Importanța evaluării inițiale

2 6 i a n u a r i e 2 0 1 9 • E l e n a - A n d r e e a To m e s c u • L i c e u l d e A r t e M a r g a r e t a S t e r i a n , B u z ă u
(Buzău) • România

Evaluarea în învăţământul primar stă la baza modelării şcolarului, a direcţionării acestuia spre
atingerea scopurilor propuse şi este mai mult decât o acţiune sau un procedeu, este o operaţie
complexă, un tot unitar format din intervenţii, acţiuni, atitudini, stări afective.

Acestea conduc spre identificarea unor aspecte variate:

a) conţinuturile şi obiectivele ce trebuie evaluate;
b) care este menirea şi din ce perspectivă se efectuează evaluarea;
c) momentul propice pentru a realiza evaluarea (la început, pe parcurs, la final
d) modalitatea concretă de înfăptuire a evaluării(cu ce instrumente, probe);
e) în ce fel se prelucrează datele şi cum se valorifică informațiile;
f) pe baza căror criterii se evaluează.

Astfel, la începutul anului şcolar se realizează, în primele două săptămâni, evaluarea iniţială a
copiilor, în scopul cunoaşterii acestora, pentru a şti care este nivelul şi ritmul lor de dezvoltare,
gradul în care stăpânesc cunoştinţe, abilităţi, competenţe necesare învăţării.

Evaluarea iniţială vizează observarea capacităţîi de integrare în grup, de relaţionare cu ceilalţi

copii şi cadrele didactice implicate, dar şi de stabilire a nivelului de dezvoltare intelectuală,
fizică, artistică, socio-emoţională.

Pentru a adună cât mai multe informaţîi despre copii, evaluarea se poate desfăşura pe două
paliere: informaţîi culese de la părinţi despre copii (chestionare, discuţîi individuale) şi
aşteptările pe care le au părinţîi de la mediul educaţional şi probe aplicate copiilor. Astfel,
selectarea probelor de evaluare/conceperea lor e făcută cu multă responsabilitate.

Probele aplicate copiilor pot constă în :

 fişe individuale
 probe practice

 probe orale, desfăşurate pe baza diferitelor jocuri

 observare sistemică

 analiză produselor activităţii.

Analizând datele în urmă centralizării rezultatelor, se poate constată că majoritatea au un

comportament în dezvoltare, încadrându-se cerinţelor impuse pe parcursul activităţilor, în
general având abilităţi specifice vârstei lor. Uneori, când apar mici dificultăţi, pentru a maximiza
dezvoltarea programelor educaţionale şi a experienţelor educaţionale ale copiilor, se
recomandă luarea unor mășuri pedagogice ameliorative.

Materialul didactic folosit în cadrul evaluării inițiale este primordial. Pe copii îi fascinează să
lucreze cu materiale din natură (exp. numărare/ sortare castane, conuri, frunze etc.) sau chiar
confecționate de către ei, să asculte sau să vizioneze povești/desene animate cu caracter
educativ. Accentul trebuie să se pună pe activităti aplicativ- practice, acestea stimulându-i și
punându-le în valoare creativitatea. Tipurile de activități trebuie să fie diverse, principale fiind
cele bazate pe joc. Astfel de activități recreative vor satisface copilului și nevoia de mișcare,
specifică vârstei școlarului mic.
Indiferent de metodele și tehnicile folosite în scopul evaluărilor inițiale, cadrul didactic trebuie să
sprijine elevul, să îl încurajeze, să-i fie călăuză pe drumul cunoașterii. Trebuie avut în vedere
faptul că rezultatele unei evaluări inițiale nu trebuie privite că performanțe, catalogate prin
calificative, ci acestea constituie punctul de plecare pentru activitatea ce urmează să se
desfășoare.

Elevul trebuie determinat să înțeleagă faptul că evaluarea inițială nu trebuie privită cu trac, ci
presupune concentrarea liberă asupra rezolvării itemilor propuși. Astfel, rezultatele pot reflectă
obiectiv dacă aceștia sunt pregătiți sau dacă e necesar să fie luate mășuri de ameliorare .
Referitor la importanța evaluării inițiale, Ausubel preciza ”ceea ce influențează cel mai mult
învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe
și instruiți-l în consecință”.

De menționat este faptul că nu trebuie neglijată evaluarea continuă, după evaluarea inițială,
totul desfășurându-se în beneficiul școlarului. Un adevărat succes îl constituie momentul în care
elevul colaborează cu dascălul, înțelege importantă evaluării și nu o consideră frustrantă.
Dascălul trebuie să caute permanent soluții să se apropie de școlar, de trebuințele sale afective,
să îi fie aliat în procesul de dezvoltare, să-i cultive încredere și responsabilitate.