RECOLTAREA CULTURII DE SOIA- GLYCINE MAX

MARIANA CAZACIUC

1
 Sursa 1
„ Fertilizarea - capacitatea ridicată de producţie ce caracterizează orezul nu poate fi
valorificată fără utilizarea în tehnologia de cultură a îngrăşămintelor organice şi minerale.
Consumul de elemente nutritive pentru realizarea producţiei nu este mai mare la orez decât la
celelalte cereale. Este de reţinut că din azotul total absorbit de orez, 71% se depozitează în bob,
din cel de fosfor - 68%, iar din cel de potasiu - 17%. Perioada critică în nutriţia cu azot a orezului
se situează în faza de înfrăţire şi la începutul alungirii paiului, adică la începutul trecerii plantelor
în etapa reproductivă. Insuficienţa azotului în acest timp atrage după sine cea mai mare pierdere
de recoltă. Condiţiile de nutriţie în primele 40-50 de zile de vegetaţie determină în cea mai mare
măsură dimensiunile inflorescenţei şi densitatea culturii. Intensitatea absorbţiei fosforului de către
plantele de orez este diferită de cea de azot. În faza de alungire a paiului se absoarbe numai 13%
din cantitatea totală de fosfor, pentru ca în perioada de înflorire să se reţină de către plantă 32%,
iar în timpul maturării, 25%. În faza de înflorire şi maturare, cantitatea totală de fosfor absorbit se
ridică la 57%, faţă de 43% la azot şi faţă de numai 8-9% la potasiu. Insuficienţa fosforului pe
timpul diferenţierii organelor de reproducere determină scăderea accentuată a producţiei. Ca şi la
celelalte cereale, şi la orez aproape 100% din cantitatea totală de potasiu este absorbită în prima
jumătate a perioadei de vegetaţie. În administrarea îngrăşămintelor minerale în cultura orezului
cele mai mari probleme le ridică azotul.”

Sursa 2
„ Pentru culturile de orez, se recomandă ca fertilizarea să se realizeze cu îngrășăminte pe
bază de azot amoniacal sau amidic, care trebuie aplicat cu 2-3 zile înainte de inundarea terenului
pentru a permite azotului amidic să se transforme pe cale enzimatică în azot amoniacal, formă
reținută de sol prin schimb ionic”

https://www.icpa.ro/documente/coduri/cbpaRO.pdf

Sursa 3
„ Nutrient upyake by rice (Oryza sativa L.) has many similarities to that of upland
monocot row crops such a corn (Zea mays L.) and wheat (Triticum aetivum L.). However, the
flooded environment in wich rice is grown has a profound impact on nutrient behavior and

2
availability in the soil and thus on the manner in which we have to apply fertilizers to optimize
nutrient uptake and growth.
Flooding a soil can enhance the availability of important nutrients such as phosphorus (P)
in acid soils and cautions such as potassium (K) but be of benefits or detriment to nitrogen (N)
availability, depending on if the N is the ammonium ( NH+4) or nitrate ( NO3- ) form,
respectively, when the soil is flooded. (...) The large potential for nitrate to be lost via
denitrification in the rice-water-soil environment necessitates that an ammonium form fertilizer
be applied to rice immediately prior to flooding. If the N fertilizer applied preflood i ammonium
forming, the anaerobic in the soil following flooding will inhibit nitrification of the ammonium
fertilizer , in turn minimize denitrification losses, and allow the rice crop the time it require to
take up the N fertilizer (Patrick and Reddy,1976a). It is essential that the ammonium fertilizer to
be placed at least a few centimeters deep into the reduced zone of the soil and as much as
possible below the oxidized zone at the soil surface.(...) Ureea (45 % N) is the N ferilizer of
choice for aerial application because of its relatively low cost and high N analysis. Ammonia
volatilization losses from urea applied preflood can be minimized if the urea is applied to a dry
soil surface and the flood is established within days after application. (...)
”
(Borcean și colab., 1994)

Sursa 4
„ La recoltarea soiei sunt două aspecte care trebuie urmărite cu prioritate:
- inserția joasă a păstăilor;
- dehiscența păstăilor.
Pentru a nu pierde primul și chiar al doilea etaj de păstăi, înălțimea de tăiere a plantelor
trebuie să fie cât mai mică (4-5 cm ) și uniformă.
Pentru aceasta solul trebuie să fie perfect nivelat, lucru care se realizează prin arături de
calitate, pregătire corectă a patului germinativ și nivelare acolo unde terenul este denivelat.
Tot în acest context este importantă înălțimea de inserție a primului etaj de păstăi care are
determinare genetică, dar care este influențată și de tehnologie, în principal de densitatea
plantelor din lan.

3
 O desime prea mică determină o reducere a înălțimii de inserție a primului etaj de păstăi,
dar o desime prea mare poate determina căderea plantelor, situație în care pierderile la recoltare
sunt foarte mari.
Cea de-a doua particularitate, respectiv dehiscența păstăilor, determină pierderi de boabe
care pot fi semnificative atunci când se întârzie recoltatul și plantele ajung la supracoacere, în
special dacă perioadele ploioase alternează cu cele secetoase. În această situație se va acorda o
atenție cu totul specială reglării turației și a poziției rabatorului combinei, precum și a vitezei de
înaintare a acesteia. Se recomandă reducerea turației și „tragerea” rabatorului spre masa de tăiere.
De asemenea, în acestă situație se recomandă recoltatul atunci când păstăile sunt ușor
jilave (dimineața sau seara) astfel păstăile se deschid mai greu, dar în această situație umiditatea
semințelor va fi mai mare datorită umidității de împrumut, necesitând uscarea lor în vederea
păstrării. La maturitate frunzele cad, păstăile capătă culoarea specifică soiului, tulpinile se
brunifică. Momentul declanșării recoltării depinde de posobilitățile de uscare și condițiile de
păstrare ale recoltei. Dacă există posibilitatea de a usca semințele, recoltatul poate începe când
umiditatea acestora este de 16-17%, evitând pierderile prin deschiderea păstăilor. Atunci când nu
există posibilități de uscare a producției, recoltarea se face la umiditatea de 10-11%.
În condiții optime de recoltare, înălțimea de tăiere a plantelor va fi de 4-5 cm, rotația
bătătorului de 400-600rotații/minut, distanța între bătător și contrabătător va fi de 20-25 mm. la
intare și 15-18 mm. la ieșire. ”
(Roman și colab., 2011)

Sursa 5
„ As with many other grain and oilseed crops, harvesting is delayed untill the crop is
mature and the moisture content of soybeans is at levels for acceptable storage (i.e. , about 13%).
Because weather conditions can adversely affect harvesting, many growers desire to
complete harvesting within about 10 days of fieldwork. Hot, dry winds can rapidly lower
moisture content, so soybeans more easily shatter from pods or storms can lodge bean stalks.
Timing of initial harvesting is also affected by the total acreage to be harvestead (often
including a corn crop requiring harvesting during the same period) or „green” weed areas that
may be difficult for the combine to handle untill a killing frost occurs.

4
 The harvesting objective is to collect the soybeans from plants in the field at or below the
safe storage moisture with minimal damage.
Damage is often considered in terms of USDA grading standards specifiyng maximum
amounts of split soybeans [ split soybeans pass through a 4.0 mm (10/64 in.) x 19.0 mm (3/4 in.)
slotted sieve but are held on a 3.2 mm (8/64 in.) round-hole sieve], damaged spybeans (soybeans
with cracked seed coat visible to naked eye), and foreign material [smaller pieces passing through
a 3.2 mm (8/64 in.) round-hole sieve].
Although USDA grain-damage standards are relatively lenient (USDA no.1 grade: 10%
split soybeans, 2 % damaged soybeans, and 1% foreign material), requirements may vary with
different customers. Some end-users desire high bean purity levels and specify little or no
commingling of other soybean varieties of grains.
Self-propelled combines used in North America for harvesting soybeans combine cutting
the plants near the base, threshing the beans from the pods, and separating the beans from the
othe materials. ....
Operation and adjustment of combine settings are always trade-offs between balancing
soybean quality (i.e., damage) and maintaining machine losses in the field at or below an
acceptable level for a given crop throughput. The American Society of Agricultural and
Biological Engineers (ASABE) standard S343.3 defines combine soybean throughput capacity
as throughput achieved with no more than 1% loss ocurring in the threshing and separating
system (ASABE, 2005). ”
(Johnson și colab., 2015)
„ La fel ca la multe alte culturi de cerealale și semințe oleaginoase, recoltarea culturii de
soia este amânată până în momentul în care ajunge la maturitate și prezintă umiditatea optimă
pentru recoltare și depozitare ( umiditatea de 13%).
Datorită condițiilor meteo care pot afecta negativ recoltarea, mulți cultivatori doresc să
termine recoltarea culturii de soia în cel mult 10 zile. Vânturile uscate și fierbinți pot scădea
foarte rapid umiditatea păstăilor astfel că boabele de soia se pot scutura sau vânturile puternice
pot culca plantele de soia la pământ.
Planificarea inițială a recoltării culturii de soia poate fi afectată de suprafața totală care
trebuie recoltată (uneori este inclusă și o cultură de porumb care necesită recoltarea în aceeași

5
perioadă) sau de zonele din cultură încă îmburuienate care fac dificilă recoltarea culturii până la
primul îngheț.
Obiectivul recoltării este acela de a efectua treieratul plantelor de soia cu pierderi minime
la, sau sub, umiditatea necesară la depozitarea recoltei.
Pierderile sunt deseori reprezentate, conform standardelor de clasificare USDA, de
cantitatea maximă de boabe sparte [ boabele sparte de soia de dimensiunea 4x19mm, dar care
sunt reținute de o sită cu găuri de 3.2 mm diametru], semințe de soia deteriorate ( semințe de soia
a căror tegument crăpat este vizibil cu ochiul liber), și material străin ( care trece cu prin sita cu
ochiuri de 3.2 mm diametru).
Cu toate că standardele USDA cu privire la pierderile de recoltă sunt relativ lejere ( Clasa
USDA nr.1 : 10% boabe sparte, 2% boabe vizibil deteriorate, 1% impurități), cerințele pot fi
diferite în funcție de client. Unii clienți doresc un grad ridicat de puritate și foarte puține sau
chiar deloc alt fel de boabe printre boabele de soia.
Combinele autopropulsate folosite în America de Nord pentru recoltarea culturii de soia
taie plantele chiar de la bază, treieră păstăile și separă boabele de corpuri străine.
Setările și ajustările combinei de rcoltat se fac întotdeauna astfel încât să păstrăm
calitatea boabelor de soia și să obținem cât mai puține pierderi , la sau sub nivelul acceptat, la
recoltarea culturii.
Standardul S343.3 al Societății Americane de Agricultură și Inginerie Biologică
(ASABE) definește combina de recoltat soia în funcție de capacitatea acesteia de a menține
pierderile sub 1% în sistemul de treierat și separare a boabelor (ASABE 2005) . ”

CONCLUZII:

Momentul optim pentru recoltarea culturii de soia se stabilește în funcție de perioada de

vegetație a soiului cultivat, soi pe care îl alegem în funcție zonă.
Umiditatea optimă la care recoltăm se va stabili în funcție de destinația culturii:
depozitată sau vandută direct din câmp.

6
 În cazul în care se dorește depozitarea culturii se recomandă a fi recoltata atunci când
umiditatea este de 12-13% sau mai mare dacă există condiții de uscare. Atunci cînd recolta este
destinată vânzării directe se poate recolta la o umiditate de 14-16%.
Reglarea masinii se realizează ținând cont de înălțimea de inserție a primul etaj de păstăi,
astfel încăt să avem cât mai puține pierderi la recoltare, de obicei la 4-5 cm, turația bătătorului se
stabilește în funcție de gradul de coacere a culturii, în general, 400-600 rotații/minut, și se va ține
cont de viteza de deplasare a combinei care se stabilește în funcție de starea fitosanitară a culturii
astfel încât să avem cât mai puține pierderi la recoltare.
Începând cu anul 2020, este interzisă folosirea desicantului (s.a. glifosat sau s.a. diquat)
ceea ce duce la necesitatea acordării unei atenții sporite pregătirii unui pat germinativ
corespunzător, perfect nivelat, pentru a facilita coacerea uniformă și recoltarea sub punctul de
inserție al primelor păstăi, și combaterea eficientă a buruienilor deoarece existența acestora în
cultură la momentul recoltării îngreunează foarte mult procesul și determină pierderi de recoltă.
Din cauza condițiilor meteo imprevizibile se recomandă ca recoltarea culturii de soia să se
realizeze într-un timp cât mai scurt.

Bibliografie.

Bîlteanu Gh., 1967, Manualul inginerului agronom-Vol. I, Editura Agro-silvică,

București, p. 276.

7
 Bîlteanu Gh. , 1974, Fitotehnie, Editura didactică și pedagogică, București, p. 392-393.

Borcean I., Goian M., Borcean A., 1994, Cultura plantelor de câmp- Manual pentru
agricultori, Editura de Vest, Timișoara. ISBN: 973-36-0244-2. p. 55.

Johnson, L. A., White, P. J., & Galloway, R. (Eds.). (2015). Soybeans: chemistry,
production, processing, and utilization. Elsevier. ISBN: 978-1-893997-64-6. p. 69-70. vizitată,
în data de 02.07.2019, la adresa web :
https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=EM9VCgAAQBAJ&oi=fnd&pg=PP1&dq=
soybean+harvesting+&ots=Hj1SQXsFh6&sig=h_sJ_D2B_SZFGplv70L0O57vwI&redir_esc=y#
v=onepage&q=soybean%20harvesting&f=false

Roman Gh. V. , Tabără V., Robu T. , Pîrșan P., Ștefan M. , Axinte M., Morar G. , Cernea
S., 2011, Fitotehnie. Vol. I Cereale și leguminoase pentru boabe, Editura Universitară, București.
ISBN: 978-606-591-277-9. p. 369.