DYSLEXIA AWARENESS

Pentru că apar tot mai multe solicitări din partea unor tineri dislexici studenți (!!!!! Aviz
celor care se îndoiau că pentru astfel de copii există și un viitor în învățământul
superior), redau o mărturie a unei tinere românce dislexice, studentă în Marea Britanie.

Experienţa unei studente din România la studii universitare în Marea Britanie

“În timp ce completam procesul de înregistrare pentru un curs universitar în Londra,

aveam opţiunea de a bifa o căsuţă în caz de ai o problemă de învăţare sau dacă
suspectezi că ai.

Am fost contactată la scurt timp de către oficiul universităţii şi în urma unui interviu
telefonic în care explicam de ce credeam că sunt dislexică: că întâmpin probleme de
ortografie şi scriere ordonată, că întâmpin probleme de memorie şi că cu toate că îmi
place să citesc, în cazul textelor puţin mai complexe nu înteleg ceea ce citesc, am fost
îndrumată să fac o evaluare. Mi-a fost îndrumat un Evaluator, iar în urma unei
programări prin intermediul universităţii am participat la test.

Mi-a rămas întipărit în minte durata testului scris-citit deoarece a atins exact punctele
mele cele mai slabe din toată cariera mea şcolară de până atunci. La partea de citit, mi
s-a dat o povestioară scurtă pe care trebuia să o citesc cu voce tare. Am fost felicitată
de către evaluator pentru intonaţia şi claritatea cu care am citit textul după care am fost
rugată pe un ton foarte cald şi prietenos să închid cartea şi să reproduc textul.
Momentul meu de glorie că citesc cu intonaţie a fost îngropat instantaneu cu o avalanşă
de lacrimi deoarece eu nu îmi aminteam absolut nimic în afara primei fraze. Mi-au fost
acordate câteva minute să mă liniştesc, apoi mi s-a explicat că atenţia mea se axează
foarte mult pe procesul de corespundere sunet-simbol, mai mult decât semnificaţia
textului pe care îl citesc.

Am participat la 11 teste unde cel mai mare scor l-am obţinut la rezolvarea problemelor
nonverbale care mă încadrează în primii 5% din populaţie (Raţionament Matrix), iar cele
mai mici scoruri le-am obţinut la gândirea categorială (Asemănări), Prelucrare
Secvenţială (Aritmetică) şi Recunoaştere Vizuală, care mă încadrează în ultimii 16%din
populaţie. Mi-a fost evaluată şi viteza citirii şi am aflat că citesc aproximativ 125 de
cuvinte pe minut faţă de 200 de cuvinte pe minut care este de aşteptat de la studenţii
universitari, iar media la scris mi-a ieşit de 13 cuvinte pe minut în comparaţie cu viteza
minimă de 18 cuvinte pe minut care ar trebui obţinută de studenţii universitari.

Până în acel moment nici măcar nu am ştiut că sunt Dislexică. Am crezut mereu că sunt
un elev slab şi obişnuiam să glumesc mereu că mie îmi place să merg la şcoală dar nu
îmi place să învăţ, ca să înţeleg acum la vârsta adultă că eu de fapt nu puteam.

La sfârşitul raportului de evaluare pe care l-am înmânat apoi universităţii, mi s-au

recomandat următoarele:

- timp suplimentar la examene;

- mai multă flexibilitate în privinţa termenelor limită a proiectelor scrise astfel încât să le
pot pregăti mai bine;
- opţiunea de a putea utiliza un calculator la examenele scrise pentru a mă ajuta la
procesarea şi organizarea informaţiilor scrise;
- libertatea de a putea înregistra cursurile folosind un dispozitiv de înregistrare audio,
astfel încât să pot reasculta cursurile de câte ori am nevoie;
- şi, acolo unde este posibil, de înmânat un rezumat al cursului la care urmează să
particip astfel încât să am o viziune mai clară asupra cursului.

Mi-a fost acordat un tutore care săptămânal mă ajuta să duc la bun sfârşit proiectele.
Ajutorul din partea tutorelui a constat în organizarea ideilor, în crearea unui plan de
studiu astfel încât nu mai eram copleşită în prezenţa unui manual sau în faţa unui
proiect care trebuia înmânat în decurs de câteva zile.

De când am aflat că sunt Dislexică am încetat să mă mai învinovăţesc pentru faptul că

nu am reuşit să am o carieră profesională aşa cum mi-aş fi dorit. Când vocea mea
interioară începe să mă certe: “de ce nu eşti în stare să faci aia”, “de ce nu eşti în stare
să faci cealalta”, “nu eşti bună la nimic”, chiar dacă pe moment îmi dau totuşi lacrimile,
reuşesc să îi aduc aminte vocii din capul meu că am o problemă care nu ţine de mine şi
că ar fi bine să fiu mândră de ceea ce am realizat până acum” – ne povesteşte sudenta
noastră.

Testul aplicat pentru evaluarea Dislexiei

Pentru evaluarea abilităţilor cognitive s-a aplicat testul WAIS-III (Wechsler Adult
Intelligence Scale), pentru evaluarea scris-cititului testele Spadafore Diagnostic
Reading Test şi York Adult Assessment Battery for Dyslexia, iar pentru evaluarea mai
profundă a limbajului Rapid Naming Test şi Comprehensive Test of Phonological
Processing.

Rezultatul subtestelor testului WAIS-III, care se împart in 4 categorii: două indice IQ

verbale (Working Memory Index şi Verbal Comprehension Index) şi două IQ de
performanţă (Processing Speed Index şi Perceptual Organisation Index) ar trebui să fie
aproximativ egale fără o diferenţă statistică semnificativă între ele. Cu toate acestea
persoanele cu tulburări specifice de învăţare, cum ar fi dislexia vor avea de cele mai
multe ori Working Memory Index sau Processing Speed Index mult mai mic decât
celelate două indexuri.

Dislexia şi succesul academic

Foarte mulţi oameni sunt afectaţi de Dislexie şi cu toate acestea ajung foarte departe în
viaţă, însă nu trebuie neglijată autostima de sine care poate fi mai scăzută datorită
dificultăţilor întâlnite pe parcursul anilor şcolastici.

Indentificarea Dislexiei poate oferi individului o diferită perspectivă de viaţă. Poate alege
un parcurs şcolar sau profesional ţinând cont de punctele sale forte dar şi de cele unde
întâmpină mai multe dificultăţi.

În Marea Britanie toate instituţiile de tip superior, colegii sau universităţi trebuie să
asigure toate condiţiile necesare elevilor cu tulburări de învăţare astfel încât studenţii
dislexici să fie încurajaţi să facă studiile mai departe.

Paşii urmaţi de studenţii dislexici la studii superioare

Studenţii dislexici sau care suspectează că au Dislexie, care se înscriu la studii

universitare în Marea Britanie, pot aplica pentru Disabled Student Alowance.

Aplicaţia trebuie însoţită de un raport de evaluare făcut după vârsta de 16 ani.

Evaluarea se plăteşte şi poate costa de la 300-600 de lire sterline dar studenţii cu venit
mic pot aplica pentru Access to Learning Funds.

Studenţii care se încadrează pentru Disabled Student Alowance, în urma unei evaluări
individuale pot beneficia de echipament necesar pentru studii care poate include: PC,
Hardware şi Programe Operative (cum ar fi crearea hărţilor conceptuale -map mind- sau
corectarea ortografiei), un anumit număr de ore cu un tutore specializat în dislexie şi
chiar o sumă anuală necesară pentru cărţi. De asememenea în decursul acestei
evaluări se vor specifica în acord cu legea Equality Act, ajustările necesare, cum ar fi
acordarea de extra timp la examene, lucru pe care universitatea va fi obligată să îl facă.