1. Entamoeba hystolitica.

Morfologie

Face parte din clasa Rhizopoda (sarcodina). Spre deosebire de alte protozoare, cele apartinand clasei
Rhizopoda se particularieaza prin lipsa membranei celulare, prin posibilitatea de a emite pseudopode
care le permite atat deplasarea cat si inglobarea de particule alimentare si prezinta un chist imobil. Din
acest motiv parazitii acestei clase sunt numiti amibe.

Protozoarele pot coloniza orofaringele,duodenul, intestinul,tractul urogenital ale omului. Majoritatea

acestor protozoare aparţin amibelor şi flagelatelor. Transmiterea se face pe cale fecal-orală sau genitală.
Controlul se poate face printr-o clorinare şi filtrare bune ale apei.

Dupa potentialul de patogenitate se impart in: amibe patogene- entamoeba hystolitica si amibe
nepatogene (saprofite): antamoeba coli/hatmani/gingivalis. În ape (piscină, lacuri) trăiesc amibe care
pot deveni patogene: Naegleria, Acanthamoeba.

Amibele sunt microorganisme unicelulare care au două faze ale vieţii:

- Faza vegetativă în care sunt mobile –trofozoit;
- Faza de chist este faza de rezistenţă în care microorganismul este în stare latentă, rezistent dar
infecţios
Entamoeba hystolitica reprezinta specia patogena. Aceasta colonizeaza intestinul gros. Trofozoitii
si chistii se gasesc in fecale. Importanta este data de diferentierea de amibele saprofite.
Ciclul de viata
Morfologie

Parazitul poate fi prezent in organismul uman in 2 forme: trofozoit si chist.

Forma vegetativa (trofozoitul) este constituita dintr-un nucleu cu nucleol central, inconjurat de
citoplasma cu 2 zone (endoplasma abundenta la interior si ectoplasma la periferie). Parazitul in aceasta
forma este prezent in intestinul gros al omului, precum si la distanta (localizarile extraintestinale).

In functie de comportamentul paraziitului fata de organismul uman, forma vegetative poate avea 2
aspecte: forma ‘magna’ sau ‘histolitica’ in care parazitul are dimensiuni relativ mari, cuprinse
intre 20-40 microni, este foarte mobil si se hraneste cu hematii; parazitul lezeaza tesuturile= de aceea a
fost numit histolotic

forma ‘minuta’ in care parazitul are dimensiuni relativ mici cuprinse intre 15-20 microni,
emite lent pseudopode, se hraneste cu chim gastric si flora intestinala. Parazitul in aceasta forma are
capacitatea de a se transforma in chist.

Forma chistica - reprezinta forma in care parazitul poate fi eliminate in mediul exterior odata cu
materiile fecale, asigurand in acelasi timp transmiterea inter umana a parazitozei. Transformarea formei
‘minuta’ in chist presupune o serie de etape intermediare prechistice, in care se sintetizeaza un invelis
exterior gros care va permite supravietuirea chistului in conditiile precare oferite de mediul extern pe de
o parte si pe de alta parte rezistenta la pH-ul acid al stomacului pe care chistul trebuie s ail traziteze in
drumul lui spre intestinul gros. Chistul nu este foarte rezistent si poate fi inlaturat prin filtrarre si distrus
prin fierbere.

Chistul matur are forma sferica sau ovalara (perfect rotund) cu un diametru de 15 microni si contine:
4 nuclei rezultati din dubla diviziune binara a nucleului

1-4 baghete siderofile rotunjite in capete, numite si corpi cromatoizi

Patogeneza: În stomac sunt eliberaţi trofozoiţii din chişti. Trofozoiţii se divid prin diviziune simplă şi
produc necroză a epiteliului intestinului gros. Apar ulcerţii ale mucoasei , inflamaţie, hemoragieşi
infecţie bacteriană secundară. Poate apare invazia mucoasei cu formarea de infecţii sub formă de abces
în organe profunde: ficat, plămîni, creier, inimă.
Epidemiologie: E. histolityca este răspândită pretutindeni. Incidenţa maximă a bolii este în ţările
tropicale şi subtropicale care au o proastă igienă.Aici incidenţa bolii poate ajunge la 50%. Sunt numeroşi
purtători.Transmiterea se face prin fecale. Infecţia este o problemă în comunităţile de handicapaţi, de
bătrâni, în închisori.
Aspect clinic: Sunt asimptomatici pacienţii cu imunitate bună. Simptome: a)Durere abdominală;
b)Scaun muco-sanguinolent; c)Febră, frisoane în formele extraintestinale; d)Semne specifice organului
implicat.
Diagnostic: Examen coproparazitologic repetat care evidenţiază trofozoiţi, chişti, hematii. Examene
ecografice pentru localizări extraintestinale. Detecţia de antigene . PCR.
Tratament: Metronidazol, Iodoquinol.
Prevenire: Avizarea turiştilor; Clorinarea apei; Evitarea folosirii de fructe şi legume nespălate.

2. Amibiaza – aspect clinic si tratament

Amibiaza intestinala

A. Dizenteria amibiana – boala intesinala fulminanta cu leziuni ulcerative

B. Colita nedizenterica – boala intestinala cu leziuni ulcerative
C. Amibom – granulom intestinal proliferative
D. Amibiaza intestinala complicate – perforatii, hemoragii, fistule
E. Colita post-amibiana – mechanism necunoscut

Amibiaza extraintestinala

A. Hepatomegalie nespecifica- infectia intestinala nu este insotita de o invazie demonstrabila

B. Infectii acute nespecifice – amibe prezente in ficat, dar faca abces
C. Abces amibian – leziune hepatica focala
D. Abces amibian complicat – extensie in pleura, plaman, peritoneu, pericard
E. Amibiaza cutanata – extensie la piele
 F. Amibiaza viscerala – infectii metastazice ale plamanului, splinei, creierului

Din punct de vedere clinic, boala se manifesta printr-o incubatie lunga si un debut fie insidios cu
discomfort abdominal si dureri in fosa iliaca dreapta (uneori simuleaza apendicita), fie brusc cu dureri vii
abdominale, tenesme rectale si scaune diareice: 5-15/24h cu aspect muco-sanguinolent, asemanatoare
dizenteriei bacilare. In conditiile unui tratament corespunzator boala se vindeca prin cicatrizarea
ulceratiilor.

Complicatii posibile: hemoragia si perforatia urmata de peritonita, ca urmare a distrugerii structurilor

intime ale peretelui intestinal. (pacienti afebrili, VSH accelerat, leucocitoza, deshidratare, stare generala
alterata)

Diagnostic: Serologic- ELISA (pentru formele intestinale) – testeaza prezenta antigenelor specificie
parazitului in materiile fecale;

-hemaglutinare indirect (pt formele intestinale)

-imunofluorescenta ( pt formele extraintestinale)

Parazitologic: - microscopic- in fragmentele muco-sanguinolente din scaunul proaspat emis

se evidentiaza formele chistice ale parazitului si eventual trofozoiti

-coprocultura – pe mediul Loeffler (contine ser coagulat de bou si ser fiziologic)

se insamanteaza materii fecale in care exista chisti; controlul microscopic al culturii va evidential
parazitul in forma de trofozoit

- prin proteina C-reactiva

Tratament: Se urmareste reechilibrarea hidro-electrolitica a pacientului (in cazul diareei acute) alaturi de
eradicarea parazitozei folosind Metranidazol sau Fasygin in doza de 30-50 mg/kg corp pe o perioada
cuprinsa intre 5-10 zile.

3. Giardia lambia – morfologie

Face parte din clasa flagelata. Flagelatele sunt protozoare in forma de param care folosesc pentru
deplasare unul sau mai multi flageli lungi asezati in diferite zone ale corpului. Toate flagelatele sunt
marginite la exterior de o membrane numita periplast si au in interior o protoplasma granulara in jurul
unui nucleu central. Locul de insertie ai flagelilor se numeste chinetonucleu sau . Pe partea anterioara a
corpului au un orificiu ‘bucal’ numit citostom, prin care hrana e introdusa in masa citoplasmatica.
Clasificare: paraziti ai tubului digestive: genul giardia, ai aparatului urogenital: genul Trichomonas, ai
sangelui si tesuturilor: Leshmania si Trypanosoma.

Morfologie: Parazitul se prezinta in 2 forme: vegetative (trofozoit) si chist.

Forma vegetativa: Parazitul are aspect piriform, cu o extremitate anterioara rotunjita si una posterioara
usor efilata; masoara intre 10-20 microni lungime si 6-10 microni latime. Are o suprafata ventrala plata
si una dorsala convexa. In regiunea anterioara are 2 nuclei mari si 9 chinetonuclei (blefaroplasti) din care
pornesc 4 perechi de flageli ( 1 pereche cu orientare anterioara, 1 pereche cu orientare posterioara si 2
perechi cu orientare ventrala). In partea superioara a corpului prezinta o depresiune cu rol de fixare a
parazitului pe mucoasa intestinala numita disc adeziv.

Forma chistica: Are forma sferica sau ovalara si masoara in jur de 10 microni. Chistu este marginit la
exterior de un perete gros care adaposteste in interior 2-4 nuclei si resturi de flageli. Chistul este forma
de rezistenta a parazitului in mediu exterior si totodata forma de diseminare interumana a parazitozei
(frecventa mai mare in tarile cu clima temperata, intereseaza ambele sexe si toate varstele).

Patogeneza: Infectarea are loc prin apă şi alimente contaminate fecal cu chişti de Giardia, ajunsi in
stomac si in duoden are loc dechistarea astfel formele vegetative rezultate coboara in mucoasa
intestinului. Doza minimă infectantă este de 10-25 chişti. Chiştii sunt atacaţi de sucul gastric eliberând
trofozoiţii. Inchistarea parazitului are loc in colon, de unde e eliminat cu materiile fecale. (un tranzit
accelerat trofozitii sunt eliminate neinchistati) Trofozoiţii se ataşează prin discul ventral de vilii
intestinali. Se multiplică şi determină inflamaţie locală fără necroză,adenopatii.

Epidemiologie: Giardia se găseşte pretutindeni şi în special în lacuri, rezervoare de apă. Omul se

contaminează bând apă contaminată, ingerând alimente contaminate sau prin contact direct de la
pacienţii care nu se spală pe mâini după defecaţie. Infecţia ia aspect epidemic în centrele de bătrâni, de
handicapaţi, în orfelinate.

Aspect clinic: Pot exista purtători asimptomatici( 50% din pacienţi). Incubaţia este de 1-4 săptămîni.
Clinic-sindrom de malabsorbţie din cauza diareei apoase , a steatoreii. Dureri abdominale, flatulenţă,
semne de deficite de vitamine liposolubile(A, D, E).

Diagnostic de laborator: Examen coproparazitologic evidenţiază trofozoiţi şi chişti. Necesare repetate

examene microscopice la interval de cel puţin 3 zile.Se poate examina aspiratul duodenal. ELISA,
imunofluorescenţă

Tratament: Metronidazol sau Fasigyn. Prevenirea: Prin tratarea apei de băut( filtrare, clorinare); Prin
prevenirea turiştilor în ţările nedezvoltate.

4. Giardioza – aspect clinic

Giardioza poate evolua clinic sau simptomatic atat la copii cat si la adulti. In cele mai multe cazuri boala
evolueaza cu fenomene clinice minore: greturi, varsaturi si eliminarea de scaune pastoase. Un studio
facut de prof. Gherman si colaboratori pe un lot de 100 pacienti adulti cu giardioza a aratat urmatoarea
ierarhizare a simptomelor clinice: dureri abdominale in 83% din pacienti, balonari la 70% din pacienti,
greturi la 54%, anorexie la 51%, tulburari de tranzit intestinal, eozinofilie la 29%, manifestari nervoase la
14% si manifestari alergice la 11%. La copii apar mai frecvent anemii (consecutive malabsorbtiei si
maldigestiei), dureri abdominal, tulburari de tranzit intestinal si manifestari nervoase caracterizate prin:
cefalee, ameteli, insomnia sau somnolent, scaderea randamentului intellectual, crize de epilepsie.

Diagnostic: parazitologic-evidentierea formelor chistice prin examen microscopic al materiilor fecale,

lichidului duodenal, precum si a produsului obtinut prin biopsia mucoasei intestinale. Serologic- ELISA,
reactia de imunofluorescenta, pt detectia de antigene specific parazitului in materiile fecale.

Tratament: Fasygin administrat in doza unica (30mg/kg corp-la adult si 3mg/kg corp la copil), la toti
membrii familiei.

5.Trichomonas vaginalis – morfologie

=clasa flagelata, parazit al aparatului urogenital la amebele sexe ( pathogen)

Morfologie: Parazitul are forma de para, cu o extremitate anterioara rotunjita si una posterioara usor
efilata, dimensiunea variaza intre 10-30 microni lungime si 7-10 microni latime. Mobilitatea parazitului e
asigurata de 3-5 flageli anteriori si unul orientat posterior, inserat pe membrane ondulanta. Median,
parazitul este strabatut de p structura fibrilara rigida numita axostil, care iese prin extremitatea
posterioara a parazitului. Intrcut nu s-au putut evidential forme chistice ale acetui parazit, se presupune
ca el exista numai in forme vegetative. Trichomonas vaginalis traieste in mediu umed, la un pH cuprins
intre 4,9-6,5. Diviziunea parazitului se face prin sciziune longitudinala.

Protozoar flagelat care determină infecţii urogenitale. Are formă de pară şi din extremitatea rotunjită
porneşte un mănunchi de 4 flageli. Motilitatea este asigurată şi de o membrană ondulantă .Trichomonas
există doar în stadiul de trofozoit

Epidemiologie: Se transmite pe cale sexuală. Ocazional se mai transmite prin articole de toaletă, haine
contaminate deşi transmiterea este limitată de labilitatea formei de trofozoit. Copiii pot fi infectaţi la
naştere. Incidenţa este de 5-20% la femei şi de 2-10% la bărbaţi care pot fi asimptomatici

Aspect clinic: Multe femei infectate pot fi asimptomatice sau au o secreţie discretă, apoasă. Vaginita
apare de obicei însoţită de mîncărime, senzaţie de arsură, şi durere la micţiune. Bărbaţii sunt purtători
asimptomatici care servesc ca rezervor. Rar la bărbaţi apare uretrită, prostatită.

Diagnostic: Prin examen microscopic al secreţiei vaginale sau uretrale. Prin cultură sau prin
imunofluorescenţă.

Tratament: Metronidazol. Obligatoriu tratarea partenerilor sexuali. Prevenirea prin igienă sexuală,
evitarea folosirii comune a articolelor de toaletă.

6.Tricomoniaza –aspect clinic si tratament

Rezistenta scazuta a parazitului in mediul exterior face ca transmiterea bolii sa fie posibila aproape in
exclusivitate pe cale sexual si foare rar prin obiecte de lenjerie proaspat contaminate, apa bazinelor de
inot etc.

La femeie infectia imbraca aspectul unei vaginite, manifestata prin scurgerea unei secretii seroase,
abundente, alb-galbuie, spumoasa, insotita de prurit vaginal si vulvar.

La barbat infectia imbraca aspectul unei uretrite caracterizata prin prurit, senzatie de arsura la mictiune,
la cea mai mare parte din pacienti, boala evolueaza cu o simptomatologie discrete, de cele mai multe ori
simptomatologia rezumandu-se la simpla ‘picatura matinala’. Cand infectia se cronicizeaza, parazitul
ramane cantonat in prostata. In mod obisnuit, parazitul nu se gaseste in conditii optime pentru
multiplicare in organismul barbatilor, dar acestia reprezinta calea de transmitere la femei prin contact
sexual.

Diagnostic: se face prin examen microscopic al secretiei vaginale sau uretrale examinate in preparat
proaspat intre lama si lamella sau preparat colorat MGG si prin insamantare pe mediu Roiron (bullion,
ser de cal, penicilina, streptomicina si cloramfenicol)

Tratament: Se face cu Metranidazol sau Fasygin (2g doza unica administrate ambilor parteneri sexuali).
Tricomicon= asocitatie de Metronidazol, Cloramfenicolm Nistatin si lactoza.

7.Tripanosoma- aspect clinic si morfologie

Familia Trypanosomatidae constă în mai multe protozoare flagelate. 2 genuri, Trypanosoma şi
Leishmania, includ importanţi patogeni ai oamenilor şi ai animalelor. Deoarece aceste protozoare
necesită hematina din sânge pentru respiraţia aerobă se numesc hemoflagelate.

Trypanosomiazele sunt boli tropicale parazitare sistemice determinate de specii ale genului
Trypanosoma; aceste boli apar mai ales in America de sud si Africa centrala si de vest si sunt transmise
prin vectori hematofagi (muste). Trypanosomiazele pot apare la: om, pesti, pasari, reptile si mamifere.

Speciile parazitare pt om sunt: trypanosome brucei gambiense- transmisa prin musca tse-tse (Africa
orientala) si trypanosome brucei rhodensiense transmisa prin musca tse-tse (Africa centrala si de vest)

Morfologie: Parazitul are forma alungita cu o lungime de 15 microni, mobilitatea este asigurata de un
singur flagel. Are un nucleu cenral si un chinetonucleu mic asezat in partea posterioara (locul de insertie
al flagelului) inconjurate de o citoplasma bogata. Flagelul intra in constituirea membranei ondulante si
apoi devine liber la extremitatea anterioara a parazitului.

Manifestari clinice: Boala determinata de parazit se numeste boala somnului, are o incubatie cuprinsa
intre 5-20 de zile si se caracterizeaza prin: faza de şancru: initial apare o leziune locala- şancru sau
tripanom (rezultata din inmultirea parazitului in derm) insotita uneori de adenopatie satelita, sancrul
dispare dupa 2 saptamani, fara a lasa cicatrice. Apare in zonele expuse ale capului, respectiv cap si
membre. Faza de diseminare limfo-sanguina: invadarea sistemului reticulo-histiocitar determina aparitia
hepatosplenomegaliei si a adenopatiilor generalizate, insotite de febra 38°C, cefalee, astenie, anorexie.
Aceasta faza poate dura perioade lungi de timp (luni, ani). Faza de localizare cerebrala: Patrunderea
parazitului in SNC determina o meningoencefalita numita boala somnului, pentru ca simtomul cardinal
in aceasta faza este inversarea ritmului nictemeral (somnolenta ziua si insomnie noaptea), urmand ca
ulterior bolnavul sa intre intr-o stare de somnolenta permanenta si coma: poate prezenta in paralel
grave tulburari de sensibilitate (hiperestezii, parestezii) si tulburari motorii (paralizii, crize convulsive,
crampe musculare).

Diagnostic: serologic: RFC, RIF, reactie de precipitare in gel. Parazitologic: examen microscopic al
produsului patologic in preparat proaspat (sange, LCR) pt evidentierea parazitului.

Tratament: in faza limfo-sanguina-Lomidina (pentamidina) si Moranil (suramina sodica); in faza neuri-

meningeana-Arsobal (meralsoprol)

Trypanosomiaza africană (boala somnului)

Manifestări clinice: Simptomele timpurii sunt: şancrul de inoculare, febra, cefaleea şi limfadenopatia.
Pacienţii dezvoltă mai târziu meningoencefalita, devin somnolenţi, mor în ciuda terapiei.

Diagnostic: Paraziţii apar întâi în sînge şi în ganglioni şi apoi în LCR: Diagnosticul se realizează prin
inocularea animalelor de laborator sau prin teste serologice. Prevenire; Prin reducerea populaţiei de
muscă tse-tse.

Trypanosomiaza americană (Boala lui Chagas):

Manifestări clinice: Simptomele bolii acute sunt: febră, edem local sau general, limfadenopatie,
tahicardie, miocardită. Megaesofag sau megacolon pot apare ca sechele târzii. Are efect doar în faza
acută şi se administrează pentamidină şi compuşi arsenicali.

8.Leishmanioza-aspect clinic
Sunt 3 specii de Leishmania importante medical:L. Donovani; L. Tropica, L. Braziliensis. Genul Leishmania
face parte din familia Trypanosomide alaturi de genul Trypanosoma. Caracteristica comuna acestei
familii este aceea ca se transmit prin vectori hematofagi, iar bolile pe care le determina fac parte din
grupul bolilor tropicale, boli diagnosticate dificil. Boala se numeste Leishmanioza si apare cu o incidenta
mai mare in tarile Americii Centrale si de Sud.

Manifestari clinice: Leishmanioza constă în leziuni ale pielii sau ale mucoaselor care sunt frecvent
ulcerate. Leziunile pot să se vindece spontan sau pot evolua cronic. Infecţia poate fi localizată sau
generalizată. In functie de localizare se clasifica in 2 grupe: leishmanioza cutanata si cutaneo-mucoasa;
leishmanioza viscerala: boala Kala-azar. Boala Kala-azar e data de 3 variante de Leischmanii: leishmania
danovani- forma indiana si africana, leishmania infantum- forma mediteraneana(apare la copii sub 6
ani), leishmania chagasi- forma sud-americana.
Leishmanioza cutanata: Leziunile apar după o incubaţie de 2 săptămâni-2 luni la locul înţepăturii
insectei. Leziunea devine iritată, se lărgeşte şi se ulcerează. Ulceraţia devine dură şi capătă o crustă sub
care se află material seros. Leziunea poate să se cicatrizeze vicios determinând cicatrice deformante.
Aceasta imbraca 3 forme clinice distincte: forma uscata- procesul inflamator dezvoltat la locul intepaturii
devine nodul care ulcereaza si se acopera cu o crusta (ulceratia e nedureroasa si lipsita de adenopatie),
se vindeca in 10-12 luni, lasand in urma o cicatrice atrofica hiperpigmentata, cenusiu-negru; forma
ulcerativa- ulceratia apare rapid la locul intepaturii, fiind insotita de adenopatie, se vindeca in 3-5 luni,
cu cicatrice mare atrofica; forma difuza- evolueaza in general pe un fond deprimat imunologic si se
manifesta prin aparitia de numerosi noduli pe tot corpul, are in general evolutie letala.

Leishmanioza viscerala:Prezenta parazitului in macrofag ii permite vehicularea si patrunderea in celulele

sistemului monocito-macrofagic in care se va multiplica activ:invazia sistemului reticulohistiocitar din
splina,ficat si ganglioni limfatici explica principalele elemente ale tabloului clinic: incubatie scurta, debut
cu febra 40 grade, cefalee, astenie, anorexie, perioada de stare in care febra capata aspect neregulat,
splenomegalie initial discreta, apoi progresiva in paralel cu hepatomegalie si adenopatii generalizate
nedureroase. Parazitul infectează întregul sistem reticuloendothelial . Majoritatea infecţiilor sunt
medii sau autolimitate. Boala clasică kala-azar, care este fatală netratată, constă în:
hepatosplenomegalie; limfadenopatie; anemie, leucopenie, şi emaciere.

Parazitul invadează celulele reticuloendoteliale ale ficatului, ale splinei, ale măduvii osoase şi ale
ganglionilor producând hiperplazia histiocitară şi hipertrofia. Ţesutul hematopoetic este înlocuit cu
macrofage.

Diagnostic: serologic: RIF, ELISA; parazitologic-examen microscopic pe froiu colorat Giemsa din
serozitatea leziunii cutanate sau maduva, splina, ganglioni; cultivarea pe medii speciale( Novy, MacNeal
si Nicolle) MNN in care se dezvolta forma de promastigot.

Tratament: Pentamidina, Stibogluconat în formele cutanate. Derivati de amoniu pentavalent-Pentostan,

folosit pt forma viscerala si Amfotericina B Metronidazol si Ketoconazol pt forma cutanata.

9.Clasificarea si morfologia Plasmodium

-clasa sporozoare=paraziti imobili caracterizati printr-o multiplicare particulara: asexuata: ciclul
schizogonic, sexuata:ciclul sporogonic, sporozoare sanguine: genul Plasmodium, sporozoare tisulare:
genul Taxoplasma in sist reticulohistiocitar, Isospora, Sarcocystis si Cryptosporidium in cel ep intestinal.

Clasificare: 4 specii ale genului Plasmodium infectează oamenii: P falciparum, P vivax, P malariae şi P
ovale. P falciparum şi P vivax dau majoritatea cazurilor. P falciparum produce boala cea mai severă.

Boala determinata de parazitii genului Plasmodium se numeste malarie si a fost cunoscuta inca din
antichitate. Hypocrate si Celsius o mentioneaza in scrierile lor ca fiind boala grava prin complexitatea
tabloului clinic. Se caracterizeaza prin evolutie endemica in regiunile tropicale.
10.Genul Plasmodium- ciclu biologic
Ciclul de viata: Plasmodiile trec prin mai multe stagii. Stagiul infecţios pentru om este sporozoitul care
este mononucleat, lanceolat (1 X 7 µm). Sporozoiţii sunt produşi prin reproducere sexuală în intestinul
vectorului care este ţânţarul anofel şi migrează către glanda salivară. Cînd ţânţarul Anophel infectează
omul injectează sporozoiţii din salivă în vasele sanguine. Sporozoiţii intră în celulele hepatice
parenchimatoase în 30 minute de la inoculare. În celula hepatică parazitul se dezvoltă într-un schizont
multinucleat . Rezultă 2000-4000 schizonţi. Acest proces de enormă amplificare este numită
schizogonie exoeritrocitară şi durează 5 -21 zile .În infecţiile cu P vivax şi cu P ovale maturizarea este
de lungă durată, schizonţii hepatici pot să se formeze în 1 - 2 ani. Aceşti paraziţi hepatici care
hibernează sunt numiţi hipnozoiţi.

Boala este transmisa de femela tantarului Anopeheles (care reprezinta gazda definitiva in care are loc
inmultirea sexuata) la om, (in ogranismul caruia are loc inmultirea asexuata) prin intepatura.

a)ciclul asexuat sau schizogonic: se desfasoara in ogranismul parazitat in urma intepaturii tantarului,
moment in care are loc inocularea parazitilor sub forma lor infectanta- sporozoiti. Dupa o perioada
scurta (aprox 30 min) in care parazitul se gaseste in sange, urmeaza 2 etape succesive:

1. etapa extraeritrocitara – sporozoitii sunt vehiculati spre ficat si patrund in hepatocite, unde are loc
diviziunea nucleului rezultand o masa multinucleata numita schizont; aceasta va rupe hepatocitul si va
relua aceleasi fenomene intr-un alt hepatocit. Etapa hepatocitara nu are expresie clinica si se desfasoara
pe o perioada variabila de timp, in functie de specia de Plasmodium (intre 6 zile si 1 an). Etapa
hepatocitara se sfarseste prin eliberarea a numerosi paraziti uninucleati, numiti merozoiti care sunt apti
de a parazita in continuare hematiile in cadrul etapei eritrocitare.

2.etapa eritrocitara- fiecare merozoit rezultat din faza intrahepatocitara va patrunde intr-o hematie in
care se va transforma in trofozoit (masurand aprox 3 microni), trecand succesiv prin urmatoarele etape:
inel cu pecete- nucleul este pecetea, iar citoplasma reprezinta circumferinta inelului;
amiba- parazitul prezinta citoplasma ameboidala care ocupa cea mai mare parte a hematiei, amiba se
hraneste cu hb eritrocitului pe care o metabolizeaza incomplet, ceea ce ramane din hb reprezinta
pigmentul malaric numit hemozina;
prerozeta- apare ca urmare a diviziunii nucleului care este inconjurat de o masa protoplasmatica
compacta;
rozeta- fiecare nucleu va fi inconjurat de protoplasma proprie, rezultand in final un aspect de mura.
Parazitul astfel maturat (rozeta) va rupe hematia, devenind capabil de a parazita alta hematie, ciclul
eritrocitar descris reluandu-se. Durata unui ciclu eritrocitar este de: 48h la p. falciparum, vivax, ovale si
72h la p. malariae.

Parte din merozoiti vor evolua intraeritrocitar diferit transformandu-se in gametociti: macrogametocit
femel si microgametocit mascul; acestia nu se vor divide in organismul uman si mor daca in decurs de
cateva saptamani nu vor fi ingerati de un tantar Anopheles.
b)ciclul sexuat: in timpul pranzului hematofag, femela de Anopheles inghite paraziti aflati in diferite
etape ale ciclului eritrocitar, elementele asexuate vor fi digerate in stomacul tantarului, iar cele sexuate
(cele 2 tipuri de gameti) vor forma prin fecundare oul, numit oochinet. Oochinetul va strabate peretele
stomacului si pe suprafata externa a acestuia se va transforma in oochist in interiorul caruia exista
sporozoitii rezultati din diviziunea nucleului. Sporozoitii rup peretele oochistului si migreaza in glandele
salivare ale insectei de unde vor fi injectati in ogranismul uman, o data cu o noua intepatura. Exista
posibilitatea ca o parte din sporozoiti sa ramana in parenchimul hepatic intr-o stare de latenta
(hipnozoiti), urmand ca dupa perioade foarte lungi de timp sa intre din nou in diviziune, explicand astfel
recaderile tardive de malarie.

11.Malaria- aspect clinic, tratament

Malaria se caracterizeaza prin fenomene clinice variate de la usoare la grave, in functie de starea de
imunitate a pacientului, existenta unor boli asociate, precum si in functie de specia de parazit,
densitatea acestuia si gradul de premunitie al gazdei. Clasic, boala se caracterizeaza prin: febra- accesul
febril 40-41°C apare cu o ritmicitate de 72h in malaria data de P. malariae si 48h in maraia data de P.
vivax, P. ovale, P. falciparum; intervalele de timp dintre accesele febrile sunt normotermice; Accesul
febril evolueaza in 3 etape: frison puternic – insotit de cefalee; hipertermia – febra 40-41°C, cefalee,
agitatie psihomotorie (dureaza 2-3h); sudoratie – apare dupa scaderea brusca a temperaturii la normal.
Paloare cutaneo-mucoasa; hepatosplenomegalia – insotita de icter, a carui intensitate creste cu fiecare
acces febril; neuropaludismul- este o encefalopatie acuta care apare ca urmare a inmultirii masive a
parazitului in capilarele cerebrale, pe un fond febril, bolnavul prezinta convulsii, semne de iritatie
meningeala si coma.

Manifestari clinice: Cel mai caracteristic simptom în malarie este febra. Alte simptome comune sunt:
frisoane, cefalee, mialgii, greaţă, vărsături. Diareea, durerea abdominală sunt ocazionale. Evoluţia bolii
este alternantă cu crize şi cu perioade de bine.

Criza paroxistică de malarie cuprinde trei faze succesive:

1. Prima fază durează 15-60 minute şi este caracterizată prin senzaţia de frig şi frisoane.
2. Următoarea fază survine la 2-6 ore şi este faza febrilă în care temperatura poate atinge 41°C,
apar cefalee, greaţă, vărsături.
3. Faza finală durează 2-4 ore de transpiraţie timp în care temperatura scade rapid. Febra este
determinată de ruptura hematiilor prin maturizarea schizonţilor.

În malaria cu P vivax şi P ovale schizonţii se maturizează la fiecare 48 ore deci periodicitatea febrei
este terţă iar în malaria cu P malariae febra apare la 72 ore (“febra quartă"). Febra în malaria cu P.
falciparum poate apare la fiecare 48 ore, dar este de obicei neregulată, fără o periodicitate
distinctă. Aceste paternuri de febră sunt de obicei observate devreme în timpul bolii iar absenţa
febrei sincronizate, periodice nu exclude diagnosticul de malarie. Caracterele clinice în malarie sunt
 nespecifice şi nu ajută diagnosticul. În multe cazuri se poate să nu fie alte semne decât febra.
Splenomegalia este comună . Hepatomegalia, icterul, hipotensiunea şi durerea abdominală.
Diagnostic de laborator: Anemia normocromă, normocitară ; trombocitopenia; leucocitoza sau
leucopenia; hipoglicemia, hiponatremia, teste modificate de ficat şi de rinichi ; semne de coagulare
intravasculară diseminată . Pacienţii cu malarie complicată au hemoliză masivă intravasculară cu
hemoglobinemie şi cu hemoglobinurie.

Complicatii: Dacă diagnosticul în malarie este târziu în special în infecţia cu P. falciparum se poate
dezvolta forma fatală complicată a malariei. Cele mai frecvente complicaţii ale malariei sunt :malaria
cerebrală şi anemia severă. Malaria cerebrală este definită ca numeroase anormalităţi ale statusului
mental al persoanei bolnave şi are rata de mortalitate de 15 -50 %. Alte complicaţii includ:
hiperparazitemia (mai mult de 3 - 5 % eritrocite parazitate) ; hipoglicemia severă; Hipertermia
prelungită; şoc; Insuficienţă pulmonară, cardiacă, hepatică, sau renală, diaree sau vărsături. Aceste
manifestări se asociază cu un prognostic prost. Persoanele cu risc crescut de boală severă sunt : bătrânii,
copiii, gravidele, imunodeprimaţii şi bolnavii cu boli cronice. Alte complicaţi sunt: septicemii cu bacterii
gram-negative, pneumonia de aspiraţie şi ruptura splenică.

Diagnostic: imunologic: RIF, ELISA, reactia de hemaglutinare. Parazitologic- frotiu si picatura groasa din
sange periferic colorat MGG pt evidentierea parazitilor in diferite etape ale ciclului eritrocitar

Tratament: curativ: Clorochina, Primachina, Chinina (actioneaza distructiv asupra parazitilor prin
blocarea multiplicarii intraeritrocitara)/ profilactic: vaccinarea antimalarica

Instalarea rezistentei P falciparum la Clorochina, a rezistentei vectorilor la insecticide precum si

problemele de ordin financiar ridicate de tratamentul curativ al bolnavilor de malarie au impus o
reorientare prioritara spre tratamentul profilactic respectiv vaccinarea. Se asteapta ca prin inginerie
genetica si sinteza chimica sa se obtina segmentele imunogene a moleculei antigenice. Pana la obtinerea
acestui vaccin ideal singurele masuri raman: tratamentul profilactic – Clorochina – o capsula 100mg/zi
administrata cu o sapt inainte de plecarea in zona endemica sau Meflochina pt zonele endemice cu P
falcifarum rezistent la Clorichina. Aceste animalarice se vor administra apoi 1 tableta pe sapt pe toata
perioada sederii in zona endemica. Distrugerea vectorilor.

Infecţiile necomplicate cu P malariae, P ovale, P vivax şi cu P falciparum se tratează pe cale orală cu

cloroquină. Medicamentului este foarte eficient, bine tolerat şi ieftin. P. falciparum este în general
rezistent la cloroquină. Pacienţii cu infecţia cu P. falciparum necomplicat se pot trata cu: (1) mefloquină
sau (2) chinină plus doxicyclină sau pyrimethamine/sulfadoxine (FansidarR).

Infectii complicate: Infecţia severă este cauzată de P. falciparum. Aceste cazuri se tratează cu
antimalarice intravenoase. Chinidina i.v. sau chinina . Chinina orală plus doxicyclina or FansidarR se
folosesc după terapia iniţială. soon as there is clinical improvement. Toate infecţiile complicate cu P
malariae, P vivax, sau P ovale trebuie tratate la fel ca infecţia cu P. falciparum .

Prevenire: Malaria poate fi prevenită prin chemoprofilaxie sau prin evitarea vectorului. Se folosesc
insecticide ca N,N-diethyllmtoluamide (DEET), folosind sprayuri insecticide.
12.Pneumocystis carinii – morfologie si ciclu biologic
Este un parazit cu o pozitie taxonomica inca neelucidata, aflandu-se in functie de structura ADN-ului in
grupul Protozoare, iar in functie de structura ARN-ului ribozomal in grupul Micete (fungi). Boala pe care
o determina se numeste pneumocistoza si este o pneumonie interstitiala cu plasmocite. Pneumocystis
carinii este un protozoar extracelular, a fost observat în trei forme. Diagnosticul necesită identificarea
P carinii în ţesutul pulmonar, obţinut prin tehnici invazive , sau din secreţia din tractul respirator
inferior. Transmiterea infecţiei se poate face prin inhalare. Taxonomia P carinii nu a fost stabilită. Nu se
ştie dacă este protozoar sau ciupercă. Studii recente au arătat că seamănă mai mult a ciupercă decât a
protozoar.

Formele structurale ale P carinii sunt: chistul care are un perete gros; sporozoitul, o structură
intrachistică; trofozoitul . Chistul este sferic sau ovoid de 4 - 6 µm diametru .El conţine până la 8
sporozoiţi. Deşi modul de replicare nu a fost descris, microorganismul poate fi uşor propagat în celulele
epiteliale pulmonare.

Morfologie: Parazitul se prezinta in 2 forme: forma vegetativa sau trofozoit – este ovalar si masoara
intre 2-10 microni; are in interior un nucleu inconjurat de citoplasma ce contine mitocondrii, reticul
endoplasmatic, ribozomi, iar la periferie este delimitat de un perete subtire.
forma chistica – chistul matur este sferic, masoara 4-6
microni si este delimitat de o membrana externa groasa. In interior contine 8 corpusculi – fiecare avand
un nucleu, o mitocondrie, reticul endoplasmatic si numerosi ribozomi
Ciclu de viata: Este incomplet cunoscut. Modul de replicare al P carinii nu a fost stabilit. Stagiile ciclului
de viaţă au fost stabilite. Sporozoiţii rup peretele chistului şi devin trofozoiţi. Modul în care trofozoitul
progresează către chist nu este cunoscut. Este descris un ciclu sexuat si asexuat, care se desfasoara in
alveolele pulmonare; nu este cunoscuta posibilitatea de multiplicare a parazitului in afara gazdei.
Intraalveolar, trofozoitul trece in stadiul de prechist in care are loc diviziunea meiotica a nucleului apoi
trece in stadiul de chist cu 8 corpusculi; acestia sunt eliberati in momentul ruperii peretelui chistic,
rezultand trofozoiti haploizi, care prin conjugare vor da un trofozoit diploid, ce va incepe un nou ciclu
sexuat. Ciclul asexuat se realizeaza in paralel cu ciclul sexuat si consta in diviziunea binara a trofozoitilor
haploizi si diploizi.

13.Fasciola hepatica- ciclu biologic

Helminţii sunt paraziţi cu organizare superioară denumiţi viermi. Aparţin regnului animal. Grupele
relevante clinic sunt individualizate în funcţie de forma externă şi de gazda parazitată. Sunt specii
hermafrodite şi specii bisexuale.Clasificarea acestora se face în funcţie de morfologia internă şi externă a
ouălor, a larvelor şi a stagiului de adult.

1.TREMATODE –paraziţi plaţi nesegmentaţi în formă de frunză. Au ventuze proeminente orală şi ventrală
care e menţin în poziţie. Sunt hermafrodite exceptînd paraziţii sanguini care sunt bisexuali. Ciclul de
viaţă include un stagiu în melc. Parazitul adult traieste in tubul digestiv al gazdei definitive ; in stadiul
larvar traieste in gazde intermediare. Bolile determinate de Trematode sunt zoonoze, ce pot apare rar si
la om. Cel mai important trematod parazit pentru om este Fasciola hepatica.
2. CESTODE viermii plaţi segmentaţi Adulţii sunt alungiţi , segmentaţi , hermafrodiţi şi paraziteză
intestinul. Larvele , chistice sau solide, parazitează ţesuturi extraintestinale.
3 .Viermii rotunzi NEMATODE Adulţii şi larvele sunt bisexuali, cilindrici. Parazitează intestinul şi ţesuturi
extraintesinale.
Trematodele au corpul turtit dorsoventral, cu simetrie bilaterală. Au lungime de 7-8 cm. Tegumentul
este complex morfologic şi fiziologic. Posedă o ventuză în jurul gurii şi o ventuză ventrală sau
acetabulum folosite la aderare. Nu au cavitate a corpului. Straturi de musculatură străbat parenchimul
şi se ataşează la tegument. TREMATODE –paraziţi plaţi nesegmentaţi în formă de frunză. Au ventuze
proeminente orală şi ventrală care e menţin în poziţie. Sunt hermafrodite exceptînd paraziţii sanguini
care sunt bisexuali. Ciclul de viaţă include un stagiu în melc.
Ciclu de viata:
Ouale neembrionate eliminate de parazit ajung in colon, de unde sunt eliminate o data cu materiile
fecale. Procesul de embrionare necesita conditii speciale de umezeala si tempretaura 20-25°C, intr-un
interval de minimum 10 zile. Din ou, apare larva numita miracidium, care in mediul acvatic va fi
inglobata in camera pulmonara a melcului Limnea; larva migreaza apoi in spatiul limfatic al melcului,
unde se va transforma in cercar care va fi eliminat de melc in mediul acvatic. Cercarii se vor inchista pe
suprafata plantelor acvatice => metacercariile. Omul se infesteaza, ingerand apa in care exista chisturi
ale parazitului sau consumand produse vegetale crude contaminate cu chisturi de parazit. In tubul
digestiv al omului are loc deshidratarea si eliminarea cercarilor, care vor traversa peretele intestinal si se
vor fixa in canalele biliare unde se maturizeaza si devin adulti; acestia vor excreta oua in aproximativ 3
luni de la infestare.
Oamenii ingeră larva (metacercaria) ingerând salată sălbatică sau bând apă din lacuri contaminate de
animale.În duoden larva se dezvoltă, migrează prin peretele duodenal, trec prin cavitatea peritoneală;
Penetrează prin capsula hepatică, trece prin parenchim şi ajunge în canaliculele biliare unde se
transformă în vierme adult; Ouăle apar în scaun la 3-4 luni după infecţie.
Fasciola se găseşte de obicei în intestinul animalelor (oi, vaci) care contaminează apele stătătoare
(lacuri); În apă oul se dezvoltă iniţial în apă devenind miracidium apoi în melcul Limnea din care se
eliberează sub formă de cercarii; Cercariile libere din apă pot infecta omul sau animalele.

14.Fascioloza – aspect clinic si tratament

Manifestari clinice: Fascioloza este o zoonoza specifica bovinelor si este legata de existenta pasunilor
umede contaminate cu fecale ce contin acest parazit. Cazurile de infestare umana semnalate sunt rare si
se caracterizeaza prin:
-faza de migrare a parazitului si instalare in caile biliare – bolnavul prezinta febra, dureri in hipocondrul
drept, astenie, alterarea starii generale ( dureaza 2 luni)
-faza de localizare biliara- bolnavul prezinta hepatalgii, icter, prin obstructia cailor biliare de catre
parazitii adulti
SIndrom clinic: Durere în hipocondrul drept; hepatomegalie; febră; frisoane; Icter. Iritaţia cronică
produsă de vierme duce la hepatită, la fibrozarea ficatului(ciroză), suprainfecţie bacteriană sau
invadarea parenchimului hepatic.
Diagnostic: serologic: RFC; parazitologic al materiilor fecale pentru evidentierea oualelor de parazit prin
examen microscopic in preparat proaspat; hematologic-eozinofilie; echografie, CT
Tratament: se face cu Emetina si Bthionol, Praziquantel – raspuns slab
Prevenirea –prin evitarea ingerării de apă din bălţi şi consumul de plante de pe malul bălţilor ( creson
sau salată sălbatică)

15.Tenia saginata- morfologie

Cestodele sunt viermi plati, lungi cu corpul format din mai multe segmente, numite proglote; capul se
numeste scolex, iar corpul numit strobila este acoperit de o cuticula sub care exista fibre musculare
circulare si longitudinale. Fixarea se face prin ventuze si carlige aflate la nivelul scolexului. Sistemul
nervos este reprezentat de ganglioni cefalici, existenti in scolex, care se prelungesc cu nervi periferici
care strabat toata lungimea proglotelor. Sunt organisme hermafrodite, in fiecare proglot existand
ambele tipuri de organe genitale. Nu au tub digestiv; ele se hranesc prin osmoza cu chil intestinal. Pot
avea lungimi de la 2 - 3 mm la 10 m, şi pot avea de la trei la sute de segmente.

Cestodele sunt divizate în scolex, sau cap care are organele de ataşare, gâtul care este zona de
proliferare şi un lanţ de proglote numit strobilă. Segmentele terminale sunt gravide având un uter plin
cu ouă. SCOLEXUL conţine un ganglion cefalic, sau “creierul " sistemului nervos al viermelui. Extern,
scolexul este caracterizat prim organ de fixare. ROSTRUL este un organ de fixare retractil, localizat pe
extremitatea anterioară a scolexului, la unele specii are şi cârlige.VENTUZELE (acetabulum) sunt organe
de fixare care asigură aderenţa la organul parazitat. BOTRIDIILE sunt depresiuni lungi, ascuţite ,
musculare .

Structura: Adulţii sunt alungiţi, plaţi, segmentaţi, hermafrodiţi. Au lungime de 5 -10 m . Sunt alcătuiţi din
: scolex, gât şi segmente imature şi mature. Caracterele distinctive morfologice şi fiziologice ale adulţilor
reflectă specializarea remarcabilă a cestodelor pentru supravieţuirea în intestinul vertebratelor şi
capacitatea extraordinară de reproducere . Acest caracter asigură viermii în faţa enormei rate de
pierdere a segmentelor sau a ouălor pierdute prin fecale .Treimea terminală a lungimii viermelui constă
în segmente gravide pline cu ouă. Aceste segmente sunt musculare şi pot traversa ca un excavator
prin sfincterul anal către mediul extern care îl face disponibil gazdei ierbivore intermediare. Forma
larvară a T saginata determină la om cisticercoza un chist plin de lichid care se dezvoltă în muşchii
gazdei intermediare. În chist este un scolex inversat care este format de stratul intern al chistului.

T. saginata paraziteaza sub forma de parazit adult, omul, iar in forma de larva, bovinele.

Morofologie: T. saginata este un parazit din clasa Cestode, care masoara 8-10 m si este format din:
scolex- masoara aproximativ 1-2 mm si este prevazut cu 4 ventuze, ce servesc pentru fixarea pe peretele
intestinal; gat scurt; strobila formata din 500-2000 de proglote, care spre extremitatea distala a
parazitului au lungimea mai mare decat latimea.
Proglotele adulte au uterul incarcat cu oua (aprox 125.000 oua/proglot), iar prin transparenta cuticulei
se poate observa desenul uterin, care are 15-30 ramificatii care se divid dichotomic. Proglotele adulte se
elimina pasiv, cate 10-12 o data cu materiile fecale, dar si in mod activ intre scaune. Oul este ovalar si
masoara 30-40 microni; este brun si delimitat la exterior de un invelis radiar (dimensiunea si morfologia
sunt identice cu cele ale oului de T. solium).
16. Cisticercoza
T. solium paraziteaza sub forma de parazit adult, omul si in stare de larva, porcul; boala data de forma
larvara a T.solium apare foarte rar la om si se numeste cisticercoza.
Cisticercoza e determinata de dezvoltarea in organismul uman a formei larvare de T. solium. Exista 2
posibilitati de aparitie: inghitirea oualelor de tenie odata cu fructele si legumele poluate fecal;
autocontaminarea care se poate realiza in 2 moduri: a) pe cale exogena, fecal-orala in cazul unui individ
bolnav de tenioza, care isi reintroduce ouale din anus in gura, prin intermediul mainilor contaminate sau
b) pe cale endogena – prin regurgitarea proglotelor din intestin in duoden, unde sunt digerate si se
elibereaza ouale.
Din oua ies embrionii hexacamnti care traverseaza peretele intestinal si se fixeaza in: tesut subcutanat,
musculatura scheletica, ochi, creier.
Manifestari clinice: Difera in functie de numarul de cisticerci si de localizarea acestora: cisticercoza
cerebrala evolueaza clinic cel mai grav cu: fenomene neurologice, crize epileptice, tulburari psihice. Cel
mai usor tolerata clinic este cicticercoza cu localizare subcutanata si in musculatura scheletica.
Diagnostic: Examen microscopic si macroscopic al cisticercilor extrasi bioptic. (biopsie).
Patogeneza: Scolexul de T solium poate cauza tulburări intestinale : durere răspuns inflamator dar
simptomele sunt medii sau minore. Infecţia larvară cu T. solium (cisticercoza) este boala generalizată
gravitatea depinzând de locul şi de numărul cisticercilor. Infecţia apare n SNC. , în muşchi şi în ţesutul
subcutan, în ochi. Hidrocefalia poate rezulta din obstrucţia LCR. Poate apare epilepsia. 50% din infecţiile
SNC pot fi asimptomatice. După moartea cisticercului acesta se fibrozează şi se calcifică.
Epidemiologie: Un aspect dramatic al infecţiei cu T solium infection este abilitatea viermelui de a
dezvolta stagii adulte şi larvare simultan. Dacă sunt ingerate ouă de T. solium eggs acestea se prind în
intestin şi se răspândesc sistematic dând cisticercoza. Cisticercoza poate fi produsă şi de mişcările
peristaltice inverse induse de adultul de T solium în intestin, mişcările aduc înapoi segmentele gravide
în duoden unde ouăle eliberează oncosferle invazive. Cisticercii se dezvoltă în aproximativ 3 luni şi pot
trăi mulţi ani. Cisticercii pot să moară şi se calcifieze. Cisticercoza umană este comună mai ales în
America latină. Boala este frecventă la agricultori .
Prevenire si tratament: Prevenirea infecţiei este aceiaş ca la T saginata, exceptân faptul că se aplică
porcului. Apa de canalizare poate fi poluată de indivizii infectaţi . Ouăle sunt foarte resistente şi pot
rămâne multe luni în mediu ambiant. Tratamentul pentru adultul de T solium este acelaşi ca pentru T
saginata. Cisticercoza necesită operaţia chirurgicală pentru localizările oftalmice sau cerebrale.
Tratamentul medical constă în albendazol (luat cu un prânz gras care îi creşte absorbţia) sau
praziquantel (combinaţi cu corticosteroizi pentru a reduce inflamaţia .
17. Chistul hidatic – morfologie
Morfologie: T. Echinococcus este o tenie mică(2-9 mm) alcătuită din:scolex cu 4 ventuze şi cu 2 rânduri
de cârlige, gât, 3 proglote. La om boala, hidatidoza este determinată de localizarea formei larvare în
diverse organe: ficat, plămâni, SNC, muşchi etc.

a) Parazitul adult este cea mai mica tenie, ea masoara 2,5-9 mm si este formata din: scolex – cu
diametru de 0,3 mm, prevazut cu un rostru cu 4 ventuze si 28-40 carlige, asezate pe 2 randuri; gat
subtire; strobila, formata din 2-3 proglote; ultimele proglote contin organele genitale mature, iar uterul
este plin cu oua. Odata cu ruperea proglotelor, ouale se elimina in mediul exterior cu materiile fecale

b) Oul – este ovoid si masoara 35-40 microni; este marginit la exterior de o membrana cu striatii radiare,
iar in interior contine embrionul hexacant;

c) Hidatida (chistul hidatic)

Larva Taeniei Echinococcus declanseaza o serie de modificari locale in organul in care se opreste (ficat,
plaman, rinichi, sistem nervos, etc) concretizate prin aparitia unei formatiuni tumorale de dimensiuni
variate de la 1 cm pana la dimensiunea unui cap de fat.

De la exterior la interior hidatida poseda urmatoarele structuri: cuticula – cu o grosime de aprox 1 mm,
alba, elastica si impermeabila pentru bacterii; membrana proligera sau germinala – captuseste spre
interior cuticula.

Din membrana proligera se formeaza vezicule proligere si lichidul hidatic, motiv pentru care aceasta
membrana este considerata elementul viu al hidatidei. Veziculele proligere rezulta din inmugurirea
membranei proligere in interiorul hidatidei. In interiorul acestor vezicule exista scolecsi de tenie care
sunt eliberati odata cu ruperea veziculelor. O parte din veziculele proligere si scolecsi sedimenteaza in
hidatida si formeaza in final nisipul hidatic. Veziculele fiice au structura identica hidatidei, dar sunt mult
mai mici si evolueaza cel mai frecvent spre exteriorul hidatidei, dand formatiunii un aspect polilobat.
Lichidul hidatic scalda interiorul hidatidei si este incolor, limpede, pH 7,4 si steril in conditiile in care
membranele chistului sunt intacte.

Lichidul hidatic este puternic antigenic, el explicand aparitia socului anafilactic in cazul ruperii
membranelor chistice. Lichidul hidatic contine saruri minerale, glucide si substante albuminoide.
Organul in care se dezvolta hidatida prezinta o delimitare a acesteia printr-un tesut conjunctiv care
reprezinta membrana adventiceala. Peretii chistului sunt aderenti de aceasta membrana, asigurandu-se
astfel irigarea chistului.

18.Tenia Echinococcus - ciclu de viata

Larva Taeniei Echinococcus determina boala numita hidatidoza sau chis hidatic.
Ciclu biologic:
a. Parazitul are ca gazda definitiva intestinul cainelui sau al pisicii de unde ouale sunt eliminate odata cu
materiile fecale. Ouale sunt ingerate de gazda intermediara (om, oaie, capra, porc) si sub actiunea
enzimelor digestive este eliberat embrionul; acesta traverseaza mucoasa intestinala si prin venele
mezenterice ajunge in ficat unde se fixeaza formand hidatida in 50-60% din cazurile de infestare
(localizarea cea mai frecventa).
Prin venele suprahepatice, vena cava si artera pulmonara, larva isi poate continua circuitul ajungand in
parenchimul pulmonar unde se fixeaza, dand hidatida pulmonara in 30-40% din cazurile de infestare.
Daca paraseste plamanul prin vena pulmonara, intra in cordul stang si de aici prin circulatia generala
poate ajunge in: splina, rinichi, creier, ochi unde se fixeaza si determina hidatida in aproximativ 10% din
cazurile de infestare.
b. Echinococcus de găseşte în stadiul de adult în intestinul subţire al câinelui. Proglota terminală se
desprinde de restul strobilei şi se elimină cu materiile fecale. Ouăle pot fi înghiţite de o gazdă
intermediară (ovine, porcine, omul), sunt distruse în stomac şi eliberează embrionul hexacant,
traversează peretele duodenului şi ajunge pe calea portă în ficat. Din ficat poate ajunge în alte organe
ca plămâni, splină, inimă, oase etc. Viscerele gazdelor infectate sunt infecţioase pentru câine.

Sub 19)Botriocefalul-morfologie,ciclu biologic.

Face parte din familia Diphyllobothrium latum

Morfologie
-Boala pe care o determina se numeste Batriocefaloza.
-Botriocefaloza este boala parazitara a intestinului subtire datorata infestarii cu botriocefalul
Diphyllobothrium latum
-Diphyllobothrium latum este o tenie care masoara 10-15 m lungime si este formata din:
Scolex: forma de migdala, 2-3 mm lungime, prezinta 2 invaginari = botridii care fixeaza parazitul de
peretele intestinului subtire
Gat scurt
Strobila: 4.000 proglote imature in partea proximala si mature in partea distala a strobilei
-In centrul proglotelor se gaseste uterul care are aspectul unei mase plurilobate inchise la culoare
-Uterul fiecarei proglote prezinta un orificiu de eliminare a oualelor (prezente in materiile fecale)
-Proglotele distale imbatranesc si se dezintegreaza (nu mai apar in materiile fecale)
-Oul este ovalar, brun, 75 microni lungime, prezinta la un pol un capacel = opercul si la celalalt pol un
pinten = carena
-Ouale sunt embrionate cand este prezent un mediu acvatic pe o perioada de 12 zile si 2 gazde
intermediare

Ciclul biologic
-In mediul acvatic oul elibereaza un embrion hexacanat ciliat care va fi ingerat de un crustaceu de genul
Cyclops, in el va avea loc transformarea embrionului in larva precercoidala, crustaceul va fi inghitit de un
peste (biban, stiuca) unde in el va fi transformat in larva plerocercoida
-Omul se contamineaza mancand pestele gatit incorect termic, plerocercoizii se fixeaza pe mucoasa
intestinala jejuno-ileala prin intermediul botridiilor iar intr-o luna devin adulti.

Sub 20-Tenioze-aspect clinic

Sub 21)Enterobius vermiculris-ciclu biologic
-se mai numeste si Oxiuris vermicularis si determina boala numita enterobioza sau oxiuroza
Parazitii adulti traiesc in cec.
Dupa acuplare,femeia gravida migreaza in regiunea anala unde depunde noaptea toate ouale(aprox
10000 de oua) si apoi moare(masculul traieste 2-7 saptamani,iar femela 40-90 de zile).
-Oule depuse in pliurile anale sunt embrionate,deci sunt infectioase.La 37 de grade celsius si umiditate
40% larva din ou devine invaziva intr-un interval de 4 ore de la depunerea oului,imprimand astfel bolii
un important caracter de contagiozitate.
-Uneori parazitul migreaza in afara anusului ,depunand ouale in regiunea perianala.
-In tubul digestiv (duoden) larvele eliberate din ouale ingerate coboara in cec si devin adulti ,ciclul
evolutiv reluandu-se dupa acuplare.
Un mod deosebit de autoinfestare il reprezinta eclozarea spontana a oualelor in pliurile anale urmata de
migrarea activa a larvelor prin orificiul anal in tractul intestinal unde se transforma in adulti.
 Infecţia este transmisă pe cale fecal-orală.
 Ouăle ingerate se fixează pe peretele intestinal şi eliberează larve infecţioase.
 Parazitul se deplasează către cec şi se maturează în adult în 2- 4 săptămâni.
 Infecţia este autolimitată .
 Este posibilă reinfecţia.

Sub 22)Oxiuroza
-se mai numeste si Oxiuris vermicularis si determina boala numita enterobioza sau oxiuroza.
Morfologie:
-Parazitul femel masoara 1 cm lungime si are ambele extremitati efilate,poseda un aparat genital
dublu(cate un ovar si un uter situate anterior si posterior)
-Parazitul mascul are o lungime de 5 mm si extremitatea distala incurbata ventrala(aspect de carja,la fel
ca si Ascaris lumbricoides mascul).
-Ambele sexe poseda la extremitatea anterioara un buton cefalic,parazitii sunt alb-galbui,iar corpul
subtire este asemanator unor mici fire de ata.
-Ouale sunt ovalare si masoara in jur de 50 ,au la exterior un invelis subtire dublu ce adaposteste in
interior un embrion giriniform cu corp ovoid si o prelungire asemanatoare cu o coada

Epidemiologie:
-sursa de infectie in enterobioza este individual parazit cu E. vermicularis si care elimina ouale
embrionate.
-Calea de transmitere este directa:prin ingestia de oua embrionate odata cu alimentele contaminate
prin intermediul mainilor murdare,de aceea oxiuroza este o parazitoza frecvent intalnita in colectivitatile
de copii prescolari.
-Un alt mod de transmitere este autoinfestare reprezentata

Manifestari clinice:
Simptomul cardinal in oxiuroza este pruritul anal nocturn asociat cu leziuni consecutive
gratajului,migrarea femelelor in regiunea vulvara produce o vulvo-vaginita pruriginoasa.
Din aceste motive pacientii prezinta astenie,somnolenta diurna,insomnie nocturna si scaderea
randamentului intelectual.

Diagnostic:
-evidentierea femelei in regiunea perianala sau vaginala
-metoda amprentei anale evidentiaza prezenta oualelor in pliurile anale.

Tratament:
-Mebendazol-100 mg,repetat apoi la interval de 2 saptamani
-Piperazina-50mg/kg corp/zi,7 zile consective

Sub 23)Ascaris lumbricoides-morfologie

-Sunt viermi cu corpul cilindric alungit si usor efilat la extremitati ,sunt acoperiti cu un strat rezistent
bogat in chitina,iar in interior contin un tub digestiv complet si uh aparat genital mascul sau femel.
-Dezvoltarea larvara se face in mediul extern sau intr-o gazda intermediara:parazitii adulti nu se
multiplica in interiorul gazdei definitive astfel incat numarul mare de paraziti existenti in intestinul
indivizilor parazitati rezulta fie din infectii succesive fie printr-o infectie multipla.

 Ascaris lumbricoides este cel mai mare şi cel mai frecvent vierme cilindric al omului.
 Femela are aproximativ 20-30 cm lungime;masculii maturi sunt mai mici.Diametrul are 2 - 6
mm.
 Femelele produc ouă fertile, 45- 75 µm pe 35- 50 µm.
 Femelele singure produc ouă nefertilizate .
Parazitul mascul este mai scurt decat femela masurand 10-17 cm,extremitatea distala curbata.
-Orificiul bucal al parazitilor este situat la extremutatea anterioara,orificiul bucal prezinta 3 buze
dintate,cu rol de fixare a parazitului pe peretele intestinal.
-Oul este sferic si masoara 60-70 microni ,are la exterior o membrana mamelonata de culoare bruna.
-Ouale eliminate in mediul exterior odata cu materiile fecale sut neembrionate(neinfectioase).

Sub 24)Ascaridioza-aspect clinic

-In faza de migrare hepato-pulmonara a larvelor,simptomelor clinice sunt nesimnificative:
-Faza pulmonara:pacientii prezinta tuse seaca ,febra si dureri retrosternale(prezenta larvelor in sputa si
eozinofilia confirma diagnosticul)
-Faza intestinala:tabloul clinic este caracterizat prin dureri abd,anorexie,diaree sau constipatie si spoliere
nutritionala,mai ales la copii.

Complicatii posibile:
-ocluzii intestinale prin obstructie mecanica
-peritonita prin perforarea suturilor dupa interventie chirurgicala pe tub digestiv;
-icter mecanic si angiocolite,prin patrunderea parazitilor in caile biliare.
-eliminarea parazitilor prin anus,nas,gura datorita exacerbarii fenomenului de exacerbata.
-reactii alergice –alergenul ascardian este unul din cei mai puternici alergeni de origine parazitara.Cele
mai frecvente reactii intalnite sunt:urticaria,diareea,conjuctiva si edemul facial.
Diagnistic:
-examenul microscopic ai materiilor fecale evidentiaza ouale de paraziti
-examenul macroscopic al materiilor fecale in care se evidentiaza parazitii adulti eliminati.
-hemoleucograme-hiperleucocitoza cu hipereozinofilie,mai ales in faza migratorie a parazitului.

Tratament:
-Levamisol-doza unica de 150 mg la adult di 5 mg/kg corp la copil
-Mebendazol-200 mg de 2 ori pe zi timp de 3 zile.

Sub 25)Trichineloza-aspect clinic si tratament

-Manifestarile clinice sunt foarte variate ,iar intensitatea este direct proportionala cu nr de larve
prezente in carnea ingerata,precum si de starea de imunitate castigata dupa o expunere anterioara.S-a
demonstrat ca persoanele care au mai putin de 10 larve pe gram de muschi sunt asimptomatice,in timp
ce persoanele infectate cu 50-100 de larve pe gram de muschi fac o forma severa de boala.
-Asa se explica dc intr-un focar de trichineloza numai o parte din persoanele care au consumat din
carnea infectata fac boala.
-Dpdv clinic boala evolueaza in 4 faze:
1)incubatie(variaza de la cateva zile-cateva sapt)
-corespunde perioadei in care larvele se gasesc in intestin.
2)Debut-apare la 1-2 zile de la consumul carnii infectate cu larve de T.spiralls si este caracterizat prin
dureri intestinale ,voma,senzatie de greata si uneori diaree.
-corespunde perioadi de migratie a larvelor prin peretele intestinal.
3)Faza de stare:caract clinic prin febra 39-40 grade,edeme periorbitale,conjunctivite si hemoragii
subconjunctivale si dureri musculare vii mai ales in maseteri si m.oculari.
-corespunde prez. Larvelor in m striati mai ales in zona tendoanelor.
4)Faza de convalescenta:
-corespunde fenumenului de inchistare a larvelor in muschi si se caracterizeaza clinic prinh dureri
musculare.
-convalescenta incepe de la20-60 zile de la infestare.

In afara de aceste etape c;inice tipice de evolutie a trichinelozei ,aceasta boala mai poate evolua grav in
conditiile in care larvele invadeaza plamanului,cordul sau SNVC.
Prezenta larvelor in SNV se exprima clinic prin meningita,encefalita,polinevrite,delir.
Prez. Larvelor in miorcard se exprima clinic prin miocardita caracterizata prin tahicardii si insuficienta
cardiaca;nivelul crescut al eozinofilelor circulante poate leza endoteliul vascular ventricular determinant
aparitia trombozei.

Diagnostic:
-Parazitologic se bazeaza pe evidentierea larvelor in muschi dupa biopsie musculara efectuata din
muschiul solear
-Serologic: RFC, RIF, reactia de hemaglutinare
-Hematologic: leucocitoza intre 10.000-20.000 cu eozinofilie, peste 80% care se instaleaza la 7 zile dupa
investare si poate dura ani; VSH crescut, hipoglicemie, cresterea LDH, CPK, TGP, TGO

 Trichinoza este căpătată prin ingerarea de carne nepreparată bine termic care conţine larve
închistate de Trichinella spiralis.
 Orice mamifer carnivor poate fi infectat.
 Trichinella este răspândită pretutindeni cu excepţia Australiei şi a unor insule din Pacific.
Severitatea bolii este direct proporţională cu numărul de larve închistate. Simptomatologia este corelată
cu stadiile biologice ale infecţiei . În faza intestinală poate fi disconfort abdominal şi diareea. La 7-10
zile după infecţie larvele încep să migreze şi apar eozinofilia, edemul periorbital şi mialgia ca rezultat al
răspunsului inflamator şi alergic. Orice organ poate fi invadat alături de muşchii striaţi. Invadarea
musculară se asociază cu dureri musculare şi edem şi cu creşteri ale enzimelor eliberate din muşchi (
creatinkinaza şi transaminaza glutamic oxalacetică). Invadarea poate implica diafragma, muşchii
intercostali, limba, muşchii faciali. Apar urticaria şi hemoragia conjunctivală sau subunghială. Boala
poate fi self-limitată sau pota apare complicaţii grave ca rezultat al invaziei inimii,plămânilor,sau a SNC.

Tratatament: Mintezol 25 mg/kg corp pe zi, analgezice si corticosteroizi

 Diagnosticul prin examenul micoscopic al cărnii date în consum.
 Tratament
 Albendazol
 Analgetice şi corticoizi.

26) Filarioza
-Filariile sunt nematode filiforme care paraziteaza o gama larga de vertebrate,inclusiv omul,din clasa
nematode care det filariozele tropicale.
-filariozele sun boli care se caract prin mnifestari clinuce variate ;transmiterea acestor parazitoze
necesita obligatoriu un vector intermediar, in general un artropod diferit la diferite specii de filarii.
Filariile patogene pt om sunt: filarii limfatice: Wuchereria bancrofti, Brugia malayi; filarii subcutanate:
Onchocerca volvulus, Loa-Loa, Dracunculus medinensis; filarii peritoneale=nepatogene=responsabile de
hipereozinofilie: Mansonella Ozzardi, Mansonella perstans.
A. Filarii limfatice
Wuchereria bancrofti, Brugia malayi
Patogenie: In stadiul acut determina manifestari de tip inflamator, in stadiul cronic determina
manifestari de tip obstructiv.
Manifestari clinice: Faza de incubatie se poate intinde de la cateva luni pana la 1 an si jumatate. Faza de
debut insidios cu ascensiuni febrile trecatoare insotite de cafelee, transpiratii, frisoane si stare generala
alterata.
Faza de stare caracterizata prin limfangita specifica filariozei poate sa fie superficiala sau profunda si
care in stadiul acut poate avea urmatoarele localizari:
-membrele- unilateral de la extremitatea proximala spre extremitatea distala, limfangitele pot fi
superficiale sau profunde atunci cand sunt interesate vasele limfatice mari;
-scrotul- orchita unilaterala sau bilaterala
-trunchiurile limfatice- determinand dureri toracice sau abdominale
In stadiul cronic apar adenite cronice, varice limfatice (care prin fistulizare sau pleurezii, limfurie si ascita
chiloasa) si elefantiazis (hipertrofia dermului si a hipodermului prin obstructia vaselor limfatice).
Raspandire geografica: Asia, Africa, America Centrala, Oceania.

B. Filarii subcutanate
Onchocerca volvulus
-boala pe care o determina se numeste oncocercoza
Manifestari clinice:
Faza de incubatie- poate ajunge pana la 1 an
Faza de debut- caracterizat prin prurit precoce insotit de modificari ale tegumentului insotit de hipo
sau hiperpigmentari, transformari lichenoide localizate pe trunchi, fese si coapse. Leziunile cutanate
 complicate cu piodermite consecutive pruritului au dat denumirea acestui stadiu ‚raie filariana’. Faza
de stare dominata de sindrom chistic si manifestari oculare. Sindromul chistic e caracterizat prin
aparitia unor tumori subcutanate numite oncocercoame care contin atat filarii adulte cat si
microfilarii, aceste tumori sunt indolore, mobile, putand ajunge de la 2-10 cm.
Manifestarile oculare apar dupa 10-15 ani de evolutie a bolii si debuteaza cu lacrimare, fotofobie si
evolueaza spre keratita sclerozanta, iridociclita pana la cecitate.
Raspandire geografia: Africa, Senegal, Etiopia, Tanzaia, America latina: Guatemala, Venezuela,
Columbia, Brazilia.
Loa Loa
-boala pe care o deterina se numeste loaza
Manifestari clinice
Are mai multe faze: faza de incubatie se poate intinde intre 2-3 luni pana la 2-3 ani
Faza de debut- caracterizata prin aparitia edemelor datorate fenomenului de migrare prin piele a
filariilor adulte
Faza de stare: caracterizata prin edeme, tumefactii de natura alergica cu caracter tranzitoriu,
localizate la nivelul extremitatilor distale ale membrelor superioare, fata si torace.
-determina reactii inflamatorii conjunctivale si edem ale membrelo superioare, datorita fenomenului
de migrare subcutanata a unei filarii se poate observa formarea unui cordon puriginos care se
palpeaza subcutanat. Filariile se pot observa miscandu-se libere in tesutul celular din regiunea
pectorala, la nivelul membrelor si sub pielea regiunii frontale traversand baza piramidei nazale.
-migrarea subconjunctivala in filarioza oculara se traduce clinic prin conjunctivita cu fotofobie,
lacrimare, prurit; filaria apare sub conjunctiva, traversand rapid suprafata globului ocular intr-un
interval de timp cuprins intre 10-20 secunde
Complicatii: neurologice- hemiplegii, meningite, encefalite; cardiovasculare: endartrite obliterante si
renale: proteinurie mecanica, ca urmare a obtructiei produse in capilarele glomerulare de catre
microfilarii.
Raspandire: infectia cu Loa Loa e strict limitata in Africa Centrala si Occidentala, zonele
hiperendemice sunt: gabon, Camerun, Kongo, Zair.
Dracunculus medinesis
-boala pe care o determina se numeste dracunculoza
Manifestari clinice:
Faza de incubatie- intre 10-12 luni
Faza de stare: se manifesta prin astenie si prurit generalizat, crize astmatiforme sau urticariene si
tulburari gastro-intestinale. Manifestari locale determinate de prezenta parazitului ce constau in
aparitia unei vezicule inconjurate de un eritem si induratie pruriginoasa unde isi fac aparaitia filariile
femele.
Complicatii:
Pot apare ca urmare a migrarii aberante si aparitia de ulceratii tegumentare care se pot complica cu
infectii bacteriene; patrunderea filariilor la nivelul articulatiilor genunchiului.
Raspandire: africa, orientul apropiat si mijlociu
Tratamentul tuturor filariozelor se face cu dietilcarbamazina (DEC) pt efectul microfilaricid si preparate
de tipul suramim, Meltizan si Metronidazol pentru parazitii adulti.

27) Pediculoza

Manifestari clinicde
Pruritul extremutatii cefalice(mai ales reg occipitala),a toracelui,umeri,brate,coapse,pruritul pubian
insotite de papule roz care in urma leziunilor de grataj se pot infecta bacterian.

Tratament:sampon si sapun cu insecticide

-dezinfectia imbracamintei cu DDT,Lindan.

28)Scabia
Genul Sarcoptes cuprinde numeroase specii parazitare la animale.Are ca specie adaptata pt infectii
umane:Sarcoptes scabiei hominis;boala pe care o determina se numeste scabie sau raie.
Manifestari clinice:
-simptomul cardinal este pruritul datorat fenomenul de sensibilizare(nu apar ca urmare a actiunii
mecanice a acarienilor);pruritul este exacerbat noaptea ,iar leziunile de grataj se pot complica cu infectii
bacteriene.

Epidemiologie:
-Sursa de imbolnavire o reprezinta omul parazitat,iar transmiterea se face prin contact direct
tegumentar in peste 95% din cazuri(atat larvele cat si parazitii adulti sunt contagiosi).
-transmiterea indirecta este posibila prin intermediul lenjeriei de corp sau de pat contaminata in care
femelele fecundate traiesc aprox 48 de ore.

Diagnostic:
Examen microscopic-evidentiaza ouale de parazit recoltate din galerii si a femelei extrase din vezicula
perlata.

Tratament:
-aplicare locala de pomezi cu insecticide ca scabiol,lenol,Urax.
-pt a bloca transmiterea parazitului este foarte important ca lenjeria de corp si de pat sa fie fiarta,iar
incaltamintea sa fie pusa in saci de plastic si tratata cu insecticide 48 de ore.