Carmen Vioreanu

PO BOX 22-93 Bucuresti

Tel. 0722-59 13 29
E-mail: cvioreanu@yahoo.se

DEMONII
de Lars Norén

Traducere din limba suedeză

de Carmen Vioreanu

Personaje:

KATARINA, 36 de ani
FRANK, 38 de ani
JENNA, 36 de ani
TOMAS, 37 de ani
SCENA: Un apartament la oraş, 1982.

Piesa se poate juca cu mai multe pauze scurte sau cu o pauză mai lungă.

13 mai 1982

Scena se află în întuneric. Se aude muzică italiană — Anna Oxa cântă “Un’ al Tra Me”. Lumină pe
KATARINA. Stă în genunchi cu mâna întinsă, de parcă ar hrăni o pasăre invizibilă. Pare să se afle în
propria ei lume şi plânge în ea. Fumează, îi cade scrumul fără să-i pese. Pe o masă de plastic se află un
radio portativ care cântă. E îmbrăcată în halat de baie alb, aceeaşi culoare cu porumbelul care acum se
vede pe podea, în faţa ei. Îl ademeneşte spre ea. Merge cu grijă spre fereastra deschisă şi îi dă drumul
afară. KATARINA închide radiocasetofonul: şade tăcută, se duce la baie. Uşa de la intrare se deschide.
FRANK răstoarnă telefonul, care e pe jos în hol. Are la el câteva pachete şi o sacoşă, le lasă deoparte.
Aprinde lumina de pe hol.

KATARINA
Din baie
Tu eşti?… Frank?… Frank!
Pauză.
Ce faci?
Puţin neliniştită.
Tu eşti?

FRANK
Nu.
Se uită în pungi. Ia sacoşa, nesigur de ce va face cu ea.

KATARINA
De ce dracu’ nu răspunzi?

FRANK
Nemişcat.
N-oi fi având chef.

KATARINA
Ce-ai zis?

FRANK
Nu ştiu.
Pune deoparte sacoşa pe masa de plastic cu rotile, dă la o parte scrumul de pe aparatul de radio care se
află pe masa de plastic, în a cărei sertar sunt cărţi, reviste etc.
De unde darul ăsta al tău să scrumezi pe radio, Katarina?

Pauză.

KATARINA
Sunt aici înăuntru.

FRANK
Da?

KATARINA
Ai întârziat!

FRANK
Îşi atârnă pardesiul în cuier.
Da, ştiu.

KATARINA
Deschide uşa de la baie.
Ai întârziat, am zis.

FRANK
Se aşează în uşă şi se uită o clipă la ea. Apoi, cu tandreţe bruscă.
Bună, iubito. Am întârziat?

KATARINA
Mai sec.
Aşa ai senzaţia?

FRANK
Habar n-am cât e ceasul.
KATARINA
Deci aşa. Ce vrei?
Pauză.

FRANK
Nu ştiu.

KATARINA
Ce-ai făcut?

FRANK
M-am uitat la mama.

KATARINA
Dar înainte de a veni. Cu ce te-ai ocupat?

FRANK
Cu nimic.

Pauză.

KATARINA
Nu sta acolo. Pot sosi în orice clipă. Trebuie să fac duş.

FRANK
Atunci fă.
Pauză. Observă vederea din buzunarul halatului de baie pe care KATARINA l-a aruncat pe podea.
Ai primit vedere de la David?

Pauză.

FRANK
De pe vreo insulă? Grecia?
Atârnă halatul în cuier.
Ce scrie?
KATARINA dă drumul la duş.
Şi tu ce-ai făcut azi?

KATARINA
Ce?

FRANKŞi tu ce-ai făcut azi?

KATARINA
Şi ce-am făcut azi?

FRANK
Da.
Ridică vocea.
Parcă te rugasem să faci puţină curăţenie.

KATARINA
Ce zici?

FRANK
Nu era vorba să faci curăţenie?

KATARINA
Am făcut. Mai multe ore.

FRANK
A ieşit pe hol.
Ai ceva împotrivă dacă intru să fac puţină dezordine?
FRANK înapoi în baie. O mângâie pe Katarina prin draperia duşului.
Eşti fină… Ce fină eşti, am zis.

KATARINA
Ce-ai zis?
Pauză.
|i se pare? De ce ţi se pare?

FRANK se duce înapoi la masa rulantă şi o bagă în sufragerie, adună lucruri pe care ea le-a scăpat, filtre
de ţigări retezate, haine, dă drumul la radio, iese imediat pe coridor şi ia ciocan şi cuie ca să agaţe
tabloul care e sprijinit de perete, dar nu începe să-l bată în cuie, căci înainte de asta se aude un zgomot
strident de sticlă care cade pe podeaua băii. Aşteaptă, în timp ce se mai aud alte zgomote mai mici,
aruncă ciocanul şi cuiele pe fotoliu, pe urmă se duce repede acolo, deschide uşa cu o smucitură.

FRANK
Da, scuză-mă, dar ce dracu’ faci?

KATARINA
Stă în vârful picioarelor, nu îndrăzneşte să se mişte, chiuveta şi podeaua sunt pline de cioburi mari.
Nu găseam prosopul.

FRANK
Uimit.
Şi-atunci ai spart oglinda?

KATARINA
Nu – placa de sub oglindă. Nu era fixată cum trebuie.

FRANK
Stă aşa, nefixată, de nouă ani. Şi ce noroc pe tine că n-a fost oglinda.

KATARINA
Mai degrabă pentru tine. Tu ai nevoie mai mare de ea decât mine.

FRANK
Ce dracu’ vrei să zici?

KATARINA
Nimic. A fost un accident.
Se şterge cu prosopul.
Ai sunat?

FRANK
Uite. E îngrozitor.
Pauză.
Mi se pare îngrozitor.
KATARINA
Ai sunat?

FRANK
Aşa mi se pare.
Scoate aspiratorul care e pe hol.
Auzi ce spun? Nu auzi ce spun?

KATARINA
Ba da – am auzit ce ai avut de spus acum nouă ani. Deci n-ai sunat, nu?

FRANK
Râde.
Aha, da. Nu prea crezi că te va putea ajuta.

KATARINA
Nu pe mine. Tu eşti cel care are nevoie de ajutor.

FRANK
Da, şi asta te-ar ajuta, crezi?

KATARINA
Da.

FRANK
N-o să fie deloc aşa. Dacă primesc ajutor, te las imediat.

KATARINA
Exact.

FRANK
Iubito, eu o să te las pe tine, imediat, repede ca dracu’ – nu tu pe mine. Să faci bine să mă
suporţi până devin suficient de puternic să plec de lângă tine. Asta e.
Pauză.
Ce dracu’ faci?
Pauză.
Uite cum arată. Îî?
KATARINA
Doamne Dumnezeule, nu mă bate la cap – promit să vin şi eu poimâine, doar să-ţi ţii fleanca!
Eşti amabil să te duci să-mi aduci pantofii ca să ies vreodată de aici?

FRANK
Atunci poţi să ai grijă să iei şi placa de sticlă de la frigider. – N-au trecut decât trei ani de când l-
ai spart.

KATARINA
Cine dracu’ suportă aşa ceva?

FRANK
Tu. Tu suporţi aşa ceva.

KATARINA
Care placă de sticlă?

FRANK
Cu dicţie aleasă.
Cea care trebuie să stea jos de tot în frigider, acolo unde ţinem legumele. Ştii foarte bine la ce
mă refer.

KATARINA
Cu halatul pe ea.
Aha, aia.

FRANK
S-a spart?

KATARINA
Am uitat. Credeam că şi tu ai uitat. De pantofii mei.

FRANK
Am uitat poate, dar n-am iertat… Eu unde o să-mi mai pun acum articolele de toaletă?

KATARINA
Pune la loc jumătatea de geam care a căzut în chiuvetă.
Poftim – partea ta nu s-a spart. Ca întotdeauna.
Pune sus sticlele lui de Kouros, Nino Cerruti, periuţe de dinţi etc.
Acum du-te şi adu-mi pantofii.

FRANK
Ce-ai zis?

KATARINA
Acum du-te şi adu-mi pantofii.

FRANK
Poţi să ţi-i iei singură.

KATARINA
Atunci mă tai.

FRANK
Da?

KATARINA
Eşti bolnav.

FRANK
Dar nu te uita la mine cu ochii ăia mici şi stafidiţi de purcică. Iartă-mă… Deci – unde sunt, pe
unde sunt, unde-i ţii?

KATARINA
Mă duc singură.

FRANK
Nu, stai aici. Te poţi tăia. Mă duc eu.
Se duce şi se întoarce cu o pereche de pantofi negri, cu tocuri înalte, subţiri.
Pe ăştia îi voiai?

KATARINA
Nu, nu pe ăştia, mulţumesc.
FRANK
Gândindu-se la tocurile înalte şi ascuţite.
Azi-noapte am visat un ceas mare, şi că pula, chiar glandul, îmi ieşea pe acolo pe unde e cifra 1,
şi minutarul era o lamă lungă de ras care stătuse la doisprezece fără cinci.

KATARINA
Se încalţă cu pantofii, iese din cadă.
Uf, acum mă simt proaspătă din nou.
Ia o pereche de chiloţi de pe băncuţă şi începe să se îmbrace cu ei, întoarsă cu spatele la el. El stă pe loc
şi o priveşte.
Măcar o să am o grămadă imensă de chiloţi.

FRANK
Ce mâini mari ai.

KATARINA
Da?

FRANK
Îmi amintesc la început, că mă gândeam când te-am luat de mână într-o seară că mă simţeam
de parcă ieşeam cu câinele la plimbare. – Aha, când anume?

KATARINA
Ce?

FRANK
Înapoi la aspirator.
Când o să ai o grămadă imensă de chiloţi?

KATARINA
Se unge pe mâini cu Calmuril.
Dacă ne despărţim.
Sună?
KATARINA iese pe hol.

FRANK
De unde dracu’ să ştiu eu? Nu vorbi aşa.

KATARINA
Scuze, ce anume?

FRANK
Ce înseamnă asta?

KATARINA?
Acum ce-am mai spus? Dragă Frank. Alo.

FRANK
Ai zis aşa, că o să ai o grămadă imensă de chiloţi pe care să-i iei cu tine atunci când ne vom
despărţi.

KATARINA
Am zis asta? Nu-mi amintesc.
Pune receptorul în furcă.

FRANK
E un sens pe care n-o să-l uit niciodată.

KATARINA
Se duce la garderobă.
Ori te omor eu pe tine, ori mă omori tu pe mine, ori o luăm fiecare pe drumul său, ori continuăm
în felul ăsta. Alege!

FRANK
Nu pot să aleg. Alege tu.

KATARINA
Chiar am spus “să-i iau cu mine când divorţăm”?

FRANK
Aşa mi s-a părut.

KATARINA
Da, aşa o să fac dacă n-ai sunat. Divorţăm. Totul trebuie să se termine o dată.

FRANK
A intrat în sufragerie cu cablul aspiratorului pentru a-l băga în priză.
Aha.

KATARINA
Ai sunat?

FRANK
Ghici.

KATARINA
Ghicesc că ai sunat.

FRANK
Da.

KATARINA
Ce noroc pe tine.
Ia uscătorul de păr de pe raftul garderobei, zâmbeşte amabil, vrea să treacă, îl mângâie uşor.

FRANK
O apucă între picioare.
Scuze.

KATARINA
După o pauză.
De ce faci din astea?

FRANK
Nu ştiu exact. N-o văd decât după ce o ascunzi.

KATARINA
Aproape matern, pare matern.
|i-e foame, eşti obosit, supărat?… Îî?
FRANK
Nuu… Nu pot să te apuc de pizdă?

KATARINA
Pauză.

Te rog.

FRANK
O forţează să se aşeze pe masă.
Îţi place dacă fac aşa?

KATARINA
Aşa?

FRANK
Da?

KATARINA
Pauză.
Nu.
Fără expresie.
Termini repede?

FRANK
Da, am terminat de mult. Am terminat de tot.

KATARINA trece pe lângă el, intră în dormitor. El rămâne pe loc şi se uită după ea. Sună telefonul.

Acum cine o să cureţe chestia aia?

FRANK
Ridică receptorul şi ascultă.
Alo.
Închide radioul.
Să mă uit.
Se duce apoi cu telefonul în bucătărie. Deschide o uşă de dulap.
Sigur că da. Urcă.
Pune telefonul pe frigider. Bea lapte. Ia pachetul de orez, îl pune pe hol.

KATARINA
În dormitor cu uscătorul de păr, îl bagă în priză, îl porneşte, se aşează pe pat. FRANK ia o sacoşă, intră
în dormitor. Aprinde lumina.
Poţi să stingi lumina?

FRANK
Ce-ai zis?

KATARINA
Închide lumina.

FRANKCum aşa?

KATARINA
Suceşte întrerupătorul… Aşa.

FRANK
Nu te simţi bine?

KATARINA
Ba da – doar că mi-e frig. Tremur.

FRANK
Nu se vede.

KATARINA
Dar ce? Tu nu vezi nimic!

FRANK
Totul e în ordine cu vederea mea. Am vederea prea bună.

KATARINA
Poţi să-mi dai o ţigară?
FRANK
Îi dă o ţigară şi i-o aprinde.
Mai vrei ceva? Nu?… Auzi, dacă e aşa de minunat de cald, n-am putea să ne bem cafeaua pe
balcon?
Se aşează la capătul patului.

KATARINA
N-ai aprins-o. Pot s-o aprind singură.
Îi ia bricheta, aprinde ţigara, dă apoi drumul brichetei pe podea.

FRANK
Îi ridică ceaşca de cafea de pe podea.
Asta e ceaşca ta de cafea. Pot să fac o încercare s-o pun acolo, pe masă?

KATARINA
Da, fă o asemenea încercare.

FRANK
Bine… Dispreţuiesc felul ăla al tău de a fi.

KATARINA
I-auzi… Care fel?

FRANK
Felul ăla ignorant de a da drumul aşa brichetei.

KATARINA
Ştiu.
Îşi desface picioarele.
Ce e aşa de ignorant?

FRANK
Răutăcios.
Aştepţi o vizită?

KATARINA
Da, fratele tău cu nevastă-sa.
Porneşte uscătorul.

FRANK zâmbeşte, dar se vede că nu e un zâmbet.

KATARINA
Eşti bolnav?

FRANK
S-a aşezat iar, îşi ridică cutia de pantofi din sacoşă, începe s-o desfacă.
Nu, sunt bucuros.
Pauză. Lucid.
De ce întrebi?

KATARINA
De ce?
Închide butonul uscătorului.
Că a murit mama ta?

FRANK
Fără a ridica vocea şi mai tare.
Termină acum. Termină, am zis.

KATARINA
Oricum, o să fiu extrem de amabilă când mama mea îşi va da duhul şi se pare că nu va dura
prea mult până atunci, la câte boli incurabile îşi închipuie că are.
Dă drumul la uscător.
Căci asta nu ne priveşte pe noi, nu-i aşa?
Pauză.
Nu-i aşa?
Pauză.
Nu-i aşa, am zis.

FRANK
De ce ţipi? Doar sunt aici.

KATARINA
Tu nu auzi ce spun.
FRANK
Dar tu auzi?

KATARINA
Închide uscătorul.
Ne priveşte pe noi?

FRANK
Indiferent.
Că tu ţipi?

KATARINA
Că tu eşti aşa de bucuros – nu se poate, nu?
Porneşte uscătorul.

FRANK
De ce nu?… N-am spus că sunt bucuros.

KATARINA
Ba da, ai spus. Chiar ai spus.

FRANKDa, am spus?… De ce am făcut-o?

KATARINA
Da, ce ştiu eu?
Aruncă uscătorul pe pat fără a-l opri.
Cum arăt?

FRANK
Se uită la ea.
Obsedată.

KATARINA
Mulţumesc.
FRANK şi-a scos pantofii din piele de căprioară şi ia unul din pantofii noi.
Pantofi noi?
FRANK
Calm.
Mai bătrână şi obsedată.

KATARINA
Sper că nu sunt maro, î?

FRANK
Opreşte uscătorul.
Mai bătrână şi mai proaspătă.

KATARINA
Exuberantă. Se ridică.
Ia să văd. Ridică-i. Nu pot să mă uit, Frank?

FRANK
Nu, îi ţin aici în cutie. Cu capacul pe ei.
Se ridică cu un picior în cutia pantofilor.

KATARINA
Dar nu te jena atâta. Foarte bine, ia-ţi pantofii care ţi se potrivesc. Unde te duci?
FRANK se duce în bucătărie. Ascunde cutia cu pantofi în frigider, se duce la aparatul de espresso.
KATARINA intră în bucătărie.
Vrei să te duci la înmormântare cu pantofi maro?

FRANK
Fluieră.
Nu e nici o înmormântare. E un prohod. Şi acum Urba va fi băgată în pământ.

KATARINA
Care Urba?

FRANK
Urna, am vrut să zic.

KATARINA
Atunci zi aşa.
Pauză. Se uită după cutia de pantofi din dulapul de la bucătărie.
Care Urba?

FRANK
Nu cunosc nici o Urba.

KATARINA
Atunci de ce-i doreşti moartea?
Pauză.
De ce eşti aşa de agresiv?

FRANK
Faţă de Urba?

KATARINA
Şi faţă de mine.

FRANK
Nu sunt aşa de agresiv faţă de tine.

KATARINAPe cât aş merita.

FRANK
O, nu.
Pauză. Deschide frigiderul. Toarnă lapte în espresso.
M-a pălit brusc un gând, că dacă m-ai înşela, ar fi cu cel mai bun prieten al meu, nu-i aşa? Nu-i
aşa?
Pauză.
Nu aşa ar fi?
Pauză.
Atunci îţi deschizi pizda, nu?
Închide uşa de la frigider. Fluieră.
Vrei câteva picături preţioase?
Se referă la espresso.
Nu răspunzi?
KATARINA
Nu, mulţumesc.
FRANK fluieră din nou.
KATARINA ia un pieptene ca să se pieptene.

FRANK
Ce faci?

KATARINA
Mă pieptăn.

FRANK
Cu un cuţit?
KATARINA descoperă că are un cuţit în mână.

KATARINA
Ce e cu mine?
Pauză.

FRANK
Nu trebuia să ai un porumbel pe piatra funerară, ci un şobolan.

KATARINA
Dragă Frank…

FRANK
Scuze. Nu ştiu ce e cu mine. Ce lucruri oribile spun.

KATARINA
Găseşti?

FRANK
Da.
Pauză.

KATARINA
De parcă s-ar gândi la altceva.
Te iubesc. O ştii.

FRANK
Ce-ai zis?
Pauză.

KATARINA
Te iubesc.
Pauză.

FRANK
Da… dar ce vrei să zici?

KATARINA
Doar că te iubesc.
Pauză. FRANK se uită în jos la parc, pe fereastra de la bucătărie. KATARINA ia o ţigară din buzunarul de
la piept al lui FRANK. El o îmbrăţişează. Stau îndelung tăcuţi.
Ciocăne la uşă.

FRANK
Mă duc eu.

JENNA
Din uşă.
O, ce frumos… ce noroc am avut, fiindcă uit totul.
FRANK ia pachetul de orez de pe raft. Închide uşa de la bucătărie.
De fiecare dată când mă duc la cumpărături uit mereu câte un pachet. De fiecare dată e la fel.
De fiecare dată uit mereu un pachet. Doar un pachet, şi nu descopăr până nu ajung acasă şi
atunci mă gândesc, acum ce-am mai uitat? Aşa e de fiecare dată şi n-am descoperit-o până
acum. Nu e ciudat că e doar un pachet de fiecare dată? Niciodată două. Şi că nu mă gândesc la
asta până să ajung acasă? De data asta am uitat orezul.

FRANK
Orezul, da, uite-l aici. Poftim.

JENNA
Ia pachetul.
Orezul care nu se lipeşte, eu însă mă lipesc.

FRANK
Da, e cald.

JENNA
Da, minunat. Atunci îl aduc mâine. Să-l pun în faţa uşii?

FRANKNu, păstrează-l.

JENNA
Nu-mi trebuie atât de mult.

FRANK
E bine.

JENNA
Sigur? Noi nu mâncăm aproape niciodată orez. Mulţumesc. Acum trebuie să fug la mine iar.
Katarina e acasă? E mult mai răcoare aici sus la voi, din câte îmi dau seama.
Tot aşa tare susură în caloriferele voastre?

FRANKNu acum, vara. Sunt închise.

JENNA
Noi nu putem dormi acolo jos. Ne vine să înnebunim.

KATARINA
În uşa de la bucătărie.
Ce e?

FRANK
Jenna.

KATARINA
Aha.

FRANK
Se uită în oglindă.
Voia să împrumute un pachet de orez.

KATARINA
Sigur?

FRANK
Niciodată nu poţi fi foarte sigur, nu?

KATARINA
Nu te-ar atinge niciodată.

FRANK
Aprinde şi stinge neîncetat lumina de pe hol.
Nu?

KATARINA
Nu, absolut deloc… M-a întrebat de ce trebuie mereu s-o îmbrăţişezi… Ştii ce-a zis?… Frank?…
Nu se uită niciodată în oglindă… Aici are dreptate… Eşti nervos?

FRANK
Nu, deloc.
Vag.
Nu, mă simt bine. Foarte bine.

KATARINA
Da, şi eu mă simt bine – şi ca întotdeauna când mă simt bine, mă simt puţin rău.
Fără să glumească. Se duce la garderobă. FRANK umblă în continuare în ciorapi.
Mâine te încalţi cu pantofi maro?

FRANK
Da, chiar aşa.

KATARINA
Deşi ea nu vede asta.

FRANK
Se uită în jos în sacoşa de pe masa mobilă.
Nu, e mai bine aici, ca s-o pot ţine sub observaţie…

KATARINA
Ia o rochie din şifonier.
Crezi că vor ceva de mâncare?

FRANK
Într-un fel, pe acelaşi ton.
Nu, dacă îmi cunosc fratele bine, a mâncat tot drumul şi nu vrea decât un scaun pe care să
râgâie…

KATARINA
Indiferentă.
Nu poţi să încerci să nu-l mai terorizezi?

FRANK
Nu merge… Are capul ca o minge… Trebuie să dai cu şutul în ea tot timpul.
Ia sacoşa din nou şi se uită în ea.
E poate cel mai bine s-o pun pe hol ca să n-o uit.

KATARINA trece pe lângă el în drum spre dormitor şi-l mângâie uşor pe obraz.
FRANK tresare ca de la o lovitură.
Scuze.

KATARINA
Se holbează la el – a fost o reacţie fizică puternică, pe care el n-a reuşit să şi-o reprime, nu ştie de unde
vine.
Am încercat să te ating.
Pauză.
Am încercat să te mângâi.

FRANK
Scuze, am zis. N-am văzut. Am zis scuze. N-am văzut că ai făcut asta.

KATARINA
Neatinsă din nou.
Atunci n-am făcut-o, nu?
Intră în dormitor.
Ce noroc cu înmormântarea asta, ca să mai vedem şi noi lume… căci sper că în seara asta n-ai
de gând să te bagi în pat cu un roman poliţist şi un pahar de lapte.
În seara asta eu o să mă distrez – n-o să ţin cont absolut deloc de tine.
Pauză. FRANK o urmează cu sacoşa în mână.
Va începe să se machieze. FRANK se opreşte în uşă.
Vai, cum arăt. Mult mai bătrână… Mai bătrână şi mai proaspătă.

FRANK
Ce anume n-o să faci?

KATARINA
Eu? Nimic. Mă dau cu ruj.
Îşi aduce aminte sarcastică.
O să-mi fardez ochii mei mici şi stafidiţi de purcică. Fantastic de răutăcios.

FRANK
Ce vrei să spui?
Se aşează pe marginea patului.
Că n-o să ţii cont absolut deloc de mine? Ce anume vrei să spui?

KATARINA
Absolut nimic… Cât e ceasul, n-ar trebui să fie aici acum?

FRANK
Gata, ajunge, Katarina.
Mai tare.
Gata, ajunge. Spune imediat la ce te referi.

KATARINA
La nimic… la nimic nu mă refer.

FRANK
Ba pe dracu’, şi vreau să ştiu ce e. Zi-mi.
Mai tare din nou.
Zi-mi, hai. Altfel plec de aici.
KATARINA
Da, fă-o.
Zâmbeşte la această idee.
Ia-o pe mama ta cu tine.

FRANKNu-mi vine să cred.

KATARINA
După o pauză.
Frank…

FRANK
Pe dracu’ – ce înseamnă asta?
Se ridică repede.

KATARINA
Te rog.

FRANK
Nu încerca.

KATARINA
Linişteşte-te.
După încă o pauză.
Frank. Să nu ne batem Nu ne batem.

FRANK
Ce-ai zis?

KATARINA
Să nu ne batem. Nu ne batem. Te rog.

FRANK
De ce spui asta?

KATARINA
Exact aşa arăţi de obicei când te gândeşti dacă ar fi o idee bună să mă plesneşti.

FRANK
Eşti nebună… Complet nebună… Aşa arăt de obicei? Cum?

KATARINA
Psihotic. Ca un ospătar cu apărătoare de muşte.

FRANKAşa arăt acum?

KATARINA
Da, aşa… dar nu mergi mai departe, sper, nu? Nu acum când vin alţi oameni şi toate astea?

FRANK
Nu, absolut deloc.

KATARINA
Sigur?

FRANK
Nu intenţionez să te lovesc. Nu acum. Mai aştept. Te lovesc mai încolo. Te lovesc când nu te
aştepţi. Acum te aştepţi. Să te lovesc. Dar aştept.
Zâmbeşte în timp ce se încalţă.
Mai aştept să te lovesc până când nu te mai aştepţi să te lovesc.
Pauză fermă.
Atunci te lovesc.

KATARINA
Iubitule – nu putem să terminăm cu cearta acum?…
Se uită în sus la el.
Nu putem?

FRANK
Putem putem. Dar vrem vrem.
Sună telefonul.
Acum sună.
Iese, se duce în bucătărie. Se aude cum vorbeşte la telefon. KATARINA singură în dormitor plânge când el
se întoarce.

Pauză.

FRANK
Da, nu vin.

KATARINA
Ce?

FRANKAm zis că nu vin. Ei.

KATARINA
Care ei? Cine nu vine?

FRANK
Da, cum le zice…

KATARINA
Fratele tău? – Nu vine?

FRANK dă din cap. Tăcere.

Ce?

FRANK
Nu, am zis.

KATARINA
De ce nu?

FRANK
Fiindcă s-au oprit la Trei Melci în Södertälje. Un motel.

KATARINA
Dar de ce?
FRANK
El vrea să vadă meciul dintre IFK Göteborg şi o echipă franceză.

KATARINA
De ce?

FRANK
O fi interesat, ce ştiu eu?

KATARINA
Nu pot să cred.

FRANK
E posibil, dar aşa a zis. A zis că vin mâine.
FRANK se aşează pe pat.

KATARINA
Ce?

FRANK
A zis că vin mâine… Ce e aşa de ciudat?
Se uită în jos în sacoşă.
Da… Nu facem mai bine o mică orgie, tu şi cu mine?

KATARINA
Se ridică.
Atunci eu ies în oraş.

FRANK
Unde anume?

KATARINA
Oriunde. N-are asbolut nici o importanţă.

FRANKAsbolut?… Ai zis asbolut, asbolut, asbolut… De ce-ai zis aşa, asbolut?

KATARINA
Se opreşte în uşa de la dormitor.
Nu suport.

FRANK
Nu suporţi?

KATARINA
Nu.

FRANK
Scurt.
Nu.
Pauză.
Ce?

KATARINA
Trebuie să ies. De aici.

FRANK
De ce?

KATARINA
Nu încă o seară.

FRANK
Nu?

KATARINA
Nu încă o seară.

FRANK
Cum aşa?
Tăcere.
Aha… I-auzi… Pot să te întreb încotro ai de gând să pleci?

KATARINA
Oriunde. Orice.
FRANK
Nu pot să vin şi eu, să vin cu tine?

KATARINA
Vreau să merg singură.

FRANK
Şi atunci eu ce să fac?

KATARINA
Pur şi simplu nu pot să mai stau aici măcar o singură seară şi să mă cert cu tine. Sunt sigură.
KATARINA se îndreaptă spre FRANK şi ia o ţigară şi o brichetă din buzunarul lui de la piept.

FRANK
N-am putea mai bine să-i rugăm pe Jenna şi pe Tomas să treacă pe la noi?… Sigur n-au nici un
plan. Miercuri şi din astea. Măcar e o idee, nu? Doar tu îl placi pe Tomas.

KATARINADa? Nu mai mult decât o placi tu pe Jenna.

FRANK
Nu, asta vreau să zic… Sigur că da. – Mi se pare frumoasă. |ie nu ţi se pare frumoasă?

KATARINA
M-a întrebat de ce trebuie mereu s-o iei în braţe.

FRANK
Da, mi-ai zis. Şi tu ce i-ai răspuns?

KATARINA
Ca să mă superi pe mine.

FRANK
Şi ea ce-a zis atunci?

KATARINA
A râs.

FRANK
Ei, tu ce crezi? Am putea, nu? Sun şi-i întreb dacă n-au chef să treacă pe la noi la un pahar.
Pauză.
Ce zici? Mă duc să sun. O să fie plăcut, nu? Îî?… Răspunde odată.
KATARINA dă din umeri.
Deci aşa. Ce du-te vino al dracu’ pentru mine.

Intră în bucătărie. Ia sacoşa cu el. O aşează pe masa mobilă. Sună. KATARINA se îmbracă cu o rochie
neagră. FRANK se întoarce. Se întâlneşte cu KATARINA în sufragerie.
Pauză.

KATARINA
Ce ziceau, n-aveau chef, î?

FRANK
Mi s-a părut că stăteau şi aştepteau de paisprezece zile să-i sune cineva.

KATARINA
Cu cine-ai vorbit? Cu Tomas?

FRANK ia cutia cu parfum din sacoşa din garderobă. Îşi dă cu parfum pe faţă.

De ce mi-ai zis să stau liniştită?

FRANK
N-am zis asta.
Pauză. Se privesc.

KATARINA
Uită-te la mine.

FRANK
Dar asta fac.

KATARINA
Dar nu mă vezi.
Încurajând sau sincer.
Mă iubeşti?

FRANK
Indiferent.
Pe tine?

KATARINA
Indiferentă.
Da. Mă iubeşti pe mine?

FRANK
Da. Te iubesc pe tine.
Tăcere.
Mult.
Vesel.
Dar nu-mi place de tine.
Pauză. Pune sticla de parfum pe masa rulantă.
Deloc. Îmi eşti foarte dezagreabilă. Dar nu pot trăi fără tine.

KATARINA
De ce nu?

FRANK
Cred că o s-o pun pe mama sus pe raft, ca să nu scrumezi pe ea.
Pauză.
Pune sacoşa de plastic pe raftul din şifonier.

KATARINA
Pune-o în faţa oglinzii ca să ai două. Când te duci la psihiatră?

FRANK
Cine?

KATARINA
Ziceai că ai sunat. – Parcă e o ea, nu?
FRANKPeste patru ani.

KATARINA
Ce?

FRANK
Patru ani.

KATARINA
Ce?

FRANK
Da, ha ha – e un timp de aşteptare de patru ani. Dar n-o să merg cu chestia asta despre care
vorbim. O să mă duc cu sinuzita mea.
Pauză.
FRANK se duce la masa mobilă.

KATARINA
Patru ani.

FRANK
Trec repede. Rapido.
Dă drumul la casetofon (cântăreaţă italiană.)
Bunule Dumnezeu… Nu pot. Nu merge. Nu se poate. Ce? Ce-o să fac?

FRANK
Bu.

KATARINA
Ce?

FRANK
Bu!

KATARINA
Ce e asta?
FRANK
Bu!

KATARINA
Ce dracu’ vrei să zici cu asta? Cine e? – De ce stai acolo şi zici “Bu”?

FRANK
Înseamnă “sal’tare” pe italiană.

KATARINA
Bu?

FRANK
Da. Bu – bu.

KATARINA
Ia radioul.
Bu! E curva aia nenorocită de italiancă pe care tu… Gianna… Anna… Pe ea n-o cred.

FRANK
Şi totuşi o uiţi mereu.

KATARINA
Nu, tu?
Aruncă radioul spre FRANK.

FRANK
Acum ne liniştim.

KATARINA
Ce să fac?

FRANK
Ce vrei.

KATARINA
Surd.
Ce vreau?

FRANK
Ceea ce vrei tu… E aşa de greu?

KATARINA
Da… Da, e.

FRANK
E?

KATARINA
Da. Da.

Pauză.

FRANK
De ce?

KATARINA
Calm şi limpede.
Pentru că eul meu eşti tu.

FRANK
Uimit.
Te rog… Vin într-o clipă. Bucură-te.

KATARINALa începutul unei căderi.

Mă faci să mă simt nefericită. Speriată… Şi aşa de confuză. Şi goală pe dinăuntru… Nu vreau
decât să fug… Înapoi… Înapoi.

FRANK
Unde?

KATARINA
La tine.
FRANK
Să nu plângi când vor veni. O să creadă că e din cauza mea. Termină acum… Nu, propun să
trăieşti viaţa pe care n-o poţi trăi cu mine
Sarcastic.
şi să ai tot ceea ce spui că eu te împiedic să ai… — dar nu te lega de propunerea asta.

KATARINA
De parcă vorbele lui au dus-o înapoi la tonul lor.
Nu, nu pot.
Direct.
Vino aici.
Într-un fel fericit.
Vino aici odată. Vino aici, am zis. Vino la mine, sunt aşa de mică.

FRANK
Cu faţa zbârcită.
Da, da, da, da, nu eşti aşa de mică.

KATARINA
Sigur că sunt. Dar în orice caz mai înaltă decât tine.

FRANK
Nu, nu eşti.

KATARINA
Sigur că sunt. Doar vezi asta.

FRANK
Aşa ceva nu poţi să faci. Nu sta pe pantofii mei din piele de antilopă. Acum vezi că sunt mai înalt
decât tine?

KATARINA
Ai dreptate. Deşi nu greşesc. Numai că am văzut greşit.
KATARINA îl sărută — el îi răspunde la sărut, devine sexual. Ea simte asta. Îi mângâie ceafa, ştie că el
reacţionează la asta – ea reacţionează la reacţia lui.
Îşi bagă mâna între picioarele ei, sub rochie.
Acum e şi foarte erotic, şi foarte obiectiv. Ajung lent pe podea. FRANK îi scoate chiloţii.
Să n-o iei ca pe o ameninţare, dar dacă vrei, o să fiu femeia ta toată viaţa.
Ciocăne la uşă.
Atâta vreme cât voi fi a dracului cu tine, o să rămâi lângă mine. Ştiu asta.

FRANK
Îi dă drumul.
Ciocăne la uşă.

KATARINA
Nu-i aşa?
Îl ţine strâns.
Nu-i aşa?

FRANK
Ce anume?

KATARINA
Direct şi reţinând şi obiectiv.
Atâta vreme cât te voi trata rău vei fi legat de mine.
Bătaie la uşă.
Nu-i aşa?
Ia ţigară şi brichetă din buzunarul de la piept al lui FRANK.
Sună feroce, dar acum vreau să fiu feroce. Acum poţi deschide.

Scena 2

O ultimă bătaie la uşă.

FRANK
Iese şi deschide.
Cum a fost orezul?

JENNA
Bună, Katarina – e petrecere?…

KATARINA
Nu, totuşi m-am îmbrăcat cu rochia asta.

JENNA
Oribil de drăguţă.

KATARINA
Of, nu, ţi se pare?

FRANKCum a fost orezul?

JENNA
Oribil de drăguţă. Îţi vine bine.

KATARINA
Intră.

JENNA
Ce drăguţ că aţi sunat. Tocmai stăteam şi ne uitam la fotbal.

FRANK
Tomas se uită în continuare?
Pauză.
Ce scor e?

JENNA
Calcă peste aspirator.
O, pot să folosesc puţin telefonul?

FRANKCe scor e?

KATARINA
Telefonul? Sigur.

JENNA
Neatentă, către KATARINA
Trebuie să-l sun pe Tomas.
FRANK
Închide radioul.
De ce?

JENNA
Intră în sufragerie.
E aici?
Se uită în jur – aproape precaută.

JENNA
Ce frumos v-aţi aranjat – atât de puţină mobilă peste tot – e într-adevăr frumos, nu? Pot să sun?

KATARINA
Urmează cablul.

KATARINA încearcă să apuce chiloţii care sunt în mâna lui FRANK.

JENNA
Alo – eu sunt – Jenna – am ajuns sus… – acum poţi să-l bagi înăuntru – dar pune-l cu grijă, să
nu-l trezeşti.
Aproape că şopteşte. KATARINA se duce spre uşa de la bucătărie.
Eşti înăuntru acum? – Nu în pat, ar putea să se sugrume. Pune-l pe masă… Poţi să taci puţin din
gură ca să aud.

FRANK
Şopteşte, astfel încât sună ca o înjurătură.
Ce tot face acolo?

JENNA
Ascultă, zâmbeşte.
Oohh, ce dulce, ce drăgălaş... Ce minunat pufăie.
Şopteşte în continuare.
Vii sus acum? Grăbeşte-te. Nu uita să închizi televizorul… Pa, iubitule…
Rămâne cu telefonul în mână.
Doarme aşa de dulce.

FRANK
În uşa de la bucătărie.
Ce faci acolo?

KATARINA
Tomas bagă telefonul în camera copilului şi-l pune lângă patul lui Wolfgang ca să auzim dacă se
trezeşte.

JENNA
Atunci mă dau repede jos.

KATARINA
Ce truc.

JENNA
Tocmai i-am dat să mănânce.

FRANK
Oo.
Se uită la receptorul telefonului, de parcă ar aştepta un râgâit.
Trebuie să vorbim încet?

JENNA
Tot timpul spre KATARINA.
Atunci nu mai trebuie să stau neliniştită tot timpul… De fapt nu ne-am gândit să mai facem alt
copil aşa la vârsta asta – mai curând invers, dar n-aş fi putut niciodată să trec printr-un avort.

KATARINA
Pot să ascult?
Ia telefonul, ascultă.

FRANK
Cum e?

KATARINA
Şşştt! Fantastic. Nu aud nimic.

JENNA
Niciodată n-aş fi putut să trec printr-un avort, nu după ce vezi ce iese – atunci e mai bine să te
plimbi de colo-colo ca un somnambul, fără să ştii dacă e noapte sau zi…
Îi zâmbeşte KATARINEI care se îndreaptă spre dormitor.
Ieri am uitat codul de la uşa de la intrare. Nu e normal. Acum mi-l aduc aminte, fiindcă Tomas a
zis că e anul în care a fost ucis Kennedy.

KATARINA
Ia loc.

JENNA
Mulţumesc… Oriunde…

FRANK
Să aduc o scrumieră?

JENNA se uită în jurul ei, merge în diferite direcţii, se adresează KATARINEI.

JENNA
Tu ai putea, Katarina?

KATARINA
Da, sigur. Ce-ai zis?

JENNA
Care a ajuns la masă cu receptorul în mână.
Să treci printr-un avort?

KATARINA
Eu nici măcar nu pot să fac copii.

JENNA
I-auzi, dar nu-ţi face griji – există oameni care au încercat zece ani şi pe urmă au avut copii, şi
există oameni care n-au avut. Aţi încercat să faceţi…

KATARINA
Repede.
Da, totul.
JENNA
Şi v-aţi culcat pe-o ureche imediat după aia –
FRANK s-a întors cu o scrumieră.

FRANK
Nu, viaţa nu e dreaptă.

JENNA
Nu, de ce-ar fi?

KATARINAIa loc.

FRANK
Pe scaunul frumos. De fapt e o singură mişcare.
Arată gesticulând.

JENNAO, ce frumos. De unde-l aveţi?

KATARINA
Ia scrumiera, dă scrum pe jos. FRANK intră în dormitor.
Dispreţuiesc mobila aia fascistă. Spermatozoizii lui Frank sunt prea osteniţi sau nu mă plac.

JENNA
Aproape se aşează.
Nu, nu am curaj să mă aşez pe el. S-ar putea să adorm.

KATARINA
Şi acum nici eu nu vreau… copii.

JENNA
Da, of, niciodată nu mă simt bine acolo jos, oricât aş tot muta mobila, fiindcă n-are nici un rost
când ai doi copii care o roade… Dar cred că e ceva greşit la apartamentele astea, sunt pur şi
simplu imposibil de mobilat, parcă nu te fac să te simţi ca acasă.

KATARINA
Care continuă să scrumeze pe podea.
Asta fiindcă e aşa de al dracu’ de sus până la tavan.

JENNA
Dar aici e frumos. Deşi aş vrea să fie şi la mine aşa de gol şi de curat.

KATARINA
Şi nu se poate? Dar nu pe gri. – Alb. – Nu gri.

FRANK
În uşa dormitorului. Şi-a luat pe el o cămaşă nouă.
Nu e gri. E alb.

KATARINA
Găseşti?

FRANK
Absolut, panelele sunt lac alb 85 – clasă, nu alta . Mai alb de-atât nici că se poate.

KATARINA
Panelele, da, dar celelalte.

JENNA
Deşi nu merge când ai copii mici – ei îşi lasă lucrurile mizerabile peste tot.

KATARINA
N-a fost niciodată alb. Gri Stockholm. Alb căcăcios mai degrabă.

JENNA
Ce expresie amuzantă. Alb căcăcios.

FRANK
Unde e dormitorul vostru acum?

JENNA
Ce?

KATARINA
De ce întrebi?

FRANK
Adică, unde dormiţi.

JENNA
Eu nu dorm aproape niciodată – în camera care dă spre grădină. Dar e un dezastru, fiindcă
trebuie să punem patul de-a curmezişul ca să putem deschide uşile să intrăm şi atunci stăm
întinşi şi ne holbăm pe hol la cizme şi mănuşi.
Pauză.
Fiindcă uşa aia nu poate fi închisă. S-a rupt. E aşa de deprimant.
JENNA bagă capul în dormitor.
Dormitorul nostru e verde.

FRANK
Deprimant.

JENNA
Ce?
JENNA pune telefonul pe masa mobilă. Receptorul lângă.

FRANK
Deprimant.

JENNA
Ce anume?

FRANK
Cuvântul “deprimant”. Nu l-am mai azuit de mult. Apropo, vă deranjăm?

JENNA
Care se mişcă foarte încet.
Nu, deloc, n-am observat, din contră.

KATARINA
Ce?
JENNA
Nu. N-am auzit nimic. Noi vă deranjăm?

FRANK
Nu, deloc. E aşa de linişte.

JENNA
Da, sunetele merg mai mult în jos… Maşina de spălat?

KATARINA
Se duce la fereastră.
Nu.

JENNA
Eu transpir tot timpul.

FRANK
Deloc.

JENNA
E pornită zi şi noapte.

FRANK
Mm.
Şarmant.
Şi noi ne-am cumpărat una.

JENNA
Cum adică prea mare?

FRANK
O mică drăcovenie.

JENNA
Dar să ne ziceţi dacă vă deranjăm – altfel e aşa de nasol.

KATARINA
Cred că noi suntem cei care vă deranjăm.
O prudenţă care s-a strecurat în dialog.
Am ţipat şi-am urlat şi-am trântit uşile şi-am stropit scara cu sânge.

JENNA
Dar a fost un accident.

FRANK
Da? Data viitoare va fi prin fereastră.

JENNA
Cearta e ceva normal. Şi noi ne certăm, cred.

KATARINA
Nu Tomas care pare atât de fantastic de amabil.

JENNA
Amabil? Da, nu mă plâng.
Amuţeşte – ei se uită la ea, ea continuă de parcă n-ar vrea să continue.
Nu ne certăm aproape niciodată.
Pauză. KATARINa ia un pahar gol pentru vin alb de pe masa mobilă. Iese în bucătărie. JENNA se duce
după ea, se opreşte în uşă. FRANK pune deoparte aspiratorul.
Simţul umorului ne lipseşte în egală măsură. Când Tomas se enervează, îi spun un singur lucru:
că-l iubesc. Dacă spui cuvântul potrivit, nu se întâmplă nimic. Dacă spui te iubesc la momentul
potrivit, atunci nu se lasă cu ceartă.

FRANK
Se duce la bucătărie.
|i-e sete?… Mie mi-e sete.

JENNA
E mult mai luminos aici, sus.

FRANK
|i se pare?
Ia un pahar plin pentru vin alb din mâna KATARINEI.
JENNA
După o clipă.
Da.

FRANK
Deşi e mult mai ascuns, mai protejat, aici sus. Mai nelustruit.
Intenţionat greşit.

JENNA
Sigur că e luminos… Şi e aşa de frumos când plouă şi fereastra e deschisă. Şi voi aveţi
porumbei care bat cu ciocul de fereastră? Mă simt bine în cartierul ăsta.
Mai cu viaţă.
Doar avem totul aici – poştă, farmacie, ICA, tutungerie, magazinul de băuturi alcoolice, aproape
de metrou şi …
Se uită pe fereastra de la bucătărie.
…acolo jos avem parcul… Acolo pot sta copiii vara. Să înveţe să meargă pe bicicletă. Unde e
Tomas?

KATARINA
Dar ai grijă să nu bage în ei otravă de şobolani.

FRANK
Porumbeii?

JENNA
Copiii?

KATARINA
Acum se pune otravă pentru şobolani chiar şi în lăzile cu nisip. Au venit nişte şobolani aşa de
mari în ultimii ani. La Roma se pune afară şi pentru porumbei, două soiuri diferite de otravă de
şobolani – un soi îi face pe porumbei să se micşoreze, lent dar neabătut, până mor, da, un fel de
sugrumare, în timp ce celălalt, din contră, îi face să se umfle ca nişte baloane, nu mai trebuie să
zboare, se umflă ca nişte baloane până explodează sus în aer, cu pucnete imense… e adevărat.

FRANK
Pucnete?
KATARINA
Pucnete, da.

FRANK
Uimit.
Nu cred că pucnete – poate vrei să zici pocnete.

KATARINA
Ceva teribil se furişează în vocea ei.
Nu – pucnete mari, scârboase, umflate.

JENNA
Brr ce scârbos… A trecut mult?… De când ai fost la Roma? E un oraş frumos.

FRANK
Povesteşte despre omul cu şobolani, Katarina.

KATARINA
Nu.

FRANK
Ba da, hai… A fost aşa de frumos azi-noapte când stăteam în pat şi tu povesteai despre omul cu
şobolani.

KATARINA
Am zis nu.

FRANK
Te rog, povesteşte, despre bărbatul care era îngropat într-o gaură în pământ, de nu putea să-şi
mişte nici mâinile, nici picioarele, cu un şobolan mic jos la picioare, un şobolan mic şi flămând
care nu putea să ajungă sus, aşa că a fost nevoit să mănânce, ca să-şi facă cale, prin rect, şi să
se târască afară în gură. Povesteşte-o. Te pricepi aşa de bine la povestea asta.

KATARINA
Enervată.
Povesteşte-o singur.
FRANKEu nu mi-o amintesc.

KATARINA
Dar despre tine e vorba.
KATARINA se duce în bucătărie.

FRANK
Cu înţelegere jucată.
Aha. Simţul umorului vă lipseşte în egală măsură. De la una la alta, cum se spune.
Tăcere.

JENNA
Da, ce mişto că aţi sunat. – La ce v-aţi gândit? Ce-o să facem?

FRANK
Ce-ai zis? Ce-o să facem? O să vorbim, o să ne ţinem companie.

JENNA
Împrăştiată.
A trecut atâta vreme de când n-am mai vorbit cu un adult, că am uitat cum e. Acolo jos, singurele
lucruri pe care le fac sunt să mă mişc de colo-colo, să gânguresc şi să vorbesc limba copiilor.
Când mă sună prietenii şi-mi povestesc ce-au mai făcut şi ce filme-au văzut, şi întreabă ce
părere am eu despre toate filmele care rulează, Silkwood sau Frances, eu nu ştiu despre ce
vorbesc – eu nu pot să vorbesc decât despre Bernard şi Bianca şi Cavalcada de Crăciun a
Răţoiului Donald sau despre acvariul de jos de pe Strada Vasa.
Vede afişul dintre ferestre.
Ce afiş frumos… Nu l-am văzut la început…
Puţin în defensivă, scuzându-se.
Şi despre teatru n-o să vorbim.

FRANK
Nu?

JENNA
Se aşează în fotoliu, pe ciocan şi cuie. FRANK le ia şi le pune pe raftul de pe hol.
Nu, mi-e atât de greu să aud ce spun. Pe urmă e aşa de oribil de scump să-ţi iei baby-sitter.
Consider că sunt prea mici. Excursiile mele se limitează la a coborî cu sacul de gunoi, la a
merge cu Sarah la bunica, sau la a merge să cumpăr scutece. De aceea e aşa de fantastic de
frumos să pot doar să stau aici, pur şi simplu, şi să mă relaxez fără să mă simt hiperîncordată tot
timpul.
Obosită.
Voi nu bănuiţi cât de odihnitor e. Aş putea să adorm.

KATARINA
Te ajutăm cu plăcere, dacă ai nevoie de ajutor.

FRANK
Cu ce?

KATARINA
Baby-sitter.

JENNACe? Ce vrei să zici?

KATARINA
Doar să zici.

JENNAÎndărătnică.
Da, chiar o s-o fac, dacă e cazul. Adică, vreodată, poate vrem să ieşim şi noi în oraş.

FRANK
Pot să ies eu cu tine. Unde ne ducem?

JENNA
Doar să facem o plimbare… Ce amabili sunteţi… Ce frumos.

KATARINA
Sigur că da.

JENNA
Ce minunat.
FRANK a pornit radiocasetofonul. Sinatra cântă “I didn’t know what time it was”. KATARINA îşi scoate
pantofii şi intră în dormitor.
Mama îl adoră.
FRANK
Katarina zice că e cea mai oribilă chestie care există.

JENNA
Când eram mică… seara, îmi cânta cântecul ăla cu Frank Sinatra.

FRANK
Cred că aş putea s-o plac.

JENNA
Îmi făcea patul în fiecare dimineaţă… Lua aşternuturile şi le pipăia şi auzea ce visasem în
noaptea aceea, aşa zicea.

KATARINA
În uşa de la dormitor, cu alţi pantofi.
Să nu vorbim despre părinţi. Nu suport.

JENNA
De unde-ai cumpărat pantofii ăia superbi?

KATARINA
Din Oraşul Vechi.

JENNA
Acolo trebuie să mă duc.

KATARINA
Se găsesc peste tot la Roma, la jumătate de preţ.

JENNA
Doar să arunc o privire la ei, vreau să zic.
De parcă ar fi numai ea în cameră.
Of, ce-am început să transpir. Curg apele de pe mine. Totul e ud. Ieri mă întrebam dacă nu
cumva am luat maioul unui tăietor de lemne pe mine, dar eram eu – eu care eram aşa de
mândră că nu transpir niciodată – ceva nu e în ordine cu glandele mele. Dar acum, imediat cum
mă gândesc, mă ud fleaşcă.
Către FRANK şi KATARINA.
Are de-a face cu graviditatea.

FRANK
Dar e destul de cald aici.

JENNA
Vă bate soarele toată ziua aici, sus? Unde e Tomas?
Pauză care se prelungeşte.
Azi-noapte l-am scăpat pe Wolfgang pe jos când îi dădeam să sugă. L-am scăpat pe parchet. Mi-
a alunecat, aşa, din braţe.

FRANK
Încearcă să fie alături de ea.
O, vai, dar cum s-a întâmplat?

JENNA
Fără să simtă ceva, tocmai atunci.
Nu ştiu… dormeam… A fost a doua oară.

FRANK
Ei… Vrei ceva de băut?
TOMAS în uşa de la intrare.

JENNA
Politicioasă.
Da, ceva răcoritor. Uite-l că vine! Tomas!
Tare.
Suntem aici, înăuntru! E Tomas.

TOMAS
Era deschisă.

KATARINA
Tomas! Intră!

TOMAS
Bună.

KATARINA
Bună, în sfârşit.

TOMAS
Ce?

KATARINA
Ne întrebam unde-ai dispărut.

TOMAS
Care pentru o clipă arată ca atunci când se aprind veiozele într-o cameră întunecată.
A trebuit să iau rufele de jos.

JENNA
Din televizor?

KATARINA
Aşează-te.

JENNA
Întinde mâna spre el, el o atinge când trece pe lângă ea.
Ce mult ai stat.

Scena 3

TOMAS
A trebuit să iau rufele de jos.

JENNA
Sper că nu l-ai trezit, nu?

KATARINA
Care s-a aşezat pe canapea.
Vino şi aşează-te aici pe canapea lângă mine.
JENNA
Ai închis maşina?

TOMAS
Ce ciudat să urci în alt apartament, deşi la fel.

FRANK
Nu la fel. Identic.

TOMAS
Ce? Da, exact.

KATARINA
Intenţionat nepoliticioasă.
Nu putem să aprindem nişte veioze, e al dracu’ de întuneric aici sus.
Zice aici sus.

FRANK
Dar e frumos că e întuneric.

KATARINA
Puţin necontrolată.
Dacă am zis că e întuneric, ar trebui să te ridici imediat şi să aprinzi tot ce poţi.
Către TOMAS.
Bună, Tomas.

TOMAS
Bună.

JENNA
Tot timpul arată de parcă tocmai s-a terzit şi s-a ridicat de pe canapea. E aşa de apatic.

KATARINA
Bună, bună.
FRANK se duce în bucătărie. Ia radiocasetofonul cu el. Cântă tot Sinatra.

TOMAS
Da, bună.

KATARINA
Ia loc.
Personal.
Ce mai faci?

TOMAS
Bine. Bine-bine.

KATARINACalmă.
Văd… Se vede pe tine că te simţi bine.

TOMAS
Şi pe tine.

KATARINA
Da, poate…
Cu uşoară satisfacţie.
Mda, te-am visat azi-noapte.

TOMAS
Ce? – Pe mine?

KATARINA
De parcă ar fi bucuroasă.
Erai mare şi amabil – cel puţin în vis… A fost un vis foarte frumos. Sunt ciudate visele – cine se
furişează în ele.

JENNA
Chiar l-ai visat? Cum?

KATARINA
Nimic special… Ai intrat în visul meu. Ce faci acolo?
FRANK închide radiocasetofonul cu Sinatra.
|i-ai cumpărat ochelari noi?
TOMAS
Şi-i scoate, se uită la ei.
Pe ăştia?
Îşi masează ochii.
Nu, îi am de doisprezece ani. Deci nu aceeaşi. Dar modelul.

KATARINA
Da, sunt drăguţi. Îţi vin bine.

TOMAS
Încep să fie iar la modă.

KATARINA
Repede.
Îţi vin bine.

TOMAS
Eu nu visez. N-am timp.
Pauză.
Voi ce faceţi?

JENNA
Vorbim. Ne ţinem companie.

TOMAS
I-auzi.

FRANKA intrat în cameră.

Câţi copii aveţi?

KATARINA
Nu bem ceva?

TOMAS
Către JENNA.
De ce eşti aşa de udă?
FRANKCâţi copii aveţi?

KATARINA
Doar ştii.

JENNA
Doi… N-am ce face, transpir. Asta se întâmplă după a doua naştere. Nu trebuie să dormi în
acelaşi pat cu mine.

FRANK
Scuze, la cel mic mă refeream. E fată?

TOMAS
Cine? Wolfgang?

FRANK.
Aha. Cum îl cheamă?

TOMAS
Clar.
Wolfgang.

FRANK
Uimit.
Doar nu Wolfgang?

TOMAS
Ba da.

JENNA
După bunicul… tatăl lui Tomas…

FRANK
Aha – şi a şi început să meargă de-a buşilea şi să încerce să se ridice şi să dărâme tot?
Amabil.

TOMAS
Destins. Ia receptorul telefonului.
Nu, nu, deloc.

FRANK
Poate că e întârziat… Băieţii sunt puţin întârziaţi?

KATARINA
Decât ce anume?

FRANK
Decât fetele. Nu contează… Şi e sănătos?

TOMAS
Nu, e bolnav.

FRANK
Aha.

TOMAS
Da.

JENNA
E bolnav de când s-a născut.

FRANK
Ceva de băut, ziceai.

TOMAS
Tuşeşte toată noaptea.
De parcă n-ar putea s-o spună. Pune receptorul laoparte.
Jenna crede că are tuse.

JENNA
Tuse măgărească. Nimic periculos.

FRANK
Bietul micuţ – nu e bine când sunt mici.
JENNA
Nu e nimic periculos – doar să stai şi să-i ţii sub observaţie toată noaptea. A fost groaznic când
Sarah a luat tuse măgărească.

TOMAS
Bagă capul în dormitor. Uşa e deschisă.
Simţind atenţia KATARINEI, uşor deprimat.
E aşa de emoţionant într-un fel – sunt aşa de emoţionanţi când stau întinşi acolo şi tuşesc şi nu
pot respira cum trebuie şi cască gura după aer.

FRANK
Cred că nu e prea bine dacă adorm.

JENNA
Nu, a trebuit să mă duc şi s-o ţin în braţe jumătate de noapte. Te-am sunat de douăzeci de ori. El
era la curs la Malmö. Nu ştiam ce să fac. Până la urmă –

KATARINA
Trebuie să fie epuizant.

JENNA
Chiar că e.
Pauză.
Un copil care doarme adânc cântăreşte mult mult mai mult decât de obicei.

KATARINA
Sper să se facă bine cât mai curând. Ca să puteţi şi voi să dormiţi.

JENNA
Aproape recalcitrantă.
Sarah e sănătoasă.

TOMAS
Wolfgang e.

JENNA
Wolfgang e bolnav.
Defensiv.
Poate fi şi.

TOMAS
Da, poate să fie şi crup.

JENNA
Nu, nu e.

TOMAS
E aşa de emoţionant să auzi vocea aia mică şi răguşită, sună aproape ca Jimmy Durante.
Râde.

FRANK
E un nume frumos – Sarah… Dacă aş avea o fetiţă ar chema-o Lena…

KATARINA
Nu, of, cunosc atâtea Sarah nesuferite… Da, scuze…
Îi zâmbeşte lui TOMAS.

TOMASDe acord.
Dar aşa e, că numele iau culoarea persoanelor pe care le cunoaştem.

FRANK
Se simte cât de prost îl consideră pe TOMAS.
Sigur că aşa e.
Către JENNA.
Chestia aia pe care ai spus-o, că bebeluşii care dorm adânc sunt mult mai grei decât de obicei –
da, interesant.

JENNA
Din nou cu gândul în altă parte.
Nu, nu ştiu – e doar o experienţă.

KATARINA
Fără să se adreseze cuiva.
Tomas –

TOMAS
Da.

KATARINA
Către FRANK.
Nu ne serveşti cu nimic?

FRANK
Ce?… Ba da, sigur. Iertaţi-mă.
Interesul tuturor se îndreaptă spre el. Pauză.
La ce stau să mă gândesc?

KATARINA
Dintr-o iritare mai degrabă fizică decât emoţională.
Of, ce încordat eşti!

FRANK
Fără să se apere.
Eu? Nu, deloc.

KATARINA
Sigur eşti. Uită-te la coşul pieptului – se umflă şi se desumflă ca un piston. – Dar destinde-te, ce
dracu’, fii şi tu ca un om normal.
Ca un medic.
Nu te mănâncă nimeni… – Ai auzit – Frank?

FRANK
Ce?

KATARINA
Linişteşte-te.

FRANK
Nu înţeleg despre ce vorbeşti.
Pauză. FRANK se aşează pe rezemătoarea pentru braţe a fotoliului în care stă JENNA.
Thé… n-o să bem – ci ceva mai tare.

JENNA
Se apleacă şi ia o revistă de pe masă.
Ai văzut ce scaun fantastic a cumpărat Frank?

FRANK
Către KATARINA.
Nu înţeleg despre ce vorbeşti.

TOMAS
O, Doamne Dumnezeule – e un scaun?
Se uită îndelung.
Dar e aproape o operă de artă.

KATARINA
Fără a-i răspunde lui FRANK.
E o operă de artă în care nu se poate sta.

TOMAS
Nu ştie dacă vrea să comenteze despre scaun. Se aşează pe scaun.
Vai vai vai – fantastic… Cât a costat?

KATARINA
Ghici.
8.000.

TOMAS
8.000. E adevărat? Nu se poate. Nu 8.000.

KATARINA
Întreabă-l.

FRANK
Se ridică.
Vă e foame?
JENNA
Din contră.
Către TOMAS. Iritată.
Ce-ai făcut cu marmelada? Ai făcut-o singur.

TOMAS
Drace, am uitat de ea – să mă duc jos s-o aduc?

JENNA
E atât de incredibil…

KATARINA
Tomas?
TOMAS zâmbeşte de parcă a fost lăudat.
Stai acolo şi mustăceşti.

TOMAS
Da… ce să fac?

KATARINA
De ce anume?

JENNA
Tomas, sigur ai închis maşina?

TOMAS
Da da, da da, da da, cred, aproape.

KATARINA
Extraordinar să vezi un om care dă impresia de armonie.

JENNA
Nervoasă.
Da, se mulţumeşte cu aşa puţin.
Către FRANK care se ridică în faţa ei, ca o umbră care va cădea.
Am auzit că a murit mama ta. Îngrozitor.
FRANKA mea?

JENNA
Nesigură.
Da, Katarina mi-a zis.

FRANK
De ce a zis asta?
Zâmbeşte. Se duce la fereastră. Pauză.

JENNA
Nu a murit?

KATARINA
E pe hol.

JENNA
O priveşte pe KATARINA împotriva voinţei sale.
Ce? Ce-ai zis?

KATARINA
E într-o pungă de plastic – acolo afară – unde a pus-o Frank… Sigur… Acolo se află mămica
lui… E adevărat! Nu-i aşa?… Nu-i aşa, Frank?

FRANK
Ce?

KATARINA
Îmi cer scuze, dar sună poate –

FRANK
Se adresează KATARINEI.
Nu suport să te ascult.
Fără nici cel mai mic efort.
Ce vreţi?…
– ce vrei să bei?
JENNA
Scuze – ce zici?
De unde să ştiu eu… Tu ce vrei, Tomas?

TOMAS
Da, orice.

FRANK
Mai tare. FRANK mută masa rulantă spre canapea.
Whisky – vin? Am un vin foarte bun care se numeşte Dry Pinot.

JENNA
Un whisky ar fi bun, dar atunci o să mă prăbuşesc sub canapea. Să nu mă băgaţi în seamă
atunci. Să mă lăsaţi acolo jos.

FRANKŞi tu la fel, Tomas?

TOMAS
Nu, eu mă ţin în fund în continuare. Sigur că da – beau cu plăcere un whisky… Mulţumesc.

JENNA
Chicoteşte pentru sine.
Aşa spune mama mereu – mi-aş dori să am curaj să mă întind sub covor.

TOMAS
Cu interes indiferent.
Ce vrea să spună cu asta? Nimic?

JENNA
Dar înţelegi – să moară, fireşte.

TOMAS
Eu n-am auzit-o niciodată spunând asta.

JENNA
Franc.
N-ai auzit niciodată asta?
TOMAS
Nu.

JENNA
Nu, clar că nu, de ce să auzi?
Agresivă.
Nu eşti deloc neliniştit, nu, pe dracu’. Doar pari după voce.

FRANKŞi tu ce vrei, Katarina?

KATARINA
Gin, dacă n-ai nimic împotrivă.

FRANK
Gin? Deja?

KATARINA
Da, mulţumesc, dacă n-ai nimic împotrivă?

FRANK
Cavalereşte. Se întoarce spre KATARINA.
Nu, de ce să am?
Iese, se duce la bucătărie, fluieră în continuare melodia italiană – fluieră adesea în mod inconştient ceea
ce gândeşte.

TOMAS
Convingător.
|in foarte mult la mama ta.

JENNA
Destul de ciudat.

TOMAS
Şi mai convingător.
Nu, chiar o plac.
JENNA
Înţeleg c-o placi. Doar te consideră cel mai sexy bărbat pe care l-a văzut.

KATARINA
Prezentă.
O, vai…

JENNA
A doua zi vrea să ne despărţim.

TOMAS
Ce?

JENNA
Speriată.
Auzi ce spun.

TOMAS
De ce?

KATARINA
Nu, te rog, hai să nu vorbim despre părinţi… Nu suport, pur şi simplu. Eu una am o mamă cu
care nu ştiu ce să mă fac…
JENNA se apleacă, şopteşte.
Ce?
Mai tare.
Ce zici?

JENNA
E adevărat că mama lui Tomas a murit?

KATARINA
Ne ducem la înmormântare mâine. Da, sigur că e moartă… Nu, prohod. Ce drăguţă e mănuşa
aia.
Se referă la bandajul alb pe care-l are JENNA la mâna stângă.

JENNA
Da, nu înţeleg de ce crapă – pielea. Am exemă de când eram mică. Am citit o carte despre piele
acum ceva vreme… Scria acolo că copiii care nu sunt iubiţi…

TOMAS
Concomitent.
Sau mângâiaţi…

JENNA
sau mângâiaţi au adesea probleme cu pielea, exeme sau alergii… Dar nu e şi cazul meu…
deloc… eu am primit atât de multă dragoste când eram mică, aproape că am fost sufocată de
toţi.

KATARINA
La Veneţia am întâlnit un bărbat la o terasă, la o cafenea, şi avea un obiect frumos, care semăna
cu un blender. S-a dovedit că mama lui murise şi fusese incinerată. Şi că dorinţa ei fusese ca el
s-o ducă pe insula…

FRANK
Torcello…

KATARINA
Da… şi să-i împrăştie cenuşa în mare. Luase un vapor până acolo şi o vărsase în apă. Dar când
să arunce urna, i s-a părut aşa de frumoasă. Nu credeam să existe urne aşa de mici. Şi aşa era
urna aia pe care mi-o arătase mie. Stătea acolo cu ea, la masa de la cafenea, de parcă
amesteca un cocktail.
Toţi râd, chiar dacă nu li se pare amuzant, în afară de FRANK. KATARINA către FRANK, după ce s-a
oprit din râs.

FRANK
Sigur. Al dracu’ de mişto.

KATARINA
Către TOMAS.
El nu râde… Nu îndrăzneşte.

TOMAS
Care nu ştie intenţia.
De ce nu?

KATARINA
Unde e paharul meu?
FRANK ignoră întrebarea.

TOMAS
E o poveste destul de bună.

KATARINA
Pe urmă a descoperit…

FRANK
Noroc!
Dă noroc cu JENNA.

JENNA
Cred că noi n-o să ajungem niciodată la Veneţia.

KATARINA
Către FRANK. Răutăcioasă.
A observat ce forţă fantastică de atracţie avea asupra fetiţelor de pe plajă, şi şi-a pierdut interesul
pentru urnă. Nu-i aşa, Frank?

FRANK
Nu cred c-am auzit ce-ai zis. Noroc!
FRANK dă noroc cu TOMAS.

KATARINA
Nu pune la suflet ce zic eu.

FRANK
Ce-ai zis?

KATARINA
Nimic… Pupici.
Îi ia mâna, o ţine, iubitoare.
Şi voi ziceţi pupici?

JENNA
Pupici?

KATARINA
Când vorbiţi la telefon?
JENNA dă din cap.
Atunci mă neliniştesc tare de tot… Atunci ceva nu e în ordine, dacă nu ne zicem pupici înainte de
a închide telefonul. Nu-i aşa, Frank?
FRANK dă din cap afirmativ. Îşi miroase mâna. Are mirosul ei.

TOMAS
Ce whisky formidabil.

KATARINA
Aştept până în ultima clipă… şi dacă el nu zice pupici, ci închide imediat… nu mi-e bine.

FRANK
Mulţumit.
|i-a plăcut?

KATARINA
Trebuie să zici pupici până murim.

TOMAS
Fantastic de bun… Ce marcă e?

KATARINA
Unde e ginul meu?

JENNA
Mie mi se pare că toate whisky-urile au acelaşi gust.

TOMAS
Nu, nu e nici pe departe adevarăt.
JENNA
Atunci, nu.
Pauză.
E adevărat?
Mama ta –

FRANK
Putem să facem espresso. – Mama mea!

JENNA
Dar e într-o pungă de plastic pe hol?

FRANK
Da.

JENNA
Dar nu se poate!

FRANK
Îngropată, dar nu moartă. Cum se spune. Nu, incinerată, dar nu moartă.

JENNA
Nu e ciudat?

FRANK
Ce anume?

JENNA
Dar doar n-o s-o ţineţi acolo, nu?

FRANK
Fratele meu şi nevastă-sa vin mâine şi atunci o luăm şi-o ducem la Cimitirul de Nord şi-i facem
prohodul.
FRANK se apleacă şi ascultă în receptorul telefonului.
Eu şi fratele meu şi cu nevastă-sa.

KATARINA
Ia o ţigară din buzunarul de la piept al lui FRANK.
Aud că eu n-o să vin cu voi.

FRANK
Au trimis-o cei de la pompele funebre, colet. M-am dus să-l ridic de la poştă. Era aşa de mică –
practică, uşor de mânuit. Vreţi să vedeţi?
FRANK se îndreaptă spre hol.

JENNA
Of. Nu, mulţumesc.
Îşi ridică tot timpul fusta peste o copasă.

FRANK
Nu e decât puţină cenuşă.
Pauză.

KATARINA
Duminică mă duc la ţară la mama mea.

FRANK
Ce plăcut.

KATARINA
Doamne Dumnezeule.
Se apleacă şi-l lasă pe TOMAS care se ridică, să-i aprindă ţigara, spune “mulţumesc” înainte să-şi
aprindă ţigara.
FRANK aşează sacoşa în faţa uşii de la toaletă.

FRANKDe ce rupi filtrul aşa?

KATARINA
Trebuie, neapărat… Ce-ai zis?

FRANK
Se aşează pe canapea, lângă KATARINA.
Mda, am zis, de ce rupi filtrul de la ţigară? De ce cumperi ţigări cu filtru dacă oricum rupi filtrul?
Asta nu înţeleg. De ce faci aşa?
KATARINA
Trebuie să ştim tot ce facem?

JENNA
Se ţine cu mâna de sâni.
Vai, acum a venit iar momentul.

TOMAS
Ce e?

JENNA
Înnebunesc.
Pauză.
Credeţi că e bine dacă beau alcool cât alăptez?
Se apasă pe sâni.
Curge.

FRANK
Curge?

JENNA
Da, vai, da.
Tăcere.

FRANK
Ce simţi?

JENNA
Trebuie să mă duc la toaletă.

FRANK
Da, sigur.
Se ridică.

Găseşti singură.
JENNA se uită implorând la TOMAS care geme disperat.
JENNA
Ce-ai zis?

TOMAS
Nu, nimic. Nu fi dificilă acum.

JENNA
Depresivă.
O, nu, n-o să fiu, doar o să mă târăsc afară.
Se duce la toaletă. Se lipeşte de perete ca să stea la distanţă de presupusa urnă.
FRANK se aşează.

TOMAS
Ce-a vrut să zică?

FRANK
Ce minunat.

KATARINA
Ce e minunat?

FRANK
O femeie cu sâni care curg şi toate astea. Sau tu ce zici, Tomas?

TOMAS
Arată de parcă mai curând ar crede că e neplăcut, de parcă ar găsi-o pe JENNA şleampătă şi capricioasă.
Durează.

FRANK
Ce anume?

TOMAS
Da, până sunt iar frumoşi.

KATARINA
Frumoşi?… Ce vrei să spui?
TOMAS
Până sunt iar în ordine, până se refac şi organismul începe să funcţioneze ca de obicei, nu ştiu
cum să explic.
Nu mai facem alţi copii.
Fără lipsă de politeţe.
Nu trebuie decât să mă duc la culcare şi ea rămâne gravidă.
Nu e un gând neplăcut.
Pauză.
Zgomot de la toaletă.

JENNA
Au!

TOMAS
Ca un copil.
Ce dracu’ face?

FRANK
Vrea să se ridice.
O, drace, sunt o grămadă de cioburi acolo. Katarina şi-a ieşit din fire.

KATARINA
Tacă-ţi fleanca!

JENNA
Jalnică.
Tomas – Tomas!

TOMAS
Încet, pentru el.
Ce, ce e?

JENNA
Pauză.
Nu poţi să vii să mă ajuţi?
FRANK
Răspunde-i odată.

TOMAS
Ce vrei?

JENNA
Tomas! TOMAS!

TOMAS
Daaa!

JENNA
De ce nu vii când te strig?

TOMAS
Doamne Dumnezeule – acum ce mai e?… E penibil.
Nu vrea, dar se forţează să se ridice din furia lui, şi iese. Pune ochelarii pe parchet.

KATARINA
Ce e?

Frank, într-o stare de stupefacţie neutră.

KATARINA
Calmă, arogantă.
Te uiţi la mine de parcă aş fi un animal

FRANK
Dar eşti un animal.

KATARINA
I-auzi.

FRANK
O mică târâtoare.
Zâmbeşte.
TOMAS
Intră. Se opreşte în uşa toaletei.
Acum şi-a udat bluza… Ce dracu’ să fac?… Ai ceva să-i împrumuţi – orice.

KATARINA
Nu cred. Să mă uit?
Se ridică iritată, se duce şi caută în dormitor, se întoarce cu un pulover de lână foarte mare. I-l aruncă lui
TOMAS.
Da, numai pe ăsta îl am. Dacă nu, poţi să dai o fugă până la tine să aduci ceva.

TOMAS
Nu, e bun.
Îi aruncă JENNEI puloverul prin uşă, ia paharul, bea, se uită ruşinat sau îngândurat la înghiţitura care se
află în pahar.

FRANK
Ce-ai zis?

TOMAS
Hoho da da.

FRANK
Aha… Cum vă simţiţi?

TOMAS
Ştiţi cum e.

FRANK
Nu.

TOMAS
Ca mine, cel mai mult muncă, după care acasă, haleală, băgat copiii în pat.

FRANK
Care stă pe canapea, e în drum spre ceva foarte îndepărtat.
Nu apuci să faci prea multe.
KATARINA s-a dus la bucătărie să mai aducă vin alb.

TOMAS
Mai ocupat de unde s-a dus KATARINA.
Nu, dar ajunge. Joc puţin tenis.

FRANK
Tenis? Tenis?

TOMAS
Da… Tu?

FRANK
Da, ştii… Dar tu? – N-am putea să începem să jucăm tenis împreună, tu şi cu mine, o dată pe
săptămână?
Fluieră.
Ce zici de asta?

TOMAS
Tu şi cu mine?

FRANK
Da, ce zici de asta?

TOMAS
Fără intenţie.
Mm, am deja pe cineva cu care joc.

FRANK
Ai – ce anume? Tenis.

TOMAS
Da, exact.

FRANK
Nu squash?
TOMAS
Nu e tenis. Tu ce faci?

FRANKEu?

TOMAS
Cu ce te ocupi? Body building intelectual?
FRANK râde. Fredonează.
Povesteşte.

FRANKGândindu-se.
Daa… ce fac?… Încerc de fapt să alerg zece kilometri în fiecare dimineaţă.

TOMAS
Fără mult sentiment.
Încotro?

FRANKÎncotro?

TOMAS
Da.

FRANK
În jur în jur… tot timpul…

KATARINA intră în sufragerie.

FRANK
Treaz.
Eşti nervos?

TOMAS
Nu.

FRANK
Aşa mi s-a părut. Sigur?
TOMAS
Ei, nu.

KATARINA
Ştii pe cine fredonez?

FRANK
Ce?… Nu, habar n-am.

KATARINA
Pe curva aia italiancă pe care ai futut-o la toaletă la Orly.

FRANK
O drace – nu credeam că pe aia o fluieram.

KATARINA
Nu fluierai. Fredonai.

FRANK
Nu era Orly.
Zâmbeşte.

KATARINA
Pauză.
Unde e Jenna?

FRANK
S-a târât în lada cu nisip.
Către TOMAS.
Eşti foarte sigur că nu te-ai enervat?

TOMAS
Da.

FRANKDeci nu te-am scos din minţi?

TOMAS
Amabil. Se aşează pe canapea.
Nu, nu poţi.

FRANK
Ok. Bine.

KATARINA
Urlă brusc.
Giiin!

FRANK
Ce-ai zis?

KATARINA
Nu ne mai dai de băut?

FRANKSe ridică.
Ba da, poate. Tomas – mai vrei?

TOMAS
Da, de ce nu?

FRANKDe data asta ce vrei? Whisky? Gin?

TOMAS
Da, orice.

FRANKSe duce la masa rulantă.

O să primeşti.

KATARINA
Frank?… Frank?

FRANK
Da, Katarina – acum ce mai vrei?
KATARINA
Da… mmm… mmm, aş vrea şi ceva de ronţăit, dacă tot te duci la bucătărie… De ce nu aduci
ceva când te întorci?
FRANK extrem de indecis – îşi pocneşte degetele, dar complet inconştient. TOMAS se ridică şi se duce la
fereastră. Îi dă lui FRANK paharul său gol pe drum.
Iubitule.
Un avion de pasageri luminat trece repede şi fără sunet, coborând, prin faţa ferestrei, pe cerul gri de
amurg. Ei se uită la el, de parcă n-ar fi trecut.

FRANKCe-ai zis?
Îi toarnă lui TOMAS în pahar.

KATARINA
Zâmbeşte încurajator.
Iubitule.
Pauză scurtă.

Scena 4

FRANK îi dă paharul lui TOMAS. Intră în dormitor.

KATARINA
Se uită distrată după el.
O, ce furios e… vai vai vai… O să fie plăcut.
Îi zâmbeşte lui TOMAS.
Bună… Bună – tu eşti?

TOMAS
Da, sigur.

KATARINA
Se uită la el. El îi răspunde la privire, dar termină după o clipă. Se privesc. TOMAS se aşează din nou în
fotoliu.
Vai, ce enervat e. Ascultaţi ce zornăie.
KATARINA se duce în spatele canapelei, se aşează pe marginea canapelei. Pune mâna pe marginea
canapelei.
TOMAS
Îşi pune mâna pe a ei. Îşi retrag repede mâinile.
Vai… A fost vina mea.
Se scarpină pe mâini – unul din obiceiurile lui.

KATARINA
N-o văd ca pe o vină.

TOMAS
Nu… Ce anume?

KATARINA
Că m-ai atins cu mâna… Ce voiai să spui?

TOMAS
Las-o pe canapea.

KATARINA
Mâna?

TOMAS
Da?

KATARINA
Dar atunci fă-o.
TOMAS o atinge iar cu mâna.
KATARINA se lasă pe spate, o miroase, lângă umărul ei, aproape inconştient – neovoia ei de miros e
foarte puternică şi de necontestat.
Strănută.
Să nu te mai da cu apă din aia de toaletă, e prea comună. Miroşi exact ca mama. Ia-ţi alta.

TOMAS
Care?
Îi mângâie mâna KATARINEI.

KATARINA
Îşi retrage mâna.
Sunt aşa de obosită.

TOMAS
Aha.

KATARINA
Tu ce-ai spune dacă ai fi trezit în fiecare dimineaţă de cineva care aruncă o grămadă de rahat pe
tine, o pizza întreagă pe faţa ta?
KATARINA se duce la fereastră.

TOMAS
Drăguţă rochie.

KATARINA
Găseşti?

TOMAS
Da. Drăguţă, dar neagră.

KATARINA
Mie îmi place negrul.

TOMAS
Nesigur.
Da, şi mie.

KATARINA
Da?
Pauză.
În Italia nu e deloc nelalocul lui să te îmbraci drăguţ şi elegant, ca aici – acolo până şi cei mai
săraci muncitori au un costum închis la culoare şi pantofi super drăguţi. Eu vreau să fiu elegantă.
Îmi plac cămăşile tale.
Pauză. KATARINA se aşează pe canapea. Strănută.
Mama mea.
Pauză.
|i-ar plăcea de ea.
Adulmecă, strănută.
TOMAS
Mama ta?

KATARINA
Miroşi exact ca ea. Ciudat.

TOMAS
Pesemne că folosim aceeaşi apă de toaletă.

FRANK intră din dormitor.

FRANK
Despre ce vorbiţi?

KATARINA
Amabilă.
Despre tine.

FRANK
Nu se întreabă nimeni unde-a dispărut Jenna?
Se duce la toaletă, bate la uşă şi se întoarce cu ea.

JENNA
În lumina prea puternică, clipeşte din ochi.
Scuzaţi-mă… Aproape c-am adormit… Of, ce rău mă simt.

FRANK
Vino şi aşează-te aici lângă mine.

JENNA
Am zis că mă simt rău, Tomas…

TOMAS
Ce-ai zis?… Aşa e, iubito?
Pauză.
|i-e rău?
JENNA
Nu te strădui… deranjez?

TOMAS
Pe cine?

JENNA
Nu mă refer la tine. Dacă asta credeai.

TOMAS
Nu, sigur că nu la mine te refereai.

FRANK
O conduce pe JENNA la fotoliu.
Da, eşti foarte palidă.

KATARINA
Bea puţin whisky!

JENNA
Către FRANK lângă care aproape că se aşează ca să povestească.
Am asta de un an de zile… e atât de deprimant… scuză-mă.
Pauză.
Îmi aduc aminte când eram gravidă cu Wolfgang şi mergeam cu Sarah la grădiniţă.

KATARINA
Răutăcioasă.
Sarah e fetiţa Jennei şi a lui Tomas.

JENNA
Atunci avea patru ani. Acum face în curând cinci. E la mama.

TOMAS
Vrei să povesteşti ceva?
Tăcere.
Începusei ceva –
JENNA
N-am nimic interesant. Pot la fel de bine să mă duc jos.
Gol.
N-am nimic de spus. Nimic. Pot la fel de bine…

TOMAS
Nonşalant.
Ce anume?

JENNA
Să tac.

FRANK
Hai, povesteşte.

JENNA
Ce anume?… De ce. Nu e nimic special. Nu e decât penibil. Să fiu şi penibilă?

FRANK
Nu eşti penibilă. Deloc. Hai, povesteşte.

JENNA
Nu e amuzant… A fost doar un lucru care s-a întâmplat când eram în luna a doua. Când eram
gravidă.
Amuţeşte şi tace, pe urmă povesteşte încet, fără să-i pese dacă aude cineva.
Mi-era aşa de rău, că vomitam aproape în fiecare dimineaţă, când stăteam în autobuz şi
încercam să mă abţin ca să pot să vărs în parcela de lalele din faţa grădiniţei ei şi într-o
dimineaţă ea mi-a arătat cu degetul cealaltă parcelă şi-a zis:

TOMAS
Concomitent.
Şi în aia, mamă.

JENNA
Şi în ia, mamă. Ştiu că nu e amuzant.
FRANK
Are un râs tare şi cu ecou, pare că nu se mai termină, vede că ei se holbează la el.
Iertaţi-mă că râd aşa.
Râde din nou, la fel de tare.
Şi eu ştiu cum sună ei.
Către JENNA.
Al dracu’ de amuzant. Acum trebuie să mă duc să mă piş.
Se duce la toaletă.
Stau tăcuţi, sunt nevoiţi să asculte, fiindcă el nu închide uşa.

JENNA
Calm, tandru.
Voi n-o să aveţi copii?

KATARINA
Calmă, la rândul ei.
Nu… Nu.

FRANK
Mai bem?
Care vine înapoi, amabil. Din uşa toaletei.

JENNA
Cât e ceasul?

FRANK
Arăţi îngrozitor de obosită, Jenna… Vrei să te întinzi un pic?
Către TOMAS.
Uită-te la ea…
JENNA se ridică. Se îndreaptă spre TOMAS împleticindu-se.

TOMAS
Se ridică repede de pe canapea şi se aşează în spatele lor.
O să se vomite, acum, iar?

FRANK
Poate că cel mai bine ar fi să te întinzi?
JENNA
Îl imită pe TOMAS.
O să se vomite, acum, iar?
Dă greu din cap. FRANK o conduce pe JENNA pe canapea.

KATARINA
Da, o să te simţi şi tu bine, nu?

FRANKSe uită la ea.

Eu?… Când anume?

KATARINA
Mâine, când o să scapi de mine.
KATARINA s-a ridicat şi ea şi se duce la masă.

FRANK
Pentru sine.
Da, e corect. Ai dreptate. Dacă vrei o pernă, Jenna… întinde-te.
Se aşează pe canapea.

KATARINA
Cu voce mai ridicată decât ceilalţi.
Şi după înmormântare, după aia ce faci?

FRANK
Mă gândesc dacă să mă duc la film.
Către TOMAS.
Aţi fost să vedeţi vreun film bun în ultima vreme?

JENNA
Nu.

TOMAS
Mă bate gândul să fac rost de un video – să închiriez unul. Nu ştiu.

JENNA
Calmă, dar cu intensitate puternică.
Niciodată în viaţă. Niciodată. Auzi ce spun? N-o să avem nici un video. N-o să avem nici un
video. O să-l distrug. Pot să-ţi spun asta. E oribil. Oribil! Crezi că eu vreau să văd din alea… ce-
or mai fi… când oamenii se rup în bucăţi… crezi că tânjesc după asta… crezi!

TOMAS
După o clipă lungă de jenă, poate.
Da… nu…
Pauză.

JENNA
Crezi că tânjesc după asta?
Pauză.
Asta crezi tu.
Foarte hotărâtă, sinceră.
N-o să avem nici un video.

FRANKNu?

JENNA
Atunci i-ai putea omorî în bătaie pe copii. Şi pe mine. Ai sta acolo cu videoul tău toată noaptea.

TOMAS
Dar îmi plac filmele…
Ca să repete.
… nu înţeleg… în nici un caz fiindcă am chef să mă uit la aşa ceva… mie întotdeauna mi-a
plăcut…

JENNA
Furioasă la culme.
Tu nu auzi ce-ţi spun!… Dacă cumperi un video, îl arunc pe fereastră!

TOMAS
Râde, în ciuda furiei sale.
Dar asta nu-i interesează pe Katarina şi pe Frank, nu?

JENNA
Ai auzit ce ţi-am spus. Dacă eşti obligat să te uiţi la oameni care se dau unii la alţii ca animalele
sălbatice, atunci poţi s-o faci altundeva, dar nu acasă.

KATARINA
O întrerupe tare, dar pentru a aplana conflictul, sinceră. Ia sticla de whisky, toarnă.
Da, şi eu aş vrea să merg la cinema… e vreun film deosebit pe care vrei să-l vezi?

FRANKZâmbeşte de parcă ar fi singuri.

Nuuu… mă gândesc la… Recepţionerul nopţii.

JENNA
Îl arunc pe fereastră.

KATARINA
Noi l-am văzut.

FRANK
Eu nu.
Către JENNA.
Voi aţi văzut Recepţionerul de noapte?

JENNA
Foarte nervoasă.
De ce întrebi, când ştii că n-am fost la film de trei ani!

TOMAS
Cu un zâmbet rezervat.
Da, nu ducem lipsă de martiri pe aici.

KATARINA
Atinsă.
Nu încerca! Sigur că l-am văzut…

JENNA
Ce zici?

KATARINA
…tu şi cu mine – doar am…

FRANKEu nu.

KATARINA
Ba sigur că da!

JENNA
Se holbează furioasă la TOMAS.
Am auzit ce-ai zis.

KATARINA
Nu-ţi aduci aminte?

FRANK
Văd ce faci…

TOMAS
Am vrut să…

FRANK
Da, am zis să văd ce faci. Crezi că sunt impresionat?

JENNA
Nu te face mai mic…

FRANK
Nu.

JENNA
Nu te face mai mic decât eşti…

KATARINA
Ba sigur că da.

JENNA
Te rog, nu te micşora şi mai tare…
FRANK
Am zis nu.

JENNA
Atunci nu mai rămâne prea mult.

KATARINA
Sigur că l-ai văzut!… A fost Recepţionerul de noapte sau n-a fost Recepţionerul de noapte?

TOMAS
Ce vrei să spui cu asta?
Pauză.

JENNA
Scârbită.
Nu sunt ţicnită.

FRANK
E clar că nu eşti.

KATARINAAproape urlând.
Ce dracu’ film a fost?

FRANKNu ştiu.

JENNA
Tu auzi ce spun?

KATARINA
În continuare puternic.
Nu ştii? De ce nu ştii?

FRANK
Nu pot să-mi aduc aminte toate filmele pe care le-ai văzut tu.

KATARINA
Complet normal.
Poate fiindcă l-ai văzut cu mine.

FRANK
Ia paharul în care a turnat KATARINA whisky.
Noroc, Jenna.

JENNA nu se mişcă.

JENNA
N-o să ne luăm nici un video.

FRANK
Noroc, Jenna.

KATARINA
Tomas!

TOMAS
Da… Aici sunt.

KATARINA se duce la TOMAS cu un pahar mare.

Înapoi la masă. Toarnă într-un pahar şi mai mare. Foarte exagerat.

KATARINA
Norooooooooooc. Tomas.

JENNA
Bea.
Pauză.
Bea.
Pauză.
Bea când îţi zic ei.
Pauză.
Priviţi, bea. Mai ia. Hai, bea.
Pauză.
TOMAS
Puţin jenat.
Nu… De fapt nici eu n-am mai fost la cinema de ceva vreme… Când mă întreabă prietenii dacă
am văzut Frances sau Goana după comoara dispărută
Râde jenat. Se duce la KATARINA.
– deci eu pot să spun decât despre Bernard şi Bianca

JENNA
Concomitent.
Sau despre Pelle Fără Coadă.

TOMAS
sau despre Pelle Fără Coadă. Atunci te simţi penibil, pur şi simplu.

JENNA
Ce isteţ din partea ta. Deja le-am povestit Katarinei şi lui Frank cu mult înainte de a veni tu.

TOMAS
Aha, scuze atunci… Am început să mă simt puţin… cum îi zice?…

FRANK
Iritat?

TOMAS
Ce-ai zis?
Care are pe cineva cu care să se bată.
Ce-ai zis? Ce dracu’ ai zis?

FRANK
Iritat?

TOMAS
Nu, n-ai zis aşa.

FRANK
N-am zis? Katarina? Nu asta am zis?
JENNA
Nu te duci jos să vezi dacă Wolfgang mai trăieşte?

TOMAS
Nu te băga în asta.
Nimeni nu zice nimic. Ia receptorul şi ascultă.
De ce să mă duc? E linişte de mormânt.

JENNA
Da. Poate a murit.

TOMAS.
Ca în mormânt. Ascultă şi tu.

JENNA
Atunci se trezeşte el imediat…
Către KATARINA.
Da sigur că da, într-o seară mi-a dat liber şi mi-a zis că pot s-o tai afară, să mă duc la cinema
dacă vreau. Poate avea ceva de făcut singur acasă.

TOMAS
De ce vorbeşti aşa? |i-am dat liber?
… Jenna?
Scumpă Jenna… tu…

Rugându-se.
Nu doar Wolfgang e motivul pentru care tu nu ieşi în oraş.

JENNA
Crezi că mi se pare distractiv! Crezi?

TOMAS
Dar dragă Jenna…

JENNA
Crezi! Crezi!
TOMAS
Ce anume?

JENNA
Crezi că mi s-ar părea distractiv să ies în oraş o dată, doar să pot ieşi singură în oraş! Singură-
singurică! Şi să fiu scutită să te mai văd! Nu crezi că mi-ar plăcea să mă duc să văd vreo piesă
vreodată sau să văd oameni adevăraţi! Ce dracu’, nici nu mai ştiu cum mai arată! Să nu mă faci
pe mine Scumpă Jenna. Niciodată n-am voie să ies în oraş. Nu trebuie să-ţi spun unde mă duc.
Asta n-o să-ţi spun. Asta nimeni n-o să afle.
KATARINA se duce la toaletă.
Nu auzi ce-ţi spun?
Pauză. FRANK se ridică şi se duce la fereastră.
Nu sta acolo. Acum du-te jos în pas alergător şi uită-te la el. E rândul tău.

TOMAS
Da sigur… Fireşte.

JENNA
Dar atunci du-te!

TOMAS
Ce?

JENNA
Coboară, am zis… Coboară şi vezi dacă respiră — doar ştii că are tuse măgărească, nu?… ca
să rămân eu aici şi să vorbesc…

TOMAS
Acum? De ce? De ce anume?… Cobor când e să mănânce.

JENNA
Acum.

TOMAS
De parcă ar fi un copil revoltat.
Te rog, încearcă să te calmezi acum.
JENNA
Brusc, ca o fetiţă furioasă.
Vreau să cobori acum! Acum vei coborî! Coboară, Tomas!

FRANK
Da da, da da.

JENNA
Coboară, Tomas!

TOMAS
Da da, ce dracu’, plec. Plec. Îţi fac pe plac. Mă duc imediat.
Iese în hol.

JENNA
Aproape disperată.
Coboară. Afară cu tine.

TOMAS
Doar vezi că plec.
Pleacă.

JENNA
După el, neajutorată.
Nu mă place.
Încet.
Niciodată nu m-a plăcut.
De parcă n-ar şti ce spune.
De-aia rămân gravidă tot timpul.
Pauză, în timp ce se linişteşte. Se vede că e foarte frumoasă şi directă.

FRANK
Se îndreaptă spre JENNA
Cum te simţi?

JENNA
După o pauză lungă.
Bine… poate.
Mi se pare că sunteţi groaznici.
Pauză.
Amândoi.

FRANK
Regretând.
Şi eu sunt de-aceeaşi părere.
JENNA se ridică. Pauză. Se duce spre hol.
Unde te duci? Te duci jos? Ziceai că mai stai. Nu pleca.
Fără să roage.
Nu pleca.

JENNA
Mă duc să văd ce face.

FRANK
Se duce după ea.
Nu pleca.
JENNA pleacă. KATARINA stă în uşa de la toaletă.

PAUZ~

Scena 5

FRANK
Fără să roage.
Nu pleca.

JENNA
Mă duc să văd ce face.

FRANKSe duce după ea.

Nu pleca!

JENNA pleacă. KATARINA stă în uşa de la toaletă.

KATARINA
Ce se întâmplă?

FRANK
S-au dus jos să vadă ce face copilul. Parcă Wolfgang, nu?
KATARINA se îndreaptă spre scaun.

KATARINA
Ce alergătura dracului. Tu i-ai invitat. Se întorc, nu?

FRANK
Dă drumul la radiocasetofon în bucătărie. Muzică clasică italiană.
Aha.

KATARINA
Uite, ochelarii lui.

FRANK
Cred că ai dreptate… Dacă vrei să te întorci într-un loc, laşi, cu siguranţă inconştient, lucruri pe
acolo – obiecte personale – le uiţi.
FRANK zâmbeşte. Se aşează în spatele KATARINEI.

KATARINA
Eşti beat.

FRANK
Nu, sunt treaz. Foarte treaz.
Calm.
Doar am zâmbit.

KATARINA
A ce miroşi?
Fără interes.
Ce miroase bine.

FRANK
Nino Cerutti.

KATARINA
De parcă ar fi extrem de neinteresant.
Totul e fără îndoială Made in Italy în zilele noastre. Pantofi Gucci. After Shave italian. |igările tale.
Scaunul…
KATARINA se aşează. Se aşează pe ochelarii lui TOMAS.
Ce – te mai vezi cu ea în continuare?

FRANK
Nu, e mai bine să nu ai ceva şi să visezi la acel ceva decât să-l ai şi să nu-l visezi. Nino Cerutti
nu e deloc italian.

KATARINA
Ca un expert.
Sigur că e. E una din cele mai cunoscute mărci italiene.

FRANK
Dă din umeri.
Deşi e franţuzească.

KATARINA
Nu e deloc franţuzească. Absolut deloc. E tipic italiană. Du-te şi adu sticla dacă poţi.

FRANK
Chiar asta o să fac.
Pune sticla de parfum pe masă.

KATARINA
Am locuit la Roma prima oară singură când nu aveam decât paisprezece ani aşa că am trecut
prin nevroza mea italiană de mult –

FRANK
Se întoarce. Ia ochelarii lui TOMAS de la ea.
Uite aici – Nino Cerutti – Pour Homme – 85% vol. 100 ml 3.3 FL.OZ. PARIS. Vezi? Paris? Pour
Homme. Paris se află în continuare în Franţa… Ok? Ok? Ok?
KATARINA
Cât costă?

FRANK
Ia-ţi întrebarea şi bagă-ţi-o în cur. E italian sau franţuzesc?

KATARINA
Se aude că au plecat. Acum aud că tu eşti tu.

FRANK
Deci nu e italian. Bine.

KATARINA
Probabil că e.

FRANK
Ce vorbeşti!

KATARINA
Se ştie că majoritatea mărcilor sunt înregistrate în alte ţări decât cele de provenienţă. Poţi să-ţi
dau douăzeci de exemple pe chestia asta.

FRANK
Mă doare-n cur.
Brusc furios.
~sta nu e italian! Ştiu că nu e! Nu e italian!

KATARINA
Dar restul e. Liena Ummo e italian. Domus e o revistă italiană.
Pentru sine.
Muzica aia pe care o asculţi e italiană.

FRANK
Da, şi pe urmă?

KATARINA
E aşa de… deprimant.
Pauză. Foarte clar.
Trebuie să faci chestiile astea?

FRANKDa… Trebuie.

KATARINA
Într-un fel care îi face lui rău.
Nu mai contează. Am trecut prin asta de prea multe ori. Tot timpul. Deci nu contează. Nu mă mai
poţi răni, Frank. –
Pauză. FRANK se duce în bucătărie. Închide radioul. Stă cu ochelarii lui TOMAS în uşa de la bucătărie.
Ce fac ăştia? Mai fac un copil?… Ai fost la ei în casă?… Ce loc oribil.

FRANK
Să nu uit să-i spun mamei noapte bună când mă duc la culcare… Cred că o s-o aşez în pat pe
locul tău.

KATARINA
Doar acolo a stat mereu.
Zâmbeşte.
Ai grijă să nu te sui pe ea.

FRANK
Stă cu ochelarii pe nas. Se uită la ea. Şi-i scoate. Stă şi se gândeşte fără gânduri, se gândeşte fără să se
gândească să facă ceva ce nu poate face. Îşi pune iar ochelarii. Aproape cu tandreţe obiectivă.
Pari bătrână, Katarina… A dracu’ de bătrână.
Arăţi oribil. Uită-te doar la trăsătura aia flască din jurul gurii, pe care probabil că nu mai consideri
că trebuie s-o ascunzi. E o… experienţă… extrem de neplăcută.

KATARINA
Nu, există atât de multe alte lucruri la mine care sunt mult mai atractive şi… adânci.
De parcă şi-ar dori un conflict chiar în acea clipă.
De ce faci chestiile astea?

FRANK
De ce nu?
Îşi scoate ochelarii, îi bagă în buzunarul sacoului. Se îndreaptă spre KATARINA.
Aha, deci nu ştii?… Tot, şi zic tot alcoolismul este provocat de misoginism.
KATARINA
I-auzi. Şi ce-ai tu de-a face cu asta?
KATARINA se uită la el de parcă ar fi iresponsabil.

FRANK
Asta e.

KATARINA
Şi la femei?

FRANK
Cu un zâmbet încordat, formal.
Bineînţeles.
Zâmbetul devine mai larg.
“Mă baţi tot timpul. Nu vrei decât să câştigi.”

KATARINA
Eu?

FRANK
Da.

KATARINA
Ce vreau să câştig? Vreau să-mi fie bine?

FRANK
“M-am săturat, pur şi simplu.” – zici tu.

KATARINA
E corect.

FRANK
De ce anume? Tu niciodată nu te saturi.

KATARINA
De tine.
FARNK
Înţeleg – dar trebuie să spui asta vecinilor noştri?

KATARINA
Fără să se ridice.
Nu suport. Nimeni n-ar suporta… Femeile vor…

FRANK
Ce părere ai despre Jenna? Ce părere ai despre ea? Ce voiai să spui?

KATARINA
Care nu se lasă deranjată.
Femeile vor bărbaţi care caută…

FRANK
Ce anume?

KATARINA
Femeile vor bărbaţi care caută

FRANK
Încântat.
Femeile n-au pizdă.

KATARINA
mângâiere la ele… care spun – am nevoie de tine… ia-mă în braţe… mângâie-mă.

FRANK
În continuare încântat.
Ai auzit? Astea sunt femei care n-au pizdă. Mângâie-mă — de ce?

KATARINA
Foarte serioasă.
E un lucru pe care nu-l poţi înţelege şi pe care nu ţi-l pot explica.

FRANK
Se duce la masă.
Scuze… Scuză-mă.

KATARINA
Ca un monolog.
Dar tu… tu n-o poţi face… nu eşti din ăla… nu tu… tu ridici mereu un zid în jurul tău şi-ţi rezolvi
problemele…
FRANK tuşeşte.
KATARINA îşi continuă monologul.
Şi nu-mi spune mie că nu eşti disperat, fiindcă am văzut-o mult prea des –
El tuşeşte din nou şi bea din paharul de pe masă şi se aşează pe canapea.
nu-ţi poţi ascunde felul ăla pe care-l ai de a ţine capul sau de a tuşi etc. etc. etc. când eşti foarte
neliniştit şi acum e foarte rău.
Foarte rănită.
Dar n-ai spune tu niciodată: Katarina, ia-mă în braţe, ajută-mă, vreau să plâng, am nevoie de
tine… mă simt aşa de singur şi părăsit… deşi eşti. – Ai face-o?
Tăcere.
Vezi tu… Asta e, nu poţi s-o spui… Nici măcar acum, când mama ta a murit, nu poţi să vii la
mine…
Eu am nevoie de un bărbat care nu are un control aşa de îngrozitor asupra lui…
Eu vreau pe cineva care poate avea o cădere nervoasă…
Eu vreau… un bărbat normal.

FRANK
În noaptea asta?

KATARINA
Brusc rece în cameră.
Ok.

FRANK
Se întinde pe canapea.
Ok?… Eu vreau cafea.
Pauză.

KATARINA
Nu vreau să mă mai bat cu tine… Ai câştigat… Poftim. Eşti cel mai bun. Eu sunt cea mai
proastă. Eşti mult mai inteligent decât mine. Ai mult mai mulţi bani decât mine. Pizda ta e mult
mai frumoasă decât a mea. Etc. etc. etc. etc. etc. etc… Nu-mi pasă. Nu-mi pasă de nimic.

FRANKVrei cafea? Nu espresso?

KATARINA
Nu…

FRANK
Se ridică de pe canapea.
Eu vreau cafea. Cred că-mi fac o ceaşcă de caffe latte. Vrei şi tu o ceaşcă de caffe latte cu fulgi
de ciocolată amăruie presăraţi deasupra? Mă simt ca în concediu. E atmosfera aia. Ultima zi
undeva pe o plajă, o băutură după-amiaza. Eşti obosit şi lent şi în inimă ai o crăpătură.
FRANK se duce la bucătărie.

KATARINA
Furioasă că i-a scăpat, poate aleargă după el, îi dă un şut în fund.
Eşti debil mintal! Eşti complet sadic!

FRANK
Liniştit.
Ce faci?

KATARINA
Îţi dau şuturi.

FRANK
Închide uşa de la bucătărie. Se privesc prin geamul de la bucătărie.
Da, simt. Termină.

KATARINA
N-ai observat, Frank, că eşti bolnav… Frank, dragă Frank… Vreau să ajung la tine! Eşti complet
bolnav! Râzi, atâta tot! Ce să mă fac!

FRANK dă drumul la clanţă. KATARINA intră în bucătărie. Închide uşa după ea.

FRANK
Ia o vază de cristal cu apă de la flori şi i-o toarnă în cap. Ea stă nemişcată şi lasă să se întâmple.
Să nu mai faci şi alte scene în seara asta… Ştii la ce mă refer. Fără teatru. Fără teatru erotic. În
seara asta nu vei alerga de colo-colo să joci pe câinele fără stăpân.
KATARINA se smuceşte, fusta se rupe, ea cade jos, rămâne pe podea cu părul ud.
Tu auzi ce-ţi spun?

KATARINA
Mulţumesc.

FRANK
Nesigur.
Tu auzi ce-ţi spun?

KATARINA
Foarte calmă.
Mulţumesc, dragă Frank!

FRANK
Acum te linişteşti foarte mult.

KATARINA
E bine.

FRANK
Bun.

KATARINA
Crede-mă.
Pauză lungă.
KATARINA se ridică, se prăbuşeşte prin uşa de la bucătărie. Sticlă peste tot. În timpul dialogului care
urmează, sângele curge peste tot, fără ca ei să pară să-l poată observa sau să vrea să-l observe. – De
parcă timpul ar fi curs de lângă ei.

FRANK
Are în continuare vaza de cristal în mână.
Ce-i asta? Ai înnebunit?
KATARINA
Stă în genunchi pe hol.
Mă doare fix în cur de tine… Nu-mi mai pasă nici măcar un pic de tine… Tu nu eşti om… Eşti
caz clinic până în cur…

FRANKOk, ok – intră şi schimbă-te.

KATARINA
Fără să se teamă de lovituri.
Nu sunt decât oribil de recunoscătoare că te-am întâlnit, aşa că măcar am avut uneori pe
altcineva la care să mă gândesc în primii cinci ani după ce m-am despărţit de David care e
marea mea iubire şi peste care n-o să pot să trec niciodată, — vreau ca tu să ştii asta, că m-ai
ajutat de multe ori, m-ai distrat, se poate spune… altfel nu m-aş fi descurcat, aş fi înnebunit de
tristeţe… Eram aproape nebună când ne-am întâlnit, dar atunci m-am gândit că da, m-aş putea
distra cu tine pâna una alta. M-am gândit…

FRANK
O întrerupe.
Ok. Ok. Spune ce vrei. Poţi să pleci acum sau mâine. Dar nu chestii din alea.

KATARINA
Îşi apucă rochia ruptă – foarte calm.
A costat o mie patru sute de coroane – vreau să mi-i dai.

FRANK
Da da, o să primeşti totul, numai să faci ce zic eu.

KATARINA
Se ridică. Cu mare dezgust.
Mă întreb cum e să fii… ca tine… să ai capul între picioare.
Fără agresivitate.
Să mă ia dracu’ dacă n-o să te fac să ai o cădere nervoasă.

FRANK
Dar du-te şi schimbă-te mai întâi.

KATARINA
O să te fac să ai o cădere nervoasă.

FRANK
Da?

KATARINA
Da, aşa o să fac.
Constatând.
De obicei obţin ceea ce-mi doresc.

FRANK
Auzi – am descoperit în sfârşit că e posibil să fuţi din dragoste şi că e posibil să fuţi fără dragoste
— şi vreau să spun… să mă fut cu tine fără dragoste, ceea ce-am şi făcut în ultimele săptămâni
Crud, pentru a pune punct răutăţii.
– un sentiment groaznic – e ca şi cum ai ajunge pe înserat într-un loc unde s-a încheiat o bătălie
şi mergi şi numeri cadavrele, e ca şi cum te-ai culca cu un cadavru.

KATARINA
Se duce la scaun.
Ceea ce ai şi făcut.

FRANK
Pe un lucru jur: dacă ai exista, te-aş omorî în bătaie.

KATARINA
Un cadavru. Dar acum mă gândesc să încep să trăiesc. Acum mă gândesc să fiu vie când
iubesc. Nu mă gândesc să intru să mă schimb.
Se aşează pe canapea.
Am de gând să stau pe canapea aşa, ca toată lumea să vadă cum mă tratezi.

FRANK
Fă-o…
Foarte ameninţător. Se îndreaptă spre ea. Pune vaza de cristal pe masă.
dar să nu porneşti nimic. Nu în seara asta.

TOMAS
În uşa de la intrare.
Mi-am pus ochelarii aici?

Scena 6

FRANK
Ai adus marmeladă?

TOMAS
Nu mi-am lăsat ochelarii aici?

FRANK
Bună, iată-te, nu?
TOMAS caută mai întâi pe canapea, apoi pe masă. Se duce la toaletă, se întoarce în sufragerie.
Cum arată aici. Cine a fost aici azi-noapte – o curvă?

TOMAS
Stă în spatele lui FRANK.
Ce zici?

FRANK
O curvă. Ce face Ludwig?

TOMAS
Cine e Ludwig?

FRANK
Trebuie să-ţi spun eu cine e fiul tău?

TOMAS
Vrei să spui Wolfgang. Sughiţă.

FRANK
Nu sta să-mi sufli în ceafă.

TOMAS
O curvă?
FRANK
Poate… Ce cauţi?

TOMAS
Ochelarii.

FRANK
Ochelarii?

TOMAS
Da – nu i-am lăsat aici când am coborât!

FRANK
Nu, i-ai lăsat? Doar n-ai coborât.

TOMAS
Pe aici pe undeva.

FRANK
Da, tu eşti singurul care ştie.

TOMAS
Către KATARINA care s-a dus la bucătărie.
I-ai văzut?

FRANJK
Katarina?

TOMAS
Nu te-am întrebat – pe tine.

FRANK
Se aşează pe canapea.
Nu, doar am spus, am spus “Katarina”.

TOMAS
Vine înapoi?
FRANK
Bună întrebare! I-am văzut.

TOMAS
Unde?

FRANK
Zâmbeşte.
Mai devreme, când îi aveai la ochi. Pe urmă mi-au dispărut complet din memorie. Totul cade.
Lasă-i acolo.
Se ridică pe jumătate.
Sper că nu stau pe ei, nu?

TOMAS
Se uită în fotoliu.
Nu, nu sunt aici… Nu, nu i-am pus aici.

FRANK
Nu? Dar ia-o pe Katarina cu tine şi căutaţi în dormitor.

KATARINA a intrat în cameră cu o tigaie, îl loveşte pe FRANK în cap.

TOMAS
Se întoarce spre ei.
Ce?

KATARINA iese din cameră. Intră la toaletă.

FRANK
Către TOMAS.
Ce ziceai?

TOMAS
Se duce spre uşă.
Nimic.
FRANK
Am ceva de care ea are nevoie, înţelegi, al dracu’ de intens – înţelegi – şi n-am de gând să-i
dau… Cui îi miroase picioarele – ţie sau mie?
FRANK se ridică, se duce la masă. Îl doare capul.
Avem cămăşi la fel.
Pauză.
Avem cămăşi la fel.

TOMAS
Da?

FRANK
Nu avem? Deşi tu ai cravată… Ai două? Eu o să mi-o pun după ce pleci tu.

TOMAS
N-o să plec.

FRANk
Nu? Ce drăguţ. V-aţi certat?
Pauză.
E trist. Când iese aşa… Auzi?

TOMAS
Ce?

FRANK
Nu, doar mă întrebam ce cauţi.
TOMAS caută printre revistele de pe masa din plastic.
Revista aia e interesantă, aia pe care o ţii în mână – Arbitrul. Există un mare…. despre cămine
englezeşti la mijlocul ei, se desprinde aproape singură – las-o jos şi las-o să cadă aşa singură…
Poţi s-o răsfoieşti… Dar pe celelalte lasă-le… Lasă ziarele alea.
Pauză.
N-auzi ce-ţi spun? Lasă-le, am spus! Dă-le dracu’!

TOMAS
Ce anume? Ce zici?
FRANK
Dă-le dracu’ de ziare! Lasă-le!

TOMAS
Doar le ridic.

FRANKAşa vezi, da. Dar eu nu văd.

Pauză.
Nu eşti zdravăn la cap?

TOMAS
Pe urmă le pun la loc.

FRANK
De ce?
Pauză.
Mai bine aşează-te şi ia-ţi ceva de băut.
TOMAS dă din cap.
Acum nu căuta râcă…
Pauză.
Eşti profesor, î?…

TOMAS
Profesor?

FRANK
Şi eşti paranoic şi nu-ţi uşurezi situaţia? Nu, înţeleg… E un lucru la care m-am gândit: când eram
mici, tu şi cu mine, parcă ăsta era primul lucru care ne întrebau când ne vedeau: Şi ce vrei să te
faci când vei fi mare… Îţi aminteşti?
Pauză.
Sigur îţi aminteşti, nu?
Pauză.
Chiar vrei să zici că pe tine niciodată nu te-a întrebat nimeni ce vrei să te faci când vei fi mare?…
Ce ciudat… Chiar la asta mă refer. Nu mai merge. E o întrebare care nu mai merge pusă copiilor
mici… Nu e înfiorător?… Dacă te gândeşti la asta… Aşează-te…
FRANK îi dă un pahar. TOMAS se aşează pe scaun.
să-ţi povestesc despre verişoara mea. Maria. Să-ţi povestesc despre verişoara mea? Maria. Vrei
să ştii cine e? Vrei să ştii ce înseamnă ea pentru mine?… Când aveam şapte ani, ea m-a sedus
în pod.
Se aşează pe masă.
Da… Când mi-a tras prepuţul am crezut că-mi cade glandul. M-am panicat. Am ieşit într-un suflet
în curte şi m-am aruncat pe bicicletă şi-am dat înconjurul cartierului de cinci şase ori… Şi ea
avea tot şapte ani. Pe urmă am fost împreună în fiecare vară… – Ea locuia la oraş, dar vara
venea la noi la ţară… – Şi eram împreună, ne furişam sus şi… ne-o trăgeam… Era aşa de
paliptant… N-am să uit niciodată ţipetele ei scurte – ce mândru mai eram… Dar în vara aceea
când ea a împlinit paisprezece ani şi a venit ca de obicei… îi crescuseră sânii… şi după ce toţi
adulţii s-au dus la culcare, eu am ciocănit la uşa ei şi-am vrut să intru, şi mi-a dat drumul
înăuntru, şi nu ştiu despre ce-am vorbit… dar când m-am dus în spatele ei şi-am stat în spatele
ei şi-am încercat să-i mângâi sânii, la care mă uitasem toată ziua, ea s-a înfuriat, s-a întors şi m-
a lovit şi m-a întrebat ce dracu’ fac… Nu cred că am înţeles ce-a zis, eu am încercat iar să pun
mâna pe ei, dar ea era cu totul alta, putrezise, dar m-am răzbunat, am vândut-o prietenilor mei,
au futut-o, cinci inşi într-o groapă, în spate la Plăci şi Maşini… Ştii a ce miroase scaunul ăla când
plouă?… A fiinţă umană. A om. A fiinţă umană.

TOMAS
Doar stau oameni pe el.

FRANK
Se ridică.
Eu niciodată. N-ai văzut – că eu niciodată nu mă aşez pe scaunul ăla. Mi-e frică să nu alunec de
pe el. Trebuie să fie pielea… Deşi depinde bineînţeles de ce fel de sex are omul la care te
gândeşti – dacă te gândeşti la un bărbat sau la o femeie – nu mă gândesc la băştinaşi, nu la
cineva anume.

TOMAS
Atunci la ce te gândeşti?

FRANK
La Jenna.

TOMAS
La Jenna?

FRANK
Da, ştii tu. Katarina se duce la Milano marţi. Târgul.

TOMAS
Aha.

FRANK
Da, mobila italiană începe să facă mare vâlvă – fresh şi neruşinată. Canapele şi horse-cloth.

TOMAS
Te duci şi tu cu ea?

FRANK
Îţi place? Îţi place pornografia?

TOMAS
Pornografia?

FRANK
Da. Îţi place pornografia?

TOMAS
Nu.

FRANK
Dar mie îmi place.
TOMAS
De ce întrebi?

FARNK
Nu ştiu… Nu-ţi place deloc nici un fel de pornografie?

TOMAS
Nu… Cum aşa?

FRANK
Îţi place sexualitatea brutală?
Pauză. Se aşează în fotoliu.
Mie îmi place orice sexualitate… Doar să fie brutală.
Pauză.
Orice brutalitate, doar să fie sexuală… Ce-ai zice dacă m-aş apleca – da, e poate cam departe –
dar dacă m-aş ridica… şi-aş veni spre tine şi mi-aş întoarce mâna aşa şi ţi-aş mângâia pula prin
pantaloni aşa în sus… şi în jos, înainte şi înapoi… î? Pot s-o scot şi s-o ţin în mână?… Nu?…
Pot să-mi bag pula în curul tău? Pot să-mi trag pula prin curul tău? De două ori. Nu pot să-mi
bag pula în curul tău? Dacă o iau mai înacolo?… Şi pe tine ce te interesează?… Nu tânjeşti
niciodată după asta?
Pauză.
Mie mi se pare aşa de frumos. Mi se pare aşa de frumos. Nu-ţi place nici un fel de pornografie?
TOMAS nu ştie ce să răspundă.
Mie da. Mie mi se pare aşa de frumos.

TOMAS
I-auzi.

FRANK
Mi se pare aşa de frumos să văd doi bărbaţi sărutându-se, pe gură.
Pauză.
Mi se pare minunat.

TOMAS
Dar nu ne cunoaştem.

FRANK
Tu şi cu mine?… Nu, nu, pentru Dumnezeu… Nu la tine şi la mine mă gândeam, ci în general –
bărbaţi în general care se sărută pe gură.
Pauză.
Da, nu ne cunoaştem. De obicei nu vorbesc aşa, fără perdea. Chiar crezi că aş putea să stau să
vorbesc aşa cu colegii mei, în pauza de prânz… Doamne Dumnezeule – n-ar merge. Ei sunt
nişte copii mari, băieţi mari, bărbaţi mari… Ei au nevoie de un tată. Au nevoie de un tată mare cu
o pulă mare pe care ei ar suge-o în genunchi… E – da, asta în general – n-ai înţeles asta… Dar
n-au curaj s-o recunoască – şi totuşi au astfel de probleme, astfel de durere… De fapt, despre
asta e vorba – despre durere. Ei simt o asemenea durere… Nu vor s-o recunoască… De aceea
îşi găsesc o femei după alta, şi fac copii cu ea tot timpul, de care nu pot avea grijă, şi beau şi ţipă
şi se cacă pe ei… Dar crezi că despre asta vor să vorbească, când stau acolo în întuneric? Nu
pot. Nu, atunci trebuie să meargă mai departe, să vâneze fetiţe…
FRANK ia vaza de cristal de pe masă.
Uite ce luminoasă e pe partea cealaltă – e complet ireal… Nu-ţi găseşti ochelarii?

TOMAS
Nu.

FRANK
Aruncă apatic vaza mică şi grea de cristal spre TOMAS.
Dar te rog…
Cu grijă.
Nu ştiu dacă pot vorbi cu tine despre aşa ceva… Pot?

TOMAS
Care a luat vaza, o aruncă apatic înapoi.
Ce anume?

FRANK
Care ia vaza.
Despre aşa ceva… despre care încerc să vorbesc cu tine… Pot?

TOMAS
Da… Încearcă…

Licăreşte ca pe o scenă, deşi e lumină afară, repede, dar încet – aruncă apatici, dar neabătut, vaza de
cristal mică şi grea – de parcă cel care o primeşte nu s-ar putea abţine să n-o arunce înapoi.

FRANK
Da… dar încerc…
Pauză.
Nu observi asta?

TOMAS
Poate…

FRANK
Ce?
TOMAS
Poate, am zis.

FRANK
Poate?

TOMAS
Da… De ce nu?

FRANK
Nu… Ce-ai zis?

TOMAS
Acum?

FRANK
Da.

TOMAS
Nimic. N-am zis nimic… Doar mă uit la tine. Ce-i asta?

FRANK
Nu, nimic… Absolut nimic… Scuză-mă.

TOMAS
Sigur?

FRANK
Absolut nimic.

TOMAS
Nuuu.

FRANK
Ei, nu.

TOMAS
Ce-i asta?

FRANK
Inima mea.

TOMAS
Inima ta?

FRANK
Da, inima mea.

TOMAS
Da, ce e cu ea?

FRANK
Bate.

TOMAS
Aha…

FRANK
N-o auzi?

TOMAS
Nu… Inima ta bate aşa de tare?

FRANK
Da, o auzi… O auzi?

TOMAS
Nu.

FRANK
Încep să mă enervez.

TOMAS
De ce?
FRANKNu ştiu.

TOMAS
Da, de fapt pari nervos.

FRANK
Mă enervez uşor. Asta e.

TOMAS
Începi să oboseşti?

FRANK
De ce întrebi asta?

TOMAS
Gândeşte-te, dacă o scap?

FRANK
Calm.
Nu, n-o face. E valoroasă.

TOMAS
Sper că nu vorbeşti serios.

FRANK
E a mamei mele.

TOMAS
Atunci cât de valoroasă?

FRANK
Nu e decât o vază de cristal obişnuită.

TOMAS
N-am de gând s-o pierd.
FRANK
Nu, nici eu nu cred. Nu asta am vrut să zic.

TOMAS
Atunci ce?

FRANKDoar am spus-o.

TOMAS
Dar nu cred că se sparge dac-o scapi.

FRANK
Nu. Sigur nu.

TOMAS
Nu.

FRANK
Se ridică. Merge în cerc în jurul lui TOMAS.
Schimbăm mâna?

TOMAS
Da, sigur.

FRANKN-ai sărutat niciodată un bărbat?

TOMAS
Un bărbat?

FRANK
Da. Erotic?

TOMAS
Pe gură?

FRANKPe buze?
TOMAS
Direct pe gură?

FRANK
Cu limba?

TOMAS
Cu limba?

FRANK
Adânc înăuntru?

TOMAS
Cum aşa?

FRANK
Cu limba adânc – înauntru în gura lui?

TOMAS
De ce întrebi asta?

FRANKÎnţelegi?

TOMAS
Nu.

FRANK
Treaz, vreau să zic.

TOMAS
Te gândeşti la ceva anume?

FRANK
De ce crezi asta?

TOMAS
De ce s-o fi făcut-o?
FRANK
N-ai tânjit niciodată după asta?

TOMAS
Tu?

FRANK
Treaz, adică?… De fapt, eu nu beau aşa. Devin aşa de ciudat de la băutură. Nu mă îmbăt
niciodată. Tu eşti beat acum?

TOMAS
Poftim?

FRANK
Tu…

TOMAS
Da.

FRANK
Ai chef să mă săruţi acum?

TOMAS
Să te sărut pe tine?

FRANK
Da… Nu poţi să mă săruţi acum. Repede.

TOMAS
Se ridică.
Dar atunci trebuie să pun vaza undeva.

FRANK
Da, sigur că da, şi eu.

TOMAS
Ai putea să n-o arunci.

FRANK
Ai putea să n-o primeşti.

TOMAS
E mai rău.

FRANK
Da… înţeleg.

TOMAS
Putem termina deodată.

FRANK
Pauză.
În acelaşi timp?

TOMAS
Da, aşa trebuie să fie. Amândoi.

FRANK
Pauză.
Cum?

TOMAS
Dacă n-o mai arunci, atunci eu n-o mai prind.

FRANK
M-aş abţine cu plăcere s-o prind.

TOMAS
Crezi că e mai grea?

FRANKNu, mai uşoară.

TOMAS
Sper că nu urna, nu?

FRANK
Nu, vaza.

TOMAS
Merge din ce în ce mai încet.

FRANK
Nu pot să mă opresc.

TOMAS
Gândeşte-te, dacă arunci greşit.

FRANK
Cum aşa?

TOMAS
Îl împinge pe FRANK pe spate. Către uşa de la intrare.
Gândeşte-te, dacă ţi-o arunc în faţă?

FRANK
Ar fi groaznic.

TOMAS
|i-e frică?

FRANK
Da. În permanenţă.

TOMAS
De ce anume?

FRANKCe te priveşte pe tine?

TOMAS
Nici un pic.
FRANK
Politicos.
Poate că te priveşte.

TOMAS
Sunt complet neinteresat.

FRANK
Nu, ai dreptate… Femeile înainte de toate – să mergem împreună, să ne ţinem în braţe, să
dormim în acelaşi pat, să mâncăm împreună, să tragem apa după ele la toaletă, să le ţinem de
mână – nu suport asta…. |ie îţi place? Când sunt închis cu o femeie şi-a adormit – ele au, nu, o
capacitate din aia fantastică de a dormi de parcă nimic nu li s-ar putea întâmpla – atunci eu
obişnuiesc să stau treaz lângă ea şi s-o privesc şi să gândesc – că acum, acum a sosit clipa
pentru o crimă reuşită, acum planetele sunt aliniate corect, acum înfloreşte crima, acum o omor
în bătaie – îmi vine aşa un chef să ucid, doar s-o omor în bătaie, biata de ea, biata micuţă, care
nu mă are decât pe mine…
Aruncă vaza de cristal în perete, prin uşa de la baie. Vaza se sparge.
Femeile ne vor întotdeauna aşa de proşti cum nu vor să fim – ele reuşesc să ne facă să fim aşa
de proşti… Tu n-ai simţit niciodată cheful ăla de a ucide? Niciodată?… Sigur? Ele nu vor decât
să aibă şi să aibă.
Disperat, serios.
Tomas… Nu înţelegi?… Nu înţelegi?… Simt de parcă m-aş îneca… Te rog – vino aici… Tomas…
Vreau să mă săruţi… Te rog?… Numai noi – suntem aici?

TOMAS
Ce?

FRANK
Numai noi suntem aici. Vino şi sărută-mă.

TOMAS
Nu eşti sănătos la cap?

FRANK
Sunt singur. Sunt singur.
TOMAS
|ine-ţi fleanca.

FRANK
Nici nu mai ştiu cum mă cheamă… Cum mă cheamă?

TOMAS
Nu mă atinge… Te rup în bătaie.

FRANK
Nu, nu spune asta… Vin la tine.

TOMAS
Te omor în bătaie.

FRANK
Sunt atât de singur. Expodez în curând. Nimeni nu vede asta.
KATARINA se întoarce, se aşează la masă, îşi scoate rochia ruptă şi udă – e goală, are numai chiloţii pe
ea.

Da, stăm aici şi vorbim…

Pauză.
Auzi, bătrânul meu prieten, nu te duci jos s-o aduci pe soţia ta? Ce crezi că face acolo? Stă şi
plânge? E genul care îşi poate lua zilele, brusc face o săritură pe fereastră, sau doar se îngraşă
tot mai tare?… Iubito, nu ţi-e frig? Dar te rog, pune-ţi ceva pe tine.
Pauză.
Acesta e căminul meu. Acesta e căminul meu, am zis.
Către TOMAS.
Înţelegi, chestia e că fratele meu şi nevastă-sa trebuiau să vină în seara asta să doarmă la noi.
Mâine ne ducem la prohod. A murit mama. Sunt responsabil de cenuşa ei. E acolo. Nu
înţelegeţi? Poate să fie – prea mult. Anumite lucruri nu le faci, pur şi simplu.
FRANK se îndreaptă spre KATARINA.
Ajunge acum. Acum nu mai facem din astea. Cred că ajunge de-acum. Nu-i aşa? E bine acum.
Katarina.

KATARINA
Nu, nu mă atinge.
FRANK
Gândeşte-te la mama.

KATARINA
Nu mă atinge.

FRANKDe ce vorbeşti aşa? N-am de gând să te ating.

KATARINA
Nu, nici să nu te gândeşti.

FRANK
Nu încerc decât să fiu puţin amabil.

KATARINA
Poţi să-ţi bagi amabilitatea în cur. N-o vreau.

FRANK
Nu?

KATARINA
Nu.

FRANK
Bine atunci.
Către TOMAS, cu un zâmbet.
Parcă am fi iar în mijlocul celui de-al şaisprezecelea divorţ al nostru. Sper că ne scuzi. Ai găsit
ceea ce căutai?
Pauză.
Dacă aş fi în locul tău aş coborî să văd dacă ea e all right… Mi s-a părut că e o aură ciudată în
jurul ei. Poate că a dormit prea mult, prea puţin, vreau să zic. Nu pare ok să scape copilul aşa,
de două ori în aceeaşi noapte. Sigur că poate e mai periculos dacă scapi oameni mari – dar
copiii pot crede atât de lesne că e o obişnuinţă… Crezi că ar trebui să cobor eu în locul tău să
văd care e situaţia? Ai ceva împotrivă?
Pauză.
Cred c-o să cobor să vorbesc cu ea. Poate are nevoie de cineva. Poate crede că n-o placem.
Cred c-o să cobor.

KATARINA
Da, du-te.

FRANK
S-o fac să se gândească la altceva… Fiindcă nimeni altcineva n-o face. Fiindcă nimeni altcineva
n-o face, am zis.
Către KATARINA, care e în drum spre bucătărie.
Am văzut sâni mai mari şi la bărbaţi, de fapt.
Nu, apropo. Nu, hai că-i prea de tot… Nu, cred că mai iau o băutură. Ce dacă mă îmbăt. Nu-i
aşa?… Mâine totuşi e… Ce să beau acum?
FRANK iese în bucătărie, ridică florile de pe podea şi le întinde KATARINEI.
Aici, iubito.
Încearcă s-o mângâie pe spate.
Sper că nu stai să te răceşti?
KATARINA ia florile.

N-a trecut mult de când am stat aici şi-am zis: Te iubesc.

KATARINA
A trecut mult de-atunci.

FRANK
Dar simt că n-a trecut multă vreme.
KATARINA presează tulpinile florilor de faţa lui FRANK.
Acum ai încercat o uşă. Încearcă cu o fereastră. De ce nu te arunci pe fereastră ca nevasta lui
Modigliani?

KATARINA
Ea a făcut-o din dragoste.

FRANKCătre TOMAS.
Noi n-avem alte mijloace de exprimare. E îngrozitor. Ar trebui să ne despărţim o vreme. Ar
trebuie să ne ducem – la un terapeut de familie. Nu, acolo am fost deja. Nu ştiu ce-ar trebui să
facem. Ar trebui să mă duc undeva. De fapt, ar trebui să mă duc pur şi simplu. Dacă n-aş fi aşa
de obosit.
KATARINA
Fă-o.

FRANK
Unde?

Pauză.

Unde?

KATARINA
La Urgenţe?

FRANK
Nici acolo nu mă aşteaptă nimeni… De-ar exista cineva la care să mă duc, oricine.

KATARINA
Ia urna cu tine.

FRANK
Ce-ai zis?

KATARINA
Ia urna cu tine.

FRANK
Da, o s-o fac. Crezi că aş lăsa-o aici?

KATARINA
Coboară la Jenna. Ea are ţâţe cât să ajungă şi să dea şi pe dinafară.

FRANKCe-ai zis?
Către TOMAS.
Are voie să vorbească aşa despre nevestica ta? Nu te înfurii?

KATARINA
Tomas ştie – la ce mă refer.

FRANKDa?

KATARINA
El înţelege foarte bine de ce spun asta.
Râde.
Coboară odată. Oricum n-o să se întâmple nimic… Te consideră oribil.

FRANK
Nu, nu mă duc nicăieri. Rămân aici.
Pauză.

FRANK
Nu mă duc nicăieri. Rămân aici, am zis.

KATARINA
Sigur că da. Sigur că da. Sigur că da.

FRANK
Da.
Pauză.
Exact. E apartamentul meu. Eu plătesc chiria.

KATARINA
Stai acolo şi trage-ţi manşetele în jos, idiotule.

TOMAS
Care manşete?

KATARINA
Uită-te la el.
Ei se uită la el. TOMAS nu înţelege.
Uite cum îşi trage manşetele în jos peste mâini, exact ca oamenii care sunt pe cale să –
înnebunească, care aproape au înnebunit complet, tot mai jos să acopere mâinile, până când nu
mai vezi decât o bucăţică din vârfurile degetelor. Atunci eşti bolnav. Atunci e vremea ca în curând
să suni la 90 000.
TOMAS
Nu m-am gândit la asta.

FRANK
Dă drumul la radio (cântăreaţă italiană).
Dar Katarina s-a gândit. La din astea se gândeşte tot timpul.

KATARINA
Dar fii atent. Există o grămadă de mici semne de recunoaştere interesante care se pot învăţa. E
interesant.

TOMAS.
Stă în uşa de la bucătărie.
Există un sâmbure de adevăr în asta. E adevărat.

FRANK
Vă cred.

TOMAS
Dar uită-te şi singur… ţi-ai tras cămaşa în jos până aproape la genunchi.
Apucă de manşetele cămăşii lui FRANK şi le ţine strâns.

FRANK
Se smuceşte şi-l împinge înapoi pe TOMAS, astfel încât acesta cade pe jos, îl împinge cu forţă mai mare
decât s-ar fi crezut că are el, şi şuieră încrâncenat.
Tu, mititelule – data viitoare când faci din astea nu uita să-ţi iei pălăria cu tine ca să ai în ce să-ţi
cari creierul.

TOMAS
Se ridică brusc, aleargă spre FRANK
Acum, căcat nenorocit ce eşti, acum m-am săturat! |i-arăt eu!

FRANK
Eşti mai rău decât Buttericks… Crede-mă.

TOMAS
Îl loveşte.
Bulangiu’ dracu’. În principiu, o să intri în perete.

FRANK
Din alea de care ai tu n-am văzut de la mijlocul secolului al şaptesprezecelea. Nu credeam că
mai existaţi.

TOMAS
Continuă să-l lovească. FRANK cade pe podea.
Ai grijă, poponaru’ dracu’.

KATARINA
Pocneşte-l dacă ai chef. Mie nu-mi pasă. S-a terminat.

FRANK
Poponar?

KATARINA
Bagă-l în frigider.

TOMAS
A încercat să mă pipăie când erai plecată. A încercat să se dea la mine.

FRANK
Cred că ai interpretat greşit.

TOMAS
Ridică-te ca să te dobor în pumni.

FRANK
Nu, stau bine aici, întins.

KATARINA
Acuma nu mai eşti aşa de tare, când trebuie să te baţi cu un bărbat.

TOMAS
Atunci ridică-te.
FRANK
De ce? Doar poţi să te apleci şi să dai.
TOMAS îl loveşte cu picioarele.
Nu concurez şi nu sunt interesat în măsurarea pulii,

TOMAS
Vorbeşte în acelaşi timp.
Fă ceva. Nu vreau să-l omor în bătaie. Aşa că zi-i să rămână unde e.

FRANK
la nici un nivel. Stă acolo şi-şi măsoară pula. Doar măsoară.

TOMAS loveşte iar cu picioarele.

KATARINA
Ce simţi, Frank?

FRANK
Nu simt nimic.

TOMAS
Nu te aperi?

FRANK
Oboseşti tu imediat.

KATARINARidică-te dracu’.
Lasă-l în pace. Hai să mergem.

TOMAS
Unde anume?

KATARINA
Care iese în hol.
Oriunde. Jos în parc.
Tu auzi ce-ţi spun?
FRANK
Da, sigur.

KATARINA
Vreau să plec de aici.

FRANK
Da, fă-o.

KATARINA
Sper că te simţi foarte bine acum. Sper că te doare al dracu’ de tare, ca să simţi ce-am simţit eu.
Iese în bucătărie. Se apleacă peste FRANK şi-l mângâie pe obraz.
Tu auzi ce-ţi spun?… Ce e cu tine?… De ce nu răspunzi.

FRANK
Ce-ai vrea să zis?
Tăcere.

KATARINA
M-am săturat de tine… Am nevoie de iubire.

TOMAS se duce în bucătărie la KATARINA.

FRANK
Lasă-mă în pace.

KATARINA
Pe hol. TOMAS o urmează.
Da, asta intenţionez să fac. O să te las în întuneric.

FRANK
Da, te rog.

KATARINA
Să nu crezi că o să ai parte de linişte şi pace după ce eu n-o să mai fiu aici.
Pauză.
Tu auzi ce spun… Să nu crezi că o să te întinzi în pat şi-o să adormi şi-o să scapi de tot.
KATARINA se duce spre masă. FRANK se ridică în bucătărie. Iese pe hol.

FRANK
Ce vrei să spui cu asta?

KATARINA
Sper să suferi la fel de mult ca şi mine.

FRANK
Spre KATARINA.
N-am de gând să sufăr. Dacă nu pleci acum, o să fac curăţenie şi-o să mă simt bine.

KATARINA
N-o să te simţi bine. O să mori.

FRANK
Calm.
I-auzi, de ce?
FRANK o loveşte pe KATARINA cu braţul peste ceafă. Ea cade în fotoliu. KATARINA ţipă. JENNA
deschide uşa.

Scena 7

KATARINA
Fiindcă te părăsesc… căci asta fac, Frank…

FRANK
E bine, dar grăbeşte-te.

KATARINA
Dar nu înţelegi?… O să mori.

FRANKDeloc. Nu te vreau în patul meu. Nu-mi poţi da nimic, în afară de durere la stomac. La
noapte o să dorm zece ore şi mâine o să remobilez aici, şi-o să mă simt bine. O să fie minunat şi
curat-lună.
JENNA
Care închide uşa cu grijă, cerându-şi scuze, în timp ce se uită la ea.
TOMAS e tot pe hol.
Da, eu sunt.

FRANK
În sfârşit… Iată-te… Tocmai voiam să cobor să te iau.

JENNA
Tomas.

FRANK
Intră.
Se duce în bucătărie. Închide radioul.

JENNA
Dragă Tomas…

FRANK
În uşa de la bucătărie.
Ne-am neliniştit atâta… Vino şi aşează-te… Aşa ar trebui să spun, nu?… Te simţi mai bine
acum?

JENNA
Nu m-am simţit rău.

FRANK
Acum e mult mai bine. Acum o să primeşti ceva de băut.
Se duce la masa cu alcool şi sticle şi o împinge în faţă.
S-ar putea crede că avem stewardese, Katarina şi cu mine, n-avem mobilă, numai alcool scump
peste tot. Dar asta fiindcă eu nu beau, de-aia avem aşa de mult alcool în casă. Nu vii acum?

JENNA
A rămas în uşă.
Dragă Tomas?
TOMAS nu poate răspunde.
De ce nu răspunzi?
TOMAS
Ce să spun?

JENNA
Se holbează la el.
Tomas…
TOMAS se duce la scaun.

FRANK
Iese pe hol.
Hai să te uiţi în urnă –
Ia sacoşa de pe poliţă.

JENNA
Dragă Tomas… nu vreau să stau aici.
TOMAS se aşează pe scaun.
Nu poţi să vii acum? Nu putem să mergem la noi acum?
TOMAS se uită la KATARINA.

FRANK
O opreşte.
Vine el. Să nu ne facem griji. Nu e nici o problemă.

JENNA a rămas pe loc şi se uită fix la TOMAS.

JENNAEu nu vreau nimic.

FRANK
Nu, nu trebuie să bei. Doar stai jos şi linişteşte-te.

JENNA
Am făcut ceva?

FRANK
Nu, deloc.
JENNA
Ce-am făcut…
Către TOMAS
Te rog – nu poţi să răspunzi?

FRANK
Pune sacoşa pe podea.
Aşa deci… Stai jos şi calmează-te.

JENNA
Vreau să stau lângă Tomas.

TOMAS
Ce?

JENNA
Vreau să stau lângă tine.

TOMAS
Sigur, stai aici, lângă mine.

JENNA
Încearcă să se aşeze.
Dar nu merge. N-am loc.
Rămâne în picioare.
Pot să stau pe genunchii tăi?

TOMAS
Ce dracu’ e cu tine? Doar poţi să stai şi singură.

JENNA încearcă să se aşeze pe genunchii lui. El o împinge de lângă el, ea cade pe podea.
JENNA începe să plângă.

FRANK
Aşa, da, stai liniştită.
FRANK se duce la masă să ia un pahar cu băutură.
Tăcere.
TOMAS
Către JENNA.
Ce e cu tine? Plângi?

FRANK
Ei, nu.

JENNA
Nu sunt decât lacrimi.

TOMAS
Pentru ce dracu’ urli?… Acum ce-am mai făcut? N-am voie să stau aici?

JENNA
Nu putem să mergem la noi?

TOMAS
Merg când vreau eu.

JENNA
Dar e târziu… Nu mă simt mai bine.

TOMAS
Nu, văd asta. Niciodată nu te-ai simţit mai bine.

FRANK
Uite, ia.
Îi dă un pahar.

JENNA
Îl ia.
Nu, nu mai vreau.
Îi întinde paharul lui TOMAS care nu-l ia.
Sigur. Nu mai vreau.

KATARINA se ridică şi se îndreaptă spre dormitor.

TOMAS o urmăreşte cu privirea.

FRANK
N-o băgaţi în seamă pe Katarina… Dacă n-o băgăm în seamă, oboseşte imediat.
Râde. FRANK se aşează pe fotoliu.
Am văzut sâni mai mari şi la bărbaţi de fapt, deşi ai lor erau mai drăguţi.

JENNA
Râde.
Scuze.
Bea.

FRANK
Nu-i nimic.

JENNA
Am venit doar să-l iau pe Tomas.

FRANK
Înţeleg. Dar se pare că el nu vrea să vină.

JENNA
Nu, nu înţeleg de ce… De ce nu vrei să vii acasă?

Toţi patru tac.

FRANK
Apropo – o să-ţi dau ceva, să nu uit.
FRANK pune deoparte băutura. Ia afişul şi i-l întinde JENNEI.
Poftim. |i-l dau ţie.

JENNA
Îl ia.
Ce?

FRANK
Te rog.
JENNA
Dar de ce?

FRANK
Ia-l.

JENNA
Dar nu…

FRANKBa da, ţi-am zis.

JENNA
Îl ia şi se uită la el.
Acela care e aşa de frumos.

FRANK
Dar îţi plăcea.

JENNA
Dar nu-l pot primi.

FRANK
Deja ai făcut-o.
Se aşează iar în fotoliu.

JENNA
E aşa de frumos… Ce amabil. Îţi mulţumesc.

FRANK
Pentru puţin. M-am săturat de imagini care înfăţişează ceva.

JENNA
Oo… E frumos.
Bea.

FRANK
Da.

JENNA
Nu ştiu unde să-l lipesc.

TOMAS
Eşti proastă?

JENNA
Cred c-o să-l pun în cămară.

KATARINA
Eu l-am primit, dar nu mai conteză.

JENNA
Dar vai… e clar că n-o să-l iau. Nu ştiam.

KATARINA
Păstrează-l tu. Nu vreau nimic de la el. Lasă-l să se pişe pe mine – el se udă.
Către FRANK.
Asta doar să-mi faci mie rău, de-aia îi faci ei o bucurie. Nu funcţioneză.

FRANK
Nu m-am gândit deloc la tine…

JENNA
Nervoasă.
Dar nu sunt deloc bucuroasă… Scuze.
Bea.

KATARINA
Dar scumpa mea, nu face absolut nimic.

FRANK
Nu-u, aboslut deloc.
Pauză, mai lungă.
E o seară minunată.
JENNA
Da.

FRANK
Perdelele fâlfâie, porumbeii gânguresc…

JENNA
E unul care e aşa de simpatic. Cred că are pui în parc.

FRANK
Vrei puţină caffe latte, Peggy?

TOMAS
Peggy?

FRANK
Uimit.
Da?

TOMAS
Da – n-o cheamă aşa. N-o cheamă Peggy.

FRANK
Nu? Scuze atunci. N-am zis decât că e o seară minunată.

TOMAS
Nu încerca să mă iei la mişto.
Pauză.
Ştii cu ce iese. Nu încerca să te pui cu mine.

FRANK
Nu, atunci o s-o iau pe coajă.
Pauză.

TOMAS
Ce vrei să spui cu asta?
FRANK
Aha, te-ai trezit acum?

TOMAS
Auzi ce spun… Nu sunt impresionat. De nimic.

FRANK
Către TOMAS şi JENNA.
Sunteţi ciudaţi, voi doi.

JENNA
Ce?! Noi doi?!
KATARINA stă în uşa de la dormitor de parcă ar fi foarte beată.

TOMAS
Da?

FRANK
Da… Dar nu atât de ciudaţi cum e Katarina. Ea e nebună… Mi-e aşa de milă de ea.

TOMAS
Se uită la KATARINA.
Acum iar începe. E insuportabil.

JENNA
Atunci nu putem să mergem la noi?

TOMAS
De ce?… Dacă vrei să te duci acasă, du-te!

FRANK
E nebună. E singurul lucru pe care-l ştiu. Ce ştii despre un om care e aşa? Uită-te la ea. E
teatru. Aşteaptă până începe să joace pe câinele fără stăpân, Tomas.

JENNA
El n-o să joace nimic. O să vină acasă şi-o să se culce fiindcă se face târziu. Are serviciu mâine.
Nu suntem obişnuiţi să stăm aşa de târziu. E obosit. Văd foarte bine cât de obosit e.

FRANK
Katarina e obişnuită să primească ceea ce vrea ea. Dacă s-a hotărât că Tomas trebuie s-o fute,
atunci ţâţele tale nu mai sunt de ajuns, Jenna, crede-mă.
KATARINA deschide uşa de la dormitor.

JENNA
Ce spui acolo?

FRANK
Trebuie să-ţi păstrezi un dram de realism. Uneori ea îl are. Când e necesar. De cele mai multe
ori, nu. Trebuie să-l am eu… Uitaţi-vă la ea…
FRANK se ridică, se duce spre dormitor. KATARINA în dormitor. Închide uşa.
Ce faci, Katarina?… Am fost răutăcios?

JENNACe spui acolo?

FRANK
Nu contează. Nu mă băga în seamă. Deci aşa. Ce prostie. Eu sunt prost.

JENNA
Da, ai fost.

FRANK
Ştiu.
Îi ia mâna, o ţine.
Eşti bună.

JENNA
Cine… Eu?

FRANK
Da. Eşti amabilă.

JENNA
Nu, nu sunt.
FRANK
Ba da, eşti. Trebuie să fii.

JENNA
Nu, nu sunt deloc.

FRANK
Sigur eşti. Simt asta.

JENNA
E cel mai rău lucru care se poate spune despre un om.

FRANK
Da, dacă se spune numai asta. Dar eu n-o fac, eu zis: Eşti amabilă… Înţelegi? Încerc să mă
exprim pe cât de clar posibil… Nu eşti numai amabilă… Există altceva la tine… Ceva
nemaiîntâlnit.

JENNA
I-auzi… Ce anume?

FRANK
Plângi fiindcă eşti supărată… Ştii ce vreau să spun?

JENNA
Sunt atât de neinteresantă.

FRANK
Nu, tu ai ceva… Ceva nemaiîntâlnit…

JENNA
Despre ce vorbeşti?

FRANK
Da… o picătură de lumină… O picătură de divinitate… O picătură de altruism.

JENNA
Vai… Mulţumesc.

FRANK
Nu trebuie să mulţumeşti… Nu trebuie să-mi mulţumeşti pentru asta. Atunci strici totul.

JENNA
Ce frumos.

FRANK
|i-a plăcut?

JENNA
A fost frumos. Atât.

FRANK
Da, şi Tomas a spus-o.

TOMAS
Mai torni în tine?

JENNA Se uită în pahar, în care nu mai e nimic.

Vai, de fapt n-am văzut… Ce-a zis Tomas?

FRANK
Despre ce anume, Jenna?

JENNA
Despre mine?

FRANK
Te simţi mai bine acum?

JENNA
Puţin… dar cred că cel mai bine ar fi să nu mai beau…. Plâng.

TOMAS
Da, şi eu m-am săturat de asta.
FRANK
Nu spui nimic indiferent şi rău şi lipsit de sens despre oameni… Fiindcă ştii că toate astea se
întorc – atunci le ţii pentru tine, în tine… Nu-i aşa?

JENNA
Ce-a zis Tomas? Ce-a zis?

FRANK
A zis că nu eşti agresivă – e îngrozitor, ea nu e agresivă, ea e întotdeauna în călduri.

JENNA
În călduri?

FRANKDa, în loc să se înfurie.

JENNA
În călduri? Eu?

FRANK
Da.

TOMAS
Întoarce scaunul spre JENNA şi FRANK.
Acum ar fi cazul să ai grijă. Acum îţi spun pentru ultima oară.

FRANK
Acum sare iar la bătaie. E ciudat. Trebuie să se simtă ameninţat.

TOMAS
Se ridică.
Te previn.

FRANK
Da, aud.

TOMAS
Vorbesc serios. O să te bag în weceu. O să mătur podeaua cu tine.
JENNA încearcă să-l oprească pe TOMAS care o îmbrânceşte la o parte.

FRANK
Da, da, cred că da. Cred.

TOMAS
Am stat şi te-am ascultat toată seara, şi acum am obosit. Nu sunt un idiot.

JENNATomas, mai bine mergem la noi. N-are rost. Hai să mergem la noi.
Îl trage pe TOMAS în spate.

TOMAS
O împinge pe JENNA la oparte şi îi rupe din întâmplare mănuşa albă.
Termină odată, ce dracu’.

JENNA
Dar dragă Tomas, de ce eşti aşa de nervos?

TOMAS
Nu mă bate la cap tot timpul. Doar nu eşti copil… Dacă vrei să te duci acasă şi să te culci, du-te,
ce dracu’! Du-te şi culcă-te… N-am de gând să evadez! Ce dracu’, doar vin mereu acasă, doar
ştii! Apropo, n-am fost plecat nici măcar o singură noapte, de doisprezece ani de când suntem
căsătoriţi!… Ce crezi că se poate întâmpla? N-am voie să văd alte feţe în afară de a ta! Ce-i cu
tine? Ce dracu’, am voie să vorbesc despre altceva decât despre copii şi cu cine s-au jucat şi
despre părinţii lor nenorociţi, cum arată dimineaţa şi cât de ciudaţi sunt. Tu nu faci nimic altceva
decât să vorbeşti căcat despre alţii şi să spui cât de bine o ducem noi! O ducem? O ducem bine?
O ducem într-adevăr bine?

JENNA
Da dar, în comparaţie cu alţii –

TOMAS
Ce ştii tu despre cum o duc eu… Habar n-ai despre cum o duc eu!

JENNA
Dragă Tomas – am putea să vorbim despre asta mai târziu. N-am putea? Mi se face aşa de frică
când ţipi în halul ăsta.

TOMAS
Pe dracu’… De ce ţi-e frică? Du-te şi culcă-te. Du-te şi aşteaptă. Vin mai încolo. Vin când am eu
chef… Dacă am chef… Atunci vin.

JENNA
Nu vreau să plec fără tine.

TOMAS
Atunci stai acolo.
Pauză.
M-am săturat de tine.

JENNA
Ce… Ce spui?

TOMAS
Ce, n-auzi?

JENNA
Eşti nervos?… Ce-am făcut?

TOMAS
M-am săturat de tine. N-auzi?

JENNA
Dragă Tomas… Dragă…

TOMAS
Nu mai pot să te mai văd în faţa ochilor. Asta e.

JENNA
Asta doar fiindcă ai băut alcool.

TOMAS
Nu, să mă ia dracu’ dacă e aşa! Nu mai pot să te mai văd în faţa ochilor. Tu auzi ce-ţi spun?
Se îndreaptă spre ea şi-i ţipă în faţă.
Nu mai suport să te văd.
JENNA începe să plângă. Stă în faţa uşii de la bucătărie sparte. TOMAS o zgâlţâie.
Acum plânge iar.

JENNA
Îmi pare rău.

TOMAS
Da, m-aş descurca şi fără.
JENNA plânge încet, cu ochii deschişi.
Poţi să-ţi laşi balele pe altcineva –. Da, acum eu stau aici…
TOMAS se aşează pe scaun.
Tu şterge-o la cuibuşorul tău şi rezugrăveşte bucătăria în roşu saula ce dracu’ te-ai gândit ca
distracţie în vara asta!

JENNA
Iartă-mă. Sărută-mă.

TOMAS
Ce?

JENNA
Iertare. Sărută-mă.
Îl sărută.
De mai multe ori. Nu, vreau un sărut cu gura deschisă.

TOMAS
Aşează-te!
Nu pleci? Nu – te ţii ca râia de chiloţii mei.

JENNA
Nu vreau să plec singură.
JENNA se aşează pe fotoliu. Are în continuare afişul în mână.
Nu mă mai duc niciodată dacă tu nu vrei… Auzi?

TOMAS
Sigur, rămâi… Stai şi păzeşte-mă… Copiii pot muri liniştiţi.

JENNA
Rămân.

TOMAS
Ale dracului ţipete… Ce e aşa de amuzant la ele? Ce bucurie ai de la ele?

JENNA
Absolut nici o bucurie.

TOMAS
Mă doare-n cur ce faci.

JENNA
Fără a se adresa cuiva anume.
Cu ce-am greşit?

FARNK
Se duce spre uşa de la dormitor.
Unde e Katarina?

TOMAS
De ce şti aşa de udă?… Arăţi ca un făt.
FRANK râde, dar de altceva, de KATARINA care intră.
~ştia râd de tine… De ce?

JENNA
Fiindcă sunt amuzantă.

KATARINA e îmbrăcată într-o rochie foarte frumoasă, odată albă, dar acum îngălbenită.

JENNA
Bună, Katarina.

KATARINA
Bună, Frank.
FRANK
Ce mai faci?

KATARINA
Acum, mult mai bine.

FRANK
Mă bucur.

KATARINA
Se îndreaptă spre TOMAS.
Sunt de-a dreptul silită.

JENNA
Ce rochie minunată.

KATARINA
Îţi place culoarea?

JENNA
Da… mda, e frumoasă… Albă?
Dar uite… Aici nu e nimic verde. Aici nu există nimic verde.

KATARINA
Către FRANK. Plină de ură.
Modigliani ura verdele.

FRANK
Către TOMAS.
Auzi, beţivan bătrân… acum suntem prieteni? Î?
TOMAS nu răspunde.
N-avem de ce să ne certăm, nu?
Către JENNA.
Mereu e aşa? Ia totul personal?

KATARINA
E impotent.

FRANK
Tomas? Nu cred.

KATARINA
Frank –

FRANK
Frank?

KATARINA
Frank e impotent.

FRANK
I-auzi.
Pauză.
Cum aşa?

KATARINA
Adică – nu poate să fute… Bietul Frank.

FRANK
Către JENNA.
Tu ştii cum e. Nu-mi mai pasă de ea.

KATARINA
Nu poate. Am încercat să-l ajut. Nu e nici o ruşine. Mie nu mi-e ruşine.

FRANK
Amabil.
Nu, ţine-ţi fleanca, Katarina. Chestia aia e penibilă.

KATARINA
Nu eşti singurul.

FRANK
Inutil. Conversaţie veche în haine noi.

KATARINA
Adică nu poate să fute fără fantezii.

FRANK
Doamne Dumnezeule.

KATARINA
Fantezii reale… înţelegeţi?
Pauză.
Norocul lui e că are aşa de mulţi bani, şi acum mai capeţi câte ceva, de la mămica ta… Atunci
putem să mergem la Maroco din nou. Acolo sunt băieţi foarte delicioşi.

FRANK
Katarina, nu ştiu dacă trebuie să continui cu din astea.

KATARINA
Ce-ai zis?

FRANK
Nu ştiu dacă te las să continui.

KATARINA
Dar înţelegeţi foarte bine la ce mă refer, nu?… Fanteziile nu sunt suficiente – nu mai sunt…

FRANK
Ce bine ne mai simţim. Tomas are urechi care fâlfâie ca nişte lilieci. Nu te mai ruşina.
FRANK se duce la KATARINA.

KATARINA
Vrea să mă duc în discoteci şi să-mi găsesc bărbaţi şi pe urmă să-i aduc acasă cu mine şi să mi-
o trag cu ei în timp ce el priveşte şi pretinde că e fratele meu mai mare. În curând cred c-o să
vrea să iau şi bani pe chestia asta. În curând cred că n-o să mai meargă la serviciu. E peşte.
Aveţi în faţa voastră un peşte. Frank e un peşte. Uitaţi-vă la peşte. Eşti un peşte. Eşti un peşte
suedez obişnuit.
FRANK
Ce să mai zic? Nu mai zic nimic! Ce dramă!
Pauză.
Nu te-am auzit. Nu te-am auzit. Nu sunt pe frecvenţa aia. Deloc. Doar am crezut. Chiar am
încercat. Dar sincer vorbind, nu există.

KATARINAO să rămân lângă tine pe veci, doar să mă aprovizionezi cu băieţi noi.

FRANK
Sigur.

KATARINA
Să fie băieţi bine făcuţi.

FRANK
Spre masă, să-şi ia ceva de băut.
Well-hunged guys – cum se spune.

KATARINA
~ştia îi plac lui. E frumos. Şi-ar trebui să-l vedeţi cum plânge dimineaţa. Stă în genunchi şi
plânge şi zice că nu înseamnă nimic pentru mine, doar nu-i iubesc – doar pe mine mă iubeşti,
nu… Da, sigur că da, răspund eu, doar o ştii, că pe tine te iubesc… N-o să mai facem niciodată
aşa ceva. Dragă Katarina. Acum m-am săturat. Asta a fost ultima oară. Dar niciodată nu e ultima
oară. Am fost în Tailanda. A fost fantastic. Voi aţi fost în Tailanda?

FRANK
Da, trebuie să spui tu ceva, presupun. Eşti beată, î?
Către JENNA.
Nu e adevărat.

JENNA
Doamne sfinte, de ce sunteţi aşa? În viaţa mea n-am văzut aşa ceva.

FRANK
Cum… Cum suntem?

JENNA
Sunteţi oameni din aceia care nu fac altceva decât să bage frica în alţi oameni… nu-mi place
asta… E oribil.
Mişcată.
Tu doar stai şi taci.

TOMAS
Ce vrei să fac? Doar nu e treaba mea.
Se ridică, se îndreaptă spre hol.

KATARINA
Se duce după TOMAS.
În cei nouă ani cât am fost împreună cu el, am urmat o regulă de aur de pe urma căreia m-am
bucurat tare mult – că atunci când mă loveşte, nu pe mine mă doare, ci pe el.

FARNK
Mă dau bătut.

KATARINA
Dar eu nu pot, eu nu mai am putere…
Se duce spre JENNA care stă pe fotoliu.
Am nevoie de ajutor… Jenna, nu pot.

FRANK
Nu e adevărat.

KATARINA
Se aşează lângă JENNA, începe să plângă.
Mi-e aşa de frică, mi-e aşa de frică, Jenna… Nu mă lăsaţi să stau la voi?

TOMAS
Absolut.

FRANK
Spre scaun.
Vrei să fii drăguţă să încetezi?

KATARINA
Trebuie să plec de aici… Nu pot să vin la voi? Pot să dorm la voi la noapte? Nu pot să dorm jos
la voi la noapte?… Vă rog, nu mă lăsaţi singură cu el, nu mă părăsiţi… Nu ştiu ce face.

JENNA
Sigur că poţi. Poţi să dormi înm camera lui Sarah. Ea nu e acasă. E la mama.

KATARINA
Iertaţi-mă, dar trebuie să scap de aici.

TOMAS
Da, sigur.

FRANK
Eşti îngrozitoare. E îngrzoitor să te ascult.

KATARINA
Nu, nu-l lăsaţi să se apropie de mine.

FRANK
Nu eşti zdravănă la cap? N-o să te mai ating niciodată.

KATARINATomas…

TOMAS
O face pe KATARINA să se aşeze pe scaun.
Ei nu, nu trebuie să-ţi fie frică… N-o să te atingă cât sunt eu aici.
FRANK scoate pachetul din sacoşă.

KATARINA
Nu plecaţi de lângă mine… Nu mă lăsaţi aici… Nu putem să coborâm imediat? Luaţi-mă de
aici… Doar să mă lăsaţi să dorm.

TOMAS
Sigur că putem.
FRANK scoate urna din pachet, se duce la KATARINA şi toarnă cenuşa peste ea.

JENNA
Se ridică.
Dar nu poţi să faci asta. Aşa ceva nu se face.

FRANK
Calm.
O s-o omor într-o zi.

KATARINA
Deja ai făcut-o.
Pauză.

JENNA
Dar nu poţi să faci aşa… Aşa ceva nu se face.
KATARINA se ridică, se duce pe interval, ia aspiratorul şi intră înapoi cu el, îi bagă cablul şi începe să
aspire.

FRANK
Cade în genunchi, începe să adune cenuşa şi o bagă în buzunare, în timp ce vorbeşte. Sunetul de la
aspirator se transformă într-un ton lung.
N-am vrut. Iartă-mă. De ce-am făcut aşa? Cum am putut să fac aşa ceva? Ce e cu mine?
Pauză.
N-am crezut că e aşa de mult. Era aşa de mică. Brusc se fac aşa de mici şi de simpli, fără să
observi. Am visat-o azi-noapte. Eu de obicei nu visez. Niciodată. Eu de obicei nu-mi amintesc
niciodată visele.
Nu ştiu de ce. Stăteam într-o cameră, ea şi cu mine şi cu Katarina. Era pe înserat, în cameră nu
era lumina aprinsă. Afară se întâmpla ceva, un război poate, erau în orice caz cavaleri care
urcau pe cai pe un deal… poate că era războiul american de secesiune. Mama stătea vis-à-vis
de mine, de cealaltă parte a mesei, cu o geantă mare în poală. A deschis geanta ca să scoată
ceva. Dar Katarina îi spunea că eu sunt… nu, că o să aibă grijă de mine, promitea că o să aibă
grijă de mine şi că o să vegheze să nu se întâmple nimic, încerca s-o convingă pe mama că
merit să fiu iubit, că am dreptul să trăiesc şi… Eu vorbeam tot timpul, ca în O mie şi una de nopţi,
nu-mi amintesc ce… Se făcea că în poşetă, mama avea un revolver şi imediat ce-a trebuit să mă
opresc din povestit, ca să-mi trag sufletul şi să născocesc alte poveşti sau… mâna a alunecat şi
mai adânc în geantă şi-a apucat revolverul, – se ridica, se ridica fără încetare, fiindcă ea urma să
mă împuşte, dar eu vorbeam şi vorbeam şi atunci ea a fost nevoită să aştepte şi să asculte, nu
ca să asculte ce vorbeam eu, ci să vină în sfârşit acea clipă, când n-aveam să mai pot, când
aveam să tac, ca să mă poată împuşca. Dar atunci eu m-am ridicat brusc şi-am năvălit spre uşă
şi-am vrut s-o închid după mine. Dar atunci uşa s-a transformat într-o draperie moale şi nu exista
nici un mâner nicăieri.
Pe urmă n-am ştiut ce se întâmplă. O oglindă… Multă ţesătură… Lucruri frumoase… O femeie,
din partidul moderaţilor, probabil… Goblenuri… De ce sunt aici… Aici e multă pace… Perdeaua
asta de lângă mine… De fapt vorbeşte cu mine… Are o mână. Are doi metri. De fapt stă de
vorbă cu mine. Îşi pune mâna pe umărul meu şi mă roagă să vorbesc mai încet… Vorbesc prea
tare?… Tremur? Ar putea măcar să mă ajute cu a treia dimensiune. Aş putea, nu, să duc cenuşa
în păr.
Se descalţă de ambii pantofi şi de şosete, se aşează pe unul din pantofi, începe să pună cenuşa în celălalt.
Marele devine mic şi micul devine mai mic.
Aruncă cenuşa.
Ceea ce mi se adresează în gând e că nu se face aşa ceva.
Gustă cenuşa, îşi linge degetele.
Nu înţeleg cum îmi scapă totul, tu? Pare aşa de concret şi substanţial şi pe urmă devine brusc
superficial, ca parfumul. Îl dispreţuiam pe Dag Hammarsköld, îl disperţuiam pe el şi tonul său,
poate mai mult tonul… pulă pe sticlă, pulă în sticla de parfum, apeşi, ţţţ - ţţţ… o dată am vrut să
fiu auzit şi să ating un alt on în întuneric… Odată am avut nevoie să ating un alt om profund, şi
acolo aş vrea… Aş vrea să-i întâlnesc încă o dată, aici… să vină aici…
Mi-e frig.
Ştiţi ce se întâmplă acum? – Draperia s-a aplecat spre mine. S-a pus în picioare şi m-a cuprins
de după umeri… Ce vrei de la mine?
Ce vrei de la mine?… Oamenii ies din bucătărie şi nu mai există nimeni aici, şi ei nu vorbesc…
Acum apare un inconvenient… Un om care mergea prin cameră şi de fapt nu e nimeni acolo…
Acum e greu… Acum devine greu… Nu existăm. E oribil. Nu existăm… Mamă, unde eşti?…
Mamă? Tu nu exişti. Unde eşti când nu exişti? Cine-a fost mama mea? Acum e greu. Acum e
foarte greu. Plâng.
Fără lacrimi.
Acum se întâmplă ceva... Acum draperia se aşeză pe genunchii mei… Ce vrei?…
Pauză.
Îţi şoptesc numele iar şi iar ca să nu înnebunesc. Acum… Acum se întâmplă ceva foarte
interesant. Mă ridic. Încep să merg. Plec de aici. Părăsesc camera asta şi oamenii care nu există
în ea. Spun adio. Şi plec de aici. Acum plec. Uite. Doar cel care pleacă se va întoarce într-o zi.
Nimeni nu se mişcă. El părăseşte camera, iese pe uşa de la intrare fără s-o închidă, coboară pe scări.
Brusc, JENNA aleargă după el. Aruncă afişul pe podea. Tonul se transformă iar în sunet de aspirator.
KATARINA şi TOMAS rămân pe loc şi se privesc îndelung.
TOMAS aşteaptă. Se duce apoi spre ea, o apucă brutal între picioare. Aspiratorul e în calea lui.
KATARINA
Au! Nu aşa de tare…
Strănută.

TOMAS
Îşi ţine în continuare mâna în jurul ei într-o apucătură groaznică. Ea trebuie să se aplece.
Gândeşte-te, dacă vin. Înapoi. Gândeşte-te dacă vin înapoi.

KATARINA
Ce contează? Au – mă doare.

TOMAS
Gândeşte-te, dacă vin acum?

KATARINA
Cine? Jenna şi Frank?

TOMAS
Da, nu ei sunt ei?

KATARINA
Mă doare.

TOMAS
Oooo, simt asta. Drace, ce doare… Au au au. Dar e frumos, nu?

KATARINA
Aşa şi-aşa.
Strănută.
TOMAS încearcă să dea la o parte aspiratorul. Vălul ei de mireasă este supt în aspirator.
Doamne, ce brutal.
Pauză.

TOMAS
Da. Am tânjit după tine toată seara. Am stat şi te-am privit toată seara. Ştiam c-o să te am.

KATARINA
Aha…

TOMAS
Da, o, da.

KATARINA
Vino şi aşează-te… Ne aşezăm. Nu vreau să stau în picioare.
Se aşează pe scaun.

TOMAS
Ai grijă să nu călcăm pe cenuşă. Doamne, nu mai pot să aştept.

KATARINA
Aş prefera să mă întind pe canapea –

TOMAS
Nu aud ce spui. Doar cad. Lat.

TOMAS se întinde peste KATARINA. Scaunul pe jos.

KATARINA
Nu… nu.

TOMAS
Ajută-mă.
TOMAS se ridică puţin.
Lasă-i să se distreze, fiindcă nu se distrează.

KATARINA
Nu Frank.

TOMAS
Ha ha – nici Jenna! Îţi promit!

KATARINA
Nu?
Pauză.
TOMAS
Nu, niciodată.

KATARINA
N-are niciodată pe nimeni?… Niciodată pe altcineva?

TOMAS
Nu eşti sănătoasă.
Cu mâinile adânc în buzunarele de la pantaloni.
Nu înţeleg ce-am făcut cu ele? Am nevoie de ele. Vreau să te observ cu atenţie.

KATARINA
Biata de ea.

TOMAS
Da sigur. De ce spui aşa?… Ea nu vrea. Ea se simte bine dacă totul e planificat până la cel mai
mic detaliu, acelaşi lucru seară de seară şi pe urmă se destinde şi stă în maşină şi se duce la
ţară – dar dacă vin alţi oameni, atunci se pierde complet cu firea, de parcă ar fi o încercare grea.
Nu bănuieşti de câte ori te-am întâlnit pe scară, şi m-am gândit… tu mergi aşa de al dracului de
încet şi respiri de parcă ai fi alergat sute de metri, şi mă gândesc cum mi-aş băga mâinile sub
fusta ta şi te –aş lua în braţe…

KATARINA
De ce n-ai făcut-o?

TOMAS
Da? Jur că ai fi stat acolo cu picioarele desfăcute. Nu-i aşa?… N-ai fi făcut-o?

KATARINA
Absolut deloc.

TOMAS
Acum continuăm.

KATARINA
Cât de departe ajunsesem?
TOMAS
Nicăieri. Încă. Nu putem să aprindem?

KATARINA
Ai grijă cu mine.
Strănută.
Pauză lungă.

TOMAS
Nu-ţi pasă de mine? Nu trebuie să răspunzi. Îţi pasă?
KATARINA zâmbeşte.
Nu zâmbi.
Milos.
Nu trebuie să spui nimic.

KATARINA
Nu, e bine.

TOMAS
Dar îţi pasă de mine? Poţi…
Se bate pe piept.
Poţi… înţelegi… Mă vezi? Ştii cine sunt?
Renunţă.
Nu, nu contează… Nu – face nimic… Nu pot explica… Vezi cum arăt?… Eu? Pe mine?

KATARINA
Da, sigur că da, tot timpul.

TOMAS
Cum aşa?… Mă vezi?… Răspunde atunci!
Pauză.

KATARINA
Nu vorbi.

TOMAS
Vreau să vorbesc!… Mai întâi vreau să vorbesc… Mai întâi trebuie să vorbesc… Trebuie să
vorbesc mai întâi…

KATARINA
De ce?

TOMAS
Nu ştiu. Trebuie… Ce faci?
Nu e sănătoasă la cap… Ea… ea… Deci vorbeşte tot timpul, asta face… Mă calcă pe nervi. Nu
pot niciodată să vorbesc cu ea, tot timpul e vorba despre copii. Niciodată n-avem şi noi o clipă
numai pentru noi. Dacă i-aş putea părăsi, doar o noapte, să mă duc cu maşina pe malul măriii…
şi să dorm în maşină şi să mă simt bine. Ea niciodată nu m-a atins cum trebuie… Ea… Sau
trebuie deci… Am citit tot timpul, ca să scap de slujbele de căcat care existau pentru a primi o
slujbă de căcat mai bună… Ce bine ne-ar fi fost dacă am fi putut să fugim de lângă tot căcatul,
de slujbă, de toate datoriile, toate facturile.

KATARINA
Chiar şi de Sarah?

TOMAS
Da, şi de Sarah… În fiecare seară când eu, şi toţi ceilalţi mergem la culcare, ştiu că ziua asta n-a
avut nici o valoare. Nimic. 14 mai n-a existat. N-o să-mi aduc aminte niciodată de ziua asta…
Dar mâine, 15 mai, sau peste o săptămână… se va întâmpla ceva… când mergem în
concediu… când stăm la vamă la Helsingborg.
KATARINA îşi face aer cu rochia.

FRANK
O, ce aer… E cald.

KATARINA
Scuze.

TOMAS
Ai nişte sfârcuri extraordinar de sensibile… Nu trebuie decât să te uiţi la ele, şi se întăresc.

KATARINA
Depinde de cine se uită la ele.
TOMAS
Auzi, nu ne aşezăm mai bine în alt loc?

KATARINA
Da?… Unde?

TOMAS
Pe podea.

KATARINA
Bucuroasă.
Da, am putea.
Se mută pe jos – pe podea.

TOMAS
Ca să auzim dacă vin.

KATARINA
Şi acum?… Ce-o să faci?

TOMAS
Nu-ţi văd chipul.

KATARINA
Fii bucuros.

Pauză. KATARINA s-a aşezat peste afişul care s-a mototolit.

TOMAS
Da, sigur că da.
Îşi scoate sacoul. Îl împătureşte şi îl pune sub capul KATARINEI. Dărâmă ceva.
E cenuşă şi pe sacou.

KATARINA
Acum stau bine… Mi-e dor de tine.
TOMAS
De mine?

KATARINA
Da.

TOMAS
Da?

KATARINA
Acum. Acum. Mi-e dor de tine… Am labele calde.
Pauză.
Ce vorbesc.
Pauză.

TOMAS
Da… Îmi place.

KATARINA
Cum e?

TOMAS
Bine… Ei ce crezi că fac?

KATARINA
Nimic. Nu Frank. Pe el nu-l interesez decât eu…

TOMAS
Cred că stau la patul lui Wolfgang. Chiar dacă lui îi vine ideea să-l ridice şi să-l arunce în sus
până în tavan.
Se uită în sus.
N-ar suporta niciodată. E mult prea mic. Ar putea avea un şoc.

KATARINA
Dar eu – nu i-am promis nimic. I-am zis că relaţia noastră n-a apucat niciodată să înceapă.
Atunci a început să plângă. A început să plângă.
TOMAS
Aha…

KATARINA
La cafeneaua din faţa Băii Sture.

TOMAS
Aha. Acolo sus.

KATARINA
Spune lucruri aşa de oribile. E aşa de teatral. Iubesc asta.

TOMA
I se pare că vine cineva.
Taci acum.

KATARINA
Ce?

TOMAS
Taci.

KATARINA
Nu e nici un pericol.

TOMAS
Mi-e puţin rău.

KATARINA
Pentru sine.
Dar pe tine te-am aşteptat, toată viaţa.

TOMAS
Pe mine?

KATARINA
Sau pe cineva ca tine.
TOMAS
Ca mine… Cum?

KATARINA
Vreau să fac atâtea cu tine…

TOMAS
Mi-e puţin cam rău. Asta e. N-ar trebui să vorbeşti de prăjiturile alea.

KATARINA
O să călătorim mult.

TOMAS
Nu-mi stă în fire să beau aşa de mult odată.

KATARINA
Mi-ar plăcea să călătoresc cu tine departe. Îţi place să fii pornit? Îţi place să porneşti, să fii
pornit?
Strănută.

TOMAS
Auzi, cred că trebuie să mă ridic puţin – aşa cum stau mă apasă la stomac.

KATARINA
N-ai fost niciodată?

TOMAS
Mută-te doar puţin…

KATARINA
Ne ducem în dormitor.

TOMAS
Ce crezi, o fi început s-o bată sau ceva de genul ăsta?
Pauză.
KATARINA
Vino, vino.
KATARINA îl trage pe TOMAS după ea în dormitor.
Cel puţin poţi să te întinzi pe mine, nu?

TOMAS
Acum?
Îi ridică absent sau indiferent rochia peste coapse, ea îşi ridică bustul, el îi mângâie coapsele, apucă
rochia.
Ce rochie ciudată.

KATARINA
|i se pare?

TOMAS
Din ce e făcută? Din ce material?

KATARINA
Bucurie.

TOMAS
Unde-ai găsit-o?

KATARINA
Se întinde pe pat.
E rochia mea de mireasă. Întinde-te peste mine puţin.
TOMAS se întinde peste ea, ea geme. S-au aşezat pe uscătorul de păr, care porneşte.

TOMAS
Auzi.

KATARINA
Închide uscătorul.
Nu, nu vorbi.

TOMAS
Dar auzi.
KATARINA
Taci.

TOMAS
Mi-e cam rău.

KATARINA
Deci aşa deci aşa… Nici măcar nu m-ai sărutat.

TOMAS
Nu, nu acum…

KATARINA
Ba da, ba da…

TOMAS
Tu… Sigur.

KATARINA
Nu, nu vorbi.

TOMAS
Dar auzi, ascultă acum… E sigur.

KATARINA
Nu-i nevoie să vorbeşti… Nu-i nevoie să spui nimic. E mai bine să nu vorbeşti. Mai bine sărută-
mă!

TOMAS
Stai.

KATARINA
Am nevoie de asta. Am nevoie să cunosc pe altcineva. Doar o clipă. Altfel înnebunesc.
Îi trage în jos capul şi-l face s-o sărute. TOMAS se simte brusc mult prea rău de la alcool, se ridică şi fuge
în sufragerie. KATARINA rămâne pe pat.
TOMAS
Se întoarce. Stă în uşa de la dormitor.
Iartă-mă… Unde eşti?

KATARINA
Aici.

TOMAS
Iartă-mă.

KATARINA
Nu-i nimic.

TOMAS
Dar chiar vreau… Iartă-mă… Am visat asta mulţi ani.

KATARINA
Ce anume?

TOMAS
Cu tine… Doar ţi-am zis.

KATARINA
Da?

TOMAS
Şi când acum în sfârşit am o şansă să mi-o trag cu tine, iese aşa.

KATARINA
Linişteşte-te… Sigur o să mi-o tragi.

TOMAS
Sunt bolnav.

KATARINA
După mine. O să te simţi bine… Mie o să-mi fie greu.
KATARINA în genunchi în faţa lui TOMAS.
E zici de asta? Ce să fac?

TOMAS
Nimic… Nu mă simt bine… Mi-e rău… Şi nu vreau să-i fac rău… Ei… N-are nici un rost.
KATARINA începe să râdă. Îl trage pe TOMAS în jos la ea.
Da, poţi să spui… Nu vreau pur şi simplu! N-am nici un chef… E singurul lucru pe care-l pot
spune… Nu mai am nici un chef. Îmi cer scuze… Nu e vina ta…
Se smulge.
KATARINA rămâne întinsă pe podea, râzând.
Da, asta e. Nu pot să fac nimic. Nu e nimic de râs… Termină, ce dracu’!

KATARINA
Am terminat.

TOMAS
Nu e nimic de râs… Aş fi făcut-o, dacă aş fi putut… Vine de la sine. Nu pot s-o fac doar fiindcă tu
vrei. Sper că înţelegi… Nu te cunosc.
Pauză. KATARINA se aşează pe pat.
Totuşi ţii la el destul de mult, nu… Totuşi ţii totuşi la el destul de mult, am zis –

KATARINA
La cine?

TOMAS
Ka ka ka… Cum îl cheamă?

KATARINA
Frank?

TOMAS
Da…
Începe să tremure, să-i fie frig, pe urmă violent din tot corpul.

KATARINA
Te referi la Frank?

TOMAS
Da da da da da….

KATARINA
Îl iubesc.

TOMAS
Fffffrank… te refi la Fffffrank? Eu la Fffffrank mă refer.

KATARINA
Îl iubesc.

TOMAS
Mi-e frig, tremur, tremur din tot corpul, uite. Brrr – da, exact… asta spun… n-am ce face… brr…
Exact de parcă aş fi bolnav de la băutură… Brrr… Dar dacă e să bei, atunci trebuie să bei cum
trebuie… dacă e să bei, atunci trebuie să te închizi o săptămână într-un apartament cu o femeie
şi să încui uşile şi să le tragi la măsea… atunci te poţi elibera şi face orice, s-o lingi în cur şi să
te distrezi…
Pauză.
Ai nevoie să te curăţeşti uneori… Trebuie să te curăţeşti cum trebuie o dată, din când în când, şi
să fii ca un om.

KATARINA
Îl iubesc.

TOMAS
Ştiu… O, ce mi-e frig… O să mor de frig… Nu înţeleg de ce mi-e aşa de frig. Şi ţie ţi-e frig? Nu
pot să stau locului… Uite, stau într-un picior şi sar… De parcă aş conduce un camion de cursă
lungă… acum se termină. Plec.

KATARINA
Da, bine.

TOMAS
Cobor acum…

KATARINA
Da.
TOMAS
Am urcat doar să spun la revedere. Acum trebuie să plec.
Tremură din nou.
Acum începe iar.
BRRRRRRRR!
Da, trebuie… Trebuie să văd ce face ea… Trebuie să plec înainte de a se întâmpla ceva. Brr, ce
bine mă simt să tremur aşa… Exact ca atunci când faci baie afară… Tu ce-o să faci?

KATARINA
Nimic.

TOMAS
Aproape bucuros.
Atunci plec. Am rămas doar să spun noapte bună. Te descurci acum? Pa.

KATARINA
Pa.

TOMAS pleacă. KATARINA rămâne întinsă pe pat.

Intră FRANK. Pe urmă JENNA, care închide uşa după ei. FRANK trage în jos jaluzelele, se duce la masă,
calcă pe lucruri care s-au dărâmat. Camera arată acum destul de îngrozitor.

JENNA
Nu plec de lângă tine.
Merge după el tot timpul, în spatele lui, îl urmază în bucătărie.

FRANK
De ce faci asta?

JENNA
Nu ştiu… Simt doar că aşa trebuie să fac… să merg după tine.
Pauză.
Iese pe hol.

FRANK
Ia cu el radioul.
Acum aş vrea să mă duc într-un loc foarte greu, ca să fiu într-adevăr sigur că ai de gând să
mergi cu mine şi nu să renunţi.

JENNA
Nu renunţ. Poţi să te şi aşezi, dacă vrei. Mă aşez şi eu lângă tine.
FRANK pune aparatul de radio pe podea. Se aşează pe el. JENNA se aşează pe vine lângă el.

FRANK
Glumeşti. Totul?

JENNA
Nu.

FRANK
Sigur?

JENNA
Te rog… Fii serios.

FRANK
În genunchi, lângă urnă, dă la o parte aparatul de radio. Scutură cenuşa din păr în urnă.
Serios?

JENNA
Aş vrea… Pot?

FRANK
Pauză.
Cum erai când erai mică?

JENNA
Când eram copil?

FRANK
Da.

JENNA
Ca fetiţă?
Pauză.

FRANK
Singură?

JENNA
O, nu, deloc… Eram aşa de iubită… O fetiţă liniştită… cuminte, deşteaptă, mă descurcam
singură.
Pauză. JENNA se aşează pe podea lângă FRANK.

FRANK
Povesteşte o întâmplare din copilăria ta… Orice.

JENNASe gândeşte mult.

Îmi doream atât de mult să mă duc la şcoala de duminică, deşi părinţii mei nu erau religioşi…
fiindcă auzisem că primeşti o stea… o stea de fiecare dată, pe care o poţi lipi, şi credeam că
după ce-o să primesc o stea, totul are să fie altfel… nu ştiu cum… dar prima dată când m-am
dus la şcoala de duminică, domnişoara ne-a povestit despre Iisus, despre cum a mers Iisus pe
apă, şi-atunci eu am zis: A avut curaj.

FRANK
Ai primit stele?

JENNA
Da, o carte întreagă. Voiam doar să le am… Pot…

FRANK
|i-a spus cineva: Te iubesc. Nu pot să trăiesc fără tine?

JENNA
Nu.

FARNK
Acum trebuie să plec din nou – acum trebuie să mă duc la baie să mă piş.

JENNA
Se ridică.
Vreau să vin cu tine.

FRANK
Bine. Mă bucur foarte tare.

JENNA
Nu vorbi… Când te ţin în braţe e de parcă aş ajunge acasă. Ce faci?

FRANK
Doar zâmbesc. Pot să-mi ţii pula cât mă piş… Vrei?

JENNA
Da.

Intră la toaletă. FRANK urinează. Se duc la chiuvetă, iau tigaia pentru omletă din chiuvetă, şi FRANK o
ajută pe JENNA să se spele pe mâini.

FRANK
Iese de la toaletă.
Dar de ce vii după mine?

JENNA
Nu ştiu.
Vede în şifonier punga plină de lumânări de ceai.

FRANK
Nu poţi să explici?

JENNA
Nu… Doar simt aşa.
Pune o lumânare aprinsă în urma piciorului lui.

FRANK
Te rog…

JENNA
Nu pot. N-am cuvinte.

FRANK
Nu. La ce sunt bune cuvintele.
Se întoarce în sufragerie. Continuă să aprindă lumânări.

JENNA
Ai avea asta?… Dacă ai fi tu?

FRANK
Nu, e corect… Tu eşti aşa de diferită…. De tine.

JENNA
De ce? Cum adică?

FRANK
Nu ştiu.

JENNA
Nu… În ce fel sunt altfel?

FRANKNu ştiu, spun şi eu aşa.

JENNA
Când am devenit aşa? Altfel?

FRANK
Zâmbeşte.
Când ne-am sărutat. Atunci ai devenit altfel. Vrei ceva?

JENNA
Nimic –

FRANK
Nici eu… Să ne – întindem?

JENNA
Da… Nu pot să dorm.
Pauză.
Aşa spune Sarah. Stă întinsă cu ochii deschişi şi zice: Nu pot să dorm. Nu pot să închid ochii.
Mamă, nu dorm. Şi pe urmă doarme… Am mâncat pui şi orez.

FRANKAtunci nu ţi-e foame.

JENNA
Mie nu-mi place să mănânc pui. Când am pieliţă în gură. Brusc, pieliţă.

FRANK
Doar mă schimb. Mă dezbrac.
Pune ochelarii lui TOMAS pe masă, lângă telefon.
Se duce la garderobă şi îşi scoate cămaşa, scoate un tricou foarte vechi şi spălat de multe ori, uşor rupt.

JENNA
Şi eu vreau să mă dezbrac.

FRANK
Da.

JENNA
Îşi scoate bluza.
Pot să împrumut un tricou de-aici?

FRANK îi dă un tricou. Ia unul asemănător pentru el. Ia o barcă mică cu pânze din garderobă, alternativ
plasează mobila una peste alta, se urcă pe ele şi dă jos bărcuţa de pe tavan şi i-o întinde JENNEI.

FRANK
Primeşte-o din partea mea.

JENNAMulţumesc.

FRANK
|i-o dau pe bune.

JENNA
E frumoasă.

FRANK
Mă duc puţin până la bucătărie.

JENNA
Atunci vin şi eu.
Se duc în bucătărie. FRANK deschide frigiderul, ia un pahar cu lapte. JENNA pune în continuare
lumânări lângă tot ceea ce atinge.

FRANK
Vrei ceva?

JENNA
Nu, mulţumesc.

FRANK
Nici pantofii Gucci – congelaţi?
A luat cutia de pantofi din frigider. Se duce înapoi în sufragerie.
Vocea lui TOMAS se aude în receptorul telefonului: Jenna! Jenna! JENNA!
JENNA ridică receptorul, n-a dat drumul mâinii lui FRANK.

JENNA
Stai sub duş în miezul nopţii?
Pune deoparte receptorul.
E lumină afară. Zorii bat la fereastră.

FRANKNu trebuie să spui toate astea.

Se aşează, FRANK pe scaun, JENNA în fotoliu. Se privesc . El bea lapte.

JENNA
Te-ai schimbat.

FRANK
M-am schimbat?

JENNA
Da… Mult.
Pauză.

FRANK
Vrei?

JENNA
Nu, of.

FRANK
Ştii vreun cântec?

JENNA
Să cânt?

FRANK
Ştii să cânţi vreun cântec, pentru mine, chiar acum, în zori, când stăm aici şi ne privim. Ştii?

JENNA
Doar unul.

FRANK
Da, ajunge. Îţi place?

JENNA
Da, mult.

FRANK
Nu-l poţi cânta?

JENNA
Pentru tine?

FRANK
Da… Doar pentru mine.
Pauză.
Dar atunci trebuie să te ţin de mână. Dar atunci trebuie să mă laşi să te ţin de mână.
JENNAAtunci vino mai aproape.
Se aşează aproape. Împinge fotoliul mai aproape de el.

FRANK
Nu, nu e bine… Ne întindem pe jos.
JENNA pune bărcuţa cu pânze pe masă. FRANK se aşează lângă ea. A mutat scaunele, le-a strâns
laolaltă.
Ai loc? Parcă am fi trei… Nu, mama, vreau să zic.

JENNA
Cum era?

FRANK
Mi le amintesc pe toate celelalte, dar nu pe ea, nimic… Acum nu vreau decât să cânţi.
Stai. Am visat-o azi-noapte.

JENNA
Da, ai zis.

FRANK
Am zis? Când? Nu-mi aduc aminte… Azi-noapte am visat că stăteam pe toaletă cu o găină
jumulită în mâini, rece şi tare de parcă tocmai s-ar fi congelat, stăteam şi-o ţineam deasupra
weceului, şi dintr-o dată a început să curgă sânge din târtiţă… ştiu că era mama, şi Katarina, şi-
am auzit că am spus: e ulcer, e ulcer… Dar creştea în mâinile mele, devenea din ce în ce mai
mare şi într-un final ajunsese aşa de mare că n-o mai puteam ţine.
Acum poţi să cânţi… Acum nu vreau decât să cânţi.

JENNA
Cântă, la început cu grijă şi încet, apoi cu voce caldă, groasă şi incredibil de frumoasă.
I’ve got no kick from Champagne.

FRANK
După.
Ce frumos.

JENNA
Nu ştiu să cânt. Sunt aşa de timidă. Aş vrea să fiu cântăreaţă şi să stau pe o scenă şi să cânt. Îţi
dai seama, dacă aş avea un mic trio.

FRANK
Un mic TREO?

JENNA
Îţi baţi joc de mine.

FRANK
Nu, mi s-a părut minunat… M-am îndrăgostit de tine…
Vocea lui TOMAS la telefon: Jenna! Jenna! Jenna!
Cum faci cu Tomas?
JENNA îi cuprinde mâna.

JENNA
Nu ştiu, niciodată nu trebuie să încerci să păstrezi pe cineva. E ca atunci când stai la malul mării
şi te joci cu nisipul…
Întinde mâna.
Aşa. Uite. Dacă strângi mâna, curge. Dacă ţii mâna deschisă, rămâne unde e.

JENNAAcum e rândul tău să-mi cânţi.

FRANK
Nu, n-am curaj… N-am curaj… Nu pot.

JENNA
Ba da, cum să n-ai curaj.

FRANK
Crezi?

JENNA
Da, trebuie.

FRANK
După o îndelungă tăcere.
Să nu râzi de mine. Poate ieşi ca dracu’… Dar trebuie să mă ţii în braţe şi să nu spui nimic.
KATARINA se ridică mai încet decât încet de pe pat.

JENNA
Îl ţine de mână.
O, mâna ta… mâna ta.

FRANK
Simte cum îi picură ceva pe mână şi se uită la mână.
Ce e asta?

JENNA
Doar lacrimi.

FRANK
Plângi?

JENNA
Lacrimi de dragoste.

FRANK
Fericit.
Plângi?

JENNA
Sunt aşa de fericită… Lasă-mă să plâng.
Plânge liniştită, cu mâna lui în a ei, o mângâie încet. KATARINA se îndreaptă încet spre uşă.

FRANK
Îi atinge lacrimile de pe mână.
Iubito…

JENNA
Iubitule…

FRANK
Ne căsătorim acum? Sau la primăvară.
Pauză. JENNA se gândeşte.

JENNA
Şi primăvara e bine.
JENNA dă drumul la aparatul de radio care se află pe podea.

KATARINA intră, direct spre ciocanul şi cuiele de pe raftul din garderobă. FRANK se uită la ea, apoi se
ridică, se îndreaptă spre ea, ca pentru a i le lua. Ea îi pune mâna uşor pe umăr.

FRANK
Ce-ai de gând să faci?
KATARINA ia două cuie de pe masă. Totul se derulează acum până la sfârşit extrem de lent, mai lent decât
teatrul kabuki, mai lent decât lent. Muzica se transformă într-un ton lung. JENNA s-a ghemuit pe scaunul
ei.
Ce e, Katarina?

KATARINA
Pare complet normală. Îl obligă pe FRANK să facă paşi în spate.
Nu mă părăsi.

FRANK
Când?

KATARINA
Nu mă părăsi.

FRANK
De ce nu?

KATARINA
Pentru că te iubesc. Pentru că te iubesc. Tu mă iubeşti.

FRANK
Nu.

KATARINA
Ba da.
FRANK
A trecut… S-a – întâmplat ceva.

KATARINA
Ce anume?

FRANK
Nu mai exişti pentru mine.

KATARINA
Nu mă poţi iubi, cu toate astea?

FRANK
Pot, sigur… Dar nu vreau.

KATARINA
Nu pot să cred.

FRANK
Ba da.

KATARINA
Nu pot să cred… Noi, care suntem aşa de frumoşi împreună… Noi care aprţinem unul celuilalt şi
care nu trebuie decât să punem mâna unul pe celălalt ca s-o simţim… Nu trebuia decât să-mi
zâmbeşti, şi mă îndrăgosteam de tine… Nu trebuia decât să intri pe uşă… şi eram din nou
fericită, oricât de nefericită aş fi fost.
Da, ne potriveam atât de bine. Nu aveai decât câţiva centimetri mai puţin decât mine, dar erai
puţin mai înalt când aveai ceasul la mână.
Iubitul meu.
Îl ţine în braţe.
Îţi iubesc cu adevărat chipul tău din carne şi sânge şi suflet… E ca o bucată de carne care
mişună de viermi, ca atunci când ridici o piatră, ştii tu… Deşi se numeşte viaţă… să fii viu…
fierbe, pulsează, are mii de culori şi e puternic iluminată… Dacă ai putea să stai nemişcat trei
secunde, aş fi pierdută pentru mulţi ani… nu, m-aş afla acolo în toate clipele acelea libere… Te
iubesc… te iubesc te iubesc… în toate celelalte feluri şi moduri cele mai frumoase… În adâncul
meu sunt pregătită… aici şi acum şi mereu… Ştiu că niciodată n-o s-o pot exprima şi că tu
niciodată n-o să poţi înţelege… Nu mi-am recunoscut dezamăgirea foarte mult… toate micile
oribilităţi lente şi scrise cu litere mici care se întâmplă… dar ce contează?
Se uită în sus la el.
Nu trebuie decât să fii aproape, ca aseară, pot să trăiesc cu asta mai multe săptămâni.
Pauză lungă.
Sufletul meu se zbate între haos şi o mare linişte.
Pauză.
Încă simt gustul bărbatului care ai fost… tânjesc după gustul pe care mi l-a dat el… Sunt
îndrăgostită din nou de tine…, nu, mai curând te iubesc… un sentiment cald interior, şi plin de
iubire… Deja mă gândesc că o să ne fie bine… dar nu îndrăznesc… repet ceea ce spui când stai
pe pat sprijinit de perete… acum ne luăm liber, o să călătorim departe, o să fim împreună la
vară… tu n-o să munceşti… o să… Iar eu continuu să cresc peste moarte… azi cred aproape că
am fost acolo în viaţă… mi-am dat seama că poate ar trebui să am acel har cu altcineva decât
cu tine… cineva cu care s-o fac fără să implice vreun pericol… cineva care nu ştie cine sunt eu,
care nu m-a văzut, cineva pe care probabil că n-o să-l mai întâlnesc niciodată… cineva care
sigur îşi iubeşte prietena mult mult… Toate astea doar pentru a ajunge acolo unde oamenii nu se
leagă de mărunţişuri, nu se lea-gă … Poate că ăsta e felul meu de a mă duce acolo singură,
pentru a te putea întâlni dacă eşti acolo… Inima, spui tu, inima… când am spus… Faci atât de
multe din dragoste, brusc, din nou… Ai zis că erai – fericit ieri… îţi aminteşti? Se observă foarte
clar că eşti fericit.
Pauză.
Brusc îmi dau seama… paranoia mea… e el – tu – fericit fiindcă crezi că voi pleca de lângă
tine… şi în felul ăsta problemele se rezolvă… nu trebuie să ai sentimente de vinovăţie faţă de
mine… că de fapt nu mai vrei să fii cu mine?… Îngrozitor gând… încă un gând îngrozitor…
Pauză.
Tu ştii ce vrei, Frank? Ştii sigur că vrei să trăieşti cu mine?… Sau spui chestia aia cu îmbătrânitul
doar fiindcă sună şarmant?
Îi mângâie faţa de parcă ar fi orb.
Pauză.
Sau chiar vorbeşti serios?
Pauză.
Am înţeles foarte multe în noaptea asta. Am înţeles foarte multe azi. Am înţeles foarte mult că te
iubesc. Cât de mult te iubesc. N-am putut să conştientizez asta mai devreme, dar am ştiut-o…
Aveam ceva în mână?

FRANK
Când ai intrat?
KATARINA
Da – ţineam ceva?

FRANK
Două cuie.

KATARINA
Nimic altceva?

FRANK
Nu… |ineai?

KATARINACiocan?

FRANK
Nu, ciocanul e acolo.

KATARINA
Văd…
L-a obligat pe FRANK spre peretele transparent dinspre public.
Da, tu, Frank…

FRANKZâmbeşte.
Da, tu, Katarina…

KATARINA
Ce-ai zice dacă aş lua cuiul ăla şi ţi-aş spinteca puţin mâna cu el… Ce-ai zice dacă te-aş
spinteca… Ce-ai zice dacă – aş înţepa puţin mai tare… Ca să te doară… Ce-ai zice dacă aş lua
ciocanul şi l-aş ridica cu mâna mea… Dar, ce-ai zice dacă ţi-aş ridica mâna şi-aş pune-o de
perete, aşa. Îţi iubesc mâinile.
Ea face tot ce spune, încearcă şi se răzgândeşte, găseşte cel mai bun mod, fără să rupă propria ei vrajă.
El o lasă să se întâmple.
Dacă ţi-aş pune cuiul în mână… Şi-aş bate cu ciocanul aşa, astfel încât cuiul să intre drept prin
mână şi adânc în perete… Şi pe urmă aş face la fel cu cealaltă mână…
Îi bate mâinile în cuie.
Pauză.
FRANK
La ce te gândeşti?

KATARINA
La nimic.

FRANKLa nimic?

KATARINA
Nu.

FRANK
Cu mâinile bătute în cuie – de parcă ar fi o întrebare.
Mă iubeşti?

KATARINA
Mai mult decât niciodată. N-a oscilat niciodată. Niciodată nu te-am iubit mai puţin. Doar mai mult.

FRANK
Mă iubeşti în continuare?

KATARINAN-am oscilat niciodată. Niciodată nu te-am iubit mai puţin. Doar mai mult.

FRANK
Nu e prea mult viitor în asta.

KATARINA
E tot viitorul de care am eu nevoie… Mă iubeşti?

FRANK
Da.

KATARINA
Spune-o.

FRANK
Te iubesc.

KATARINA
Încă o dată.

FRANK
Te iubesc.

KATARINA
E adevărat?

FRANK
Da.

KATARINA
Spune-o astfel încât să te cred. Spune-o astfel încât să intre.

FRANK
O spune în diferite moduri.
Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc.

KATARINA
De parcă ar fi bolnavă, pe moarte.
Nu mă părăsi.. te iubesc aşa de mult…

FRANK
Ce faci acolo?

KATARINA
Face un gest foarte sexual.

O să fiu femeia ta toată viaţa… Mângâie-mă… Trebuie să mă mângâi… Te iubesc. Te iubesc.

Cuvintele devin îngrozitoare. Îl mângâie şi-l sărută pe tot corpul, fără să i se răspundă.

E singurul cadou pe care-l vreau… Nu pot să primesc decât cadoul ăsta.

FRANK
În timp ce alunecă din cuie – îşi îmbrăţişează şi îşi deschide mâinile însângerate. Tonul se transformă iar
în muzică. Cele 200 de lumânări se închid în acelaşi timp.

Îmi pare aşa de rău, dar tu şi cu Frank trebuie, într-un fel, să încercaţi să vă rezolvaţi singuri
problemele.

Porumbelul alb zboară înăuntru prin fereastra deschisă şi intră în fumul de la lumânări.

Întuneric. După o clipă se vede cum arde bărcuţa cu pânze.

SF^RŞIT