MAITREYI

de MIRCEA ELIADE

1.Periminarii

Romanul Maitreyi a aparut in 1933 devenind in acel an romanul cu cel mai mare
succes la public. A fost premiat in acelsi an, iar autorul ete propulsat in randul celor
mai importanti scriitori ai epocii. Criticul literar Pompiliu Constantinescu a surprins
semnificatia acestei opere in destinul unui scriitor si al unei
literaturi. Maitreyi esteuna din acele carti cu desin de miracol in cariera unui scriitor
si chiar a unei generatii.

Prin aceasta opera M. Eliade consacra atunci romanul exotic. Maitreyi este un roman de dragoste cu
actiunea plasata in India, evoca o lume fabuloasa conservata in mituri si in traditii nealterate de
istorie. Opera lui Eliade ofera cunoasterea unei lumi tulburatoare a unei vieti.

Titlul romanului are o anumita conotatie, este referire atat la numele eroinei, dar devine si un simbol
pentru farmecul inefabil al Indiei.

Ceea ce impresioneaza de la inceput pe langa exotism si erotism este impresia de

autenticitate pe care ti-o lasa. Cartea contine fragmente din jurnalul autorului,
jurnal care reprezinta planul autentic al intamplarilor. Punctul de plecare al acestei
carti sunt intamplarile prin care a trecut M. Eliade in vremea in care locuia in cas
profesorului de filosofie din Calcutta, Dasgubta. Acest lucru este mentionat si in
“Memoriile” publicate mai tarziu.

Peste 40 de ani de la aparitia cartii (1973), prototipul real al persoanei feminine Maitreyi Devi il
va vizita pe autor in america si apoi va realiza o replica la acest roman cu titlul “Dragostea nu moare”.
Intre cele doua variante literare care valorificau motivul iubirii unice din viata unui om, inclinam sa-i
acordam mai mult credit lui Eliade pentru ca romnul sau a fost scris la 2 ani dupa parasire Indiei, avand ca
suport jurnalul in care scriitorul consemnase intamplarile petrecute in casa profesorului Dasgubta.

Nota de autenticitate a romanului este sustinuta nu numai de trimiterile permanente la paginile

jurnalului dar si la fptul ca intamplarile sunt povestite la persoana I. Evenimentele descrise , prezentate de
autor sunt legate de istoria contemporana a Indiei, marcata de lupta pentru castigarea independentei
nationale de sub suzeranitatea Angliei, lupta condusa de marele om politic Mahatma Gandhi. Cartea lui
Eliade prezinta cele doua lumi conflictuale in acea epoca; era lumea eurasienilor simbolizata de Harold
(“prost si fanatic”) si lumea aristocratiei bengaleze, lumea bastinasilor, tainica, conservatoare si
inaccesibila. Cei doi tineri care prin marea lor iubire incearca sa sparga zidul prejudecatilor sunt
sanctionati prabusindu-se in ruina visurilor de fericire.

2. Compozitia romanului

Este de natura moderna pentru ca impleteste firul epic al romanului cu autenticitatea

paginilor de jurnal. Analiza psihologica, fluxul memoriei afective nu tulnura prea mult
desfasurarea cronologica a evenimentelor intr-un ritm rapid si precipitant al unui scriitor, care
povestind intamplari incearca sa le retraiasca, sa le descopere sensurile sa se regaseasca pe
sine ca sa se poata echilibra in intimitatea sa.

Cartea are XV capitole distribiute in trei parti:

a) cunoasterea Indiei prin farmecul feminin al unui personaj simbolic

b) iubirea pasionata pentru Maitryi

c) despartirea, ruperea de vraja Indiei si de farmecul lui Maitreyi

Cunoasterea Indiei este prezentata gradat. Allan, un inginer constructor mandru de

originea lui contemporana vine in India din dorinta de a se imogati si de a
moderniza economia acestei tari. Prima perioada il face sa cunoasca din exterior
realitatile de acolo. Prietenia cu inginerul Sen, intrarea in familia acestuia il pune in
legatura cu o lume incarcata de fascinatie si mister.

Partea a 2-a a operei cuprinde iubirea mistuitoare pentru o personificare a Indiei

asa cum erau zeitatile acestei tari; iubirea pentru Maireyi persoana care pluteste
intre fantezie si real.

Ultima parte este ca un fel de rupere de aceasta lume. Allan este alungat din casa
lui Sen, va trece printr-o experienta amoroasa si mistica la poalele muntilor
Himalaya apoi va ajunge in Singapore unde afla ultimele vesti despre prabusirea
familiei Sen ca intr-un blestem al unei iubiri neacceptate.

Romanul lui M. Eliade este un poem de dragoste terminat intr-o tonalitate tragica
ca si “Romeo si Julieta” de Shakespeare.

3. Subiectul operei

-se organizeaza in jurul unui cuplu de tineri indragostiti: Allan inginer european si
Maitreyi, fiica inginerului Sen, o personalitate locala respectata.

Primul capitol n-are numai rolul de introducere a lui Allan in societatea din Calcutta.
Si capata valoarea conturarii prin decupaj a portretului unei frumudeti feminine din
Bengal. Framantarea eroului de a gasi consemnata in jurnalul sau ziua cand a
intalnit-o pe Maitreyi , frum,usetea bratului gol al fetei care l-a marcat definitiv pa
Allan: “mata, bruna …s-ar fi spus de lut si de ceara”, sunt primele incercari de a
contura portretul acestei fete. Vizita facuta familiei Sen de catre Allan si Lucien
Metz, un gazetar inalt si impertinent, il apropie pe erou , de bogatia si rafinamentul
aristocratiei indiene. In acest decor apare Maitreyi imbracata in sari de culoarea
ceaiului palid, parea ca traieste mai mult printr-un miracol decat in prezenta fizica,
desi vorbea o engleza fada, parca ar fi chemat printr-o vraja.

M. Eliade completeaza portretul fetei prin contrapunct (cum putea un om atat de

urat ca Sen sa aiba o fata fermecatoare ca Maitreyi) prin complementaritate (d-na
Sen, frumoasa si distinsa, parca era o sora mai mare a lui Maitreyi) si prin antiteza
cu inexpresica Chabu).

Capitolul de incheie cu descrierea unui ras, de femeie si de copil in acelasi timp, ras
care razbatea pana la Allan din curtea interioara a casei unde Maitreyi se bucura de
libertate dupa protocolul rigid din salon.

In capitolele urmatoare este prezentata fisa biografica, portretul inginerului Allan,

un tanar serios si preocupat de cercetarea din matemtica si fizica, mandru de rolul
lui civilizator din India unde supraveghea construirea podurilor si cailor ferate din
jungla bengaleza. Dupa o perioada de spitalizare, Allan e invitat sa locuiasca in casa
ing. Sen. Incepe acum un joc al falselor perceptii: comportamentul familiei indiene
este gresit interpretat de tanarul european. Familia Sen vrea sa-l infieze ca sa-si
castige un ascendent practic in situatia in care ar trebui sa plece din India zguduita
de rascoale si sa traiasca in tara lui Allan. Tanarul ing. Interpreteaza altfel faptele:
pt. el apropierea de Maitreyi ar avea ratiuni matrimoniale pt ca el nu o putea vedea
ca pe o sora, ci ca pe o iubita.

De fiecare data, Allan descopera in Maitreyi nu numai o feminitate ede un tulburator

erotism, ci si o tanara foarte cultivata si talentata, remarcabila prin poezia ei si prin
puterea de ase apropia de cel mai mare poet si ganditor al Indiei de atunci, Rabin
Drana Tagore.

Gesturile tandre, izbucnirile neasteptate, indiscretiile abil camuflate, alterneaza in

comportamentul celor doi tineri: o floare ce purta un fir de par din parul fetei; o
joaca nevinovata pe terasa, lectiile de franceza si bengaleza, intalnirile din
biblioteca. Toate acestea se petrec sub privirile foarte ingaduitoare ale familiei Sen
si toate il determina pa Allan sa ia hotararea cavalereasca de a-i cere mana lui
Maitreyi. Ea ii atrage atentia ca un asemenea mariaj este imposibil fiind interzis de
legile sacre din familiile indiene. Relatia dintre tineri ia acum drumul unei conspiratii
impotriva prejudecatilor de casta si trece prin toate ritualurile prenuptiale. Maitreyi
ii daruieste iubitului ei coronita de logodna facuta din flori de iasomie. Ii alege
piatra pt inelul de logodna, o piatra de agata neagra pe care vor fi montati doi serpi
de aur incolaciti. Se leapada de toate iubirile ei tainice interioare marturisite cu
inocenta lui Allan. Dragostea fata de un pom, dragostea fata de un tanar
necunoscut care ii daruieste intr-o excursie 6 coroan de flori si mai ales dragostea
fata de Tagore. Logodna secreta in natura exotica a Bengalului are solemnitatea
unui poem vechi din mitologia hindusa. Cerul si pamantul sunt invocate intr-un
legamant de dragoste ca intr-un ritual magic: “ma leg de tine Pamantule, ca eu voi
fi a lui Allan si numai a lui…”

Intalnirile celor doi indragostiti stau sub semnul pasiunii si al voluptatii.

Zece septembrie, ziua in care Maitreyi implineste 17 ani, a fast si ziua in care isi
lanseaza primul volum de poezii. Este ziua in care Allan este puternic marcat de
gelozia pasiunii sale. Fata se rupe insa de vraja pe care un dansator superficial o
avusese asupra ei si pt prima data nu deschide o scrisoare primita de la Tagore.
Nivelurile casei devin simbolice pt stratificarea familiei Sen: jos in biblioteca, sau in
camera lui Allan , se consuma iubirea celor doi tineri, discret dar constant, si
spionata de servitorii casei; sus inginerul suferea de o orbire progresiva, iar Chabu
era atinsa de primele simptome ale schizofreniei, ce-i va deveni fatala.

Iubirea clandestina este desconspirata de Chabu si din gelozie, dar si din

inconstienta. Sen scandalizat de comportamentul tanarului nerecunoscator, ii cere
sa paraseasca locuinta, sa intrerupa orice relatie cu fiica sa. Cei doi tinri se
prabusesc sub apasarea duritatii si cruzimii cu care au fost sanctionati in numele
unor prejudecati.

O vreme Allan mai poate primi vesti prin Khocka, de la iubita sacare era unlilita si
maltratata de parinti. Infrant, fara vreo speranta de a o mai vedea pe Maitreyi,
Allan se retrage in Himalaya, alolo traieste un episod erotic alaturi de Jena Isaac, o
sud-aficana ratacita in India in cautarea absolutului. Calmarea suferintei prin
retragerea intre asceti ii confera existentei lui Allan o incurcatura de mister.
Extrema lui luciditate il ajuta sa evadeze din planul concret, real, intr-o
zona atrairilor contemplative si purificatoare.

Paraseste India, plecand in Singapore. Acolo afla despre nenorocirile familiei Sen:
moartea lui Chabu, operatia nerusita suportata de Sen. Ceea ce l-a cutremurat a
fost stirea ca Maitreyi s-a daruit unui vanzator de fructe. Gestul ei este dilematic:
fie ca voia sa fie alungata de parinti pentru a se putea casatori cu Allan, fie ca
sensibilitate ei cedase si fusese impinsa in pragul nebuniei sau al sinuciderii.

Sfarsitul tragic al eroinei reconstituieste finalul romanului care sporeste si mai mult
misterul acestei iubiri. Allan citeste acum scrisoarea primita de Maitreyi de al un
barbat necunoscut. La vechile intrbari se mai adaugau si altele: “sunt foatre
tulbure, acum foarte turbure. Si vreau totusi sa scriu aici tot, tot. Si daca n-at fi
decat o pacaleala a dragostei mele ? De ce sa cred ? De unde sa stiu ? As vrea sa
privesc ochii Maitreyiei”

Propozitia finala exprima nostalgia unei mari pasiuni, romanul devine astfel o
incercare a reintoarcerii in timp, o cautare dureroasa a unui paradis pierdut.

4. Caracterizarea personajelor

S-a spus despre “Maireyi” ca este intaiul roman exotic din literatura
romana. Totusi in prezentarea faptelor si personajelor, scriitorul este mai putin
preocupat de elementul exotic exterior, atentia lui estre orientata
catre tensiunilse interioare pe care le traiesc cei doi eroi printr-un eros
manifestat ca o expresie de cunoastere metafizica.

Pompiliu Constantinescu arata intr-una din recenziile facute romanului: “nu

iun exotism exterior de peisaj natural e de gsit in Maitreyi , ci un pitoresc moral”
 Cele 2 personaje principale, Maitreyi si Allan, au avut prototipuri reale:
Maitreyi Devi, fiica profesorului Dasgubta si Mircea Eliade. Pe langa accentuata nota
autentica din biografia personajelor, scriitorul insista asupra simbolurilor pe care
cele doua personaje le exprima. Maitreyi reprezinta farmecul si misterul Indiei, iar
Allan este spiritul european lucid si problematizat care traieste intens o aventura a
cunoasterii prin iubire.

Maitreyi

Este cel mai exotic personaj feminin din lit. rom. Ea este o prezenta socanta
amestec de farmec feminin, de farmec al adolescentei, si de mister indian.
Aprecierea ei declanseaza o adevarata vraja asupra lui Allan. Pe erou il frapeaza
privirea, un gest anume, pentru ca apoi bogatia trasaturilor fizice si morale sa se
arminizeze intr-unul ditre cele mi izbutite portrete feminine.

Maitreyi este un amestec de frumusete fizica, senzualitate, candoare, spirit de

sacrificiu. Imaginea fetei se contureaza ca intr-un dans ritual al zeului Shiva care
farmeca prin multimea bratelor si a miscarilor, ipostaze ale complexitatii umane.

Maitreyi este un personaj de esenta fenomenologica asemenea eroinelor lui

Camil Petrescu. Ea are o existenta reala, independenta si mai cunoaste o a doua
existenta reflectata in constiinta lui Allan.

Primul capitol realizeaza treptat, prin decupaj, portretul unei frumuseti feminine
care stralucea in tonurile aurii ale Indiei.

Eroul cauta cu infrigurare in jurnal data cand a intalnit-o prima data pe Maitreyi,
atunci cand bratul ei gol l-a izbit prin culoarea deosebita a pielii “mata bruna, … s-
ar fi spus de lut si de ceara”.

O vizita facuta familiei Sen dezvaluie bogatia si rafinamentul in care Maitreyi

imbracata intr-un sari de culoarea ceaiului palid,parea ca traieste mai mult printr-
un miracol decat in prezenta fizica. Desi desi vorbea o engleza fada, parca ar fi
chemat printr-o vraja vorbele la ea.

M. Eliade completeaza portretul fetei prin contrapunct (cum putea un om atat de

urat ca Sen sa aiba o fata fermecatoare ca Maitreyi) prin complementaritate (d-na
Sen, frumoasa si distinsa, parca era o sora mai mare a lui Maitreyi) si prin antiteza
cu inexpresica Chabu).

Capitolul de incheie cu descrierea unui ras, de femeie si de copil in acelasi timp, ras
care razbatea pana la Allan din curtea interioara a casei unde Maitreyi se bucura de
libertate dupa protocolul rigid din salon.
 Cu timpul tanarul descopera in fata iubita, o fiinta inteligenta si sensibila, care la
numai 17 ani isi punlica primul vol. de poezii. Ea era puternic marcata de
personalitatea lui Tagore, marele poet si filozof al Indiei pe care si-l alesese ca
guru. De la dragostea joc, la marea pasiune pentru Allan, eroina trece priniubire si
suferinta. Se leapada de toate iubirile ei anterioare si i se daruieste lui Allan. Stie ca
dragostea ei se opune prejudecatilor de casta si cu toate acestea se va logodi in
fata cerului si apamantului. Treptat eroina se transforma intr-un personaj tregic,
amintind de Ofelia (din Hamlet) sau de Monon Lescant. Suporta cu stoicism toate
persecutiile si maltratarile la care o supune familia pt ca il stie pe Allan aproape. In
momentul in care isi pierde suportul moral prin disparitia iubitului ei care se
retrasese intr-un templu din Himalaya, Maitreyi se prabuseste. Gestul ei de a se
darui unui vanzator de fructe poate fi interpretat ca o speranta a ruperii din sanul
familiei dar tot atat de bine poate fi interpretat ca o premonitie pe care destinul lui
Chabu i-o oferise.

Allan

Este un tanar lucid aflat aflat intr-o febrila cautare a valorilir existentiale. Spirit
problematizant, el traieste intens in India o aventura a cunoasterii prin Eros.
Natura sa dilematica il impinge permanent spre introspectie spre cautarea propriilor
sale trairi. Allan face parte din categoria hiperlucizilor care aminteste de personajul
lui Camil Petrescu (St. Gheorghidiu) . Elanul iubirii sale este permanent dublat de
ratiune, de luciditate.

Allan este un ing. serios si permanent preocupat de cercetarea din

matemtica si fizica, mandru de rolul lui civilizator din India unde supraveghea
construirea podurilor si cailor ferate din jungla bengaleza. Dupa o perioada de
spitalizare, Allan e invitat sa locuiasca in casa ing. Sen. Incepe acum un joc al
falselor perceptii: comportamentul familiei indiene este gresit interpretat de tanarul
european. Familia Sen vrea sa-l infieze ca sa-si castige un ascendent practic in
situatia in care ar trebui sa plece din India zguduita de rascoale si sa traiasca in
tara lui Allan. Tanarul ing. Interpreteaza altfel faptele: pt. el apropierea de Maitreyi
ar avea ratiuni matrimoniale pt ca el nu o putea vedea ca pe o sora, ci ca pe o
iubita.

Allan desi lucid, permanent isi traieste iubirea c intr-un miracol al vietii.
Hotararea cavalereasca de a le cere parintilor mana fetei se izbeste de prejudecatile
lor rasiale. Interventia brutala a lui Sen ii produce tanarului o adevarata criza
morala; personajul cunoaste si pasiunea, dar si suferinta. Infrant fara vreo speranta
de a-si mai vedea iubita si ironizat de cunostinte, Allan parasette Calcutta.

Chinuit de amintirea lui Maitreyi se retrage in Himalaya. Momentele de

cumpana le depaseste prin puterea extraordinara de a-si pastra luciditatea. El
evadeaza din planul concret, dionosiac, intr-o zona atrairilor intr-un plan
contemplativ, purificator apolinic.Salvarea personajului nu este totala, fiindca gestul
lui final pastreaza gustul amar al unei experiente esuate.
 In incercarea sa de a descifra adevarul despre Maitreyi, Allan da peste o
scrisoare a acesteia primita de la un barbat necunoscut. La vechile intrbari se mai
adaugau si altele ce sporesc misterul in care pierde imagine iubitei: “sunt foatre
tulbure, acum foarte turbure. Si vreau totusi sa scriu aici tot, tot. Si daca n-at fi
decat o pacaleala a dragostei mele ? De ce sa cred ? De unde sa stiu ? As vrea sa
privesc ochii Maitreyiei”