatea unor profesori,
 frica de note proaste,
 dezinteresul față de anumite discipline,
 motive de natură personală
 lenea, plictiseala, oboseala,
 motive de natură familială.
 probleme medicale, financiare, grija pentru frații mai mici sau treburile gospodărești.
Am să abordez factorul influenţa mediului familial in formarea comportamentelor la elevi.
Unele familii se confruntă în ziua de azi cu problemele economice, problemele de
relaţionare între părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor,
suportul social şi emoţional redus, supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în
străinătate şi altele, determinând mai multe probleme emoţionale la copii decât în trecut. Ei
nu reusesc să facă faţă problemelor, care sunt un factor de stres şi evită confruntarea cu

1
,,problema” prin fuga de la ore. Dacă se mai adaugă şi comunicarea defectuoasă elev-profesor,
conflicte cu colegii atunci avem imaginea unui copil pentru care absenteismul este o formă de
apărare.
Din păcate, se observă că absenteismul la nivelul gimnaziului este în creştere mai ales
la clasa a VII-a când fuga de la ore este rezultatul unor factori ce ţin de familie si de mediul
şcolar.
În calitate de diriginte la clasa a VIII-a am avut un caz de absenteism in anul şcolar
anterior. Eleva din clasa la care sunt diriginte, R.T., lipsea de la primele ore de curs, desi
părintele ei o aducea până în faţa şcolii. Am avut un real sprijin in elevii clasei, in părintele
elevei, iar cu ajutorul colegii profesori am reusit să monitorizez zilnic frecvenţala la orele de
curs a elevei R.T.. De asemenea am identificat cauza acestor absente repetate ale elevei. Din
discuţiile purtate cu părintii elevei la ora de audiente cu parintii mi-au comunicat ca sunt in
plin proces de divorţ şi că fiica lor consideră că ea este acuza acestui divort, ceea ce nu era
adevarat. Am discutat apoi si cu elerva R.T. si am reusit sa o fac sa inţeleagă ca adultii au şi ei
dreptul la alegerea drumului în viaţa si daca nu mai există comunicare intre ei este mai bine sa
trăiasca separate. Dar ea ramăne tot copilul lor, nu renunţa niciunul la calitatea de parinte.
Colegii i-au oferir sprijin si problemele au fost rezolvate.

I. Sugestii de interventie in acest caz de absenteism

Cred că diriginţii trebuie sprijiniti în încercările lor de a diminua acest fenomen social
în special de familie. Ar trebui să explice parintilor consecinţele şi riscurile absenteismului
copiilor de la şcoală: depresia, consum de substanţe toxice legale şi ilegale, acte delictuale,
abandon şcolar.

I.1. Sugestii de interventie la nivelul clasei:

 monitorizarea săptămânală a elevilor( deşi in ultima perioadă se insista asupra
monitorizării, de către diriginte, a absenţelor elevilor şi prezentarea, eventual lunară, a
situaţiei absenţelor către conducerea şcolii cred ca doar constatatarea acestui fenomen
nu rezolva o problema de fond).

2
 aplicarea de chestionare privind absenteismul (dacă situaţia o impune) urmată de
centralizarea răspunsurilor la chestionar şi identificarea principalelor cauze care au
contribuit la situaţia de fapt (număr mare de absenţe nemotivate)
 schiţarea unui plan de intervenţie ţintit pentru rezolvarea situaţiei (identificarea de
către diriginte a unor măsuri amelioratorii);
 discutarea, în particular, a incidentului / situatiei cu elevul – căutarea împreună a unor
soluţii pentru evitarea repetării incidentului; eventual, consilierea psihologică
individuală / a familiei (în funcţie de cauză);
 cooperarea dirigintelui cu părinţii; supravegherea discretă a prezenţei elevului la
şcoală, legătura permanentă cu dirigintele (reacţiile negative ale şcolii şi ale familiei
întreţin mecanismele de apărare ale elevului, creând un cerc vicios, în care, la limită,
abandonul tinde să fie văzut de elev ca unică soluţie pentru ,,rezolvarea’’ problemei)
 dacă fuga de la şcoală este determinată de atitudinea unui profesor, dirigintele poate
media rezolvarea situaţiei conflictuale profesor-elev.

I.2 Stategii de intervenţie la nivelul şcolii :

 realizarea unui panou al elevilor cu cea mai bună frecvenţă la şcoală;
 crearea unui forum al părinţilor (pe site-ul şcolii);
 programe de consiliere a părinţilor (de tip ,,şcoala părinţilor’’);
 colaborare cu toate autorităţile comunităţii locale (poliţia de proximitate, jandarmeria,
alte asociaţii şi ONG – uri).