Alchine

Alchinele sunt hidrocarburi nesaturate ce conțin în molecula lor o legătură triplă și au raportul
între numărul atomilor de carbon și numărul atomilor de hidrogen dată de formula CnH2n-2, N.E. = 2.

Denumirea alchinelor se face înlocuind terminația “ an ” a alcanilor cu terminația “ ină ”. Pentru

alchinele cu număr mai mare de atomi de carbon și cu catenă ramificată se folosesc aceleași reguli
utilizate la celelalte hidrocarburi utilizate.

N=2 C2H2 HC CH Etină (acetilenă)

N=3 C3H4 HC Propină
CH3
N=4 C4H6 HC 1-butină
CH3
H3C
2-butină
CH3

Radicali – cei mai utilizați radicali proveniți de la alchine sunt:

CH  C  etinil

CH  C  CH2  2-propinil (propargil)

Izomerie

Alchinele pot prezenta următoarele tipuri de izomerie:

1. Izomeria de catenă începe cu alchina cu 5 atomi de carbon

HC

CH3 1 – pentină

HC
CH3
H3C
3 – metil – 1 – butină

2. Izomeria de poziție

HC

CH3
1 – pentină
 H3C

CH3 2 – pentină

3. Izomeria de funcțiune – alchinele au ca izomer de funcțiune alcadienele (hidrocarburi ce

conțin în molecula lor două legături duble) și cicloalchenele

HC

C4H6 CH3 1 – butină

H2C
CH3 1,2 – butadienă

H2C
CH2 1,3 – butadienă

ciclobutenă

Structura alchinelor

Cei doi atomi de carbon participanți la legătura triplă sunt în stare de hibridizare sp, iar ceilalți
sunt în stare de hibridizare sp3.

Legătura triplă este formată dintr-o legătură de tip σ și două legături de tip π cu unghiul dintre
valențele atomilor de carbon de 180°, acestea fiind coplanare.

Prezența legăturii triple C  C polarizează alchinele cu legătură triplă situată marginal

determinând un caracter slab acid al atomilor de hidrogen legați de atomii de carbon paticipanți la
legătura triplă.

Proprietăți fizice

Acetilena, propina și 1 – butina sunt, în condiții obișnuite, în stare de agregare gazoasă. Începând
cu 2 – butina, alchinele sunt în stare de agregare lichidă, iar cele cu număr mare de atomi de carbon sunt
solide.

Punctele de fierbere și de topire ale alchinelor sunt puțin mai mari decât ale alcanilor și alchenelor
cu același număr de atomi de carbon, cresc odată cu creșterea masei moleculare și scad odată cu creșterea
numărului de ramificații.

Densitatea alchinelor variază în același sens cu punctele de fierbere și de topire.

Acetilena este parțial solubilă în apă astfel în condiții normale un litru de apă dizolvă un litru de
acetilenă.
 Solubilitatea acetilenei este mai mare în acetonă când un volum de acetonă dizolvă la 12 atm, 300
de volume de acetilenă.

Acetilena este o substanță explozivă, iar transportarea ei se face în rezervoare de oțel umplute cu
tuburi ceramice îmbibate în acetonă, în care se dizolvă acetilena.

Metode de obținere

Cel mai important termen al acestei clase este acetilena. Ea se obține prin următoarele metode:

1. Hidroliza carbitului

CaC2  2H2O  C2H2  Ca (OH)2

carbit lapte de var

Carbitul se obține prin reacția varului nestins cu carbunele (cocs).


CaO  3C 600  CaC 2  CO
o
800 C

Var nestins cărbune

CaCO3 t CaO  CO2

o
C

2. Piroliza în arc electric a metanului – are loc la temperaturi cuprinse între 1300 – 1500°C și
conduce la obținerea acetilenei

Concomitent cu această reacție la aceeași temperatură are loc și descompunerea în elemente a

metanului, din acest motiv amestecul de reacție se răcește brust cu jet de apă.
o
1300 - 1500 C
2 CH4 C2H2 + 3 H2

o
1300 - 1500 C
CH4 C + 2 H2

3. Celelalte alchine se obțin prin dehidrogenarea derivaților dihalogenați geminali sau vicinali

Derivați dihalogenați geminali – cei doi atomi de halogen (X) sunt legați de aceiași atomi de
carbon.

Derivați dihalogenați vicinali – cei doi atomi de halogen (X) sunt legați de atomi de carbon
vecini.

R
KOH, alcool R
X + 2 HX
CH
X
derivat dihalogenat geminal
 X
KOH, alcool
R R + 2 HX
X CH
derivat dihalogenat vicinal

Proprietăți chimice

1. Reația de adiție
a. Adiția hidrogenului la alchine se poate face în prezența catalizatorului de nichel până la alcan
sau în prezența catalizatorului de paladiu otrăvit cu săruri de plumb până la alchene

cat.
R + H2 R
CH CH3
cat.
R + H2 R
CH CH2

b. Adiția halogenilor la alchine are loc în două etape. În prima etapă se obține un derivat
dihalogenat vicinal nesaturat, iar în a doua etapă se obține un derivat tetrahalogenat saturat

X X X
R R
+ X2
R + X2 X
CH X X
derivat dihalogenat derivat tetrahalogenat
vicinal nesaturat saturat

Reacția de adițiea acetilenei cu brom se face direct, iar adiția clorului se face în prezența
solvenților inerți, deoarece reația, în fază gazoasă, este violentă și decurge cu descompunere.

CH  CH  2Br2  CHBr2  CHBr2

CH  CH  Cl 2 faza
 gazoasa
 2C  2HCl
CH  CH  Cl 2 solventi
 CHCl2  CHCl2

c. Adiția hidracizilor la alchine are loc în două etape. În prima etapă se obține un derivat
monohalogenat nesaturat, iar în a doua etapă se obține un derivat dihalogenat saturat

Cele mai importante reacții de adiție se aplică acetilenei. La celelalte alchine, adiția se face
conform regulii lui Markovnikov.

 Adiția acidului clorhidric are loc în prezența catalizatorului de clorură mercurică (HgCl 2).
În prima etapă se obține clorora de vinil (important monomer în reacția de polimerizare),
iar în a doua se obține 1,1 – diclorometan
 Cl
HgCl 2 + HCl
HC CH + HCl H2C H3C
o
170 - 200 C Cl Cl

 Adiția apei la alchine se mai numește și reacția Kucerov. Are loc în prezența
catalizatorului de H2SO4 și HgSO4 obținându-se în prima etapă un enol instabil ce
tautomerizează transformându-se în compuși carbonilic (din acetilenă se obține o
aldehidă-acetaldehidă, iar din celelelte alchine se obțin cetone)

HgSO4 tautomerie
HC CH + H2O H2C H3C
H2SO4
OH O
alcool vinilic instabil acetaldehida

OH O
HgSO4 tautomerie
HC + H2O H2C H3C
H2SO4
CH3 CH3 CH3
propanona (acetona)

2. Reacția de substituție este o reacție specifică alchinelor cu legătură triplă situată marginal.
Substituția se poate face cu metale alcaline și alcalino-pământoase sau combinații complexe
ale metalelor tranziționale
a. Substituția cu metale alcaline și alcalino-pământoase – are loc la la temperatură obținându-se
acetiluri ale acestor alchine (compuși ionici)

1
R  C  CH  Na t R  C  C Na   H 2
o
C

2
1
200o C, (  H 2 ) 1
HC  C H  Na  CH  C Na  
 

Na2
Na  C  C Na   H 2
2

acetilura monosodica acetilura disodica

Acetilurile metalelor alcaline și alcalino-pământoase sunt compuși ionici stabili la temperatură

ridicată, dar instabili în prezența apei, deoarece reacționează cu aceasta refăcându-se alchina. Prin acest
lucru se evidențioază faptul că apa are un caracter acid mai pronunțat decât alchinele cu legături triple
situate marginal.

Na  C  C Na   2H 2O  HC  CH  NaOH
Na  C  C  CH3  H 2O  CH  C  CH3  NaOH

b. Acetilurile metalelor tranziționale se obțin din reacțiile alchinelor cu legătură triplă situată
marginal și combinații complexe ale acestor metale cum ar fi reactivul Tollens (
[Ag(NH3)2]OH ) și clorura diaminocuproasă ( [Cu(NH3)2]Cl )
 HC  CH  2[Ag( NH3 )2 ]OH  AgC  CAg  4NH3  2H2O

acetilură de argint (precipitat galben)

HC  CH  2[Cu( NH3 )2 ]Cl  CuC  CCu  2NH3  2NH4Cl

acetilură cuproasă

Acetiturile metelelor tranziționale sunt stabile față de apă, dar sunt instabile la temperatură unde
se descompun cu explozie.

3. Reacția de oxidare a alchinelor se poate face cu agenți oxidanți, dar și cu oxigen din aer.
Reacția de ardere (O2) este foarte importantă, deoarece este puternic exotermă; fiind folosită
arderea acetilenei (are loc în suflătorul oxiacetilenic – autogen) pentru tăierea și sudura
metelelor, deoarece temperatura ajunge la circa 3500°C

5
C2 H 2  O 2  2CO 2  H 2O  Q
2
3n  1
Cn H 2 n  2  O 2  nCO 2  (n  1)H 2O  Q
2
Utilizări

Cel mai important termen al clasei este acetilena, care este folosită pentru obținerea polimerilor
vinilici: PVC, poliacetat de vinil (aracet adeziv), poliacrilo nitril (pentru obținerea cauciucurilor sintetice
și a fibrelor de tip PNA) pentru sudura oxiacetilenică, pentru obținerea alcoolului etilic, acidului acetic
etc.

Reacțiile de identificare ale compușilor organici sau anorganici se bazează pe apariția unei
modificări vizibile cum ar fi apariția unui precipitat, a unei substanțe colorate sau a unei substanțe
gazoase.