Pământul

Lucian Blaga

Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.

Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.
Tăcere apăsătoare stapânea pământul
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.

N-avea sã-mi spună

nimic pământul? Tot pământu-acesta
neîndurător de larg şi-ucigător de mut,
nimic?

Ca sã-l aud mai bine mi-am lipit

de glii urechea -- îndoielnic şi supus --
şi pe sub glii ţi-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.

Pământul răspundea.
Rănile Pământului...
 Poveste amară
• A fost odată un pământ pe care oamenii îl iubeau și îl ocroteau. El le oferea
în schimb roadele sale, munții și dealurile, apele și câmpiile – toată ființa
sa. Trăia pentru ei, respira pentru ei, acele ființe minuscule pe care le adora.
• Dar oamenii, cu timpul, au crezut că tot ce le dăruiește el li se cuvine, că nu
trebuie să ofere nimic în schimb. Și au început să-l umilească, să-l
maltrateze, să-i ceară mai mult decât putea oferi...L-au înțepat, l-au ars, l-au
bombardat, l-au înecat, l-au torturat fără milă, cerând mai mult și mai
mult...
• Bietul pământ a încercat să le arate că nu e bun drumul pe care au pornit, că
trebuie să aibă o măsură în tot ceea ce fac, dar nu s-a putut înțelege cu ei. S-
a prăbușit de oboseală și dezgust, s-a înecat de lacrimi scuturate de nori, s-a
cutremurat de tristețe....Și într-un final, s-a îmbolnăvit! Iar boala sa se
numește poluare!
• În continuare, iată câteva simptome care ne înconjoară!
 OCNELE MARI – BLESTEMUL SĂRII

La Ocnele Mari se exploatează sare încă de
pe timpul dacilor. În 1961-1962 a fost
înfiinţat Câmpul I de Sonde, pentru
exploatarea sării în soluţie. Au fost
amenajate apoi şi Câmpurile II, III şi IV.
Zăcământul de sare care se află pe raza Ocnelor
Mari e de nouă miliarde de tone.
Numai 50 de tone de sare s-au exploatat din
zăcământ în 2.000 de ani.
CÂNDVA, AICI, AU LOCUIT OAMENI
Din cauza exploatărilor de sare, a unirii sondelor între
ele şi a golurilor formate în subteran, în anul 2001 au
apărut primele prăbuşiri de teren în Câmpul II.
Tot aici, au fost prăbuşiri şi în 2002, 2004 şi 2005.

În 2001 prăbușirea tavanului unei galerii a dus la deversări

mari de saramură și alunecări de teren. Zeci de case au fost
înghițite de pământ. Atunci a dispărut și Țeica, un sat situat
în zona ocnelor de sare, populația de aici fiind strămutată în
alte localități. Aceleași mine de sare au fost afectate
succesiv de fisurări ale pereților galeriilor și de noi
alunecări de pământ.
Autoritățile spun că, in următorii ani, pământul va continua
să se surpe, multe alte goluri subterane formate în urma
extracțiilor masive de sare se vor prăbuși și va dispărea
orice urmă de civilizație; cercetătorii estimează ca acest
oraș va deveni în cel mult 10 ani, asemeni satului Țeica, o
imensă fâșie pustie de pământ ars, brăzdat de șanțuri și
gropi de saramură.
 Ce face omul cu mâna lui..
În urma defrişărilor necontrolate, au loc alunecări de teren ce afectează atât locuinţele cât
şi zonele agricole; căminul nostru, comuna Pietrari, prin excelență o zonă cu pomicultură,
va avea mult de suferit dacă asemenea fenomene se vor mai întâmpla.
Defrișările

România a devenit un gater uriaș: 350 de mii de

hectare de pădure au fost rase ilegal de pe faţa
pământului. Statisticile arată că în Europa suntem pe
ultimul loc la capitolul suprafaţă împădurită. La
începutul secolului 19, România era 80% acoperită, iar
acum mai avem doar 26,7% păduri. În aceste condiţii,
nu trebuie să mire pe nimeni apariţia fenomenelor
extreme, precum aluncările de teren tot mai dese şi
inundaţiile în care mor în fiecare an oameni.
 Urmele noastre dor...

PET-urile reprezintă peste 30% din volumul de deşeuri din România, iar colectarea, reciclarea şi
tratarea acestora, ce constituie o obligaţie faţă de UE, sunt ineficiente. Tone de PET-uri plutesc în
derivă pe râuri, zac aruncate la marginea şoselelor sau înfundă ghenele din blocuri. Alături de
pungile de plastic sau de dozele de bere, alcătuiesc peisaje „inedite” în spaţiile naturale protejate
de lege sau chiar în mijlocul oraşelor, unde se înmulţesc de la o zi la alta.
"La ce bun o casă, dacă n-ai o planetă ca lumea, pe care să construiești acea casă?"
Henry David Thoreau (1817-1862) naturalist, filosof si scriitor american
Poluarea - cel mai recent pluton de
execuţie.

PET-urile nu sunt biodegradabile, ele putând sta în natură

350-400 de ani fără a-și schimba compoziția, ceea ce are ca
efect creșterea constantă a gropilor de gunoi. Din 5 PET-uri
reciclate se poate confecționa un tricou, din 50 de PET-uri
se poate face un pulover, iar o tonă de plastic reciclat
înseamna economie de 1,8 tone de petrol. Prin reciclarea
unui singur PET se poate economisi suficientă energie
pentru a lumina un bec obișnuit timp de 6 ore.
În copilărie, pășeam desculți prin apa
cristalină....

Oamenii aruncă milioane de tone de reziduuri

solide în râuri și oceane zilnic, poluând viața marină și
răspândind boli ce omoară peste un milion de copii
anual.
“Cantitatea mare de apă murdară face ca mai
multe persoane să moară în prezent din cauza apei
contaminate și poluate decât a tuturor formelor de
violență, inclusiv războaiele”, a afirmat Programul
Națiunilor Unite pentru Mediu
La noi sunt codri verzi de brad?
 Pământul e grija noastră!

Pământul nu ne mai aparține nouă, oamenilor, ci noi suntem tolerați de el. Cu cât crește civilizația, cu
atât omul devine tot mai dependent de natura înconjurătoare, ce îi va fi prietenă în măsura în care el o va
respecta.
 Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul.
Pe undeva,-ntr-un colţ de infinit,
•
Pe o planetă cu pământ şi ape,
Cu miere şi cu lapte să se-adape,
• Dând buzna peste ceilaţi, cu ciomege,
Trăia în pace omul, fericit,
Alături de jivine, pasări, flori,
Sub cerul veşnic liber plin de soare
Fără a şti de taxe, poluare,
Ori cât va fi benzina mâine-n zori,
Până-ntr-o zi, din ginta nu ştiu cui,
Când peste deal privind, un oarecare,
I se păru că iarba îi apare
Mai verde decât cea din jurul lui,
Urmat de alţi zevzeci, ca nişte zmei,
Luptând pentru pământ şi pentru zei
Până acum, tot muşchiul fiind lege,
Doar că de-o vreme facem câte-o pace
Să construim statui pentru eroi
Şi mai sofisticate arme noi
Spre-a ne ucide mult mai eficace,
Căci ne-ntrebăm, văzând aceste fapte,
Noi oamenii de rând, noi truditori,
Cum de pământu-acceptă-aşa orori
Când am uitat de miere şi de lapte,
Fiindcă Terra e îndurătoare
Şi-atât de bună este ea cu toţi...
Cât am fi noi de răi şi de netoţi,
Ne-nghite... fără arme nucleare!
Valeriu Cercel
OCROTIȚI PĂMÂNTUL, SALVAȚI CASA
NOASTRĂ!
VIITORUL ÎNCEPE AZI!

Realizare:
Grupa Terra Viridis
Școala cu clasele I-VIII PIETRARI
Profesor îndrumător: Anamaria Săndulescu