Casa părintească nu se uită.

Ea este cea mai

sfîntă amintire din copilărie: amintirea
primilor noștri pași, amintirea mamei, a
dragostei și grijii sale nemărginite, amintirea
a tot ceea ce a fost mai bun și mai curat în
viața noastră.

Casa noastră ne cunoaște toate tainele

noastre departe de ea ne învăluie tristețea
dulce al copilăriei, dorul de casă și de părinți
nu ne lasă nici măcar pentru o clipă…

Acasă e locul în care e mama …

Acasă e locul în care nu-i teamă …
Acasă e pacea din suflet și gînd …
Acasă e locul cel am mai sfînt …
Acasă mă simt cînd tot ce mi-e drag …
Mă-ntîmpină seara cu dor în prag …
Cînd am cui să-i spun Ce mult te iubesc!
Acasă e locul în care zîmbesc !