CURS 3 BAZE

SCOLI PE LÂNGĂ BISERICI SI ORDINE RELIGIOASE, CĂLUGĂRI, CALUGARIŢE

IMAGINEA RELIGIOASĂ A NURSEI

Prima continuitate din istoria nursingului a început cu crestinismul. Învăţăturile lui Hristos îi povatuiau pe oameni
să-i iubească si sa se îngrijească de vecinii lor.
Odată cu înfiitnţaraa bisericilor în era creştină, grupuri de credincioşi se organizau în anumite ordine, a căror
preocupare principala era să le poarte de grijă bolnavilor săracilor, orfanilor, văduvelor, bătrînilor, sclavilor şi prizonierilor,
toate acestea făcându-se în numele milei şi iubirii creştine.
Preceptele lui Hristos situau femeile şi bărbaţii la egalitate, iar biserica veche îi făcea diaconi pe bărbaţi şi pe femei
deopotrivă, cu rang egal. Femeile necăsătorite aveau posibilităţi de muncă care nici nu se puteau imagina înainte.
0 semnificaţie deosebită în istoria nursingului o reprezintă femeile diacon din biserica răsăriteană. Aceste femei,
care trebuiau să fie necăsătorite sau văduve doar odată, erau deseori văduvele sau fiicele oficialităţilor romane, şi astfel ele
aveau o bună educaţie, cultură, bogăţie şi poziţie. Aceste tinere femei devotate prestau munci de milostenie, care
cuprindeau hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, vizitarea celor din închisori, adăpostirea celor fără de cămin,
îngrijirea celor bolnavi şi înmormîntarea celor decedaţi. Atunci cînd intrau în casele oamenilor pentru a distribui alimente
şi medicamente, ele purtau un coş, care va deveni mai tîrziu trusa medicală a nursei de astăzi care vizitează bolnavii.
Nici o discuţie despre istoria nursingului nu poate fi completă fără a o menţiona pe PHOEBE,care este deseori
citată ca fiind prima femeie diacon şi prima nursă care mergea în vizită. Ea ducea scrisorile lui Paul şi l-a îngrijit pe el şi pe
mulţi alţii. În Epistola către Romani, datînd din aproximaţiv anul 58 î.Hr.se face referire la Phoebe şi la munca ei.
Femeile diacon nu se distingeau net de văduve şi de virgine. Membrele Ordinului Văduvelor nu trebuiau să fi fost
în mod necesar căsătorite. Se crede că acest titlu era folosit pentru a desemna respect faţă de vîrstă. Dacă a fost căsătorită,
acea membră putea să rămînă văduvă numai odată şi trebuia să depună jurămînt că nu se va recăsători. Ordinul
Fecioarelor sublinia virginitatea ca fiind esenţială pentru puritatea vieţii, iar virginele erau considerate egale în rang
clerului bisericesc. Aceste trei grupe femei diacon, văduve şi fecioare, aveau multe caracteristici comune şi îndeplineau
responsabilităţi asemănătoare. Deoarece aceste femei îi vizitau deseori pe bolnavi în casele lor, ele sînt uneori recunoscute
drept cel mai vechi grup organizat de nurse publice.
Mişcarea a culminat în Consţantinopol, aproximativ prin anii 4oo î.Hr. cînd un colectiv de 40 femei diacon trăia şi
muncea, condus de OLYMPIA, o femeie diacon puternică şi foarte religioasă. Influenţa ordinului diaconeselor s-a
diminuat în sec. V si Vl cînd edietele bisericeşti le-a anulat femeilor rangul şi responsabilităţile clericale.
Cu toate că poziţia de femeie diacon şi-a avut originea în Biserica Răsăriteană aceasta s-a răspîndit şi în vest, pînă
în Galia şi Irlanda. La Roma femeile care slujeau de pe poziţii asemănătoare erau cunoscute sub numele de MATROANE.
Foarte active in sec. IV şi V, aceste femei deţineau poziţii independente şi mari bogăţii, pe care le donau în scopuri
caritabile şi pentru nursing. Printre aceşti prozeliţi creştini se găseau şi trei femei care au avut o contribuţie semnificativă
în nursing.
SF.MARCELLA
Sf. Marcella a înfiinţat prima mămăstire pentru femei în minunatul ei palat, care a devenit un centru pentru
studierea şi propovăduirea creştinismului. In acest palat Sf. Jerom făcea traduceri din Biblie în timp ce propovăduia
principiile, creştine. Marcella însăşi era considerată o autoritate în pasajele dificile din Scriptură.
Casa ei a fost mai tîrziu prădată de războinici, care sperau să găsească obiecte de valoare adăpostite acolo. Cînd au
constatat că n-au găsit nimic altceva decît o clădire goală, au biciuit-o pe Marcela sperând că le va dezvălui locurile unde
erau ascunse bogăţiile.După acest asediu, ea a fugit la o biserică din apropiere, unde a murit.
FABIOLA
Despre Fabiola se spune că ar fi studiat în casa Marcelei. Ea era o femeie de o frumuseţe distinsă, provenind dintr-o
importantă şi bogată familie romană; cu toate acestea, ea a fost nefericită în prima căsătorie, a divorţat şi s-a recăsfltorit.
Ea s-a convertit la creştinism şi după moartea celui de-al doilea soţ şi-a început cariera de acte caritabile. Devenind
creştină Fabiola şi-a dat seama că noile ei credinţe considerau căsătoria după divorţ un păcat. După o mărturisire publică a
păcatului ei, şi-a dedicat viaţa muncii caritabile şi în anul 380 î.Hr. a construit primul spital public din Roma. Aici ea îi
îngrijea pe bolnavii şi săracii pe care-i aduna de pe străzi şi şosele, personat spălînd şi tratînd rănile şi inflamaţiile care le

1
crea altora repulsie. In scrierile sale, Şf.Jerom (Ieronim) menţionează cîteva aspecte ale muncii ei şi calităţile ei. A murit
cam pe la 399 şi se spune că, în semn de respect, la înmormîntarea sa au participat sute de romani.
SF.PAULA
Sf.Paula a fost, de asemenea,un discipol al Marcellei. Văduvă, instruită şi bogată, se spune că ea l-ar fi ajutat pe
Sf.Ieronim la traducerea scrierilor profeţilor. Sf. Paula a călătorit în Palestina şi a donat o avere pentru construirea de
spitale şi hanuri pentru pelerinii care călătoreau spre Ierusalim. In Bethleem ea a organizat o mănăstire, a construit spitale
pentru bolnavi şi hanuri pentru pelerini, unde erau îngrijiţi călătorii obosiţi şi bolnavi. Unii îi recunosc meritul de a fi fost
prima care să predea nursingul ca pe o artă mai degrabă decît ca pe o muncă.
ROLUL ORDINELOR MONAHICE
În acea vreme s-au dezvoltat, de asemenea, ordinele monarhice.prin ele tinerii, bărbaţi şi femei, puteau să-şi urmeze
cariera aleasă în timp ce duceau o viaţă creştină.
Una din cele mai vechi organizaţii pentru bătbaţi în nursing, frăţia PARABOLANI, a fost creată atunci. Răspunzînd
nevoilor create de ciuma neagră, acest grup a organizat un spital şi a străbătut întreaga Romă, îngrijind bolnavii. In această
perioadă a fost creat şi ordinul Benedictinilor, care există şi astăzi. Nurse monahii renumite c Sf. Brigida, Sf. Scholastica
(sora geamănă a Sf. Benedict) şi Sf Hilda au fondat şcoli, au îngrijit bolnavi şi i-au ajutat pe săraci. Mănăstirile au jucat un
rol important în păstrarea culturii şi învăţământului, precum şi în acordarea de refugii celor persecutaţi, de îngrijire celor
bolnavi şi de educaţie celor neinstruiţi. Dacă n-ar fi existat călugării şi mănăstirile, învăţătura perioadei clasice s-ar fi
pierdut odată cu căderea Imperiului. In această perioadă (aprox. între 50-300 d.Hr. s-au înfiinţat primele spitale. Aceste
spitale, plasate în afara pereţilor mănăstirii, există şi azi La sfîrsitul sec. XVI, în Anglia existau mai mult de 700 spitale.
Hotelul Dieu a fost construit în 542, iar hotelul Dieu din Paris în 650.
Hotelul Dieu din Paris era deservit de Surorile Augustine care făceau parte din primul ordin şi erau cu predilecţie
dedicate nursmgului. Spitalul Santo Spirito din Roma, cel mai mare spital medieval, a luat fiinţa prin ordinul papal în 717.
Cruciadele care au măturat nordul Europei, aveau să dureze aproape 2oo de ani (1096-1291).Mişcarea femeilor
diaconi, suprimată de bisericile occidentale, n-a putut fi totuşi stinsă. Au apărut ordinele militare de nursing ca rezultat al
cruciadelor. Cavalerii Ospitalieri ai Sf. Ioan a fost un astfel de ordin. A fost organizat pentru a asigura personalul de
deservire a două spitale din Ierusalim. Cavalerii, organizaţi într-un ordin de nursing, trebuiau uneori să apere spitalul şi
pacienţii. Din această cauză, sub sutană purtau armuri. Pe veşmintele lor se găsea Crucea Malteză. .Acea cruce urma să fie
folosită, mai târziu, pe o banderolă (emblemă) destinată Scolii Nightingale. Emblema a devenit precursoarea uniformei de
nursing, aşa cum o cunoaştem astăzi. Simbolismul uniformei datează din secolul XVI, când privilegiul de a purta veşminte
de arme era limitat nobililor care îşi slujeau regii cu distincţie. Peste secole, acest privilegiu s-a extins asupra şcolilor şi
breslelor meşteşugăreşti, iar simbolurile înţelepciuni puterii, curajului şi credinţei apăreau pe nasturi, embleme şi scuturi.
Uniformele multor şcoli de nursing sînt modelate după un anumit fel de cruce.
In acest timp au apărut în istorie şi ordinele laice ale nurselor. Funcţionînd în mare măsură ca şi ordinele monahice,
membrii acestui grup puteau să-şi termine meseriile oricînd şi nu erau legaţi prin jurămînt de viaţa monahală. Exemple
ale acestor ordine laice includ Ordinul Antonini) (l095); Beguinii din Flandra, Belgia (1184); Misericordia(1244); fraţii
Alexia fondat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din 1348. Unica instruire dt nursing care li se oferea acestor oameni
devotaţi era sub forma unei ucenicii: un nou venit în organizaţie era încredinţat unei persoane cu nai multă experienţă şi
învăţa de la aceasta.
Studentul curios este încurajat să aprofundeze cunoştinţele despre aceste ordine despre scopurile şi ţintele lor şi
despre vieţile acelora care şi-au consacrat toată energia îngrijirii bolnavilor şi săracilor, consultând bibliografia.
IMAGINEA DE SLUJITOARE A NURSEI
Evul mediu a fost urmat de Renaştore (care a durat din sec. XIV pînă 1a sfârşitul sec.XVI) şi de Reformă.
În timpul Renasterii,cunoscută şi sub numele de Epoca Marilor Descoperiri, au dat un nou impuls educaţiei, dar
mai ales educaţiei medicale care care încă se găsea prinsă în teoria umorală.
Reforma, o mişcare religioasa care a început cu activitatea lui Martin Luther, apărut în Germania în 1517. Aceasta a
dus la o revoltă impotriva supremaţiei papei şi la formarea de biserici protestante pe tot cuprinsul Europei. Mănăstirile erau
închise, ordinele religioase erau dizolvate, iar munca femeilor în aceste ordine a dispărut aproape cu totul.
Asociaţia Reformei a fost o schimbare în rolul femeilor. Biserica protestantă, care apăra libertatea religiei şi
gîndirii, nu acordă multă libertate femeilor. Odată cinstite de către biserică şi încurajate spre activităţi caritabile, femeile
Reformei erau considerate supuse bărbaţiilor. Roiul lor era în limitele căminului, obligaţiile lor erau naşterea copiilor şi

2
îngrijirea căminului. Munca în spitale nu mai apela la femeile o origine nobilă. Îngrijirea din spitale era încredinţată
femeilor "neobinuite",un grup ce cuprindea deţinute,prostituate şi beţive.
Femeile nevoite să-şi cîşţige singure existenţa erau forţate să lucreze ca servitoare şi, cu toate că nursingul era
considerat o îndeletnici casnică, nu era una dorită. Plata era mică , orele erau lungi, munca era istovitoare. Nursa era
considerată cea mai umilă dintre servitori. Astfel s-a manifesţat ceea ce se poate numi "Epoca neagră a nursingului!.
Imaginea nurselor şi a nursingului din acel timp a fost descrisă de Charles Dickens prin intermediul unor personaje
ca Sairey Gamp şi Bet Prig,din cartea sa "Martin Chuzzlewit".
Secolele XV1-XV11 au găsit Europa devastată de foamete, ciumă, mizerie şi groază. In Anglia, de ex., regele
Henric VIII a eliminat efectiv ajutorul monahie organizat acordat orfanilor şi altor persoane surghiunite. Vagabondajui şi
cerşitul abundau pe cuprinsul europei., iar cei care erau prinşi cerşind erau deseori aspru pedepsiţi, fiind înfieraţi, bătuţi sau
legaţi în lanţuri pe galere, pe care serveau ca vîslaşi.
Cunoştinţele de igienă erau insuficiente, cei săraci sufereau cel mai mult. Refeorma socială era inevitabilă. Erau
organizate diferite grupuri de nursing. Aceste grupuri ofereau bani, timp şi servicii bolnavilor fie săracilor, vizitîndu-i în
casele lor şi slujindu-le nevoile. Aceste grupuri includeau Ordinul Vizitării lui Maria, Sf. Vincent de Paul şi, în 1633,
Surorile de Caritate. Ultimul grup a devenit un ordin de nursing laic reprezentativ. Ei au elaborat un program educaţional
pentru tinerele femei inteligenţe pe care le recrutau, care includea atît experieţa din spital cît şi vizitele făcute la domiciliu.
Primind ajutor, sfaturi şi încurajare din partea Sf. Vincent de Paul, Surorile şi-au extins serviciile şi asupra copiilor
abandonaţi. In 164o Sf. Vincent a înfiinţat Spi talul pentru copiii găsiţi.
INCEPUTUL SCHIMBĂRII
Ţările rămase catolice au scăpat de cîteva din dezorganizările produse de Reformă. In anii 1500 spaniolii şi
potughezii au început să călătorească spre Lumea Nouă. In 1521 Cortez a cucerit capitala civilizaţiei aztece din Mexic şi i-
a schimbat numele în Mexico City. Printre vechii colonişti din această zonă se numărau membrii ordinelor religioase
catolice, care au devenit medicii, nursele şi profesorii noii ţări. Primul spital de pe continentul american, Spitalul
Concepţia Imaculata, a fost construit în 1524 în Mexico City. Se puneau bazele colegiilor misionare. Prima şcoală
medicală din America a fost fondată în 1578 la Universitatea din Mexic.
In 1535 Jacques Cartier a navigat mai departe în nord, de-a lungul râului Sf. Laurentiu şi a stabilit colonii franceze
în Noua Scoţie. In 1639 trei din Surorile Augustine au sosit în Quebec pentru a deservi Hotel Dieu. Jeanne Mance, care
fusese educată la o mănăstire a Ursulinelor; a sosit la Montreal în 1541 pentru a-i îngriji pe indieni şi pe colonişti.
Surorile Ursuline din Quebec au meritul de a fi organizat prima şcoală de instruire pentru nurse.de pe acest
continent. Ele le-au învăţat pe femeile indiene din acea zonă cum să-şi îngrijească bolnavii.
Primul spital fondat în ceea ce avea să devină Statele Unite, a fosr început în 1751 în Philadelphia, la îndemnul lui
Benjamin Franklin. Franklin credea că publicul avea datoria să-i protejeze pe cei săraci, nebuni, bolnâvi , bătrîni. In acel an
el a înaintat o lege care autoriza înfiinţarea spitalului din Pensylvania.
În Europa, oameni remarcabili ai medicinei au început să aducă contribuţii valoroase şi vitale ştiinţei medicale.
 William Harvey (1578-1657), care a devenit cunoscut ca părintele medicinei moderne, a elaborat prima teorie despre
circulaţia sîngelui.
 Anton van Leeuwenhoek (1632-1723) a folosit microscopul pentru a descrie bacteriile şi protozoarele.
 Mai tîrziu Rene Laennec (1781-1826) a descris patologia tuberculozei.
 Ignatz Semmelweis (1818-1865) a explicat relaţia dintre spălarea mîinilor şi febra puerperală.
 Louis Pasteur (1822-1895) a descoperit bacteriile anaerobe şi procesul pasteurizării.
 Joseph Lister (1827-1912) a desvoltat tehnica sterilă.
Printre persoanele de bază care au influenţat schimbarea socială din această perioadă a fost un tînăr pastor din
Kaiserswerth, Germania, Theodore Fliedner (1800-1864). Cu ajutorul primei sale soţii, Ftiederike, Fliedner a reînviat
ordinul diaconeselor stabilind un institut de educaţie pentru acestea la Kaisersverth în 1836.
În timpul unui tur de colectare a fondutilor, prin Olanda şi Anglia, pastorul Fliedner a cunoscut-o pe d-na Elizabeth
Fry din Anglia care înfăptuise reforma la închisoarea Newgate din Anglia. Profund impresionat de ei, familia Fliedner i-a
urmat exemplu şi pentru, prima oară au lucrat cu femei deţinute la Kaiserswerth. Mai târziu ei au deschis un spital pentru
bolnavi şi Gertrude Raiehardt, fiica unui medic, a fost recrutata prima diaconeasă. Străduinţele de la Kaiserswerth
cuprindeau îngrijirea bolnavilor, vizitele şi munca parohială şi predarea de cunoştinţe. S-a dezvoltat un curs de nursing,
care includea şi prelegeri ţinute da medici. Nu mic a fost rolul jucat de Frederike Munster, care a ajutat ca planurile
vizionare ale lui Theodore să capete rod şi care era ea însăşi dedicată mult ordinului ciacone selor. Pe cînd era departe de
3
casă, sprijinind activităţile diaconeselor, a a flat că unul din copiii ei murise. Al doilea copil a murit curînd după înapoierea
sa şi ea însăşi a murit în 1842, după ce a dat naştere unui copil prematur. Pastorul Fiiedner a fost ajutat în munca sa şi de
cea de-a doua soţie, Caroline Bertheau, care avusese cîtăva experienţă în nursing înainte de căsătorie. În 1849 pastorul
Fiiedner a călătorit în Statele Unite şi a sprijinit înfiinţarea primei maternităţi a diaconeselor din Kaiserswerth în Pittsburgh
Pennsylvania.
În Anglia, cam la aceeaşi dată, ELIZABETH Fry (178O-1845) a organizat Institutul de Surori de Nursing, numite
adesea Surorile Fry., un grup laic. Au fost urmate de Surorile milosteniei, un grup romano-catolic format de Catherine Mc
Auley (1787-1841) şi un alt grup catolic numit Surorile Irlandeze ale Carităţii, format de Mary Aikenhead (1787-1858)
FLORENCE NIGHTINGALE
INFLUENTA NIGHTINGALE
Cele trei imagini discutate mai sus au influenţat dezvoltarea nursingului, dar în a doua jumătate a sec. XVIII, o
femeie a schimbat forma şi direcţia nursingului şi a reuşit să-1 consacre ca pe un domeniu de activitate respectat. Această
femeie extraordinară a fost Florence Nightingale.
Născută la 12 mai 1820, ca a doua fiică a unei familii bogate, ea a fost numită după oraşul în care s-a născut,
Florenţa, Italia.
Datorită statutului economic şi social ridicat al familiei sale, ea era cultivată, voiajată şi instruită. Printre persoanele
influente pe care le cunoştea era de aşteptat ca ea să-şi găsească partenerul dorit, să se căsătorească şi să-şi ia locul în
socistate. Florence Nightingale avea alte idei. Ea dorea să devină nursă. Acest lucru era de neconceput pentru familia ei. Ea
a continuat să călătorească împreună cu familia şi cu prietenii săi. În călătoriile sale i-a cunoscut pe d-1 şi d-na Sidney
Herbert, care începeau să devină interesaţi în reforma spitalicească. Nightingale a început să culeagă informaţii despre
spitale şi sănătatea publică, şi curând a fost recunosctă drept o autoritate în materie.
De la prieteni a aflat despre institutul pastorului Pliedner din Kaiserswerth. Deoarece era o instituţie religioasă, sub
auspiciile bisericii, i s-a permis să intre acolo, deşi în spitalele englezeşti nu avea acces. În 1851 şi-a petrecut 3 luni
studiind Ia Kaiserswerth. În 1853 ea a început să lucreze într-un comitet care conducea o Instiţuţie pentru îngrijirea
femeilor nobile pe perioada îmbolnăvirii". În cele din urmă, ea a fost numită şefa acestei instituţii. Pe măsură ce
cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau, ea era consultată atît de către reformatori, cît şi de
către medici, care începeau să înţeleagă nevoia de nurse "instruite". Totuşi familia dezaproba activitatea ei.
Cînd a izbucnit războiul Crimeii, corespondenţii de război scriau despre maniera abominabilă în care erau îngrijiţi
soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata britanică.
Florence Nightingale, pe atunci o autoritate recunoscută în materie de spitale şi îngrijire medicală, i-a scris
prietenului său Sir Sidney Herbert, care era atunci secretar de război, oferindu-se să trimită un grup de nurse în Crimeea.
În acelaş timp şi el îi scrisese o scrisoare solicitându-i asistenţa în rezolvarea acestei crize naţionale. Scrisorile lor
s-au intersectat pe drum. Reuşitele ei înb Crimeea erau atât de remarcabile, deşi propria sănătate i-a fost serios afectată,
încât ea a fost recunoscută mai târziu, în 1907, de către regina Angliei, care i-a acordat ordinul Meritul.
În 1656 s-a înapoiat în Anglia ,cu sănătatea distrusă. S-a scris mult despre boala ei, mulţi sugarând că era, în mare
măsură o nevroză. S-a retras în dormitorul ei şi în următorii 43 ani şi-a condus afacerile din apartamentul ei izolat.
Tot timpul vieţii sale Florence Nightingale a scris mult despre spitale, salubritate, sănătate şi statistici de sănătate şi,
în special, despre nursing şi educaţia de nursing. Ea s-a luptat pentru a înfăptuit o mare reformă în educaţia de nursing.
În 1860 şi-a devotat toată energia creării unei şcoli de nursing, care a fost finanţată de Fundaţia Nigntingale. Printre
principiile de bază pe care Nightingale şi-a creat şcoala, erau următoarele:
 Nursele trebuie aă fie educate în spitale clinice asociate cu şcoli medicale şi organizate în acest scop.
 Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine pentru nurse, potrivite pentru formarea disciplinei şi a
caracterului.
 Intendenta şefă a şcolii va avea cuvîntul hotărîtor asupra programei, asupra modului de existenţă şi a tuturor
celorlalte aspecte ale şcolii.
 Programa va include atît materialul teoretic cît şi experienţa practică.
 Profesorii vor fi plătiţi.
 Se vor ţine evidenţe asupra studenţilor, care vor trebui să frecventeze cursurile, să dea examene orale preliminare,
teste în scris şi să ţină un jurnal zilnic.
În multe alte modalitaţi, Florence Nightingale a promovat nursingul ca profesiune. Ea considera că nursele trebuie
să-şi petreacă timpul îngrijind pacienţii, nu făcînd curăţenie; că nursele trebuie să continue să studieze tot timpul vieţii şi să
4
nu "stagneze", să fie inteligente şi să foloseasc: această inteligenţă pentru a ameliora condiţiile pentru pacient; şi că liderii
nursingului trebuie să aibă un statut social. Ea avea o concepţie despre ceea ce putea şi trebuia să fie nursingul.
Florence Nightingale a murit în somn la vîrsta de 9o ani. Săptămîna naşterii sale se sărbătoreşte în prezent sub
forma Săptămînii spitalului naţional. Alte amănunte despre această doamnă fascinantă se pot afla din cartea Ceciliei
Woodham Sraith "Florence Nightingale".
Dupfi înfiinţarea şcolii Nightingale din Anglia, programele de nursing au înflorit, iar sistemul Nightingale s-a
răspîndit şi în alte ţări.

SOCIETATEA DE CRUCE ROŞIE. ORGANIZAŢII SI ASOCIAŢII PROFESIONALE:

OMS; ICN OMS
Organizatie ce coordoneaza programele destinate sa rezolve problemele de sanatate si sa permita tuturor sa ajunga la
un nivel de sanatate cat mai ridicat. Domeniile sale de actiune sunt: imunologia, educarea in domeniul sanatatii si
distribuirea de medicamente. Sediul central este dislocat la Geneva.
Crucea Roşie
La 4 iulie 1876, se înfiinţa Societatea „Crucea Roşie” din România, prin hotărârea Principelui Ghica de organizare a
unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război, România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la
Convenţiile de la Geneva. Cu o activitate neîntreruptă de-a lungul celor 130 de ani de existenţă, Crucea Roşie Română a
răspuns de fiecare dată provocărilor umanitare cu care ţara s-a confruntat.
Activă în războiul de independenţă, în primul şi al doilea război mondial, prezentă alături de cei în nevoie - oameni
afectaţi de marile epidemii care au lovit ţara, de cutremurele din 1940 şi 1977, de secetele din Moldova, de inundaţiile din
anii 70 şi cele care au urmat, organizaţia a reuşit de fiecare dată, cu sprijinul oamenilor de toate categoriile, să vină în
ajutorul celor mai vulnerabili, să aline durerea celor loviţi de soartă.
Refugiaţi, prizionieri, văduve de război, răniţi, sinistraţi, bolnavi, săraci, orfani, sunt categorii pentru care Crucea
Roşie Română a avut mereu uşa deschisă.
Prin munca a zeci de generaţii, milioane de oameni au fost susţinuţi într-un fel sau altul de organizaţie. Cantine,
ceainării, spitale, ambulanţe, colonii de vară, tabere, bucătării de campanie, adăposturi, toate acestea au fost deservite de
mii de oameni sensibili la suferinţa altora.
ICN (CIN) - INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES ANR
Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata 1997, fiind pana in prezent singura organizatie de acest profil
afiliata la INTERNATIONALE COUNCIL of NURSES.
Viziunea ANR - reprezinta comunitatea asistentilor medicali cu profil clinic din Romania militand pentru protectia
drepturilor acestora dar si pentru acordarea serviciilor nursing de calitate pentru a permite imbunatatirea starii de sanatate a
populatiei noastre.
Misiunea ANR - trebuie sa asigure membrilor sai leadershipul, cunostintele si capacitatile necesare pentru o
educatie si practica de calitate in nursing.
Scopurile ANR vizeaza:
 Îmbunătăţirea calitatii serviciilor nursing pentru protectia populatiei.
 Asigurarea protectiei nursingului ca profesie si a profesionistilor devenind VOCEA acestora.
Valorile promovate de ANR sunt:
 Professionalism
 Respect si demnitate
 Transparenta
 Colaborare
 Onestitate
 Loialitate
Beneficiile de a fi membru ANR includ:
 Educatia: programe de educatie continua, workshopuri, seminarii si conferinte anuale internationale;

5
  Informatii transmise prin revista, suplimente si scrisori care te tin la curent cu ceea ce este nou in
profesie/domeniu, cele oferite de biblioteca ANR sau chiar publicate de asociatie;
 Oportunitati de a participa la comitete, grupuri de lucru, Grupuri de Interes Profesional si sa ai contacte cu
colegii si alti profesionisti din sanatate;
 Influenta: influentarea politicilor, reglementarilor ce privesc sanatatea la nivel local, judetean, national;
 Reprezentare: implicarea asistentilor medicali membri ANR sa reprezinte interesele dumneavoastra la nivel
guvernamental si neguvernamental;
 Comunicare cu alti profesionisti, organizatii profesionale din tara si din afara;
 Dezvoltare profesionala si promovarea in consecinta.
Istoric

Asociatia de Nursing din Romania a fost infiintata in martie 1990 sub

denumirea de Asociatia Asistentilor Medicali din Romania.
Din 1995, ANR, este unica asociatie profesionala de gen din Romania,
fiind organizanizatie profesional stiintifica autonoma ce cuprinde asistenti
medicali fara nici o discriminare, organizatie apolitica, non guvernamentala si
non profit.
Obiectivele ANR:
 Imbunatatirea practicii nursingului prin:
o Informatii, programe de educatie continua.
o Grupuri de Interes Profesional, Comitete si Forumuri.
 Desfasurarea unor proiecte, cum este cel de etica, de exemplu.
 Organizarea intrunirilor profesionale: conferinte, simpozioane, mese rotunde.
 Imbunatatirea leadershipului la toate nivelurile.
 Dezvoltarea filialelor, a legaturilor acestora cu organizatii guvernamentale si non guvernamentale.
Ce este nursingul?
Profesiunea de nursing presupune:
1) Promovarea sanatatii si prevenirea aparitiei bolii
Nursa trebuie sa fie capabila sa:
- Stabileasca nevoile de sanatate si factorii de risc pentru imbolnavire pe plan fizic, psihologic si socio-cultural;
- Identifice si stabileasca resursele pentru luarea masurilor impotriva riscurilor pentru sanatate, inclusiv resursele
sociale, cat si cele personale ale indivizilor si ale celor apropiati lor;
- Sfatuiasca si educe pacientii si apartinatorii acestora privind problemele de sanatate si sa indrume pacientii la
servicii relevante pentru ajutor si alinarea suferintelor.
2) Responsabilitatea acordarii ingrijirilor nursing generale
In practicarea profesiunii sale, nursa trebuie sa urmareasca vindecarea, recuperarea si alinarea suferintelor si sa
realizeze aceasta cu respect pentru fiinta umana, dorintele, nevoile, asteptarile si drepturile sale. In exercitarea indatoririlor
sale nursa trebuie sa:
 Acorde ingrijiri cu profesionalism;
 Comunice si interactioneze cu pacientii si apartinatorii acestora intr-o maniera caracterizata pe incredere si implicare.
 Identifice si evalueze nevoile pacientului de ingrijire prin prisma nevoilor intelectuale, spirituale si culturale.
 Adune, coordoneze si analizeze datele pacientului pentru a elabora planul de ingrijire al pacientului.
 Actioneze cu competenta in orice situatie.
 Ia decizii competente si sa-si asume responsabilitatea ca planul de ingrijire sa fie implementat, modificat cand este
nevoie si pastrat ca document;