GUȘOAIA MARIA-MAGDA

COLEGIUL TEHNIC ,,ION CREANGĂ” TÂRGU-NEAMȚ

CLASA A XI-a B F.R. PROFIL REAL (TEORETIC)
SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE ALE NATURII

1
Introducere
Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil întreprinzătorilor ce construiesc o
afacere sau caută parteneri, managerilor ce propun proiecte noi altor persoane sau instituţii de
finanţare, instituţiilor ce gestionează fonduri pentru proiecte de investiţii, gestionarilor de
proiecte în cadrul aşa-numitelor “incubatoare de afaceri”, etc. Ele reflectă proiecte de investiţii
din toate domeniile de activitate.
Planul de afaceri reprezintă un sistem complex bazat pe interdependenţă şi care reflectă
de o manieră accesibilă ideea de afaceri şi evoluţia acesteia în timp. Rolul său este nu de a
demonstra că afacerea merită finanţată, ci şi de a ghida întreprinzătorul începând cu primul an de
operare a afacerii. Implementarea lui înseamnă control şi adaptare în funcţie de evoluţia reală.
Acest control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entităţii
economice (stocurile, costurile de producţie, controlul calităţii, vânzările, plăţile efectuate, etc.).
În forma sa scrisă, planul de afaceri este un document de reflectare a activităţii companiei pe un
anumit interval de timp, de regulă 12 luni, luând în calcul şi perioada următoare (2 până la 5 ani).
Puţine companii planifică activitatea pentru mai mult de cinci ani, datorită nesiguranţei ce
caracterizează aceste previziuni.
Planul de afaceri este deci un document scris care descrie natura afacerii, piaţa-ţinta,
avantajele pe care afacerea le va avea asupra competitorilor, precum şi resursele şi aptitudinile
de care dispun proprietarii afacerii. Pentru întocmirea lui este necesar să se analizeze cu atenţie
produsele/serviciile oferite, competiţia, resursele financiare necesare şi alte detalii operaţionale.
Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de operaţiuni. Pentru întocmirea sa
e necesară parcurgerea următoarelor 3 etape:
1) culegerea informaţiilor necesare (preţuri, concurenţi, furnizori, date tehnice, juridice, etc.);
2) planificarea efectivă a activităţilor respective – alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de
atingere a obiectivelor stabilite;
3) redactarea planului (etapa de alegere a formei optime de prezentare către destinatar a
rezultatului etapei anterioare).

2
Funcţiile planului de afaceri si rolul acestuia
Planul de afaceri are patru funcţii:
a) de cristalizare şi dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condusă afacerea;
b) de realizare a unei evaluări retrospective a performanţelor reale ale unei afaceri de-a lungul
timpului;
c) de evaluare a unei noi idei de afacere;
d) de a obţine finanţare.
Funcţia de cristalizare şi dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condusă afacerea
presupune ca planul de afaceri să definească clar scopurile şi obiectivele afaceri să stabilească
metode de atingere (îndeplinire) a acestora, să identifice riscurile implicite. Astfel, alocarea
resurselor se va face după criterii de maximizare a eficienţei, strategiile sunt cizelate, afacerea
este examinată din toate punctele de vedere (marketing, producţie, suport financiar), iar greşelile
sunt comise mai degrabă pe hârtie decât în realitate..
Funcţia de realizare a unei evaluări retrospective a performanţelor reale ale unei afaceri
de-a lungul timpului presupune identificarea cauzelor, direcţiei şi amplitudinii abaterilor de plan,
precum şi modalităţilor de acţiune a companiei în viitor. Managerii şi întreprinzătorii îşi vor
îmbunătăţii experienţa profesională şi cunoştinţele, vor fi mai puţin expuşi unor pericole
neprevăzute, vor supraveghea şi controla performanţele companiei şi vor fi în măsură să ia
măsuri corective în timp util atunci când realizarea obiectivelor este ameninţată.
Funcţia de evaluare a unei idei de afaceri derivă din capacitatea planului de afaceri de a
analiza , evolua, compara şi clasifica proiectele de investiţii. Totodată, acest instrument de lucru
conferă încredere în forţele proprii, poate compensa lipsa capitalului şi experienţei în cazul în
care există alte avantaje (ideea afacerii, oportunităţi de piaţă considerabile, etc).
Funcţii de generator de finanţare – cei mai mulţi creditori şi investitori vor finanţa firma
numai după ce-i vor studia planul de afaceri, vor vedea abilitatea planului de a genera încasări
necesare operaţiunilor zilnice, plăţii datoriilor şi generării profitului. Sursele de capital vor dori
să ştie de câţi bani are nevoie firma , când are nevoie de ei, cum ar fi alocaţi, dacă şi când va fi
capabilă să recompenseze alocarea de fonduri. Finanţatorii vor putea aprecia capacitatea de a
diagnostica situaţia prezentă, de a-şi alege strategia optimă pentru atingerea acestora.
Planul de afaceri pate fi comparat cu o hartă rutieră: va arăta unde se află firma şi unde
vrea să ajungă. El cuprinde puncte de repere şi alte elemente ajutătoare pentru orientarea în

3
mediul economic. Planul de afaceri este primul document scris ce va fi citit de potenţial
investitor sau creditor. De aceea el trebuie să fie scris cât se poate de clar şi convingător. În
ultimă instanţă, cel care se gândeşte să investească într-o afacere nu va fi convins de
complexitatea tabelelor şi amănuntelor furnizate, ci de acurateţea analizei, ideea în sine, gradul
de detaliere a planificării, calitatea managementului şi modul în care produsul se transformă în
bani.
În concluzie, conceperea unui plan de afaceri este un excelent mod de a obţine creibilitate
şi arăta că a avea succes este foarte important pentru dezvoltarea firmei.
ELEMENTELE PLANULUI DE AFACERI
Sumar executiv
Executivul este alcătuit din:.
1) întreprinzătorii – este necesară prezentarea unor informaţii legate de persoanele fizice/juridice
responsabile de proiectarea, iniţierea şi derularea afacerii. Întreprinzătorii se pot limita doar la
deţinerea unei părţi a capitalului social al firmei sau pot fi întreprinzători activi – ce s-au implicat
în mod semnificativ cu capital social şi care vor participa cu experienţa şi aptitudinile lor la
conducerea efectivă a societăţii. Întreprinzătorii, indiferent dacă sunt activi sau nu, sunt deseori
văzuţi ca persoane mereu preocupate de idei noi, entuziaşti, optimişti, agitaţi, mereu curioşi şi
preocupaţi de noi oportunităţi.
2) directorii – sunt persoane care poate nu au investit în afacere, dar al căror talent şi pricepere
influenţează în mod important afacerea. Ei au o relaţie contractuală, legată cu compania şi o
răspundere fiduciară asupra ei. Un comitet director puternic e un activ însemnat pentru societate,
ce adaugă credibilitate echipei de conducere şi măreşte speranţa de succes.
Atribute ale managerilor:
- experienţă încununată de succes;
- integritate, onestitate;
- dedicaţie, motivaţie, pasiune, energie;
- perspicacitate;
- cunoştinţe în domeniu, inteligenţă;
- abilităţi de conducere;
- capacitatea de a construi o echipă;
- orientare de marketing;

4
- calitatea de acţionar,;
- relaţii în industria respectivă;
- recomandări favorabile.
3) corpul consilierilor – are mai mult o natură funcţională; el trebuie să fie format din indivizi cu
experienţă valoroasă în domeniu, având astfel capacitatea de a ajuta şi a-şi oferi serviciile de
consultanţă în dezvoltarea afacerii.
4) consultanţii-cheie – sunt persoane cu statut special în echipa managerială, dar care nu ocupă
un loc oficial în aceasta. Ei pot fi avocaţi, contabili şi consultanţi în diverse domenii de afaceri.
Consultanţii externi oferă experienţa care lipseşte unei companii în primii ani. Dacă sunt selectaţi
cu atenţie, ei vor oferi un plus de valoare imaginii firmei în ochii celor din afară.
Descrierea generală a societăţii
Această secţiune a planului de afaceri este importantă deoarece reprezintă ” cartea de
vizită ” a solicitantului, iar performanţele trecute şi prezente constituie baza de plecare pentru
extrapolarea viitorului potenţial. Destinatarul planului află, astfel, cine este cel care îi prezintă
cererea de finanţare, îşi extrage informaţiile care îl interesează şi încadrează solicitantul într-un
anumit cadru de analiză şi raportare. Datele furnizate trebuie să fie caracterizate de suficienţă,
exactitate şi organizare, pentru a-i da examinatorului un sentiment de încredere şi siguranţă ca
urmare a familiarizării cu identitatea întreprinzătorului. Numele şi logo-ul societăţii reprezintă
„vârful iceberg-ului” în cadrul strategiei de comunicare a acesteia, reflectând identitatea sa.
Numele poate acţiona foarte bine şi ca element de marketing. Specialiştii în domeniul
elementelor de identificare ale companiilor sunt de părere că numele firmei ar trebui să sugereze:
- cine este firma;
- ce face firma;
- cum face(eventual).
Numele companiei reprezintă elementul primordial de diferenţiere faţă de competitori şi protejat
prin lege.
În această secţiune sunt prezentate următoarele elemente:
- forma de proprietate a societăţii (pe acţiuni, cu răspundere limitată, în nume colectiv, în
comandită simplă sau pe acţiuni);
- stadiul de evoluţie la care a ajuns compania;
- tipul de activitate desfăşurat ( de producţie, de comerţ sau prestări servicii);

5
- produsele sau serviciile pe care firma le-a dezvoltat sau vândut pe piaţă şi succesul
acestora;
- elemente privind trecutul firmei:
• data înfiinţării;
• scopul întemeierii;
• care au fost realizările ei majore;
• care au fost deficienţele ei ( contribuie la sinceritatea şi credibilitatea planului);
• modificări în tendinţele generale;
- elemente privind situaţia actuală:
• activitatea curentă;
• stadiul de viaţă economică al domeniului de activitate al afacerii;
• identificarea produselor/serviciilor actuale;
• numărul de salariaţi ai firmei;
• cota de piaţă deţinută şi resursele firmei;
• tendinţa vânzărilor firmei
• echilibrul social;
• calificarea personalului;
- detalii privind structura actuală a capitalului permanent (capitalul propriu, împrumuturi);
- scurta descriere a fondatorilor, accentuând experienţa relevantă şi poziţia fiecăruia în
cadrul firmei.
Descriere fizică
Pentru prezentarea caracteristicilor fizice a produselor ar putea fi incluse în anexe
fotografii, schiţe, broşuri. Pentru un serviciu se poate utiliza o diagramă. Potenţialul descriptiv al
unui serviciu este mai modest decât cel al unui produs. Pentru a compensa această limită, în
cazul serviciilor se pot fotografia echipamentele, angajaţii, locaţiile afacerii, la o alternativă , se
poate angaja un specialist care să realizeze o serie de schiţe, desene sau reprezentări ale modului
în care se prestează serviciul. Aceste fotografii, desene sunt opţionale, dar conferă planului o
notă de profesionalism şi lasă o impresie pozitivă. Alături de descrierea fiecărui produs sau
serviciu poate fi anexată ponderea deţinută de acesta în cifra de afaceri totală.

6
 Planul de marketing
Planul de marketing reprezintă mijlocul de implementare a strategiei de marketing alese.
El trebuie să se bazeze pe înţelegere clară a obiectivelor de marketing ale companiei, a ceea ce se
doreşte a fi realizat de afacerea respectivă în viitor, aceste obiective urmărind a fi fixate în cadrul
obiectivelor generale ale firmei. O abordare de marketing a afacerii înseamnă a începe de la
nevoile şi dorinţele clienţilor şi a construi întreaga afacere având drept scop satisfacerea acestor
nevoi. Deciziile privitoare la design-ul produselor, metodelor de vânzare, preţul, service-ul şi
reclama sunt luate pe baza unei solide înţelegeri a ceea ce clienţii îşi doresc.
Cererea evoluează în timp în funcţie de concurenţă, apariţia unor produse noi, modificări
legislative (exemplul obligativităţii introducerii caselor de marcat fiscale), schimbări
tehnologice, valori ( sociale, morale, culturale ), etc. Marketingul presupune monitorizarea
permanentă a modificărilor cererii şi luare măsurilor pentru adaptarea la tendinţele constante.
Planul de marketing, ca parte componentă a unui plan de afaceri, are atât avantaje, cât şi limite.
Avantajele sunt legate direct de implementarea strategiei de marketing alese şi sunt, în principal,
următoarele:
• sporeşte abilitatea firmei de a focaliza toate eforturile de marketing pentru atingerea
scopurilor şi obiectivelor fixate;
• minimizează efectul schimbărilor bruşte în mediul economic;
• jalonează şi îndrumă activităţile celorlalte departamente ale societăţii;
• uşurează efortul de management al conducerii, ca urmare a respectării unor politici
unanim cunoscute şi acceptate de consiliul director.
Alături de aceste avantaje, planul de marketing are şi unele limite de care trebuie să se ţină cont
în fundamentarea planului de afaceri:
• nu este un instrument ce-i permite managerului să prezică viitorul cu precizie extremă;
• nu va feri managerul de posibilitatea unor greşeli;
• nu va oferi căi de rezolvare a tuturor problemelor majore ce apar; analiza critică la
momentul respectiv va rămâne o cerinţă de bază;
• nu va rămâne neschimbat pe parcursul duratei planificate; vor fi necesare corecturi în
concordanţă cu evoluţia reală a mediului economic.
4. Definiţia pieţei, descrierea ei şi oportunitatea

7
 Din punct de vedere economic, piaţa reprezintă locul de unde se achiziţionează
produsul/serviciul ofertat de societate. Este recomandabil ca în cadrul planului de afaceri
descrierea pieţei să fie scurtă. În cazul produselor noi o cercetare de piaţă privitoare la dinamica,
mărimea şi natura pieţei iniţiale şi viitoare ar face impresie bună.
Dacă produsul sau serviciul analizat nu este unul nou, ci o îmbunătăţire a unuia existent, pot fi
foarte bine determinate dimensiunile şi caracteristicile pieţei. Pentru aceasta se vor utiliza date
istorice şi prognoze credibile din publicaţii ale Comisiei Naţionale de Statistică, ale asociaţiei
producătorilor şi comercianţilor, ale agenţiilor specializate, etc.
Pentru descrierea pieţei se vor avea în vedere câteva direcţii mai importante, şi anume:
• identificarea si descrierea scurtă a industriei în care afacerea se include;
• mărimea actuală a acestui sector de activitate;
• tendinţele la nivel naţional şi internaţional în acest sector;
• caracteristici specifice ale pieţei;
• cele mai importante aplicaţii ale produsului/serviciului;
• preferinţele consumatorului;
• preţurile practicate ( tendinţe şi elasticitate).
5. Competiţia (concurenţa)
Se au în vedere două aspecte când se vorbeşte despre competiţie( concurenţă) :
1. Existenţa concurenţei.
2. Identificarea concurenţei
Deoarece studiul concurenţei este esenţial pentru fiecare afacere, el trebuie tratat ca atare în
fiecare plan de afaceri. Acest aspect are o importanţă deosebită în cazul firmelor mici, ce intră pe
pieţe dominate de concurenţi experimentaţi şi dotaţi cu resurse net superioare.
Mediul concurenţial poate fi analizat prin intermediul următoarelor caracteristici:
a) Gradul de concurenţă;
b) Surse de concurenţă viitoare;
c) Bariere de intrare pe piaţă;
d) Alte influenţe.
Strategia de marketing
După identificarea pieţei-ţintă, obiectivelor şi concurenţilor este necesară o planificare a
modului în care societatea va utiliza oportunităţile existente pe piaţă şi o determinare clară a

8
modului în care se va cuceri segmentul de piaţă dorit. Fixarea scopurilor şi obiectivelor de
marketing precede alegerea celei mai adecvate strategii. Pentru a alege cea mai potrivită strategie
concurenţială de marketing o firmă va ţine cont de poziţia sa în cadrul ramurii sale de activitate,
de obiectivele fixate, de oportunităţile existente şi de resursele disponibile. Strategia de
marketing aleasă va depinde de poziţia sa pe piaţă: lider, challenger, urmăritor, sau firmă
specializată în deservirea nişelor de piaţă.
Opţiunile pe care le are un lider pe piaţă în conturarea strategiei sale de marketing sunt:
-extinderea pieţei totale – reprezintă cea mai profitabilă alternativă, aplicată prin
- găsirea unor noi utilizatori ai produsului;
- găsirea unor noi destinaţii ale produsului;
- sporirea frecvenţei de utilizare a produsului;
-protejarea poziţiei deţinute – de regulă liderii sofisticaţi nu lasă nici o portiţă deschisă pentru un
atac din partea concurenţilor;
-mărirea ponderii deţinute pe piaţă – prezintă interes dacă profitabilitatea creşte odată cu
obţinerea unei cote de piaţă mai mari.
O firmă-challanger va ataca în mod agresiv poziţia liderului, precum şi celelalte firme de
mărimea ei sau firme mai mici care operează pe aceeaşi piaţă. Literatura de specialitate
menţionează diverse strategii de atac: atacul frontal, atacul pe flancuri, atacul prin încercuire,
atacul prin evitare şi atacul de gherilă.
Firma- urmăritor este caracterizată de prudenţă, de teama de a nu pierde mai mult decât câştigă.
Strategia sa se bazează pe utilizarea propriilor abilităţi pentru a acumula o cotă mai mare de
piaţă.
În cazul unei firme mici sau mijlocii se practică în general alegerea unei strategii de nişă. O nişă
reprezintă un mic segment de piaţă pentru care un anumit produs/serviciu este foarte bine
adaptat. Caracteristicile acesteia sunt:
-posibilitatea obţinerii unui profit sigur şi suficient de mare;
-lipsa de interes pentru competitorii mari.
Pilonul strategiei de nişă este reprezentat de adaptabilitatea perfectă, de specializare. Această
specializare poate fi:
-pe clienţi (produsul este executat pentru anumiţi clienţi, pe bază de comandă);
-pe produs (fabricarea unui produs care are succes pe piaţă);

9
-pe canale de distribuţie (adoptarea acelor canale de distribuţie neexploatate de concurenţi);
-pe zone geografice ( abordarea acelor pieţe pe care concurenţii n-au pătruns încă din motive
variate – lipsă de interes, imposibilitate, lipsa de resurse).
Cercetarea pieței
Obiectivul principal pentru care un plan de afaceri cuprinde şi se bazează pe o cercetare
de piaţă este acela de a permite înţelegerea pieţei de către întreprinzător şi examinator, ducând şi
la consolidarea credibilităţii afacerii în faţa examinatorului.
În efectuarea cercetării de piaţă va fi nevoie de a se decide amploarea demersului în funcţie de
două restricţii:
• completitudine: deşi se caută informaţii specifice, trebuie să se prezinte limpede şi
cuprinzător starea şi perspectivele pieţei-ţintă;
• disponibilitatea resurselor: timpul şi banii repartizaţi acestui capitol să se încadreze în
bugetarea preliminară.
Motivele pentru care se realizează o astfel de cercetare sunt:
-obţinerea unei informaţii la prima mână,
-înţelegerea a ceea ce doresc clienţii efectivi,
-asigurarea că preţul, calitatea, promovarea şi distribuţia produselor sunt corect dimensionate în
raport cu segmentul de piaţă-ţintă.
Cercetarea de piaţă este importantă nu numai pentru demararea unei afaceri noi , ci şi în cadrul
activităţii curente a companiei (după înfiinţarea ei).
Cercetarea de piaţă este vitală pentru afacerile noi şi se realizează cu ajutorul unui pachet de
tehnici şi metode ştiinţifice de investigare atât a informaţiilor ce provin din diferite surse
(Internet, date statistice, etc.) , cât şi a informaţiilor culese de la diferiţi subiecţi, prelucrate,
analizate şi sistematizate în vederea elaborării planului de marketing.
Cercetările de piaţă se desfăşoară în două etape:
1. cercetarea de birou
2. cercetarea de teren
Previziunea vânzărilor este procesul de organizare analiză a informaţiilor în scopul de a
determina care va fi nivelul vânzărilor viitoare.
Planul operational-reliefează modul de transpunere în practică a strategiei manageriale
construite până acum.

10
Un plan operaţional va cuprinde următoarele elemente:
a) forţa de vânzare – va fi examinată cu mare atenţie de creditori/investitori. Ei vor să vadă
modul în care întreprinzătorul îşi abordează vânzările.
b) producţia – trebuie să stea în atenţia întreprinzătorului, mai ales că el trebuie să demonstreze şi
să probeze în faţa finanţatorului că este capabil să organizeze acest important domeniu al
afacerii.
c) personalul – este resursa cea mai importantă într-o afacere. Indiferent de valoarea idei de
afaceri, dacă nu există cineva competent s-o pună în practică nu va avea nici un rezultat. Planul
operaţional trebuie să arate ce persoane sunt necesare pentru desfăşurarea afacerii.
d) protecţia împotriva riscurilor – acest element se apreciază în funcţie de existenţa unor poliţe
de asigurare a activelor companiei, asigurare pentru răspundere civilă, asigurare pentru
răspundere profesională, etc.
Dezvoltarea produsului
Această componentă a planului va fi importantă, în special, în domeniile de activitate
dinamică, în care raportarea unui produs ce va fi lansat pe piaţă peste un an la condiţiile de piaţă
actuale nu mai e tocmai potrivită. Este necesară cunoaşterea tendinţelor şi aşteptărilor privitoare
la produsele ce vor apare la acea dată.
Se vor avea în vedere următoarele:
-necesitatea înlocuirii produselor;
-posibilitatea apariţiei unor tehnologii concurente;
activitatea de cercetare-dezvoltare în curs, obiectivele, resursele necesare, etc.
Fabricarea
Dacă afacerea este în domeniul producţiei planul de afaceri trebuie să includă şi un plan
de producţie care să indice aspectele esenţiale ale procesului, eventualii subcontractori, costuri,
contractele ce au fost încheiate, etc.
În situaţia în care afacerea se încadrează în sfera comerţului, atenţia va fi distribuită asupra altor
necunoscute:
-De la cine se achiziţionează marfa?
-Cum va funcţiona sistemul de control al stocurilor?
-Care vor fi necesităţile de depozitare?, etc.
Menţinerea şi serviciul

11
 Menţinerea şi asigurarea calităţi este una din condiţiile primordială de reuşită a afacerii.
Indiferent de tipul de afacere pentru care se realizează planul, este necesar să se stabilească încă
de la început că satisfacţia clienţilor la achiziţionarea produsului/ serviciului este prioritară.
Cele patru reguli necesare atingerii acestui obiectiv sunt:
-furnizarea unui produs/serviciu ce întruneşte standardele de calitate cerute pe Piaţa respectivă;
-tratarea clientului în aşa fel încât să îi fie arătată şi apreciată afacerea/persoana;
-vânzarea produsului/serviciului la un preţ corect;
-să fie satisfăcute nemulţumirile clientului atunci când apar probleme.
Clienţii sunt satisfăcuţi atunci când aşteptările le sunt confirmate şi încântaţi atunci când
aşteptările le sunt depăşite. Clienţii satisfăcuţi rămân fideli firmei pentru o perioadă mai
îndelungată, cumpără mai multe produse ale firmei, sunt mai puţin sensibili faţă de preţ şi
vorbesc mai apreciativ faţă de firmă.
Influenţe din exterior
Influenţele din exterior pot apărea din pricina produselor sau serviciilor oferite de
firmelor concurente, determinând schimbări în cadrul societăţii prin aducerea de îmbunătăţiri
produselor şi serviciilor puse la dispoziţie de aceasta.
În primul rând va fi necesară identificarea produselor/serviciilor concurente. Acestea putând fi
similare cu cele ale firmei, deosebirea putând avea mai multe cauze ce trebuie identificate şi
apoi eliminate. Reclama joacă astfel un rol important în promovarea imagini produselor şi
serviciilor, implicit a firmei.
Graficul de organizare (organigrama)
Organigrama joacă rolul unei prezentări succinte a organizării resurselor umane.
Organigrama prezentată în planul de afaceri nu necesită o detaliere fină. Ea va fi realizată sub
forma unui simplu grafic care poate conţine câteva informaţii esenţiale despre personalul din
subordine.
Politica şi strategia
Politica de management a resurselor umane este definită de următorii factori:
Sincronizarea – se referă la asigurarea unei evoluţii raţionale a cheltuielilor salariale în raport cu
veniturile obţinute din afacere. La demararea afacerii trebuie păstrat un nivel al cheltuielilor cât
se poate de scăzut, dat fiind faptul că la acel moment de cele mai multe ori afacerea generează

12
prea puţine beneficii. Prin urmare, trebuie să se planifice exact data si modul în care se vor
realiza angajările.
Selecţia – se referă la necesitatea implementării unor proceduri eficiente de recrutare a
personalului. O corectă decizie de angajare e absolut necesară în primii ani de existenţă a
companiei, când nu există de obicei o a doua şansă pentru corectarea greşelilor. Firma trebuie să
dispună de personal capabil pe tot parcursul funcţionării ei.
Recompensele salariaţilor – se referă la prezentarea succintă a beneficiilor angajaţilor. Nu este
atât de importantă includerea unui ştat de plată, cât abordarea unor probleme legate de structura
salariului în funcţie de competiţie, pachete de beneficii, planuri de prime şi stimulente similare,
participarea salariaţilor la profit etc.
Planul financiar
Planul financiar are o mare importanţă pentru stabilirea performanţelor financiare , a nivelului
câştigului de pe urma demarării afacerii. El trebuie să asigure o analiză exactă a trecutului şi
prezentului, şi o previziune asupra viitorului.
Definiţie flux de numerar
Fluxul de numerar , denumit şi cash-flow , reprezintă piesa de rezistenţă a întregului plan de
afaceri. Acesta va arăta surplusul sau din contră deficitul de numerar ce va caracteriza afacerea în
perioada previzionată. Fluxul de numerar demonstrează capacitatea companiei de a face faţă
costului finanţări: rambursarea creditului şi plata dobânzii (pentru un împrumut bancar) sau plata
dividentelor (pentru un raport de capital social).

13