STRATEGII DE FERTILIZARE LA CULTURA DE OREZ

- Oryzae sativa L. -
 Sursa 1
„ Fertilizarea - capacitatea ridicată de producţie ce caracterizează orezul nu poate
fi valorificată fără utilizarea în tehnologia de cultură a îngrăşămintelor organice şi
minerale. Consumul de elemente nutritive pentru realizarea producţiei nu este mai mare
la orez decât la celelalte cereale. Este de reţinut că din azotul total absorbit de orez, 71%
se depozitează în bob, din cel de fosfor - 68%, iar din cel de potasiu - 17%.
Perioada critică în nutriţia cu azot a orezului se situează în faza de înfrăţire şi la
începutul alungirii paiului, adică la începutul trecerii plantelor în etapa reproductivă.
Insuficienţa azotului în acest timp atrage după sine cea mai mare pierdere de recoltă.
Condiţiile de nutriţie în primele 40-50 de zile de vegetaţie determină în cea mai
mare măsură dimensiunile inflorescenţei şi densitatea culturii.
Intensitatea absorbţiei fosforului de către plantele de orez este diferită de cea de
azot. În faza de alungire a paiului se absoarbe numai 13% din cantitatea totală de fosfor,
pentru ca în perioada de înflorire să se reţină de către plantă 32%, iar în timpul maturării,
25%. În faza de înflorire şi maturare, cantitatea totală de fosfor absorbit se ridică la 57%,
faţă de 43% la azot şi faţă de numai 8-9% la potasiu. Insuficienţa fosforului pe timpul
diferenţierii organelor de reproducere determină scăderea accentuată a producţiei. Ca şi la
celelalte cereale, şi la orez aproape 100% din cantitatea totală de potasiu este absorbită în
prima jumătate a perioadei de vegetaţie.
În administrarea îngrăşămintelor minerale în cultura orezului cele mai mari
probleme le ridică azotul.”
https://www.agrimedia.ro/articole/tehnologia-de-cultura-pentru-orez-oryza-sativa-l#

Sursa 2
„ Pentru culturile de orez, se recomandă ca fertilizarea să se realizeze cu
îngrășăminte pe bază de azot amoniacal sau amidic, care trebuie aplicat cu 2-3 zile
înainte de inundarea terenului pentru a permite azotului amidic să se transforme pe cale
enzimatică în azot amoniacal, formă reținută de sol prin schimb ionic”
https://www.icpa.ro/documente/coduri/cbpaRO.pdf
 Sursa 3
„ Nutrient uptake by rice (Oryza sativa L.) has many similarities to that of upland
monocot row crops such a corn (Zea mays L.) and wheat (Triticum aetivum L.).
However, the flooded environment in wich rice is grown has a profound impact
on nutrient behavior and availability in the soil and thus on the manner in which we have
to apply fertilizers to optimize nutrient uptake.
Flooding a soil can enhance the availability of important nutrients such as
phosphorus (P) in acid soils and cautions such as potassium (K), but can be of benefits or
detriment to nitrogen (N) availability, depending on if the N is the ammonium ( NH+4) or
nitrate ( NO3- ) form, respectively, when the soil is flooded. (...) The large potential for
nitrate to be lost via denitrification in the rice-water-soil environment necessitates that an
ammonium form fertilizer be applied to rice immediately prior to flooding. If the N
fertilizer applied preflood is ammonium forming, the anaerobic in the soil following
flooding will inhibit nitrification of the ammonium fertilizer , in turn minimize
denitrification losses, and allow the rice crop the time it require to take up the N fertilizer
(Patrick and Reddy,1976a). It is essential that the ammonium fertilizer to be placed at
least a few centimeters deep into the reduced zone of the soil and as much as possible
below the oxidized zone at the soil surface.(...) Ureea (45 % N) is the N ferilizer of
choice for aerial application because of its relatively low cost and high N analysis.
Ammonia volatilization losses from urea applied preflood can be minimized if the urea is
applied to a dry soil surface and the flood is established within days after application.
(...) Proper application timing is equal in importance in effective N fertilizer management
in rice to choosing the proper N fertilizer source and rate. Proper application timing,
however, is more controversial due to (1) misunderstanings concerning the N uptaken
caracteristics of the rice plant; (2) the shift over the last two decades ftom tall, leafy,
lodging-susceptible cultivars to higher-yielding lodge-resistant semidwarf and short-
statured rice cultivars ( hereafter collectively termed stiff-strawed cultivars); (3) the
influence of soil caracteristics on N fertilizer availability and loss; and (4) water
management. However, some methods are more cost-effective and consistent in
maximizing fertilizer N uptaken, grain yield, and accordingly, the production of a
profitable rice crop. One is ability to discern the most consistent of the various N
fertilizer application timing strategies requires an understanding of the N uptaken
caracteristics of the rice plant and their influence on grouth and grain yield.”
(Wilson, R. J. N. C. E., & Slaton, A. ,2002 )

„ Absorbția nutrienților de către orez ( Oryza sativa L.) are multe similarități cu alte
culturi de monocotile precum porumbul ( Zea mays L.) și grâul (Triticum aestivum
L.). În orice caz, mediul inundabil în care crește orezul are un impact profund asupra
modului in care se comporta nutrientii si accesibilitatea acestora in sol in asemenea
maniera in care noi aplicam fertilizanti ca sa optimizam absorbția nutrienților.
Inundarea unui sol poate spori disponibilitatea unor nutrienți importanți precum
foforul (P) pe solul acid și precauții in cazul potasiului (K), dar care pot fi in
beneficiul sau detrimentul disponibilității azotului (N), depinzând de forma în care se
găsește azotul , amoniacal sau nitric, respectiv, de momentul în care solul este
inundat. (...) Potențialul ridicat a azotului nitric de a se pierde datorită denitrificării
în sistemul plantă-apă-sol impune ca fertilizarea cu azot amoniacal aplicat orezului
să se facă cu precădere înainte de inundarea terenului. Dacă azotul aplicat înainte de
inundare este sub formă de azot amoniacal, procesele anaerobe din sol rezultate in
urma inundațiilor vor inhiba nitrificarea azotului amoniacal , în schimb se vor
minimiza pierderile datorate procesului de denitrificare, și îi vor permite culturii de
orez timpul necear absorbției azotului (Patrick and Reddy,1976a). Este esențial ca
zotul amoniacal să fie aplicat la cel puțin câțiva centrimetri adâncime și pe cât posibil
sub zona de oxidare de la suprafața solului. (...) Ureea (45% N) este varianta de
fertilizare cu N pentru aplicarea la suprafața solului deoarece are un cost redus și un
conținut ridicat de azot.. Pierderile datorate volatizării amoniului din ureea aplicată
înainte de inundare pot fi micșorate daca ureea este aplicată pe solul uscat și
inundarea este planificata peste cateva zile după aplicarea ureei. (...) Momentul corect
al aplicării are importanță egală în gestionarea eficientă a îngrășămintelor cu azot în
cultura orezului, în alegerea tipului de azot folosit ca fertilizant, cât și a dozei corecte.
Momentul optim al aplicării , în orice caz, este mai controversat datorită (1)
înțelegerea greșită a caracteristicilor prin care planta de orez absoarbe azotul; (2)
 trecerea în ultimele decenii de la cultivare înalte la cultivare pitice, scurte;(3)
influența caracteristicilor solului asupra disponibilității cât și a pierderilor de azot; (4)
managementul apei.
În orice caz, unele metode sunt mai rentabile si constă în maximizarea absorbției
azotului, randament ridicat în boabe și , în consecință, realizarea unei producții
profitabile a culturii de orez. Una din metode este abilitatea de a stabili momentul
optim de aplicarea aferilizării cu azot în funcție decaracteristicile modului de
absorbție a azotului de catre plantele de orez și influența acestora atât asupra creșterii
cât și a producției. ”

Sursa 4
„ La stabilirea dozelor de îngrăsăminte cu azot trebuie să se țină seama de
fertilitatea solului, de planta premergătoare și de anul în care se află cultura de orez. (...)
Îngrășământul azotat recomandat pentru orezării este sulfatul de amoniu. Orezul folosește
mai bine azotul amoniacal decât pe cel nitric.
Prin fiziologia ei, planta de orez utilizează în primul rând azotul amoniacal,
deoarece absorbția lui necesită mai puțină energie, iar pe de altă parte, azotul nitric se
spală mai ușor în adâncime, spre deosebire de cel amoniacal care este reținut în
complexul argilo-humic al solului. (...) Foarte repede se spală în orezării și ureea, motiv
pentru care dacă se folosește trebuie administrată înainte de semănat, încorporată în sol,
inundarea parcelei facându-se la 2-3 zile de la administrare.
În cultura orezului este obligatorie administrarea fracționată a azotului. Jumătate
până la două treimi din doza totală se administrează primăvaraînainte de semănat, iar
restul se aplică în timpul vegetației (stadiul de 7-9 frunze, când planta trece în faza
reproductivă), fără a depăși data de 1-5 iulie.
Trebuie evitată administrarea azotului după această dată deoarece în condițiile
specifice de cultură din țara noastră și în corelație cu cerințele plantei față de factorii de
vegetație, se prelungește perioada de vegetație, crește procentul de sterilitate și de
șiștăvire a boabelor, este favorixat atacul de boli criptogamice. (...)
 Pentru administrarea îngrășămintelor cu azot în vegetație se folosesc mijloace
terestre sau mijloace avio. Folosirea mijloacelor avio este foarte indicată, deoarece
lucrarea se face repede , se respectă dozele stabilite, aplicarea este uniformă, iar costul
lucrării este mult mai redus.
Îngrăsămintele cu fofor au rolul de a echilibra efectul azotului, favorizeaza
creșterea sistemului radicular, înfrățirea, fecundarea, creșterea boabelor, coacerea,
conferă rezistență la cădere și boli. (...)
Fertilizarea cu fofor este obligatorie în toate situațiile, dozele recomandate fiind
de 80-100 kg. P2O5 / ha. (...)
Ca îngrășământ cu fosfor se foloseste superfosfatul, care se aplicî primăvara cu
lucrările premergătoare semănatului, administrarea facându-se împreună cu sulfatul de
amoniu. (...)
Se recomandă să fie aplicate 30-40 t/ha gunoi de grajd, o data la 3-4 ani, de dorit
la cultura premergătoare prășitoare din asolament, evitând astfel îmburuienarea orezăriei
și descompunerea anaerobă a materiei organice. Este indicat, de asemenea, să se
folosească gunoi de grajd fermentat, încorporându-se o dată cu arătura de toamnă.
În lipsa gunoiului de grajd, pentru îmbogățirea în substanțe organice a solurilor
din orezărie, se pot folosi și îngrășăminte verzi. În acest scop, toamna, după recoltarea
orezului, se seamănă borceag, care se încorporează sub arătură primăvara, înainte de
semănatul orzului.”
(Roman și colab., 2011)

Sursa 5

„ Cantitatea de elemente nutritive extrase din sol de către orez sunt proporțional egale
cu cele extrse de grâu. Până la înflorire sunt asimilate aproape complet toate elementele
nutritive. Azotul are un rol hotărâtor pentru nivelul producției; după uneele experiențe în
varianta cu PK s-a obținut numai 58% din producția variantei NPH, câtă vreme în
varianta cu NK producția s-a ridicat la 88%, iar cu NP la 93%. Totuși, excesul de zot în
cazul ăngrășării unilaterale, duce la căderea timpurie a plantelor și, deci, la scăderea
producției. Din experiențele de la Țîmburești, Chirnogi și Bertești, azotul sub formă de
sulfat de amoniu s-a dovedit mai eficient, obținându-se sporuri de 8-25% față de azotatul
de amoniu.
Fosforul are aceeași acțiune ca și la celelalte cereale. Însă este de reținut faptul că
orezul valorifică mai bine fosfații deoarece ei iși pastrează in condiții de umiditate mai
mult timp solubilitatea.
Potasiul, deși are un rol important în creșterea și producția orezului, nu s-a dovedit
necesar nici în orezării.
Cel mai bun îngrăsământ este gunoiul de grajd bine fermentat, dat în toamnă sau
în primăvară devreme, în cantitate de 20-40 t/ha, o dată la 3-4 ani. (...)
În lipsa gunoiului de grajd se poate folosi cu succes îngrășământul verde ca o
cultură de miriște. Îngrășământul verde nu trebuie dat direct orezului deoarece sub apă se
descompune anaerob, fapt ce determină trecerea unor cantități înemnate de Fe și Mn în
forme toxice pentru plante. Dăunător este apoi și acidul butiric rezultat din fermentarea
anaerobă a substanței organice.
La încorporarea îngrășămintelor organice se va administra și câte 2 kg acid
fosforic la fiecare tonă de gunoi.
Îngrășămintele minerale sunt folosite mai frecvent decât cele organice, fiind mai
ușor de administra. Îngrășămintele azotate se dau în doze de 20-30 kg N /ha pe solurile
fertile, 50-100 kg N /ha pe cele cu fertilitate mijlocie, până la 150 kg N/ha pe solurile
epuizate și chiar 200 kg N/ha pe cele salinizate. Prin administrarea fracționată a
îngrășămintelor azotate în 2-3 etape s-au obținut la Chirnogi sporuri de 7-24%. Ultima
îngrășare trebuie făcută cel târziu în faza de alungire a paiului; mai târziu e întârzie
coacerea. Încorporarea ete bine ă fie adâncă, la 8-9 cm pentru ulfatul de amoniu și la
uprafață pentru azotatul de amoniu. Încorporat la 2 cm adâncime, sulfatul de amoniu a
determinat producția de 4770 kg/ha, iar la 9 cm 6055 kg/ha (Albescu- 1963).
Îngrășămintele fofatice se dau în doze de 50-80 kg/ha substanță activă, fie o dată
cu cele azotate, fie încă de cu toamnă.
În solurile ărace în calciu, care după mai mulți ani de cultură a orezului se
acidifică, sunt necesare amendamente de calciu, altfel absorbția elementelor nutritive se
face mult mai greoi. ”
(Bîlteanu Gh., 1967)
 Bibliografie

Bîlteanu Gh., 1967, Manualul inginerului agronom-Vol. I, Editura Agro-silvică,

București, p. 234-235.

Roman Gh. V. , Tabără V., Robu T. , Pîrșan P., Ștefan M. , Axinte M., Morar G. ,
Cernea S., 2011, Fitotehnie. Vol. I Cereale și leguminoase pentru boabe, Editura
Universitară, București. ISBN: 978-606-591-277-9. p. 262-265.

Wilson, R. J. N. C. E., & Slaton, A. (2002). Soil fertilization and mineral nutrition
in US mechanized rice culture. Rice: Origin, history, technology, and production, 6, 331.

https://www.icpa.ro/documente/coduri/cbpaRO.pdf

https://www.agrimedia.ro/articole/tehnologia-de-cultura-pentru-orez-oryza-sativa-l#