Poate făină de-o turtiță să mai

adunăm!

TURTIȚA FERMECATĂ Baba:

- Bine, bine!!
PERSONAJE:
- Povestitorul Povestitorul:
- Moșul - Baba lada a măturat
- Baba Și făină pentru-o turtiță-a adunat!
- Turtița Apoi s-a străduit,
- Iepurașul A plămădit,
- Lupul A frământat aluatul cu smântână
- Ursul Să iasă o turtiță bună.
- Vulpea
Baba:
Povestitorul: - Na, moșnege, am frământat
- Într-o zi cu soare plină Până ce grinda a asudat!
Veni moșul din grădină
Și, de mult cât a muncit Moșul:
Moșul tare-a flămânzit! (frecându-și palmele)
Și îi zise babei așa: - Băbuță dragă, știu că ești
O gospodină …ca-n povești!
Moșul: ( face cu ochiul către public)
- Babo, băbuța mea,
Eu vreau să te rog ceva! Baba:
- Iaca, turtița am pus în cuptor….
Baba:
- Ia zi, moșnege, ce-ți dorește Povestitorul:
inimioara? - Moșul se așeză binișor
Așteptând nerăbdător
Moșul: Ca turtița să se coacă
- Babo, băbuța mea, Și el s-o mănânce-ndată!
Ceva bun… tare-aș mânca…! Și-așteptă aș vreun ceas….
(baba scoate turtița din cuptor, moșul
Baba: întinde mâna să ia și să guste)
- Ce anume ți-ar plăcea?
Baba:
Moșul: - Stai, moșnege, nu te las
- Cât în grădină am muncit S-o mănânci așa, fierbinte!
M-am gândit (îl dojenește)
La o turtiță Știi că te durea un dinte…!
Coaptă-n tăviță……mmmm!! (se S-o așezăm pe fereastră
linge pe buze) Așa să se răcorească!

Baba: Moșul:
- Frumos, moșnege, ai visat, - Bine, babă, mai aștept oleacă….
Dar făina-n ladă s-a terminat…. (pentru sine:)
Cu toate că-mi lasă gura apă…
Moșul:
- Hai, lada s-o măturăm, Povestitorul:
- Și moșul iar s-a așezat
Și s-a pus pe așteptat
Acolo, lângă fereastră
Turtița să se mai răcească.
Moșul:
- Și totuși, ce s-ar întâmpla
O bucățică dacă voi gusta!
( întinde mâna spre turtiță)
Turtița:
- Au, au, au!
(moșul încremenește)
Moșul:
- Oare, ce am auzit?
(se uită împrejur, pe masă, sub masă,
nimic!)
Poate mi s-a năzărit!
(întinde iar mâna spre turtiță)
Turtița:
- Stai, moșnege, nu ți-e bine?
Nu pune mâna pe mine!!!
Sunt rotunjoară și frumoasă,
Nu sunt de mâncat la masă!
Moșul:
- Ba, din ladă făină am adunat
Să facă baba o turtiță bună de
mâncat!!!
Turtița:
- Ba, mai pune-ți pofta-n cui,
Că eu plec, mă duuuc… .hai-hui!!!
(moșul încremenește, privind după turtiță)
Baba:
- Sari, moșnege, nu te uita așa!
Prinde turtița, nu mai sta!!!
(Moșul și baba aleargă după turtiță până ce
obosesc. Turtița le face în ciudă și fuge.
Moșii se consolează unul pe altul și merg
spre casă)
Turtița:
- Eu sunt turtița umflată
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră m-am răcit
Și de moș eu am fugit!
(cântă și sare de pe un picior pe altul)
Povestitorul:
- Fericită ea cânta,
Prin pădure se distra
Când, deodată, pe furiș
Un iepuraș a sărit din tufiș!
Iepurașul:
- Bună, drăguțo, cine ești?
Turtița:
- Eu sunt turtița umflată
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră m-am răcit
Și de moș eu am fugit!
Iepurașul:
- Eu vreau să-ți spun: pe cuvânt,
Mi-e foame și vreau să te mănânc!
Turtița:
- Pe moș eu l-am păcălit,
De băbuță am fugit,
Iepuraș, rămâi cu bine:
N-ai să pui laba pe mine!
(iepurașul încearcă să o prindă, dar fără
succes. Turtița se ascunde râzând)
Povestitorul:
- Pe bunici i-a păcălit,
De iepuraș a fugit!
Cânta frumos pe cărare
Când lupul îi ieși în cale!
Lupul:
- Vai, ce arătare
Rumenă și frumos mirositoare!!!
Turtița:
- Nu-s o arătare! Eu sunt
turtița umflată
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră m-am răcit
Și de moș eu am fugit!
Pe iepuraş l-am păcălit!
Geaba, lupule, caşti gura,
Eu mă duc, mă duc de-a dura!

Povestitorul:
- Şi iată, şi pe lup l-a păcălit
Şi-n pădure a fugit!
De lup repede-a scăpat
Dar, de seamă n-a băgat
Când un urs în cale i s-a arătat!
Ursul:
- Mor, mor, mi-ai ieşit în cale
Când nu mai puteam de foame!
Acum am să te mănânc!
Turtița:
- Dar, mai bine, stai să-ţi cânt:
Eu sunt turtița umflată
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită!
Moşul a rămas flămând,
Iepuraşul – căutând,
Lupul - tare supărat,
Iar tu, tot nemâncat!!
Povestitorul:
- Şi pe urs l-a păcălit
Şi-n pădure a fugit!
Isteaţă, mereu cânta
Şi de nimeni nu-i păsa!
Din tufiş, ieşi îndată
Chiar vulpea cea şireată!
Vulpea:
- Bună ziua, turtiţă!
Dar unde-ai plecat, drăguţă?
Turtița:
- Pentru că nu-s un simplu aliment,
Merg la concursul „Turtițele au talent!”
Vulpea:
- Țțț! Nu mai spune!!! (se miră,
împreunându-și mâinile) Și cu ce te
prezinți?
Cânți? Reciți?
Turtița:
- Ei, na! Cântecul meu voi cânta
Și….precis voi câștiga!
Vulpea:
- Dacă nu îți e prea greu,
Aș vrea să-l ascult și eu….
Turtița:
- Cum să nu? Eu sunt turtița umflată
De prin ladă adunată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră m-am răcit
Și de moș eu am fugit!
Moşul a rămas flămând,
Iepuraşul – căutând,
Lupul - tare supărat,
Ursul, tot nemâncat!!
Și de nimeni nu-mi pasă,
Fug eu și de tine, lasă!
Vulpea:
- Vai, ce voce, ce glas!!!
Însă nu am să te las
Sunt vulpe bătrână și cam surdă…te -oi
ruga
Mai tare de mi-i cânta!
Turtița:
- Moșul, baba, Urechilă,
Lupul sur și Mormăilă
M-au pierdut toți de sub nas…
Vulpe dragă, bun rămas!
( încearcă să fugă, dar vulpea o prinde)
Vulpea:
- Stai, stai, mai bine te-oi asculta
Pe limbă de mi-i cânta!
(Turtița cântă în surdină)
Povestitorul:
- Și turtița, încrezută
Crezu că așa se face auzită
Și că așa va afla
Concursul de-l va câștiga!
Și, cum cânta ea mai cu foc,
Vulpea o-nghiți pe loc!!!
Deci, copii, nu este bine
Prea să te încrezi în tine,
Să nu fi înfumurat
Că….vulpița te-a mâncat!
Ați aflat cum a sfârșit
păcălitorul?
TOȚI: PĂ-CĂ-LIT!!!