Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
hipersincrone, excesive, anormale dintr-un grup de neuroni din sistemul nervos central. In
functie de distributia descarcarilor, aceasta activitate a SNC poate avea diferite manifestari,
mergand de la o activitate convulsiva dramatica, pana la experienta unor fenomene ce nu
sunt lesne de observat din exterior.
Desi incidenta si prevalenta crizelor comitiale sunt influentate de mai multi factori,
aproximativ 5-10% din populatie vor avea cel putin un episod in timpul vietii, cu cea mai
mare incidenta in primii ani ai copilariei sau la varstele inaintate.
Crizele convulsive apar datorita unui dezechilibru dintre excitatie si inhibitie la nivelul
neuronilor sistemului nervos central. Exista o multitudine de factori care perturba
excitabilitatea neuronala, deci exista cauze diferite pentru crizele convulsive.
Traumatismul cranian penetrant sever se asociaza cu un risc crescut de a determina
crizele comitiale. Reteaua neuronala cu excitabilitate normala este transformata, dupa un
traumatism cerebral sever, intr-o retea neuronala cu excitabilitate crescuta. Alti factori cu
mecanism asemanator de inducere sunt accidentele cerebrale vasculare, infectiile si
anomaliile de dezvoltare ale sistemului nervos central.
Factorii precipitanti sunt reprezentati de: stress-ul fizic, lipsa somnului, modificarile
hormonale asociate ciclului menstrual, expunerea la substante toxice, medicamente. De
asemenea, factorii precipitanti pot determina o criza convulsiva la indivizi sanatosi.
Cauzele crizelor comitiale pot fi impartite in functie de varsta pacientului. Astfel, la
nou-nascuti cauzele includ: hipoxia cerebrala (lipsa oxigenului), traumatismele, infectiile,
anomaliile cerebrale congenitale, bolile metabolice (hipoglicemia, deficitul de calciu, de
vitamina B6).
In perioada adolescentei predomina crizele convulsive secundare leziunilor sistemului
nervos central dobandite: traumatisme craniene, infectii ale sistemului nervos, tumori
cerebrale, droguri si sevraj alcoolic.
La adulti, traumatismele craniene sunt o cauza
frecventa de convulsii si epilesie. Crizele recurente apar in
primul an dupa traumatismul cefalic, desi se cunosc si
intervale mai mari, de 10 ani sau mai mult.
La adultii varstnici, cauzele crizelor comitiale sunt
reprezentate de: bolile cerebrovasculare (accidentele
vasculare), traumatisme, tumori cerebrale si bolile
degenerative.
Cresterea si scaderea glicemiei, insuficienta renala (dezechilibrele hidro-electrolitice),
insuficienta hepatica, bolile endocrine, bolile sangelui, unele medicamente, drogurile pot
determina crize comitiale la orice varsta.
Crizele comitiale (hipocalcemie, hipomagneziomie; hipo- sau hipernatermie;
hipoglicemie (sub 0,2 g ‰ mie la nou-nascut; sub 0,4‰ la sugar si copilul mare);
hiperkaliemie; alcaloza; deficit de pirodoxina , anoxemie etc. )
Crizele comitiale de cauze infectioase cerebrale (edem cerebral acut infectios,
meningite; encefalite ).
Crizele comitiale din cauza altor boli organice , cerebrale
post traumatice (hemoragie intracraniana, hemoragie
subdurala); abces cerebral, tumori, malformatii cerebrale, boli
congenitale (hidrocefalia congenitala, afectiuni infantile
congenitale ); tulburari circulatorii cerebrale.
Crizele comitiale din intoxicatii acute: miofilin, efedrina
atropica, organofosforice, alcool, salicilat, D.D.T.oxid de carbon,
paratihon, stricnina etc.
Atitudinea terapeutica adecvata la un pacient cu crize comitiale se stabileste analizand
cu atentie rolul fiecarui factor care tine de terenul genetic mostenit, contextul infectios,
traumatic, lezional, toxic, etc. Prevenirea crizelor se poate face mai eficient prin
cunoasterea si inlaturarea factorilor precipitanti, decat prin administrarea medicamentelor
anticonvulsivante.
Convulsiile tonico-clonice generalizate evolueaza in trei faze:
Faza tonica se instaleaza brusc, cu pierderea cunostintei inainte sau concomitent cu
aparitia contracturii tonice,
- faciesul devine palid, ochii ״plafoneaza (״globii ocularii rotatii in sus – ״da ochii peste
cap), ״
- cu capul in hiperextensie, maxilarele sunt ״inclestate״,
- membrele sunt intepenite, antebratele flectate, pumnii strinsi, coapsele si gambele in
extensie, toracele este imobilizat, apar apneea si cianoza,
- daca este surprins in ortostatism, bolnavul cade. Durata este variabila, de la cateva
secunde pana la 30 de secunde.
Faza clonica
- capul se misca ritmic, lateral sau in extensie, musculatura fetei se contracta ritmic,
globii ocularii executa miscari in toate directiile, pleoapele palpita, exista midriaza,
maxilarul inferior are miscari insotite de scrasnetul dintilor, limba are miscari de propulsie
si poate fi muscata,
- apar ״spume la gura״, care devi sanguinolente cand limba este ranita,
- membrele executa miscari bruste de flexie si extensie,
- respiratia este sacadata, neregulata, zgomotoasa,
- pulsul este accelerat si slab,
- facies vultuos (fata cianozata),
- uneori exista emisiune involuntara de urina si materii fecale.
Durata acestei faze este de 1-2 minute pana la 10-15 minute, uneori o ora sau mai mult (in
stare de ״rau convulsiv ״sau convulsii subintrante).
Obiective imediate
- să i se asigure funcționalitatea căilor respiratorii;
- să nu-și muște limba;
- să fie protejat de traumatisme, leziuni.
INTERVENTII
MASURI DE URGENTA
Asigur si impiedic autotraumatizarea (pozitie culcata, departe de foc, de obiecte
tari sau taioase, de sticle etc; il supraveghez sa nu cada din pat).
Inlatur inbracamintea in exces, il deschid la gat.
Mentin permeabilitatea cailor respiratorii :
* il asez in pozitie de securitate (decubit lateral,
semipronatie = fata priveste lateral si usor in jos,
astfel se evita caderea limbii in hipofaringie ).
* sonda din material plastic in orofaringe,
* aspir secretiile.
Transportul la spital este obligatoriu pentru precizarea diagnosticului si a tratamentului
etiologic. In tot timpul transportului asistenta medicala va supraveghea respiratia (
frecventa amplitudinea, libertatea cailor aeriene ); coloratia tegumentului, starea de
constienta, semne neurologice asociate , T.A., puls.
După ce criza a încetat continui să evaluez pacientul, înregistrez prezența următoarelor
condiții și durata acestora în fisa pacientului:
Monitorizez funcțiile vitale.
Curăț cavitatea bucală.
Verific permeabilitatea căilor respiratorii.
Aspir secrețiile.
Verific prezenta eventualelor:
- leziuni sau limba mușcată.
- dureri de cap (caracter, durata, localizare, gravitate);
- incontinență ( vezicii urinare și intestinului);
- contuzii, arsuri, fracturi, răni, traume gura;
- schimbare de comportament:
- confuzie;
- tulburări de limbaj;
- slaba coordonare; slabiciune / paralizie de o parte a corpului;
- tulburări de somn.
Asigur conditiile de microclimat si mediu securizat prin plasarea pacientului intr-un salon
luminos bine aerisit, cu temperatura si umiditate optima (22ºc), lipsa curentilor de aer, cu
pat confortabil si cu lenjerie curate.
Schimb lenjeria de corp si de pat a pacientului.
Supraveghez, masor si notez functiile vitale ale pacientului.
Rolul asistentei medicale este foarte important avand in vedere educarea pacientului
pentru a preveni posibilele complicatii si pentru a invata pacientul cum sa faca fata
problemelor generate de aceasta afectiune.
Asistenta medicala va educa pacientul in ceea ce priveste evitarea expunerii la frig prin
folosirea imbracamintei adecvate (in unele cazuri utilizarea manusilor din bumbac chiar si in
anotimpurile calduroase datorita problemelor circulatorii la nivelul extremitatilor).
Unul dintre cele mai importante aspecte ale intervenției este de a schimba atitudinea
pacientului față de boală. În educația pacientului, trebuie inclusă și familia, în legătură cu
folosirea medicamentelor și importanța tratamentului între crize.
1. Mozes C., Tehnica îngrijirii bolnavului. Ediția a VII-a,
Editura Medicală, București, 2009.