Sandu ȚURCANU

GOGOAȘA
(piesă pentru teatrul de păpuși și nu numai după o poveste populară rusească)

PERSONAJELE:
POVESTITORUL
BABA
MOȘUL
GOGOAȘA
IEPURELE
LUPUL
URSUL
VULPEA

Casa moșnegilor. Moșul cântă la balalaikă. Baba deritică prin casă.

Săculețe și cutii cu făină șiarpacaș sunt aranjați pe policioare.

POVESTITORUL: Trăiau odat-un Moș și-o Babă

La o margine de sat...
Și povestea ce-o v-oi spune
Cam pe-atunci s-a întâmplat...

BABA: Vai, moșnege! Ia privește!

Nu-s provizii! De mesit
Nu-i nici pâine, nu-i nici brânză,
Nu-i nici lapte covăsit!

MOȘUL: Cum?

BABA: Așa-i!

MOȘUL: Și-atunci?

BABA: Știu eu...

MOȘUL (lasă de-oparte balalaika):

Ce necaz pe capul meu!
O gogoașă ași mânca...
Și de ce n-am încerca?

BABA: Zic, moșnege – nu-s provizii!

S-au sfârșit! Nu ai habar?!

1
MOȘUL: Ia să facem noi revizii
Prin cotruță... (Caută prin cotruță).
Prin hambar!.. (Caută în hambar).
(Către Babă). Măturăm pe policioare?

BABA: Măturăm... De ce să nu?

MOȘUL: Căutăm și prin ulcioare?

Căutăm?!

BABA: Păi... cum zici tu!

Moșul își potriveștte ochelarii și începe a cotrobăi prin cotruță, pe policioare, etc.

MOȘUL: Am găsit nițel smântână!

Și un strop mic de ulei!

BABA: O gogoașă?

MOȘUL: O gogoașă!

BABA: Vrei să coacem?

MOȘUL: E-he-hei!

Bătrânii frământă aluatul, fredonând. Răsună muzica „Cântecul Gogoașei”.

MOȘUL: Măturăm pe policioare...

BABA: Măturăm.

MOȘUL: Căutăm și prin ulcioare...

BABA: Căutăm!

MOȘUL: Frământată-n smântânică!

În ulei dein prăjită!
O gogoașă mititică
Coacem, coacem amândoi!

BABA: Coacem, coacem amândoi?

MOȘUL: Coace! Coacem! Amândoi!

Bătrânii dau Goagoașa în cuptor. Așteaptă până când se coace.

Între timp, Moșul își ia balalaika, interpretând „Kalinka”.
2
 Baba scoate Gogoașa din cuptor. Moșul, transpirat de fericire, emoționat cântă.

MOȘUL: Kalinka, kalinka pomușoara mea!

Cea mai bună dintre fructe
E Kalinka mea!

Gogoașa prinde la viață, începe să danseze și, ntr-un sfârșit,

deschide gura și pornește să cânte împreună cu Moșul.

GOGOAȘA: Kalinka, kalinka, pomușoara mea!

Cea mai bună dintre fructe
E Kalinka mea!

Bătrânii încremenesc de mirare, dar treptat își revin.

MOȘUL: Doamne! Câtă fericire

Sus din ceruri ne-a căzut!
Asta zic și eu – minune –
Alta-n viață n-am văzut!

Gogoașa vine iute la masă și, înarmându-se cu două linguri din lemn,
începe să bată, în tactul muzicii, peste cratițe, străchini, căni.

GOGOAȘA (făcând percuție, cântă):

Bum! Si! Bum! Si! Bum! Si! Tssss!
Ba-te! Ba-te! Si! Si! Tsss!

BABA (făcând cu ochiul, Moșului):

Noi îl vom iubi, bărbate!

GOGOAȘA (percuționînd):
Bate! Bate! Bate! Bate!

BABA (Moșului, în cântec, arătând spre Gogoașă):

Ia-o, bre, că le răstoarnă!

GOGOAȘA: Toarnă! Toiarnă! Toarnă, toarnă!

Bătrânii iau Gogoașa de subsuori,

ducând-o cât mai departe de masă și o așează pe un oslon.

MOȘUL: Fii cuminte! Înțelege!

GOGOAȘA: Ești cam plicticos, moșnege!

3
MOȘUL: Fii, te rog, ascultătoare!

GOGOAȘA: M-am născut s-aud mustrare?!

Baba aduce o ulcică cu terci, pune într-o strachină și i-o oferă Gogoașei.

BABA: Fii cuminte, mâncă terci!

GOGOAȘA (împrăștie terciul prin strachină):

Fii cuminte, mâncă terci!
Astfel viața să-ți petreci?!
Spală dinții, urechiușa,
Du-te-ncolo, -nchide ușa!
Rabdă! Taci! Oprește gura!
Asta-mi este anvergura?!
Ce-s eu – aluat din oală
Sau Gogoașă genială?!
(Se ridică brusc și, sărind pe pervaz, continuă).
Decât să mă prăpădesc
Nu-i mai bine în pădure
Eu să supravețuiesc?!

MOȘUL: Stai!

BABA (speriată): Vai!

GOGOAȘA (curioasă): Vai?!

MOȘUL (aspru): Hai-hai!

BABA: Peste Vulpe ai să dai!

Bătrânii o readuc pe Gogoașă în interior.

MOȘUL: Vulpea-i mare șmecheriță!

BABA: Are miere pe guriță!

MOȘUL și BABA: Dar în suflet e venin!

GOGOAȘA (în zeflemea):

Foaie verde de pelin!

Moșul își ia balalaika și căîntă cât îl țin bojocii.

4
MOȘUL: Ești Gogoașă rumeoară...

BABA: Rotunjică și sprințară...

GOGOAȘA: Ai-ai-ai!

MOȘUL: Din hambare măturată...

BABA: Grămăjoară adunată...

GOGOAȘA: Ai-ai-ai!

BABA și MOȘUL:
În smântână plămădită!
În ulei de in prăjită!
O gogoașă mititică
Coaptă, coaptă de-amândoi!

GOGOAȘA: Ai-ai-ai! Ce tărăboi!

De la Moșu am fugit?

MOȘUL: Ai fugit?

GOGOAȘA: De la Babă am fugit?

BABA: Ai fugit?

GOGOAȘA: În pădurea-ntunecoasă...

MOȘUL și BABA: Vai!

Vrei să fugi de noi? De-acasă?!

GOGOAȘA (fugind): Vai!

Nu mă-ntorc eu înapoi!
Nici acasă! Nici la voi!
Sunt Gogoașă rumeoară,
Rotunjică și sprințară!
Din hambare măturată,
Grămăjoară adunată!
În smântână plămădită,
În ulei de in prăjită!
Și din oochi cât îți clipi
În pădure voi fugi!

Gogoașa dispare în pădure.

5
BABA: Te întoarce, Gogoșică!
MOȘUL: Rotunjică, frumușică!

O poiană din pădure. Iepurașul scoate din sân un morcov și se pregătește să-l
mănânce.Apare, rostogolindu-se, Gogoașa. Ea dansează, face fițe cuiva din culise,
vine cu spatele spre Iepuraș. Ciocnirea! Iepurașul încremenește de frică, apoi cade
în leșin. Gogoașa îl cercetează: ăi ridică o lăăbuță, o lasă – ea cade. Altă lăbuță –
acelaș lucru. Ridică morcovul, îl cercetează și pe el.
Brusc sare Iepurașul, iute își adună moorcovii împrăștiați, punându-i în sân.
Nu uită nici de morcovul din mâna Gogoașei.

IEPURAȘUL: Te-ai luat, mă rog, de unde?

Spune-mi și nimic n-ascunde!
Au nu știi: pericol mare-i
Pe aici. (Pornește în culise. Luându-și rămas bun).
Să am iertare!

GOGOAȘA: E pericol?! Nu mai spune...

Nu am frică eu pe lume!
Doar că din curiozitate
Vreau să știu... Ai niște date?

IEPURAȘUL: Vulpea pe aici – șireata

-Și trage coada câte-odată.
Seamănă fiori și spaimă...
Mor de frică! Mor de teamă!
Vulpea-i mare șmecheriță:
Are miere pe guriță
Dar ăn suflet e venin!..

GOGOAȘA: Foaie verde de pelin!

IEPURAȘUL: Ea pe mulți de nas îi duce

Doar ca-n cursa ei să pice!
Pa! Și pe curând, amice! (Dă să plece).

GOGOAȘA: Ți-am mai spus: eu frică n-am

Că-s de viță și din neam!
Numaii cântul meu cât face!
Ia ascultă-l! Zi îți place?!
(Cântă).
Sunt Gogoașă rumeoară,
Rotunjică și sprințară!
Din hambare măturată,
6
 Grămăjoară adunată!
În smântână plămădită,
În ukei de in prăjită!
Am fugit de la Băbuță!
De la Moșu – dus duluță!
De la tine Iepuraș
Iau rândeaua pe imaș!
Nimeni n-o să mă ajungă
Că-s Gogoașa cea ritundă!

Gogoașa se rostogolește în culise.

Iepurașul strânge morcovul la piept ca pe o comoară și pleacă în partea opusă.
Altă poieniță. Sunetele caracteristice pădurii. Apare Lupul cel Bătrân cu o pernuță
în labe. Caută cu ochii prin părți – unde ar putea să se culce.

LUPUL (somnoros): Sunt Cavalerul Nopților cu Lună!

Eu sunt Corsarul Codrilor de-Oțel!
Sunt nemilos cu oile din stână,
Dar milă-mi e de cel mai mic cățel!
Că sunt feroce-o știe lumea toată.
Mai știe xă fac mare tărăboi!
Am declarat a Cincea Cruciadă
Uniunii Turmelor de Oi!
Acu să dorm!
Să dorm aș vrea!
La umbra falnică de fag!
Cum mă deștept
Dați de belea!
Căci asta vreau
Și asta fac!

Lupul se culcă. Adoarme. Se face auzit sforăitul lui. Apare Gogoașa. Zărește pe
Lup dormind. Rupe un fir de iarbă și începe să-l gâdele pe la nas.
Lupul, fără a deschide ochii, încearcă să alunge „nemiloasa de muscă”.
Într-un sfârșit își acoperă botul cu labele. Iarăși sforăie.

GOGOAȘA (imitând refelele împușcăturilor de armă):

Tra-ta-ta-ta-ta-ta! Ta! Ta!

Lupul, zăpăcit, sare în piciore, ridică labele în poziția „Mă predau”.

GOGOAȘA: Tra-ta-ta-ta-ta-ta! Ta! Ta! (Lupul cade secerat).

(În bătaie de joc). Ha-ha-ha! Cavaler al Nopților cu Lună!
Ha-ha-ha! Corsar al Codrilor de-Oțel!

7
LUPUL (încă avînd labale ridicate):
Sunt nemilos cu oile din turmă
Dar...

GOGOAȘA: teamă ți-e de cel mai mic cățel!

LUPUL (revenindu-și):
Cine? Eu?!

GOGOAȘA: Tu! Altul cine?!

LUPUL: Ce vrei, dragă, de la mine?!

Cine ești de mă provoci?
Că de-mi fac un vînt în tine
Au să zboare numai floci!

GOGOAȘA: Deci, hai! Fără vorbă multă,

Fă-te bine și ascultă.
(Cântă).
Sunt Gogoașă rumeoară,
Rotunjică și sprințară!
Din hambare măturată,
Grămăjoară adunată!
În smântână plămădită,
În ukei de in prăjită!
Am fugit de la Băbuță!
De la Moșu – dus duluță!
De la bunul Iepuraș
Am fugit peste imaș!
De la tine Lup hain
Am să fug fără de chin!
Nimeni n-o să mă ajungă
Că-s Gogoașa cea ritundă!

Gogoașa se rostogolește în culise. Lupul încearcă s-o prindă dar, neizbutind,

aruncă perna după ea și, disperat, fuge în culise.
Din nou o poieniță. Gogoașa apare, se ascunde.
Din urma-i își face aparițioa Ursul. O caută pe Gogoașă.

URSUL: Hei! Amice, unde-mi ești?

Bine-ar fi să te oprești!
Gata! Basta! Vârcolici!

GOGOAȘA (din ascunziș): Câș de-aici! Câș de-aici!

URSUL: Stau doi bătrânei la poartă

8
 Cată-n zare ziua toată:
Nu știu ce și cum să facă
La căsuță să te-ntoarcă!
Că – zic ei – Gogoașa noastră...

GOGOAȘA (ieșind din ascunziș):

Am dat busna prin fereastră
Și duluță am fost dusă!..

URSUL: ...și n-avem nici un răspuns...

Vulpea umblă prin pădure...

GOGOAȘA: Ursule, hai nu mai spune,

Cântul de mi-ai asculta
N-ai mai mormăi așa!
(Cântă).
Sunt Gogoașă rumeoară,
Rotunjică și sprințară!
Din hambare măturată,
Grămăjoară adunată!
În smântână plămădită,
În ukei de in prăjită!
Am fugit de la Băbuță!
De la Moșu – dus duluță!
De la bunul Iepuraș
Am fugit peste imaș!
De la Lupul cel hain
Am fugit fără de chin!
De la tine, Moș Martine,
Fug cât valea mă mai ține!
Nimeni n-o să mă ajungă
Că-s Gogoașa cea ritundă! (Se rostogolește în culise).

URSUL: Așa Gogoașă răsfățată

Nu văzut-am nici odată! (Dă alehamete din labă. Pleacă).

GOGOAȘA (reapare):
A plecat?! Ce bine-mi pare!
Inima din piept îmi sare
Și tot bate, bate, bate...
În sfârșit am libertate! (Ecoul îi răspunde: „Libertate-e-e!”).

De odată se aude o melodie. Gogoașa ascultă, se ascunde. Apare Vulpea.

Se peaptănă, se parfumează, se admiră în oglindă.

9
VULPEA (cântă): Ce drăguță mai sunt!
Una de pe pământ!
Așa dulce ca mine nu-i alta!
Sunt felină la pas!
Ce mai ochi,
Ce mai nas!
S-ar mândri cu-așa fată și tata!
Ce lăbuțe,
Ce coadă stufoasă!
Admirați-mă!
Nu vă sfiiți!
Iar o voce c-a mea de frumoasă
Nicăieri, nicăieri nu găsiți!

GOGOAȘA (reapare din ascunziiș):

Ca să vezi – Frumoasa Lumii –
Cântăreață fără trupă...
Ziceți c-o să mă mănânce?!
Ba! Ea dinții o să-și rupă!

Gogoașa, cântând 耠⁞Kaၨၨénke”, dšnsând, face un cerc îl jurul 䀆 ulpii> ဍ Vulpea

o aplaudă.

VULPEA: Doamne, zău! ⁃e s 聴 ea! Ceࠠ

di~ăȡ

Cum danseaz și cum 聴 rece!

Chiar la minp 䁥 de+s tarDivă

Nu pot sta la 耠 toate rece!
  Și ce glas dåe ong 补 r ase,
  Rarc,av fi ul 䁣ၨၬopoțel.Ю.
ဉ [é-i- steluța Mea, un cântec...

Unul(miic, dar fѲumuȘ 聥 l...

GOGOAȘA:Să cònt? D 䁡ࠠ Doap"lu ɬla ၨၣg`să Mă ხࠠde 䁭 ni să-

ndoi spinarea! Stai cuminte și pioasă,
uȟintică ai răbdɡre
ĉɃăci acuma pe-ndelete...
VULPEA (o faceРpe ~erăbdătoárea):
Hai începe! (Îi îndemnă și pe spectatori s-o susțină).
Hai începe!

10
GOGOAȘA (cântă):
Sunt Gogoașă rumeoară,
Rotunjică și sprințară!
Din hambare măturată,
Grămăjoară adunată!
În smântână plămădită,
În ukei de in prăjită!
Am fugit de la Băbuță!
De la Moșu – dus duluță!
De la bunul Iepuraș
Am fugit peste imaș!
De la Lupul cel hain
Am fugit fără de chin!
De la Moș Marti, vezi bine,
Am fugit cât valea ține!
De la tine, coană Vulpe...

VULPEA: Vai-vai-vai! Ce voce dulce!

Dar eu am îmbătrânit...
Urechea mi-a asurzit...
De la cine zici, drăguță,
C-ai fugit?..

GOGOAȘA: De la Băbuță!

VULPEA (surdă): Cum?

GOGOAȘA (silabe): De la Bă-bu-ță!

VULPEA: Cum ai spus? De la Guguță?

GOGOAȘA: Nu Guguță, ci Băbuță!

VULPEA: Cine-i ăsta Ciuba Buță?

GOGOAȘȘA: N-auzi bine ori te faci??

VULPEA: Ai fugit după colaci?

Nu te supăra, iubit-o,
Hai, încearcă de-mi mai cântă
Dar mai tare înc-odată!

GOGOAȘA: Fă-te bine!-Acu! Îndată!

(Cîntă).
Sunt Gogoașă rumeoară,
11
 Rotunjică și sprințară!
Din hambare măturată...

VULPEA (aruncând peste ea o plasă. Râde):

Grămăjoară adunată!
Ha-ha-ha!
(Cântă).
Sunt Vulpea cea șireată
Și în pădurea toată
Cât ve-ți căta, vezi bine,
Nu ve-ți găsi ca mine!
Sunt Vulpea cea isteață
Și alde mogâldeață
Cât de mult s-ar ține băț
Devine al meu ospăț!

Vulpea se pregătește sp cineze: șervețelul – pe după guleraș, cuțitul, furculița – în

lăbuțe. Nu uită să orneze Gogoașa cu multă cremă pentru copturi.
Intră Moșul cu o nuia în mână, urmat de Babă.

MOȘUL: Ce să fie?
Ce să fie!
Uite, bre, obrăznicie!
(Către Vulpe). Iute coada pe spinare
Și să ții o fugă mare
Că din urmă de te-ajung
Te înjug!
Te pui la plug!

Vulpea, prinsă în flagrant, nu știe ce să mai facă: aruncă tacâmurile în poșetă,

șterge crema de pe Gogooașă cu șervețelul, scoate plasa și... dusă a fost.

MOȘUL (Gogoașei): Eh! Gogoașă rumeoară...

BABA: Mi te-a tras Vulpea pe sfoară...

MOȘUL: Ascultat-ai dulcea-i vorѢă...

BABA: Și... mai n-ࠠi ajqnၨˮ ˮn cioࠠbă...

12
MɏȘ 䁕 L: Iar 聡 cu acasp mergi?ﾤ
GOGOAȘAȺ Merg../
MOȘUL: Și dࠠ-acasă n-ai s-o ștergi7

GKFOAȘA:Ștࠠrgn.. (ńându-și seamA). Nu!..

BABA: ńr 聵 mul ca să fie mai qȑurel

Zi-i,耠 Gůgoșik 聯, un cântecel!

GOGOAȘA (cântă)2 Sunt Oogoa∙ċ r 聵 eeošrăl

Òotunjică șၨၩ‫ؠ‬sprinț 䁡 ră!

䁂 ABA: Din hambaru măv 聵 rࠠtă!

mMMUL: Grămԃjoară adunată!

BABA: 䃎 o smântână plămădită!

MOȘUL: În"ulťi da yn pRăjită 䀡

GOGOA 䈘 A: M-aၨၭ întors din no ၵ acasă

ЉLaࠠ
Băbuța mea äuioasă!
ʼn`r acasă m-am întors
La Moșneagul meu sfătos!
Vă promit:
De azi-nainte
La sfaturi să iau aminte
Și voi fi mereu cuminte!
Căci nu dați de bănuit...
(Cu toți împreună).
Că povestea s-a sfârșit!

CORTINA

13