Pancreasul, numit si "organul ascuns", este localizat in cavitatea abdominala, in spatele

stomacului; mai exact este situat sub ficat, intre stomac si coloana vertebrala. Pancreasul are o
lungime de aproximativ 3 cm si este compus si cap, corp si coada. Capul pancreasului este
incojurat de duoden.

In interiorul pancreasului exista mici ducte (tuburi) care transporta lichidele produse de pancreas
in ductul pancreatic - acest canal poarta fluidele de-a lungul pancreasului, de la coada la cap si
catre duoden. Tubul biliar comun travereaza prin sectiunea capului pancreasului, transportand
bila din ficat si vezicula biliara in intestinul subtire. Canalele biliare si cel pancreatic se intalnesc
inaine de intrarea in duoden si au o deschidere comuna spre intestinul subtire.

Pancreasul produce sucuri si enzime care traverseaza aceste ducte spre intestin, unde se amesteca
cu alimentele. Enzimele digera grasimile, proteinele, carbohidratii, astfel incat acestea sa poate fi
absorbite de intestin. Sucurile pancreatice joaca un rol important in mentinerea sanatatii.
Pancreasul produce insulina care este preluata de sangele care iriga organele. Insulina este
importanta pentru reglarea cantitatii de zahar (glucoza) din sange.

Pancreasul este alcatuit din doua tipuri de tesut:

→ Exocrin - produce enzimele necesare in procesul de digestie a grasimilor, proteinelor si
carbohidratilor. In mod normal, enzimele sunt create si transportate catre duodem intr-o forma
inactiva, fiind activate atunci cand este necesar. Tesutul exocrin fabrica bicarbonati care au rolul
de a neutraliza acizii din stomac.
→ Endocrin - produce hormonii de insulina si glucagon si ii elibereaza in fluxul sanguin. Acesti
hormoni reglemeneaza transportul de glucoza catre celulele organismului si sunt importanti in
producerea energiei.

Care sunt bolile de pancreas?

- Diabetul zaharat
- Pancreatita acuta
- Pancreatita cronica
- Deficitul de enzime pancreatice
- Cancer pancreatic
Pancreatita cronică şi pancreatita acută sunt inflamaţii ale pancreasului, glandă ce sintetizează
atât enzime digestive, cât şi hormonul insulina, pe care organismul îl utilizează în metabolismul
glucidelor şi grăsimilor. Simptomele pancreatitei acute sunt în mod tipic severe şi necesită
tratament. În lipsa acestuia, pot apărea chisturi sau abcese pancreatine, precum şi scurgeri de
lichid pancreatic în abdomen, care pot genera alte probleme de durată. O complicaţie posibil
fatală a pancreatitei acute este şocul.

Pancreatita cronică se dezvoltă pe parcursul mai multor ani, de obicei, în cazuri în care există
în antecedente crize recurente de pancreatită acută.
Pancreatita cronică poate provoca pierderea capacităţii organismului de a secreta enzimele
necesare digerării alimentelor. Tulburarea ce rezultă de aici, cunoscută sub denumirea de
insuficienţă exocrină, este una din caracteristicile principale ale pancreatitei cronice şi este
semnalată de scăderea în greutate - fie treptată, fie bruscă - şi scaune cu miros urât. De asemenea,
pancreatita cronică poate conduce la diabet zaharat şi calcificări pancreatice, în care în
interiorul pancreasului se dezvoltă mici depozite dure.

Pacienţii cu pancreatită acută trebuie să primească îngrijiri medicale pentru a evita instalarea
unor complicaţii grave ce pot pune viaţa în pericol. Pancreatita cronică necesită, de asemenea, o
evaluare şi un tratament de specialitate.

Simptomele pancreatitei acute: dureri intense, cu debut brusc, la mijloculabdomenului, debutate

deseori la 12-24 de oredupă o masă copioasă sau consumarea uneicantităţi mari de alcool.
Durerea poate iradia înfebră, greţuri sau vărsături, piele rece şi umedă, distensie abdominală şi
dureri la palpareaabdomenului, puls rapid.
Pancreatita cronică provoacă: dureri abdominale intense şi de durată, ce pot iradia în torace şi în
spate; durerile pot fi persistente sau intermitente, scaune voluminoase, cu miros excesiv de urât,
greţuri sau vărsături, scădere în greutate, distensie abdominală (întindere sau umflare excesivă).

Cauzele problemelor pancreasului

Pancreatita acută este asociată cu consumul excesiv de alcool, calcuIii biliari, infecţiile virale şi
bacteriene, unele medicamente şi blocarea canalului pancreatic. Aceşti factori par să încurajeze
enzimele digestive pancreatice să acţioneze chiar asupra acestui organ, provocând edem,
hemoragii şi leziuni ale vaselor sanguine din pancreas. Peste jumătate din persoanele care fac
pancreatită cronică sunt mari consumatoare de alcool; consumul masiv de alcool este cea mai
frecventă cauză a insuficienţei exocrine la adulţi. Principala cauză a insuficienţei exocrine la
copii este fibroza chistică.

Diagnosticarea problemelor pancreasului

Se palpează abdomenul pentru a vedea dacă este dureros şi a verifica prezenţa tensiunii arteriale
scăzute, a febrei uşoare şi a pulsului rapid. Sângele va fi testat pentru detectarea nivelelor
anormale de enzime pancreatice, leucocite, glucoză şi calciu. Radiografiile abdominale vor arăta
prezenţa de calcificări în pancreas.

Explorările cu ultrasunete pot demonstra problemele de la nivelul canalelor biliare. Pentru a

stabili diagnosticul de pancreatită cronică, se recoltează probe de sânge şi se va controla
prezenţa excesului de grăsimi în scaun, un semn că pancreasul nu mai produce suficiente enzime
pentru a prelucra grăsimile. De asemenea, se poate face un test de stimulare, pentru a vedea felul
în care pancreasul eliberează enzimele digestive în duoden sau un test de depistare a diabetului
zaharat.