[Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

Diagnosticul trichinelozei prin examen microscopic (examenul trichineloscopic)

Trichineloza este o parazitoză comună omului şi altor mamifere, produsă de forma adultă şi larvară a
parazitului Trichinella spiralis. Boala are importanţă sanitară deoarece îmbolnăveşte omul şi importanţă
economică deoarece presupune confiscarea şi deprecierea carcaselor animalelor infestate.
.
Etiologie. Nematodul Trichinella spiralis este un vierme de dimensiuni reduse (masculii au 1-2 mm şi
femelele 3-4 mm), care parazitează în intestinul subţire la carnivorele şi omnivorele infestate.
Ciclul biologic începe prin ingerarea cărnii infestate cu chişti de Trichinella care, sub acţiunea sucurilor
gastrice, pun in libertate forma larvară. În 48 de ore, larvele se transformă in adulţi (masculi şi femele).
Femelele sunt vivipare. După copulaţie, ele pătrund în grosimea mucoasei intestinale unde depun larvele.
Acestea ajung în vasele limfatice şi limfonodulii mezenterici, apoi în marea circulaţie. Larvele circulă prin tot
organismul dar se localizează în interiorul fibrelor musculare striate, având predilecţie pentru muşchii cu
activitate intensă (intercostali, diafragmatici, maseteri). La nivelul muşchilor ele se dezvoltă apoi, după 4-8
săptămâni de la infestaţie, se închistează. După şase luni începe procesul de calcificare a chiştilor care durează
circa 30 de luni, dar care nu este totdeauna însoţit de moartea larvelor.

Contaminarea altor indivizi nu este posibilă decât prin consumarea cărnii infestate, reluându-se astfel
ciclul parazitului (fig,11.1).
Trichinella spiralis parazitează carnivorele şi omnivorele: cîinele, şobolanul, şoarecele, pisica, porcul,
ursul, vulpea,mistretul, omul. Şobolanii menţin şi dispersează trichineloza prin consumul de cadavre şi prin
canibalism. Carnivorele domestice (câinele, pisica) se infestează, la rîndul lor, prin consumul de şobolani
infestaţi.
Pentru om, sursa principală de infestaţie o reprezintă carnea de porc. Porcul consumă şobolani vii sau
morti, cadavrele altor specii parazitate sau subproduse de abator infestate. Cel mai mare risc de infestare îl
prezintă porcii vagabonzi şi cei din crescătoriile nederatizate. La om s-au mai descris infestaţii cu carne de urs
şi de mistret.
Un factor important în menţinerea infestaţiei cu Trichinella o are rezistenţa larvelor faţă de agentii fizici
şi chimici; rezistă 30 minute la 100 °C, 3 zile la -30 °C ; clorura de sodiu 3,5-40/0 distruge larvele numai după
10 zile, iar afumarea nu are efect nociv asupra larvelor.
Factorii favorizanţi ai îmbolnăvirii la om sunt reprezentaţi de consumul cărnii de porc sau vânat
neexaminată trichinoscopic, unele obiceiuri culinare (grătarele,,în sânge’’,consumul de preparate
crude sau insuficient prelucrate termic: pastramă, cârnat uscat sau afumat, suncă) şi achiziţionarea
cărnii din surse nesupravegheate sau neautorizate.

1
 [Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

Fig.11.1 Ciclul evolutiv al parazitului Trichinella spiralis.

https://www.google.ro/search?q=trichinella+spiralis&hl=ro&gbv=2&tbm=isch&ei=QRDrVJzuCsa9Ub2HhJAI&start=80&sa=
N

Manifestări clinice. La porc, infestaţia evoluează de obicei asimptomatic. La om, manifestările clinice
ale bolii depind de cantitatea de carne ingerată, de masivitatea contaminarii ei şi de rezistenţa
organismului.
Următoarele semne clinice sunt sugestive pentru diagnostic: febra, tulburările digestive (dureri
abdominale, diaree, greţuri, vărsături), edemul pleoapelor însoţit de conjunctivită (fig. 11.2), edemul
feţei, durerile musculare şi adinamie, care apar la 1-2 zile după consumul de carne contaminată. Boala
nu se transmite interuman.

Fig. 11.2 Manifestări clinice în trichineloză

2
 [Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului trichinoscopic (microscopic) al cărnii, care urmăreşte

depistarea chiştilor caracteristici (fig. 11.3), iar în trichineloză la omul bolnav, prin examen serologic, care
pune în evidenţă anticorpii specifici (anticorpii antitrichinella).

Fig. 11.3 Chişti de Trichinella spiralis în musculatura animalelor infestate.

Conduita examenului trichinoscopic (trichineloscopic) (fig.11.4)

Materiale necesare:

- trichineloscop simplu sau cu ecran;

- compresoare constituite din 2 plăci de sticlă care se pot presa una peste alta, placa inferioară
fiind divizată in 28 de câmpuri egale;
- cutite, foarfeci mici curbe,recipiente pentru probe, pipete; solutie de acid acetic 10% si
hidroxid de potasiu sau de sodium 3%fo!osite pentru clarificare.

Examenul trichineloscopic direct cuprinde trei faze operatorii importante : recoltarea probelor,
pregătirea câmpurilor-etalarea, examinarea propriu-zisă.

1. Recoltarea probelor se efectuează din locurile de elecţie a larvelor de Trichinella spiralis, în

muschii scheletici mai sus menţionaţi.
2. Pregătirea câmpurilor-etalarea
Se pregateşte copresorul în vederea etalării desfăcând cele două placi. Se aşează in prim plan placa
inferioară iar in plan secund, placa superioară, garniturile şi piuliţele. Cu forfecuţa, se recoltează
fragmente mici de carne, de mărimea unui bob de ovaz, obligatoriu în lungul fibrelor musculare, pe cât
posibil în apropierea inserţiei tendinoase şi se depun în mijlocul câmpurilor.După ce au fost completate
toate câmpurile compresorului, se asează placa superioară a compresorului, apoi garniturile şi se
inşurubează piuliţele astfel încât secţiunile să fie bine strivite.

Dacă proba de examinat este uscată, înainte de a fi presată trebuie ţinută timp de 10 - 20 minute în
soluţie de hidroxid de potasiu, diluată cu două părţi apă.

Examenul trichineloscopic trebuie efectuat astfel încât fiecare preparat să fie examinat încet şi cu
atenţie.
3
 [Pick the date] [TYPE THE DOCUMENT TITLE]

Fig. 11.4 Conduita examenului trichinoscopic

Profilaxie şi combatere.
Prevenirea trichinelozei la om se bazează pe obligativitatea examenului trichinoscopic al cărnii de porc,
urs şi mistret şi confiscarea carcaselor sau darea in consum, după sterilizare, a cărnii moderat infestate;
deratizarea organizată simultan pe zone întinse şi distrugerea prin ardere a cadavrelor şobolanilor; interzicerea
hrănirii porcilor cu resturi nesterilizate de la abatoare ; limitarea circulaţiei libere a porcilor şi cîinilor. Un rol
important revine măsurilor de educatie sanitară a populaţiei.