ANALIZA PERSONALĂ PRIVIND MOTIVAŢIA ŞI SATISFACŢIA MUNCII

Motivaţia reprezintă ansamblul de factori sau imbolduri care declanşează,

energizează, menţin ori întrerup şi direcţionează acţiunile sau comportamentul unei
persoane.
Din punct de vedere al motivaţie personale acest ansamblu de factori dinamici
determină conduita personală.
Complexul motivaţional personal este reprezentat de stilul de muncă în primul
rând şi apoi de propia persoană fiecare individ având un profil motivaţional propiu. Luând
în discuţie stilul de muncă personal pot spune că prin natura activităţii pe care o prestez
nu pot face rabat de la legalitate dar în acelaşi timp trebuie să dau dovadă de mult tact.
Nu este permis să mă enervez, iar dacă acest lucru se întâmplă este recomandat să nu
mă exteriorizez. Aceste lucruri au oarecum un caracter general, dar studiind problema
mai în profunzime şi făcând o comparaţie între propria persoană şi ceilalţi colegi , pot
spune că ceia ce fac ,o fac în primul rând pentru siguranţa mea şi apoi a instituţiei în care
lucrez.
Experienţa profesională, nivelul de pregătire atât teoretică cât şi practică, m-au
determinat să dau dovadă de profesionalism şi să nu las loc de compromisuri.
Tentaţiile materiale există la tot pasul dar punând în balanţă elementele cauză-
efect constaţi că te poţi mulţumi cu puţin şi în acelaşi timp să-ţi atragi o etichetă de „ băiat
bun ” lucru care va aduce decăderea profesională sau să te mulţumeşti cu lucrul bine
făcut conform legilor în vigoare şi atunci beneficiile sunt constante şi sigure. În acest fel
sunt evitate problemele de natură disciplinară, salarială sau chiar etichetările.
Clasificarea motivaţiei personale influienţată de factori extrinseci reprezintă acele
stimulente, raţiuni de a muncii care se găsesc în afara muncii propiuzise.
Merg la serviciu pentru că de acolo îmi asigur bunăstarea financiară. Nu pot
merge la serviciu şi apoi să prestez o activitate slab calitativă, deoarece reacţiile s-ar
vedea ţn câteva minute şi în acelaşi timp odată cu mine vor avea de suferit şi ceilalţi
colegi ai mei. Suntem o echipă unde nu este loc pentru probleme personale sau
animozităţi. Toate aceste lucruri dacă există, se rezolvă în exteriorul instituţiei.
Factorul de stres la care se lucrează, este la un nivel cât se poate de ridicat, iar
dacă profesionalismul şi responsabilitateaeste înlocuită de irensponsabilitate şi delăsare
precum şi de eschivare în rezolvarea problemelor apărute reacţiile ce urmează sunt
extrem de periculoase.
În ceia ce priveşte factori motivaţionali intrinseci, cei ce provin din activitatea de
muncă şi sunt stimulente de a munci pot spune că sentimentul de utilitatefaţă de colectiv
şi ataşamentul profesional sunt elemente ce întăresc astfel de relaţie profesională.
Te consideri precum o verigă într-un lanţ, iar slăbirea ta duce implicit la ruperea
lanţului. Întotdeauna sclipirea de moment, flerul, tactul în a gestiona o situaţie conflictuală
sunt dotările cu care îţi desfăşori activitatea.

1
 De cele mai multe ori te confrunţi cu decizii din partea şefilor care pentru moment
par a fi ilogice dar privite în ansamblul lor şi urmând filonul acestor decizii constaţi că ele
au menirea de a înlătura un posibil eveniment negativ dar au menirea de a-ţi sporii
nivelul de securitate.
Încadrarea în programul orar al instituţiei cu întregile activităţi ce trebuiesc
desfaşurate crează o stare de disconfort ce atrage o stare de nelinişte pentru că
întotdeauna vei primi observaţii pe această problemă.
Managementul programului de lucru şi dozarea energiei ţine de fiecare persoană
în parte iar din punctul meu de vedere se ajunge la performanţă profesională după o
îndelungată perioadă de rodaj.
Echilibrul emoţional şi cel psihic sunt esenţiale în această meserie. Există o serie
de obligativităţi şi interdicţii ce te ghidează pur teoretic, dar trebuie să înveţi cum să le pui
în practică, pentru ca munca cu acele persoane care au greşit faţă de societate prin
infracţiunile pe care le-au comis, este constantă şi sigură, întotdeauna apărând
neprevăzutul. Un singur cuvânt care are două înţelesuri aşejat într-un context verbal, faţă
de aceste persoane private de libertate, ce poate avea un înţeles dezumanizant pentru
acesta, poate provoca o situaţie cu caracter negativ.
De asemenea există o serie de moduri de acţiune în diverse situaţii apărute, dar şi
acestea sunt cu caracter informativ, pentru că niciodată astfel de situaţii apărute nu vor
semăna cu cele descrise în acel manual de proceduri a diferitelor speţe.
Principiul după care eu personal îmi desfăşor activitatea este acela „de a putea
pune capul liniştit în pernă ” ştiind că nu am lasat probleme nerezolvate pentru colegul
care mă înlocuieşte.
Am discutat ceva mai de vreme despre un nivel de stres. Acest stres este
alimentat în permanenţă din două direcţii, în primul rând sunt solicitările şi decizile sefilor
nemijlociţi şi în al-II-lea rând sunt cererile şi solicitările ce vin din paartea persoanelor
private de libertate. Timpul de lucru este 12 ore iar stresul este în permanenţă alimentat
de la cele două capete. Îndeplinirea la timp şi soluţionarea cu succes a cerinţelor, toate
acestea în limitele impuse de legile în vigoare, duc la diminuarea nivelului de stres.
În studiile realizate pe angajaţii acestei instituţii, s-a efectuat o statistică a
efectelor stresului constant şi permanent asupra celor din sectorul operativ, sector în
care şi eu îmi desfăşor activitatea. A cest studiu subliniază aspectul că o mare parte din
angajaţi cad în patima băuturii, o parte se despart de familiile lor, o parte cedează şi se
sinucid.
Sunt situaţii concrete ce apar în viaţa unui astfel de angajat, mare parte dintr ele
fiind mediatizate .
Rutina este cel mai mare pericol care poate pune stăpânire pe cei ce desfăşoară
activităţi intr-o astfel de instituţie.
Cauzele rutinei sunt activităţile cu caracter repetitiv. Desfăşurarea programului
într-un mod constructiv, implicarea activă în coordonarea programului, cooperarea în
permanenţă cu colegii duc la diminuarea efectelor rutinei.

2
 Ce se întâmplă cu un conducător auto ce îşi conduce automobilul în mod reflex şi
nu mai este atent la stimulii din exterior? Se produce un accident ce poate fi grav sau
mai puţin grav.
Munca nu este una cu caracter stimulativ, o faci pentru că dacă nu o faci alţii vor
avea de suferit şi implicit tu ca şi angajat. Şti că ai un salariu care îţi asigură o stabilitate
şi o independenţă financiară, dar treptat potrivit contextului politico-economic a scăzut.
Nu se mai poate vorbii de stimulare materială.
Înrebarea este dacă se mai poate vorbii de satisfacţie generată de fidelitatea
muncii? Personal pot spune că după 12 ani de profesare a acestei meserii am o astfel de
satisfacţie generată de fidelitate, ştiu că sunt apreciat pentru ceia ce fac iar acestea sunt
lucruri de care sunt mândru.
Sper să nu cad victimă stesului.

STUDENT BUICIAG CONSTANTIN

TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
ANUL II