I Şedinţa de logopedie cu părinţii.

*După ce i se oferă copilului câteva minute de acomodare cu spațiul și obiectele de

terapie, ședința începe cu exerciţii de inspir-expir, dar și exerciţii pentru controlul
expiratului în timpul vorbirii.

*Apoi urmează miogimnastica prin exerciții pentru dezvoltarea motricității

mandibulare, ca de exemplu închiderea și deschiderea gurii, ridicarea și coborârea
ritmică a mandibulei și mișcarea mandibulei spre dreapta si spre stânga, imitarea
căscatului.

*Exerciții pentru buze și obraji cum ar fi: acoperirea alternativă a unei buze cu
cealaltă, formarea unei pâlnii, ca la pronunțarea sunetelor ”o” și ”u”, strângerea buzelor
și suflarea aerului cu putere, ca la pronunțarea sunetelor ”b” și ”p”, etc. Se trece apoi la
logatomii (acele combinații de consoane și vocale-”BA BE BI BO”, ”ABA ABE ABI”. Toate
aceste exerciții au loc sub formă de joc pentru a fi mai ușor acceptate de copil. Ca de
exemplu: ”Suntem clovni și ne strâmbăm, scoatem limba, ne jucăm, stânga dreapta o
plimbăm și obrajii ii umflăm. Buze mari de clovn avem, cu ele ușor suflăm, iar apoi le
țuguiem. Suntem clovni și ne-amuzăm, mașina o imităm”. – este un exerciu pe care
apoi părinții îl pot face și acasă.

Ușor, se trece la exercițiile caracteristice afecțiunii fiecarui copil in parte. O primă

ședință poate dura între 30 și 45 de minute, în functie de caz si care se desfășoară
astfel dacă avem un copil cooperant ce are totuși un nivel de achiziție a limbajului.

Cabinetele de logopedie au o oglindă mare, la ce folosește ea?

În terapia logopedică, oglinda este, fără să exagerăm, un obiect indispensabil și îl ajută

sa încerce imitarea unei pronunții corecte, până la reușită.

În fața oglinzii copilul poate vedea cu ușurință mișcările corecte făcute de terapeut
(terapeutul stă în spatele copilului, ambii fiind poziționați cu fața la oglindă). În acest fel,
copilul își poate corecta mai ușor pronunția sunetelor deficitare. În plus, copiii se
amuză și se relaxează când efectuează în fața oglinzii exercițiile de miogimnastică, dar
și de respirație

Ce alte instrumente de logopedie sunt utilizate frecvent în ședințe?

Lucrăm cu softuri educaționale, planșe, înregistrări audio, diverse jucării sau
instrumente muzicale.

Ședințele de logopedie sunt individuale sau se pot face in grup și rezultatele

variază într-un caz și în altul.

Sânt eficiente terapiile individuale dar și terapiile de limbaj în grup, însă trebuie
respectat un criteriu esențial – copiii trebuie să aibă aceleași afecțiuni ale limbajului și
același nivel de achiziție, dar și un spirit de colaborare destul de bine dezvoltat pentru
ca terapia de grup să aibă rezultatele așteptate. Numărul de copii dintr-un grup poate
varia de la 3 până la maximium 5 în funcție de dificultățile limbajului pe care le au, iar
timpul de terapie variază de la 35 la 45 min. În ceea ce privește terapia individuală,
este mai eficientă decât de cea în grup, deoarece se centrează pe nevoia unui singur
copil, iar terapeutul poate să-i ofere toată atenția și resursele sale.

Exercițiile de bază pentru problemele de vorbire.

Există unele exerciții de bază pe care le executăm în majoritatea problemelor de

limbaj.Acestea sunt: exerciții de respirație, exerciții de miogimnastică, exerciții cu
logatomi. Acestea se folosesc în dislaliile profunde și simple (incapacitatea unui copil
de a pronunța corect un sunet sau un grup de sunete), dar și în dizartrii (dificultăți ale
vorbirii care nu sunt legate de afectarea limbii, buzelor sau a vălului palatin sau de
comanda nervoasă a acestor organe) și rinolalii (vorbirea pe nas).

Exercițiile pentru dezvoltarea aparatului fonoarticilator (nas, limbă, buze, palatul

dur și moale) se folosesc în general in afecțiuni ale palatului și vălului palatin-
Palatuschizis.

Exercițiile pentru dezvoltarea auzului fonematic, claritatea și acuratețea sunetelor

se folosesc în cazul hipoacuziilor, dar și în cazul în care copilul confundă sunete
asemănătoare P-B. Atunci copilul repetă cuvinte care conțin aceste seunete ”pară-
bară”, ”pat-bat”, ”pot-bot”, ”pune-bune”, etc.

Şi Vă puneţi sigur întrebarea dacă părintele trebuie să fie prezent la ședință sau
nu?
Prezența părintelui în timpul terapiei logopedice variază de la caz la caz. Cu unii copii
începem lucrul cu părinții de față, pentru a se adapta mai ușor. În timp însă copilul
trebuie să participe la terapie singur, pentru rezultate mai bune.Este suficient ce face
copilul la terapie sau e necesar să se lucreze și acasă? Ce exercitii ar putea face și
părinții si cum să se asigure că sunt corect efectuate?Este obligatoriu ca și acasă copilul
să lucreze, pentru rezultate optime. Părinții ar putea efectua cu ușurință exercițiile de
miogimnastică și respirație,dar și pe cele cu logatomi, toate exemplificate mai sus.
Pentru a se asigura că le execută corect, părintele poate participa la câteva ședințe de
terapie împreună cu copilul sau poate discuta cu logopedul în afara ședinței.

În ce mod ar putea părinții să implice joaca în exercițile de logopedie, pentru a fi

mai interesante pentru copii?

Sunt diverse jocuri pentru a-l ajuta pe copil să-și dezvolte mobilitatea mușchilor feței,
cum ar fi:

a) pentru limbă „pisicuta bea lapte, calul galopeaza” – copilul reproduce sunetul
galopului și mișcările limbii pisicii când aceasta bea lapte.

b) pentru dezvoltarea auzului fonematic „jocul deschide urechea bine” – părintele

pronunță un grup de sunete sau un cuvânt cu spatele la copil cerându-i acestuia să
repete același cuvânt spus de el.

Cele mai simple jocuri sunt cele cu onomatopee – atât parintele, cât și copilul emit
sunete scoase de diverse animale (porc, vacă, oaie, cocoș, șarpe etc….)

Câte ore pe săptămână trebuie să lucreze copilul cu logopedul pentru a apărea

primele rezultate?

Nu putem spune că există un număr standard de ore care duc la progres. Progresul
copilului depinde în general de o serie de factori cum ar fi: gradul de afectare a
limbajului, vârsta, deficiențele asociate pe care le are, gradul de cooperare în timpul
terapiei. Pentru a avea un minim efect, în majoritatea cazurilor este nevoie de cel puțin
2 ore de terapie de specialitate pe săptămână, plus lucrul acasă-părintele.