STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Facultatea de Ştiinţe
Specializarea: Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar

Coordonator: Numele şi prenumele:

Dr. O. LUPU MOROSANU ZAHARIA STEFANIA
Grupa: I PIPP

Anul I
Semestrul I
Anul universitar 2016-2017

1
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

STUDIU DE CAZ
COPIL CU CES

CUPRINS

I. Parte teoretică:
a) Definirea noțiunilor
b) Motivarea alegerii temei
c) Debutul crizei educaționale

II. Parte aplicativă:

a) Program de intervenție personalizat
b) Participanți implicați
c) Măsuri educaționale
d) Repere în dezvoltare
e) Obiective pe termen scurt și lung
f) Metode și tehnici de culegere a datelor
g) Stabilirea strategiilor viitoare
III. Concluzii
IV. Bibliografie

2
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

I. Parte teoretică
a) Definirea noțiunilor
Întârzierea mintală este un termen utilizat în țara noastră de Mariana Roșca, în tendința
de a înlocui noțiunile traumatizante pentru părinți și copii și pentru a cuprinde și cazurile
ușoare. În accepția sa generală, ea cuprinde categoria copiilor care manifestă o întârziere mai mult
sau mai puțin importantă în dezvoltarea funcțiilor intelectuale, senzoriale și motrice. În accepția
sa restrânsă, subiecții prezintă un decalaj în pregătirea școlară în raport cu cei de aceeași vârstă.
Întârziatul are o insuficiență legată de dezvoltare, dar structura sa mentală este normală. După
Maria Săndulescu elementele definitorii sunt:
Dezvoltarea psihică deficitară, având cauzele și manifestările în factorii care intervin până la vârsta
de 3 ani.
Deficiență dominantă cognitiv-operațională, asociată frecvent cu tulburări afective, volitive,
comportamentale, cu repercursiuni asupra întregii personalități .
Simptomatologie organică, cu specificitate relativă
În principiu, starea de întârziere este reversibilă, dar poate deveni ireversibilă dacă nu este supusă unui
tratament terapeutic educațional adecvat.
Mulți dintre copii cu autism manifestă tulburări de procesare senzorială. Acest lucru se traduce prin
faptul că au mari dificultăți de a se adapta mediului in care trăiesc, sistemul lor nervos aflându-se intr-o
stare de dezechilibru. Etimologic, termenul de autism provine de la cuvântul „autos”, ce înseamnă
„însuși” sau ”eul propriu” și de la accepțiunea dată autismului de I. Kanner, ca fiind retras și mulțumit
de sine însuși.
Autismul este o tulburare a creierului care interferă adesea cu abilitatea de a comunica şi de
a relaţiona cu cei din jur, este o boală caracterizată prin afectarea dezvoltării creierului, a
abilităţilor mentale, emoţionale şi comunicaţionale ale unei persoane. Autismul se referă la dereglări
secundare de natură psihogenetică pe care le raportează la o categorie definitorie de tulburări
primare, dereglări de limbaj și stereotipii, stări de excitație puternică, impulsivitate, ce alternează
cu stări depresive, dereglări neuro-vegetative, halucinații în plan psihic.
Cauzele autismului nu sunt cunoscute. Ele pot fi de natură genetică, iar unele cazuri de autism
au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul naşterii,
incluzând mama bolnavă: (în timpul sarcini de rubeolă sau rujeolă (pojar), fenilcetonuria netratată (o
incapacitate a corpului de a controla anumite substanţe chimice numite fenilcetone), lipsa
oxigenului în timpul naşterii, encefalita sau alte infecţii grave care afectează creierul la sugar).
Semnele autismului se dezvoltă aproape întotdeauna înaintea împlinirii vârstei de 3 ani, deşi
această afecţiune este uneori diagnosticată abia mai târziu. În mod tipic, părinţii devin îngrijoraţi
atunci când observă că fiul/fiica lor nu începe să vorbească, nu răspunde sau nu interacţionează ca şi
ceilalţi copii de aceeaşi vârstă. Autismul afectează modul în care copilul percepe şi procesează
informaţia senzorială.

3
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

Caracteristici:
De regulă, copilul cu autism are anumite caracteristici:
- din punct de vedere tactil: fie îi place să fie atins, fie simte nevoia să fie imbrăţişat, să se apropie
mereu de către o persoană; insistă să ţină tot timpul un obiect in mană sau să atingă toate obiectele din
jur, nu suportă să fie murdar pe maini, nu ii place să fie pieptănat;
- din punct de vedere vizual: aşează obiectele unul după celălalt in şir, priveşte insistent corpuri de
iluminat, nu poate vedea intregul(ex: atunci cand priveşte faţa cuiva poate vedea doar gura sau nasul);
poate observa particulele din aer;
- din punct de vedere auditiv: manifestă atracţie pentru obiectele care scot anumite sunete, poate auzi
sunete de o frecvenţă foarte scăzută, sensibil la zgomote puternice (îşi acoperă urechile), îi place să facă
mult zgomot, să ţipe, nu are o dezvoltare normală a vorbirii şi poate să "pară"surd, deşi testele de
audiometrie sunt normale;
- din punct de vedere gustativ şi olfactiv: gustă şi miroase orice, recunoaşte persoanele după miros,
este selectiv în ceea ce priveşte alimentele, respinge anumite arome;
- din punct de vedere vestibular : activ mereu în mişcare, se caţără tot timpul, dar are echilibru slab,
se impiedică tot timpul, ameţeşte cu uşurinţa în timpul activităţilor fizice;
- din punct de vedere proprioceptiv: nu este conştient de propriul corp, nu ştie unde se localizează
fiecare parte a corpului, adoptă poziţii ciudate ale corpului, tonus muscular slab, se întoarce cu tot
corpul pentru a privi ceva.

4
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

Severitatea autismului variază

O persoană care suferă de autism poate avea numeroase simptome. Manifestarea bolii însă poate
diferi în intensitate, de la simptome uşoare la forme mai grave care pot afecta întreaga existenţă
a individului. Unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le au, iar unele din ele pot avea, la
acelaşi individ, intensităţi diferite. Unii au nevoie de un însoţitor în aproape toate domeniile vieţii lor
cotidiene, în timp ce alţii pot fi capabili să funcţioneze la un nivel foarte ridicat şi pot chiar să meargă
la o şcoală normală.
Simptomele pot include:

• Dificultate în comunicare - limbajul vorbit se dezvoltă de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind
adesea folosite necorespunzător. E posibil ca bolnavul să folosească mai mult gesturi decât cuvinte
(sau alte moduri de comunicare non-verbală). Există tendinţa bolnavului de a repeta cuvinte şi fraze
(unii pot repeta fără greşeală ştirile auzite la televizor) şi imposibilitatea de a-şi concentra atenţia şi de a
fi coerent;
• Nesociabilitate - o persoană care suferă de autism nu e de obicei prea interesată în a avea relaţii cu
alţii. Se poate ca ea să nu răspundă cu plăcere altora şi să nu îşi privească în ochi interlocutorul. Un
bolnav de autism petrece mult timp singur şi nu depune prea mult efort în a-şi face prieteni (unii
bolnavi se izolează refuzând să schimbe mediul în care trăiesc);
• Simţuri diminuate sau prea dezvoltate - unii bolnavi de autism abia dacă răspund la impulsurile
celor cinci simţuri (se poate ca un copil autist să nu plangă dacă se loveşte). Alţii pot avea simţuri
foarte dezvoltate (un individ cu autism poate auzi un zgomot după care să-şi acopere urechile pentru
mult timp). E posibil ca un copil cu autism să nu fie interesat în a intra în joc cu alţii (evită copii şi
chiar animalele) sau să nu fie capabil să intre într-un joc bazat pe imaginaţie;
• Excese în comportament - persoana care suferă de autism poate avea reacţii exagerate sau poate fi
extrem de pasivă, putând trece de la o extremă la alta. Unele persoane pot arăta un interes obsesiv
pentru un lucru (un obiect sclipitor sau care se roteşte) sau o activitate (răsfoitul unei cărţi sau reviste).
Unii bolnavi fac mişcări repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme, balansarea corpului înainte şi
înapoi, a capului (stereotipii). Pot fi agresivi cu ei înşişi şi / sau cu alţii.
5
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES
Un bolnav de autism poate avea crize şi depresii. Simptomele autismului pot dura pe tot
parcursul vieţii, însă, deseori, pot fi ameliorate prin intervenţii corespunzătoare şi prin
tratament adecvat.(www.autism.ro)
O persoană care are simptome de autism trebuie examinată de o echipă de specialişti care
trebuie să includă un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped şi un consultant în
probleme de educaţie. Sunt necesare şi alte analize cum ar fi: analiza sângelui, scanare TC a creierului,
scanare RMN a creierului, electroencefalograma.

Tratamentul autismului

Tratamentul autismului se bazează în primul rând pe educaţie. Acesta trebuie adaptat fiecărei
persoane în parte, în funcţie de simptome şi nevoi, deoarece fiecare autist prezintă particularităţi
proprii. Tratamentul poate include
1. Terapie comportamentală - pentru a ajuta bolnavul să se adapteze condiţiilor sale de viaţă (să
se imbrace singur, să mănance singur, să folosească toaleta);
- Programe de integrare - care să ajute bolnavul să se adapteze lumii inconjurătoare pe cât
posibil (socializarea);
- Asigurarea unui mediu organizat de viaţă - este foarte important să urmeze o rutină a
activităţilor zilnice;
- Terapie audio-vizuală - pentru a-i ajuta în comunicare (pentru bolnavii de autism la care
comunicarea verbală este absentă se vor căuta metode alternative de comunicare, cum ar fi
comunicarea non-verbală: gesturi, imagini, etc);
- Controlarea regimului alimentar (unii dintre ei mănâncă foarte multă pâine);
- Medicamente - recomandate de medicul psihiatru;
- Terapie fizică - pentru a-i ajuta în a-şi controla stereotipiile. Le place foarte mult apa şi unii
înoată foarte bine;
- Terapia limbajului - logopedie.
- Terapia ABA -in limba engleză prescurtarea vine de la „Applied Behaviour Analysis”,
adică Analiză Comportamentală Aplicată. Terapia ABA este o abordare științifică a înțelegerii
comportamentului și a modului în care poate fi afectat de către mediul înconjurător.

2. Tratamentul mai poate să includă educarea bolnavului în a se descurca în situaţii noi (să
ceară ajutor, îndrumare, etc.). O persoană care suferă de autism are nevoie de îndrumare în obţinerea
unei slujbe şi în ceea ce priveşte modul de a se acomoda cu rutina muncii zilnice. Familiile şi prietenii
bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin. Cu cât sunt încurajaţi mai mult, cu atât se
obişnuiesc mai bine să trăiască alături de un bolnav de autism. (www.sfatulmedicului.ro)

3. O persoană care suferă de o formă mai gravă de autism trebuie să se aştepte la simptome
noi sau la o înrăutăţire a celor deja existente, având nevoie de program permanent de terapie.
Autismul trebuie ţinut sub observaţie permanentă, iar tratamentul trebuie mereu îmbunătăţit. O
persoană care suferă de o formă mai puţin gravă de autism poate să-şi îmbunătăţească starea odată cu
înaintarea în vârstă.

6
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

Studii ale specialiştilor

Un bolnav de autism depinde de un asistent personal care să-i controleze comportamentul şi să-l
ajute în activităţile zilnice. Deoarece cauzele autismului nu sunt cunoscute, această boală nu poate fi
prevenită. Doar diagnosticarea şi tratamentul precoce pot diminua efectele autismului, care însă nu se
poate vindeca. Această boală are o frecvenţă mai mare la băieţi decât la fete. Aproape 5 persoane din
10.000 suferă de autism, indiferent de mediul social.
Deşi această afecţiune durează toată viaţa şi determină diferite grade de izolare socială, tratamentul
poate aduce o ameliorare semnificativă în viaţa persoanelor cu autism. Diagnosticarea din timp şi
tratamentul adecvat au dus la creşterea numărului de persoane cu autism care sunt capabile să trăiască
independent atunci când ajung la vârsta adultă.
Unele studii indică faptul că autismul poate fi influenţat genetic. Şansele sunt mai mari ca 2
gemeni monozigoţi sau identici să aibă autism, spre deosebire de 2 gemeni dizigoţi sau fraterni. Multe
cercetări au fost concentrate pe descoperirea genei care cauzează autismul, în timp ce altele au asociat
boala cu un sistem imunitar slăbit sau compromis. Alte studii au arătat faptul că depresia şi dislexia
sunt frecvente într-o familie unde autismul este prezent.
O parte din doctori cred că toxinele şi poluarea din mediu pot cauza autismul. În micul oraş of
Leomenster din Massachusetts, unde se află o fabrică de ochelari de soare, se află mulţi oameni afectaţi
de această boală. Majoritatea bolnavilor locuiesc în case care au fost în bătaia fumului provenit de la
fabrică. La indivizii cu autism au fost descoperite 2 tipuri de anormalităţi: disfuncţii în structura
neuronală a creierului şi în ceea ce priveşte biochimia creierului.

7
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

b) Motivarea alegerii temei

Am profitat de această ocazie și am realizat acest studiu de caz pe un copil de care am rămas
impresionată. Povestea acestui băiețel nu este tocmai fericită, fiind abandonat de mama, crescut de tata
cu ajutorul bunicii. L-am cunoscut acum câțiva ani prin intermediul unei prietene care este
mătușa lui și față de care băiețelul s-a simțit foarte apropiat. Cu această ocazie mi-a fost și mie mai ușor
să intru în contact cu el, fără să mă respingă. Pe lângă faptul că il cunosc pe Paul, pe bunica si tatăl său
pe care ii admir că au reusit cât decât să aibă grijă de el, un alt motiv pentru care am ales să fac acest
studiu de caz este acela că îmi doresc să dobândesc mai multe cunoștințe despre ceea ce înseamnă un
copil cu CES și să cunosc modalitățile prin care se lucrează cu acești copii.

c) Debutul crizei educaționale

Paul a fost un copil care s-a dezvoltat normal până la vârsta de 6 luni. Imediat după efectuarea
vaccinului obligatoriu au început să apară primele semne că ceva este în neregulă: agitație, nesomn,
plâns continuu, lipsa limbajului. Datorită stării continue de agitație a copilului, a tulburărilor de
somn și a lipsei achizițiilor de limbaj, copilul este programat de părinți la un consult de
specialitate, secția neuropsihiatrie, în jurul vârstei de 2 ani și jumătate, unde este diagnosticat cu
autism atipic.
Alte elemente îngrijorătoare:
Agitație psihomotorie (lovituri stereotipe in piept)
Tendință către îngrășare
Lipsa limbajului (țipete frecvente)
Suspect de epilepsie
Medicație: Convulex
Vulnerabilitate (imunitate scăzută)
Diagnosticul a fost dat la Spitalul din București

II. Parte aplicativă

a) Program de intervenție personalizat
Evaluarea inițială relevă următoarele aspecte:
Echilibru static și dinamic bun
Nu arată la cerere părțile corpului
Lateralitatea stângă
Stabilește contact vizual
Nu are însușită schema perceptiv-motrică de formă, mărime, culoare
Prezintă disfuncționalități ale proceselor însușirilor și funcțiilor psihice
Înțelege comenzile simple, nu respectă regula și nici interdicția
Interes scăzut față de mediu, greu de atras într-o activitate și în general nu răspunde la
comenzile verbale.
Fixații pe anumite jucării si jocuri
Prezintă întârziere severă în activitate și dezvoltarea limbajului
Nu rostește nici un cuvânt cu sens
8
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES
Agitație psiho-motorie la frustrare
Se adaptează greu cerințelor educaționale, are probleme disciplinare și este dificil de
implicat într-o sarcină impusă

b) Participanți implicați:
Psiholog
Asistent social
Terapeut comportamental
Bunica
Tata

c) Măsuri educaționale înainte de program:

A beneficiat de terapie ABA 2 luni în particular.
A frecventat timp de 4 luni centrul Betania din Bacau, unde a făcut logopedie si terapie
comportamentală

d) Repere în dezvoltare:
Dezvoltarea motrică ( mersul de-a bușilea, la ce vârstă a achiziționat mersul în
picioare, existența mersului pe vârfuri )
- mers în picioare (sprijinit) la 10 luni
- mers independent la 18 luni
- nu realizează mersul pe vârfuri
- motricitate generală și fină sub nivelul vârstei cronologice

Autoservire ( mersul la toaletă, abilitatea de a se îmbrăca, de a mânca )

- mănâncă singur alimente solide de la 7 ani
- merge la toaletă de la 6 ani
- se dezbracă singur de la 7 ani

Abilități lingvistice și utilizarea limbajului sau a comunicării

- nu repetă cuvinte
- rostește doar onomatopee, nu silabe

Interacțiuni sociale ( contact vizual, utilizarea gesturilor, poziția corporală)

- nu cooperează la activitățile de grup, are contact vizual, nu lovește, este afectuos și îi face plăcere să
dea mâna cu persoane cunoscute cărora le zâmbește sau le atrage atenția prin atingere pe mână

Jocul ( reprezentare, imaginație, abilitatea de a mânca, joc independent, colaborare)

- nu inițiează jocuri

Preocupările și interesele copilului:

- arată imagini sau filmulețe (mai ales desene animate) pe tabletă, pe care le reia de foarte multe ori
- îi plac strigătele din desene animate și unele cântecele
- prezintă un comportament stereotip
- bate din palme atunci când se bucură
- schimbările de mediu sunt acceptate doar dacă este însoțit de o persoană de care este foarte
atașat(bunica)

9
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

e) Obiective pe termen scurt:

- să grupeze obiecte de aceeași culoare
- exerciții pentru motricitatea bucală, labială, linguală
- să reproducă onomatopee
- să salute la venire și la plecare

Obiective pe termen lung:

- dezvoltarea socializării
- dezvoltarea atenției perceptive
- dezvoltarea auzului fonematic ( distingerea sunetelor asemănătoare ca pronunție s-p )
- gimnastica aparatului fonoarticulator
- stimularea inițiativei pentru comunicarea gestuală și verbală

f) Metode și tehnici de culegere a datelor

Metode utilizate pentru studiu: munca de teren, observaţia, chestionarul. Munca de teren: prezintă
avantajul că oferă cercetătorului flexibilitatea de a modifica strategii şi de a urma noi indicii.
Observaţia: constă în cunoaşterea, examinarea unui obiect sau proces şi consemnarea celor urmărite.
Observaţia presupune perceperea sistematică a atitudinilor, comportamentelor şi interacţiunilor
actorilor sociali, în momentul manifestării lor, conform unui plan dinainte elaborat şi cu aportul unor
tehnici specifice de înregistrare. Chestionarul: reprezintă un set de întrebări, prezentate, în scris,
subiecţilor, care se referă la opiniile, părerile, sentimentele, preferinţele şi comportamentele lor în
circumstanţe precise.
Paul a fost integrat într-un colectiv la Betania, dar nu s-a înregistrat un progres în ceea ce
priveşte socializarea, achiziţionarea unor deprinderi de interacţiune în grup. Poate in cazurile cu un
autism mediu cu cât ar sta mai mult într-un colectiv sănătos, cu atât integrarea ar fi mai uşoară. Ceea ce
nu se poate pentru Paul. In urma sedinţelor de logopedie, limbajul lui nu a devenit mai inteligibil, iar el
nu a putut să se exprime mai uşor, ceea ce nu i-a înlăturat şi frustrarea datorată faptului că nu este
înţeles (decât de puţine persoane – bunica,tata si rudele apropiate).
E greu să fii înconjurat de tot ce e frumos, de oameni care te iubesc, de copii care vor să se
joace cu tine şi să nu poţi să-i înţelegi, să nu poţi să le explici cum eşti tu şi de ce nu le semeni decât
fizic. E greu să fii altfel, fără voia ta; într-un cuvânt nu e uşor să ai elemente de autism.
O mare dificultate întâmpină şi părinţii copiilor aflaţi în această situaţie, pentru că, pe de o
parte, boala necesită multă îngrijire şi e dureros, iar pe de altă parte, societatea nu vede cu ochi prea
buni aceste persoane. Am putea spune că doar copiii nu ştiu, nu cunosc manifestările şi nu pot respinge
un copil autist, dar ne înşelăm: ei văd uşor diferenţele, comportamentele acestora, ţipetele
necorespunzătoare sau refuzurile repetate şi…râd. Şi nu o fac pentru că vor, ci pentru că nu-şi dau
seama, dar….doare chiar şi venind de la nişte copii. E drept că astăzi există anumite asociaţii care
asigură suport copiilor cu autism şi familiilor acestora. Părinţii trebuie să întrebe medicul psihiatru sau
să contacteze asociaţiile care se ocupă de copiii cu autism pentru a învăţa tratamentul autismului şi
pentru a învăţa cum să se descurce cu manifestările copilului. S-a arătat că acest tip de antrenament
reduce stresul membrilor familiei şi îmbunătăţeste funcţionarea copilului.

g) Stabilirea strategiilor viitoare:

Evaluarea are ca scop măsurarea modului de îndeplinire a obiectivului propus pentru fiecare modul.
1. educație – urmărește activitățile prin care copilul este ajutat să-și însușească conținutul
învățării
10
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES
2. viața independentă – urmărește activitățile care pregătesc copilul pentru a se descurca în viață după
părăsirea centrului ( planificarea banilor, pregătirea mesei, efectuarea curățeniei )
3. recreere, socializare – planifică activitățile prin care copilul învață să utilizeze serviciile oferite de
societate ( poștă, bancă ) și activitățile de planificare a timpului ( bibliotecă etc).
4. sănătate – planifică activitățile prin care copilul învață să-și păstreze sănătatea ( igienă )

Paul este un copil deosebit cu un suflet cald, dar din păcate forma severă de autism nu permite
evoluția sa prea mult, chiar şi în urma tratamentelor specializate nu s-au putut observa evoluții in
comportamentul său. De asemenea în ceea ce privește sănătatea lui putem vorbi de o imunitate foarte
scăzută și apariția obezității datorită sedentarismului și a lipsei exercițiilor fizice. Chiar dacă cei din
jurul său au reușit să-l învețe câteva reguli care au devenit rutine(să mănânce singur,să se îmbrace dar
nu în totalitate singur, să meargă la baie) va fi nevoit să depindă toată viața de o altă persoană (bunica),
dar se va bucura de sprijinul și dragostea rudelor și a tatălui. Înţelegerea afecţiunii şi cunoaşterea ei,
este o parte importantă în ajutarea copilului să devină independent. Învăţând despre autism, părinţii pot
fi, de asemenea, pregătiţi pentru momentul în care copilul lor ajunge la maturitate. Comunicarea strânsă
cu alte persoane implicate în educarea şi în îngrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii
familiei. Modalitatea în care părinţii fac faţă acestor probleme îi influenţează pe ceilalţi membri din
familie. Este bine ca părinţii să aibă un hobby, să viziteze alţi prieteni şi să înveţe modalităţi de
relaxare. Să caute şi să accepte suport din partea altora. Pe lângă acestea, grupurile de terapie de suport
pentru părinţi şi pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participă la aceste
grupuri pot beneficia adeseori de experienţa pe care alţii o împărtăşesc. Consider, însă, că este foarte
greu şi, de asemenea, este un proces îndelungat, să poţi să te detaşezi de aceste griji permanente şi să te
poţi relaxa, dar este foarte util, atât pentru familia în care trăieşte un copil autist sau cu o altă boală, cât
şi pentru copilul în cauză.

III. CONCLUZII

Așa cum am specificat și la motivarea alegerii temei, această experiență a fost una de bun augur
pentru mine. Am avut ocazia să învăț despre autism, despre cum se lucrează cu un copil cu CES, iar un
lucru foarte important este conștientizarea efectelor pozitive ale lucrului în echipă, care în aceste
situații este prioritar. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare în echipă şi
aplicarea unui program bine structurat, în mod constant. Este important ca părinţii să aibă grijă şi de ei
înşişi. Părinţii sunt sfătuiţi să înveţe diverse modalităţi de a face faţă tuturor emoţiilor, temerilor şi
îngrijorărilor care apar atunci când au în grijă un copil cu autism. Provocările de zi cu zi şi cele pe
termen lung la care sunt supuşi cresc mult riscul părinţilor şi al celorlalţi copii din familie de a face
depresie sau alte afecţiuni legate de stres. De asemenea acest studiu de caz a reprezentat un foarte bun
moment pentru mine de a realiza dacă pot și fac față într-un mediu în care aș lucra cu o categorie de
copii cu cerințe educative speciale. Încărcătura emoțională este una considerabilă, cel puțin în ceea
ce mă privește, însă este minunat cum un grup de oameni muncesc, ajungând la un plan de
intervenție specializat și individualizat copilului în cauză. Aşa cum au arătat studiile, nu se poate fugi
din faţa acestor tragedii şi, mai înspăimântător e faptul că nu există şanse de vindecare așa că trebuie să
înțelegem acești copii și să le acordăm multă dragoste. Este tragic că asta se întâmplă într-o lume în
care am putea, cu toţii, să ne bucurăm de razele de soare, de lumina stelelor, de jocul copiilor şi de
zâmbetele lor care ne fac fericiţi.

11
 STUDIU DE CAZ COPIL CU CES

IV. BIBLIOGRAFIE :

1. Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, Bucureşti, 2004

2. Furtună Carmen, Sociologie generală, Editura Fundaţia România de mâine, Bucureşti, 2006
3. Neculau Adrian, Psihologie socială, Editura Polirom, Iaşi, 1996
4. Păunescu., I., Mușu., Psihoterapie specială integrată, ed. Pro HUMANITATE, 1997
5. Taflam., I., Mușu., Terapie educațională integrată, ed. Pro HUMANITATE, 1997
6. Verza., Introducere în psihopedagogia specială și în asistență socială, ed. Fundației
HUMANITAS, 2002
Repere sociologice Bujor Emilia., Sociologie economică Doina Elena Nedelcu
7. www.autism-aita.ro
8. www.autism.ro
9. www.desprecopii.ro www.copilul.ro www.parinti.comunitate www.sfatulmedicului.ro 14

12