Sunteți pe pagina 1din 54

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MĂRFURILE ÎN COMERŢ

2.1. CONCEPTE DE MARFĂ


Din punct de vedere contabil, marfurile reprezinta bunurile pe care unitatea patrimoniala le cumpara în vederea
revânzarilor, în scopul obtinerii unui profit.
Conform dictionarului limbii române, prin marfa se întelege un produs al muncii omenesti care satisface o
necesitate sociala si care este destinat schimbului prin intermediul vânzarii – cumpararii.
Conform dictionarului economic1[1], prin marfa se întelege un bun economic care serveste productiei sau
satisfacerii nevoilor oamenilor, destinat vânzarii – cumpararii, satisfacerii, moneda, hârtii de valoare si alte active
financiare.
Marfurile sunt reprezentate de bunuri achizitionate dina fara unitatii pentru a fi vandute in aceeasi stare, fara vreo
prelucrare suplimentara.
Marfurile sunt bunuri cumparate cu scopul expres de a fi vandute, en gross sau en detail, fie ca sunt depozitate,
eventual prelucrate in prealabil, fie ca nu. Calitatea de marfa o capata si alte bunuri din patrimoniul unei inteprinderi care
sunt vandute ca atare.
In categoria märfurilor, care au o structurä eterogenä se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpãra
vederea vänzarii in starea in care au fost achizitionate, cät si produsele finite transferate de unitãtile producãtoare în
magazinele proprii de prezentare si desfacere, precum si acele active circulante materiale de natura materiilor prime,
materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajebor s.a. devenite disponibile in cadrul patrimoniului unitätii
economice si care vãnd tetilor asa cum au fost cumpãrate.
2.2. COMERŢUL INTERIOR sI EXTERIOR
2.2.1. CONŢINUTUL sI FUNCŢIILE COMERŢULUI INTERIOR

Comertul are un continut complex cu o dubla acceptiune:


) categorie economica - concept folosit în teorie;
b) ramura a economiei nationale.
De asemenea, comertul reprezinta o functie economica( cumparare în vederea revânzarii ) si o profesiune. Sub
aspect juridic, conceptul semnifica transferuri, schimburi din economie, înstrainarea rezultatelor vânzarilor propriilor
activitati si pentru a primi în contrapartida bani.
Comertul cuprinde în sensul de relatie economica actele de cumparare si vânzare de marfuri în scopul obtinerii de
profit. Corespunzator celor 2 forme ale circulatiei vom avea:
1. comertul cu ridicata
2. comertul cu amanuntul
De asemenea, trebuie adaugata alimentatia publica.
Comertul este o componenta a pietei, iar sensul de comercial este dat de profit ca mobil al activitatii desfasurate.
1. Cumpararea de marfuri de la producatori sau colectori, în vederea revânzarii lor de catre prin intemediari sau utilizatorii
finali;
2. Stocarea marfurilor în vederea asigurarii echilibrului între cerere si oferta;
3. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri livrate de producatori, asortarea loturilor si formarea sortimentelor comerciale,
respectiv asigurarea partizilor de marfuri;
4. Transportul marfurilor catre zonele cele mai îndepartate si izolate pentru a fi apoi vândute;
5. Crearea conditiilor de realizare efectiva actului de vânzare-cumparare;
6. Informarea consumatorilor si a intermediarilor, si in acest context;
7. Promovarea produselor prin diferite tehnici;
8. Cercetarea doleantelor consumatorilor, a cerintelor si nevoilor acestora;
Se observa ca este vorba de functii economice si functii sociale.
Comertul se prezinta sub 2 forme:
INTERIOR
EXTERIOR
Comertul interior este o activitate economica, componenta a sectorului tertiar, constând din ansamblul
activitatilor prin care se stabilesc legaturi permanente între productia bunurilor materiale si consumul acestora,
concretizate în cumpararea si vânzarea marfurilor, cu scopul de a obtine profit. Pentru aceasta trebuie reluat în
permanenta ciclul aprovizionare – stocare – vânzare. Vânzarea reprezinta momentul juridic al trecerii marfurilor de la
vânzator la cumparator.
În calitatea de ramura a economiei nationale, comertul îndeplineste urmatoarele conditii:

1
) echilibrarea cererii solvabile de marfuri prin mijlocirea si coordonarea productiei;
b) accelerarea proceselor de vânzare a marfurilor la un nivel superior, al calitatii servirii consumatorilor, combinând
vânzarile de marfuri cu servicii complementare;
) influentarea consumului printr-o oferta activa de marfuri (autoservire, publicitate, expunerea libera a marfurilor, etc.).
Comertul interior urmareste asigurarea populatiei tarii cu bunurile de consum, activitate ce se realizeaza prin
unitati specializate de depozitare si desfacere. Principala functie economica a comertului este cea de realizare a
marfurilor, functie ce caracterizeaza continutul activitatii comerciale, iar prin activitatea desfasuarata de comercianti,
acestia trebuie sa obtina profit,dar si satisfacerea comparatorilor.
Principala functie economica a comertului este cea de realizare a marfurilor, functie ce caracterizeaza continutul
activitatii comerciale.
Prin natura actelor sale economice, comertul este asociat notiunii de distributie a marfurilor. Aceasta reprezinta
ansamblul operatiunilor economice si tehnice care asigura trecerea bunurilor din sfera productiei în cea a consumului.
În acest context se poate vorbi de: -distributie comerciala (transferul tipului de proprietar)
- distributie fizica ( logistica comerciala )
Distributia este un proces mult mai complex, mult mai larg decât miscarea marfurilor ( deplasarea fizica ).
Principalul rol al distributiei ramâne acela de regularizare a miscarii bunurilor si serviciilor între productie si
consum satisfacerea nevoilor consumatorilor, furnizându-le acestora o serie de servicii ( produse diferite, posibilitatea de
a alege, etc )
Functiile distributiei alcatuiesc un ansamblu interdependent format din:
a) schimbarea proprietatii, respectiv transferul dreptului
b) deplasarea produselor de la producator la consumator prin intermediul activitatilor de transporturi, prin stocare,
depozitare, manipulare, etalare si vânzare.
) Informarea si consilierea consumatorului
d) Organizarea service-ului dupa vânzare.
) Finantarea unor operatiuni comerciale.
În ceea ce priveste tipologia circuitelor de distributie, aceasta e generata de forma canalelor de distributie (traseul
parcurs de marfuri de la producator la consumator). Notiunea de baza care se vehiculeaza în acest domeniu e aceea de
dimensiune a canalului de distributie, respectiv lungime, latime (amploare) si adâncime.
mert = activitate specializata în intermedierea schimbului de catre agentii economici ( persoane fizice sau juridice).
ectua acte de comert trebuie sa existe o serie de trasaturi, respectiv:
Scopul activitatii sa fie profitul;
O baza tehnico-materiala adecvata;
O problematica comuna a pietei (cerere, oferta, negociere, publicitate);
Probleme comune de gestiune a resurselor ( pregatire profesionala, evidenta contabila).
De asemenea, exista si restrictii referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri de comert:
monopolul statului;
necesitatea unor calificari.
În acelasi timp, profesiunea de comerciant presupune si o serie de obligatii referitoare la organizarea sistemului de relatii si a modului de desfasurare a activitatilor comerciale (evidenta, contabilitate, bilant),
responsabilitati fiscale (taxe si impozite) si responsabilitati în calitate de patron ( sa respecte regulile de igiena).
Calitatea de comerciant da nastere si la o serie de prerogative, drepturi, privilegii si avantaje unor drepturi de a alege si a fi ales în cadrul Camerei de Comert si Industrie, dreptul de a beneficia de unele masuri
speciale stabilite prin lege, dreptul de a închiria un spatiu comercial.

2.2.2. STRUCTURA UNITĂŢILOR COMERCIALE sI PROFILUL ACESTORA


Activitatea de comert interior se desfasoara prin unitati comerciale specializate si anume:
1) societati comerciale cu capital privat, constituite sub forma juridica a societatilor în nume colectiv,
comandita simpla si pe actiuni si societati cu raspundere limitata;
2) întreprinderi comerciale de natura regiilor autonome sau subunitati ale acestora al caror obiect principal de
activitate îl constituie cumpararea marfurilor si vânzarea lor cu scopul declarat de a obtine profit. Astfel, în cadrul
activitatilor strategice ale economiei, cum ar fi energetica, transporturile, telecomunicatiile, etc., pot fi organizate si
sectoare comerciale cum ar fi de exemplu, activitatea comerciala în cadrul sectorului de transport;
3) societati comerciale constituite prin reorganizarea societatilor comerciale de stat;
4) asociatii familiale sau persoane fizice, care desfasoara activitati comerciale conform Decretului – Lege nr.
54 / 1990;
5) cooperativele de consum sau mestesugaresti, formate prin asocierea unor producatori care desfasoara si
activitati comerciale.
Privite din punct de vedere al profilului activitatii lor, unitatile economice specializate în comertul interior pot fi:
a) unitati comerciale cu ridicata (en-gros), care cumpara marfuri în partizi sau loturi mari pe care le vând
altor întreprinderi comerciale, prestând deci servicii de intermediere;
b) unitati comerciale cu amanuntul (en-detail), care revând marfurile cumparate catre populatie;
c) unitati comerciale de alimentatie publica – organizate sub forma de hoteluri – restaurante, care revând
catre populatie marfuri în starea în care au fost cumparate sau dupa o prelucrare prealabila, prin consumarea acestora în
spatiile special amenajate în acest scop;
d) unitati comerciale mixte – care desfasoara atât activitate comerciala cu ridicata, cât si cu amanuntul sau
de alimentatie publica.
Indiferent de felul unitatilor specializate în domeniul comertului interior în structura organizatorica a acestora,
putem deosebi compartimente operative si compartimente functionale.
S.C. „AMBIENT AB” SRL desfasoara activitate comerciala cu amanuntul si cu ridicata revânzând marfurile
cumparate catre populatie si catre alte magazine Ambient.
2.2.3. ACTIVITAEA DE COMERŢ EXTERIOR
În epoca noastra, nici o tara indiferent de marimea si bogatiile sale nu-si poate asigura toate produsele de care are
nevoie numai din productie proprie. Ca urmare fiecare tara este nevoita sa-si desfasoare si o activitate de comert exterior.
Comertul exterior include toate schimbarile de bunuri între Romania si alte tari având ca obiect: importul de
marfuri direct prin consum, marfurile importate scoase din antrepozitele vamale sau zonele libere pentru a fi puse în
consum, exportul de produse nationale, precum si importul de marfuri declarate pentru consumul intern. De asemenea, se
cuprind importurile temporare de bunuri straine pentru prelucrarea în interiorul tarii (prelucrare activa) si exporturile de
produse compensatoare dupa prelucrarea în tara, exporturile de produse compensatoare dupa prelucrarea în afara tarii si
bunurile importate sau exportate în sistem de leasing finanaciar (la valoarea integrala a bunurilor).
Activitatea de comert exterior cuprinde operatiile comerciale sau de cooperare economica si tehnico-stiintifica în raporturile cu strainatatea privind vânzarea, cumpararea sau schimbul de marfuri,
prestatiile de servicii internationale, proiectarea si executarea de lucrari, asistenta sau colaborarea tehnica internationala, vânzarea sau cumpararea de licente, consignatia sau depozitul, reprezentarea si
comisionul, operatiile financiare, turismul si în general orice acte sau fapte de comert cu strainatatea.

Deci, activitatea de comert exterior include pe lânga schimburile comerciale cu alte tari si relatiile de cooperare
economica si tehnico-stiintifica de acest gen.
Schimburile comerciale cu alte tari îmbraca doua forme:
. importul de marfuri;
b. exportul de marfuri.
Importul de marfuri este reprezentat de totalitatea operatiilor comerciale prin care se cumpara marfuri din alte
tari pentru satisfacerea consumului productiv sau neproductiv intern. Importul cuprinde si operatiile specifice importului
invizibil (serviciile, turismul, relatiile financiare etc.).
Exportul de marfuri cuprinde toate operatiile comerciale prin care o parte din marfurile produse sau prelucrate
într-o tara se vând în alte tari sub denumirea de export indivizibil.
Asupra organizarii si conducerii evidentei activitatii de comert exterior au implicatii si unele trasaturi specifice,
cum ar fi:
1. Caracterul economic al activitatii de comert exterior, conform caruia prin aceasta activitate contribuie
la crearea si sporirea venitului national prin munca sociala prestata în sfera circulatiei marfurilor, a productiei, cât si prin
finalizarea acestei munci prin integrarea ei în diviziunea internationala a muncii.
Aceasta trasatura presupune utilizarea unui sistem de conturi prin care se asigura evidenta, calculatia si controlul cheltuielilor ocazionate de activitatea de comert, veniturile si rezultatele generate.

2. Diversitatea activitatii de comert, care conduce la noi forme de comert exterior, la diversitatea
exporturilor, importurilor, a conditiilor de livrare, a modalitatilor de plata, toate impunând specificitati în tratarea
financiar-contabila a acestei diversitati de operatii.
3. Interferarea factorului national si international, generat de faptul ca operatiile de comert exterior
exprima raporturi economico-financiare între subiectii de drept apartinând unor economii nationale diferite. Operatiile de
comert exterior ies total sau partial de sub jurisdictia interna a unui stat, completându-se cu uzantele si nomele dreptului
international, deci si contabilitatea prezinta elemente de drept national si international, cum sunt cele privind preturile
folosite la livrare, modalitatile de livrare, modalitatile de plata, sistemele de finantare si creditare etc.
Astfel, apar preturile nationale, ca expresie a valorii nationale ale marfurilor si preturile internationale ale
marfurilor, ca o expresie a valorii internationale a marfurilor.
La rândul lor, preturile interne iau forma:
ul intern complet de export;
ul intern complet de import.
Pretul intern complet de export este expresia valorica a urmatoarelor elemente de structura: pretul
producatorului; cheltuieli speciale de export pâna la frontiera româna si ambalaje speciale de transport.
Pretul intern complet de import, include în structura sa: pretul extern al marfii, cheltuielile de transport
pe parcurs extern pâna la frontiera româna. Prin însumarea celor doua elemente se obtine baza de
calcul pentru determinarea pretului de livrare la intern. Pentru acestea la cele doua elemente se
adauga: taxele vamale, accizele când este cazul, TVA si comisionul importatorului.
Preturile externe se stabilesc prin negociere între parteneri, înscriindu-se în contracte între subiectii apartinând diferitelor economii nationale. El apare ca expresie baneasca a valorii internationale a marfurilor,
formându-se pe piata caracteristica pe care se deruleaza volumul cel mai important de operatii de import-export din marfurile respective.
În cadrul sistemului de contabilitate, pretul international apare sub forma pretului extern în valuta, care se încaseaza de la export sau se plateste la import.
În anul 1936, Camera Internationala de comert de la Paris a publicat un set de reguli cu caracter international privind conditiile de transport. Aceste reguli cunoscute sub denumirea de reguli ICOTERMS au fost
revizuite în anul 1990 si sunt urmatoarele:
1. conditia „E” (expediere): presupune punerea la dispozitia cumparatorului a marfurilor de catre vânzator în propriile sale spatii de depozitare: EXW (Ex-Works – Fraco-fabrica);
2. conditia „F” (transport neplatit de furnizor), presupune punerea de catre a marfurilor la dispozitia unui caraus stabilit de cumparator astfel:
FCA (Free-Carrier – Fraco-caraus)
FAS (Free Alongside Ship – Franco de-a lungul vasului)
FOB (Free on Bord – Franco la bord)
3. conditia „C” (transport platit de vânzator), presupune ca vânzatorul este obligat sa asigure transportul pe parcurs extern, fara a-si asuma riscurile pierderii sau avarierii marfurilor dupa
încarcare si expediere, astfel:
CAF (Cost si navlu);
CIF (Cost, asigurare si navlu);
CPT (Fractul platit pâna la …);
CIP (Fractul si asigurarea platite pâna la …).
4. conditia „D” (destinatie), prin care vânzatorul este obligat sa suporte toate cheltuielile si riscurile pâna în tara de destinatie, astfel:
ra);

ale neplatite);
ale platite).
Atât la export cât si la import, pretul extern se negociaza în conditiile de livrare mentionate mai sus, printre care cele mai uzuale în cazul exportului de marfuri ar fi: FOB – portul românesc de încarcare
(conditia „F”), CIF – portul strain de descarcare, daca transportul se face pe apa, sau fraco-camion – vama de frontiera a tarii vânzatorului, când transportul se face cu mijloace de transport auto.
În cazul importurilor de marfuri negocierea pretului extern se poate face în conditia FOB – port strain de încarcare, sau conditia CIF – portul românesc de descarcare, daca transportul marfurilor se face pe apa,
ori se utilizeaza cuvântul franco, urmat de transport si a locului pâna unde se suporta cheltuielile de transport.
Atât sistemul de preturi utilizat, cât si conditiile de livrare au implicatii nemijlocite asupra nivelului si structurii pretului negociat, iar prin aceasta se propaga efectele asupra sistemului de conturi folosit în
contabilitatea financiara.
Asupra organizarii si conducerii contabilitatii activitatii de comert exterior au implicatii si alte trasaturi de comert exterior cum ar fi de exemplu:

 subiectii participanti la derularea operatiilor de comert exterior;


 sistemul de finantare si creditare a acestei activitati;
 sistemul de indicatori economico – financiari evidentiati si calculati în activitatea de comert exterior etc.
Dintre toate aceste trasaturi, cea mai importanta este obligativitatea impusa de Regulamentul de aplicare a legii contabilitatii nr. 82 / 1991, de a înregistra în contabilitate operatiile de comert exterior atât în
devize, cât si în lei, la cursul valutar de schimb în vigoare la data efectuarii acestora.

ACTIVIATEA DE COMERŢ se poate clasifica:


 în functie de destinatie:
- bunuri de consum intermediar;
- bunuri de consum final.
modul de însusire de catre agentii economici:
e,
are.
Activitatea de comert presupune în aval o activitate de productie, de distributie si de consum.
Sub aspectul actelor comerciale, activitatea de comercializare presupune servicii marfare si servicii nemarfare.
Comerciantul este reprezentat de acea persoana fizica sau juridica care exercita acte de comert si face din aceasta profesia sa obisnuita. Deci, pentru a fi comerciant, persoana in cauza trebuie sa indeplineasca
cumulativ urmatoarele 3 conditii:

Sa faca acte de comert în mod obisnuit, ceea ce implica repetabilitatea operatiunilor;

Sa actioneze în numele sau personal;

Sa transforme realizarea acestor acte în profesia sa de baza.

2.3. MODALITĂŢI DE CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR


Circulatia marfurilor consta în trecerea bunurilor de la unitatile producatoare la cele de comert si de aici la
consumatorii finali.
Se pot deosebi doua forme de circulatie a marfurilor si anume:
1. circulatia marfurilor cu ridicata;
2. circulatia marfurilor cu amanuntul.
Circulatia marfurilor cu ridicata – consta în aprovizionarea cu marfuri în cantitati mari de la diversi furnizori în
scopul revânzarii lor în sortiment comercial catre unitatile cu amanuntul sau catre alti beneficiari. Aceasta circulatie se
face prin unitatile specializate de comert cu ridicata, care au ca si unitati operative depozitele cu ridicata. Aceasta
circulatie constituie o veriga suplimentara; ea este totusi necesara pe motiv ca suplineste capacitatea de depozitare a
comertului cu amanuntul, asigura aprovizionarea ritmica a unitatilor cu amanuntul prin suplinirea capacitatii de transport
a acestora, formarea sortimentului comercial în cazul furnizorilor dispersati si a marfurilor ce se produc numai în anumite
perioade, dar se consuma pe tot parcursul exercitiului financiar. Circulatia marfurilor cu ridicata se poate reda schematic
în figura 2.1.

FURNIZOR
UNITATE COMERCIALĂ CU RIDICATA
DEPOZIT 1
DEPOZIT 2
INCLUDEPICTURE "http://www.scritube.com/files/economie/348_poze/image003.gif" \*
MERGEFORMATINET

Fig. 2.1.2[2] Circulatia marfurilor cu ridicata


Circulatia marfurilor de la unitatile producatoare poate avea loc direct catre unitatile comerciale cu amanuntul,
când presupune si existenta depozitelor de repartizare, conform figurii 2.2.
UNITATE COMERCIALĂ CU AMĂNUNTUL

UNITATE OPERATIVĂ
DEPOZIT DE REPARTIZARE
FURNIZOR
INCLUDEPICTURE "http://www.scritube.com/files/economie/348_poze/image005.gif" \*

MERGEFORMATINET
Fig.2.2. 3[3] Circulatia marfurilor cu amanuntul
Pretul de revânzare în cazul circulatiei marfurilor cu ridicata este egal cu pretul de cumparare, la care se adauga
adaosul comercial, exprimat în procente (pretul intermediar, pretul de livrare).
Circulatia marfurilor cu amanuntul încheie procesul circulatiei marfurilor, ele ajungând la consumatorul final.
Acesta se deruleaza prin unitatile comerciale specializate în vânzarea marfurilor cu amanuntul, constând în magazine
complexe, chioscuri, etc.
La unele unitati comerciale de vânzare cu amanuntul sunt organizate si depozite de repartizare în care se primesc
marfurile de la furnizori, distribuindu-se apoi un sortiment comercial magazinelor. Ca atare, aprovizionarea unitatilor cu
amanuntul se poate face fie prin unitatile cu ridicata, fie prin alti diversi intermediari sau direct de la furnizor.
Similar comertului cu amanuntul se desfasoara circulatia marfurilor si în comertul de alimentatie publica, cu
exceptia alaturi de marfurilor vândute consumatorilor finali în starea în care au fost aprovizionate din comertul cu
ridicata, din depozitele proprii de repartizare, sau direct de la furnizori, apar frecvent activitati de productie proprie.
Contabilitatea stocurilor de marfuri în comertul cu ridicata este influentata în principal de urmatorii factori si
anume:
A. Circuitul comercial al marfurilor în comertul cu ridicata;
B. Modele de evidenta operativa si analitica a gestiunilor de marfuri;
C. Modele de evaluare a marfurilor
A. Circuitul comercial al marfurilor

2
3
Circuitul normal al marfurilor cu ridicata consta în circulatia acestora de la producator la societatile comerciale
specializate în comertul cu ridicata si de la acestia la societatile comerciale specializate în comertul cu amanuntul.
Principalul element stocabil în comertul cu ridicata este stocul de marfuri. În general, stocul este definit ca un
ansamblu de bunuri, care intervin în ciclul de exploatare al întreprinderii procurate în vederea consumarii lor la prima
folosinta, sau rezultate la sfârsitul unui proces de productie urmând a fi vândute, fie în scopul revânzarii lor ca atare.
Potrivit acestei definitii, în contabilitate stocurile sunt clasificate dupa rolul lor în procesul de exploatare al
întreprinderii si nu dupa natura intrinseca a elementului stocat. În acest context se pot distinge:
a) Stocuri de marfuri constituite din acele bunuri sau elemente stocabile care au fost cumparate în scopul
revânzarii lor ca atare (starea în care au fost cumparate);
b) Stocuri de “aprovizionari stocabile” constituite din cale bunuri sau elemente stocabile care au fost
cumparate în scopul consumarii lor la prima folosinta în procesul de productie si / sau comercializate (circulatie);
c) Stocuri de produse constituite din acele bunuri sau elemente stocabile care au fost obtinute dintr-un proces
de productie propriu, urmând a fi vândute.
Încadrarea unui bun sau element stocabil într-o categorie sau alta de stoc, se face în functie de locul si rolul sau la
un moment dat în circuitul economic al unei întreprinderi. De exemplu, untul constituie produs finit într-o fabrica de
produse lactate “aprovizionare stocabila” (materie prima) într-o unitate de alimentatie publica (restaurant, cofetarie, etc.)
si marfa în unitatile comerciale cu ridicata si / sau cu amanuntul.
Marimea stocurilor de marfuri existente în depozitele cu ridicata este supusa unor modificari continue sub
incidenta a doua categorii de fluxuri:
. fluxuri de intrare;
. fluxuri de iesire care formeaza circuitul marfurilor cu ridicata
Aceste fluxuri sunt prezentate schematic în anexa 2.1.
Pentru reflectarea în contabilitate a circuitului comercial al marfurilor pot fi selectate din planul de conturi general
si folosite subsisteme adecvate de conturi, în cadrul carora sa se asigure inventarul permanent al marfurilor în depozitele
cu ridicata.
Potrivit actualelor norme contabile românesti, inventarul permanent al stocurilor de marfuri se tine în
contabilitatea financiara cu ajutorul contului 371 “Marfuri”.
Complexitatea activitatii comerciale impune o organizare a circuitului comercial a marfurilor specifica metodelor
si tehnicilor adoptate de catre fiecare societate comerciala, pentru evidenta operativa si analitica a stocurilor de marfuri,
precum si a celor de evaluare a fluxurilor de circulatie a acestora.
B. Metode de evidenta operativa si analitica a stocurilor de marfuri
Legat de circulatia marfurilor este notiunea de “gestiune”. Conceptul de gestiune are semnificatii teoretice, dar si
practice în functie de contextul în care este folosit, astfel:
a) administrare eficienta a unui patrimoniu sau a unor bunuri apartinând unei persoane fizice si juridice de
catre reprezentantul acesteia;
b) totalitatea bunurilor încredintate unei persoane denumita generic “gestionar” în vederea mânuirii si
pastrarii lor;
c) totalitatea operatiunilor de primire, pastrare si eliberare a bunurilor sau valorilor banesti efectuate de
gestionar.
Ultimele doua acceptiuni se au în vedere în abordarea metodelor de evidenta operativa si analitica a stocurilor de
marfuri.
Doctrina contabila prevede urmatoarele criterii pentru înfiintarea gestiunilor de marfuri:
1) volumul operatiilor de primire – predare dintr-o perioada de timp data;
2) volumul, suprafata si amplasamentul spatiului de depozitare.
În functie de volumul operatiilor de primire – predare dintr-o perioada de timp data se stabileste numarul de
gestiuni dintr-o unitate patrimoniala. Astfel, într-o unitate patrimoniala de dimensiuni reduse poate fi înfiintata o singura
gestiune pentru toate stocurile care le detine, în timp ce într-o unitate patrimoniala mare este necesar sa se înfiinteze
gestiuni specializate pe principalele categorii de marfuri.
Cel de al doilea criteriu, volumul, suprafata si amplasamentul spatiului de depozitare, acesta determina de
asemenea înfiintarea de gestiuni distincte. În functie de acest criteriu se pot înfiinta depozite centrale sau generale care
deservesc întreaga unitate patrimoniala sau depozite de repartizare care deservesc de regula unitati operative: magazine,
standuri, chioscuri, etc.
La înfiintarea gestiunilor de marfuri trebuie avut în vedere faptul ca pentru fiecare categorie de stoc a carui
evidenta se realizeaza cu ajutorul unui cont distinct, aceasta sa poata fi identificabila. Acest lucru este determinat de
necesitatea crearii conditiilor pentru facilitarea controlului gestionar. În ultima instanta este vorba despre asigurarea
concordantei dintre soldurile scriptice ale conturilor de stocuri si valoarea stocurilor faptice constatate cu ocazia
inventarierii.
În vederea exercitarii controlului gestionar se pot aplica urmatoarele metode de evidenta operativa si analitica a
gestiunilor de stocuri:
a. metoda cantitativ – valorica;
b. metoda operativ – contabila sau pe solduri;
c. metoda global – valorica.
Prin metoda cantitativ – valorica evidenta operativa si analitica a gestiunilor de stocuri se face astfel:
a) evidenta operativa se conduce numai cantitativ la locurile de depozitare, cu ajutorul Fisei de magazie
deschisa pentru fiecare element stocabil în parte. Gestionarul calculeaza stocul cantitativ scriptic dupa fiecare operatiune
de intrare sau iesire de stoc.
Cu ocazia inventarierilor periodice fisa de magazie permite confruntarea operativa a soldului scriptic cu cel faptic
si determinarea plusurilor si / sau minusurilor de inventar cantitative.
b) evidenta analitica se conduce cantitativ – valoric la contabilitate cu ajutorul Fiselor de cont analitic pentru
valori materiale deschise pentru fiecare element stocabil în parte, pentru care s-a deschis câte o fisa de magazie distincta
la locul de depozitare. Înregistrarile în Fisele de cont analitic de cont analitic pentru valori materiale se fac document cu
document pe baza documentelor de intrare – iesire a marfurilor stocabile în si din gestiune care au stat la baza fiecarei
înregistrari în Fisa de magazie.
Pentru a se justifica predarea – primirea tuturor documentelor de intrare – iesire de catre gestionar,
compartimentul contabilitatii gestiunii stocurilor, se poate utiliza Borderoul de predare a documentelor în care gestionarul
semneaza de predarea documentelor, iar compartimentul contabilitatii gestiunii stocurilor de primire a lor. De asemenea,
cu ocazia preluarii documentelor de la gestionar, compartimentul contabilitatii gestiunii stocurilor verifica stocurile
cantitative scriptice din Fisa de magazie si semneaza de exactitatea acestora.
Concomitent cu înregistrarea fiecarui document de intrare – iesire în Fisa de cont analitic pentru valori materiale
se pot întocmi situatii centralizatoare respectiv, Situatia marfurilor intrate si Situatia marfurilor iesite în care intrarile si
iesirile sunt grupate pe conturile corespondente ale conturilor de stocuri. În acest fel, aceste situatii centralizatoare stau la
baza înregistrarilor în contabilitatea gestiunii stocurilor de marfuri.
Controlul gestionar – contabil al existentei si miscarilor de marfuri se realizeaza prin:
 confruntarea concordantei dintre datele cantitative (intrari, iesiri, stoc) din Fisele de cont analitic pentru
valori materiale si datele similare din Fisa de magazie;
 confruntarea concordantei dintre datele valorice (debit, credit, sold) din Fisele de cont analitic pentru
valori materiale si totalurile balantelor de verificare analitice ale contului de stocuri de marfuri;
În concluzie, principalele operatiuni pe care le presupune aplicarea metodei cantitativ – valorice de evidenta
operativa si analitica a gestiunilor de marfuri sunt:
 La locurile de depozitare a marfurilor:
 primirea – predarea marfurilor în baza documentelor de dispozitie privind intrarea – iesirea acestora;
 înregistrarea documentelor de dispozitie de intrare – iesire în Fisele de magazie;
 întocmirea Borderourilor de predare a documentelor de intrare – iesire compartimentului contabilitatii gestiunii
stocurilor de marfuri.
La compartimentul contabilitatii gestiunii stocurilor de marfuri:
 verificarea necesitatii, exactitatii si oportunitatii operatiunilor de intrare – iesire de stocuri si confirmarea corectitudinii
înregistrarilor efectuate de gestionari în Fisele de magazie;
 evaluarea cantitatilor intrate sau iesite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare acceptate de legislatia si
doctrina contabila adoptate de unitatea patrimoniala;
 înregistrarea documentelor de intrare – iesire în Fisele de cont analitic pentru valori materiale si eventual în situatii
centralizatoare a intrarilor si iesirilor de marfuri;
 înregistrarea intrarilor si iesirilor valorice în contul de marfuri;
 întocmirea balantei de verificare analitica a continue de marfuri.
Metoda cantitativ – valorica are avantajul ca poate furniza în orice moment date cu privire la existenta si miscarea
marfurilor. Dezavantajul metodei consta în aceea ca necesita un volum mare de munca prin faptul ca înregistrarea
miscarilor cantitative de marfuri se face, pentru necesitati de control în vederea asigurarii integritatii lor, atât în fisele de
magazie, cât si în fisele de cont analitice.
Exista o versiune simplificata a metodei cantitativ – valorice care consta în comasarea evidentei operative de la
locurile de depozitare cu evidenta analitica de la compartimentul gestiunii marfurilor. În acest caz Fisa de magazie este
suprimata întocmindu-se numai Fisa de cont analitic pentru valori materiale.
Principalele operatiuni (lucrari) pe care le presupune aceasta versiune a metodei cantitativ – valorice de evidenta
operativa si analitica a gestiunilor de marfuri sunt:
La locurile de depozitare:
 primirea – predarea marfurilor pe baza documentelor privind intrarea si iesirea lor din gestiune;
 evaluarea cantitatilor intrate, respectiv iesite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare practicate de societatea
comerciala si acceptate de doctrina si legislatia contabila;
 înregistrarea documentelor privind intrarea – iesirea marfurilor în Fisele de cont analitice pentru valori materiale;
 întocmirea Borderourilor de predare a documentelor de intrare – iesire compartimentului contabilitatii gestiunii
stocurilor.
 La compartimentul contabilitatii gestiunii stocurilor:
 verificarea necesitatii, exactitatii si oportunitatii operatiunilor de intrare – iesire de marfuri si confirmarea
corectitudinii evaluarii si înregistrarilor în Fisele de cont analitice pentru valori materiale;
 întocmirea situatiilor centralizatoare a intrarilor si iesirilor de marfuri si înregistrarea acestora în conturile de stocuri;
 întocmirea balantelor de verificare analitice.
Avantajele acestei variante simplificate constau în furnizarea cu operativitate a datelor cu privire la nivelul,
structura si miscarea stocurilor, concomitent cu reducerea volumului de munca. Trebuie insa subliniat faptul ca necesita
un personal gestionar bine calificat care sa posede pe lânga cunostintele de gestiune a stocurilor si cunostinte de
contabilitate.
Metoda operativ – contabila sau pe solduri are la baza documentul intitulat Fisa centralizatoare a miscarilor
valorice pe grupe de marfuri care vine sa înlocuiasca Fisele de cont analitice pentru valori materiale, în care
înregistrarile se fac numai valoric (intrari, iesiri, sold).
Concordanta dintre soldurile scriptice din Fisele de magazie si datele contabilitatii gestiunii stocurilor se face cu
ajutorul unui asa – numit Registru de stocuri care se deschide anual si se conduce la compartimentul contabilitatii
gestiunii stocurilor. Periodic, de regula lunar, se centralizeaza pe grupe de marfuri pentru care s-au deschis Fise
centralizatoare a miscarilor valorice pe grupe de marfuri. Stocurile se evalueaza în conformitate cu procedeele de
evaluare practicate de societatea comerciala astfel încât pe fiecare grupa de marfuri în parte, stocul valoric din Registrul
stocurilor sa fie egal cu soldul din Fisa centralizatoare a miscarilor valorice pe grupe de marfuri.
Metoda operativ – contabila sau pe solduri se preteaza foarte bine în unitatile care detin computere cu ajutorul
carora se urmareste operativ existenta si miscarea cantitativa a stocurilor si periodic cu ocazia înregistrarilor efectuate în
contabilitatea gestiunii stocurilor de marfuri.
Metoda global – valorica utilizata si de S.C. „AMBIENT AB” S.R.L., poate fi practicata atunci când nu exista
obligatia legala, iar conducatorii unitatilor patrimoniale nu dispun de tinerea unei evidente cantitativ – valorice pentru
marfurile care fac obiectul gestiunii. În cazul acestei metode evidenta operativa a marfurilor se realizeaza la locul de
depozitare cu ajutorul Fiselor de magazie, iar la compartimentul contabilitatii gestiunii stocurilor se tine numai o evidenta
global – valorica cu ajutorul asa – numitei Fisa de cont pentru operatii diverse.
Verificarea concordantei dintre stocurile existente la locurile de depozitare si soldul global – valoric din Fisa de
cont pentru operatii diverse se face periodic prin:
 evaluarea stocurilor scriptice din Fisa de magazie prin procedee coordonate cu evaluarea intrarilor si
iesirilor si confruntarea sumei acestora cu soldul global – valoric din Fisa de cont pentru operatii diverse;
 inventarierea faptica a stocurilor, confruntarea lor cu stocurile scriptice din Fisele de magazie, evaluarea
stocurilor faptice din listele de inventariere si confruntarea sumei lor cu soldul global – valoric din Fisa de cont pentru
operatii diverse.
Principalul avantaj al acestei metode consta în reducerea volumului de munca prin eliminarea Fiselor de cont
analitic pentru valori materiale de la compartimentul contabilitatii gestiunii stocurilor.
Metoda are si o versiune simplificata care presupune eliminarea completa a evidentei operative a existentei si
miscarilor cantitative a marfurilor respectiv a Fisei de magazie si tinerea numai a evidentei global – valorice, la
compartimentul contabilitatii gestiunii stocurilor sau chiar la locul de depozitare cu ajutorul Fisei de cont pentru operatii
diverse.
De remarcat ca în practica se întâlnesc, deseori, diferite combinatii ale metodelor de evidenta operativa si analitica
a gestiunilor de marfuri.
Firma AMBIENT AB aplica versiunea simplificata a acestei metode, care presupune eliminarea completa a
evidentei operative a existentei si miscarilor cantitative a stocurilor de marfuri respectiv, a Fisei de magazie si tinerea
numai a evidentei global-valorice, la compartimentul contabilitatii sau chiar la locul de depozitare cu ajutorul Fisei de
cont pentru operatii diverse.
2.4. EVALUAREA MĂRFURILOR
Pentru desfasurarea activitatii comerciale, aceste unitati trebuie sa dispuna de stocuri de marfuri.Stocurile de
marfuri sunt elemente patrimoniale procurate din afara unitatii sau obtinute în cadrul acesteia si trecute în sfera circulatiei
pentru a fi vândute în starea în care se gasesc sau în urma unor prelucrari cu scopul de a obtine un plus de valoare sau de
profit.
În contabilitate, stocurile de marfuri îndeplinesc un dublu rol4[4]:
1) constituie principalul element patrimonial;
2) constituie element de calcul al costului de aprovizionare al marfurilor vândute.
Privite în raport cu perioada de gestiune deosebim:
a) stocul initial de marfuri, existent la începutul perioadei;
b) stocul final de marfuri, constatat la sfârsitul perioadei de gestiune sau sfârsitul exercitiului financiar.
Pentru calculul costului de aprovizionare al marfurilor vândute, se adauga la costul de aprovizionare al stocului
initial de marfuri, valoarea marfurilor achizitionate în cursul perioadei de gestiune evaluate la cost de achizitie, suma din
care se deduce stocul final de marfuri evaluat la cost de achizitie.
În conditiile economiei de piata, stocurile de marfuri sunt evaluate diferit, în functie de provenienta acestora si
acordul partilor în urma negocierilor, deci, preturile sunt libere si fluctuante. Cu toate acestea putem deosebi urmatoarele
categorii principale de preturi:
 pretul cu ridicata, reprezentând pretul de cumparare al marfurilor de catre unitatile comerciale cu ridicata sau de
livrare de catre unitatile producatoare;
 pretul de vânzare cu amanuntul, practicat de unitatile comerciale de desfacere cu amanuntul al marfurilor catre
populatie, fiind format din pretul cu ridicata la care se adauga adaosul comercial al unitatii cu amanuntul si T.V.A.-u.l;
 pretul de contractare sau achizitie, pentru produsele agricole, care poate fi majorat cu prime sau adaosuri dupa
caz, ori alt avantaje oferite producatorilor agricoli;
 pretul extern pentru marfurile importate, format din pretul extern în valuta franco – furnizor extern, transformat
în lei la cursul în vigoare, la care se adauga cheltuielile de transport pe parcursul extern, taxe vamale, alte comisioane si
taxe.
Pretul intermediar, practicat de unitatile comerciale cu ridicata pentru vânzarea marfurilor catre unitatile
comerciale cu amanuntul, fiind format din pretul cu ridicata, la care se adauga cota de adaos comercial al unitatii cu
ridicata, cunoscuta sub denumirea de marja comerciala.
Nivelul pretului marfurilor este influentat de:
a) conditiile de livrare;
b) conditiile de ambalaj;
c) conditiile de încasare.
Conditiile de livrare – asigura delimitarea raspunderilor între furnizori si clienti privind cheltuielile ocazionate de
livrarea marfurilor si a ambalajelor. Prin ele se apreciaza locul pâna unde furnizorul suporta cheltuielile de expediere si de
asigurare.
Conditiile de livrare la intern pot fi:
franco – depozitul furnizorului;
franco – statia de expediere;
franco – statia de destinatie.
Cheltuielile de aprovizionare, cum ar fi cele de transport achitate tertilor, încarcare-descarcare, asigurare, se
adauga la pretul de facturare sau cumparare, formând costul de achizitie sau costul de aprovizionare.
Conditiile de ambalare ale marfurilor se refera la precizarea tipurilor de ambalaje utilizate si la includerea sau
neincluderea pretului ambalajului în pretul marfii, ceea ce prezinta importanta pentru înregistrarea în contabilitate. Daca
pretul ambalajului este inclus în pretul marfii, întreaga valoare a marfii si a ambalajului se reflecta în contul de marfuri,
iar daca nu, valoarea ambalajului trebuie oglindita diferit în functie de natura acestuia.
Conditiile de plata – respectiv de încasare sunt prevazute prin contractele sau conventiile încheiate între parti cu
ocazia negocierilor.
S.C. „AMBIENT AB” S.R.L. practica pretul de vânzare cu amanuntul al marfurilor format din pretul de vânzare
cu ridicata la care adauga cota de adaos comercial 10 % - 50% si T.V.A. aferent.
2.4.1. EVALUAREA FLUXURILOR DE MĂRFURI
În conformitate cu Directiva a IV–a a C.E.E. si Standardelor Internationale de Contabilitate, evaluarea stocurilor
în bilant se face respectând urmatoarele reguli:
 evaluarea se face pe baza principiului continuitatii activitatii, considerând ca unitatea se afla în exploatare;
 metodele de evaluare trebuie pastrate o perioada cât mai îndelungata, schimbarea fiind permisa doar daca
este ceruta de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informatii mai relevante, inteligibile si credibile;
 cu ocazia evaluarii trebuie respectat principiul prudentei, adica sa fie luate în considerare toate obligatiile
previzibile si pierderile potentiale care au luat nastere în cursul exercitiului financiar încheiat sau pe parcursul unui
exercitiu anterior chiar daca asemenea obligatii sau pierderi apar între data încheierii exercitiului si data întocmirii
bilantului;

4
 se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, indiferent daca rezultatul exercitiului
financiar este profit sau pierdere;
 veniturile, respectiv cheltuielile, vor fi luate în considerare indiferent de data încasarii sau platii acestora;
 evaluarea conturilor de stocuri se face în mod individual pe fiecare cont în parte;
 soldurile initiale ale conturilor de deschidere, trebuie sa corespunda cu soldurile finale ale exercitiului
precedent;
 evaluarea stocurilor a caror utilizare este limitata în timp, se efectueaza pe baza valorii de înlocuire.
Principiile de evaluare a existentei si miscarii stocurilor sunt de regula identice oricare ar fi natura elementelor
stocabile. Aplicarea lor în practica permite determinarea stocurilor scriptice dupa fiecare operatiune de intrare – iesire,
respectiv realizarea (tinerea) evidentei stocurilor potrivit inventarului permanent.
Gestiunea stocurilor prin inventar permanent aplica determinarea cantitativa si valorica a stocului final dupa
fiecare operatiune de intrare sau iesire dupa urmatoarea relatie:
Sf = Si + I – E
unde:
Sf – stoc final;
Si – stoc initial;
I – intrari;
E – iesiri.
Realizarea evidentei stocurilor prin inventar permanent se asigura prin folosirea unui sistem de documente
primare:
a) documente contabile de evidenta a stocurilor: fisa de magazie, fisa formularului cu regim special, fisa de
magazie cu repartizarea iesirilor, fisa de cont analitic pentru valori materiale, registrul stocurilor, etc. Cu ajutorul acestor
documente se asigura determinarea stocului scriptic cantitativ sau cantitativ – valoric dupa fiecare operatiune de intrare –
iesire de stocuri.
b) documente primare de evidenta a intrarilor de stocuri: note de receptie si constatare de diferente; bonuri de
predare – transfer – restituire; proces verbal de receptie definitiva pentru baracamente si amenajari provizorii de santier;
proces verbal de montare – derulare, etc. Aceste documente stau la baza înregistrarii intrarilor scriptice în documentele
contabile de evidenta a stocurilor.
c) documente primare sau centralizatoare de evidenta a iesirilor de stocuri: bonul de consum, fisa limita de
consum, dispozitia de livrare – avizul de expeditie, procesul verbal de consum, etc. Aceste documente stau la baza
înregistrarii iesirilor scriptice din documentele contabile de evidenta a stocurilor.
O varianta simplificata a inventarului permanent a stocurilor se poate realiza prin combinarea acestuia cu
inventarul intermitent potrivit careia, în loc de a calcula stocul final dupa fiecare operatiune de intrare – iesire de stocuri
se calculeaza, la intervale scurte de timp, numai iesirile dupa relatia:
E = Si + I - Sf
unde:
E – iesiri de stocuri;
Si – stoc initial;
I – intrari de stocuri;
Sf – stoc final
Aceasta tehnica presupune o organizare si conducerea contabilitatii si gestiunii stocurilor mai putin complexa
eliminând întocmirea documentelor de evidenta a iesirilor de stocuri si operarea lor în documentele de evidenta a
stocurilor.
Indiferent de natura stocurilor si de sistemul documentelor cu care se realizeaza evidenta existentei si a miscarii
stocurilor, acestea trebuie evaluate.
Legea contabilitatii prevede în articolele 7 si 9 urmatoarele reguli de evaluare:
A. La data intrarii în patrimoniu, stocurile se evalueaza la valoarea de intrare:
a) la cost de achizitie pentru marfurile achizitionate cu titlu oneros se formeaza prin negociere
furnizori – beneficiari.
Costul de achizitie = pretul de cumparare + taxe nerecuperabile + cheltuieli de transport – aprovizionare + taxe
legate de intrarea stocurilor.
b) la cost de productie, pentru marfurile produse în societate; este format din: costul materiilor prime,
materialelor, cheltuielilor cu salariile si alte cheltuieli legate direct de producerea bunului în cauza, cota parte a
cheltuielilor indirecte alocate în mod rational ca fiind aferente produsului.
Atât costul de achizitie, cât si pretul de productie nu cuprind TVA.
c) valoarea de utilitate, are în vedere starea în care se afla marfa în momentul intrarii, destinatia
acestora si pretul pietei din momentul intrarii fiind aferente marfii intrate cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru stocurile intrate ca aport la capital;
e) valoarea justa pentru stocurile dobândite prin schimb cu alte active.
Legea prevede de asemenea ca evaluarea marfurilor la intrarea în patrimoniu mai poate fi facuta la cost standard
sau pret de vânzare, astfel au aparut diferente între pretul de înregistrare si cel impus de lege care trebuie înregistrate în
contabilitate.
B. La inventar evaluarea se face la valoarea actuala care se mai numeste si valoare de utilitate (pretul pe care
l-ar da dobânditorul marfurilor, daca le-ar achizitiona în acel moment, la locul si în starea în care se afla).
Evaluarea la inventariere este o activitate complexa, care presupune pe lânga constatarea faptica a existentei
stocurilor si constatarea utilitatii acestora în vederea stabilirii gradului de depreciere în raport cu care se efectueaza
evaluarea.
Conform legii contabilitatii si O.M.F.P. 2388 / 1995 inventarierea este obligatorie cel putin o data pe an, de regula
la sfârsitul anului.
C. La închiderea exercitiului se face o evaluare bilantiera a stocurilor.
Evaluarea bilantiera se face cu ocazia întocmirii situatiilor financiare anuale, cu respectarea principiului prudentei
prin compararea valorii de inventar (valoare de utilitate) cu valoarea contabila (de intrare).
Prin comparatia dintre valoarea actuala sau de inventar si valoarea de intrare se disting doua posibilitati:
a. Valoarea de inventar > Valoarea de intrare, caz în care marfurile au plusvaloare. Conform principiului
prudentei aceasta nu se înregistreaza în contabilitate, deoarece ea se realizeaza, deci devine certa numai în procesul
vânzarii marfurilor.
b. Valoarea de inventar < Valoarea de intrare: marfurile au suferit în acest caz o depreciere valorica. Este
necesar sa se constituie astfel, un provizion printr-un cont distinct, deoarece în contul 371 “Marfuri”, acestea ramân
înregistrate la valoare de intrare.
D. La iesirea din întreprindere, bunurile sunt evaluate la valoarea de intrare. Diversitatea preturilor si a
surselor de provenienta, fac din evaluarea stocurilor la iesire o operatiune delicata. Pentru rezolvarea acestei probleme, se
recomanda mai multe metode:
a) Metoda identificarii specifice, se utilizeaza în cadrul întreprinderilor cu gama relativ redusa,
deoarece presupune determinarea valorii de intrare pe baza costului de achizitie, pretului de productie sau a valorii de
utilitate stabilite în momentul intrarii.
Desi este exacta, metoda prezinta inconvenientul ca nu se poate aplica decât în cadrul întreprinderilor care
gestioneaza un numar de sortimente ridicat. Cu toate acestea, întreprinderile care au o dotare informatica corespunzatoare,
o pot utiliza cu succes în orice conditii.
b) Metoda costului standard, se bazeaza pe determinarea unor costuri antecalculate (standard) sau
costuri medii dintr-o perioada anterioara, de regula costurile medii ale lunii anterioare. Stocurilor evaluate pe baza acestei
metode li se stabilesc anticipat costurile de înregistrare cu ajutorul carora se evalueaza intrarile ti iesirile de stocuri.
Diferentele dintre costurile standard si costurile efective se înregistreaza în contabilitate pe seama conturilor de diferente
de pret (378 “Diferente de pret la marfuri”, 388 “Diferente de pret la ambalaje”, etc.). În perioadele de inflatie este
necesar ca aceste conturi sa fie periodic actualizate în functie de evolutia indicelui de inflatie. Diferentele dintre costurile
standard si cele efective vor influenta rezultatul exercitiului.
c) Metoda proxima intrare – prima iesire (NIFO) – este cunoscuta si sub denumirea de metoda
valorii de înlocuire. Iesirile în cazul acestei metode sunt evaluate la valoarea lor de înlocuire, care reprezinta suma pe care
întreprinderea va accepta sa o plateasca pentru achizitionarea unui bun echivalent, fara ca procesul tehnologic sa fie
influentat.
d) Metoda costului mediu ponderat (CMP) recomanda folosirea unui cost mediu, care are în vedere
stocurile existente si intrarile de stocuri, înregistrate în cursul perioadei. În acest sens se determina un cost mediu ponderat
dupa formula:
CMP = Siv + Iv / Sic + Ic
în care:
Siv - stoc initial exprimat valoric;
Sic – stoc initial exprimat cantitativ;
Iv - intrari valorice;
Ic - intrari cantitative.
ValE = CMP * CE
în care:
ValE – valoarea iesirilor;
CE – cantitatile iesite în cursul perioadei.
Metoda are cea mai mare utilitate în cazul stocurilor cumparate la preturi diferite, iar în contabilitate nu sunt
individualizate în functie de costul de achizitie sau de productie al fiecarui lot.
Evaluarea se face astfel:
 intrarile de stocuri sunt evidentiate la costul de achizitie sau de productie al fiecarei aprovizionari;
 iesirile de stocuri se evidentiaza la costul mediu ponderat determinat fie dupa fiecare lot intrat sau iesit, fie
lunar, trimestrial sau anual. Evaluarea iesirilor pe baza metodei CMP calculat la sfârsitul lunii presupune usurinta în
aplicare, dar nu permite evaluarea exacta a iesirilor în cursul perioadei. În schimb, atunci când evaluarea se face dupa
fiecare iesire sunt mult mai exacte.
Calculul costului mediu ponderat dupa fiecare intrare, respectiv iesire, permite o evaluare mult mai exacta a
stocurilor, dar are la baza calcule mult mai complexe.
În contabilitate, diferentele rezultate ca urmare a operarii noilor intrari la costuri diferite de intrare, dar si altele
decât cele prestabilite, se evidentiaza ca diferente de pret la stocuri, urmând a fi imputate costului de fabricatie al
produsului.
Metoda CMP este metoda cea mai echitabila, nefavorizând nici agenti economici si nici fiscul, motiv pentru care
este recomandata a fi utilizata în cadrul lucrarilor de închidere a exercitiului financiar.
e) Metoda ultimului intrat – primul iesit (LIFO) presupune evaluarea stocurilor iesite în cursul
perioadei la costul de achizitie sau de productie al ultimei intrari. Conform acestei metode, stocurile iesite din gestiune
sunt considerate ca apartinând ultimului lot si evaluate la costul acestuia. La epuizarea fiecarui lot, se ia în considerare
pretul urmatorului lot în ordine invers cronologica.
În conditiile unei economii inflationiste, agentii economici prefera aceasta metoda. Este folosita cu succes de catre
firmele care realizeaza prelucrarea automata a datelor.
Esenta metodei consta în separarea rezultatului din exploatare, de rezultatul din detinerea de active, corectând
astfel asa-numita eroare de desincronizare prin asocierea veniturilor si costurilor mai vechi rezultatului din detinerea de
active. Metoda conduce la reducerea profitului brut, scaderea impozitului pe profit si mentinerea capacitatii de finantare
(mentinerea disponibilitatilor banesti la acelasi nivel).
Consecintele aplicarii metodei LIFO sunt:
 descresterea volumului fizic al activelor la sfârsitul perioadei de gestiune;
 subevaluarea stocurilor în bilant (stocurile finale fiind evaluate la nivelul valorii curente de închidere a
exercitiului);
 este indicat a se utiliza când se asteapta o crestere a preturilor în viitor.
Dezavantajele metodei LIFO:
 conduce la diminuarea stocului final, uneori injust, evaluarea stocurilor facându-se la costuri istorice din
perioade mai vechi, amplificând desincronizarea fata de alte metode;
 evolutia neasteptata a preturilor (în locul cresterilor intervin micsorari sensibile) pot conduce la rezultate
contradictorii;
 determina nerespectarea principiului prudentei în evaluarea bilantiera;
 necesita costuri ridicate cu implementarea si administrarea metodei;
 conduce la anularea avantajelor acumulate ale metodei, prin lichidarea unor stocuri odata cu comandarea
unui nou sortiment similar, costurile vechi fiind reflectate în cheltuieli curente.
Pentru rezolvarea acestor inconveniente este permisa crearea de grupe cu articole similare si utilizarea unor
coeficienti care permit transformarea stocului final exprimat în costuri curente, în costuri de la începutul perioadei de
gestiune.
Cu toate dezavantajele ei, metoda LIFO reuseste o mai buna corespondenta între veniturile si cheltuielile curente,
evitând eroarea de desincronizare privind stocurile consumate prin introducerea unei noi conventii care sa aproximeze
fluxul fizic al stocurilor.
În concluzie, metoda LIFO este cea care evalueaza iesirile de stocuri la valorile cele mai mari si existentele de
stocuri, la valorile cele mai mici. În conditiile de inflatie este metoda care poate sa atenueze cresterea preturilor în sensul
reflectarii unui rezultat financiar aproape de realitate.
f) Metoda prima intrare – prima iesire (FIFO): stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul
primului lot intrat, respectiv a celui mai vechi lot sau sortiment. Dupa epuizarea acestuia, evaluarea se face la costul
urmatorului lot intrat în ordine cronologica.
Metoda este recomandata unitatilor cu o gama sortimentala diversificata si în perioade în care exista o relativa
stabilitate a preturilor. Folosirea acestei metode în conditiile cresterii preturilor, are ca efect evaluarea iesirilor la costurile
cele mai scazute, iar a stocurilor la preturile cele mai mari, ceea ce determina o majorare a profitului din exploatare si a
impozitului aferent. Daca metoda se foloseste când preturile scad, iesirile vor fi evaluate la preturile cele mai mari, iar
stocurile la preturile cele mai mici, efectul fiind reducerea profitului.
De regula, iesirile de stocuri, adica descarcarea de gestiune se concretizeaza în înregistrarea unei cheltuieli cu
efecte directe asupra rezultatului contabil.
Din punct de vedere fiscal, cu cât cheltuiala este mai mare cu atât profitul si impozitul pe profit vor fi mai mici, iar
trezoreria nu va fi afectata.
Acest rationament ne determina sa consideram ca metoda cea mai avantajoasa este cea care permite evaluarea
iesirilor de stocuri la valoarea cea mai mare.
Metodele agreate de tara noastra sunt: CMP, FIFO, LIFO. Cea mai agreata metoda de evaluare a stocurilor de catre
întreprinderi este metoda LIFO, care permite evaluarea iesirilor la pretul ultimului lot intrat (cel mai mare) pâna la
epuizarea acestuia.
Din punct de vedere contabil, metoda LIFO conduce la evidentierea în bilantul de la sfârsitul perioadei, a unei
valori a stocului subdimensionate deoarece acesta va fi evaluat la pretul primului lot intrat, care în conditiile de inflatie
este cel mai mic. Nu se asigura astfel imaginea fidela a elementelor de natura stocurilor existente în gestiune la un
moment dat. Acesta este motivul pentru care majoritatea întreprinderilor românesti folosesc pentru evaluarea stocurilor la
iesire metoda costului mediu ponderat (CMP). Chiar daca aceasta nu este întotdeauna cea mai avantajoasa este utilizata
deoarece este mai simpla si se potriveste cel mai bine organizarii sistemului informational din întreprinderile românesti,
unde documentele justificative privind intrarile si iesirile din stocuri se înregistreaza, de regula la sfârsitul lunii,
neavându-se în vedere ordinea strict cronologica a intrarii acestora, conditie indispensabila pentru aplicarea metodelor
FIFO sau LIFO.
2.5. FACTURAREA MARFURILOR

Factura este documentul care sta la baza vânzarilor / cumpararilor.


Ea cuprinde:
a) pretul unitar al marfurilor;
b) reducerile de pret: comerciale si financiare;
c) pretul ambalajelor;
d) pretul transportului;
e) TVA.
a) Pretul unitar al marfurilor, care înmultit cu cantitatea vânduta / cumparata pentru fiecare sortiment în
parte, permite stabilirea valorii partial. Acestea însumate dau valoarea totala a marfii.
b) Reducerile de pret comerciale sunt la rândul lor: bonificatii, remize si risturne.
 bonificatiile sunt reduceri de pret acordate de furnizor clientului pentru defectele de calitate continute în
marfa, dar care nu fac marfa nevandabila. Se mai acorda, de asemenea, la vânzarea marfurilor la odata apropiata de data
expirarii termenului de garantie.
 remizele – sunt reduceri acordate asupra pretului de vânzare în functie de importanta cantitatii vândute
(remize de cantitate) sau de rolul de revânzator al clientului (remize de revânzare). Se calculeaza prin aplicarea unui
procent asupra pretului de vânzare.
 risturnele – sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului de operatii efectuate cu acelasi partener
(client) pentru o anumita perioada convenita de comun acord pentru care s-a depasit valoarea contractata. Exemplu:
risturne de 2 % asupra vânzarilor catre acelasi client care au depasit valoarea de 20.000 RON convenita prin contract într-
o luna.
Reducerile comerciale se exprima procentual si se pot factura:
o odata cu marfa, reducându-se pretul de vânzare din factura;
o ulterior facturarii marfii, considerate cheltuieli de exploatare pentru furnizor si venituri de exploatare la
client, nefiind influentat pretul marfurilor pe care clientul le poate revinde între timp.
Reducerile financiare: sconturi si sconturi de reglementare.
Scontul este reducerea acordata de furnizor clientului pentru plata datoriei sau încasarea creantei înainte de
termenul de scadenta. De exemplu prin vânzarea marfii înainte de termen (presupunem 90 de zile termen normal), se
acorda un scont de 1 % aplicat la valoarea ramasa de plata (presupunem ca plata s-a facut integral dupa 60 de zile).
Clientul poate cere efectuarea platii dupa 30 de zile, se poate acorda un scont de reglementare care poate fi de 2% din
valoarea facturii.
Reducerile financiare nu influenteaza pretul marfurilor si reprezinta cheltuieli financiare / venituri financiare
pentru furnizor / cumparator.
c) Pretul ambalajelor: facturat separat sau inclus în pretul marfii. De regula se factureaza separat, platindu-
se odata cu marfa.
d) Pretul transportului: factura poate cuprinde sau nu acest pret, în functie de conditiile stabilite în
contractul încheiat între furnizor – client.
Conditiile de transport exprima locul în care se face trecerea marfii din proprietatea furnizorului în proprietatea
clientului. Pâna în acest loc cheltuielile sunt efectuate si suportate de furnizor, fiind incluse în pretul de vânzare al marfii.
De la acest loc pâna la destinatie cheltuielile si responsabilitatea asupra marfii cad în sarcina clientului care le va adauga
la pretul de cumparare al marfii pentru a determina costul de achizitie.
Daca cheltuielile sunt efectuate de furnizor în contul si pe seama clientului, el le va factura împreuna cu marfa,
transportul devenind element aditiv al facturii.
e) Taxa pe valoarea adaugata reprezinta pentru stat un impozit, iar pentru consumatorul final o taxa de
consum. Se aplica numai în tara în care se consuma bunurile. Factura cuprinde distinct pretul marfii fara TVA si separat
suma TVA.
Firma S.C. „AMBIENT AB” S.R.L. efectueaza comenzi consistente beneficiind de reduceri comerciale sau
financiare, fiind o unitate de dimensiuni mari.
CAP III CONTABILITAEA MARFURILOR LA SC AMBIENT AB SRL
3.1.METODE DE CONTABILIZARE A MARFURILOR
La organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor poate fi adoptata una din cele doua metode recomandate de
normele de aplicare a Legii contabilitatii:
1. Metoda inventarului permanent
2. Metoda inventarului intermitent
3.1.1. Metoda inventarului permanent

Contabilitatea marfurilor se realizeaza cu ajutorul contului 371 “Marfuri”, cont de activ.Unitatile comerciale pot
utiliza ca pret de înregistrare a marfurilor, fie costul de achizitie a marfurilor, fie pretul de vânzare cu ridicata sau cu
amanuntul. În cazul în care utilizeaza pentru evaluarea si înregistrarea în contabilitate a marfurilor preturile de vânzare cu
ridicata sau cu amanuntul alaturi de contul 371 “Marfuri” se foloseste si contul 378 “Diferente de pret la marfuri”, care
tine evidenta adaosului comercial aferent marfurilor existente în gestiunea unitatii cu activitate comerciala.
Operatiuni privind intrarile si iesirile de marfuri în cazul utilizarii inventarului permanent :
a. Contabilitatea marfurilor în cazul în care se foloseste costul de achizitie pentru evaluarea si înregistrarea
lor :
 cumparare de marfuri de la furnizori:
x

% = 401 „Furnizori”
371 „Marfuri”
4426 „TVA deductibil”
x

Documente folosite: Factura fiscala sau Avizul de însotire a marfurilor.


 daca întreprinderea doreste sa-si evidentieze separat cheltuielile de transport-achizitionare,
cumpararile de marfuri se înregistreaza astfel :
x
% = 401 „Furnizori”
371.01„ Marfuri-pret
de facturare”
371.02„ Marfuri-cheltuieli
de transport-achizitionare
4426„TVA deductibil”
x
 marfurile pot intra în gestiune ca aport la capital:
x

371„Marfuri” = 456 „Decontari cu asociatii


x privind capitalul”

 unitatea patrimoniala poate sa vânda materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar
fara prelucrare, transferându-le la marfuri si vânzându-le ca atare.
Documentul utilizat este Bonul de predare, transfer, restituire.
x

371„Marfuri” = %
301 „Materii prime”
302 „Materiale consumabile”
303 „ Materiale de natura
obiectelor de inventar ”
x

 plusurile constatate la inventar se vor înregistra pe baza Procesului verbal de inventariere astfel :
x

371„Marfuri” = 607 „Cheltuieli privind marfurile”

 daca se doreste ca înregistrarea plusurilor de marfuri sa nu afecteze rulajul contului 607”Cheltuieli


privind marfurile”, înregistrarea plusurilor se poate face în rosu, astfel:
x

371 „Marfuri” = 7582„Venituri din donatii”


x

o Iesirea din gestiune a marfurilor prin vânzare:


 vânzare marfuri catre clienti:
x

4111 „Clienti” = %
707 „Venituri din vânzarea marfurilor”
4427 „TVA colectat”
x

 scaderea din gestiune a marfurilor vândute pe baza Facturii fiscale la costul de achizitie a
marfurilor vândute:
x

607 „Cheltuieli privind = 371„Marfuri”


marfurile” x

 lipsurile constatate la inventar se vor înregistra pe baza Procesului verbal de inventariere astfel:
x
607 „Cheltuieli privind = 371 „Marfuri”
marfurile”
x

daca lipsurile sunt imputabile, se înregistreaza concomitent si imputarea lor :


x

461 „Debitori diversi” = %


7581 „Venituri din despagubiri, amenzi si
penalitati”
4427 „TVA colectat”
x

b. Contabilitatea marfurilor în cazul în care se foloseste pretul de vânzare cu ridicata (cost efectiv de
achizitie + adaosului comercial al angrosistului) pentru evaluarea si înregistrarea lor.
Aprovizionarile cu marfuri la o unitate cu ridicata se înregistreaza la pretul cu ridicata, care este format din pretul
de cumparare si adaosul comercial :
 cumparare de marfuri pe baza de factura:
x

% = 401
„Furnizori”
371 „Marfuri”
4426 „TVA deductibil”
x

 înregistrarea adaosului comercial :


x

371 „Marfuri” = 378 „Diferente de pret la marfuri”


x

Vânzarile de marfuri de catre unitatile angrosiste sunt efectuate pe baza Facturii fiscale, având destinatia catre
unitatile cu amanuntul.
 vânzarea marfurilor :
x

4111 „Clienti” = %
707 „Venituri din vânzarea marfurilor”
4427 „TVA colectat”
x
 descarcarea gestiunii de marfuri :

x
% = 371 „Marfuri”
607 „Cheltuieli privind
marfurile”
378 „Diferente de pret
la marfuri” x

c. Contabilitatea marfurilor în cazul în care se foloseste pretul de vânzare cu amanuntul pentru evaluarea si
înregistrarea lor.
 aprovizionari cu marfuri la o unitate cu amanuntul, direct de la furnizori, unitate care tine evidenta
marfurilor la pret de vânzare cu amanuntul.
 receptia marfurilor primite de la furnizori :
x
% = 401 „Furnizori”
371 „Marfuri”
4426 „TVA deductibil”
x
 înregistrarea adaosului comercial si a TVA-ului neexigibil aplicat la pretul de cumparare + adaosul
comercial :
x
371 „Marfuri” = %
378 „Diferente de pret la marfuri”
4428 „TVA neexigibil”
x

 vânzarea acestor marfuri se înregistreaza astfel :


x

 vânzarea marfurilor :
x

5311 „Casa în lei” = %


707 „Venituri din vânzarea marfurilor”
4427 „TVA colectat”
x
 descarcarea de gestiune pentru marfurile vândute:
x
% = 371 „Marfuri”
607 „Cheltuieli privind
marfurile”
378 „ Diferente de pret
la marfuri”
28 „TVA neexigibil”
x
d. Desfacerea produselor finite prin magazine proprii .
Exista unitati patrimoniale care îsi desfac produsele finite prin magazinele proprii de desfacere cu amanuntul .În
acest caz se va face transferul produselor finite la marfuri si apoi vor fi vândute ca atare.
 obtinerea de produse finite :
x
345 „Produse finite” = 711 „Variatia stocurilor”
x

 predarea acestor produse la magazinele proprii de desfacere cu amanuntul :


x

371 „Marfuri” = %
345 „Produse finite”
378 „Diferente de pret la marfuri”
4428 „TVA neexigibil”
x

 la sfârsitul lunii are loc înregistrarea dintre costul efectiv al produselor finite si pretul de
înregistrare :
x

348 „Diferente de = 711 „Variatia stocurilor”


pret la produse”
x

 apoi se repartizeaza diferentele aferente produselor finite trecute în magazinele proprii :


x

711„Variatia stocurilor” = 348 „Diferente de


pret la produse”
x
 vânzarea prin magazinele proprii :
x
5311 „Casa în lei” = %
707„Venituri din vânzarea
marfurilor”
4427„TVA colectat”

x
 descarcarea gestiunii :
x
% = 371 „Marfuri”
607 „Cheltuieli privind
marfurile”
378 „Diferente de pret
la marfuri”
4428 „TVA neexigibil”
x

În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de marfuri se înregistreaza toate operatiile de
intrare si iesire a marfurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a marfurilor,
atât cantitativ cât si valoric.
Conform normelor contabile din tara noastra, în conditiile utilizarii inventarului permanent, unitatile
patrimoniale îsi pot organiza contabilitatea analitica a marfurilor în functie de specificul activitatii si de necesitatile
proprii.
În cazul utilizarii inventarului permanent, conturile de stocuri se debiteaza cu intrarile de bunuri si se crediteaza
cu iesirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfârsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt
comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Daca exista diferente în plus sau minus la inventar, acestea se
vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.
În principiu, evaluarea intrarilor în stoc trebuie sa se faca la costul istoric dat de costul efectiv de productie, în
cazul stocurilor provenite din productie proprie, iar iesirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare
elementele destocate. Evaluarea iesirilor din stoc se poate face dupa multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt:
CMP, FIFO, LIFO.
Reglementarile contabile românesti dau posibilitatea unitatilor patrimoniale, de a continua practica contabila
anterioara de a evalua atât intrarile cât si iesirile din stoc la preturi standard sau prestabilite, denumite si preturi de
înregistrare. Acceptarea continuarii acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generala a conturilor de diferente
de pret care sa reflecte distinct:
 La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric si preturile de înregistrare;
 La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de pret asupra valorii de înregistrare a elementelor
iesite, cu ajutorul coeficientului K.
(Si+Rd) cont de diferente de pret
K =
(Si+Rd) cont de stoc la pret de înregistrare
Coeficientul K se aplica asupra valorii elementelor iesite din stoc, la pret de înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitatile mari si mijlocii, si consta în utilizarea conturilor de stocuri
pentru a determina si urmari în permanenta stocul scriptic al acestora dupa fiecare operatie de intrare si de iesire, astfel,
contabilitatea sintetica a stocurilor va reflecta:
 stocul initial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedenta si care nu poate fi decât debitor,
 intrarile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului,
 iesirile din cursul lunii, pe baza documentelor de iesire, vor forma rulajul creditor al contului,
 în baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri – se va stabili în permanenta stocul scriptic al
bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a caror comparare se pot stabili plusuri sau
minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea fiecaruia dintre preturile de înregistrare a stocurilor,
 folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,
 conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate
analitica.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de munca, dar asigura o mai riguroasa
cunoastere, în orice moment a marimii stocurilor si un mai bun control al integritatii lor.
3.1.2. Metoda inventarului intermitent

Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent
al acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul
întreprinderilor mici si mijlocii.
Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele
fiecarei luni. În acest caz, iesirile se determina ca diferenta între valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor, pe
deoparte si valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de alta parte. Relatia de calcul a iesirilor ar putea fi
urmatoarea:
E = Si + I - Sf

În cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru
evidentierea intrarilor si , respectiv, a recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri
se utilizeaza numai la începutul si sfârsitul lunii, iar intrarile de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în
conturile de cheltuieli corespunzatoare, la cost de achizitie, pret de factura sau pret prestabilit, dupa caz. La sfârsitul
fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere si se înregistreaza în conturile de stocuri initiale ale lunii
urmatoare si ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii urmatoare.
Metoda inventarului intermitent consta în:
 înregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui exercitiu financiar, direct în conturile de cheltuieli
privind consumul acestor stocuri,
 regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza de inventare faptice prin:
 destocarea stocului initial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza ca acesta s-a consumat
în cursul exercitiului financiar,
 restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercitiului financiar, prin corectarea
cheltuielilor privind consumurile de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflecta marimea reala a acestora, iar conturile de
cheltuieli privind consumurile de stocuri reflecta cheltuielile efective cu aceste consumuri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitatile mici si mijlocii, si consta în neurmarirea prin
contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizeaza numai la
finele perioadelor de gestiune când se debiteaza cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin
inventariere. Miscarile de stocuri din cursul perioadei nu afecteaza conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile procurate din afara unitatii fata de cele provenite din
productia proprie si anume:
) pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se parcurg urmatoarele etape:
se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au
fost înregistrate la început;
achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreaza direct asupra conturilor de cheltuieli;
la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se
degreveaza cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflecta bunurile consumate în timpul perioadei,
calculate dupa relatia:
Iesiri = Stoc initial + Intrari – Stoc final

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.


b) pentru stocurile provenite din productie proprie se parcurg urmatoarele etape:
se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la
finele perioadei precedente;
bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în contabilitatea sintetica, ci numai în evidenta operativa de la
locurile de depozitare;
pe masura vânzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fara sa fie nevoie destocarea lor;
la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din productie proprie, inclusiv cele provenite din perioada
precedenta, dar nevânduta, si se înregistreaza asupra conturilor de venituri din productia stocata.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflecta bunurile produse în unitate, calculate
dupa relatia:
Intrari = Stoc initial +Vânzari – Stoc final

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.


) pentru productia în curs de executie, determinarea ei se face numai la sfârsitul perioadei prin metode diferite si se
înregistreaza în contabilitate ca stocuri la costurile corespunzatoare, dar la începutul perioadei urmatoare operatia
respectiva se storneaza în „rosu”.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea ca preturi de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de achizitie pentru bunurile achizitionate din
afara unitatii si respectiv a preturilor de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie;
nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente stocurilor;
nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificari în munca de contabilitate, daca inventarierile faptice ar fi
efectuate anual si nu lunar. Ea nu permite, însa, un control riguros al gestionarii si al asigurarii integritatii lor.
Pentru a vedea evaluarea stocurilor (la iesire si stocul final) folosind metodele cunoscute, vom lua urmatoarea
problema5[5]:
La data de 01.01.an N, exista un Si de marfuri de 10.000 kg, pretul este de 2 RON/ kg.
Intrari:
07.01.an N – 20.000 kg, pret = 2,1 RON / kg;
10.01. an N – 30.000 kg, pret = 2,3 RON / kg.
Iesiri:
08.01. an N – 27.000 kg;
14.01. an N – 32.000 kg
Pret standard – 2 RON / kg
Pretul urmatorului lot intrat – 2,4 RON / kg

a) Metoda CMP:

CMP = Sival + Ival / Sicant + Icant


CMP = (10.000 kg * 2 RON / kg + 20.000 kg * 2,1 RON / kg) / (10.000 kg + 20.000 kg) = (20.000 + 42.000) /
30.000 = 2,06 RON / kg
08.01. an N - Val. iesire = 27.000 kg * 2,06 RON / kg = 55.620 RON

5
Val. stoc nou = 62.000 RON – 55.620 RON = 6.380 RON
o achizitie marfuri în 07.01. an N:

% = 401 49.980
371 42.000 (20.000 kg * 2.1 RON / kg)
4426 7.980

o iesire de marfuri în 08.01. an N:

607 = 371 55.620

CMPnou = Si nou + Ival.noi / Si nou cant + Ival.noi


CMP = (6.199 +30.000 * 2,3 RON / kg) / [(30.000 kg – 27.000 kg) +30.000] = 75.199 / 33.000 = 2,28 RON / kg
14.01. an N – Val. iesire 32.000 kg * 2,28 RON / kg = 72.960 RON
o achizitie marfuri în 10.01. an N:

% = 401 82.110
371 69.000 (30.000kg * 2,3 RON / kg)
4426 13.110

o iesire de marfuri la 14.01. an N:

607 = 371 72.960 (32.000 kg * 2,28 RON / kg)

Valoare stoc = Si + I – E = 75.199 – 72.960 = 2.239 RON


b) Metoda FIFO:
o achizitie marfuri (07.01. an N):

% = 401 49.980
371 42.000 (20.000 kg * 2,1 RON / kg)
4426 7.980

o iesire de marfuri (08.01. an N):


g * 2 RON / kg + 17.000 kg * 2,1 RON / kg)

o achizitie marfuri (10.01. an N):


Stoc final = (30.000 kg – 27.000 kg) * 2,1 RON / kg = 6.300 RON

% = 401 82.110
371 69.000 (30.000 kg * 2,3 RON / kg)

4426 13.110

o iesire de marfuri (14.01. an N

607 = 371 73.000 (3.000 kg * 2,1 RON / kg + 29.000 kg * 2,3 RON / kg)

Stocul = 10.000 kg + 20.000 kg – 27.000 kg + 30.000 kg – 32.000 kg =1.000 kg

Stoc final = 1.000 kg * 2,3 RON / kg = 2.300 RON


) Metoda LIFO:

o achizitie marfuri (07.01. an N):

% = 401 49.980
371 42.000 (20.000kg * 2,1 RON / kg)

4426 7.980

o iesire marfuri (08.01 an N):

607 = 371 56.000 (20.000kg*2,1RON/kg + 7.000 kg*2 RON/kg)

Stoc final = 3.000 kg * 2 RON / kg = 6.000 RON

3.1.3. REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A REDUCERILOR DE PREŢ

Reducerile de pret sunt acordate de catre furnizor clientului calitatea inferioara a bunurilor livrate (rabatul), din
consideratii pentru client (remiza), pentru depasirea unui plafon valoric anual (risturnul), sau pentru plata datoriei
clientului înainte de termen (scont).
Redouter de prêt sunt de doua fleuri :

a) reduceri comerciale : rabatul, remiza si risturnul

b) reduceri financiare : scontul


De mentionat ca reducerile nu se acorda automat, ci ele trebuie sa fie convenir intra parti si stipulasse ca si cause contractuelle.

Rabatul si remisa pot fi acordate cu ocazia livrarii, iar în acest caz nu intervin înregistrari specifice, deoarece
bunurile livrate vor fi înscrise în factura la valoare redusa, nefiind necesare a fi înregistrate distinct în contabilitate.
Uneori rabatul si remiza pot fi acordate ulterior livrarii, iar risturnul prin natura sa este o reducere ulteriora, necesitând înregistrari specifice privind rectificarea datoriei fata de furnizori, în cazul rabatului si
remizei rectificându-se si costul de achizitie al marfurilor cunparate. De asemenea este necesara rectificarea TVA-ului, proportional cu reducerea acordata.
S.C. AMBIENT AB S.R.L. înregistreaza în contabilitate reduceri de pret financiare, cmerciale respectiv sconturi, care le sunt acordate pentru plata pe loc a marfurilor sau pentru plata datoriei înainte de termenul
stabilit prin contract.

A. Reflectarea reducerilor de pret în contabilitatea furnizorului: acorda firmei AMBIENT AB doar reduceri
financiare (sconturi).

 vânzarea de marfuri, în factura fiind evidentiate distinct reducerile de pret de natura comerciala (rabatul
si remiza), acestea scazându-se direct din costul de achizitie :

4111 “Clienti” = %

707 “Venituri din vânzarea marfurilor”

4427 “TVA colectat”


x

 acordarea de reduceri de pret de natura comerciala ulterior livrarii, într-o factura ulterioara, în rosu (cazul
risturnului si respectiv rabatului si remizei) :

4111 “Clienti” = %

707 “Venituri din vânzarea

marfurilor”

4427 “TVA colectat”

 acordare de reducere financiara clientului (scont):

% = 4111 “Clienti” 82,11

667 “Cheltuieli privind

sconturile acordate” 69,00

4427 “TVA colectat” 13,11

B. Reflectarea reducerilor de pret în contabilitatea cumparatorului :

 cumpararea de marfuri, în factura fiind evidentiate distinct reducerile de pret de natura comerciala,
acestea scazându-se direct din costul de achizitie (rabatul si remiza)

% = 401 “Furnizori”

371 “Marfuri”

4426 “TVA deductibil”

 primirea de reduceri comerciale, facturate ulterior, în rosu (risturnul, rabatul si remiza):


x
% = 401 “Furnizori”
371 “Marfuri”
4426 “TVA deductibil”

 primirea de reduceri financiare de catre S.C. AMBIENT AB S.R.L. :

*Firma a achizitionat marfuri în valoare de 3.420 RON, primind un scont de 2% pentru plata pe loc a marfurilor.
Înregistrarea în contabilitate a achizitiei marfurilor si primirea scontului aferent lor este urmatoarea:

% = 401 “Furnizori” 4.069,8

371 “Marfuri” 3.420,0

4426 “TVA deductibil” 649,8

401 “Furnizori” = % 82,11

767 “Venituri din sconturi 69,0

obtinute”

4426 “TVA deductibil” 13,11


x

S.C. AMBIENT AB S.R.L. înregistreza în contabilitate doar reduceri de pret financiare, respectiv sconturi în
valoare de 2 –6% din valoarea facturii, care se înregistreaza în factura când sunt achizitionate marfurile .

3.2. CONTABILITATEA MĂRFURILOR CU RIDICATA

Aprovizionarea marfurilor cu ridicata se face de regula pe baza de contract sau pe baza de comanda, acestea fiind
supuse receptiei de catre comisia de primire a marfurilor, formata din seful de depozit, gestionarul primitor, delegatul care
a prelat marfa de la unitatea de transport sau de la furnizor.
Comisia de receptie verifica marfurile sosite cu cele înscrise în documentele însotitoare întocmind Nota de
receptie si constatatoare de diferente sau Nota receptie-calculatie.
În cazul în care se constata diferente, se sesizeaza receptia întocmindu-se si comunicându-se furnizorului Procesul
verbal de sesizare a receptiei. La receptie se pot constata doua feluri de diferente : 1) în plus, si 2) în minus.

Potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilitatii, marfurile la fel ca si celelalte categorii de bunuri
materiale, la intrarea în patrimoniu, în speta, în depozitele en gross trebuie sa se evalueze si sa se înregistreze în
contabilitate la costul de achizitie format din pretul de cumparare si
,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ ( cheltuieli de transport, de încarcare – descarcare, prime de asigurare,
comisioane si alte taxe nerecuperabile, etc. ). Avându-se în vedere ca în documentele de aprovizionare ( facturi ) unul din
cele doua elemente structurale ale costului de achizitie ale costului de achizitie si anume ,, cheltuielile accesorii de
aprovizionare “ este consemnat în suma globala , calculul costului de achizitie unitar pentru fiecare din sorturile de marfa
intrate cu acelasi document necesita calcule de repartizare a sumei totale a cheltuielilor pe sorturi de marfa si apoi, prin
raportarea la cantitate, pe unitatea de masura. Cheltuielile accesorii de aprovizionare unitare astfel calculate se însumeaza
cu pretul de cumparare unitar aflându-se costul de achizitie pentru fiecare sort de marfa aprovizionata care ar putea servi
pentru evaluarea marfurilor si înregistrarea acestora în contul sintetic 371 ,, Marfuri “ si în analiticele corespunzatoare.
Solutia, se constata, este greoaie si în plus, va genera o mare varietate a costurilor de achizitie pentru acelasi sort de
marfa, avându-se în vedere variabilitatea cheltuielilor de transport – aprovizionare determinata de o multitudine de factori.
Pe de alta parte trebuie avute în vedere si situatiile frecvente în care cheltuielile accesorii de aprovizionare sunt facturate
distinct de factura în care sunt prevazute preturile de cumparare.
Pentru a depasi aceste dificultati, exista solutia data de institutiile de reglementare contabila, portivit careia ,,
cheltuielile accesorii de aprovizionare “ se evidentiaza la un analitic distinct al contului 371 ,, Marfuri “ , de exemplu
371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “. În ce priveste valoarea marfurilor la preturile de cumparare aceasta s-ar înregistra,
evident tot în contul 371 ,, Marfuri “, la analiticele corespunzatoare sorturilor de marfuri.
Întrucât amândoua elementele structurale ale costului de achizitie – pretul de cumparare si cheltuielile accesorii de
aprovizionare – sunt evidentiate la contul 371 ,, Marfuri “ se satisface cerinta evaluarii si înregistrarii marfurilor în
contabilitate la costul de achizitie. De mentionat ca în planul de conturi pentru contul 371 ,, Marfuri “ nu se precizeaza în
mod expres aceasta cerinta, indicându-se pentru aceasta ,,pretul de înregistrare “.
La sfârsitul perioadei, se repartizeaza asupra contului de rezultate prin intermediul contului 607 ,, Cheltuieli
privind marfurile “ numai o parte din cheltuielile accesorii de aprovizionare si anume cele aferente marfurilor vândute,
ramânând sold la contul 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “ , cheltuieli aferente marfurilor ramase în stoc
( nevândute ). În acest mod se asigura respectarea principiului independentei exercitiului, solutia fiind agreata din aceasta
cauza si de fiscalitate.

 Filiera înregistrarilor privitoare la cheltuielile accesorii de aprovizionare în acest caz este urmatoarea: Înregistrarea
( colectarea ) cheltuielilor accesorii de aprovizionare pe masura efecuarii lor:

% = 401 ,, Furnizori “
371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibila “
sau
% = 5121 ,, Conturi curente la banci “
371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibila “
sau
% = 5311 ,, Casa în lei “
371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibila “
sau
% = 542 ,, Avansuri de trezorerie “
371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “
4426 ,, TVA deductibila “

 Repartizarea cotei din cheltuielile accesorii de aprovizionare aferente marfurilor vândute:

607 ,, Cheltuieli privind marfurile “ = 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii ”


Soldul debitor al contului 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “ dupa aceasta înregistrare reprezinta cheltuielile
accesorii de aprovizionare aferente marfurilor din stoc.
În sfârsit, ar mai fi o a treia solutie, pe care nu o retinem, anume aceea a înregistrarii cheltuielilor accesorii de
aprovizionare dupa felul lor în conturile din clasa 6 ,, Conturi de cheltuieli “ de unde la sfârsit de exercitiu sa se
repartizeze asupra rezultatelor, deci si acele cheltuieli care sunt, în fapt, aferente marfurilor nevândute, aflate în stoc.
Aceasta solutie ar putea fi eventual ameliorata prin delimitarea în contul 471 ,, Cheltuieli înregistrate în avans “ a
cheltuielilor accesorii de aprovizionare aferente stocurilor la sfârsit de perioada, astfel ca la conturile din clasa 6 ,, Conturi
de cheltuieli “ sa ramâna pentru repartizat asupra contului de rezultate numai cheltuielile accesorii de aprovizionare
aferente marfurilor vândute.
Concluzionând, având în vedere pe de o parte cerinta ca la intrarea în patrimoniu a bunurilor materiale, evaluarea
si contabilizarea lor sa se faca la costul de achizitie cuprinzând pretul de cumparare si cheltuielile accesorii de
aprovizionare iar pe de alta parte, nevoia evitarii unor lucrari de calcul ce ar necesita un volum relativ mare de munca,
vom retine ca solutie de evidenta a marfurilor pe aceea ce presupune înregistrarea marfurilor la contul 371 ,, Marfuri “ la
preturile de cumparare si a cheltuielilor accesorii de aprovizionare, în suma globala , tot la contul de marfuri dar la un
analitic distinct 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “. În aceste conditii functionarea contului 371 ,, Marfuri “ pentru
evidenta marfurilor la o întreprindere comerciala cu ridicata în cazul aplicarii inventarului intermitent se prezinta astfel: se
debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare ( cost de achizitie * ) a marfurilor intrate în depozit; se crediteaza cu valoarea
la pret de înregistrare a marfurilor iesite; soldul debitor reprezinta valoarea marfurilor din stoc.
* Nota: Daca se adopta solutia evidentei marfurilor la preturi prestabilite ( standard ); drept pret de înregistrare, în
locul costului de achizitie va fi folosit pretul prestabilit. În plus intervine contul 378 ,, Diferente de pret la marfuri “
pentru evidenta diferentelor între costul prestabilit ( standard ) si costul de achizitie.

3.2.1. CONTABILITATEA APROVIZIONĂRII DE MĂRFURI CU DIFERENŢE DE RECEPŢIE

Odata cu aprovizionarea de la furnizori are loc si verificarea cantitativa si calitativa a marfurilor si a ambalajelor.
În urma verificarii se pot constata si unele diferente care se înscriu în Nota de receptie si constatare de diferente împreuna
cu marfa receptionata.
Diferentele pot fi clasificate dupa natura lor în :

a. cantitativ-valorice (cantitatea receptionata nu corespunde calitatii din factura);

b. calitativ-valorice (calitatea marfii nu corespunde celei contractate);

c. valorice (datele cantitative si calitative nu corespund dar, datorita unor erori de calcul sau preturi incorecte,
valoarea nu este corecta).
Diferentele cantitativ-valorice pot fi la rândul lor :

 plusuri cantitativ-valorice

 minusuri cantitativ-valorice
Plusurile cantitativ-valorice pot fi la rândul lor :

 acceptate în gestiune : marfa corespunde cerintelor contractuale, plusul acceptat înregistrându-se ca o


intrare de marfa, conturile folosite fiind 408 „Furnizori-facturi nesosite” pentru reflectarea obligatiei de plata si contul
4428 „TVA neexigibil”;
 neacceptate în gestiune : nu s-au respectat cerintele contractuale, plusul neacceptat fiind preluat în
custodie, contul utilizat 8033 „Valori materiale primite în pastrare sau custodie”.
Minusurile cantitativ-valorice pot fi :
 minusuri solutionate : apar din vina furnizorului, carausului sau delegatului propriu, în aceste cazuri fiind
recuperabile prin imputare sau pot fi cauzate de factorii obiectivi fiind nerecuperabile. Aceste minusuri nerecuperabile pot
reprezenta perisabilitati în limita normelor legale sau pierderi din cazuri de forta majora (calamitati);
 minusuri nesolutionate : se reflecta în contabilitate cu ajutorul contului 473 „Decontari din operatiuni în
curs de clarificare” pâna la solutionare, dupa care acest cont se crediteaza în corespondenta cu contul 607 „Cheltuieli
privind marfurile” si concomitent se imputa daca este cazul.
Diferentele valorice în plus se reflecta în contul 408 „Furnizori-facturi nesosite” pâna la primirea facturii
suplimentare, iar pentru cele în minus se întocmeste refuz de plata partial si se solicita furnizorului o factura cu sumele în
rosu.
În cazul vânzarii de marfuri, frecvente sunt cantitativ-valorice din pierderi normale (perisabilitati) sau imputate delegatului. Ele se înregistreaza ca iesire de marfuri, contul folosit fiind 607 „Cheltuieli privind
marfurile”.
S-a constatat un plus în valoare de 30 la o valoare de 250 din documente:

 înregistrarea marfurilor ca plusuri cantitativ-valorice acceptate:

% = 408 „Furnizori – facturi 35,7

371 „Marfuri” nesosite” 30,0

4428 „TVA neexigibil” 5,7

x
 înregistrarea facturii corecte venite de furnizor :

408 „Furnizori – facturi = 401 „Furnizori” 280,0

nesosite” x

4426 „TVA deductibil” = 4428 „TVA neexgiibil” 53,2

La o valoare de 250 receptionata, se constata un plus de 30 care nu se accepta:

 înregistrarea plusurilor neacceptate :

D 8033 „Valori materiale primite în pastrare sau custodie” 30,0

 înregistrarea de minusuri solutionate (perisabilitati în valoare de 30) :

% = 401 „Furnizori” 35,7

607 „Cheltuieli privind 30.7

marfurile”

4426 „TVA deductibil” 5,7

 daca perisabilitatile depasesc nivelul calculat, atunci se înregistreaza si imputarea

(perisabilitatile sunt în valoare de 30, dar se constata o diferenta de 40, diferenta de 10 imputându-se)

x
4282 „Alte creante în le- = % 11,9

gatura cu personalul 758 „Alte venituri din exploatare” 10,0

4427 „TVA colectat” 1,9

 înregistrarea minusului nesolutionat pâna la clarificare (40 RON) :


x

% = 401 „Furnizori” 47,6

473 „Decontari din opera-

tiuni în curs de clarificare” 40,0

4426 „TVA deductibil” 7,6

 înregistrarea imputarii ulterioare minusului nesolutionat :

4282 „Alte creante în le- = % 11,9

gatura cu personalul 758 „Alte venituri din exploatare” 10,0

4427 „TVA colectat” 1,9

607 „Cheltuieli privind = 473 „Decontari din operatiuni 40,0

marfurile” în curs de clarificare”

3.2.2. CONTABILITATEA VÂNZĂRII DE MĂRFURI ÎN CONDIŢIILE CONSTATĂRII DE DIFERENŢE LA VÂNZARE

În cazul vânzarii marfurilor, pot sa apara minusuri cantitativ-valorice din pierderi normale

(perisabilitati) sau imputate delegatului .


Principalul flux de iesire a marfurilor din depozitul cu ridicata este reprezentat de vânzarea acestora catre alti intermediari, de regula societati comerciale specializate în comertul cu amanuntul sau direct catre
consumatorii finali .

Mai pot aparea ca fluxuri de iesire secundare urmatoarele : lipsurile la inventariere; marfuri retrase din aportul în
natura al întreprinzatorului; marfuri trimise în custodie sau în consignatie; donatii si pierderi din calamitati naturale .
Contabilitatea acestor fluxuri de iesire al marfurilor este influentata de doi factori :
a) preturile la care se tine evidenta existentei si miscarii marfurilor în contul de stoc 371 „Marfuri”;
b) natura fluxurilor de iesire al marfurilor.
Unitatile cu ridicata folosesc pentru tinerea evidentei marfurilor pretul cu ridicata sau pretul de cumparare. Este
posibil sa se evalueze stocule de marfuri si la pret de vânzare, caz în care pe lânga contul 371 „Marfuri” se foloseste si
contul 378 „Diferente de pret la marfuri”. În acest caz, la sfârsitul perioadei de gestiune sau la sfârsit de exercitiu
financiar este necesar sa se determine adaosul comercial aferent marfurilor vândute, calculându-se coeficientul de adaos
(Ka) conform relatiei:

Si ct. 378 + RC ct. 378

Ka = * 100

Si ct. 371 + RD ct. 371

unde:
Si ct. 378 – soldul initial al contului de diferente de pret (adaosul)

RC ct. 378 – rulajul creditor al contului 378

Si ct. 371– soldul initial al contului de marfuri

RD ct. 371 – rulajul debitor al contului 371

Cu coeficientul Ka determinat, se înmulteste valoarea marfurilor vândute rezultând adaosul aferent acestora (ACV) :

ACV = RC ct. 371 * Ka

Cu adaosul aferent marfurilor vândute contul 378 „Diferente de pret la marfuri” se debiteza:

1. Vânzarile de marfuri catre clienti însotite de documente fiscale.

Pentru simplificare, presupunem ca aceasta livrare este singurul flux de iesire a marfurilor în cursul unei perioade de gestiune, astfel filierele de înregistrari contabile vor fi influentate de preturile la care se tine
evidenta acestui stoc de marfuri (se livreaza marfuri în valoare de 400 RON).

a. cazul în care evidenta marfurilor se tine la pret de cumparare:

4111 „Clienti” = % 476,0

707 „Venituri din vânzarea marfurilor” 400,0

4427 „TVA colectat” 76,0

b. cazul în care evidenta marfurilor se tine la pret de vânzare, presupunând ca la finele perioadei de gestiune s-a determinat un coeficient mediu de repartizare a adaosului
comercial (Ka) – calculat dupa relatia de mai sus – de 20%:

4111 „Clienti” = % 476,0

707 „Venituri din vânzarea marfurilor” 400,0

4427 „TVA colectat” 76,0

% = 371 „Marfuri” 400,0

607 „Cheltuieli privind

marfurile” 320,0

378 „Diferente de pret

la marfuri” x 80,0

2. Pierderi din calamitati naturale :

a. cazul în care evidenta marfurilor se tine la preturi de cumparare :

x
671 „Cheltuieli privind cala- = 371 „Marfuri” 200,0

mitatile si alte evenimente

extraordinare”

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 4427 „TVA colectat” 38,0

taxe si varsaminte asimilate”

b. cazul în care evidenta marfurilor se tine la preturile de vânzare, considerând ca la sfârsitul perioadei de gestiune s-a calculat Ka (20% * 200 = 40) :

% = 371 „Marfuri” 240,0

671 „Cheltuieli privind cala-

mitatile si alte evenimente 200,0

extraordinare”

378 „Diferente de pret 40,0

la marfuri”

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 4427 „TVA colectat” 45,6

taxe si varsaminte asimilate” (240 * 19%)

3. Lipsurile de marfuri din perisabilitati sau imputate delegatului :

 livrarea marfii si descarcarea gestiunii: (1.700 buc. * 0,3 RON/buc., cost de

aproviz. = 0,25 RON/buc.; se constata lipsa 200 buc.)

4111 „Clienti” = % 535,5

(1.700 buc. - 200 buc.)*3.000 lei 707 „Venituri din vânzarea marfurilor” 440,0

4427 „TVA colectat” 85,5

607 „Cheltuieli privind = 371 „Marfuri” 375,0


marfurile” (1.700 buc. - 200 buc.)*0,25 RON

 înregistrarea minusului imputat delegatului la cost de aprovizionare:

(se imputa delegatului 150 buc)

607 „Cheltuieli privind = 371


„Marfuri” 37,5

marfurile” (150 buc.* 0.25 RON/buc.)

 imputarea delegatului la pret de vânzare : (150 buc.* 0,3 RON/buc.)

4282 „Alte creante în le- = % 53,55

gatura cu personalul 758 „Alte venituri din exploatare” 45,0

4427 „TVA colectat” 8,55

3.2.3. CONTABILITATEA MĂRFURILOR DATE SPRE VÂNZARE ÎN CONSIGNAŢIE

Unitatile patrimoniale cu activitate de consignatie asigura desfacerea unor marfuri apartinând unor persoane fizice sau juridice.
Marfurile pot fi evaluate la urmatoarele preturi :

 pretul de evaluare (pretul platit deponentilor) putând fi micsorat cu retinerile datorate pastrarii marfurilor peste termenul stabilit, sau cu reducerile datorate nevânzarii marfurilor;
 pretul de vânzare, care cuprinde : pretul de evaluare, comisionul consignatiei si eventual TVA (daca unitatea este platitoare de TVA) la comision.
Comisionul inclus în pretul de vânzare asigura unitatii, dupa acoperirea propriilor cheltuieli si un profit.
În comertul de consignatie mai poate fi asimilata si vânzarea de catre producatori sau comercianti a marfurilor prin intermediul unor comisionari.
Participantii în cazul comertul în consignatie sunt:

 consignatorii (deponentii);

 consignatarii (comisionarii).

Consignatarii beneficiaza de un comision si suporta toate cheltuielile legate de pierderile de marfuri din vina lor.
Preturile aplicate în acest caz sunt:

 costul de achizitie al marfii la consignator;

 pretul de vânzare, care poate fi fixat de consignator sau consignatar.

Comisionul consignatarului se poate aplica fie asupra pretului de cumparare, fie asupra pretului stabilit de consignatar ca pret de vânzare pentru marfurile proprii.
Documentele necesare evidentierii intrarii de marfuri în consignatie sunt:

 Bon de primire al marfurilor în consignatie: serveste la evidentierea marfurilor aflate în pastrare temporara si ca si document de plata, în cazul vânzarii marfurilor sau pentru retragerea
acestora de catre deponent;

 Avizul de însotire al marfii în cazul trimiterii marfurilor de catre consignatori, document pe baza caruia se descarca gestiunea de marfuri si simultan consignatarul evidentiaza primirea
pentru pastrare a marfurilor pâna la vânzare; este document de insotire a marfii pe timpul transportului, sta la baza intocmirii facturii fiscale .
 Centralizatorul intrarilor , document cumulativ, servind la evidenta contabila a intrarilor de marfuri în consignatie.
Documentele necesare evidentierii iesirilor de marfuri din consignatie sunt:

 Bonul de vânzare, Factura, care consemneaza vânzarile fie în numerar, fie prin virament;
 Jurnalul pentru vânzari: se întocmeste numai daca unitatea este platitoare de TVA
 Contul de vânzari, întocmit de consignatar, prin care se justifica venitul net obtinut si care urmeaza a fi decontat consignatorului. Venitul net se calculeaza ca diferenta între pretul de
vânzare si cheltuielile efectuate în contul consignatorului plus comisionul încasat de consignatar.
Se primesc 200 buc. marfuri trimise de consignatori, cost de achiz. unitar = 20 RON/buc, pret vânz. unit.= 25 RON/buc, comisionul consignatorului = 15%, marfuri vândute – 150 buc.

A. La consignator (deponent) au loc urmatoarele înregistrari contabile:

 trimiterea marfurilor spre vânzare consignatarului: (200 buc.* 20 RON/buc)

357 „ Marfuri aflate la terti” = 371 „Marfuri” 4.000

 primirea decontului si contabilizarea vânzarilor: (150 buc.* 25 RON/buc.)

4111 „Clienti” = 707 „Venituri din vânzari de marfuri” 3.750

622 „Cheltuieli privind co- = 4111 „Clienti” 450

misioanele si onorariile” [15% * (150 buc.*20 RON/buc.)]

 încasarea sumei aferente vânzarilor: (cost de achiz. + profit brut)

Profitul brut = 3.750 - (3.000 + 450) = 300


RON.

5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienti” 3.300

 scaderea din gestiune a marfurilor vândute: (la cost de achizitie)

607 „Cheltuieli privind = 357 „ Marfuri aflate la terti” 3.000

marfurile”

 închiderea conturilor de cheltuieli:

x
121 „Profit / pierdere” = % 3.450

607 „Cheltuieli privind marfurile” 3.000


622 „Cheltuieli privind comisioanele 450

si onorariile”

 închiderea conturilor de cheltuieli:

707 „Venituri din vânzari = 121 „Profit / pierdere” 3.750

de marfuri” x

B. La consignatar (comisionar) au loc urmatoarele înregistrari contabile:

 primirea marfurilor în gestiune: (200 buc.* 25 RON/buc.)

D8033„Valori materiale primite în


pastrare sau custodie” 5.000

 vânzarea la pret de vânzare (pret de evaluare + comision):

5311 „Casa în lei” = % 3.750

462 „Creditori diversi” 3.300

704 „Venituri din prestari servicii” 450

 scaderea din gestiune a marfurilor vândute:

C 8033 „Valori materiale primite în pastrare sau custodie” 3.750

 plata consignatorului (deponentului):

462 „Creditori diversi” = 5311 „Casa în lei” 3.300

x
 înregistrarea cheltuielilor proprii si plata acestora:

605 „Cheltuieli privind = 5311 „Casa în lei” 150

energia si apa”

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 150

 închiderea conturilor de venituri si cheltuieli:

704 „Venituri din prestari = 121 „Profit / pierdere” 450

servicii”

121 „Profit / pierdere” = 605„Cheltuieli privind energia si apa” 150

Societatea AMBIENT nu vinde marfuri în consignatie, neavând în statutul societatii trecuta aceasta activitate de comert.

3.2.4. CONTABILITATEA MĂRFURILOR VÂNDUTE CU PLATA ÎN RATE

Unele societati comerciale, a caror obiect de activitate este comertul, în vederea atragerii cumparatorilor, pot aplica un sistem de vânzari cu plata în rate. În general, acest sistem de vânzari se foloseste pentru
produsele cu o valoare ceva mai mare si cu termen de garantie îndelungat (imobile, aparate electrocasnice, aparatura electronica etc.).
Acest sistem de vânzare cu plata în rate presupune încheierea unui contract de vânzare - cumparare în rate, între vânzator si cumparator. Cumparatorul care poate fi persoana fizica sau juridica, este necesar sa
faca dovada posibilitatii achitarii ratelor esalonate la termenele scadente prevazute în contract. La încheierea contractului se poate achita sau nu, în functie de facilitatile oferite de unitatile care efectueaza
comertul cu plata în rate, un avans de 20% - 40% din valoarea bunului, iar diferenta se împarte în rate egale. Pentru vânzarile în rate la care intervine si creditul comercial se percepe o dobânda scadenta odata cu
ratele. Aceasta dobânda are mai multe variante: dobânda aplicata la marimea ratei, dobânda aplicata la restul de plata, dobânda aplicata la restul de plata în suma fixa.
În situatia în care ratele nu sunt platite la termen se percep penalitati.

*In contabilitatea clientului – persoana fizica, cumpararea marfurilor cu plata în rate se înregistreaza:

 receptia marfurilor achizitionate:

% = 401 „Furnizori”

371 „Marfuri”

4426 „TVA deductibil”

 înregistrarea adaosului comercial si a TVA – lui aferent:


x

371 „Marfuri” = %

378„Diferente de pret la marfuri”

x 4428 „TVA neexigibil”

 plata marfurilor:

401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la banci în lei”

 facturarea si livrarea marfii cu plata în rate:

4111 „Clienti” = %

707 „Venituri din vânzarea marfurilor”

4428 „TVA neexigibil”

 înregistrarea dobânzii:

4111 „Clienti” = 472 „Venituri înregistrate în avans”

 descarcarea gestiunii:

% = 371 „Marfuri”

607 „Cheltuieli privind

marfurile”

378 „Diferente de pret

la marfuri”

4428 „TVA neexigibil”

x
 încasarea avansului:

5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienti”

 regularizare TVA:

4428 „TVA neexigibil” = 4427 „TVA colectat”

 încasare rata + dobânda (de câte ori este cazul) stabilite în contract:

5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienti”

„n” ori (câte rate sunt)

 trecerea la venituri a dobânzii (de câte ori este cazul):

472 „Venituri înregistrate = 766 „Venituri din dobânzi”

în avans” „n” ori (câte rate sunt)

 regularizarea TVA – ului (de câte ori este cazul):

4428 „TVA neexigibil” = 4427 „TVA colectat”

„n” ori (câte rate sunt)

S.C. AMBIENT AB SRL comercializeaza marfuri cu plata în rate, deoarece comercializeaza marfuri cu valoare mare si cu termen de garantie îndelungat.

3.2.6. CONTABILITATEA MĂRFURILOR DATE SPRE VÂNZARE ÎN COMISION

Societatile comerciale pot trimite marfuri spre vânzare în comision prin alte societati comerciale, de regula a marfurilor cu vânzare lenta si a celor greu vandabile. Pentru aceasta se încheie între parti contract sau
conventie în care se precizeaza felul marfurilor si modul de decontare.
Beneficiarul marfurilor trimite marfurile spre vânzare în comision pe baza de Aviz de expeditie. Pe masura vânzarii, unitatea ce a primit marfurile ia legatura cu societatea proprietara a marfurilor în vederea
facturii si decontarii.
Marfurile se deconteaza de catre societatea care le-a primit spre vânzare în comision numai dupa ce ele s-au vândut si s-au primit documentele de la beneficiarul lor.
Principalele înregistrari contabile sunt :
 înregistrarea trimiterii marfurilor spre vânzare în comision:

 evidenta marfurilor se tine la pretul de cumparare:

357 „Marfurile aflate la terti” = 371 „Marfuri”

 evidenta marfurilor se tine la pretul de vânzare:

% = 371 „Marfuri”

357 „Marfurile aflate la terti”

378 „Diferente de pret

la marfuri”

 înregistrarea încasarilor virate prin viramente bancare de catre comitet; pe masura ce acesta a vândut marfurile date spre vânzare în comision:

5121 „Conturi la banci = %

în lei” 707 „Venituri din vânzarea marfurilor”

x 4427„TVA colectat”

înregistrarea cheltuielilor cu marfurile vândute de catre comitet:

607 „Cheltuieli privind = 357 „Marfurile aflate la terti”

marfurile”

În contabilitatea comitetului, înregistrarea operatiunilor privind marfurile primite spre vânzare în comision, se face similar marfurilor primite în consignatie.

 marfurile trimise spre vânzare în comision sunt însotite de Avizul de însotire, reflectându-se în contabilitatea unitatii ce le-a primit spre vânzare astfel:

D 8033 „Valori materiale primite în pastrare sau custodie”


 pe masura vânzarii
lor si a primirii facturii, se reflecta încasarea si receptia acestora, dupa care au loc operatiile de descarcare a gestiunii de marfuri primite spre vânzare în comision, de achitare a valorii acestora, mai putin
comisionul cuvenit ori de scoatere în evidenta astfel:

C 8033 „Valori materiale primite în pastrare sau custodie”

3.3 CONTABILITATEA CIRCULAŢIEI MĂRFURILOR EN DETAIL

(CU AMANUNTUL)

3.3.1. EVIDENŢA OPERATIVĂ sI ANALITICĂ A MĂRFURILOR ÎN UNITĂŢILE COMERCIALE CU AMANUNTUL

La unitatile de desfacere cu amanuntul, evidenta operativa se tine cu ajutorul documentelor justificative.

Conform prevederilor cuprinse în Legea contabilitatii (legea nr. 82 / 1991), „orice operatiune patrimoniala se
consemneaza în momentul efectuarii ei într-un înscris care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel
calitatea de document justificativ”.
Reflectând toate operatiile privind starea si miscarea elementelor patrimoniale, documentele constituie baza
înregistrarilor în contabilitate si influenteaza nemijlocit exactitatea si operativitatea informatiilor contabile.
Cu ajutorul documentelor se realizeaza urmatoarele activitati: consemnarea informatiilor, culegerea datelor,
prelucrarea datelor sau informatiilor, circulatia datelor, sintetizarea informatiilor contabile si pastrarea ( arhivarea)
datelor.
La unitatile de desfacere cu amanuntul, documentele se întocmesc pe formulare tip, în care sunt tiparite datele
referitoare la elementele invariabile , iar pentru datele variabile se lasa locuri libere.
Documentele utilizate sunt documente cu regim special, tiparite, înseriate si numerotate prin Regia Autonoma
„Imprimeria Nationala”, si documente fara regim special, comune activitatilor din economia nationala, fiind reglementate
de Ordinul nr. 425 / 1998 care aproba Normele metodologice de întocmire si utilizare a formularelor tipizate, comune pe
economie, care nu au regim special, privind activitatea financiara si contabila, precum si modelele acestora.Completarea
documentelor se poate face manual sau cu mijloace tehnice.
Intrarea în patrimoniu a marfurilor se consemneaza în „Nota de receptie si constatare de diferente”, întocmita de
comisia de receptie pe baza documentelor de însotire a marfurilor respective. Aceste documente sunt: „Factura fiscala”
emisa de catre furnizor, „Avizul de însotire a marfii” întocmit de furnizor.
„Factura” si „Avizul de însotire a marfii” sunt documente cu regim special, emise de furnizorii de marfuri, care
însotesc valorile materiale aprovizionate; un exemplar al acestor documente se arhiveaza în firma care aprovizioneaza
marfurile, fiind anexa a „Notei de receptie si constatare de diferente”.
„Nota de receptie si constatare de diferente” se întocmeste în doua exemplare, la locul de depozitare a marfurilor.
Daca se constata diferente la receptie, Nota de receptie se întocmeste în trei exemplare, acesta fiind transmis unitatii
furnizoare / transportoare pentru comunicarea lipsurilor.
Daca exista diferente la marfurilor, toate exemplarele Notei de receptie sunt transmise compartimentului
financiar-contabil pentru întocmirea formelor privind lichidarea diferentelor constatate; un exemplar al notei de receptie,
împreuna cu Factura sau Avizul de însotire a marfii, se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, pe baza sa
înregistrându-se intrarile de marfuri în contabilitatea sintetica si analitica.
Marfurile achizitionate si vândute ca atare prin unitatile de desfacere cu amanuntul se consemneaza , la intrarea în
patrimoniu, pe baza „Facturii fiscale” sau a „Avizului de însotire a marfii”, în „Nota de receptie si constatare de
diferente”.
La unitatile de desfacere cu amanuntul, evidenta operativa se tine cu ajutorul Raportului (sau Registrului) de gestiune, în care se consemneaza:

 soldul la începutul perioadei, separat pentru marfa si ambalaje;

 intrarile de marfuri pe baza de documente: Aviz de însotire, Factura, Nota de intrare, receptie si constatare de diferente, Inventar, Proces - Verbal etc. ;

 vânzari de marfuri si ambalaje, în functie de modalitatea de vânzare;

 soldul la sfârsitul perioadei, separat pentru marfa si ambalaje.


Deci, raportul sau registrul de gestiune se conduc numai valoric, reprezentând un document de evidenta operativa privind miscarea de marfuri si ambalaje în unitatile cu amanuntul

La compartimentul compartimentului de gestiune a stocurilor, evidenta analitica se conduce global – valoric, cu


ajutorul Fiselor de cont pentru operatii diverse deschise pentru fiecare gestiune, cu evidentierea operatiilor de intrare,
iesire, stabilindu-se soldul, fie dupa fiecare operatie, fie pentru o anumita perioada, separat pentru marfa si separat pentru
ambalaje. Înscrierea datelor în fisele de cont se face pe baza documentelor primare de intrare si iesire utilizate si la
completarea „Raportului de gestiune”. Un exemplar al „raportului de gestiune” se preda compartimentului financiar-
contabil pentru confruntarea înregistrarilor.
La sfârsitul fiecarui luni se întocmeste Balanta de verificare prin care se asigura controlul înregistrarilor în contabilitatea analitica, fie pe sortimente, fie global – valoric.
Controlul efectiv asupra gestiunii marfurilor se realizeaza prin inventariere.
Inventarierea în cadrul societatii se realizeaza trimestrial.
S.C. AMBIENT AB S.R.L. si–a organizat depozite proprii de repartizare, evidenta stocurilor de marfuri tinându-se global – valoric.

3.3.2 CONTABILITATEA MĂRFURILOR ÎN UNITĂŢILE CU AMĂNUNTUL

Societatile comerciale specializate în comertul cu amanuntul constituie veriga finala a distributiei marfurilor catre populatie. Unitatea operativa generica este magazinul de desfacere cu amanuntul care poate fi
specializat în desfacerea diferitelor categorii de marfuri: alimentare, nealimentare, mixte, etc. Marile magazine comerciale cu amanuntul sunt de regula structurate pe raioane de marfuri specializate unui
sortiment restrâns de marfuri cum ar fi: textile, confectii, încaltaminte, parfumerie, marochinarie etc.
S.C. AMBIENT AB S.R.L. este un magazin de desfacere cu amanuntul care comercializeaza, marfuri nealimentare.
Factorul specific care particularizeaza filierele de înregistrari contabile a fluxurilor de intrare – iesire a marfurilor în magazinele cu amanuntul, este evaluarea stocurilor din contul 371 „Marfuri” la preturi de
vânzare cu amanuntul, inclusiv TVA, din necesitati de control gestionar. Întrucât TVA–ul cuprins în preturile de vânzare cu amanuntul este exigibil la decontare cu statul numai în momentul vânzarii efective a
marfurilor prin magazinele cu amanuntul, pe durata stocarii acestora, se va evidentia cu ajutorul contului 4428 „TVA neexigibil”. Aceasta modalitate de evaluare a stocurilor în magazinele cu amanuntul îsi pune
amprenta doar asupra filierelor de înregistrari din contabilitatea financiara în care se realizeaza inventarul permanent a stocurilor de marfuri.
Filierele de înregistrari contabile sunt:
1. Receptia marfurilor primite de la furnizori evaluate la preturi de vânzare cu amanuntul, inclusiv TVA, compuse din:

a. pretul de vânzare fara TVA 1.500,0

b. adaosul comercial (10% * rd. a) 150,0

c. pretul de vânzare cu amanuntul, 1.650,0

exclusiv TVA (rd. a. + rd. b.)

d. TVA aferent (19% * rd. c.) 313,5

e. pretul de vânzare cu amanuntul, 1.963,5

inclusiv TVA (rd. c. + rd. d.)

 înregistrarea contabila se poate realiza prin formula complexa:

% = %

1.963,5 371 „Marfuri” 401 „Furnizori” (rd.a + 19%*rd.a) 1.785,0

285 ,0 4426 „TVA deductibil” 378 „Diferente pret 150,0

(19% * 1.500 RON) la marfuri”

4428 „TVA neexigibil” 313,5

x
*Înregistrarea contabila de mai sus (receptia marfurilor primite de la furnizori evaluate la preturi de vânzare cu
amanuntul) se poate face astfel:

371 „Marfuri” = % 2.248,5

401 „Furnizori” 1.785,0

378 „Diferente pret 150,0

la marfuri”

4428 „TVA neexigibil” 313,5

4426 „TVA deductibil” = 4428 „TVA neexigibil” 285,0

 daca formele de înregistrare contabila practicate de unitatea patrimoniala nu permit folosirea formulelor
contabile complexe, cum ar fi de exemplu forma de înregistrare maestru – sah, înregistrarea contabila de mai sus se
defalca în doua formule contabile compuse, astfel :

% = 401 „Furnizori” 1.785,0

371 „Marfuri” 1.500,0

4426 „TVA deductibil” 285,0

371 „Marfuri” = % 463,5

378 „Diferente de pret 150,0

la marfuri”

4428 „TVA neexigibil” 313,5

Se observa ca prin ambele modalitati de înregistrare, în contul de stocuri 371 „Marfuri” se formeaza pretul de
vânzare cu amanuntul, inclusiv TVA.
2. Încasarea vânzarilor în numerar, evoluate în preturi de vânzare cu amanuntul inclusiv TVA, compuse din :

a. pretul de vânzare cu amanuntul 1.400,0

b. TVA (19/119 % * rd. a. = 15,966% * rd. a) 223,5

c. pretul de vânzare cu amanuntul (fara TVA) 1.176,5

5311 „Casa în lei” = % 1.400,0

707 „Venituri din vânzari

de marfuri” 1.176,5

x 4427 „TVA colectat” 223,5

3. Descarcarea gestiunii magazinului cu amanuntul:

a. pretul de vânzare cu amanuntul 1.400,0

inclusiv TVA

b. adaos comercial mediu calculat astfel: 350,0

Si ct. 378 + RC ct. 378

Ka = * 100 = 25%

Si ct. 371 + RD ct. 371

c. TVA (19/119 % * rd. a. = 15,966% * rd. a) 223,5

d. cheltuieli cu marfurile aferente vânzarilor 826,5

(rd. a. – rd. b. – rd. c.)

% = 371 „Marfuri” 1.400,0

607 „Cheltuieli privind

marfurile” 826,5

378 „Diferente de pret


la marfuri” 350,0

4426 „TVA deductibil” x 223,5

4. Închiderea conturilor de cheltuieli si de venituri la sfârsitul perioadei de gestiune :

121 „Profit / Pierdere” = 607„Cheltuieli privind marfurile” 826,5

707 „Venituri din vânzari = 121 „Profit / Pierdere” 1.176,5

de marfuri” x

Celelalte fluxuri de intrare – iesire a marfurilor în comertul cu amanuntul sunt asemanatoare cu cele tratate la
circulatia marfurilor cu ridicata.

 factura marfurilor la intern:

4111 „Clienti” = % 4.502,96

401 Furnizori” 3.200,0

408 Furnizori – facturi nesosite” 320,0

446 Alte impozite, taxe si varsa- 193,6

minte asimilate” (rd.d + rd.e)

704 Venituri din lucrari executate 70,4

si servicii prestate”

4427 TVAcolectat” 718,96

 achitarea în vama a TVA – ului si a taxei vamale, conform extrasului de cont:

% = 5121 „Conturi la banci în lei” 899,18


446„Alte impozite, taxe si 193,6

varsaminte asimilate”

4426 „TVAdeductibil” 705,58

 înregistrarea facturii unitatii pentru prestatii având în vedere diferenta de curs ce se regularizeaza cu beneficiarul de marfa din import, prin contul 461 „Debitori diversi”:

100 $ * 3,2 RON/$ = 320 RON ; 100 $ * 3,25 RON/$ = 325 RON

% = 401 „Furnizori”
325

408 „Furnizori – facturi 320

nesosite”

461 „Debitori diversi” 5

 plata facturii unitatii prestatoare de servicii se va face tinând cont de cursul valutar de la data platii (100 $ * 3,3 RON/$ = 330 RON):

% = 5124 „Conturi la banci în devize” 330

401 „Furnizori” 325

461 „Debitori diversi 5

 plata facturii furnizorului extern, conform extrasului de cont la cursul valutar de la data platii, care este acelasi cu cel de la data înregistrarii obligatiei:

401 „Furnizori” = 5124 „Conturi la banci în devize” 3.200

 decontarea la intern a facturii importate:

% = 5121 „Conturi la banci în lei” 3.808

419 „Clienti creditori” 3.200

4427 „TVA colectat” 608

 înregistrarea cheltuielilor generale ale unitatii de comert exterior, conform documentelor justificative: (1.000 RON, din care 800 drepturi salariale si 200 utilitati)
 drepturile salariale, conform statelor de plata :

641 „Cheltuieli cu remu- = 421 „Personal – remuneratii 800

neratia personalului” datorate”

 cheltuieli cu utilitati, facturii furnizorilor:

605 „Cheltuieli privind = 401 „Furnizori” 200

energia si apa” x

 închiderea conturilor de cheltuieli si venituri:

 închiderea conturilor de cheltuieli:

121 „Profit si pierdere” = % 1.000

605 „Cheltuieli privind 200

energia si apa”

641 „Cheltuieli cu remu- 800

neratia personalului”

 închiderea conturilor de venituri:

704 „Venituri din lucrari = 121 „Profit si pierdere” 70,4

executate si servicii prestate”

Unitatea comerciala AMBIENT AB nu importa marfuri, în prezent, dar pe viitor are în perspectiva si exportul acestora.

3.4. STUDIU DE CAZ LA S.C. „AMBIENT AB ” S.R.L.


CALCULAREA sI INTERPRETAREA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO –
FINANCIARI LA UNITATEA AMBIENT
Studiul de caz prezinta înregistrarile contabile care au loc pentru activitatea de comert în unitatile de desfacere cu
amanuntul desfasurata de S.C. „AMBIENT AB” S.R.L. Se prezinta mai jos principalele operatiuni privind achizitia
marfurilor si desfacerea lor, datele fiind preluate din contabilitatea societatii si vizeaza operatiuni care au avut loc în
cursul lunii august 2006.
S.C.”AMBIENT AB” S.R.L. specializata în vânzarea marfurilor cu amanuntul detine în stoc marfuri la pretul cu
amanuntul în valoare de 11.200 RON. Adaosul comercial aferent marfurilor din stoc este de 2.240 RON, iar TVA – ul de
2.800 RON.

În cursul lunii se achizitioneaza marfuri în valoare de 22.000 RON, TVA 19%. Adaosul comercial practicat este de
20%.

Se vând marfuri în valoare de 20.800 RON (inclusiv TVA) si se descarca gestiunea. Evidenta se tine la pret de
vânzare cu amanuntul.

 înregistrarea în contabilitate a achizitiei de marfuri:

% = 401 „Furnizori” 26.180

371 „Marfuri” 22.000

4426 „TVA deductibil” x 4.180

 înregistrarea în contabilitate a adaosului comercial aferent achizitiilor de marfuri (20% * 22.000 RON):

371 „Marfuri” = 378 „Diferente de pret 4.400

x la marfuri”

 înregistrarea în contabilitate a TVA – ului neexigibil [(22.000 + 4.400) * 19% = 5.016 RON]:

371 „Marfuri” = 4428 „TVA neexigibil” 5.016


x

 înregistrarea în contabilitate a vânzarilor de marfuri la pretul de vânzare cu amanuntul:

Pretul de vânzare cu amanuntul are inclus în el TVA – ul, care se calculeaza astfel:

TVA = 19∕119 * 20.800 = 0,15966 * 20.800 = 3.321 RON

5311 „Casa în lei” = % 20.800


707 „Venituri din vân- 17.479

zarea marfurilor”

4427 „TVA colectat” 3.321


x

Pentru determinarea adaosului comercial aferent marfurilor vândute, se determina coeficientul mediu de adaos
comercial (K378), care se calculeaza dupa relatia:

Si 378 + RC 378

K378 =

(Si 371 + RD 371) – (Si 4428 + RC 4428)

unde:

Si 378 – soldul initial al contului 378 „Diferente de pret la marfuri”

RC 378 – rulajul creditor al contului 378 „Diferente de pret la marfuri”

Si 371 – soldul initial al contului 371 „Marfuri”

RD 371 – rulajul debitor al contului 371 „Marfuri”

Si 4428 – soldul initial al contului 4428 „TVA neexigibil”

RC 4428 – rulajul creditor al contului 4428 „TVA neexigibil”

371 378

11.200 20.800
2.240

22.000 4.400

4.400

5.016 4.215 6.640

42.616 20.800 2.425


21.816
4428

2.800

3.321 5.016

3.321 7.816

4.495

2.240 + 4.400

K378 =
=
(11.200 + 42.616) – (2.800 + 5.016)

= 6.640 / 46.000 = 0,14 = 14%


Adaos stoc = Stoc marfa fara TVA * K378 = (SfD 371 – SfC 4428) * K378 =
= (21.816 – 4.495) * 0,14 = 17.321 * 0,14 =2.425
Adaos vânzari = Adaos total – Adaos stoc
= 6.640 – 2.425 = 4.215
RD 378 = 6.640 – 2.425 = 4.215

 înregistrarea în contabilitate a descarcarii gestiunii:

% = 371 „Marfuri” 20.800

607 „Cheltuieli privind 13.264

marfurile”

378 „Diferente de pret 4.215

la marfuri”

4428 „TVA neexigibil”


3.321
Societatea AMBIENT AB, în prezent, nu se aprovizioneaza din import, achizitionând marfuri de la furnizorii interni, dar pe viitor, dupa ce îsi va marii cifra de afaceri si beneficiul, are în perspectiva si
contractarea furnizorilor externi, astfel marfurile importate fara intermediari vor fi la preturi mai scazute si mai atractive.
Pe baza „Facturii externe” se importa marfa în valoare de 1.000 $, transportul fiind asigurat de o firma specializata facturat la valoarea de 320 RON. La data vamuirii cursul 1 $ = 3,2 RON/$, taxa vamala =
10%, accizele = 100%, marja importatorului = 20%. Marfa s-a vândut integral.
Declaratia vamala cuprinde:

a. pretul extern al marfii (1.000$ * 3,2 RON/$ ) 320


b. cheltuieli externe (transport); 320

c. valoarea în vama (rd. a. + rd. b.) 3.520

d. taxe vamale (rd. c. * 10%) 352

e. accize [(rd. c. + rd. d.) * 100%] 3.872

f. baza de impozitare TVA (rd. c. + rd. d. + rd. e.) 7.744

g. TVA deductibil (rd. f. * 19%); 1.471

h. TOTAL factura cumparare (rd. f. + rd. g.). 9.215

Determinarea pretului de vânzare a marfii importate ia în considerare urmatoarele elemente:

a. cost achizitie 7.744

b. marja importatorului (rd. a * 20%) 1.549

c. pret de vânzare al importatorului 9.293

d. TVA colectat (19% * rd. c) 1.766

e. TOTAL factura cumparare 11.059

 înregistrare factura externa – marfa:

371 „Marfuri” = 401 „Furnizori” 3.200

 înregistrare factura transport:

371 „Marfuri” = 401 „Furnizori” 320

 înregistrare taxe vamale, accize:

x
371 „Marfuri” = 446 „Alte impozite, taxe 4.224

si varsaminte asimilate”

 înregistrare TVA:

4426 „TVA deductibil” = 5121 „Conturi la banci în lei” 1.471

 achitare taxe vamale, accize:

446 „Alte impozite, taxe = 5121 „Conturi la banci 4.244

si varsaminte asimilate” în lei”

 stabilire adaos comercial:

371 „Marfuri” = 378 „Diferente de pret la 1.549

x marfuri”

 TVA neexigibil:

371 „Marfuri” = 4428 „TVA neexigibil” 1.766

 vânzare marfa:

5311 „Clienti” = % 11.059

707 „Venituri din vânzarea 9.293

marfurilor”

4427 „TVA colectat” 1.766

 descarcarea gestiunii:
x

% = 371 „Marfuri” 11.059

607 „Cheltuieli privind 7.744

marfurile”

378 „Diferente de pret la 1.549

marfuri”

4428 „TVA neexigibil” 1.766

Principalii indicatori economico – financiari la societatea AMBIENT AB


Analiza indicatorilor de stocuri
Indicatorii economico – financiari se calculeaza cu ajutorul datelor furnizate de documentele contabile de sinteza
ale firmei, respectiv:
 bilantul contabil;
 contul de profit si pierdere;
 anexe;
 raportul de gestiune.
Bilantul contabil si contul de profit si pierdere ale firmei AMBIENT AB sunt prezentate mai jos.
BILANŢ:

Tabelul 3.1. – lei –


CONTUL DE PROFIT sI PIERDERE:

Tabelul 3.2. – lei-


Nr. Denumire indicatori Anul Anul
Nr.
crt. Denumire indicatori 01.01.06 Anul 31.12.06Anul
crt. 31.12.05 31.12.06
1. Cifra de afaceri 0 26058829
1. Active imobilizate – total 0 1433848
Productia vânduta 0 100768
Venituri din vânzarea
1.1. Imobilizari marfurilor
necorporale 0 0 6597
25958061
Venituri din subventii de
1.2. Imobilizari corporale exploatare aferente cifrei de 0 01427251 0
afaceri
1.3. Imobilizari financiare 0 0
2.
2. Variatia stocurilor
Active circulante de exploatare, din care: 0 10009836 0
0
3. Productia imobilizata 0 0
2.1.venituri
4. Alte Stocuridin exploatare 0 05845348 0
A 2.1.1. Marfuri
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL 0 03987562
26058829
2.1.2. Ambalaje
5. a) Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile 0 1857786
0 301925
2.2.cheltuieli
Alte Creante materiale 0 3688551
0 94966
2.3. Conturi de regularizare
b) Alte cheltuieli din afara (cu energie si apa) 0 0 0
100774
3. Disponibilitati
c) banesti
Cheltuieli privind marfurile 0 0 478937
21739468
6. Cheltuieli cu personalul (salarii si cheltuieli cu 0 1664473
4. Active circulante – total 0 10009836
asigurarile si protectia sociala)
7. Cheltuieli dinTOTAL
amortizari de exploatare
ACTIV 0 0
10488773 0
8. Alte cheltuieli de exploatare 0 2055250
5. Capitaluri
Cheltuielipermanente, din care:
privind prestatiile externe 0 0 500000
1942210
Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte 0 3081
5.1. Capitaluri proprii, din care: 0 599078
asimilate
5.1.1. Capital social, din care: 0 500000
B CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL 0 26018263
5.1.1.1. Capital subscris nevarsat 0 0
I. REZULTAT DIN EXPOATARE 0 40566
5.1.1.2. Capital subscris varsat 0 500000
9. Venituri din interese de participare 0 0
5.1.1.3. Patrimoniul regiei 0
10. Venituri din alte investitii financiare si creante care fac 0 0
5.1.2. Rezerve si fonduri
parte din activele imobilizate 0 6443
5.1.3.din
11. Venituri Rezultatul
dobânzi exercitiului financiar 0 0 926353161
5.1.4. Repartizarea
Alte venituri financiare profitului 0 0 92078144544
5.2. Împrumuturi
C VENITURI pe termen –mediu,
FINANCIARE TOTAL scurt 0 0 0147705
6.
12. Datorii de cu
Cheltuieli exploatare
diferente de curs valutar 0 0 0 0
13. Datorii
7. Cheltuieli privind dobânzile
totale 0 0
10188843 0
Alte venituri financiare 0 0
7.D Credite de trezorerie
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL 0 0 10877459402
II. REZULTATUL FINANCIAR 0 88303
8. Conturi de regularizare
III. REZULTATUL CURENT 0 0 05.114,8
TOTAL PASIV
14. Venituri exceptionale 0 10488773
0 0
15. Cheltuieli exceptionale 0 0
IV. REZULTATUL EXCEPŢIONAL 0 0
VENITURI TOTALE 0 26206534
CHELTUIELI TOTALE 0 26077665
VI. REZULTATUL BRUT 0 128869
16. Cheltuieli cu impozitul pe profit 0 29791
17. Cheltuieli cu impozitul pe venit 0 25892
VII. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI 0 99078

Analiza ratelor de structura ale activului


si în acest caz se pot folosi mai multe rate complementare, numite si rate analitice. Firma AMBIENT AB
calculeaza urmatoarele rate analitice:
a. rata stocurilor (RS) reprezinta ponderea stocurilor în totalul bilantului si se calculeaza ca raportul dintre stocuri
si total activ.

RS = Stocuri * 100

At

Aceasta rata ia valori diferite, fiind influentate de sectorul de activitate unde îsi desfasoara activitatea
întreprinderea. Rata stocurilor este mai ridicata la întreprinderile din sfera de productie si distributie si foarte scazuta la
întreprinderile din sfera serviciilor. Rata stocurilor mai este influentata si de durata ciclului de exploatare, astfel
întreprinderile cu durata ciclului de exploatare lunga au rata stocurilor ridicata, fata de întreprinderile cu durata ciclului de
exploatare scurta la care este redusa. Factorii conjuncturali si conditiile pietei, elementele speculative pot determina
cresterea sau reducerea ratei, mai ales daca ne referim la modificarea preturilor la materiile prime.
RS 200 = 5845348/10488773*100=55,73%
Societatea AMBIENT AB este o societate care desfasoara activitate de comert, fiind deci unitate de distributie,
având rata stocurilor destul de mare (aproximativ 1/3 din total active). Rata stocurilor a crescut în anul 2006 din cauza
încetinirii vitezei de rotatie a stocurilor, formarii de stocuri cu miscare lenta; apare dificultatea transformarii stocurilor în
lichiditati cu efecte negative asupra solvabilitatii întreprinderii.
Rata stocurilor se poate calcula si ca pondere în active circulante:
RS 2006 = 5845348 /10009836 * 100 =58,39%
Rata stocurilor are o pondere foarte mare în totalul activelor circulante, deoarece firma se ocupa cu comert, deci
cu distribuirea de stocuri. Se constata o reducere a ponderii ratei în anul 2006.
Fiind unitate de distributie a marfurilor, societatea AMBIENT AB calculeaza rata stocurilor de marfuri, care este
o rata analitica a ratei stocurilor.

b. rata stocurilor de marfuri (Rmf) reprezinta ponderea marfurilor în totalul activelor circulante si se calculeaza
ca raport dintre stocul de marfuri si activele circulante.

Rmf = Stocuri de marfuri * 100

Ac

Rmf 2006 = 3987562/ 10009836 * 100 = 39,84%


Stocurilor de marfuri ocupa o pondere însemnata în activele circulante în anul 2006; se constata o reducere a
stocului de marfuri în totalul activelor circulante.

Rmf = Stocuri de marfuri * 100

At

Rmf 2006 = 3987562 / 10488773 * 100 = 39,76%


Ponderea stocurilor de marfuri în totalul activelor este de 39,76% în anul 2006..

Rmf = Stocuri de marfuri * 100

Stocuri

Rmf 2006 = 3987562/5845348 * 100 = 68,22%


Ponderea stocurilor de marfuri în totalul stocurilor este de 68,22% în anul 2006. 0,03%.
CAPITOLUL IV.
CONCLUZII SI PROPUNERI
Societatile comerciale specializate în comertul cu amanuntul si cu ridicata constituie veriga finala a distributiei marfurilor catre populatie;
Societatea utilizeaza documentele justificative prevazute de legea în vigoare pentru aceasta activitate (ordinul 425/1998 de aprobare a Normelor metodologice de întocmire si utilizare a formularelor tipizate,
comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiara si contabila si modelele acestora);

Procesele economice implica o complexitate a documentelor si a operatiilor contabile care sa reflecte circulatia valorilor materiale si transformarea lor în bani;

În conditiile cresterii concurentei pe piata si reducerii puterii de cumparare a populatiei, este necesar a se utiliza si un nivel rezonabil, accesibil, al preturilor de vânzare cu amanuntul al marfurilor.

In prezent, in Romania are loc o similare a elementelor sistemelor de recompensare din tarile cu economie de piata, pe fondul existentei unor reportari juridice, a unor metode de lucru si a unor mentalitati din
vechiul sistem. Fiecare firma isi stabileste raportarile salariale cu angajatii prin negocieri directe, dar continua cu mici exceptii sa foloseasca si vechile grile de salarizare, specifice economiei centralizate.

SC AMBIENT AB Alba Iulia, aplica si un sistem de premiere a salariatilor cu ocazii deosebite si pentru rezultate deosebite. Acordarea premiilor are un efect favorabil daca se realizeaza pe
baza evaluarii corecte a salariatilor si daca sumele sunt semnificative.Pe langa sistemul de salarizare, Ambient AB SRL, utilizeaza un sistem flexibil de avantaje acordate salariatilor. Acestea contribuie la
reducerea fluctuatiei personalului si reducerea cheltuielilor pentru angajarea si instruirea noilor salariati. Vârsta, educatia, experienta în munca, satisfactia profesionala, situatia familiala, sunt factori de luat în
considerare la stabilirea „pachetului” de avantaje ce va fi folosit pentru cresterea productivitatii, ridicarea calitatii produselor si construirea unui climat favorabil întreprinderii.

Principalele avantaje sunt:

- reduceri de preturi la produsele cumparate de salariatii din firma;

- posibilitatea de a plati în rate cumparaturile de la firma;

- finantarea partiala a unor cheltuieli de pregatire, altele decât stagiile organizate de firma ;

- sprijin financiar în constructia de locuinte si achizitionarea unor bunuri de folosinta îndelungata (împrumuturi în
conditii avantajoase);

- atrbuirea în folosinta a unei locuinte de serviciu;

- posibilitatea de a folosi autoturismul firmei (inclusiv în interes personal);

- utilizarea caselor de odihna, a bazelor sportive, si alte facilitati social-culturale;

- concedii suplimentare platite;

- loc de parcare rezervat (pentru managementul firmei);

- amenajari pretentioase ale locului de munca;

- asigurarea unei mese gratuite sau la pret subventionat pe zi (acordarea tichetelor de masa).

Toate aceste avantaje însumeaza anual cheltuieli considerabile; ele se vor acorda în masura în care evaluari
riguroase demonstreaza ca efectele pozitive cuantificate în bani depasesc nivelul cheltuielilor.

Liberalizarea preturilor, în contextul functionarii defectuoase a mecanismelor de piata, a


dus la cresteri salariale necorelate cu rezultatele activitasii. Pe de alta parte nivelul scazut al
productivitatii muncii genereaza si întretine inechitati în sistemul de recompensare datorita
faptului ca se urmareste în primul rând, asigurarea subzistentei angajatului si nu recompensarea
performantelor.
Cresterea nivelului general al salariilor si al preturilor influenteaza negativ puterea de
cumparare a salariului minim, erodându-l. De aceea suntem de parere ca este necesar ca nivelul
salariului minim sa fie revizuit la anumite intervale, tinzând spre mentinerea puterii de
cumparare.

Referitor la relatia dintre patroni si angajati, consideram ca perioada actuala din Romania se caracterizeaza printr-o
insuficienta adaptare a cadrului legislativ, privind relatiile de munca dintre patroni si salariati, la conditiile generale de
functionare a economiei de piata, fiind mentinute unele legi si acte normative anterioare care nu mai corespund conditiilor
actuale, nefiind reglementate suficient drepturile si obligatiile proprietarilor în raport cu angajatii.

Exista tendinta proprietarilor de a angaja personal pe timp limitat sau sezonier , în scopul evitarii unor obligatii si
cheltuieli, ceea ce duce la pierderea unor drepturi de catre angajati. Astfel, datorita neplatii contributiei de asigurari
sociale si a contributiei la fondul de somaj, angajatii nu au dreptul de a primi ajutoare medicale, ajutor de somaj si altele.

Referitor la organizarea activitatii resurselor umane la societatea comerciala AMBIENT AB SRL, am constatat
urmatoarele:

*exista o politica concreta în domeniul resurselor umane, în cadrul biroului personal ;


*organigrama societatii prevede posturile a caror atributiuni se rezuma la calculul salariilor si întocmirea statelor de
plata ,evidenta salariatilor si completarea cartilor de munca, efectuarea instructajului pentru protectia muncii,etc;
*salariile medii lunare sunt aproximativ la acelasi nivel în raport cu media nationala ;
*exista criterii de stimulare a personalului ;
*exista preocupare reala pentru formarea si promovarea competentei profesionale ;
*nu s-au întocmit fise de post fiecarui angajat, dar i s-a prezentat în scris atributiunile pe care le are în cadrul firmei,
activitatea pe care sa o presteze în mod permanent si organizat în schimbul unui salar ;

Succesul unei companii depinde în mare masura de competenta si calificarea propriilor angajati. Doar în acest fel
se poate mentine un înalt nivel calitativ al serviciilor pe care se ofera în fiecare zi clientilor. Conducerea afirma ca dincolo
de produsele si de serviciile pe care le ofera, capitalul cel mai de pret al companiei sunt cei peste 190 de angajati. O
echipa tânara si dinamica a carei medie de vârsta este de 30 de ani.

Credem ca în privinta noilor angajati trebuie sa fie adoptata o abordare de tip marketing, unde clientul este
tânarul angajat, produsul este firma si mai ales postul, iar planul de integrare, sistemul de promovare.

Firma se va bucura de o imagine favorabila, daca îsi bazeaza ierarhia responsabilitatilor, nu pe vechime sau pe
dovezile de devotament ale angajatilor, ci pe competenta si merit.

Apreciem ca succesul în valorificarea resurselor umane în cadrul scocietatii comerciale AMBIENT AB SRL Alba
Iulia, îl reprezinta motivarea personalului, a carei menire este sa antreneze personalul oferidu-i satisfactii profesionale si
materiale. În strânsa legatura cu intersele materiale este necesar sa fie avute în vedere si alte elemente cum sunt:
comportamentul, stima, siguranta, apartenta la colectiv si autorealizarea. Astfel motivarea personalului nu trebuie sa
însemne numai salarii mai mari sau alte avantaje materiale.Ea poate avea în vedere securitatea si siguranta, posibilitatea
manifestarii cu propuneri, acces la multe informatii, statut social onorabil fundamentat pe stima si consideratie.

Suntem de parere ca se impune eleborarea în cadrul societatii a unei noi strategii de personal, bazata pe trei
principii :

- Principiul realitatii se concretizeaza în stabilirea cu exactitate a necesarului de forta de munca, atât din punct de
vedere cantitativ cât si calitativ ;

- Principiul rentabilitatii se materializeaza în controlul gestiunii si în tactica financiara ;

- Principiul placerii se concretizeaza în raspunsurile oferite de conducere la nevoile exprimate de salariati. Este
necesar ca acestia sa lucreze mai bine, sa gaseasca mai multa placere în viata lor profesionala, mai mult interes.

Pentru eficientizarea utilizarii resurselor umane, conducerea societatii comerciale trebuie sa asigure:

- ocuparea posturilor numai pe baza unei selectii corecte

- principiul selectiei sa fie competenta;

- practicarea unui sistem de evaluare individuala a angajatilor care sa permita identificarea contributiei fiecaruia la
realizarea obiectivelor stabilite. Daca salariatul constata ca nu este apreciat corect, el nu va fi interesat în realizarea
unor performante ridicate.
În concluzie, valoarea resurselor umane reprezinta o problema deosebit de actuala, careia este necesar sa i se
acorde toata atentia pentru a realiza progres, prosperitate, eficienta si rentabilitate.
Din prezentarea aspectelor teoretice a circulatiei marfurilor în sistemul de vânzare cu amanuntul si cu ridicata, din analiza datelor furnizate de bilantul firmei, precum si din interpretarea
indicatorilor economico–financiari calculati la S.C. „AMBIENT AB” S.R.L., se desprind urmatoarele concluzii:

Societatea a înregistrat în anul 2006 un nivel al cifrei de afaceri de 26058829 RON, integral din vânzarea marfurilor, în timp ce profitul brut este de 511487 RON;

Profitul net realizat de societate în anul 2006 este de ridicat desi rata profitului brut la cifra de afaceri este relativ redusa (2,01%), obtinerea acesteia în conditiile în care puterea de cumparare a scazut si a crescut
concurenta pe piata obiectului de activitate a firmei, denota o buna conducere a societatii; Din analiza situatiei nete, se poate observa ca societatea AMBIENT are o situatie neta pozitiva, fiind crescatoare de la un
exercitiu financiar la altul, consecinta a investirii unei parti din profitul net în extinderea spatiului comercial si în agregate frigorifice. In anul 2006 ANC a crescut cu însemnul fructificarii superioare a ANC; Din
analiza fondului de rulment rezulta ca, ce reflecta absorbirea unei parti din resursele temporare sau ciclice pentru finantarea unor utilizari permanente, crescând Ai prin investirea în imobilizari, respectiv
diminuându-se Cpe prin restituirea împrumuturilor pe termen mediu si lung.

În anul 2006 are loc o crestere a FR ,determinata de cresterea Cpe si de contractarea de împrumuturi pe termen mediu si lung; se constituie un dezechilibru financiar la închiderea celor doua exercitii, necesitatea
fondului nefiind finantata în întregime din resurse permanente, deficitul de trezorerie trebuind acoperit din credite de trezorerie care sunt mai costisitoare datorita dobânzilor bancare.

Ponderea activelor circulante a crescut în anul 2006 fata de anul 2005, ca urmare a modificarii valorii activelor
circulante într-o proportie mai mare decât cea a activelor totale.

Se constata o reducere a stocului de marfuri în totalul activelor circulante în anul 2006 fata de anul 2005, ceea ce
duce la cresterea beneficiului firmei;

Se constata ca rata rentabilitatii financiare a crescut în anul 2006 fata de anul 2005, prin sporirea profitului
nerepartizat, cresterea rezervelor si lichidarea unor datorii;
Se constata ca rata de îndatorare a scazut în anul 2006 , semnificând o reducere a datoriei firmei si cresterea
autonomiei financiare a societatii AMBIENT AB. Din analiza metodelor de evaluare a stocurilor la iesirea din unitate, se
desprind urmatoarele concluzii: metoda CMP ofera rezultate medii, fiind considerata impartiala atât pentru organismele
fiscale, cât si pentru agentii economici; metoda FIFO determina cheltuielile cele mai mici cu stocurile la iesirea din
patrimoniu, conducând la rezultatul final (profitul), cel mai mare. Acesta atrage dupa sine impozitul pe profit cel mai
mare, dar si diminuarea cea mai semnificativa a trezoreriei; metoda LIFO genereaza cheltuielile cele mai mari la
înregistrarea iesirilor de stocuri, determina rezultatul final cel mai mic si în consecinta un impozit pe profit mic si o
diminuare nesemnificativa a trezoreriei;
Acordarea unei atentii sporite la întocmirea manuala a documentelor primare, unde s-au constatat corecturi este una dintre propunerile cele mai importante aduse de inspectori in cadrul
societatii. Prelungirea programului de lucru, mai ales în timpul verii; reducerea pretului de vânzare a marfurilor prin achizitionarea de produse de la furnizori situati la mica distanta de unitate; diversificarea
ofertei de produse;

Promovarea programului de functionare si a ofertei de produse a magazinului prin toate mijloacele de informare în masa;

Conducerea contabilitatii marfurilor mai riguros, tinand seama de actualizarea legislatiei în vigoare; practicarea unui adaos comercial mai mic la marfuri pentru atragerea clientilor si totodata marirea veniturilor