EXPLORAREA PARACLINICĂ ÎN PATOLOGIA CHIRURGICALĂ

GENERALĂ
Şef Lucrări Doctor
GICA RUMINA CHEBAC

• examele complementare sau paraclinice furnizează o serie de date asupra

structurii şi funcţiei unor organe şi aparate care ajută la stabilirea
diagnosticului şi precizarea atitudinii terapeutice;

• chirurgul trebuie să selecteze acele investigaţii care îi sunt necesare în

stabilirea diagnosticului, să ştie să interpreteze corect rezultatele şi pe
baza lor să adopte atitudinea cea mai corespunzătoare în pregătirea
preoperatorie a bolnavului;

• examenele paraclinice cuprind o serie de explorări biologice, examene

radiologice şi cu izotopi, explorări endoscopice, funcţionale şi prelevări de
ţesuturi.

• A. EXPLORĂRILE DE LABORATOR

• se efectuează din produse biologice:

- sânge;
- urină;
- lichide organice:
- lichid cefalorahidian;
- suc gastric;
- bilă;
- lichid de ascită;

• sau din conţinutul diferitelor colecţii patologice:

- chisturi;
- abcese;
- seroame.
• I. HEMATOLOGIA

• hemoglobina, hematocritul, viteza de sedimentare a hematiilor, grupul

sanguin, Rh-ul, timpul de sângerare, timpul de coagulare, timpul Quik;

• numărul de elemnte figurate ale sângelui (hematii, leucocite, trombocite),

formula leucocitară.

• II. BIOCHIMIA

• explorare din lichidele normale şi patologice;

• ureea sanguină şi urinară, creatinemia, glicemia, probele de
disproteinemie, proteinemia;

• bilirubinemia, transaminazele, fosfatazele, amilaza sanguină şi urinară,

electroliţii (sodiu, potasiu, kaliu, calciu), aciditatea gastrică, colesterolul,
lipidele şi alte substanţe rezultante ale metabo-lismului intermediar.
III. BACTERIOLOGIA

• prin frotiuri şi culturi pe medii obişnuite sau speciale se pot evidenţia

germenii din diverse produse patologice precum şi sensibilitatea lor la
antibiotice.
IV. CITOLOGIA

• medulograma, prezenţa şi caracterul celulelor în diverse lichide şi secreţii

biologice (urină, suc gastric, lichid pleural, lichid cefalo-rahidian, lichid
de ascită, secreţie vaginală).
• B. EXAMENELE RADIOLOGICE ŞI CU RADIOIZOTOPI
I. EXAMENELE RADIOLOGICE SPONTANE FĂRĂ O PREGĂTIRE
PREALABILĂ

• folosesc doar diferenţa de absorbţie a razelor X de către diverse ţesuturi

(radiografia abdominală simplă, radiografiile osoase, radiografia
pulmonară).

• II. EXAMENELE RADIOLOGICE CARE FOLOSESC SUBSTANŢE

DE CONTRAST

• substanţe pe bază de iod sau bariu care permit o bună evidenţiere a

conturului organului explorat;

• aparatul urogenital: urografia, ureteropielografia, cistografia,

cistopielografia, deferentografia, veziculografia, histerosalpingo-grafia;

• căile biliare: colecistografia, colangiografia;

• sistemul vascular: arteriografia, flebografia, limfografia;

• sistemul nervos central: ventriculografia;

• căile respiratorii: bronhografia;

• tubul digestiv: tranzitul eso-gastro-duodenal, irigografia.

• III. EXPLORĂRILE CU RADIOIZOTOPI

• folosesc atomi marcaţi care se fixează cu predilecţie în anumite organe

sau ţesuturi şi ne pot da relaţii asupra poziţiei, conturului, omogenităţii,
suprafeţei sau funcţiei acestora:
- I131 pentru explorarea tiroide;
- Hg209 şi I125 pentru explorarea rinichiului;
- Au158 şi Tc99 pentru explorarea ficatului;
- selenometionina pentru splină şi pancreas;
- serum albumina marcată pentru plămân şi cord;
- Xe133 şi Kr85 pentru explorarea circulaţiei sanguine şi a volumului sanguin;
- fibrinogenul marcat pentru detectarea precoce a trombozelor venoase;
- Sr39 pentru sistemul osos.
IV. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ

V. REZONANŢA MAGNETICĂ (IRM)

VI. ULTRASONOGRAFIA (ECOGRAFIA)

• C. EXPLORĂRILE ENDOSCOPICE

• explorarea cavităţilor cu instrumente optice speciale:

- laparoscopia;
- esofagoscopia;
- rectoscopia;
- coloscopia;
- cistoscopia;
- ureteroscopia.

• D. EXPLORĂRILE FUNCŢIONALE

• permit cunoaşterea funcţiei normale sau patologice a diferitelor organe,

folosind probe biochimice (probe de digestie , clearance-uri), izotopice
(renogramă), endoscopice sau diverse aparate electrice (EKG, EEG,
electromiogramă).

• E. PUNCŢIILE EXPLORATORII

• prelevarea lichidelor sau ţesuturilor pentru explorarea lor;

• se efectuează în prezenţa clinică a nor colecţii lichidiene patologice într-o

cavitate seroasă preformată (pleură, peritoneu, sinovială articulară) sau
în cavităţi neoformate (chisturi, seroame, abcese);
• după evacuarea lichidului se precizează aspectul macroscopic şi calitatea
sa şi se recoltează analize citologice, chimice şi bacte-riologice.

• F. BIOPSIA

• reprezintă un examen esenţial în studiul tumorilor; în funcţie de

rezultatul histopatologic se face diagnosticul şi se precizează tratamentul;

• este manevra chirurgicală prin care se prelevează un fragment dintr-un

ţesut viu sau presupus patologic pentru a-l supune examenelor
histopatologice;

• se poate efectua:
- exereză limitată cu bisturiul dintr-o tumoră, ulceraţie;
- recoltare de fragmente în cadrul endoscopiilor;
- puncţie cu un ac de puncţie-biopsie în tumorile profunde sau infiltrante în
suprafaţă;
- din diverse scurgeri lichidiene, tumori sau din conducte (vagin, bronhii,
esofag, căi urinare) se pot executa frotiuri (citodiagnostic).