LA HANUL LUI

MANJOALA
de
I.L.CARAGIALE

PROFSOR: CRETU
VIORICA
ELEV: ANTON ERICA-
NICOLA
CLASA: A IX-A E
 PERSONJELE
CONUL FANICA, ginerele pocovnicului
Iordache
COCOANA MARGHIOALA MANJOLOAIA,
sotia lui Manjoala ,mort cu 5 ani in urma
GHEORGHE NATRUT, paznic la coceni
POCOVNICUL IORDACHE, socrul
conului Fanica
 ACTUL I

Un sfert de ceas pana la hanul lui Manjoala….

pana in Popestii-de-sus,o postie… doua ceasuri
jumate pana la potcovnicul Iordache. Se zareste
lumina de la hanul lui Manjoala.
SCENA I
CONUL FANICA, baiatul de la tabara, COCOANA
MARGHIOALA
CONUL FANICA(intreaba pe baiatul de la tabara):
Unde-i cucoana?
BAIATUL: La cuptor.
CONUL FANICA(trecand printr.o salita,din carciuma
in bucatarie) Trebuie sa fie cald acolo.
(Manjoloaia priveghea cuptorul)
CONUL FANICA: Bine v-am gasit, cocoana
Marghioalo.
COCOANA MARGHIOALA: Bine ati venit, cocoane
Fanica.
CONUL FANICA: Mai s-o fi gasind ceva de mancare?
COCOANA MARGHIOALA: Pentru oameni de omenie
ca dumneata ,si la miezul noptii.
 SCENA II
CONUL FANICA ,COCOANA MARGHIOALA, jupaneasa
( Coana Marghioala da porunca unei cotoroante sa
puie de masa-n odaie,si pe urma s-apropie de
cotlon la vatra)

COCOANA MARGHIOALA: Uite ,alege-ti.

(Conul Fanica s.a apropiat de stanga Marghioalei
,cum era aplecata spre vatra, si a apucat-o de
mijloc si, ajungand cu mana pe bratul ei drept, tare
ca piatra, l-a-mpins dracul sa o ciupeasca)
COCOANA MARGHIOALA(uitandu-se chioras la
Fanica) N-ai de lucru?
CONUL FANICA: Strasnici ochi ai, coana Margioalo!
COCOANA MARGHIOALA: Ia nu ma-ncanta; mai bine
spune ce sa-ti dau.
CONUL FANICA: Sa-mi dai…sa-mi dai…Da-mi ce ai
dumneata…
COCOANA MARGHIOALA: Zau…
CONUL FANICA(oftand): Fie,ca strasnici ochi ai,
coana Marghioalo!
COCOANA MARGHIOALA: Da daca te-aude socru-
tau?
CONUL FANICA: Care socru?... de unde stii?
COCOANA MARGHIOALA: Dumneata gandesti ca
daca te-ascunzi sub caciula, nu te mai vede nimini
ce faci… Nu te duci la potcovnicu Iordache sa te
logodesti cu fata a mai mare?... Aide, nu te mai
uita asa la mine; treci in odaie la masa.
( Fanica a vrut sa se aseze la masa si, dupa
obiceiul din copilarie, s-a intors sa vada incotro e
rasaritul ,sa se-nchine. S-a uitat cu bagare se
seama de jur imprejur pe toi peretii- nicio icoana.)
COCOANA MARGHIOALA: Ce te uiti?
CONUL FANICA: Icoanele…Unde le tii?
COCOANA MARGHIOALA: Da-le focului de icoane! d-
abia prasesc cari si paduchi de lemn…
(Fanica s-a asezat la masa facandu-si cruce dupa
datina, cand deodata, se auzi un racnet :calcase
cu potcoava cizmii ,pe un cotoi batran care era sub
masa .Cocoana Marghioala sare repede si deschide
usa de perete; cotoiul suparat da navala afara,pec
and aerul rece napusteste-nauntru si stinge
lampa.Cocoana cauta chibriturile pe bajbaite;
cauta si el ajungand sa se loveasca piept in piept
,iar acesta, obraznic o ia in brate si o pupa pe
cocoana. In final jupaneasa aduce tava cu mancare
si cu o lumanare. Au aprins lampa iar, incepand sa
manance. Buna mancare…paine calda, rata
friptape varza ,carnati de purcel prajiti , vin)
COCOANA MARGHIOALA: Spune sa scoata o
jumatate de tamaioasa…
CONUL FANICA: Fie,cocoana Marghioalo, strasnici
ochi ai!... Stii ce?
COCOANA MARGHIOALA: Ce?
CONUL FANICA: Daca nu te superi, sa-mi mai faca
si mie o cafea;da…nu asa dulce…
Jupaneasa(cand vine cu cafeaua): Cocoana
,dumneavoastra stati de vorba aici …nu stiti ce-i
afara…
COCOANA MARGHIOALA: Ce e?
Jupaneasa:S-a pornit un vant de sus…vine prapad.
CONUL FANICA(sarind drept in picioare si uitsndu-
se la ceas): Sa-mi scoata calul!
COCOANA MARGHIOALA: Cine?... Argatii s-au
culcat.
CONUL FANICA: Ma duce eu la grajd…
COCOANA MARGHIOALA(cocoana pufnind de ras si
tintuind-i calea la usa): Ti-a pus ulcica la
pocovnicu!
(Fanica a dat-o usor la o parte pe cocoana si a iesit
pe prispa)
COCOANA MARGHIOALA: E vifor mare (infiorata si
apula mana lui Fanica strans) esti prost?sa pleci pe
vremea asta! Mai de noapte aici;pleci mane pe
lumina.
CONUL FANICA: Nu se poate…
(Fanica a trezit un argat si si-a gasit calul,apoi s-a
intors sa isi ia ramas bun de la gazda. Aceasta
tinea caciula lui in mana si o intorcea pe toate
partile.)
CONUL FANICA: Cat am de plata?
COCOANA MARGHIOALA(uitandu-se adanc in fundul
caciulii): Imi platesti cand treci inapoi
CONUL FANICA: Sarut ochii, cocoana Marghioalo!
COCOANA MARGHIOALA: Umbla sanatos!

ACTUL II
Conul Fanica se indreapta spre pocovnicul Iordache
,calare
SCENA I
CONUL FANICA, GHEORGHE NATRUT
(In timp ce mergea calare spre Ppestii-se-sus,il lua
o durere de cap si de ceafa si , la un moment dat
calul se opri ,iar in fata ii aparu un ied negru.
Acesta il puse in desaga pe spinarea calului
,animalul innebunit dardaie si alearga naucit,peste
gropi si busteni ,inapoi la han. Trantit jos in goana
nebuna a animalului ,pierzand si iedul , tanarul
aude un glas de om)
GHEORGHE: Tiu! Ta-ta! Pftiu! Ucigate-ar
toaca,duce-te-ai pe pustii!
CONUL FANICA(striga): Care-i acolo?
GHEORGHE: Om bun!
CONUL FANICA: Care?
GHEORGHE: Gheorghe!
CONUL FANICA: Care Gheorghe?
GHEORGHE: Natrut…Gheorghe Natrut,care pazeste
la coceni.
CONUL FANICA: Da nu vii incoce?
GHEORGHE: Ba, iaca viu.
CONUL FANICA: Ma rog, frate Gheorghe, unde
suntem noi aicea?...amratacit cu viforul asta
drumul.
GHEORGHE: De unde vreai dumneata sa mergi?
CONUL FANICA: La Popestii-de-sus.
GHEORGHE: Ehei! La pocovnicu Iordache.
CONUL FANICA: Ei,da.
GHEORGHE: Apoi, n-ai ratacit drumul…da mai ai de
furca pana-n Popesti…Aicea esti d-abia in
Haculesti.
CONUL FANICA(bucuros): In Haculesti? Atunci ,sunt
aproape de hanul lui Manjoala…
GHEORGHE: Uite-l colea; suntem la spatele
grajdului.
CONUL FANICA: Hai de-mi arat drumul, sa nu-mi
rup gatul tocm-acuma.
(Fanica ajunse la poarta hanului, a ciocnit la usa si
jupaneasa a iesit sa ii deschida . In pag s-a
impiedicat de ied care a intrat si el in odaie si a
mers sa se culce sub pat)
CONUL FANICA: Cocoana Marghioalo!
(Fanica a vrut sa ridice mana sa se inchine ,dar
Manghioala i-a apucat-o. nelasandu-l sa se inchine
si l-a stras in brate cu putere)

ACTUL III
O noapte limpede de iarna ,Fanica sta cu socru-sau
la lafuri, dupa de ziua fusese mare foc la hanul lui
Manjoala ,cocoana Marghioala murind
SCENA I
CONUL FANICA,POCOVNICU IORDACHE
IORDACHE(razand): A bagat-o in sfarsit la jaratic
pe matracuca!
CONUL FANICA: Ei as!
IORDACHE: Era dracul ,asculta-ma pe mine.
CONUL FANICA: O fi fost, dar daca e asa,
pocovnice,atunci dracul te duce,se vede,si la
bune…
IORDACHE: Intai te da pe la bune, ca sa te spurce,
si pe urma stie el unde te duce…
CONUL FANICA: Da dumneata de unde stii?
IORDACHE: Asta nu-i treaba ta; asta-i allta caciula!

CORTINA