Alecsandri 2

PM
I
\
VflSILIE ALECSflNbRI
OPERE COnPLETE
PARTEA ANT&in /
\N
TEATRU
VOLUMUL II
VODEVILURI
(al Operelor complete Voi. IV)
EDIIA
- —
II, NEVARIETUR
/177a
/ I '
Editura librâriei SOCECU & Comp., Buouresoi

1903
Atelierul grafic I. V SOCECU, BucurcscT
67417. II.
VOPEVILURI
RnflQUL
: :
PERSOANE ACTORI
Teodoreanu, particular bogat .... D-nul Teodorini.
Smrândia, femeea iui Dna Masse.
Tinca, vara SmrKndieî D-la Gabrida.
Nicu, t^n^r D-nul Luchian.
Madam Fran, guvernant D-la Dimitriu.
Un lacheii •
.
RMAGUL
>
PROVERB CU CÂNTICE IN 1 ACT
Representat pe teatrul naional din laî, în beneficiul

artitilor românî, 1845.
alt
Teatrul represint un salon elegant.
u care se deschide în apartamentul
U în fund ce duce afar. în stânga
Smrndiei. lii dreapta o a treia u
ce d într'un cabinet. O fereastr, aproape. în mijlocul scenei o mas rotunda,
pe care este aezat un servis bogat de ceaiii, sfenice de bronz, . c. 1. Lâng
mas o canape i dou jiluri.
SCENA I.
Teodoreanu, Smrndia, linca, (ed înpregiurui
meseî i beu ceaiu) LaCtlCUl (st lâng ua din fund).
Teodoreanu. —
(citind o gazet) «i aa, brbatul a fost
înelat de femeea luî cu atâta ghibcie, încât el a

mrturisit c
este biruit» .. Ear brbatul înelai.
. .
Mg mir ce au scriitorii din îua de astiî cu brbaii ? .
Nu citescT un roman ... nu ve(î o comedie, în care

sg nu întâlnesc! un brbat înelat i luat în rîs 1
Smrndia. —
dîmbind) Sciu eu?
67417. II. 18
! .
274 RMAGUL
—
Teodoreanu. (cUind) încheere. «Spiritul femeesc
este alctuit de trei pri din Iad i una din Raiu . . .
De aceea, un brbat cu minte trebue se se pzasc

de a da nevestei sale pricini de al înela, cci pro-
verbul îce «^femeea hotar esce î Satan înplhiesce^
:
Ha, ha, ha Se vede autorul acestui articol îî

! . . c
însurat i se teme de vr'o pacoste cstoreasc.
Smrndia. — Socoî ?
Teodoreanu. — Eu unul, dac '1-aî întâlni, 'î-aî

(îce aa domnule, nu tgduesc
: femeele au mare c
isteime .dar, tot o dat, sînt încredinat
. . numai c
brbatul cel prost se las ca se'I înele; car un om
cu luare aminte i cu oare care ispit nici o dat, . . .
Smrndia. — Eu, din potriv, 'î-aî (îce dom- :
nule, aî toat dreptatea femeea poate orî i când I . ,
sS înele pe brbat, fie brbatul cât de iste, pentru

c orî i care femee are câte un drcuor mititel care
o slujesce.
Teodoreanu. Ca peii ? (ctr ineai —
tu, Tinc, i
tot aa
gândescî, ca vara ta ?
Tinca. —
Eu înc nu's mritat ... nu pot se sciu.
Smrndia. — Are dreptate Tinca dar, las sg ;
s
se mrite, 'apoî ve^î de-a cuî opinie a fi.
Teodoreanu— Cu cine aî inea atuncî, Tinc?..
cu Smrndia, orî cu mine?
Tinca. — (zimbind i coborând ochii) Cu var-mea.
Smrndia. — (n4end) Nu 'î spuneam eu ?
Teodoreanu. — (n4end) Bravo ! frumos ! . . v'aî pus

dou înpotriva me.
Smrndia. - - Pentru c avem dreptate
Teodoreanu. — Vorb'i ? . . Eî cu toate
; eii sînt c
singur cred ca nu 'mî-ar
... fi greii s$ ve biruesc.
Smrndia. — Cum ?
Teodoreanu. — Puind orî ce rmag îî voi, c,

RMAGUL 275
pan' în 24 de ceasuri, nu me^î putea înela . . . mcar

c'î sînt brbat.
Smrndia — Nu te juca cu focul.
Teodoreanu, — Pe mine m'a ustura, de m'oiu
frige iî rmagul?
1 . .
Smrndia. — Ascult: Miculi a adus un al ne-

ru care 'mî place foarte mult...
Teodoreanu. — De me'î înela
i>
i prin care orî

chip, mâne se primbli cu alul. te
Smrndia. — Trimit dar se i aduce. '1
Teodoreanu. grbi, — Nu
înc nu 'i-aî câti-te c
gat, (se scoal) Câte ccasurî sînt.f* opt i jumetate îi . . .
vreme de bal-masque Nu mergi, Smrndia? . . .
Smrndia. — Nu pot merge au se'mî vie c

nisce visite . . . dar, tu, te duci?
Todoreanu. — Me duc puin se me întâlnesc cu
un prietin (câtr fecior) Gheorghe (Ji veseteuluî se trage
1 . ,
la scar.
(Lacheul îes).
Smrndia. — Aî s întârzii mult, Teodorene ?

Teodoreanu. — Vr'o dou ceasuri . , . maî mult nu.
(îi ie plriea).
Smrndia. — Nu uita se treci' pe la Miculi ca

se spui se 'mî aduce alul.
Teodoreanu. — (rî4end) înc nu m'ai înelat ... La
revedere (seruia pe Smridia i ies prin fund)
SCENA II.
Smrndia, Tinca
Tinca —
Veiioar, ce 'î-a abtut brbatului teu
se'i propue un astfel de rmag?
.
276 eAmagul
Smrndia. — Nu sciu; dar,..)as'l c '1-oiu

învea eii cum se judece femeiJe.
Tinca. — Da bine ... ce se fel aî '1 îneli.?
Smrndia. — fzimbmd)
. .
videa. îî
Tinca^ — Cum.? i închipuit planul?
'r-aî
Smrndia. — Nu 'î am spus c femeile au câte
un drcuor care le povuesce ? (sun clopoelul).
(într un fecîor).
Smrndia. — Dute de poftesce pe madam Fran

guvernanta, se vie sus.
(FeC'Oiul les)
— Spune'mî i mie verioar ce

Tinca. aî se fan ?
Me rog matale,
Smrndia. — Am se pe brbatul '1 fac meu se
se înamorese de mine.
Tinca. — Cum se poate?
Smrndia — îî pare greu lucru ?
Tinca. — Ba nu D'apoî . . . . .
SCENA III.
Smrndia, Tinca, madam Fran.

Madam Fran. — Ce poftescf, cuconi ?
Smrndia. — Drag madam Fran, am se te

rog sS 'mV o slujb.
farî
Madam Fran —
Poruncesce'mî ce 'î-a plcea.
Smrndia. — St aî buntate ca se te ducî pan
peste drum, la croitorul ce vinde costumurî de bal-
masque, i se 'mi îeî un domino negru de catifc;dar
sS îcî c'i pentru d-ta.
Madam Fran. —
Dar eu n'am fost de când sîni
la bal-masqu6.
Smrndia. — C nicî cer de la d-ta ca sS te
EMÂAGUL 277
trudescî pe la bal, ci din potriv, voiu se merg eu

însmî.
Madam Fran. — Aa? Foarte bine. Me duc în-
dat la croitor.
Smrndia. — Dar sS nu întârcîî ?
(Madam Fran les).
SCENA IV.
Tinca, Smrndia.
Tinca. — Paremi-se, drag Smrândip, c 'î-am în-
eles planul.
Smrndia. — Dac îneles cu atât maî
'1-aî ...
bine, pentru c silit se
n'oiil fitlmcesc. i^l
Tinca. — Aucji, irata, cum s'ascunde de mine ?
Smrndia. — D'apoî tu nu ascuncj» de mine, te

ca sS citescî revaul ce 'î scrie Nicu Tolinescu }
Tinca. — (turburându-se) Gnc ? Nicu }

— Par' c . .
Smrndia. eil nu sciu? dar se lsm

vorba asta ... Ea ascult, Tinc :cum voiia ei de-acas,
se dai porunctuturor slugilor se se culce i se stinge
toate luminrile de prin odî, pentru ca se fie întune-
ric preste tot locul când m'oiu întoarce.
Tinca. —
Dar pentru ce ?
Smrndia. — Pentru c
'mî-aî îneles planul, (trage
clopoelul).
(Lacheul intr)
Smrndia. — Dute de ad o trsur bun i

se'i (Jicî se stee la poart.
(Lacheul îes).
Tinca. — Aî se eî? . . i mult aî sg întârzii', Sm-

rndia ?
278 RMAGUL
Smrndia — Nu sciu ; dar se nu cumva se te

l^sesc deteapt . au^î ?
. .
TJnca. Nu — te teme, c eu acu mg culc.
SCENA V.
Tinca. Smrndia, Madam Fran.

Madam Fran. — Eaca domino, cuconi.
Smrndia. "Al foarte mulemesc, madam Fran.
Madam Fran, — Ce se maî mira croitorul, când
'î-am cerut un costum Se uîta la nane i nu voea 1 . .
se creade c
eu aî fi avut de c^ând s^ merg la bal-
masque . . . Par'ca betrânele nu mi aii inim i gusv
de joc.
Smrndia. — Croitoru'î un obraznic.
Madam Fran. — Asta 'î-am îs i eu.
Smrndia. — Haî cu mine se me 'nbracî, madam
Fran.
Madam Fran. — Haîde, cuconi.
(Smsrndia ies prin itânga ; Madam Fran o urmeaz pan la u, i pe
urm se 'ntoarce îute de d un rva Tincîj.
Madam Fran — ine, drag duduc, un rSva
de cuconu Nicu.
la
Tinca. —
Al când i l'adat? .. îmî vine s^ te sg-
rut de bucurie.
Madam Fran. - (fugind) Acum, acum. (tn parte) Ea
aa eram i eu când eram tenSr. (intr tn stânga.)
SCENA VI.
Tinca.
Dragu Nicu 1 . . Se videm degrab ce'mi' maî scrie?
(deschide rivaul i citescc).
!
RMAGUL 279
< Duduc Tincl

«Sciî cât te iubesc din ceasul acel prea fericit în
«care am jucat cu d-ta la revelion Sciî sînt gata 1 c
«a jertfi tot ce am maî scump pe lume, pentru a
«înplini poroncile ce aî bine-voi s(!'mî daî!,. Sciî c
«cea maî preioas dorin a inimeî mele, este de a
«te numi într'o 4^ scumpa mea sogie .. D'mî voîe !
«se me întâlnesc cu d-ta mcar un ceas, pentru ca

«se'î spun din viii graiu toat dragostea ce aî însu-
«flat robuluî d-tale.»
Nicu Tolinescîi.
Ah ce plcere, ce bucurie,
îti al meu suflet acum simesc !
Curend aice are s^ vie

Nicul, pe care de mult iubesc.
De când, la Curte,
F;icendu-mî curte
Dulct complimente 'mY-a adresai,
De fericire
i
de utmire
Inima'mt bate neîncetat.
'MY-aduc aminte
De-a luî cuvinte
Ce la mazurca taYnic 'mî-a (jli^;,
'a lut privire

Cu mulemire
Ue-atunct adese o vdd în vis
Ah ce ph"icere, ce bucurie,
In al meu suflet. . . . c. 1.
SCENA VII.
Tinca, Madam Fran, Smrndia, (tmbrscatîn

domino i iind o masc de catifea neagr în mân).
Smrndia. — (îmrând) Eat-m^'s gata.

Tinca. (în parte, ascunênd r«vaul) VcriOara 1 . .
. .
280 RMAGUL
orn.rn.U.l'â. (apropilndu-se de Tinca o serut pi frunte^ Cu

scara bun, verioar. (încet) Ce'î maî scrie Nicu ?
Tinca. — Nicu ? .
Smrndia. — Ha, ha, ha ! . . Nu 'î-am spus c

sciu tot ?
(Feciorul într)
Feciorul. — Trsura'î la poart.

Smrndia. — Bine Se te ducî acum îndat
. .
la Miculi, sS ceri un al negru i se'i aduci aici.

(Fecîorul îes).
Smrndia. — (în parte) A Teodorene

! puî 1 . . r
mag cu femeile, când îî treaba pe înelat? .. Bine,
bine ! . .
(tare). Sear bun, madam Fran Tinco, nu . . .
uita ce 'î-am spus (îes prin fund).
SCENA VIII.
Tinca, madam Fran.

Madam Fran. Eî, duduc, ce'î maî scrie cu. —
conau Nicu ? Dar pare c eti supurat ? Ce aî
. . . . . .
-
Tinca — Ce s6 am, drag madam Fran?. Am, .
c nu sciu ce s^ fac.
Madam Fran. — Cum ?
Tinca. — Nicu
me roag ca se'î dau voie se vie
se m^ vade siugur i nu sciu de se 1 . . cuvine . .
Madam Fran. — Numaî atâta'î ? . . Da primes-

ce-I sg vie, c n'are sS te mnânce.
Tinca. — Deu ? . . pot se'l primesc, drag madam
Fran ?
Madam Fran. —
Poî, duduc, pentru c cuco-
nul Nicu îî ten'T detreab i vrea sS te iee . . .^Heî ?
! ! .
RMAGUL 281
se me fi vecjut pe mine când eram maî tenSr, cum

me întâlneam cu bietul Fran, Dumnezeu se'l ierte ! .
pe fereast Sermanul cum mg iubea

. . . 1 ! . . In toate
serile 'mî aducea chipfe proaspete A . . . ! (piînge)
Sermanul Fran cât me tubea !
Cu chipfe, )eu, el mg hrSnea,

i <îua toat'n cinstea mea,
Bere i vin mereu el bea.
Dar într'o <î . . . Ah, ce pecat
Atât de mult a închinat,
încât pe loc a remas lat . ..
în bere Fran s'a înecat
Tinca. — Nu mai plânge, drag madam Fran.

Madam Fran. — A De ce n'am murit i ! . . eîi ?
Tinca. — Dar dac murîaî, cine 'mî-ar gu- fi fost

vernant mie ?
Madam Fran. — Bine îcl, duduc Tinc. (o sermâ)
Nu bga 'n seam cele ce spun Ea, o bab ne- . . .
bun i eîi... Maî bine se vorbim de cuconaul Nicu.

Tinca. — El 'îa dat scrisoarea ?
Madam Fran. —Dar; la poart, 'l-am întâlnit

când m6 duceam costumul cuconieî, i când
se îeu
aî sci cât m'a rugat ca s6 te fac sS'l primescî 1 . .
Tinca. —
Oare cum s'î de scire ? dm
Madam Fran. D-lui 'mî-a îs — va cânta c
din flaut pe sub tereast, i dac va videa o lu- c
minare pe la geamuri, atunci s'a sui ear de nu, s'a ;
duce a cas mâhnit.

(Se aude un flaut sub fereast).
Tinca. — Ea au^î, madam Fran . . .
Madam Fran. — El îî, duduc.

^^(Stau amendou de ascultO
282 RMAGUL
Tinca. — Sermanul Nicu va în^hîea afar. ! . .
Madam Fran. — Cred i eu, c'î tare frig.

Tinca. — Ce s6 facem, drag madam Fran?
Madam Fran. duând o luminare i purtând'o pe la fe-
reast) Eaca CC SC faccm.

(Flautul tace).
Tinca. — Ahl cum îmî bate inima de tare (se pune

pe un jil).
Madam Fran. — Nu fiî copil, duduc Tinc,

c nu te-oiu lsa singur.
Tinca. — Se e(jî cu mine, madam Fran.
Madam Fran. — Bine, bine; nu te teme. (în parte)
Draga Duduc ! . . cum s'a înglbenit ! . . Ea aa tre-

muram i eu . , . în vremea luî Fran.
SCENA IX.
Tinca, Madam Fran, Nicu, (intrând cu ssai).
NlCU. (se închin i st lâng u cu ochii în jos).
Tinca. (se scoala, se închin i se pune ear pe jîl neultlndu-se la
Nicu).
Madam Fran. (ii prlvesce p^ smendoî cu dragoitei.

Nicu. (fcend câteva pasurî, (Jice încet) MadcmuaSCl . . .
Tinca. — (artând uu jîl lui Nicu) Poftim monsîu Nico.

Nicu. — (e4end) Mademuasela'î sntoas ?
Tinca. — (încet) Mersi.

Nicu. — (sucindu'î plria în man) Da Vara d-talc 'î S-
netoas ?
Tinca. — SnStoas
(sucindu'î basmaoa) 1
Nicu. — Se vede c a eit de-acas.

Tinca. — Dar maî dinioare. .
— S'a dus poate bal-masque

. .
Nicu. fi la . . .
Tinca. — Nu cred poate. . . .

! !
RMAGUL 283
Madam Fran. — 'în parte) Ved c eu sînt de pri-

>S. (se furieaz i îes)-
Ti nea. — (ve4end'o c se duce) Madam Fran . . .
Madam Fran. — (<ie afar) Vin' acu.
SCENA X.
Tinca, Nicu.
(Mic tcere Nicu i Tinca se suce?c pe scaune, se uit pe sus i ofteaz).
Nicu. — Ce afar frigu'î

Tinca. — A îngheat pe ulie. fi
Nicu. — A îngheat, dar ... De abîa pot merge

caii lunec, Doamne feresce
. . . 1
Tinca. — Sracii! cât maî chinuescl îî
Nicu. — Calul unui drocar 'î-a rupt piciorul, în

col la Petrea bacalul.
Tinca. Sermanul —
Nicu. —
Ce maî plângea bietul lipovan I
Tinca. —
Cum n'a plânge ?
(Mic tcere).
Tinca. — N'ai fost ast sear la bal-masque, monsîu

Nicule ?
Nicu. — Nu, mademuasel.
Tinca. — Dar de gând se mergi
ai maî târcjiii ?
Nicu. — Ba, nu cred.

Tinca. — Pentru ce ?
Nicu. — Nu'mî plac unde balurile . . .
Tinca. — Cum se nu'î placS d-tale . . . care joci ?
Nicu. — Vreu sS îc, c nu'mî plac soarelele unde . ..
nu eti d-ta.
Tinca. — Al., (coboar ochii)
(Mic tcere. Nicu i Tinca sînt foarte turburat!).

?
284 bmAagul
Nicu. — Aî maî deunzi teatru, mademua-

fost la
sel?
Tinca. — Am de am Iaii carnaval.
fost vecût în
Nicu. — i cum 'î-a plcut ?
Tinca. Am foarte mult.

- - rîs
Nicu. — Am auît c mâniet un comisar asu- s'a
pra autorului?
Nicu. — Din pricina atraruluî Sbiu.

Tinca. — Ha, ha, ha!
Nicu. — )ice c de ce se numeasc pe comisar
atrarul Sbhi i nu atrarul Sabie.
Tinca. — Ha, ha, ha Ce nebun eti, monsîu Ni-
! . .
cule.
Nicu. — (prin4Snd la curaj) Cu adev^rat sînt nebun, du-
duc . . . dar când aî SCi . . . (ve4end pe madam Fran, în parte)
Tronc ! . . când era se me declar i eu . . .
SCENA XI.
Nicu, Tinca, Madam Fran (aducând un ai).
Madam Fran. — Eac alul de la Miculi, du-

duc Tinc.
Tinca. — (scuiându-se) Ea s^'l vSd.
(Nicu se scoal asemene i se apropie de masjlunde madam Fran a aîe4at alul)
Madam Fran. — Ce frumos al ! . . Trebue sg fac^

vr'o sut de galbeni.
Tinca.— Tare'î elegant I cum îî pare monsîu Ni-
cule?
Nicu. — îmî pare minunat . . dar aî dori se'I vSd
.
pe umerile uneî dame, pentru ca se judec ce efect

face?
^^Madam Fran. — Ea, cearc'l d-ta, duduc^Tinc
rImagul 285
Nicu. — Bine cîce madam Fran . . . Cearc'l d-ta,

ca se seim de se prinde pe o talie elegant . . .
Tinca. — Dac
vrei numai de cât, bucuros.
Madam Fran. — Vin de'mî ajut monsîu Ni-
cule, ca se'l întindem.
tNicu i Madam F: aii s'apuc de întins alul, dar Nicu se greesce l'l întoarce
pe dos)
Madam Fran. — Nu aa, c'l daî pe dos.

Nicu. — Da cum Nu'î bine ?
— D mine, monsîu Nicu,

. . ?
Tinca. la se'l strîng eiî,

c d-ta nu sciî.
Nicu. ~ Poftim; dar cu ast condiiune, c se 'i'l
pun eu pe umeri.
Tinca. Bine. —
dûp ce madam Fran i Tinc-i au îndoit alul cum se cuvine, Nicu îe alul i'l
pune pe umerile Tincî).
Nicu. (în parte, pnind alul Tincî) Cc talic 1 . . (ofteaz).
Madam Fran — Al.. Ce fiumos îî ede, du

duc Tinc. Doamne când aî sci cât eti de
1 . fru-
mu.ic } . . Nu 'î aa, cucoane Nicule ?
Nicu. (cu jumtate de glas) Dar. (ofteaz)
( l'inca se primbla cu cochetrie pe dinaintea luî Nicu).
Tinca.— Cât de bine are se'î pare verioareî! . .
i ce bine are s'o prind 1
Nicu. — Dac' a prinde-o aa de frumos ca pe d-ta

mademuasel, cred c 'î-a prea foarte bine.
Tinca. Maî ales — la Copou, trebue se face un
efect minunat.
Madam Fran. Sciî ce.? Hai se ne închipuim —
sîntem la Copou i
r,1 ne primblm cu toii pe earb.i c
verde d-voastr la braget amendoî i eu în urm.
. .
—
.
Tinca. Ha, ha, ha!.. Ce ideî poznae aî câte

odat madam Fran.
Madam Fran. — Da peti! . . Haî se maî rîdem
? !
286 RMAGUL
puintel, (luând pe Nicu de mân) Vin încoaci monsîu Ni-

cule. (se apropie de Tinca) d bragul duducî . . . Aa . . .
acum haî se ne primblm.

(Nicu i Tinca se primbla ri4end. Madam Fran 'î urm-az).
— Doamne ... ce nebun eti madatn Fran!

Tinca.
Madam Fran. — Ea uîtai-ve ce de mai dame
frumoase, ce de maî cavaleri plcui se uit ia d-voas
tr .De nu v'ar deochîal
. . . .
Nicu. — Da bine, c'î vesela de tot madam Fran

(ri4nd) Ne face de rîdem ca nebunii.
Madam Fran. — Eî; primblai- ve înpreun, ca
eu sînt cam ostenita i trebue se me odihnesc puin;
dar se luai seama la trsuri.
Tinca. — Ce
ear te ducî madam Fran.
.?
. .
Madam Fran. N'aî nicî o fric —

aî un ca- c
valer cu d ta. (în parte) Ear încep a fi de prisos me . . .
duc se me culc. (îes)
SCENA XII.
Nicu, Tinca.
(îndat dup ce se duce madam Fiau; tinerii ear se turbur.^, tac, caut într'o
pnrte, dar nu încetez de a se primbla).
Nicu. — (peste puin) Nu gsescî, mademuasel, c sînt

lume care n'ar trebui se aib sfîrit ?
lucruri în
Tinca. —
Care lucruri ?
Nicu. De pild — primblarea asta care o facem. . .
înpreun.
Tinca. —
Da nu te temî c'aî osteni ?
Nicu. —
O! mademuasel ... cu d-ta m'aî primbla
toat vieaa mea.
Tinca. —
(zinbind) Pe jos
Nicu. —i
pe jos ... i 'n trsur ... i cu vapo-
rul .. . Numai sg fiu cu d-ta.
.
emAagul 287
De ar cu putin,
fi
De-aravea noroc
Cu a ta fiin
Se fiu la un loc,
De-ort ce 'npotrivire
Eli 'mYaî bate joc,
i cti-a ta iubire
Aî trece prin foc !
(Se aude o trsur)
SCENA XIII.
Nicu, Tinca, Madam Fran (viind iute).
Madam Fran. — Fugî duduc, c vine cuconia.

XinCa. (aruncând alul pe canapea) Vaî dc minC ! . . dar
Nicu ? . .
Madam Fran. — Trebue se se ascunde undeva,

pan se vor culca boeriî, 'apoî va ei.
Nicu. —
Unde se m'ascund?
Madam Fran. — A ! aicî, în cabinetul ista . .
într degrab c 'i aud suind scrile. (îi împîngepe Nicuîn

cabinetul din dreapta).
Tinca. — Se stingem luminrile, de stinge)

Madam Fran. — Haî degrab, se nu te gsasc
aici. (ies< amendou îute prin stângr.).
SCENA XIV.
(îniuneric).
Teodoreanu, (cu ochii legai) Smrndia (în domino).
Smrndia. (trgendu'l de mân, 4>ce cu glasul schimbai).
Eat-ne însfîritl . .am ajuns!

Teodoreanu. —A l slav Domnului s'a stîrit ! c
acest voiaj prin întuneric, ce facem acum de vr'un ceasi
.
288 EMAGUL
Smrndia. -— îî pare rû c Taî fcut?

Teodoreanu. —
Ba nu, scumpul meii domino . . .
dar aî voi se sciu ce idee aî avut, ca se'mî legi ochii

în tinda teatrului, i pentru ce m'aî silit s jur c
n'oiu face nici un chip de a afla cine eti ?
Smrndia. — 'î-am domnule Teodorene, spus,

la balmasque, c
de mult eu am un capriciii pentru
d-ta ... c
de mult 'mî-aî plcut, i de mult do- c
ream se am o întâlnire cu d-ta îns o întâlnire . . .
astfel,ca d-ta se nu poi aci cine sînt ... De aceea

'î-am i legat ochii în tinda teatrului, pentru ca s
nu ve<Jî în ce trsur aveai se te suî prin care . . .
uliî eraî sS treci, i în care cas erai se intri . . .
D-ta ca un cavaler bine crescut, aî primit toate condi-

iile i 'mî-aî jurat c te'î supune la toate voinile
mele, în vreme cât vom fi înpreun.
Teodoreanu. —
Toate aceste sînt adeverate dar ;
de ce se ire lipsescî de fericirea de a te privi, pentru

c .sînt sigur
. . eti prea frumoas. c
Smrndia. —
Dar sînt destul de frumuic ; . .
i nu cred c
te'î ci c'aî venit cu mine, dac m'aî
cunoasce.
Teodoreanu. Auî d ta ? i —
fiii eu silit a . . s
fi cu ochiî legaî dinaintea unei frumuseî asta'î de 1 . .
nesuferit ... i Deu, maî c'mî vine s'mî calc jur-

mentul.
Smrndia. — Adu'î aminte 'mî aî dat parola c
de onoare.
Teodoreanu. Ard'o focu parol — încaî fie'î 1 . .
mil de mine me mângâe de orbirea la care m'aî

. . .
osândit.
Smrndia. duându'l de mâna îl duce lâng canape, unde se
Am
puu unul lâng altul) mult dc spus . . . Vin se ne punem
pe canape.
. . .
RMAGUL 289
Teodoreanu. — (în pane) Ce fericire 1 .
Smrndia. — Purtarea me trebue se i se pare

foarte curioas.
Teodoreanu. — Din potriv . .
Smrndia. — Dar ... ce me mângâe este c

sîntem amendoî vinovai.
— Tot
Teodoreanu. astfel de vinovii se'mî dee
Dumne(êu.
Smrndia. — Cum ? nu . . te mustr cugetul c
etî necredincios femeeî d-tale ?
Teodoreanu. — Femeea me ? . . Dar brbatul d-tale }
Ha, ha, ha . . .
Smrndia. — Brbatul meu ? Ha, ha, ha. Oare . .
ce-or fi fcend acum amendoî?

— Smrndia?.. Sînt
Teodoreanu. sigur c 'î
me înele.
inchipuesce planuri ca se
Smrndia. — Cum?
Teodoreanu. — Am pus rmag amendoî pe
un al.
Smrndia. — i în loc se te înele ea . . . tu o
înelî berbantule. . . ha, ha, ha.
Teodoreanu. — Ha, ha, ha. Aa sintem noî 1 . .
aî dracului.
Smrndia. — Nu toî.
Teodoreanu. -- De pild, brbatul teu.
Smrndia. — Brbatul meii e bun la suflet, dar
se socoate prea cu cap.
Teodoreanu. — Sînt sigur c trebue se cam fie
prostu.
Smrndia. — Al Teodorene, nu'mî ocrî so-
giorul.
Teodoreanu. — Eu nu ocresc, dar nu pot t- '1
gdui adeverul . . . Sînt încredinat c 'î prostu sr-

manul 1
67417.11. 19
..
290 RMAGUL
Smrndia. — Ha, ha, ha ce n'aî da se . . . te^

aude.
Teodoreanu. — Nu aa c'am gâcit 'î ? Ve(î' ? . .
Unde se afl acum el ?
Smârndia — S'a dus de moie. cjece (île la

l'eodoreanu. — Bine-a fcut ... Ce (Jiceam eii
c'î prost ? Din potriv, el îî foarte iste, de vreme

. .
ce te-a lsat singur ... cu mine. i lâng mine. . . . .
scumpa me masc. Wa s« o îee de taliO.
Smrndia. — N'aî auît o trsur (scuiânduse) ?
Teodoreanu. —Unde?
Smrndia. — în ograd.
Teodoreanu. — Nu .i sa prut. .
Smrndia. — Ba nu Ea se me duc s ved . . . . .
ecjî s vin acu.

aici (îes prin stânga).
Teodoreanu — Stî, iubita mea, nu te duce . .
SCENA XV.
Teodoreanu (singur)
Ce întempiare curioas 1 . . M& duc la bal-masque,

i preste cât-va vreme, o masc elegant se apropie
de mine, mS îe de brag, îmî vorbesce de Italia, de
Franga ... i într'un cuvent încântai Cerc . . . m . .
se o cunosc ... în zdar în sfîrit, îmî propune se I

. .
merg cu dînsa, dar cu condiie se 'mî lege ochii c

în tinda teatrului primit ... i .ce am
. . Am dup
trecut prin o mulime de ulie. nici nu sciu care. . . .
eat-me's într'o cas necunoscut i lâng o per-j

. . .
soan pe care nicî mcar nu o prepun ... Ce întem<

plare plcut 1 . . i cu atât maî plcut, c 'î plinl
de tain.
. !
RMAGUL 291
Amorul în taînH mS 'ndeamna aice

SS gust a plcerei favor mult iubit
Ah sune mai îute minutul ferice,
l
CcY sufletu'mi arde de-un dor nesfîrit

Amorul, plcerea sînt paseri uoare
Ce cânt 'ajî a inimeY dor ;
Nebunul i prostul le lasH se sboare,

Ear omul cu minte le prinde din sbor.
SCENA XVI.
Teodoreanu, Smrndia.
—A
Teodoreanu. ! par' c aud foind un do-
mino . . . D-ta eti ?
Smrndia. — (tot cu giasui prefcut) Tist. .. Tacî, pen-

tru numele lui Dumnecjeu! c a venit brbatul meu
de la ear.
Teodoreanu. — Ce cîcî ?
Smrndia. — Trsura ce am aucît'o niaî di

nioare, a fost a iui.
Teodoreanu, — Eî; i vrea se (îce, trebue se

me duc ? .
Smrndia. — Negreit.. Ah, . ce nenorocire!

Teodoreanu. (smulgendu'l batista de pe ochî) Pe Undc
se fug, c nu ved nimic .^
Smrndia. — Nu fugi înc . . . Ateapt aici în

saion pan s'or liniti oamenii din ograd, 'apoî oiu
veni eu se'î dau drumul.
Teodoreanu. — Dar dac'a veni brbatu d-tale aici ?
Smrndia. — Nu te teme, c'î trudit de pe drum

i are se se culce îndat.
Teodoreanu. —i nu 'î-a rupt încaî gâtul pe
drum ?
292 RMAGUL
Smrndia. — Ah, Teodorene, cât 'irî pare de

reu ! . . Serut-me mcar odat pan' a nu ne despri...
Teodoreanu. — (în pane) Nu prea am gust de sc-
rutat, cu brbatul la spate, (o srut)
Smrndia. — Stî pe canape î nu face vuet,
c sîntem perduî . . . Adio, scumpul meu Adio, . . .
sufletul meu 1 (îes prin stânga).
SCENA XVII.
Teodoreanu, Nicu (m cabinet)
Teodoreanu. (pe canapo Scumpul meu, sufletul —

meu Foarte mulcmesc de draiôste
I . . Maî bine . . .
fceam eu de me întorceam binior acas încaî acum ;
n'aî 'n spate

fi Da mâncarar moliile de
cu frica . . .
brbat tocmai acum 'î-a gsit se vie ? Nu putea

! . .
se se prvale pe drum i se-î rupe un picior } Ea . ,
aa sînt brbai!. când nu te atepi nici de cum, . .
op, îî cad în cap ... Ce se fac acum ? Cu întunericul . .
ista nu pot vide nici cât o palm dinaintea mea . . .
De-oiîi cuta se gsesc ua, pot se dau vr'un scaun

jos, se fac vuet i se detept b.irbatul. Maî bine
s'atept dar pan când s'atept ?
. . . eu (;Jiceam . . i
c'î întemplare plcut ba chîar 1 . . c 1 . .
Nicu. (deschiênd ua cabinetului, în p.irte) Nu SC maî audc
nimic.
Teodoreanu. (au4ind ua cabinetulm deschi4endu-se, se arunc
în fundul canapelei i Par' c'am aU(ît C s'a dcs-
chis o
Nicu.
u . . .
(Jice în
Oare
parte)
(au4ind canapeoa scâriind)

nu'î el ?
O Scârlit CCVa . . . (intiâ
degrab în cabinet).
.
RMAGUL 293
Teodoreanu. - De când sînt nu mi s'a btut ini-

ma aa de tare . . . (cutând înprejur) Nu se zresce ni-
mic ... se vede c mi s'a prut . . . (aurind ua) Ear ?
Nicu. — (dcschiênd ua) Oare se fie cineva în salon ?
Ea s'ascult . . .
(ascult).
Teodoreanu. — Ce se fie? âscuu)
(Mic tcere)
Nicu. —A fi vr'o mâ culcat pe canape.

Teodoreanu. Negreit c — 'î vr'un oarec . . .
Uf !m'am sturat de e<ût

. . . . . Ea sS cerc sS g-
sesc ua. (se scoal de pe canape, merge încet i pipind prin cas)-
Nicu. Acum SOCOt c me pot duce. (se pomesce ase-
mene spre u).

(Bojbind amendoî prin întuneric, se ating cu manile i stau încremenii).
Teodoreanu. \ o ^
|yj.
> (în parte) Far
.
c
.
am atms o mana
de om !
(înpreun, în parte).
Teodoreanu, Nicu.
Am asudat Am îngheat
'asud mereîi, i 'nghe merefi,
Parc' am întrat Parc'am întrat
în fere d eu ! în ghYa^, )eu.
Simt c
slbesc, Mg oeresc,
MS 'nglbenesc, MS 'nvineesc,
i mS topesc ;
MS 'nSpenesc ;
Valeu, valeu ! Valeu, valeii !
Teodoreanu. — Astfel asud, c pare c mS topesc,

Nicu. — Mi s'au tîet picioarele de tot.
294 BMAGUL
Teodoreanu. — (preste puin) N'aud nimic . . . poate

a fi fost vr'o mobil.
Nicu. — (asemene) Cc maî stau pc gâiidurî . . . Haide
într'un noroc.
(Se pornesc ear amendoî i ajungend lâng ua din fund, se lovesc i se apuc
de gulerî).
Teodoreanu. — Se nu c dau de (tare) daî, tot.

Nicu. —
C l CU dau de moartc.
(asemene)
Teodoreanu. — Da nu strînge aa de c tare, te

gâtuî pe loc.
Nicu. — Orî tu pe mine, orî eu pe tine.
(Se sgâlie amendoîj.
Teodoreanu. — Nu strînge, îT cjic, c se n'am

parte . . .
Nicu. — îî spun c nu's vinovat . . » A ! lupt

vrei ? . .
Teodoreanu. — Mî omule, n'am venit aicî pen-

tru ce socotesc! tu . . . A ! vrei se me trântescî ? . .
(se lupt grozav).
SCENA XVIII.
Teodoreanu, Nicu, Smrndia, Tinca.

(cu lumînrî în mâni).
Toi. —
Ce este ? Ce vuet îi aicî r
Teodoreanu.— Ea brbatu d-tale . . . (cunoscend pc
Smrndiaj Cc vcd Smrndia ? . . !
Smrndia. — Ha, ha, ha . . . Smrndia, care

te-a adus de teatru, acas la la tine.
Teodoreanu. — Smrndia! . . (în parte» Frumoasa
'mî-aî jucat'o, i mare gogoman sînt 1
RMAGUL 295
Smrndia. — Maî puî rmag cu mine, Teo-

dotene ?
l Teodoreanu. — (vexând aiui pecanape) Eaca i alul?..

îea alul i'l pune pe umerile Smrndieî) Al câtlgat, drag Sm-
rndia . . . Proverbul are dreptate.
— Femeea hotresce i Satan
Smrndia. înpli-
nesce.
Teodoreanu. — i brbatul pltesce. (în parte)
Smrndia. — Mângâîe-te, Teodorene, c (vesei)
tu aî fost înelat cu ochii legai, când mulî alii sînt

înelai cu ochiî deschiT.
Teodoreanu. — (vecjend pe Nicu) Da bine, domnu Nicu
caut
Tolinescu ce aici?
Smrndia. — Cu adeverat (ctrâ Tinca, zîmbind) Res-
punde tu . . .
Tinca. — Verioar ...

Nicu. — Domnule Teodorene, am venit ca se aici
cer mâna duducâî.
Teodoreanu. — Prin întuneric Ha ha ha ? . . . . .
asta mod nou.

'î
Smrndia. — Nu face nimic noî primim cu bu- ;
curie ... Se videm Tinca dac vrea ? . . (ctr Tinca) Tu

primescî ?
Tinca. — Dac
primii d-voastra . . .
Teodoreanu. — Eî
nu maî coborî ochii i (i ; c
vrei, se se sfîreasc comedia. (luând o de mân) Nicule, eat
mân Tincî Dar se îei seama la rmagurî
. . . . .
Nicu. (cu bucurie) —

Tinco noaptea asta îi cîua cea 1 . .
maî fericit pentru mine

Smrndia. — (în pane) 'a perdut calendarîul, bîe-
tul biet!..
(într lacheul).
Lacheul. — Poftim la mas.

296 RMAGUL
Teodoreanu. — Eaca venim. Nicule, d bragul

Tincî SmrndiO presemeaz
. . (H bragul).
Smrndia. — Acu ... Se

.
dau maî ânteiu un

sfat prietinilor.
Smrndia (ctr pubiio.
Ve feriî, iubii f met

însurei
i holteY,
De rmag cu feineî.
Când e treaba pe 'nelat,
Orî ce brbat
Diplomat
RSmâne-ades ruinat.
Ear de vrei sS câtigat
V artai
Delicai,
i la dame aluri daî,
C aa, )eu, le'nelaî,
TOI
Dar, de vreî s câtigat
V'artat
Delicat . . . . c. 1.
'Uele din fuad se des::hid i se zaresê o mxsâ bogat cu candelabre aprinsa).
(Cortina cade).
PEflTRfl bIN CflSfl
PERSOANE: ACTORI:
Cminarul Grigori Pâlcîu . . . D-nul N. Teodorii.

Comisul Nicu, fiul seu .... » Liuhian.
Cucoana Zamhra, vSduvS D-na . . Sterian.
Marghiolita, fiica eY Dla Gabriela.
Leonil, vSrul Marghiolitei , . . D-nul N'eculau.

Her Fran Birman, doctor , . > Teodorini.
Ioana iganca *
Un fecior
PEATRA DIN CASA
FE4TR/Î DIN Â5A

COMEDIE CU CÂNTICE, IN UN ACT
lêpresentat pe teatrul naional din laî, în beneficiul

artitilor din Bucurescî, în 3 Haiu 1847.
Teatrul represint o odae simplu mobilat.

alt u în stânga, care se deschide în
U
în fund, care duce afar;
odile cucoanei Zamfira. O canape — în

faga sceneî de-a stânga, i scaune- — Un dulap mare în fund cu dou ui.
(Scena se petrece în laî, ia 1845).
SCENA I.
Cucoana Zamfira (pe canape), Ioana.
Zamfira. — (cercând dulceî într'o tblu) 'î-am maî SpUS

loano, c nu's destul de legate dulceile . . . privesce,
nu au coard nici de cum . . .
Ioana. —
Cum, Doamne eart-me, cucoana c de ?
a(Jî diminea le in pe foc. De le-oiia maî pune pe

jratic, me tem c din belte s'or priface în balmu.
Zamfira. — Ea, tact, dobitoaco, c nu sciî ce (îcî.
Dute de Ie maî d o fertur pan s'or lega cum se cade.

! ! ;
300 PBATRA DIN CAS
lOSLYlSi. (în parte, voind s îeas prin stânga) Ard-lc foCU

dulceî, c'mî scot sufletul
Zamfira..— Ascult ce face Marghiolita? ...
Ioana. — Duduca? drngnete din ghitard. . .
Zamfira. — Dascalu de joc o a^î dup mas fost ?
Ioana. — Care? Cel uscat ca un îr o ? . . fost.

Zamfira. —
i cel de franuzesce ?
Ioana.
^JJ
—
'acel pleuv Sermana duducu . . . ! . .
toat cjiua o necjesc fel de fel de onî în calte 1 . .
de s'ar mrita o dat, se scape . . .
Zamfira. —
Eî, nu maî cleneni, cioar, i eî afar.
Ioana. (eind prin stânga, în parte) Crap dC CÎud CU-
coana, c
nu'î poate mrita fata.
SCENA II.
Zamfira. — (primbiându-se pe gânduri) Bine (îcc loana 1 . .
Mcar de mrita Marghiolita maî degrab ca

s'ar se
scap de-o grij Dar unde'î gsescî a(^î brbaiî
. . . ca
maîf înainte Nu'î veî ca fug de însurat, ca dracu
1 . .
de traîe? S'au scumpit mirii ca vmile.

, . Of, of! . .
de cât aî avea o fat mare în cas, maî bine epte

turci.
Of, of, of! ce supSrare,

De-a avea o fatK mare
Te silesct
Ca s'o cresci
'apoY trebuY sS pornescY
La vânat
Prin cel sat,
Ca s6 'Y caut un bXrbat.
De 't flâcHu
Ni><r>(u,
Te închint la duhul sgii
PEATEA DIN CAS 301
De 'X ghebos,
Uricîos
îl îct c 'î foarte frumos
i "i zimbescY,
11 slvescY
Ca se pot se '1 g;ir.ere.scY !
Of, of, of 1 ce supSrare

De-a avea o fat mare !
SCENA III.
Zamfira, Her Fran (intr prin fund)
Fran. — M'am închinat cu serut mâna, cucoana

Zamfiri. Cum merge sanetatea ?
Zamfira. — Ah! nu prea bine, monsîu Fran.

Fran. — Nu bine Cu adeverat,
? . . rpipindu-i mâna)
turburare mare Scoate limba puintel.

. .
Zamfira. — C doar nu's balnav cum socoid-ta.

.
Fran. — Da cum ?
Zamfira, — Am boala grijeî.

Fran. — Boala Nu cunosc grijeî ? . . . . .
Zamfira. — Nu înelegi c îngrijit pentru sînt

Marghiolita ?
Fran. — Al ha, ha, ha. Eti mS spriesem c ai
friguri.
Zamfira. — Maî bine aî avea lungoare, friguri,
glbenare, de cât fat mare ! . . Ah, monsîu Fran, nu
sciî ce sarcine 's fetele la casa omului !
Fran. — foftând Ah! cucoan Zamfiri, cum se

nu sciu 1
Zamfira. — dl (îci ? . Aî i d-ta vr'o Marghiolit.^

Fran. — Ba m'a ferit Dumnezeu Dar, sciî c 1
. .
302 PEATEA DIN CAS
'mT-aî poroncit se atept pan s'a mrita mademuasel

Mari, i 'mî-aî fgduit c atuncî te'î cununa cu mine..
Zamfira. — Cu adeverat, monsîu Fran, 'î-am f
gduit. . . dar cine scie dac s'a înplini vr'o dat!
Fran. — 'î-am spus
(cu foc) A ! . . de ce nu ? Nu
c te iubesc de dou-êci 'atâî de anî ? tocmru . .
din vremea volintirilor .\ De ce se nu 'î fie mil .
de patima mea ? . .
Eti, vestituldoctor Fran,

Care 'n târg vend sHnState,
De când m'ai prins mata 'n lan,
SufSr boale 'nfricoate !
La ochi simt o turburare,

în pept ferbinteala mare,
La suflet melanhoiie
i !a crierY nebunie !
)eu, sînt vrednic de-a ta jale,

Vindeca'mt patima grea . . .
Eu sînt doftorul matale.

Ah I fiî doftoroaea mea 1
Zamfira. —
Cum n'a vrea se fiii doftoroae, monsTu
Fran Dar, ce folos, dac nu pot gsi un brbat
! . .
Marghiolitei !.. D-ta maî cutat'aî prin târg?

Fran. — Am umblat toate uliele, toate casele,
toate .
—i
. .
Zamfira. aî gsit ceva?

Fran. — He, he . . . ae tabac) Poltescî cucoan Zam-
fir ?
Zamfira. —
duând tabac) Foarte'î mulemesc 'aâ . . .
(îcî c
gsit? aî .
Fran. He, he —
(stre.mt). . . .
Zamfira. — SS 'î fie de bine (stremu) 1
—
Fran. Foarte'î mult.. 'î fie de bine. . S
Zamfira. — Amin, i într'un ceas bun ! . . Da ea
spune'mî maî degrab. . .
. .
PEATEV DIN CASA 303
iPran. —
(tn taînj Cunoscî pe cuconu Grigori Pâlcîu ?
Zamfira. —
Cminarul Grigori?.. Cum se nu '1
cunosc ? Era bun prietin cu reposatu sogul meu, Dum-

ne(Jeu se '1 erte !
— Sciî c are un bet

Fran. ?
Zmafira. — Nicu A\ cam tcut

11 sciiîcam . . . . . . . .
prostu.
Fran. — Prostu dar . . . holteiii ! .
Zamfira — Bine(JicT .i are stricic bun tat-seu. . .
Fran. — i fcut Comis maî deunc^î'.

'I-a
Zamfira. — Almintrele seamenafi cam detreab

tener.
Fran. — Cu atât maî detreab, c'î bun de însurat.
Zamfira — Trebue sS fie de vr'o 22 de anî }
Fran. — 'Ia înplinit la Crciun.

Zamfira. — Dar . . . socoî a vrea c ?
Fran. — Dac n'a vrea el, tat-seu vrea.

Zamfira.— Ce drag monsTu Fran? îcî, ..
'î-aî
i vorbit ?
Fran. — Me mai când c te iubesc întrebi, sciî

de dou-cjecî 'atâî de anî tocmaî din vremea ? . . . . .
Zamfira. — i ce-a respuns Cminarul ?
Fran. — 'Mî-a c a veni desear cu fecîorul

cjis
eii se petreac aici câteva ceasurî i se se îneleag

cu d-ta asupra foaîeî de zestre.
Zamfira. — Ah, monsîu Fran! i nu 'mî-o spuî
mai degrab ?. . îmî vine se te serut de bucurie.
Fran. — (cu dragoste) F'î poman, te îubesc de c
dou-êcî 'atâî . .
Zamfira. Oare?. — . Mri, tot o sS ne cununm

înpreun ... sem). (îi
Fran (în parte) Ah !
Zamfira. — Dute acum degrab Frniorule în târg

i 'mî cumper o oca de zaharicale pe desear.
304 PEATRA NIN CAS
—
Fran. (cufoc) Orî ce'i dori... poroncesce'mi', c
eu de-acum sînt a matale de veci.
Zamfira. —i
eu a matale, tij, scumpul meu Fran
Fran. —
<în pane) Scumpul meu A, Birman, Bir- ! . .
man Du bist ain hungemainer Don Jian ! (lesi

! . .
tngânfat prin fund).
SCENA IV.
Zamfira. —
însfîrit am sS scap de-o grij am ! . .
se me
cotorosesc de fat Slav ie Doamne, c'mî !
urnescîpeatra din cas (strig ia ua din stânga) Marghîolio,

!
Marghîolio . . . vin' degrab sufletul meii.
SCENA V.
Zamfia, Marghiolita u (se arata ia cu o ghitar în mân).
Marghiolita. — Ce vreî neneac ?
Zamfira. — Vin 'ncoacî.

Marghiolita. — Acu . . . numai se leg o strun Ia
ghitar.
Zamifira. - Da las'î cobza la o parte i vin
când te chîem.
a(;jî
INârghîOlia. (într mânioasa i arunc ghitara pe un jîl) Ofl
eat-me c'am venit... ce vreî?

Zamfira. Dec —
ce te rstescî aa la mine, ju-
! . .
pi neas?.. Aî uîtat cu cine vorbescî ?

Marghiolita. Cine s rstesce ? —
îî spun c'am . .
venit.
Zamfira. — Te ved eu, c doar nu's chioar dar ;
te poftesc se'î maî iî clanul, c'apoî . . .
Marghiolita. — Apoî ce (cu mânie, în parte) ?
Zamfira. — Ascult-mg Desear sS vie sg . . . aii
petreac aici, cuconu Grigori Pâlcîu cu feciorul sSii . . .
cu feciorul s6u . . . mS 'nelegî ?

peatraJdin cas 305
Marhiolia. -- D'apoî bine desear . . . 'mî-aî fg-

duit se mergem la teatru.
Zamfira. —
Vom merge alt dat, c nu pere lumea.
Marghiolita. —
Alt dat, alt dat... Tot aa
me pori cu vorbe.
Zamfira. —
Las, fata mea, c dup ce te'î mrita,
tot teatru iî videa.
Marghiolita. —
(în pane) Mcar de-ar da Dumnecjeu
se me mrit, ca se scap de-aîci 1
Zamfira. — Bucurate dar i te veselesce, drag

Marghiolit, c în curend aî se îeî i tu în lume . . .
aî se cucoan.
fiî
Marghiolita. — (ruinoas) Se fiu cucoan ? .
Zamfira. — Eî, las' . . .nu'î maî cârni nasul, c

sciii c'î pare bine. Vin maî bine de'mî serut mâna,
c 'î-am gsit un brbat.
—
Marghiolita. peti drag nenecu?
(vesei) ? . . care,
Zamfira. — Nicu.
feciorul Cminariului Pâlcîu. ?
Marghiolita. — Nicu
.
Nu'l cunosc dar 'mî-a ? .. . . .
spus veru Leonil, c'î prost de tot.

Zamfira. — Verul teu Leonil un nebun i un îî
obraznic, i dac Toiu maî videa pe-aicî, am se'î rup

urechile.
Marghiolita. —
Vorbesce încaî franuzesce ?
Zamfira. Nicu ? —
A fi ruênd i el vr'o dou
. .
vorbe ca toat lumea.

Marghiolita. —
Dar ... la balurile de la Curte
merge ?
— Cum nu
Zamfira. Comis ? . . îî !
— Merge Cât 'mî pare de bine

Marghiolita. 1 1 Vrea
se ^R oiu juca i eu Revelion la ?
Zamfira. — Ba înc i sfântu Neculae. la

Marghiolita.— i'mî-a luailojie la teatru, la benuar?
Zamfira. —
Ce la benuar ? la rendul . . ânteî.
67417. ii. 2U
306 PEATRA DIN CAS
Marghiolita. —i maî bine, ca moar de ciud s

cele-1-alte fete . . Ah, nenecu, cât eti de bun
. !
Zamfira. — Ve^î cum me îngrijesc de soarta ta ?.

De aceea i tu trebue se faci ce te-oiu sftui eu.
Marghiolita. —
Ori ce mi'î porunci, nenecu...
Zamfira. Se — dinteî frumos te gtescî,
s^ te :
stringî în corset i când va

veni Nicu, se'î daî pricin
de vorb îns franuzesce
. . . te uîî la el cu ochi ! S
galiî, se'î zimbescî, se'î câni din ghitar marul luî
Napoleon, i înstîrit sS faci orî ce'î sci, pentru ca se'l
ameescî.
Marghiolita. — Las pe mine, nenecu, c m'oiu
pricepe eu.
Zamfira. — Haîde, apuc-te de'î f perul, c acu
însâreaz. Eu me duc în târg ca sS'î cumper o ro-
chie de nunt . . . dar caut se fiî gata când rn'oiu
întoarce.
Marghiolita. — Bine . . . drag nenecu.
Zamfira. A —
se nu uiî ca sg aduci aicî gher-
I . .
gheful cel cu turcu clare, pentru ca se'l vad6 Nicu.

(îese prin fund).
SCENA VI.
Marghiolita (vesei).
Baluiî la Curte i lojie la teatru! Cât sînt de feri-

cit ! Toate câte le-am dorit, o'îii se le am ... i în-
sfîrit oiii sS îes in lume, se fiu slobod, se scap de
cuca asta în care me usuc.
Cât îmt pare bine

Cam s6 mS mrit!
PEATEA DIN CAS 307
Ce noroc pe mine
Ce vis fericit!
Oiii se am capele,
Horbote, b ragele,
Rochii de Paris!
i caî i trsur
Care nu'mi trecur
Nict mcar prin vis.
Tra, la, la, la, la,
De m'aî mrita,
S^ cânt tot aa
Tra, la, la, la, In.
II.
Am sS'mY cumper alurt

Dup gustul meii ;
SS mg duc la balurt
i sS joc mereii.
Ear, când la Curte
Imî va face curie
Vr'un tener frumos . .
Dac brbelul,
Dac sufleelul
Va fi mânios,
Tra, la, la, la, la.
i m'a descânta . . .
I-oiu rSspunde-aa :
Ha, ha, ha, ha, ha.
SCENA VII.
Marghiolita, LeOnil (într prin fund pe furi, se apropie de
Marghiolita 'o serut pe umer),
Leonil. —
(serutând'o) Tra, la, Ia.
Marghiolita. «sprîet, ip i fuge în odaîa din stânga).
Leonil. —
(alergând dup ea) Stî vcrioric, c eii sînt.
Leonil, veriorul matale cel drgla.
Marghiolita. — (din întru) Fugî, obraznicule, c m'a
spriet.
308 PEATRA DIN CAS
Leonil. —
(voind se deschid ua) Te-am sprict Apoi . . .
dar deschide'mî ca se viu se'î descânt de spaim.

Marghiolita. (iind ua) Ba maî— bine'î caut de
nevoi i 'î îe tlpia pana nu vine neneaca ca se
te dee de urechi afar.
Leonil. —
Am maî pit'o i alt dat...Nu'mî
pas, mcar se'mî i rupe urechile Me jertfesc pen- . . .
tru mata (trage de u).

1
Marghiolita. —
Da las ua în pace, nebunule.
Leonil. Ba nu — am s'o scot din iîni, cum maî
. . .
scos i mata din srite.

Marghiolita. —
Apoî cearc, de vrei se veî pe
dracu.
Leonil. — Dar . . . vreii se'l ved cu coarnele în pa
pilîote, i se'l sSrut i se'î spun c'l iubesc peste
mesur.
Marghiolita. —
Ha, ha, ha, cât îî de obraznic!
Leonil. —
Obraznicu mnânc praznicu. Deschicî, . .
orî stric ua ? Pan' în treî orî

. . una dou . . . . . . . . .
dou i jumetate . . .
Marghiolita. —
Ba te rog, Leoniule, nu te-apuca
de pozne.
Leonil. —
Eî, dac te rogi, se schimb. Te las,
îns cu condiie se'mî daî o guri.
Marghiolita. Aî nebunit? —
Leonil. —
Ba nu'mî e mult ... i drept dovad, me
jur se n'ani parte de mtuica, dac nu dau pretele jos.
lînpinge tare ua).
Marghiolita. — Of, Doamne, ce necaz . . . Eî, e<Jî

binior c'î daii . . . întinde botul.
Leonil. — L'am întins.
(Ua se deschide pe jumetate. Obrazul Ioanei se ivesv;e...i Leonil

îl serut, fr a lua de sam. îndat dup aceasta, ua se închide îute i se
aud risuri în întru),

PEATRA DIN CAS 309
Marghiolita. —
(rîênd) Se'î fie de bine, veriorule,
Ioana. —
(asemenea) j la lîiulî aiiT, cuc^naulc.
LeOnil. (deprtându-se de furios) Am pit'o u !
O! ce foc
M'a trsnit
Stau pe loc
înpetrit
Iubeam un ânger, o porumbia
i de la dînsa ceream guria ;
Când vat !cYud

în
Soarta mea crud
SchimbK pe ânger într'o iganca,
Pe porumbi în trup de stânc
i 'n loc de miere
Ah! gustaiii fYere!
i 'n loc de buze de verioar
SSrutiu ginga ... un plisc de cYoar !
O ! ce foc
M'a trsnit!
Stau pe loc
înpetrit
Ce se fac?.. Se stric ua i se dau nval în odae

ca sS 'mt resbun, cu apte-êcî de miî de milioane de
scrutri . . . Dar . . . alta nu'mî maî remâne. fse repede spre
u, dar de o dat se opresce, au4ind glasul Zamfirei afar). ScraCul dC
mine! ce-am auzit? glasul mtuicaî ? De m'a gsi . .
baba aici, apoi chîar remân far' de urechi! maî c

ales c 'mî a hotrît s6 nu'î maî calc în cas, de când
î am (Jis se ccu ro d
unde se fug? unde se . . .
m'ascund ? . A
în dulapul ist cu rochiî. (într în dulap)
. ! . .
Nu's clcate rochiile, dar le-oiu clca eu. de caic în

plcîoare)
310 PEATRA DIN CAS A
SCENA VÎII.
L-eonil (î» dulap), Zamfira (aducend o rochie aib), Her

Fran (cu o hârtie de cofeturD.
(Pan a nu într pe scen, Zamfira i Fran cjic urmtoarele cuvinie tocmai

când vrea Leonil se se arunce asupra ueî ca s'o strice).
Zamfira. — D-ta eti, Her Fran? d'mî hragul

s suiu scrile.
Fran. — Poftim pe cel din stânga c'î din partea
inimei.
Zamfira. — (intrnd) Of ? . . batale cucu maran-de-
mode, c mare scumpe's
Au^î d-ta, opt sute de
! . .
leî pentru o rochie gata de nunt?. Nu face mireasa .
cât rochia.
Leonil. (în parte, deschi4end puin dulapul) O TOChie de
nunt 1
Fran. — Dup
cum îî i mireasa dar când mi- . . .
reasa se numesce Zamfira, nu'î nimic destul de scump

pe la jidani.
Zamfira. — (zimbind) Berbantulel tot aa me ademe-
nesc! cu vorbe dulcî.
Fran. — (dânduî cofetunie) i CU zaharicale, ca pe un
canara.
Zamfira. — Ouându-ie) Tacî, dimoni, c mS scoi din
mini. merge I
spre dulap).
Leonil. Aucji'l cum se ciugulesc? (vecjend pe zam-

fira, închide îute ua;. O !
Zamfira. (cercând se deschide dulapul) Cc draCU are du-

lapul ista de nu vrea sS se deschide?
Fran. — Da ce vrei sS facî?
Zamfira. (întorcându-se ctre Fran) VreU SC închid rO-
chia de nunt a Marghiolitei.
—
Fran. Ea se cerc eu, c's vîrtos. (cearc, dar nu
poate se deschid).
PEATRA DIN CAS 311
Zamfira. — (ri(}end)Eî; monsîu Fran, aa mi te

lau(Jî? Ha, ha, ha . . . (imtiând pe Fran) Ea se cerc eu, c's
vîrtos! Ha, ha, ha . .
Fran. (necjindu-se în zadar) Tertulfcll

Zamfira. — Ea sS'î ajut i eu, c 'î-aî uitat vir-
tutea acas.
(Fecîorul intr).
Feciorul. — Cucoan ; o venit o trsur cu doî

boerî.
Fran. — (depnându-se de dulap) Ncgrcit c'î cuconu
Griejori Pâlcîu cu fiul seu.
Zamfira. — (întorcend spatele la dulap) Cuscrul i gine-
rele? Poftesce'î sus i ad luminri degrab, c'î în-
tuneric.
(Feciorul îes.)
Leonil. — (furios) Pâlcîu ginere ! O 1
(Zamfira pune rochia i cofeturile pe un scaun lâng dulap i se apropie de

Fran. în vremea asta Leonil deschide ua dulapului i furi cofeturile).
Zamfira. — Acum îî acum, drag monsîu Fran.

Fran. — N'aî nicî o grij, cucoan Zamfiri.
Zamfira, 'alergând la ua din stânga) MarghîoH, ctî gata.?
Marghiolita. - (din odaie) Numaî pantofiî se mi'î leg.
Zamfira. —
Caut sg intri în salon când oiii tui.
Marghiolita. —
Bine, nenecu.
Leonil. — (mâncând zaharicale) Verîoara SC fiC Pâl-
cîoae ! O 1
(Fecîorul într aducând luminri aprinse).
Feciorul. — Boeriî se suie pe scrî. (pune luminrile

pe mas i les).
312 PEATEA DIN CAS
SCENA IX.
CeY dinainte. Cminarul Grigori. Pâlciu, Nicu.
Pâlcîu. — Cu plecciune.
Zamfira. — Sluga
d-tale, cucoane Grigori ... Da
de unde i pan unde pe la noî ? De atâta vreme . .
de când nu ne-ai mat dat obraz..

—
.
Pâlciu. Me eart, cucoan drag, c'am fost tot

cam bolnav.
Zamfira. — (artând pe Nicu) D luî îî cuconaul d-tale? .
Nicuoru ?
Pâlcîu. — Dar . . . nu'l cunoscî ? (luî Nku) Scrut mâna

cucoanei.
Nicu. (Seru' mâna cucoanei ZamfireY, care seruta pe frunte). îl
Zamfira. Ba — c
bine îcî, cucoane Grigori ... Ea
privesce'l cum o crescut de mare S'o fcut holteiu.I
Pâlciu. — Heî aa crescu bobocii.

! . .
LeOnil. (în Bobociî

parte cu gura plin) !
Zamfira. — Da ... ea poftim de ecjî, cucoane Gri-

gori, se maî vorbim de vremile noastre.
Pâlciu. fecênd pe canape lâng Zamfira) SSfUt mâna . . .
Eat i domnul Fran, prietinul nostru. Unde nu gân-

descî, acolo '1 gsescî.
Fran. —
(e4end pe un jîi) Eu sînt ca buruîana cea rea.
Pâlciu. —
Ba nu, Birmnaule drag, eti ca buru-
eana cea de leac.
Zamfira. —
Pentru c'î doftor > Ha, ha, ha Tot . . .
vesel eti, cucoane Grigori (rlde tuind i cutând spre odaia din
!
stânga).
Pâlciu. — Heî!.. cum d Dumnezeu i cel codru

verde, cucoan Zamfir. Noî, betrâniî cutm sS vese-
lim ceasurile câte ne maî remân de trit, pentru ca
sS ne mângâiem de cele care au trecut.
PEATRA DIN CAS 313
Zamfira. —i bine facei, bine facei.

PâlCÎU. (luând pe Zamfira de mân) Bine faCCm CU cldc-
verat, cucoan drag, pentru c cine scie ? . . mânî,
ponnânî poate . . . alivanta 'n groap.
Fran. — Fr voia doftorilor ?
Pâlciu — Ba CU toat îuputernicirea

(ri4end) lor.
Zamfira. — Ha, ha, ha. Da ce nu e^î, (tuesce) cu-
roane Nicule ?
NlCU. fse pune pe un scaun).

Pâlciu. — Mri,nu'l maî tot cuconi, ca s'a diochia.
Zamfira. — (ri4end i tuind maî tare) BatC-tC nOrOCU c
pozna niaV etT. (în pane) Nici c'a veni drcoaTca.
SCENA X.
Cel dinaintej Marghiolita.

Pâlciu.— 'Hei eat i duduca Marghiolita,
1 . . fata
frumoas.
mo-ûlui cea
Zamfira. — Vec^î cât o crescut .?
Pâlciu. — Ba ce crescut bre, bre când era nu- 1 . . !
mai de-o chToap.

Leonil. — chîoap verioara!
(în parte furios) . . .
Pâlciu — Vin' încoacî, mea, se serutemou. fata te

(Mai ghîolia se apropie de Pâlcîii, care o serut pe fruate. Zamfira i Fran
'î fac semne de bucurie. Nicu se scoal pe pictoare i se uît pe furi la Mar-
ghiolita).
Marghiolita. — (în parte) Of 1 . . c m'o înghimpat cu

musteele.
Pâlciu. — Iî
aduci aminte, Marghîolio, când 'mî
îceaî mosu mosu Pâlsîu ? Par'
Pâlsiu, nu 'mî . . c
vine-a crede cS 'î ea, cucoan Zamfira. Dintr'atâtica,
s'o fcut cocoge ftoiul
Leonil. (cu gura plin, furios) Ftoiu I
314 PEATRA DIN CAS
Pâlcîu. — Eat i Nicu, fiul meu, drag Marghîo-

li . . . Nu'î aduci aminte când te gîucaî cu dînsu
de-a Baba-oarba?
Nicu. — Ba nu babac . . . de-a Puea-gaea.
Pâlciu. — Vin de'f serut mâna, Nicule.
Nicu. (Serut mâna Marghiolitei 'apol se întoarce la locul luî i st
tot în picioare).
Leonil. lî pup mâna prostu — . . . O !
Marghiolita. (Se uîta cu ocM galîî ia Nicu în toat scena asta.
Nicu se turbur).
Pâlcîu. —
Ce maî îcî i d-ta, mosîu Fran } . .
Aa'î c
de-acum o venit vremea se dam rendul copiilor?
Fran. — Aa'î pravila Natureî, cucoane Grigori.
Betrâniî înpreun i tinerii earî înpreun maî . . .
ales când se gsesc doî cari se potrivesc . . .
Zamfira. —
Adevrat grescî, monsîu Fran . . .
Nimic nu'î maî nostim de cât doî hulubai preche. . . .
Pâciu. —
Atunce'î fericire 'n cas.
Leonil. —
(în parte) Ba în hulubrie.
Zamfira. — Cuî o spuî, cucoane Grigori ? Eat- . .
mS's eiî am trit 17 anî cu rposatul sogu meu,

. . .
Dumne(êu se'l erte i nici odat nu ne-am sf- ! . .
dit .. S^rmanu . ce bujor de om era Cât oiu tri,

! !
l'oiu tot boci I . (plânge).
SSrmanu brb elu I
S^rmanu sufleelu.
Ce ora, ce om era !
Supus l'a mea voin,

Plecat l'a mea dorin
în veci el s'ar.tta I
Eu îl numeam Lulu,
El me numea Mumu
Cu glasu't drgla,
i îmî îcea < Firi : 1
<Tu ett o porumbi,

<i eii un porumba.>
PEATRA DIN CAS 315
Ah, vaY 'amar de mine !
Ah, dragul meu brbat !
Mumua dup tine

Va plânge ne 'ncetal !
(Marghiolita i Fran îî terg ochii. Nicu trage din buzunar, o basma lung
i'î sufl naml tare).
Pâlciu. — Aa i eîl cu biata reposata, Dumnezeii

s'o erte ! . . Ah, ce femee scump i iconoam ! . .
Of, of!
SSrmSnica
Mititica !
Cât de mult ea me iubea !
Sermnica
Mititica !
Ce dulceY bune fcea !
Te locmale
Baclavale,
învertite i bohaciii
Ce vutci bune,
De minune,
Cu miros de odogaciîi !
Amar mie !
Ce soie,
Ce comoar- am prpdit
Ah ! ce via.
Ce dulcea,
Moartea crud 'mY-a rpii
Leonil. — (în parte)» Bre ! . . c'au se înece mahalaoa.

Zamfira. — Of, of ! . . Marghîolio, dute de (Ji s'a-
duce dulceî de cele care aî fcut tu ast(;Jî.
(Marghiolita îcs'i prin stânga).
Zamfira. — Cucoane Grigori, am sS'î dau se guti

dulceî de a Marghiolitei.
Pâlciu. — De 'î-or semna eî, trebue s fie foarte
plcute. Aa'î Nicule?
316 PEATEA DIN CAS
Nicu. —
(resrind) Dar babac îmî plac. ;
Zamfira. —
Da ce nu ecjl', cucoane Nicule?
Nicu. fse pune pe scaun) MeVSi.
Zamfira. —
Trebue sS sciî, cucoane Grigori, nu c
se afl maT bun gospodin pe faga pmentuluî. De'î
nevoe în cas de dulceT, de pânz, de pstrmurî, de
orî ce însfîrit MarghTolia poart de grij de toate.
. .
Ea d
de bucate ea ine cheile de la cnnar i de
;
Ia pivni, încât eu sînt silit a sta cu manele legate.
Fran. —
Halal de brbatul ce-a >vea !
"-•
Zamfira. —
Halal, peu i se vecjî cum coas la !
gherg:hef, s^ te minunezi . . . (striga) Marghîolio, tri-
mite'î ghergheful aici.

Leonil. — (în pane) Aucjî tellia, cum îî laud marfa?
(Ioana aduce ghergheful, îl d luî Pâlcîu i îes).
Pâlciu. — Aferim frumos . . . de tot ! . . Da cine'î,

me rog, turcul clare? ist
Fran — Ali-Paa.
îî
Pâlciu —
Cel care o tîet volintiriî ? bre, bre . . ! . .
Zamfira. —
Tocmai Poftescî s^ ve(^î i d-ta, . . . cu-
coane Nicule ?
Pâlcîu. — Ear îl cuconescî ? . . Eu v6d c'aî sS'mi'
diochî flcul.
Nicu, fîe ghergheful i remâae cu el în mân'-
(Intr Margbîolia i dup dînsa Ioana, purtând tablaoa cu dulc< îl-
Zamfira. — Ad aicf, loano.

(Ioana merge cu tablaoa d'ânteîla Pâlciu, pe urm la Nicu i însfîrit Ia Fran,
care nu îe dulceî. Marghiolita o urmeaz i d paharele cu ap),
Pâlciu. — (gustând duiceile) Cu adev^rat c's minunate...

Aa belte ! (amestecând gren) Aa . . . bcl ... te. (în parte) Va-
leu, c mi s'o încleîet flcile.
PEATRA DIN CAS 317
Marghiolita. — Se'î fie de bine.

Pâlciu. Se — . . . rut . . . ochio . . . orii . . . fata . . .
mea.
Zamfira. Poate — n'au coard destul c I
Ioana. —
Da cum, Doamne eart-me c de 1
a(Jî
diminea ie ferb pe foc.
Zamfira. (cutând s'acopere vorba Ioanei, tuesce) PoftCSCl,
cucoane Nicule ? (în parte) El las, cioar, c 'î-oiu rupe
eu pliscul.
(Când vine lablaoa dinaintea luî Nicu, el se scoal, pune ghergheful pe scaun
i ie dulcejî multe'.
Marghiolita. — dândui paharuu A vo suhe, monsîu

Nicu,
Nicu. (înecându-se cu dulcei) MeVSi (tuesce)
— Ce dracu ear
. . .
Pâlciu. I te-aî înecat, mî tllti.

Leonil.— Moaa
(în pod.
pane) 'n
Nicu. — (turburat, sei pune peste gherghef resare îndat).
Pâlciu.— Na, spart gherghefulc'aî ? Ei, da m'aî

ruinat mî badeol
urît,
Zamfira. — Nu'î nimica,
(scuiânduse; nu'î nimica.
Marghiolita. —
(rîde).
Nicu. —(uitându-se la gherghef) Numaî nasu

Spart, 'î
babac.
Pâlciu. — c nu'i dcs-
(sculai ciu-st fcaat n;tî.ni i poatc
lul se spargi nasu Ali-Paa? luî

Zamfira. — Nu supera, cucoane Grigori, c
te
Marghiolita maî lace i ali ceea-1-alt ooaîe. turci în
Pâlciu. — )eu Haî videm. Nu poi crede
? . . se'î
cât mi's de dragi Turcii ... de lân.
Zamfira. — Poftim, cucoane Grigori. Viî cu noî,
monsiu Fran?
Fran. — Bucuros.
(Pâlcîu intr în sting)
Zamfira. — Marghiolio, e^î cu cuconu Nicu.

818 PEATRA DIN CAS
Nu Uita sc'î cânî iTiarul luî Napolcon.

(încet Marghiolitei)
(se ua din stânga i, pan a nu ei, 4'ce încet luî Fran). AcUITl
duce spre î
vreme de pus la cale ... Se daî pricin de vorb,

monsîu Fran. iies).
Fran. — Las' pe mine, cucoan Zamfir. (îes).

Leonil. — anparte)Se duc se deschid iarmarocul.
SCENA XI.
Leonil (înduiap), Marghiolita, Nicu.
Marghiolita. —
(dup o mic tcere) Monsîu Nicu . .
Nicu. —
(cu jumtate de glas) C/usc/uvu mumuasel ?
Marghiolita. —
jfe vu pri reste pe canape.
. . .
Nicu. (se pune pe u jîi) Pardoiî.

i
Marghiolita (în pane, e4end pe canapea) Par'c nU prCa
scie franuzesce. (mic lccre).
Leonil. —
(înp.rte) Ce pardon 'î-aî trage la ceaf.
Marghiolita. —
Monsîu Nicu, îî aducî aminte de
notr anfansf
Nicu. —
Cheschevîi ?
Marghiolita. —
De notr anfans.
Nicu. —
Pardon,
Marghiolita —
(în parte) Se vede alte vorbe nu c
niai rupe. (tare) Vu parle franse^ monsîu Nico r
Nicu. —
Parle, viadmuasel.
Marghiolita. —
E bten parlon înpreuna. . . .
Nicu. ~
Parlon.
(Mic tcere. — Marghiolita se uii cu dragoste la Nicu, care coboar ochii, se
sucesce pe scaun i'i sufl nasul tare).
Marghiolita. —
N'aî fost la Paris, nionsiu Nicu?
Nicu. —
Nu dar cât pe ce era se me trimeat
b ba ca.
Marghiolita. —i de ce nu te o trimis ?
PEATRA DIN CAS 319
Nicu. — S'o
temut sS nu'mî perd legea i s^ me
'ntorc înapoi pgân.
Marghiolita. Numai pentru atâta?. — .
Nicu. —
'Io maî fost fric c m'oiu face i eu ca
lorgu de Sadagura. la
Marghiolita. Pecat te o gîudecat aa de — c
reu Dac mergeai la Paris, videaî teatrurî în-
1 . . . . .
veaî se gîocî polca; au^îaî opere frumoase ... mar-

ul luî Napoleon Cunoscî marul luî Napoleon, . . .
monsîu Nicu?
Nicu. —
L'am auqlit odat din cobza luî Barbu.
Marghiolita. Ii tare frumoi Eu îl sciii.—
Nicu. Din cobz? —
Marghiolita. Ba din ghitara Ha, ha, ha— . . . 1 . .
au^î? . . din cobz?

Nicu. Barbu — te-o înveat?
Marghiolita — Cine
? Barbu ? Ha, ha, ha . . . . 1 .
Nicu. (în parte) — Am

scpat vr'o gogomnie ... Ea
s'o dreg. (tare) Mata, duduc, trebue se'l câni negreit
maî bine decât Barbu, i dac aî vrea . . .
Marghiolita. Vreî se '1 aU(^î ? (se scoal i merge se îee
ghitara).
Nicu. — Ce se potrivesce ! . . pai- don madmuazel.

(se rpede s'aduce ghitara, o îe în mân i o cearc) Da . . . DUn ghi-
tar 1 TronC (remâne înpetrit).
(rupe o strun) 1
Marghiolita. (snperat) Na Pas acum — I . . de'î maî

cânt marul Napoleon. luî
Nicu. —
(dup o mic tcere) Sc'mî plcsncasc ochiî, dac
am vrut s'o rup Pardon de ertcîune, duduc.
. . .
Marghiolita. —
Ba nu; nu vreu sS te ert, pan
nu 'î face ce 'î-oiu (îce eu.
Nicu. Ce poroncescî? —
Marghiolita. Poroncesc sS'mî câni o roman.—
Nicu. fruinândn se) Da —)eu nu sciu se cânt. . . . 1
320 PEATRA DIN CAS
Marghiolita. —
Nu te cred.
—Nicu. Doar sS*î cânt de dragoste.
—
Leonil. «n parte) Au<;Jit'aî Pâlcîu cum se obrz-
nicesce
Nicu. — SS'î cânt de dragoste, duduc?
Marghiolita — (coborând ochii) Cânt.
(Nicu îî drege glasul; începe dar nu nimeresce tonul. Dup câte-va încercri
ti cânt pe aria: Cumeiri drag, . c. 1.)
Ori cine tresce

Pe Amor slvesce;
Ori care jiv n
De amor suspina
Gâscoara gâgâesce,
Rioara hcesce,
Stncuoara cârâesce,
Harmasarl nechezesce,
Motnaul mîorlesce,
Cucoul codcodcesce .
i eîi, plin de jale,

It rostesc matale :
Duducuâ drag,
S'a trecut de ag !
Marghiolita. — Ha, ha, ha.

Leonil. Ha, — ha, ha.
Nicu. —
Dec! . . 'se uit cu mirare la Marghiolita 'apoi începe i
el a rî;ie tare).
SCENA XII.
Cei dinainte, Pâlciu, Zamfira, Fran.

Pâlciu. —
(înt.ând mâniosj Aa, drag cucoan dac . . .
nu vrei s'adaogî înc dou slae de igani în foaia

de zestre, apoi nu pot nici eu se'î dau betu.
PEATRA DIN CAS 321
^. Zamfira. — mânioas) Nicî un suflet maî mult. Dac

'î place . nu, . . dac alii me rog.
Pâlciu. — Pot se te roage; dar flci ca al meu
nu se prea gsesc pe toate uliele.
Zamfira. —
Eîl drag cucoane Grigori tot iganu ;
'^î iaud cîocanu.

Pâlciu. —
Care vrea se cîce ... eu sînt igan
(aiinsj
i Nicu Foarte 'î mulemesc.

ciocan ? . .
Fran. (cutând se — înpace) Aâer nu'i aa, cucoane 'î

. .
Pâlciu. —
Ean las' neamule ... nu te-amesteca
unde nu 'i ferbe oala Cât pentru d-ta, cucoan . . .
Zamfir, fiind c
te scumpesc! pentru dou slae
de igani, pune'î pofta 'n cuî despre cuscrie cu mine . . .
Me duc . . .
Zamfira. —
Cletorie sprincenat 1
Pâlciu. Au^î, igan — ciocan (luî nîcu) Haî cioc 1 . . I . .
Nicule de aici. Haî cu ttuca, 'î-oiu gsi eu ne- c

veste aiurea Auc^î, igan, cîocan . . .(îes prin fund, furios). 1 . .
Nicu. (jalnic Marghiolitei) BoTlSUar madmuazei. lîes dup
tatl seu).
Leonil. — (cu bucurie) Se vede c nu s'au ajuns cu

târgul.
SCENA XIII.
Leonil, Zamifira, Marghiolita, Fran, (i maîpeurm

Ioana. (mic tcere).
Fran, —
(viind între amândou) Ce SC facem acum ?
Zamfira. —
Of of am rgmas ear cu peatra 'n 1 1
cas Of 1 ameesc 1 lein

. (lein în braele luî Fran).
. . . . . . .
Fran. -— (spriet) Vas istf

Marghiolita. Eu, peatr — 'n cas!.. Ahl mor.
1 ein asenaenea în braele lui Fran).
Fran. — (i mai spriet) Vus ist f
67417. II. 21
322 PEATEA DIN CAS
Tertaifd! Vas ist das ?

Main Got, main Gott ! ah vrtî
Imt vine se ie las,

SS cade ale zvai.
Cucoan Zamfiriâ
Duduci Marghîoli
Am obosit de tot
i, DSîi ! c nu mai pot.
Cucoan Marghîoli,
Duduc Zamfiri
Trezii-vg c Jêii!
Lein pe loc i eii . . .
Tertaifel l das ?
vas ist
Main Got, main Got ! ah val 1
îmî vine se le las

SS cade a/e zvai.
(Strig) Ioan, Ioan, ad degrab oet, colonie . . .
ce 'î gsi, c au leinat cucoanele.

Leonil. — Marghiolita leinat Heî, ! c nu sînt îii
locul oaceî.
Fran. — (strig ear) loan, Ioan.
Ioan. (alergând cu un ip) SSracan
-
de mine ! . . ce au
pit
Fran. — D-le îute la nas . . . Tonerveterl . . . grele's I
Ioana. pune ipul sub nas).

(ie
Zamfira. —
(rsrind) Pi ce putoare ! I
Marghiolita. —
(asemene) Fi chel orîorl
Fran —
!
(scpând) Ufl
Zamfira. — Ce ip îî aista ?
Fran. — Colonie.
Ioana. — Ba terpentin.
Zamfira. — Terpentin ? Ah 1 ear lein.
Marghiolita. (alergnd lng Zamfira) Nu O lsa, niOU'
sîu Fran.
Zamfira. —
(furioas) Tu eti? stahio! lipsescî din
ochiî meî se nu te maî vSd c'mî otrvescî î-lele . . .
PEATEA DIN CAS 323
Fran. — (voind s'o liniteasc) Cucoan Zamfiri . .
Zamfira. — Fugî i d-ta; da 'mî pace. (jpnd) Di'mî

pace cu toii Nu mai vreu se ved pe nime nu . . . ;
vreu se me mai mrit, nici se caut gineri arde'î . . .
focu se î arde Me duc de mâni la clugrie cu ! . .
fat cu tot.
Marghiolita. — La clugriei Ah ameesc
1 I
Zamfira Ba se lipsescT, îi îc, — c 'î-oiii da

acu nisce marghîoliî de nu i'eî putea duce.
Marghiolita. (într plângend în stânga).
—
Leonil. A apucat'o istericale pe bab.
Fran. — Cucoan Zamfir, linitescete ... Ce vrea
se îce . . .
Zamfira. — Mri, caut'î drumu i me ias 'n

pace . . . (ip) Of 1 . . 'mî-o eit peri albi de când am
fat mare ! (într furioas în stânga).
Fran. — Fa,
Ioan, dute de-o înpac i'î f ap
cald de picioare. Aucjî, fa, Ioan?
Ioana. — (luând lumînriie) Ean nu prea fa, i maî
jupîneas . . . Au(Jitum'ai SUCitule dup Zamnra).
? (îes
Fran. — (:rin întuneric) Supermefit ain mal l toat . .
casa 'î cu capu 'n jos . . . Cum se dreg trebile ? (gân-
desce) TonerveUr ! . . Tiu'mX vine nici o ideîe, (de odat se
opresce i se bate cu palma peste frunte ca când ar fi gsit vr'un chip) A ! . .
(schimbând Ideîa) Ba nU aa. (se bate înc odat i maî tare) O! am

gsii . . Me duc s m6 tlmcesc cu cuconu Grigori.
(les prin fund lovindu-se de mobile) Teftaifel l C întunCrlc 'îl
SCENA XIV.
(întuneric).
Leonil. — (eind din dulap) Ut! . . Slav Domnului, c'am

scpat din temni Bre, bre, bre! Multe pozne am
1 . .
nnaî veût de când locuesc în dulapul ista Dra- l .

324 PEATRA DIN CAS
goste vbeasc, cochetrie bbeasc, gogomnie pâl-

cîasc, târguire cstoreasc, i fudulie igneasc . . . 1
Dar din toate aceste n'am îneles alta, decât ca baba

a cpchiet, pentru c
nu 'î poate mrita fata, i c
vrea s'o trimeat la monstire pentru ca se scape de
dînsa. (cu mânie) Vcrloara la clugrie 1 Nu voiîi suferi
nici odat o asemene nelegiuire Dar cum sS fac
. . .
ca s'o scap de comanac? (gSndesce) S'o fur în ast noapte

i s'o trec peste Dunre?.. Dar; planu 'î minunat,
numai de aî putea întra^ în odaea Marghiolitei ca se
'î dau de scire se fuge. îns cum dracu se trec prin
etacul cloanei, fr
ca se me bage de seam? O . . !
îmî vine o ideîe nstrunic. (îe rochiea adus de cucoana Zam.

fira la scena VIII i o arat publicului, 4icend) : Olll Se mS SChlmb
în fat mare I (între în duiap).
SCENA XV.
LeOnil, Marghiolita (îes încot din odaia din stânga i.
Marghiolita. —
trist) La clugrie! Auî? se me . .
dec la monstire pentru un cusur de dou slae de

iganii Maî bucuroas voiu într în fundul pmen-
. .
tuluî .Maî bine voiii fugi unde m'or duce ochiî,

. .
departe de casa printeasc în care sînt sarcin 1
(pingeud) Pentru c
m'o fcut Dumnetjeu fat, maic
mea nu me poate suferi, par' eu sînt vinovat c . .
O cât sînt de nenorocit

1 1
Ah plâng i suspin !
i suspin mereii,
i sufSr un chin
Un chin foarte greii,
în furtun rea,
Ca frunza plutesc
i 'n durere grea
Cu amar Aresc I
(St trist cu batista la ochi).

PEATRA DE CAS 325
L/60nil. —
(eiud din dulap în rochie i oprindu-se în fund) Eatâ-
me 's gata! De m'a ztri mtuica, va socoti 's c

Ioana iganca, i voiu putea lesne întru la Mar- s
ghiolita Haî într'un noroc (face un pas i se opresce zrind
. . . ! !
pe MargMoiia) Cc zSrcsc acolo ? O matahal neagr? . . . .
trebue sS fie Ioana, care vrea se închide uile, (se d

dup dulap).
Marghiolita. —
(stergeadu'î ochiî) Haidei, cum a vrea
Dumnezeu, pn' a nu se trezi raaîc-mea. (mergend spre

dulap) SS'mî Teii capela i mantela.
(Marghiolita deschide dulapul. De-odafc Leonil o rîdic în brage fr veste i
o închide în întru),
Leonil — Se nu cârcnesci, cioar, te-am pr- c

pdit, (deprtndu se de dulap)Tala am închis baragladina
! . .
i de-acum fr
nici o fric, se trec prin etacul
pot,
babei. Acum chiar c
m'a lua de Ioana, (se pomesce în
stânga rî4end încet) A
draculuî maî SÎnt (ajungend la mijlocul sce- 1
nei, se opresce) Cinc maî vînc ?
(Ua din fund se deschide i Nicu vine bojbind rrin intuiieric).
SCENA XVI.
Leonil, Nicu.
Nicu. — (intrând) Doftorul Fran m'o sftuit ca se viu

înapoi sS fur pe duduca Marghiolita ... (se lovesê de un scaun)
Vaieii ! . . dar întuneric Îî 1 (înainteaz incetior spre Leonil).
Leonil. — (în partea Nu cumva 'î doftoru ?
Nicu. — (în parte) Par 'c zresc o rochie

Oare . . .
nu 'îduduca MarghTolia ?
Leonil. — Ba' î tocmai Oaca (se deprteaz în dreapta). !
—
Nicu. Ba 'i tocmai duduca! (fug-; în stâaga) îmî vine
SS fug. {>tai pu;<i -una.idoî i a^-ult^
Leonil. — Cum dracu se me disbr de dînsul ?
326 FEATRA DIN CAS
Nicu. Heî! de-aî avea curaj — ... ce' î-aî maî

spune prin întuneric
—O
!
Leonil. ! . . s6 me prefac c 's babal CuiNicu,

încet) Pst 1
Nicu. — (în parte, cu mirare) Aud ?
Leonil. — Pst, Pst.

Nicu. (asemene) Par^C mC chiam ? (luî Leonil) Pst.
Leonil. — (cu das schimbat) D-ta eti?
Nicu. — (în et) Eu.
Leonil. (cu dragoste) Ah 1
Nicu. (asemene) Oh !
Leonil. — Dragul meu . . .
Nicu. (apropiindu-se de Leonil) Scumpa mea ! . .
Leonil. — (în parte Mâncatc-ar moliile ! . .
Nicu, — (L.rin4ând curaj, tare) Scumpa mea duduc Mar-

ghToli ! . .
Leonil. (cu mirare, în parte) Cc-am aucjl't glaSul JUÎ !
Pâlcîu Ce caut prostu

? , .
Nicu. —
N'aî fi îndrznit nici odat se me apropiîu
de mata, duduc, dar de vreme ce 'mî-aî fcut pst,
nu te mânie dac 'î-oiu spune sînt a matale pre c
plecat i supus slug, cci din ceasul cum te-am
ve(ût, duducu MarghToli, m'aî agîuns la inim . , .
fiind inima me a matale drept care i eu asemene

v'oiii fi tot de-a una fericit de a me supune matale
cci . . . (tot frasul acesta îl 4'ce dintr'o suflare).
Leonil. (imitând glasul Mirghîoliiî, îî tale vorba) DcStul,

inonsîu Nicu, c te'î îndui.
Nicu. —
Nu te îngriji, duducu, eu aa sînt c . . .
Când me pornesc odat nu maî opresce nici dracu.

Leonil. Ce (îci ? —
Nicu. Pre Ieslea me —
Nu cuta c's ruinos ! . .
dinaintea oamenilor ... îs tare cu duh când sînt singur,

saii cu altul ... i maî ales cu alta.
PEATRA DIN CAS 327
Leonil. — Atunci e^ti obraznic ?

Nicu. — Poronc ?
Leonil. — Vreu sS (Jic atunci îî ari arama ?c
Nicu. —Dar; atunci me disvlesc; i drept do-
vad, îeu îndrzneal aî spune te iubesc peste c
mesur.
Nicu.
Te iubesc peste mesurii.
Leonil.
Cheschevu ?
Nicu.
Pre legea me.
Leonil.
Tu mg 'n,sellf ... ah ! taci din gur.
Nicu.
Ku? . . pardon.
Leonil.
Vrenian ?
Nicu.
Jame !
Leonil
Ah ! i eu te îubesc fo.irte.
Nicu.
Cheschevu ?
328 PEATRA DIN CAS
Leonîl.
Parol; mS jur.
Nicu.
Ah! de-acum pnS la moarte
Sînt al tgu.
Leonil.
Vreman ?
Nicu.
Tujur.
Nicu. — (CU foc) Duducu, se'mf sar ochiorii dac

se afl un alt om maî fericit decât supusa sluga
matale, drept care, liaî sS fugîm înpreun, fiind c
prinii notri se scumpesc pentru dou slae de
igani.
Leonil.— Ce (Jicî? Vreî sg me turî ? (în parte) Aucjî
prostu ?
Nicu, — Fr doar i poate... Ah! fie'î mil,

duducu, de flacra unu^ muritor care 'î înflc- . . .
rat ! Spune'mT, fugî cu mine, orî ori fug singur? . . .
Leonil. — (tn parte) Dute draculuî 1
Nicu. — Aud? primescî?.. Ah! duduc, ît sSrut

manele, (smtâ m\nele luî Leonil).
(Se aude strenuând în stânga)
Nicu. — Poronc ?
Leonil. — Aî auît ?
Nicu. — Ce ?
Leonil. — Vine neneaca.
Nicu. — Êleî !
PEATRADIN CAS 329
Leonil. —i de ne-a gsi înpreun, sîntem pr-

pdii.
Nicu. — Eleî
Leonil. —Ascunde-te degrab.
Nicu. —
Unde ?
Leonil. —In dulapul i.<^ta pân ce s'a duce neneaca,
c oiu veni eîi se'î deschid maî pe urm.
Nicu. —i dup ce mi'î deschide, îî fugi cu mine ?
Leonil. —
Te maî îndoescî, tiranule ?
Nicu. —
Ba 'î serut mânuiile.
Leonil. (cu dragoste) Scrut i pCÎ d mâna i Nicu ! . . (îî
o srut de multe ori).
Nicu. (mergend spre dulap) M'am duS. (intrând în dulap) Ah!

duducu, crede c m'aî bgat în raiu.
Leonil. — (închicjendu'î) Ba în dulap, prostule, i se
II U CrâcneSCÎ, c eti mort. (Aceste cuvinte ie 4ice cu glas fir. sd.
Nicu. (din dulap spriet) Eleî!

Leonil. (viind în mijlocul sccneî) Hup i altul. (rîde) L'am
Închis pe prostu cu Ioana iganca Ha, ha, ha ! . . .
Alb parte unul de altul. Acum ceasul fericireî a sunat

pentru mine. Drag verioar am sS te scap, pentru ca !
se'î dovedesc cât te iubesc de mult Haîde (face

. . . 1 . .
câteva pasurî spre ua din stânga i se opresce spriet). Ear O dlhaniC 1
(Se d'schide ua i 'Zamfira într piin întuneric)
SCENA XVII.
Leonil, Zamfira (în toalet de noapte).
Zamfira. — în cotro o apucat jupineas

(tn parte)
Marghiolita? . .ceas de când am au(Jit'o eind,

De un
i înc nu s'o întors în odae.
3B0 PEVTRA DIN CAS
Leonil. — (în pane) Aud fornind fuste . . . Cine sS

fie ? . . Baba doarme ; Ioana 'î în dulap. îî verioara,
negreit, (tare) Tu eti, Marghîolio ?
ZaXn^TB.. (în parte, cu mirare) Cc ?
LeOnil. (apropilndu-se de Zamfira) Nu'î fie fric, VCri-

oar, c eu sînt
Leonil ? . . . .
—
.
Zamfira. (tn parte) Leonil ? . .
Leonil. — Am
hotrit se te far în ast noapte,
pentru ca se te scap de bab i de clugrie.
Zamfira. — (în parte, superatâ) Bab !
Leonil. — Nu'î
e ruine bbornieî se nebuneasc
la btrânee, i se vrea se'î face un blestem ca
aista ... se te clugreasc îî bun, peu, de în- ! . .
chis la Golia.
Zamfira. — (în parte, cu mânie) La GoHa, eu ?
Leonil. — Gândesce cât îî de re cu tine I par' c

n'aî fi o iganc
copila eî, Gândesce
ci etî so- 1 . . c
cotit de dînsa ca o sarcin, ca o peatra în cas i ! . .
haî se fugim înpreun, pan nu se trezesce stahia.

Zamfira. (în parte, furioas) Stahia (apucând pe Leoni !
de urechi) A blcstematulc! sînt stahie, eu ? . . .
Leonil. tsprîet) —
Valeu am pit'o. .
—
! .
Zamfira. (trgându'i de urecMj A 1 berbantule, vrei sS

'mî furi fata?., cjicî c's bborni, c's stahie, c's
bun de închis la Golia ? . . Eî, las' mopane, cî te oiu
înva eu. (strig) Ioan, Ioan, ad lumînrî.
Leonil. —
Mtuica, drag mtuica ... (în parte) Oiu
S^ rSmîn fr' de urechi ... (se luptâ cu zamfira scap i vrea se ;
fug) La fugS, bSete. (alearg ia ua din fund, dar de odat se opresce

au4ind glasul luî Pâlclfu i a luî Fran, 4'cend afar urmtoarele cuvinte :)
Pâlciu. — ^ Degeaba 'î baî capul, monsîu Fran.

Fran. —/ Fâ'mî hatîrul de vin cu mine.
(ipiceud aceste, Pâlcîu i Fran într prin fund)

PEATRA DIN CAS 331
(Leonil se întoarce iute înapoi i fuge spre ua din siânga ; dar aicî întâi-
nindu-se cu Ioana, care vine cu lumînârî, alearg la dulap, îl deschide i caut
se între în întru ; îns Nicu îl înpinge cu picioarele i vrea se trage ua dula-
pului. Lupt comic între ei).
ZSLtn.'n.TSL. ^în toata vremea asta, alunga pe Leonil) « A^>teapt

tlharule, c 'î-oiu da eu stahie, 'T-oiu da eu bbor-
ni, 'î-oiîi da eii fete de furat.»
SCENA XVIII.
Zamfira, Leonil, Pâlciu, Fran, Marghiolita,

Nicu, Ioana 'aducenl lumînrTfi.
Pâlciu.— \ ^ -w
Fran. — i^
^^
«.
'^^^^
5
•
r-
^^ gal^g''-^
^
^
(Se apropie cu toiî de dulap, care st deschis).
Zamfira. — ^ Ce 'mi veûr ochii

Leonil. — ! .. , ' Verioara cu Pâlciu
—
. .
°^'^^"P'^^
Pâlciu. j închiî intr'un dulap!
Fran. — ) ) Prin întuneric I
Ioana. — i cuconau Leonil în rochie de nunt ?
Ha, ha, ha.

'Stau cu toiî încremenii în fa;a dulapului, unde Marghiolita i Nicu se ascund
cu manele la ochi).
Leonil. — 'viind în faga scenei) Mare poztt aiTi fcut l
Zamfira. — (furioas) Ce caui în garderob, diavo-

loat'co ?
Pâlciu. — (furios) Ce'mî boscorosetî prin dulap, mî

tllu ?
Marghiolita. Neneac —
—
. . .
Nicu. Babac . . .
332 PE\TBA DIN CAS A
Zamfira.) , / Ce ?
Pâlcîu. ; \ Ha ?
Marghiolita. Vgru Leonil m'o închis — aicî, ne-

neac.
Nicu. —
i pe mine tot el, bbaca.
Zamfira. \ x / t -i ,. i
1^'"^^^""^' T-eonill
Pâlcîu. {
(Se reped i apuc pe Leonil de brage)
Zamfira. — Tu, blestematule }
Pâlcîu. — Tu, berbantule ?
Leonil. — Ho ear încet ! . . . . . Vrei s^ 'sciî ce

cautJlMarghiolii i Nicu în dulap ? Eî caute se . .
gseasc cele doue slae de iganT, pentru care

d-voastr ca nisce prini buni, nu v'aî putut agîunge
cu târgu . . . Ai îneles acum ?
fZamfira i Pâlcîu î! las de mân i se întorc spre Fran).
TÂi
PâlClU.
-
*
'^
)
(înpreun) < Q ncbunit ?
Leonil. Ba nicî de cum ... —

nâî bine de
(,
\
cât se iganii o pricin de neunire între familiî
fie . .
maî bine, ca nisce cretini adevrai, aî da ertare ro

bilor i ca nisce prini bnnî, aT face fericirea co-
! . .
piilor I
Ioana. — SS trescî, cuconaule !
Fran. — Bravo, Leonil (ctr Zamara i 1

Pâiciu) Ai au-
(Jit?. . facei cum vS (Jice el. (siiindu'î se'' dee manele) Dai-vS
manele i (Jicet: Noroc sg dee Dumnezeii !
Zamfira. (cutând cu dragoste Fic CUm Vreî,

la Fran)
monsîu Fran. (luî Pâidu) Noroc sg dee Dumnecjeîi

Pâlcîu. Amin — !
Leonil. fviind tute în.re — am»nioî) întocmaî ca la îar-

maroc. Eat dar i o rochie de nunt drept aldama.
PEATRA DIN CAS 333
(ctr Marghiolita i Srii acum din cuib, hulubailorl

Nicu)
i venii de'mî mulemiî mie pentru fericirea voastr.

'în parte; Cu toatc c, de-a l fi sciut . .
Nicu. — (sare din dulap i d mâna Marghîoiieî case se scoboare).

Marghiolita. —
(scoborându se) Monslu Nico.
Nicu. — Cheschevu r
Marghiolita. —
Etî contau ?
Nicu. — Je.
(Vin aniendoî lâng Pâicîu i Zamfira).
Zamfira. — (în parte) înstîrit sînt slobod se mS

mrit i eu
cir public).
'Mi-am urnit peatra din casS,

Am scpat de displcerY,
i la nunt 'mi i Ia mas
V6. poftesc cinstii boeri.
Leonil. — nindui câi-ticui) Tacî, mtuica, c te aude

lumea, i'î ruine în ochii prinilor, fetele trebue sS
!
fie ca petre scumpe, ear nu ca petre 'n cas.
ictt public).
Eii primesc fr' de ruine,

Daca spun acum minctuni,
S'aruncat cu petre 'n mine
Aict, în loc de cununi.
Pâlcîu. —
(curmându'î cânticul) Da vorb'î ? s'aruncc . .
aici cu petre ca sS ne sparge capetele Nu'î destul !
cât ne le-am stricat în ast sear cu cstoria copiilor?..
(ctrâ public).
Cu adânc plecctune
M^ închin, cinstit boerl.
Mai ântât . . .
reguesce i nu mai poate urma înainte).

334 PEATRA DIN CAS
Fran. —
(dându-i de o parte) DcstuI, cucoanc Grigorj,
c'aî reguit; maî bine dute de bea ceaîu de soc.
Pâlciu. —
Dec c
mare obraznic'î
1 oaca !
Pran (catra public)
Eli sînt doftor cu sciina

Cunoscut de mult în Iai, . c. ].
Pâlciu. (luându'l de brag i trgendu'l în fund). Dac Ctl

doftor, vin de me tmduesce de regueal i le d
pace boerilor.
Fran. — Aber das ist îne incovenenties , . . (se
sfdesc încet amendoî în fund).
NiCU. (înainteaz, ruinânduse, ctr public, i iind cu o mân pe

Marghiolita, ear cu cea-1-alt sucindu'î plria).
Nicu.
DacS scumpa mea mireas
Ca i mie v'a plcut . . .
Marghiolita.
Dac Peatra cea din casa
Spaim chYar nu v'a fcut ...
Nicu.
Primit cu bucurie,
Domnilor, i€ ne fit nunî.
Marghiolita.
Pentrîi-a noastr cununie
AruncaY dou cununt.
Toi în cor.
Primiî cu bucurie,
Domnilor, se le fit nuni.
i pentru-a lor cununie
Aruncat dou cununT.
(Cortina cade).
NUNTA ERNEP^SCfl
PERSOANELE:
Alecu Leonescu.
Chir Gaitanis Loghiotatos.
Mo Trohin Pâcal, frunta.
Ilenua, fata lut.
Frunz, puca.
Un vornicel de nunt.
Un privighitor.
rani, erance.
NUNTA £RÂNEASCÂ
TABLOU NAIONAL IN UN ACT
lêpresentat în laî, în ajutorul seracilor, in 3

Februariu 1848.
Teatrul represint o privelite de ear. — în stânga, casa luî mo Trohin.—

în mijlocul sceneY, spre fund, un scrtnciob. — în dreapta, copaci.
SCENA I.
'*"
AlCCVl costum de ventor, vine alergând din dreapta, cu puca în mân),
FrUn(J <intr dup Alecu).
Alecu. — N'o lsa Frun<^ n'o lsa s6 scape. 1 . .
FruiKj^. — Ce sS nu las, cuconaule ?

Alecu. — Prepelia.
Frunij. — Ce prepeli ? Prin sat vrei s^ ucicjî . .
frepeliî ?
Alecu. — El . . . maî badeol se vede c de a<jî di
niinea ai prins prepelia de coad, dac n'aî zrit'o

maî dinioare când ne-a sburat înainte ?
Fruriij. —
Ean as, cuconaule 1 ! c doar n'am
orbul gâinelor.
67417. II. 22
338 NONTA RNEASC
Sciii c prepelie
Sînt multe prin sat,
Albe, drglae,
Bune de venat.
Dar acele paserî,
Nu s' ascund, nu sbor,
Ci stau fr' de fricii,
De 'Y insufl dor;
i'n loc de-a le prinde
BYetul venâtor,
Dese ort se vede
Prins în laul lor !
Alecu. — suprat) Ei ; aî vorbit de te-aî pripit.

FruiK^. — D'apoî ve^î c bine <;ilice mo Trohin:
vrabia malaiu viseaz 1 . . Aa i d-ta,
ciiconaule, de
când aî scpat de Ia dascaiu Gitan, tot venat ve^î
pe toate crrile.
Alecu. — Mri, nu 'mî maî pomeni de caaonul cel
de dascl, lual'ar nbdaîcele m'am sturat de 1 c
dînsul ca de mere acre.
Frunz. —C mare cîof îî, batS'l crcuea ! . . Cât
i 'i (îulica rcnind prin ograd:
de mare, îl aucjî
Mo Frun(;Jal mo pucai, nu mi las ta curcania si
fuga pe porta, mo Far'c eu sînt puca, ca se
! . .
pzesc curcanii luî mânca'î-ar fripî s6'î mnânce

1 1
Alecu. —
D'apoî eu, mî Frun<^, ce maî pesc
cu el de când mi'l-a pus pe cap tatl meii ca sS me
procopseasc 1
Frun<;^. —
Ce se facS ? Se te pricopseasc r . .
Alecu. —
Toat (Jiua me silesce se <îc tipto, tip- :
tis, tipti . . .
Ce necaz pe minei Ah, ce suprare!

Sg îc toat îoa, tot în gura mare :
Tipto, liptis,
Tiptis, tipti 1
NUNTA £eAneasc 339
Pipto, piptis,
Piptis, pipti.
Arde'l focu dascl cum me nScjesce 1
Ca se mS învee greco-psresce
Frunz. — Tipto, tiptis? ha, ha, ha! pare c se

bat calicii în gur. Tipto, tiptis . . . ha, ha, ha.
Alecu. — Apoi iubi maî bine ve-
pas de nu
. . .
natul la pserî, de cât limba psreasc . .
FruiK^. —C
aî i dreptate, cuconaule. Ce este
maî frumos de cât venatul?
o ! ce bucurie
Simt în pept de-odatn,
Când ved pe câmpie
C mi se arat :
Cprioare fugtoate,
Prepelie shun^toare,
Psrele cântatoare
Ce mS chem )a veiitonre.
Atunct trag cu puca, le culc la pîlmeiu.
Alecu.
i eii trag ca tine ; dar trag tot în vent !
(Chir Gaitanis strnut îii culise, în stânga i.
Alecu. (reserind) Aî OUCjit, FrUT.da ?
Frun<J. — Ce ?
Alecu O prepeli Sburând? (face câle-vapasuiî spre nmd

i caut între culisele din stâng..). i
Frun<J. — (urmând pe Alecu) Sburând ? . . ba strnutând

vrei se cjicî.
Alecu. — Oare ce dihanie se vede colo, din dosul

gardului? . . am S'O huItUeSC cu ploae., (întinde puca i trage).
(Chir Gaitanis ip între culise i 4ice) : AmaU ! 7)16 SCOtOSCn !
A nian
340 NUNTA ilRNEASC
Frunz. — Na 1 fcut moarte de grec

c*aî 1
Alecu. — Moarte de grec? ha, ha, ha. L'am lovit

pe chir Gaitanis 1 ha, ha!., tipto, tiptis, ton etipsa.
SCENA II.
Alecu, Gaitanis, Frunz.

Gaitanis. — (intrând prin stânga) Ah vah me scotosaîi
1 1
vecjend pe Alecu) A ! esî, catevgn, mi a traso cu tufechi

la ipochimeno a me 1
Alecu. —
Nu'i vina mea, chir dascle . . . Te-am
luat de o capr selbatic.
Gaitanis. — Capra, crap ! Se crapi me to capra
sUf me olo.
Frun(;^. — Jupâne dascle . .
Gaitanis. — Zupine eti tu, mozicule ; ego sinto

loghiotatos î aucîtu mu, mo?
Alecu. (strîmbând pe Gaitanis) Auîtulu mO ?
Gaitanis. —
Las, las, cateramene, v'oiu dreze c
eu pe amundoî chind a veni cuconu Leonescu, ba-
bacato dimitale de Ia Iai am si i ... am si i
. . . . . .
(strnut).
Alecu. —
Ialal
Frun(;^. — i la mulî anî
Gaitanis. —
Merzi la diavolo cu isala, che nu tiu
gine, mi- a mestecato piperi mesa is to tabacheri.
Alecu. — (încei luî Frun4) Eli 'î-am v^Tsat ascar o
solni întreag.
Frun(J, —
*încet luî Akcu) SS'î pus i un pipru^ fi
de ceî roi.
Gaitanis. —
Ce îcî?
Alecu. —
Cum? )eu, dascle, 'î a pus piper?
Gaitanis. —
Fâte che nu stiî, mopanopulos ge eti . .
NUNTA ^fiRNEASC 341
Da, a veni el tatato dimitale la moia aige . . .
(în parte) Am si 'î trago un falanga ca la dascalo Chi-

riacos.
Alecu. —Mri haî, Frun^J, la venat, c ear'î-ati
venit toanele ghîujuluî.
Gaitanis. —
(furios) Ghîuzi mi a cjiso ghîuzi ! . . : (vrea se
dup Alecu, dar se opresce vîtându-se de ale) Asteota

alerge si tC
ghîuzuesco eu, berbanti.
FruiK^. — Nu te da, cacaval
Gaitanis. — Cacaval! 1 . . (se repede dup Frunz).
Alecu. — Iuru, palicari ! . . ha !
Gaitanis. — (cu desndjduire, în parte) Kivie eleisofil mi

vine se turbezo!
Alecu. —Haî Frunz, mergi cu mine ?
Frun(^. —Ba, nu pot, cuconaule, c's vornicel

de nunt ast(^î.
Alecu. — Da cine se mrit ?
1Frun(^. — Fata mo Trohin, Ilenua.

luî
Gaitanis — Ilenua mrita
I si ?
Frun(J. — Dar, jupâne iret; o Trotuan Mo- îe

canul.
Gaitanis. — Chir Gaitanis, mozicole, nu sireto. (în
parte)SI mrita !
Alecu. — Eî bine, Frunz, rSmâî nunt, c tu la

oiîi veni i eu maî pe urm sS gîoc o hor.
Gaitanis. — Ba merzi acas, si învei to geaslo- si
visu. Auîtu-mu?
Alecu. — Aucjitu-mu ... Culc-te pe acea (in parte)
ureche.
Gatianis. — Oriste f
Alecu. — O priz de tabac se paracalo. . . .
Gaitanis. — Taba a . . . . . . (strgnut).
Alecu. — Megas postelnicos

Gaitanis. — e-a îso ?
342 NUNTA ilRNEASCA
Alecu.
Calispera, spera,
Cachisu hnera ;
File, ti mandata ?
Psomi che salata.
Gaitanis.
Am si-irupo to urechi
Che 'mY-a traso cu tufechi ;
S'aY facuto frica mari

La votnico palicari.
(înprcun) AlCCU i FrUIl^ (rî4ând)
Vaî sermanu dascl !
Ve<î'l cum pufnesce,

Ochit se aprinde,
Nasu'K se roesce.
Gaitanis.
fê blastamaia !
ê eniaria !
)eti crepo de Quda

Crepo de mânia.
(Alecu les rî<Jend prin fund în dreapta ; Frun4 în stânga).
SCENA III.
Gaitanis.
Ghidi, ghidi puschi neruinate ... Mi a scoso din

iinia uf
! In ge vremi am azunso
l . . I puschi de ! . .
baei se îe la riso pe loghiotati !

NUNTA RNEASC 343
I.
S'a dusvremea gea frumosa

Chind un dascalos grecos
înarmat cu-o varga grosa
Paradosa faneros ;
xAritmetîchî,
Me gramatichi,
Che jstorichi
Ap'edo 'p echi.
Ma acum lumea se strica
Si de ris uot am remas ;
CSgY baeii, fara frica,

Ne daii noua piste nas !
înainte chind intramo in scola cu springenele sbur

lite,toi baeiî tremura ca varga ... ca varga ge se
clatin pe capa a lor si chind (Jigeam odat sopate ; :
diavole ! nu au(Jiaî nigî Pe urma chind chîc-

chirc.
mamo vr'o unu ca se'sî spue matima, intra apte êgi
de dragi in el : (facend ca un dascal grec în scoal).
— Bre, Burduzane, ela do.

— Oriste didascuU,
(fâcind ca colarul)
— Ela do pes mu Posa ine meri

; : ta tu logu ?
— Ta meri tu logu decapente f . . !
— Decapente decapente fores na ? . . scasis, anoite.
i ingepeam se'l croesc cu varga; che dos tu, che
dos /« pn'ge
. . . in vata posa ine ta meri tu logu 1
Cgî atungî:
n.
Atungi varga pe spinare

Tipto, tiptis arata
Si falanga la pigoare
ChTar din talp't înva
Aritmetichi,
Me gramatichi,
Che istorichi
Ap'edo 'pechi.
344 NUNTA âRNEASO
Ma acum lumea se strica,

Si de ris not am remas !
CKgt baeit fara frica,

Ne dati nouît piste nas
De ageea vino lcuste in earal de ageea nu creste

grio che papusoî. Ma ge stau eu de vorbesco de
papusoî, chind si mrita Ilenua ah, kirie eleison ! ea 1
si mrita cu altu gineva de prost, si eu remuni cu

lacrime pe musti Eu care o îubesco ca matia mu !
1 .
Eu care m'am caligito hranind'o cu rocovi si cu

halvas indirnetico Ama ohi, bade Trohine
1 . . ohi, 1 . . .
zupinesa Ilenua n'a fi cum socotii voî

1 . . maî sint . . .
si eu pe aige ... si nu laso se mi sufla nite aranoî
is to borsi mesa l Ohi, bade Trohine mi eti dator 1
cu 500 de leî, de asta earna, si daca nu mi'I plai

paralui, tora^ tora, gligora, pe sin, pe sin, am se'î
puno ecsecuia, si se'î opresco nunta, (bate ia ua luî Trohini
Trohine, moî, Trohine, bre ela do !
SCENA IV.
Gaitanis, Trohin (eind din cas).
Trohin. Aud? Cine mg chîam ?
— Ea vino 'ncoage, mo.

. .
Gaitanis.
Trohin. — Gitanu m'o prins
(în pane) la 1 în . . .
Gaitanis. — Ma rog, zupune bade Trohine, cum în-

drzneti se fagi nunta, pn'a nu'mî plai geî gingi
sute de leî ? . . ha ? .
—
Trohin. M'a ^în part©) strîns cu ua grecu, dar oiu
sg mg surd.
fac
Gaitanis. — Aucîtu mu, ha ?
Trohin. - Cine ? apul cel mare care te-o înpuns

ast earn de-aî picat pe ghiag ? o murit sSracu . . !
d-ta sg fiî sngtos 1

NUNTA ilRNEASO 345
Gaitanis. — Qe ap? ..Eu i vorbesco de bani,

Trohin. — Aa, aa ! bietul Balaban ... el s^racu !
Gaitanis. — Eî! apoî

.
se nu te fagi zaratico ? Eu . .
i cjico bani, si el mi raspundi Blbni, (tare) îngi

sute de leî ? . .
Trohin. — Sbear grecule, cât 'î-a inea

(în pane) tu,
gura (tare)
. . Aud
. ?
Gaitanis. — Unde's banii meî Unde'î Ilenua ? . . ?
Trohin. — Mriua baba Mriua ? ?
Gaitanis. — Na tos! acum mi pomenete de baba

Mriua? Ma chind aî asurcjlito asa, bre, hondroche-
fale? (strig tare la urechYa luî Trohin) Ilenua . . . Ilenua . . . SUr-
dole!
Trohin. — (resrind) Ho ! c m'aî spriet.
Gaitanis. — Ho!..ho, ca la (în parte) Mi a cjiso
vodia ! , . (furios) ego ime loghio-
Esi, ise, ho, bovole ! ma
tatos, apo to Tenedosil auîtumu ? ^/^ /<? Tenedosi! . .
si am se'i puno ecsecuia ca se'mî plteti datoriea !
au4itumu? Ma duco s'aduco aige pe privighitori . . .
Aucjitumu ? Privighitori . . .
—C
. !
Trohin. privighitorile nu maî cânt acum,

jupâne.
Gaitanis. — Ba chinta, chinta, (bâtend în pumni) Si ai
se chinta si tu, acu . . . Acu ?
AY si chinta,
AY si chinta
Si se manin^Y o plaginta
Chiparata
Si srata
Cum n'aYmuncat nigt odat !
Trohin (in parto.
Vaî de mine !
VaY de mine,
C'a sS'mY facâ vr'o ruine I
346 NUNTA RNEASC
Ce picate !
Ce pScale,
VaY de mine'mi cad în spate!
GaitaniS ^batend în pumni).
Al se chinî aX se chinY ca un cuc

!
Neschi I | bis.
Si se merzY, si se nierzY cu butuc,
Neschi !
(înpreun)
Gaitanis.
At se chinta,
AY se chinta
Si se manint o plainta
Chiparata
Si srata
Cum n'aî muncat niglf odatâ !
Trohin.
Vat de mine 1
Vaî de mine,
Ca sS'mY facS vr'o rubine!
Ce pScate I
Ce pScate,
Vai de raine'mY cad în spate !
(Gaitanis îes furios prin dreapta. Se aud chiote de nunta», în stânga.)
SCENA V.
Trohin. — Eaca
i nuntaii Sracul de mine . . . 1
am pit'o tocmai astzi, când îmî mrit fata i ! . .
din pScate n'am nici un ban ca sS mS pot plti de

grec, c am pus tot ce-am avut în zestrea Ilenuei.
Doamne, doamne adic s6 te fereasc Dumnecêu de
!
holer, de locuste i de Gitanî (într în casa lui).

. . . !
NUNTA RNEASCA 347
SCENA VI.
Nuntaii, (maî pe urm) Trohiii.
I (Doî vornici de nunt,

a.nte, iind în
cu
mâni câte un baston
plriile înpodobite cu flori, într din stânga, în-
alb, câte un colac i câte un buchet de
flori. — Dup eî vine mirele încungîurat de eranî cari chiuesc. Toî se opresc în
mijlocul scenei, în faa caseî luî Trohin).

(în vreme ce într Nuntaiî, orhestrul cânt aria nnnlî)
Vornicelul. — (ctr mire) Eî, mî Trotuane ! . . Eat-

ne agîunî Ilenuiî
la Dar pn'a nu bate la
casa ! . .
ua eî, se ne câni un cântic de cele betrânetî, de care

aî au(ît de la tat-tSu.
Trotuan. ~- Bucuros Se ve cânt cânticul Tataru-
. , .
luî.
Toi. — Dar, dar!

Trotuan. — Apoî, (Jice c, pe când nvlea T-
tarii în ear, stremoiî notriî care erau puî de vi-
tejî, le cânta aa, de pe ist mal a Nistrului:
I.
MY ttare, ine't calul

MY ttare, strînge'î frâul
Mî tâtare, lasâ malul,
Nu cerca a trece riul
C, pe crucea sfintei lege !
De vot dolf, peste hotare,

Nimic, )Su 1 nu s'a alege,
Mt ttare, mî ttare! ..
Dac
Ttariî era oamenî de cuvent, i se întorcea
inapoî, Româniî
îî lsa în pace ear de nu, apoî stre- ;
moiî notri le vorbea înc odat cu binele i le cjicea:

II.
Mi ti e, d-ne pace 1
Mî tt î, stî, nu trece!
348 NUNTA RNEASC
Mt ttare, nu mg face
SS't fSrâm capul în êce.
C, de sus, de pe movil,
De-oiii sverli ghYoaga cea mare,
Singur 'T-oiu plânge de mil,
MY ttare, mi ttare !
Dup asta, dac '1 înpingea pecatul pe duman s^

treac în eara noastr, apoî îl videa Dumnecjeu Ro- !
mânul perdea rbdarea, ridica ghioaga, i'l turtea pe

ttar la pment, i'l da la corbi! Pe urm'l prohodea
aa
III.
Mâî ttare, unde '\i e pala ?
Mt ttare, unde 'i e calul ?

MY ttare, unde 'Y e fala ?
Nu 'Y-am spus sS nu ireci malul ?
Nu sciaY, tu, mY vecine,

Ce'l Românul în turbare ? .
Corbul muc-acum din tine,

MY ttare, maY ttare I
Toi. — (chiuesc vesel) SS.^trctî Trotuanc.

Trotuan. — Noroc se dee Dumnezeu, s sg ne
facem i noî ca strmoii notri 1
Toi. — Ura 1 .
Vornicelul. — Haî de-acum sg începem nunta. (Sc a-
proprîe de casa luY Trohin înpreun'cu cel-1-alt vornicel, i bate la u).

(Orhestml cânt în surdin).
SCENA VII.
Nuntaii, Trohin eind pe pragui uei).
Trohin.
OameniY bunY, bine-aY venit l

NUNTA âRANEASO 349
Vornicelul.
Moule, bine-am gsit 1
Trohin.
Ce vrei la bordeful meu ?
Vornicelul.
SS'i agTute Dumnezeii ! .
Sîntem oamenî cltorî,

ClStort i ventorî ;
i ctm o cprioar
Tineric, sprintioar,
Cu-ochiorX de porumbele,
Cu cosiele 'n inele,
i cu salb de murgele.
i 'î frumofis, vorbitoare,
De trup ginga ca o floare

PâsSrica cânttoare
Care cânt, fr' se sboare. . .
Rogu-te, moule, spune :
N'at vSlnt na minune ?. .
Trohin. — Ba am vS<;Jut'o, feii meî. Maî dinioare

trecea pe aici i o intrat în casa mea. Ateptai s^
V'O aduc. (într în întru i se întoarce aducând o bab scurt i urtt). Asta
vS e minunea ce ctai ?
Toi. ~ (ri4Snd) OI..

Trotuan. — Ba, fereasc Dumnecêii 1 . . asta'î
tirba-baba-cloana 1 . .
Trohin. — (ri<jend) Ve(Jî pozn 1 în loc se pun mâna

pe o cprioar, am pus mâna pe-o bufnioar. (întrând
ir în bordeîu).
Vornicelul — Da mare hâtru'î mo Trohin I Ha,

ha, ha ! .
Toi —Mare hâtru'î!

360 NUtJTA RNEASC
SCENA VIII.
Nuntaii, Trohin, Ilenua, erance.

Trohin. — (eind înainte ) Eaca, maî flcV, cprioare
sprintioare, paserele cânttoare, floricele frumuele ..
ctai
Pe care o voî?
Trotuan. — (aUrgând ia Ilenua) Pe Ilcnua, pe Ilenua!
IlCnUa. ^cu bucurie) TrOtUan ! <vin amendoî în fapa sceneîi.
(înpreun, aria: crua posteî)
Trotuan.
Dulce iubita,
A mea ursitS,
I)e-acum cât lumea vreîi se trSesc;
Cilct în uYmire
De fericire,
In ratu, cu tine, simt cîi plutesc!
(înpreun).
Ah! în uTmire
De fericire,
în raTu, cu tine, simt cîi plutesc!
eranii.
Ve<^î ce uimire
De fericire,
în a lor suflet acum simesc 1
Ilenua.
A fi Tubit
'a ta ursit,
E tot ce 'n lume de-acum doresc;
Cci în uTinire
De fericire,
în raTu, cu tine, simt c plutesc!
NUNTA RNEASC 351
(înpreun).
Ah! în utmire
De fericire,
în ratu, cu tine, simt cii plutesc !
ranii.
Ve^î ce utmire
De fericire,
în a lor suflet acum simesc I
Vornicelui. —
(disprindui) Bine, bine; las ve c
vei drgosti maî pe urm. Acum, haî sS tragem o
hor de nunt.
Toi. — Hora, Hora!
Vornicelui, Vino, — mo
Trohine, de gîoac cu
noi; haî, doar i'î maT scutura din cele btrânee.
Trohin. - Bucuros, feii meî Haî s^ gîucm !
hora Tlenueî tiî ceea:

. . .
Haî Ileana, la poeano,

Ileano, Ileano.
(Orhestrul cânt hora lleneî; toi se prind la gîoc i cânt)
Cor general.
HaY, Tlean.^ la poeana,
Ileano, Ileana!
S^ sSpm o buruTan-u,
Ileano, Ileana!
BuruYana nucul ut,
Ileano, Ileana!
Ca s'o drtin barbatuîut,
Ileano, Ileana!
SCENA IX.
Cel dtnainle (jucând), Gaitanis, Privighitorul.

Gaitanis. — Ha, ha ! voî chintaî si zucaî ?
352 NUNTA fiRNEASC
Trohin. — (veênd pe Gaitanis) Na, c'aiii plt'o, sSracul

de mine I
Gaitanis. — Chintaî tin Ileana is tin poeana . . .
Ma nu trebui si chintaî asa, dar ea asa:
Hat erane, la 'nchisore

Bade Trohinel
Cu butugi la piore
Bade Trohinel
Pn' ge'î plai paralui
Bade Trohine I
A lut chirGaitanui
Bade Trohinel
(Hora sft stric).
Toi. — (sprieî) La închisoare 1
Gaitanis. —
Neschi, la închisore saii la groso, cum
'i-a plgea maî bine. Moî, privighitori, pune muna la
gât a luî.
Trohin. — Me rog, jupâne dascle . .
Gaitanis.— Lo^hiotatos^ bre 1 .
Trohin. — Fie i ghîotatos . . . Nu'mî face o ruine

ca asta, tocmai dinaintea satului.
Gaitanis. —
Sat, mat, che pasat ... nu mi pasa.
Pune muna la gât a luî.
(Privighitorul apuc pe Trohin de bra).
— Las mcar pan mâne, cucoane
Trohin. Gâi
tane...pn dup ce stiri nunta Ilenueî. s'a
Gaitanis. — Nunta Ilenuiî Ohi De o 1 . . .' . . suta
de orî ^^^.^ . au^litumu
. ? Plteti pe sin indata? orî
te puno la butuco.
Trohin. (în pane) Butuc sg te faci! (tare) Da'î pg-
cat de Dumne<;Jeu s^ stricî buntate de nunt ca
asta F'î mil mcar
. . . de biata fat, dac nu i'î
mil de b^trâneele mele . .Ilenuo, vino de'l roag
.
NUNTA SrNEASC 35
i tu, fata mea, doar s'a îndupleca. (în pane) îndupJeca-

l'ar dracii ! .
Ilenua. — (viind lâng Gaitanis) Chir Gaitanis, m^ rog

d-tale, nu te 'ndura, fiî cum te-arat chipul.
Gaitanis. —
(în parte) Acu, sirata? (tare) Ohiy necre-
(iingosa serpoaîca ge eti nu vreu nu vreu se fiu ; !
ca obraz a mea.
(Arie: of, of, of! ce superare ; din Peatra din casa).
Ilenua
Of, of, of! te rog, at mil
De-un sSrman i de-o copila!
Ve^î c
plâng i suspin ;
Fie'i mil de-al meii chin!
Gaitanis.
Ba, nu, nu, sirato, ba!
Eu nu de dandana,
sint
Se me'nseli cu amori
S'apot se'mt daî cu pigori,
Si de mine tu se ri^t
S'apoî semi fagi bizt
Ilenua.
Ah ! te rog . . .
Gaitanis.
FuzI, nu vreu.
Ilenua
Ah! te gYur pe Dumnezeii.
Nu fit rgu . . .
Gaitanis.
Na, na, na 1
Fevgke, fevghe, Satana
67417. 11 23
351: NUNTA fiBNEASC
Ilenua.
Of, of, ofi te rog, at mil
De-un sSrman i de-o copilS!
(Cade în genunchi).
Gaitanis. — Deziaba te culgî la pamunto, che nu me

maî inseli. Privighitori, umfla pe dimiaiuî. (arat pe Ttohin).
(Privighitorul apuc pe Trohin i vrea se'l dace).
Toi. — Cucoane Gitane . . .
Gaitanis. — Sopa, bre La ! Ispravnigie

Qlenua remâne plângend în dreapta. —
Troluan st lâng dînsa de
o mângâie* Gaitanis st în stânga, în faga sceneî, i face semn irivighiioruluî ca
sh duce pe Trohin).
SCENA X.
Cel dinaintey AlCCU (în costum bogat de eran, vine din fund i se
tntâlnesce cu rani?, tn mijlocul scenei).
Alecu. — Ce este, oameni bunt?..Ce aî pit?

Trohin. —
Ce v^d? cuconaul Dumneqleu te o î . .
trimis!
Alecu. —
Da, ce este?
Trohin. —
Ce sS fie, cuconaule? Ea, pScatel Ju-
pânu Gitan vrea se ne strice nunta.
Alecu. —Pentru ce?
Trohin. —
Pentru 'î sunt dator cu c
500 de leî.
Alecu. —
Au^î Gaitanu draculuî Ea staî, stai 1
oameni buni.
Gaitanis, -- e? gine îndrznete se porongasca
. .
aige ?
Alecu. — O dulosas tapinos.

Gaitanis. — Alecu \ . .me strae rneti ! e caui
aige catergari ? ha?
NUNTA RNEASC 355
Alecu. — Am venit se gîoc la nunt, în ciuda

matalui.
Gaitanis. — Acu ? . . Mo, mo Fruncja, pune muna
pe dimialuî i'l ad acas cu de-a sila ca sS învee
to matimatii.
Alecu. (furios) AU(^1 apU 1 (cu eranî) Pc dînsul, fl-
cî 1 . . Eu Unflai'l pe sus i'l punei
vS poroncescl . .
în scrîncîobul ista, de'l învertiî pan' ce-a (;}ice, aman.

Gaitanis. e, ge? bre ge puschi— . . . . . I
Trohin. ~ Dac
poroncete stpânu ... pe dînsul
copil 1
(Teraniî se arunc asupra luî Gaitanis, îl unfl pe sus i'l pun cu de-a sila î"
scrîncîob .
Gaitanis. (sbucuimâr.du-se furio —

Cum indrazniî, moî?..
pe ni ne pe chiar Tenedosi apo to Gaiiani
1 . . Ca- . . .
coJiroKonachî mozige . .
Alecu. H.î, ha, ha —Nu te da, palicari Ela

k
. . . . . .
mo re ... ha 1
Gaitanis. (în scrîndob) Las, —

las, che a veni el
babacato dimitale apo to Iai Au(îto asa cater- . . ,
gri l . . Bnas loghiotatos is io scringobo ? . . Am se'î

tr.igo gincî (êcî la talpe.
Alecu. — La talpe ? . . mie ! . . întoarcei scrîncîobul,
flci.
(ranii încep a întoarce scrîncîobul, In vreme ce cânt horul urmtor
Gaîtanis se sbucium furios în scaun'.
Alecu (arie: Fatrn-dccî de arnâupj.
Ua, ua, cpitane.

Ua, ua, Griilane.
Toi.
Ua, ua, tot aa,
MSY, voYnice, nu te da !
356 NUNTA BNEASC
Gaitanis.
Aman, aman ! che nu maî pot, |
Aman, aman ! che mor de tot. /
Toi.
Ua, ua, cpiiane,
Ua, ua, GSitane, . c. 1.
Gaitanis. — (rcnind) Stai, che mi sfirsesco de îlc.

Alecu. — Oprii scrîncîobul puintel.
(eraniî opresc scrîncîobul)
Gaitanis. — Uf, aman

Alecu. — Eî chir Gaitanis maî
! se ! vrei stricî
nunile oamenilor ?
Gaitanis. — Nu maî se nimica las vreii strico . . .
se mi scoboru, che 'mî-a venito capo. virtizelu la

Alecu. — Da, banii mo Trohin mai luî îî cerî ?
Gaitanis. — Ta pentacosia grosia Malista, mn- ? . .
lista îî i acum pe
ger, ger sin îî . .
Alecu. — Aa
.
Eî flci maî dai'l puintel

? . . ! în
scrîncîob, c înc nu s'a sturat.
Gaitanis. — (turbat, Blastamai . . , Diavoli ... Enigari 1..
(eraniî încep car a'l întoarce, cântând ca maî înainte).
Ua, Ua, cpitane, !;;. c. 1.
(Se aude în stânga în fund un rcnet de surugiu i pocnete. eraniî opresc

scrîncîobul. Fruncj îesâ prin stânga.
Alecu. — Oare ce pot s'aude ?

Gaitanis. — Qe posta Ha, cacoriziche ! i'î frica} . .
acumu che vine babacato de la Iai. 'ftecându'i manile de

bucurie) Ha, ha a venito vremea se mi resplatesco de
!
toi. Am se vi ara tu eu ua, ua.

NUNTA EBNEASG 357
Alecu. — (în parte) C dc a vctii tat-meu . . . am

pit'o 1
FruiK^. — (întrând) Eaca, cucona^îule, un reva de

la Eî.
Alecu. — (luând revaui) Da . . . cinc l'a adus ?
Frun<J. Ce ved — ? . . Tatl meu me cheam la

Iai ca se me trimit la Paris 1 .. Vivat ! . . am sc-
pat de Gaitanis ! . . la Paris ! . . la Paris 1 .
Gaitanis. —e ? ge ? . . la Pariso ? . . a nebunito

che tataso
Alecu. —
(plin de bucurie) Oameni buni nu maî avei 1
nicio grij de nimic, c

eu me fac nunul Ilenuiî, i'î
dau 2000 de leî zestre.
Trohin. — Se tretî, cuconaule i sS'î dee Dum- 1
nezeu snetate i bucurie Hura strigai hura, copii . . . !
eranii. — Hura 1
Alecu. — Cât pentru chir Gaitanis, c a fiind în-

drsnit a pomeni de btae la talpe ... îl osândesc se
stee în verful scrîncîobuluî, pan' ce s'a sfîri nunta.
Gaitanis.— 'funos) Satana ! . .
Trohin. — Ba nu, cuconaule; dac socoî, s'l în-

toarcem în scrin ciob pan ce 'mî-a erta cei 500 de lei.
Toi. Hai — s6'l dm haî se'l ! dm !
Gaitanis. — (spriet) Ohi, ohi, stai bre, varvari, che

ertu tot.
Alecu — Aa maT viî de-a cas... dar sS gîocî cu noî.
Gaitanis.— Ma nu tiu de cât to piperi.
Trohin. — Las c te-oiu învea eîj.. Acu, ateapt
(Ilenua se apropie de Trohin i'î optesce, artând pe Alecu).
Gaitanis. — (vine în faga publicului) Piperi CU tabaco am

traso nasu mi
1 ipochimeno
s'a rosito ! ranito de puca la
am fost în scringobo m'am dato paralui am prapa-
! !
dito pe Ilenua am prapadito, i acum se maî zoco

!
358 NUNTA RNEASC
si la nunta eî I . . Eu
Gaitanis, loghiotatos apo to
! ,
ostrovi Tenedosil Bine îce un filosof, nu tiu care:

. .
mateotis mateotiton, ta panta mateotis ! (se trage mai tn fund).

1 rOnin. (iind pe Ilenua de mân, vine lâng Alecu) CuCOna-
ule eaca hina d-tale care vrea se'î face o rggea.
î
Alecu. — Ce dorescî, hinioar dragii ?
Ilenua. — Se gîocî cu mine, cuconaule.

Alecu. — Din toat inimi, drag Ilenua. (in pano îî
bine ca boeriî se'î dee mâna i se iege frie cu eraniî
(Alecu îe pe Ilenua de mân i o aduce în faya publicului).
Ilenua (câtr pubuc).
Srcimea mângâiata prin al vostru ajutor

Ctr vot acum înalS glasul eî mulumitor.
Fiî cu toiî veseli, mândri de-a voastr fapt bun'î :
A sracilor Yubire, pe bogai ÎY încunun !
(Jocul se începe. Alecu joac cu Ilenua. Trotuan cu o fat din sat. Trohîa
cu Gaitanis).
(Cortina cade)
CMIRIfl IN inI
sau
bOUflPETE 'O NENEflCn

PERSOANE : ACTORI:
Cucoana Chiria Dl Milo.

Grigori Bârzoiu, soul eî » Teodorii.
Aristia \ | !)-la Chiu.

^^^"^" ^^^
Calipsia / l * Bibiri.
Pungescu, cocar bucurescean D-l Teodorini.

Bondicî, cocar iaan > Neculau.
Guli, copilul Chiri eî » Luchian.
Veduva Afin Dna Sterian
Lulua, copila et D-la Nini.
Srdarul Cucule, director de Agie .... D-l Bonciu.
Un fecior boeresc » Bosie
Ioana iganca Dna Ralia.
Un slujitor de barier Dl Apostoln
Un surugiu D-l Handoca
Un neam cu orga > HaUpliu.
Poftii la bal. — Slugî. — Surugii. — Cai de pot.

CHIRIA IN IAI
CHIRI4 IN IAI
sau
COMEDIE CU CMTICE, IN 3 ACTE.
rêpresentat pz teatrul naional din laî, în beneficiul

artitilor ron\âm ia 1850.
ACTUL I-
Teatrul represint ulia Pcurarii plina de omet; în stânga, înfund se vede

bariera închis. — La ridicarea cortinei se aud chiote i pocnete surugiescî. Ba-
riera se rîdic i încep a tiece în fund vr'o i6 caî de post, carii trag o trsur
veche pus
pe tlpî de sanie. Caii într în culisele din dreapta, dar trsura remâne
troenit în mijlocul scenei. în coada trsurii sînt aninate o mulime de sipote i
de cutii ; ear pe deasupra lor ede o iganc învelit într'o cerg streneroasâ ;
ea ine în mân o cutie cu bonete. Pe capr st un fecior boeresc, iind alt cutie,
în întru se afla cucoana Chiria, Aristia. Calipsia i Guli Brzoiu. — începe
a însera i a ninge,
SCENA I.
Chiria, Aristia, Calipsia, Guli, iganca,

Feciorul, Slujitorul de barier, un surugiu.
Slujitorul. (alergând dup trsur, (jlice iganceî din coada). ClnC
(Jicî c'î în trsur ? . .
362 CHIRIA ÎN lAl
iganca. — Cucoana Chiria.

Slujitorul. — Cum Cri ? ?
iganca. — Chiria
. .
surdule.
Slujitorul. — Chiria Surdulea
. . .
? , . Da casc' î phs-
cul maî tare . . . cioar, i cârâe maî disghegat ... Ce
cucoan 'î în trsur?
iganca. — Dute c doar n'am s^'î toc pîrlii ! la
ureche pan mâne.
Slujitorul.— De Baragladin, te I aî pichirisit ?
iganca. — Baragladin eti guleratule. tu,

Slujitorul. —Ean ve^î moachîa, c s'o fudulit...
(asverle în iganc cu omet) Hîî, cârâitOarC.
iganca. — binior, blstematule, c ec^jî te îe
dracu.
Slujitorul. — Hîî, cîocntoare ! . .
iganca. — Bat^-te pârdalnicu, sS bate te ! . . eqlî

binior.
Slujitorul. — Hîî, duh de balt . .
Chiria. — (scoând capul i primind ometul în obraz). Cc CStC .^
ce-aî pit carnacsî

. . era se me chîorasc
. ! c 1 .
Cine-asverle cu bulgrî?.. (cir iganc). Ce te-o apucat

me rog, coofano, de cârâî ca cîoara 'n par?.. Ie
sama la lucrurî bine, i taci din plisc. a. torcendu se cir fecîor)
i tu, mojicule, ce staî în capr ca un degerat i nu
cîcî surugiilor sS mearg?. Vaî, bat^-ve crucea man- .
gosiilor, c'o se'mî faceî cîle fripte ! .
—
Slujitorul. (la oblon) Cucoan . .
"^Chiria. — Ce'î?
Slujitorul. — Cum îî numele dtale?
Chiria. — Cum mi l'o dat nânau . . . Lipsetî de-
acole.
Slujitorul. — Aa tiu i eu . . . d'apoî vec^r, cu-
coan, c
trebue sS te trecem la catastiful barieriî.
Chiria. —
SS mg trecî la catastif pe mine ? da . .
CHIRfA ÎN IAI 363
ce sînt eu, sS mS trect la isvod ? Auî . , vorb ! . . Mi I
c obraznici maî sînt guleraiî itî cu sbiue . . ,
Lipsesci mojice !
Lipsesci de-aice,
Cii'i sar în per
i te bat ra^r.
Au<,li dârzie ! blslSmîe !
Obrznicie
i mojicie !
în cataztifurî el sS me scrie ;
SS'mY facS mie

Catagrafie,
Par'e aY fi marfa de bclie,
Braovenie
Sau lipscnie !
Toi
Lipsesci mojice !
Lipsescî de aice,
C.'t sar în pSr
i te bat mgr.
Slujitorul. — (astupându-i urechile) Ho car doar 1 . . c

n'am urechi de sftian Cucoan, avem poronc se
. . .
nu lsm pe nime 'n târg, pn'a nu'I întreba de nume.

Chiria. — Eî? c'or sg'mî scoatS sufletu Du-te ! . .
de scrie c'o venit în laî: cucoana Chiria a banului

Grigori Bârzoiu, de la Bârzoîenî, cu Aristia, Calip-
sia i Guli, copii lor.
Slujitorul.
cjiseî,
—
cucoan ?
(în parte) MCC pomelnic (tare) Cum
1 . . i
Chiria. —Eaca surdu <rpide) Chiria, Aristia,

1 . .
Calipsia i Guli Bârzoiu ot Bârzoîenî. (ia surugiu) Mânai,

mî, i luai seama la covele. ,în parte) Aice 'n capi-
tal eti tot cu (filele 'n mân.
Slujitorul. —
(în parte) Cri, Rstit, i Gur- Lpia
364 OHIRIA ÎN FAÎ
lui Brenzoiii! .. da ... a dracului numel ! . . par' c se

bat babele 'n gur.-.Me duc sg'î torn în catastif.
Gurlui, Lpia
(merge spre barier) Cri .(îesâ). . . . . .
Chiria. —
(ia surugii) Pornit' aî, jrpanilor?
Surugiul. —
îndemnând caii) Hi, hi, hi; hi, copil...
nu me lsai .Hi, hi, ttuc Hi. hi, mâncav'ar
. . . . .
lupii (pocnesce) Hi lud Hi, juoitule. Eaca c'or . . . m!

se me lase 'n troian Hi, . . . hi, da hi . . . luav'ar da-
lacu . . . prohodiv'ar cîoarele ! . .
Chiria. (scoend — capui rapide) Tac^-vS gûra, beivilor,

c ve aud copilele.
Surugiul. Ean — las-ne, cucoan hî nu ne . . .
mai necji, c destul necaz avem noî cu rdvanul ista,

arde'l focu 1 , .
Chiria. te arde pe tine focul au(^î ?— Ba sS

rd- . . . . .
van trsura mea denun, nou, nouoar

1 . . de abia ! . .
din vremea bejnieîl Haî, mânai i numaî'faceî vorb. . .
Surugiul. Hi, hi odat copii cu toiî. Hi — . . . . .
lsav'aî oasele cîoarelor i pelea vamiuluî Ha, ho, . .

.
ha, ho, tbrr degeaba! de acum ne-am troenit. . . . . .
—
.
Chiria. Neam troenit } Eaca na, i "alta . . !
acum chiar colac piste pupz (fedoruiuî» Ce stai ca

. . . !
un butuc în capr, mangositule coboar de-agîut . . .
la trsur .. .Ean veî'l, mS rog, par'c'î un boerîu! .
nu'î bun nicî de o treab . .
—
Feciorul. (lene?) zdar
Dac'î chiar nu ne în ...
scoate de-aicî nicî dracu ...
Chiria. — Srmane, Sermane arta . . . 'i-oiîi eii
acu pe dracu, somnorosule d d . . . . . . ! . .
Feciorul. — Somnoros, da i n'am (scoborânduse) 1 eti
închis de dou nopi! ochii

Chiria. — Ean c i (srind din trsur) au(î'l res-
punde 1 . . fiuiiecând Carnacsî! c era se'mî rup elele '
(înpingând fecîorui) Ea colo colo . . . la rfizor, tontule . . . pune

CHIBIA ÎN JAÎ 365
um^ru de 'npinge, c eti cocoge ... (ia surugiu) Haî

mî, opintii vîrtos.
Surugiul. — Hi, hi, sventav'ar ventu i v'aî vinde
pastrama
Chiria. — TacS-ve
gura, blstemailorl ve aud c
copilele I (la fete) Astupai-ve
urechile! (în pane) îî un
pecat cu nite ghîorlanî. (ia iganc) Da tu, cheramo, ce
stat acolo par' clocetî c
... de te gtos se se ou
maî uureze trsura.
iganca. — Cuconi, nu me pot scoborî fr' de
scar.
Chiria. — Scar ? . .
'î oîu da eu la scar, coo-
fan . . . deschide'î aripele i saî la pment ... da doar
mi'î strica cutiea . . c'atâta'ît rebuie.
iganca. — (srind)
.
Vaieiil..c 'mî-am scrintit pi-

ciorul ! valeu 1 (srind, scap cutia, care se stric).
Chiria. — Tronc! par'c 'nadins 'î-am îs se 'mî-o

strice!.. Of! seraca 'n de mine! 'mî vine se ip c
i se îeu câmpii I . . Mult oîu s^ maî stau în drum ?
(alearg la oblon i lunec) Camacsî c
'mî-o plcsnit lreturilc
!
de la rochie !.. Aristio^ Calipsio, dai-ve gîos i voî,

doar ne-om distroini maî degrab ... ea aa . . . fru-
mos . . . încet, sS nu lunecaî.
(Aristia i CaUpsia se cobor. Guli vrea i el sâ îeas, dar Chiria
îl opresce).
Guli. (cepeleag i alintat) Sc mC CObor i CU CU î-

acele ?
Chiria. — Ba nu, Guli mameî nu, drgu . . .

;
mata e^î trsura ca se nu rceti.

în
Guli. — El nineaca, sg me cobor na. . . vreii . . . .
Chiria. — Ba nu, dac mg îubetî. suflete . . . ..
e^î mtlu loculuî, puîule, i te învelete cu con-

tu bbacî.
366 CHIBIA ÎN lAi
Guli. — El ; m'am sturat de cont ; vreu se

m^ da ii pe ghia . .
Chiria. —
Ba ... se nu facî pozn, Gulia nineact,
c'apoî s'a mâniea nineaca (i nu 'î-a maî cumpera
minavet tii mata minavetu care i'l-am fg-
. . . . . .
duit...
Guli. — Aa ! de triî anî de când me porî cu
r.^gduina . . .
Chiria. — (seiutându'i) Gulia mamei! nostim . . c

eti ...nu fiî de diochî ^închide oblonul i îce surugiilor) Huî . . .
flâcî de-acum, ve fagduesc baci bun c

câte un . . .
fifirig de om (cutând în culise) Eaca pozn . . da unde's

. !
surugiii
Feciorul. — Or fi fugit ! . . cine tie ? la vr'o . .
crâm poate ... (în parte) Heî, c n'us i eu cu dîniî

Chiria. —
O fugit i m'o lsat lat în mijlocu dru-
mului bre c'o se me loveasc ceva (furioas) Eî
! . . ! !
apoi se nu te-apuce Spte-zecî de nbdîcî ? Chirie

M . .
eleison ! (vine îute în faga publicului) ~ rog, cine ine po-

tele?., cine'î otcupcicul ghipcanilor ? sS dee och; :'
. .
cu mine, dac'l.ine cureoa se'î <îc dou vorbe .. . . . .
da vorbe sg le pomineasc cât o tri

1 . . . . . tii ? .
cole . engolpion de anul nou 1844.

. .
I.
Ean s'i spun, otcupcic dragS,

Vel otcupcic de ghipcanî 1
Toi motanit, 'â, fr

Nu'î pltesc nict eh .1 dot bant
OfI mri fratP
De at pgcate,
Cu caY de pot sfe ;
pornescY
De mult cîudi
De mult trud:1,
Te simY
Ba
CHIRIA ÎN lA! 367
Nict cpiele
Ba treangu'î putred de ars în foc ;
Hi, plYosca, trosca,

Hi, Irosea, pltosca I. .
Sluga 'n pricin... estt tot pe loc!

II.
Drept se '\i spun, oicupcic drag,

Vel otcupcic de ghipcanY!
Tot motanit, fâr ag,
Nu't pltesc nict chtar doY bant I
Cct dac pleac,

Colbul te 'neac;
Giodu'T lipsesce benghTuri pe nas;
BicTul pocnete
De te-asu:(;lete,
i caiT potei alerg ... la pas !
Ba stau la dealurT;
Te daii de malurY ;
IY sfarm trupul de nu mat pot

ide nu't pas.
Ajungi acas,
C un ochtu, c'o mân, i cu tret rotl
Chiria. (alergând în fund) Poftilll pOtC 1 , . dac IUI

merg caii, fug surugii ! . . Da unde s'o înfundat bls-
tmaiî ? (într în culisa din dreapta din fund) Vaî I c buol's dc
spen(Jurat în iarmaroc! . Au^î ! . . carnacsî, c lune-
CUU Valeu
î ?. . 1 . , (se aude c4Snd pe ghîaâ).
Aristia. — ^ Vaî de mine 1 a c(Jut nineaca pe

Calipsia. — / ghîag 1 . .
(Alerg amândo dup Chiria i se aud picând i ipând în culise).
Valeu Valeu
. . . . .
Feciorul. — (cutând în dreapta) Haîta . . . buf ... na,

c'o câ<;Jut i duducile . . . Ha, ha, ha . . . una piste alta . .
(In vremea aceasta Guli se coboar furi din trsur i începe a se da

pe ghiag).
Guli. — Ua . . . a . . . a . . . Bine'î de dat de-a s-

368 CHIBIA ÎN lAi
niiul .... a ... a

. . UaNineca s'o dus bine 'mî . . . .
pare?
lg"a.nCa. (ghemuit în cerg lâng coada trsureî) Da aS-
temper-te, conaule, c'î cade gîos, i i'î sparge capu.
Guli. — Taci, coofano ... nu cârâi.
iganca. — Haîde, haî, c te-o vide ea cucoana
acu.
Guli. — Tacî, îî cjic, c'apoi tii . . . (ctr fecior)
Mî, fecior boeresc, vin de te d pe ghîag cu mine.

Feciorul. — Ce sS fac ? . . c doar n'am (êce ca-
pete de stricat . .
Guli. — (mânios) D'apoî dac'î poroncesc eia ? .
nu vrei?.. Eî las, mî bade, c

drege eu. te-oiu
Fecîroul. — (în patre) Ba'î drege tu pe cine aî maî
dres, sfrijitule.
Guli. — Ua a las c te-oiu spune eîi i bu-
. . . . . .
nicî i mtuicî i bbacî i nineacî Ua a . . . . . . . .
(Se aude dincolo de barier un sunet de zurgli i un glas de jidov strigând

7120, vi).
SCENA II.
Feciorul (lâng oblonJ^ iganca (lâng coada trsureî)
Guli (dându-se de-a sniuul pe BondlCl, Pun-

dinaintea ei),
gescu. Un neam cu orga i Slujitorul.

—
Bondici. M! CU trsura (iaf barier) ccl . . . îna-
inte . . oseaoa
Ce-aî închis !
Feciorul. —
.
Dcc cum oiu SC

(eutând în stânga) ? fac
înainte,dac ne-am troenit?
Bondici. — Ce'mî pas mie d-te lturi c ? . . în
n'am sS e(^ toat noaptea pentru hatârul
aici tû.
Feciorul. — Mî omule, dan'au^îc ne-am troenit ?
CHIBIA ÎN lAÎ 369
PungeSCU. (asemene la barier) înham-te pC tinC i

trage sdreavn pan ce'î ei din zpad.
Feciorul, —
Ba'î pune pofta 'n cum.
Pungescu. — Haîtl o pirm de Ia roate ... Eî
ce {acem acum ?
Bondici. Haî — se lsm harabagiul i se ne suim
înlr'o sanie de birj.
Pungescu Fie — 'aa . . . hait . . . vin i tu, neam-
ule, cu noî.
Neamul — No gut . . . maine hereii.
(Bondicî. Pungescu i Neamul cu orga, într pe la barier. Slujitorul îî
opresce).
Slujitorul. — Cum numele d-voastr, domnilor?
îl
Bondici. — D-Iuî sptarul Hamauchî, i eu

îî
aga CrastaveovicT ; amendoi cu ecjutul i cu avutul

în Focani Cât pentru d-luî Neamul, îî vestitul
. . .
baron fon onberg, care vine de la Podul-Iloaeî ca

se dee concerturî instrumentale în folosul seu. Drept
care avem cinste a ne închina d-tale cu tot respec-
tul, noî, sus pomeniii i jos iscliiî sptarul Ha- :
mauchî, i aga CrastaveovicT, i baron fon Soacen-

berg. (se închin i vine în faa scenei) )i, CrUCe-agîut, i d
înainte la catastih dac poî, cenuerule.
(Slujitorul remâne încremenit i uer de mirare. Neamul începe a cânta
.in org i se trage în fund lâng trsur. Bondici i Pungescu vin în faa
sceneîK
Pungescu. — Ha, ha, ha!., rapide mi'l luaî pe
bîetul doroban, nene . . .
Bondici. — Nume vroia nume 'î-am dat se se ? ;
sature.
Guli. — îra Eaca un minavet de canarîu, cum
1 . .
Vreii eu. (alearglâng i neam, înpreun cu feciorul ou iganca).
Bondici. — Eaca neamul dracului n'o apu- 1 . . nicî

cat a întrIai i o i început a rupe urechile la-
în
enilor. Nu'î destul c
ne-o asurcît pe noî în hara-
67417. II- 24
370 CHIRI A ÎN IAI
baoa cea jidoveasc, de la Roman i tot drumul! ..
Ea sS ve(^f cum o sS'mî gologâneasc sinpatrioî 1 .
PScat numaî n'are vr'o c momit sau vr'un urs, c

s'ar face stup de bani.
Pungescu. —
Ce spuî, vere ? cire vrea se (,lic . . . .
dobitoacele aci în Iai?.,

Bondici. Haî. haîl .. —
Pungescu. —
Aôî dar... neam sfinitrir noî
doî ? . .
Bondicî. —
Ntboîsa, fricosule ... nu mi te da p-
ctosule dar, ea las vorba asta ... se venim la
. . .
treaba noastr. scpat din Focani cum am pu- Am

tut .. cu nepus în mas ...
. de punea mâna is c
pravnicul pe noî, ne trântia poate la gros . .
Pungescu. — Vreaî se îcî la pucrie.

Bondici. — i asta din pricina ta; dac eti prost
i lai s6 teprind la cri cu mâa 'n sac ? . .
Pungescu. —
Ce pisic 'n sac, neneo? vina mea 'i
dac s'o gsitr alt cartofor maî eapen decât mine

l m'azâritr când am tras pe riga de desubtul crilor?
Bondici. însfirit, ce-o fost s'o —
trecut... am
scpat de-acolo acum ne remâne se ife pzim aici;
vr'o cât-va vreme, pn'ce s'o face lucru muama...

De aceea trebue maî ânteî se ne prifacem numele ;
s^ le maî lungim. Tu, te'î chîema de a^î înainte Pun

gescovicî i eu Bondicescu.
Pungescu. — Eî 'apoî ! . . despre traiu cum a s'o
ducem ? . . c numaî cu eseu i cu ovid, tot covrigi,
lot spanac.
Bondici. Despre traiu? helbet — fei logo- . . 1 . .
fei de soîul nostru, cu meseriea stosuluî i a bancu-

lui, nu per în Iai.
Pungescu. Se poate, neniorule —

dar maî bine . . .
m'aî închîorchîoa eu în Bucurescî.

CHIBIA ÎN lAÎ 371
Bondici. — Pentru ce, neic ?
Pungescu. — Pentru ce ? . .
Ue-ai umbla întreaga lume ;
De-ai clca pe rend anume

eara englezeasc,
eara franguzeasc^,
eara spanioleascS,
Nemeasc, leeasc-,
Italieneasc,
Pf^n' i cea greceasca
JS'aY gsi chTar într'o m\e
Aa târg vestit se fie
Pentru boscrie,
Pentru stosrie.
Pentru cocrie,
Matrapazlrie,
i rufetrie
i potlogfîrie !
Bondici.— Nu ba, neîculi dar apoi cîc ; i târ-

gul nostru când aî
. . . SCi. (caut împrejur),
Pungescu. — Spune, c nu ne aude nime.
Bondici. — laul nostru chiar 'î de gemine cu
BucurescTul vostru.
Pungescu. — Aoleo (cu bucurie) !
Bondici. — Ce'î spun eu.

Pungescu. — Care vrea se (Jice . . . deom lua
treaba de mertepea 'aci, am înfundtur pe dracu ?
la
Bondici. —
Ba înc i pe tat-seu c'apoî ve^î . . .
tu, neîculi vieaa'î un stos de la început pn' la

. . .
sfîrit, i lumea o mas de crî. Tot meteugul îî

se pontarisescî la vreme i s6 gsescî ruteoa noro-
cului, ca s faci roi . .
Pungescu. — Prea bine. .. dar dac aî goan de

fante ?
Bondici. — Furî o carte, 'aa îî dregi bosuTocul.

372 CHIBIA ÎN lAÎ
Bondici.
Ntneo, me crede, vieaa'î un stos ;
Lumea mas
cu postav verde.
o
Tot mcteûgu'î de-a juca gros ;
De-a punta bine î de-a nu perde . . . !
Pungescu — Er, apoî halal de mine.
Bondici.
Halal de tine daca veî sci
SS'T spoesct bine fruntea, obrazii,
i fr frica, de-a te roi,
Se fact transporturi ... cu cinstea mazu
(înpreun).
,T ,,
de tine v , vet
Jrlalal . daca . ... sci.
de mine voiu
c. 1. . c. 1.
SCENA 111.
Cei dinainte, Chiria, Aristia, Calipsia.
Chiria. — Of! .. 'mî vin istericale greceti 1 . . .un

alergat prin toate crâmele i surugiif . . . tuf... Ol!
cine 'mî-o (Jis se me pornesc eii de la BârzoîenV?..
Aristia. — Nineaca ... nu te tulbura, c ear ^te-o
dure rastul.
Chiria. - Cum se nu me tulbur, Aristio draga. .
dac^m'o lsat în mijlocul drunniluî, cu cel . . . cu .

.
.
Ce o sS facem acum?..
Bondici. — (î" pane) O nineaca cu dou fete . . .
Uncti
luîPmigescu) Ainctc, muntcnc, c'aicî'î pe treab ..
PunfifGSCll. (scoend rapide o preche de^cârî, taîe rapide un
stos) Pe trebuli ? . . harecîu ! . . stos 1 .

CHIRIA ÎN IAI 373
Chirita. — (cu desndjduire) Si nicT un brbat. .. nime

ca se ne vie intr iigiutor . . . Imi vine se me trântesc
!a pment, ca jidanii.
Bondicî. — Un brbat! . . eata-me's . . . poro^c.

(înainteaz spre Chiria).
Chiria. — Ce'mî vetûr urechile i ce'niî aucjir

ochii 1 . . Slav ie, Doamne, c eat însfârit un
cretin ! .
Pungescu. — Doî hristianî, cocoan ... c sînt i

tu p'acilea.
— Foarte ve mulemesc dar, me rog,
Chiria. . . .
se me numele dumilorvoastre
fericesc cu 1 . .
Bondici. — D-luT, prietenul meu, este sptarîul

Pungescovicî.
Pungescu. — i aga Bondicescu, meu d-luV, al
amic. .
-'•
Chiria. (ir, partea Un sptar 'un ag! (încet i rapide
fetelor) inclv^ niaî drcpt i zimbiî nurliu.

Bondici. — Dar, me cucoann, ro;^-, se ne norocim
i noî . . .
Chiria — cucoana Chiria Eii sînt a banuluT Gri-

gori . . .
Bondici. — i du(îucile ? . .
Chiria — Bârzoiti . .
Bondici. - A ! Bârzoiu ? . . i duducile ? .
Chiria. — Ot Bârzoîenî ... (se închin).
Bondici. — A:r. îneles d ^r duducile . . . ?
Chiria — Copilele mele... Aristia i Calipsia.

(încet fetelor) tah fruuios. (tare) Faccî
adus la laf, Leam
drguile, ca sg pitreacg câlegile; i punei-ve în gând,
boerilor, ce ne am necjit pe drum c dup(îlc dou
i dounopî, când s'agîungem la gazd ... ne fug
surugiii tocmai la capitul târguluf.
Bondici. Cum se poate ? —
374 CHIBIA ÎN IAI
— Aa )Su
Chiria. . . . am pit'o chiar ca cela
care s'o inecat mal. la
Bondicî. — Eî ! . . las' cd-otu spune eu asta veru-
luî meii . .
Chiria. — D-luî ine porile?

Bondicî. — Dar.
Pungescu. — (încet iuî Bondicî) O tiaî groas, nene . .
Bondicî. — Tacî, nerodule . .
Chiria. — Se'î spun drept . . . dar se nu'i fie cu

superare... verul d-tale n'are nici un haz cu potile
d-sale Lehamete i de parale.
. . .
Bondicî. —
Di de câte orî 'î-am spus'o eu însumi,
cucoan drag ... Ce folos îns nu îndege de cu 1 . .
vent... (încet luî p.mgescu) Ce (}\ci dc fcte, mî?

Pungescu. zestre oare ?— Au
Bondicî. — Aa
'mî mirose... (cucoanei chiriei) Cu-
coan Chiria, noT amendoî sîntem gata la poroncile
d-tale, i prea fericii de a te pute înlesni la orî ce'î
dori la târgul nostru . .
Chiria. — Buntatea d voastr . ,
Bondicî. — Ce se potrivesce 1 . . Primii de o cam

dat bragele noastre, ca sS v^ ducem li gazd, i cât
pentru trsur, n'aî nici o grij . . . o n trimite boii
notri ca s*o aduce.
Chiria. Bucuros —
(în parte) Ce cuconaî de trea- ! . .
b când ar fi i holtei (încet ftteior) Daî bragul i

1 . . 1
mergei pupuic tot pe verful se irpilor

. . . . . .
Toi
HaYdet înpreunil
Vesel s2 pornim,
i 'ntr'o cas buni
SS ne gzduim.
CHIRIA ÎN IAI 375
BOndiCÎ (Anstieî, dându'i braul)'
Demuasel.H drag^, sînt pre fericit,

Ca se'Y daii eu bragul m'am învrednicit
PungeSCU (Callpsieî, asemene),
Demuasel scump, în vect n'otu utia,

C'astH^t )a bragelS, merg cu dumneata !
Chiria (în pane)
Unul >,lice'i agn, celalalt sptar;

De 'î-ai prinde ginerY, 'î-at lua în dar
Unul (,lice 'i agi, cela-1-ali spStar ;
De 'î-ai prinde ginerY, aY da srindar !
Toi
HaYdtî înpreun^
Etc, etc. etc.
(Bondicj, Pungescu, Arisiia i Calipsia îcs la biaget priu dreapta. Chiria 'î
urmeaz puin i se opresce Neamul care a stat tot în fund, începe a cânta
din org)
SCENA IV.
Chiria, Guli i ceYa l-alt.
Chiria. —(opriudu-se) Da . . . Guliâ ? Chirie eleison ! .
c era sS'mî UÎt Odoru 'n trsur ... (se întoarce i «sejce p-
iGuli lâng Neam).

Guli. — Nu pe aista, monsiu neamiile . . . cânt
pe cel-lalt... (bate din picior cu mânie) Nu pc aista, pc ccl-
1-alt.
Neamul. — No! lase n zi an geen.

376 CHIBIA ÎN lAÎ
Chiria. — Ce'mî venir ochii!.. O eit dimonu

din trsur ! . . i fr' de blan! sraca 'n de mine . .
c'o înghegat
fi ! . . (alearg ia Guii) Ce faci aici, diavoli? .
Nu 'î-am spus s nu eî din contul bbacî ? . .
—
Guii. Eî; m'ani sturat de cont ca de mere
acri.
Chiria. — Au4î? Ean privete cum i s'o roit . •
nasu 1 . . par' c
o sfecl digerat (îî terge nasul cu batista)
'î !
Doamne ! Doamne ce pecat cu nite plo^î Mai ! !
Ioane, ad blana din trsur ... l'o lovi un gîunghiil

i 'mî-O fi maî mare beleoa. (fecîorul aduce o blan. din trsui).
Feciorul. Eaca uba cuconaului — . . .
Chiria. i voî —
chTorT aî fost de '1-aî lsat . . .
se îeas disvlit? vin^ se te 'nbrac, pecatule Eî . . . . .
vin i nu me supera.
acjî
Guii. — Nu me supSra nici mata.
Chiria. — Aucjî plodu ? . . las' c 'î-oiu arta eii . .
(îl înbrac cu deasiia) c(î biuior ... nu crâcui . . . îst . . . se

nu'î aud gura . . .
Guii— sbtendu-se) Nu vrcii, nu vreii. (p'ânge) Las'

c te-oîu spune eu bbacî . . .
Chiria. — (trâgendu'i Ce face Of! c'o se mS lîrîit) .^ . .
nebuneasc dimonu par'c vgd ear are se m'a-

. . . c
puce rastu . . . Ascult, Gulia nineaci haî ne-a- : c
teapt îacele.
Guii. (trântindu-se la pment) Nu'niY pas ITlic dC î-
ace nu merg.
...
—
Chiria. Eî bine c'î cumper minavetu cela ;
. .
tiî mata . . .
Guii. — Cumperi?., dac'îai... îemi'l pe-aista,

a luî monsîu neamu. Vin cu noî, monsîu neam-
ule
— Gut Guf
. .
Neamul. . . . . ser bevol.

Chiria. — Las' sg an parte) te vSd eii acas, pSca-
CHIRIA ÎN lAÎ 377
î c'apoî 'î-oîu da un minavet de nu'l îî putea

ile,
duce. . . Mî
Ioane, remâî aici cu iganca ca sS pzif
l'icrurile, pân' ce-or veni boii se ridice trsura... da
doar îî perde vr'o cutie . . . c'apoî sfântu Neculaî îî
l'^cltH. (pleac cu Guli spre dreapta).
SCENA V.
Ceî dinainte, Veduva Afin, Srdarul Cucule.

Afin. — Ce minune ! . . Cucoana Chiria ?
Chiria. — Cucoana Nastasiîca I
Afin. — Bine-aî venit.

Chiria. — Bine -am gsit, (se sriu).
Afin.— Da ce vent te-o adus pe noî, soro la dra^^^.?
Chiria. — 'Mî-am adus de câlegî, dup obi- fetele
ceîu. (încetj Da d-ta cum te întâlnesc singur . . . lâng
barier ? . .
Afin. — Am eit puin ca sg me primbîu afar din

târg, c pin tîrg potop ... te fereasc Dumnecêu
îî .
— Da, bine
!
Chiria. ... pe gîos ? . . ha ? . . Eî ; d . .
nu te ro.>i, soro drag . . . Lumea 'î lume, i tine-

rea ... Ce te sastiseti ? între noî . . . . .
Afin. —
Da nu mS sastisesc, soro, nicî de cum . . .
Me primblu pe gîos, pentru aa 'mî place. c Am

venit cu srdarul Cucule.
Chiria. —
Cu srdarul ? (tn parte) mititica Hm 1 . . .
Cucule —
Serut manele, cucoan Chiria.
Chiria. — Pleccîune, arhon srdar. Tot la Agie
etî ?
Cucule. — Director i supus slug.

Chiria. —i h maî mare.
Cucule. - Amin.
378 CHIRIA ÎN lAÎ
Afin. — Da unde's duducile . . . ?
Chiria. — îra ba c chîar 1 . . 1 . . unde's ?
Afin. — Ha, ha, ha ... pe mine me 'ntrebî }
Chiria. Bine (Jicî, seruta'aî ochii —

S'o pornit . . .
de-aicî la braget cu doî cavaleri.

Afin. —
La braget? .cu doî cavaleri? .
Chiria. —
Precum (,licî, soro unul, aga Bondicescu :
i sptarul Pungescovicî
ceM-alt, . . . doî bujorî, su-
rioar, dou zarnacadele
Cucule. (în parte) Bondîccscu — ? Pungescovicî ? . .
mare pozn ! (scoate un rva i'l citescc).
Afin. — Eî bine; î 'ncotro o apucat truspatru ?
Chiria. -— Hoîsa, pe o?e

—
. .
Afin. Dar, îî cunoteaî maî de mult?

Chiria. Ba, cât hciu —
'Mi-o eit în drum 1 .
.
se
'mî dee agTutor; nu tiî, soro, ce-am pit?. m'am c .
troenit î se ve^î d-ta

1 Me pornesc de la Bârzoienî...
. . :
i înc brbatu meu îmî cjicea Soro di-ag, nu te :
porni .stî .când ce se ve^î ?

. . . . .
Afin. —
Apoî bine^ cucoan Chiria, se poate s^'î
laî copilele pe mâna unor necunoscui ? . . Cine tie
ce berbanî ? . .
Chiria. — Puche pe limb'î . . . vaî de mine I c.î
începe a me umfla grija din tlpî . . . me furnic sudorî

pe spate . . . Eaca pozna gata ! . . Nu cutnva se zresc
pe Oe r (se apropie de tulise i caut îu întru).
Cucule. 'în parte) —

Samcûl dJu Focaiiî îmî scrie,
cu pota de ast^î, despre un Bondicî i un Pungescu:
doî cocarî care o desbrcat lumea pe-acolo ... i md
sfâtuete se'i privighez de aproape Oare tocmai . . .
eî sS fie ?
Chiria. Nimica tuf —

o întrat fetele 'n p- ! 1 . .
ment. Vaî de minei Arhon srdar, nu me lsa

. . . . .
de-a afla brbatu meu, pSu, am sfeclito Ioane, ! .

CHIBIA ÎN IAI 379
alearg ; ba . . .ba stî . . . la trsur . . . Arhon sr-

dar . . . ridic toat Aîa în picioare . . .sraca 'de
mine 1 . . aa pozn
se'mî fure fetele Jdc la ochi 1 . . 1 . .
H ii' degrab cu toii se le cJiutm Biata Aristia . . . ! . .
biata Calipsia Sfinte Mina ... se tii c'î dau gpte 1
paradi suri . . .
Chiria
Degrab, degrab,
Cu tot s'alergKm ;
SS mergem îngrab
Se le cutm,
Vat, bYetele fete !
C le-am prpdit,
i le-am dat pe bete . . .
De-acum m'am topit ! . .
(Neamul începe a suna iin val).
Chiria. — - (furioasa, alearg de înpinge pe Neam) Da dutC

pârlii, onule, cu îrlîitoarea asta. (lunec) Carnacsî ! c
era s^ mS prbuesc 1
Toi.
Degrab, degralj,
Etc. etc. etc.
(Toi alerg în dreapta; Chiriia trage de mân p; Gulii, care trig: asemene
pe neam de poala surtucuhn. Fecîorul boercsc i iganoj rmân lâng tr>urâ).
Cortina cade.
380 OH IRITA ÎN IAI
ACTUF. II
Teatrul repiesint o odae mare cu patru ui; uni în fund, care d\ în tind;
una în stânga, pe al doilea plan, care duce în etacul Chirieî: dou în dreapta,
dintre care una, cea pe ânteîul plan, se deschide în apartamentul 'Arisiifrî i
Calipsieî, ear cea de mii în fuad.în odiea luîGuli. In cu ua 'apartamen- fa
tului fetelor, este ae4atâ, lâng pretele din stânga, o cu o besacte des- msu
chis i cu gavanoele de dresuri, pîioare de fcut sprin:enele'i un b'ist de
carton. I \ dreapta, lâng ua din fund, o mis mare cu rochiî întinse pe dînsa.
Scaune, etc.
SCENA T.
Chiria (ede dinaintea toaletei i'î face sprincenele). igailCa

(calc rochif, în fund'.
Chiria (câmi
Ochit î sprincenile
Fac toate pricinile . . .
(Se aude în odaia lui Guli un minavc:t)
Chiria. (tresrind) Ear — o s^ mS nuceasc trân- ! . .
toru cu minavetu luî Cât îî (jliulica de mare tot îr- ! . .
lîete ... de url cânii mahalalei Fa, fa Ioan dute . . .
de î cuconaului se tace, ch m'am sturat de mojic

ca de mere pduree îmî vine acru (iganca într în . . . . . .
odat luî Guli) Aa

ml SC cade, dac me potrivesc eii
de'î cumper minavetu cela de la neam. Las' ine c
cât dracu pe tatseu. Tronc mî o dat nucuoar ! c
'n ochi . . . fa . . fa . . fîganca vine înapoi).
iganca. cucom. — Aud,

Chiria. — Mg ro;/, ce 'î am spus când 'i-ain o {
roncit sg'tni' gteti pioare cu bumbac pentru sprin-

( ene ? aud ? . .
iganca. — 'Mi-aî îs . . .
Chiria. — Nu 'i -am (Jis se ivi le facî subiri ? . .
Ean ve(^! cum mi meterit

le-ar par'c's buzdugane . . .
de vel Arma din vremea Domnilor grecî ! . .

CHIRJA ÎN lAÎ 381
iganca. — Da las, cuconi, ca's tocmai cum tre"

bue .doar 'i-am maî fcut
. . eii pmtufurî i badanale
de sprincene.
Chiria. — Cum cârâit aî ? . .
iganca. — Nicî o dat nu fcut aa de 'i-aî fru-

moase sprincene par'c's doua .umflate
. . lipitorî . . .
Chiria. — înghinate's cum trebue ?
iganca. — Disghinate disghinate . . . . . .
Chiria. -- (strenutând tare- Pe brae ! . . M'o fi pome-

nind d-luî,' Ioan.
iganca. — Te-o fi pominind, cucoan.
Chiria. — Când ar fi faga sufleelul, se me vade . . .
cum 'î-ar maî resuci musteile ! . . (ear strenm) Ear me

pominete
OchiY i sprincenile
Fac t6te pricinile,
i cu foc i
cu perjol
Pe amor îl dau de gol.
Când un tinerel ît place
'amorez voescî a'l face,
Cât mi'l Yet puin la ochi,
L'aY trecut cu dediochî.
Cât \\ joct i din sprincene,
De amor se umfli 'n pene.
Cât din buze mi'i zimbescî,
Chtar pe loc îl nebunescY.
Ear de'î fnct 'aa din mânrl . . .
ît clare pe prSjm !
(Se aude t-ar minavetul în odaia Iu! Guli).
Chiria. — Ear ! Ear ! . . Valeu 1 c mare pgcate

C'un plod ! . .îmî vine se latrU, (alearg ia ua luî Guli) ît,
diavoli, c mS bagi în ipohondrie.
Guli. — (din odaîe) Las', nincac, c învS mujica.
Chiria. — 'î-oîu da eii acu o mojic, trântorule,
de nu'î putea'o înghii {intr în odaie). I
iganca. —
Vaî de mine ce pecate pe capu meii 1
382 CHIRIA ÎN IAI
de când am venit în Eul ista!., ba inbrac pe cu-

coana ... ba gtete duducile ... ba calc rochii de bal. . .
ba arde nucuoar de sprincene. Me mir cum nu s'o

sturat de sbnuit Erî o fost la fteatru i 'n ast ! . .
sear merg la bal, la Afinoaea 'apoî î alt pScat! ;
c încep a sS 'nbraca de pe ia toac îmî vine, . . .
)eiî, se îeu câmpii...

(Se aude dând palme în odaîa !uî Guli i Guli plângend).
Chiria. - (mtrând) Êa aa maî bine 'î scânci tu,
. . .
decât oîu turba eu ... Ce miros-aicT a pîrlit ? arde . .
CeVr' Vr o petic r
, (al<;ar.a: la . . masa cu rochii de ridic una i o arat
ars în pole). Eaca pozn ? lsat cioara feru pe ro-
c'c)
chii . . . destul treab ! . . Ean privete rochie de bal . . .
îî asta?..Eîl apoi se n'o uci^î în btae I buntate

de rochie cumperat la Leîba Grosu cu o mulime de
bani: douâêcî 'aâi de jumtî de irmilicî noîL.
ârunca rochia în obrazul iganceî). Na Stahie 'npcliat
! Hl- . . .
nânc'o fript cum îî . . . i lipseti din ochii meî c

întru acu într'un pecat.
iganca. — Cuconi . .
Chiria. — Lipseti, îî îc . . . pîei , c te sgâriîu . .
(igsnca fuge în od.îa Chirieî).
Chiria. — (piimbându-se furioas) Uf 1 c nu iTiai este de

suicritL.de când a;n mrit
venit." în ET ca se'mî
fetele... am prins la istericale ca o cherai... Pof-
tim Cu ce-oîu
! . . s me duc eu acum la balul Afi-
noaeî?.. trebue ear se'mî pun rochiea cea de catife
roie .i turlubanu cel cu pene stacojii ... ca se maî
aud ear vr'un obraznic cîcend, seamen cu Nastratin c
Hogea, ca maî ceun(,iî, Ia balmasque. Nu'i de su- . .
ferit, nu'î de suferit i pace!
Dumnezeii sS te fereasc
De cutremur i de foc,
OHiREA imkî 383
De ghipcani ce stau în loc

l de slug iganeascn.
i de-acele slugt plecate
Ce se'nchin, te linguesc
Prfn' ce't sar de-odat 'n spate
i ca corbit te cîupesc.
Aa slugi le e de fug
Sau de ele singur fugi , .
De nu vreY s'ajungi chiar sluga

La aa plecate slugt . , .
'Se aude afar urmtorul dialog).
Afin. — Acas'î cucoina ?
Feciorul. — Acas ; dar se ghilosete acum.
SCENA II.
Chiria, Afin, Lulua.

Chiria. Au^î, tOntU ? (alearg la ua din fund i o deschide).
Cucoan Nastisiîc poftim nu te potrivi
. . . ; . . .
Afin. Poate— c
te deranjarisesc, cucoan Chiria.? .
dar n'am vrut se'T trec pe Ia poart ca o strin...

Chiria. — Cum se me rânjarisetî tocmai d-ta ? .
jLulua. — RânjarisetT
(în parte) ha, ha, ha ? . . . . .
Chiria. — Eaca i Lulua Aî scos'o din pasion ! . .
astzi?
— Dar; pentru c mâne Duminica.
. .
Afin. îf
Chiria. — Da ve^î ce frumuic'î, diavoloaîca! îî

mnânci de vie.
vine s'o
Lulua. -— Se m6 mnânci?., mersi (tnparte) in'are
mcar nici dinî.
Chiria. — Ha, ha, ha Bat'o norocu Nostim'!!
. . 1 .
vin se te serute mtuica, Luhi drag . . . (o serm).

Lulua. — Alei maman ce-o pit mtuica de
' . . .
't-o pus lipitori pe frunte ? orat sprînceneie Chiriei), O doarc

capu ?
384 CHIBIA ÎN lAÎ
Chiria. — Eu, lipitori?.

Afin. — Ce lipitori? . . unde vec^î tu lipitori? .
Lulua. — Ha, ha, ha ba's sprincene i una'î . . . ...

numai pe jumtate !
Chiria. — Ha, Cum ha, gâtuha. (î«p.te) 'î-aî suci

când ar a mea
fi !
Lulua. — Maman, se'mî ciimperi i mie o pa-

reche de sprincene din târg, ca se le pun ppueî de
anul nou.
Afin. —
Bine, bine, 'î-oîu cumpera taci din gur. ;
Chiria. —
Da de ce se tace, soro ? las' se vor-
beasc copila ... c (Jice tot nite lucruri ... Se cu-
noate c înva la pasion.
Lulua. — Pansion, mtuica ... nu pasion.
Chiria. — Fie i
pansion, c doar nu m'o crescut
mama nemete.
cu gubernat, ca se tiii
Lulua. —
Guvernant, mtuicS, nu gubernat . .
Da bine, mtuica, aa vorbii pe-acolo, prin ro i
vincie ?
Guvernanta, ne-a spus noi.

Câ vorbiY o limbA nou.1
Când e vorba de parchet ?
)icei curat c't pichet.

Când e de tapiserie ?
O numiT patiserie.
Când de botine de glan ?
)iceî boioae cu clan.

Un ceasornic hronometru.^
îl numitcu barometru
'orY ce lucru de bonion ?
Monton, zebon saiî iriu>ii!
Chiria. — Ha, ha, ha! Ce giuvaer îîl ha, ha, ha.

în parte, furioas) Ce triton 'î-aî trage eu, trântorule . . .
Ha, ha, ha are un duh cât ^pte,

tare) 1 i d dintr'însa
nite vorbe ... ha, ha, ha.
CHIBIA ÎN IAI 385
Afin. — Me rog, se nu 'mî-o diochî . .
Chiria. (scmpând) Ptu . . . ptu . . . ptu .
LulUa. (culegend un paîu, jos) Na ! C 'î-O Srit UH

dinte, mtuica.
Chiria. (spriat) Un dinte ? (se rpede i îe paiul) Cc
dinte ? . . un paîu ! . .
Lulua..— Alt dat s6 sciî, mtuica, c aici în

Iai nu este obiceîu s6 faci ptu, ptu în obrazul al-
tora nu'î frumos
. . . . . ,
Chiria. —
Au^r, pecalu ? auc^î cum m'o înalat ? . .
de 'inî o srit inima dm locl .. Se'î spun drept, soro

drag, 'i'î hazlie Lulua dar îî cam obrznicu . . . . .
adic, se nu te superî.
Afin. —
Mademuazel, cere pardon, mtuicî.
Lulua, — Baîu baiu . . . . . .
Afin. —
Nu vrei ? când îî poroncete maman ?. . .
apoî, sS te duci degrab la caraul i se nu crâcneti. . .
Lulua. —
Mersî, niaman. (se închin, în parte). Tot me
dureau picioarele; maî bine-oîu edea pe scaun, (seduce
de se pune pe scaun înaintea toaletei, i în toat vremea temei urmtoare, se
apuc de face sprincene i musteî bustuluî de carton ce este pe mas- . . îî pune
rou i'î aea4 zulufu).
Chiria. (în parte) —

Bine 'io fcut, (tare) Da de ce
treab, soro drag?
Afin. - Las se maî prinde la minte, c'î pre nebu-
n .. . Da ea spune'mî, m^ rog, ce fac copilele d-tale ?
Chiria. —
Aristia i Calipsia ? se gtesc de . .
al pe desear, la mata.
Afin. —
De pe acum ? De abîe o tocat . . . .
Chiria. —
tiî mata cum sînt fetele când se g-
tesc de bal Ba le trebue una ... ba alta. i când
. . . . .
te trezetî, o înoptat de tot... De aceea'î maî bine se

se apuce de tualet înc cu îu ... povestea vorbei:
însuratul de vreme i mâncarea de diminea . .
674» 7. li 25
386 CHIBIA ÎN iAÎ
Afin —
Apropo de însurat nu s'o înfoat nici . . .
un holteiu ca sS cee duducile ?

Chiria. —
Of bate'î concina holtei!
! asta me . . c
mnânc pe mine... Aî fete, soro? aî i peri albi .. .
îce ceste la fteatru un cântic cu of, of, of. .
Afin. îl—tiu cel din Peatta din cas

. . . .
Chiria. — Nu tiii din ce peatr o fi;, dar, nu'(

uîta vorba ... l'am au(ît odat la Botoenî, i' de-
atuncî 'mî huete necontenit în cap cu un bondarTu . . .
Am s& i'l cânt
Of, of, of, ce superare,

De-a avea o fat mare!
Afin. — Da, tiu, soro l'am

îl . . . auît . .
Chiria. — Nu'î uîta vorba . .
o hrnesct
Ca s'o crescî,
'apot trebue sS pornescY
La venal
Prin cel sat
Ca sS'T caut uu b-1rb,\t.
Afin.—i cele-1 alte ; destul ... îl cânt i i -^ anii de

ne asur<;Jesc.
Chiria. — Nu'î uita vorba.
De't flcSu
Ntrilu
Te închinî la duhul sgii.
De'î ghebos,
UricYos,
îî îcî nostim i mumos ;
i't zimbescY
îl slvesct;
Doar sS'l poT sS'l ginerescY.
CHIEIAÎN lAÎ 887
(înpreun)
Chiria.
( Of, of, of, ce supSrare

j
De-a avea o fatrl marel
Afin
Of, of, of, ce superare
Cu-o nebun celeacn'are
Chiria. —
Eî; apoi închipuete'î acum, soro...
dac cu o singur fata aî atâte superrî, dar cu
dou?. . când ai dou cucoare mari ca mine?..
Lulua. — (în parte) Arc cucoare, mtuica } . . am
se'î cer se'mî dee una mie.
Chiria. in deîral . . surioar drag ... eu te
un ceas în picioare de câte . . . alei! . .ea, aa pesc
ori gândesc am fete de mritat; îmî perd min-c
ile, (aduce scaune) Poftîm de e(jî, me rog. i me eart. . .
Afin. Foarte'î mulemesc ... —

trebue se me duc c
îndat acas pentru ca se port de grij despre cele
trebuincioase pentru bal.
Chiria. Da, ean maî eî —
pentru hatîrul . . .
meu Se me ve(î moart... se me 'ngropî de te'î

. . .
duce.
Afin. — (în parte) Vaî dc mine ! c 'mî-am gsit be-
Itaoa . . . redi;).
Chiria. 'puindu-se pe mi scaun) —

cum îî spuneam 'aa :
(,lic boerîuluî
într'o Frate tii c'avemî fete : 1 dou
mari? —
Ba ce mari, îmi respunde sufleelul, coco-
gea cât nite sdragoni
I . . (Brbatu meu îî tare mu- !
calit, bate'1-ar norocu c'un car de galbeni !) Eî bine, —

îi îc eu, gândit'ai arag, se le mritm? Haî, —
hai le-am gsit doi bc^rbai ucada.
1 Care i care ? —
388 CHIRI A ÎN IAI
— Paharnicul Brustur i cminarul Cocîurlâ, vecinii mo-

iei noastre. —
Brustur i Cocîuri ? Eleî, trate cum . . ! . .
o se'mî dau fetele dup nite boerinaî de ear?..

Fete frumuele . . . tinerele . . . curele . . . harnicele . . .
cu franguzasca lor . . .cughitarda lor. . . cu cadrilu lor . . .
gospodine bune . . . iconoame . . . cetite . . . gîuc.ite . . .
pricopsite ... se le fac tu, pe una Brusturoae i pe

ceea 1-alt Cocîurloae atuncf s'agîunge Ea, 1 . . ! . .
—
Brusturoae . Cocîurloae
. . mal bine decât or
ea, . . .
mocni 'or înbetrâni în casa printeasc Brustur i . . .
Cocîuri au moioare bune au blniori buni ... au ;
vitioare bune. Ei i pentru — au vite, de aceea 1 c

se'mî fac eu blestemul ca se ic daii copilele ? ba, . .
cât cucu .. 'î-or pune d-lor pofta 'n cuiu.

îi' ! Ba
nu 'î-or pune-o, pentai le-am fât^duit. Ba 'î-or c —
puîie o, —
Ba nu 'i or pune-o. Ba 'T or. Ba nu. — —
— Ba — Ba
'î-or. nu. — Ah. Ah . . ! 'am lt:inat ! . .
Afin.— Aî leinat?. .
Chiria. -- Fr doar da tiî? latl .. i poate ...

Când m'ani trezit, îî smulgea mus- bîetu sufleelul
teile de desndajduire i pentru ca se me liniteasc, !
'mî-o fgduit .«-e n\6 lase ca se vin în câlegî la laî

cu fete, cu tot. pentru ca se cerc doar leaî pute
. .
lUcIrita aicî...îns 'mt-o hotrît ritos: ca de n'oîu

isbuti s6 prind gincrî prin ET, pan la sfîritul câ-
legilor, api>î îmî brusturete i 'inî cociurluete odoa-
rele, ca maî bine.
Afin. —
Eî; i pan' acum nu s'o artat nime?
Chiria. —
Cum nu ?.. înelegi îiidat ce-am c
sosit aici, 'mî-am s- os fetele la ival ... pe ia fteatru,
pe la suarele. ghilosite, gtite, înpopo'uate, înbr-
. .
cate tot dup mod. Ce dracu .s5 facîr dac aî . . . .
gîuvaeruri trebue se le arî.

CHIBIA ÎN IAI 389
Afin. —i în sfîrit. . .
Chiria. —însfirit am prins doî în capcan d..r . , .
îns nu 'niî-o pominit nici bechîu de Isaîea dânuete.

Afin. — Cine i cine ?
Chiria. — Aga Bondicescu i sptarul Pungesco-

vicî ! . . tii tinerii ceî doî care porniser cu copilele
la braget, când ne am troenit în PcurarT, i care
'î-nm întelnit intrând truspatru la han la Pîrlita .\
Bondicescu, soro, i PungescovicT. . .
Afin — Da, îî tiil . . . 'i'-am zrit, când 'i-aT luat

fetele înapoi. (în parte» Srdarul Cucule 'mî-o vorbit de
eî ca dv.' nite bei ba rit . . .
Chiria. — Au i ? . .
Afin. — Me rog îî cunotî?
— Cum
. . .
Chiria. ou?., vin în toate filele se ne

vadS. (încet) i ^tiî unr. ? . . Pare-mi-se c li s'o aprins
Calciie
—A
. . .
Afin !
Chiria. — Ce'i spune Chiria.

Afin. — Da n'aî cercetat ... ce sînt ? . . de unde's ? .
ce stare au r
Chiria — Ce atâta cercetare. . . când unu'î ag i

cel 1-alt sptar ... 'apoî tineri, soro. .. cu vorb, cu
ighemonicon . . . cu tabîeturî . , . ear nu ca Brustur i
Cociurla. . . groî în ceaf i morocnoî. . . Aa gineri
maî vin de-acas, i SS Vei^Jî . . . (vorbete ia urechîa Afinoaeî)
Lulua. — Uf! m'am sturat de caraul

Afin. (apropiindu-se de Lulua) Da CC te-aî apUCat aCOlc
de fcut.?
Lulua. — Maman, am gtit ppua de bal. . . 'î-am
fcut sprincene boito cu ro am
'iam pus ben- . . . . . ,
ghiurî ca la mtuica
... ea vecî cât îî^ de .
—
,
Afin. Sprincene? benghîurî? ro ? .da de unde . . . . .
le-aî gsit toate aceste?

890 CHIBIA ÎN lAÎ
Lulua. — în besecteoa mtuicî.

Chiria. — besec. eaca dimonu.
(furioas) Ha? în . . .
c 'mî-o cotrobit toate lucruoarele. (merge de ascu.uie . .
gavanoelelc în besecte).
Afin. — Mademuazel, nu'î frumos. . .

cmfnesce de m).
SCENA III.
Cei dinainte, Guli.

Guli. (alergând cu un reva din odaia luî) NinCac, PJ-
neac . . . eaca un reva de la bbaca. (se opresce ruinat, ve
4end pe Afin-ae i pe Lulua).
Chiria. — Un reva de la dluî ? ad'l încoacî . . . .
(îe revaui i'i deschide) Cu voîa matale, cucoan NastasiTc . ..
— Poftim
Afin. . . .
Lulua. — (în parte) Ak iHon Dicu l , . qiiel drole de

Monsieur.
(în toat vremea cetireî scrisoreî, Guli se uît la Lulua i umbli înpregîurul
eî. Lulua ti privesce cu dispre).
Chiria. îmî bate inima!.— Cuqi

par'c 'mi ves .
teste ceva «SSrut guria matale, scump Chi-

. . . (dtesce)
ria. Maî ânteî, nu lipsesc a cerceta despre întregi-

mea snetiî matale i a copiilor, ca aflând se c
afl aa precum dorete inima mea, nu puin se se
bucure sufletul meu de sog i de printe; al doile vef
ti c
din mila Proniei cereti m^ gsesc i eu sne-
tos.. îns Fifia o rposat de jigrae U (vorbit) Fifia
.
o rposat ? mare minune . . 1 .
Guli. O crpat —
bine-o fcut, me muca ! . . c
tot de nas.
Chiria. — Tacî, varvarule! . . biata Fifia I . . când
aî ti, cucoan Nastasiîc, ce celu., numai atâ-
CHIBIA ÎN IAI 391
tica i când hmîa,

;
nici nu'î aucjîaî glasul ... ea aa
ham, ham, ham . . .
Lulua. — (în parte) Au^î cum latr?

Chiria. — (tergenduî ochiî) îstîrit aa 'î-0 fost scris;
toi sîntem muritori (citesco «Al triilea, te întiinz
!
c câlegile se apropie de sfîrit drept care îî po- . . .
roncesc se'î îeî catrafusele i se viî înapoT îndat la

Bârzoîenî, ca s^ facem cununiea cu paharnicul Brus-
tur i cu cminaru Cocîurl, ccî la din potriv vin
eu însumi la Iai ca se ve unflu pe sus cu nepus în
mas. Al d-tale sog supus i iubit Grigori Bâr- . . .
zoiu ot Bârzoîenî. 15 Ghenarie 18445.

Guliâ. —
Bbaca are sS vie aicî!.. E! bine 'mî
pare!., am se'î cânt toat (îua din minavet...
Lulua. (Caut la Guli cu mirare i pe urm îl întoarce spatele).
Guliâ. — (Luiueî) Dinj: minavet . .
Chiria. — Aî Nastasiîc,
v^(ût, drag cucoan
ce'mî scrie dluî?.. Ce me sftuetî sS fac .^
Afin. —
tiu eu?..
Chiria. tiî ce ? —îmî vine s6'î strîng cu ua . .
pe Bondicescu i pe Pungescovicî ca sS'mî hotrasc

odat ce gânduri au ? Mi'î ca m'oîu trezi de-odat . .
cu brbatu meu, op în spate 'apoî, aa'î c'am co- . . .
dlghito ? . .
Afin. —F cum îî socoti, drag cucoan Chiria . .
dar eu una te sttuesc .sg nu te grbetî pan nu'î

afla lmurit cine sînt tineriî.
Chiria* — Eleî, drag 1 . . da nu 'î-am spus de
atâte orî c unu'î ag i cel-1-aIt sptar? (în pane) Nu
cumva vre sg'î pstreze pentru trântorul eî?..
Afin. —
Insfîrit, îî treaba d-tale. Eii mS duc . .
dar ndSjduesc c
nu'î lipsi desear la bal.
Chiria. —
Cum, Doamne eart-mS s2 lipsesc?., 1
când am fete de cstorit ?

392 CHIBIA ÎN IAI
Afin. — Haî, Lulu, i î bonjur mtuicî.

Lulua. (fcend complime; t) BonjUV.
Chiria. — (imUând'o) îî pozn de nostim! .. (osenu .)
Lulua. — (în parte) tirba-babacloaiia.

Chiria. — (în parte) Ce-o <îs ? Heî nu . . c e^ti a
mea, pecatule !
(înprei'.n).
Chiria, Guli.
Adio ! în asta sear
Vom veni cu tot la bal
SS 'ngrop.-im în veselie
Acest vesel carnaval !
Afin, Lulua.
Adio 1 în ast sear
V'ateptm pe toî la bal
SS 'ngropm în veselie
Acest vesel carnaval !
Afin.
SS nu mS daY de sminteal . .
Chiria.
N'aY, soro, nici o îndoYalK,
Cci am fete, fete marY
Dou june porumbie,
Dou blânde cnrie ,
,
i le caut dot canart.

Lulua.
Mtuica, dinioare,
At ^\% ck-aî dou cucoare. . .
Chiria (în r^rte)
PaY, ce drac înpelitat I

CHIRI A ÎN IAI 393
Lulua.
Ah! te rog, da'mY una mie..-
Guli (Lulueî).
Poatc-o vret de jucrie ?
Lulua (în parte)
Oh ! U drole de petit fat
(înpreun)
Adio ! în ast searS

. c. 1. . c. 1.
SCENA IV.
Chiria, Guli i pe urmi Feciorul.
Chiria. —
Eî de-a cum haî degrab ! Ia înbrcat . .
Guli, dute de'î pune straele cele de anul nou i te

f pupuica, sufletul meu.
Guli. — Da nu pot se mS 'nbrac singur, ni-
neaca . .
Chiria. — Au^î, cocoge calindroiu ? Doamne ! c

alintat aî niaî fost!.. Mi ficTor . .
PeCiOrul. (îmbrcat în Hvrc stnmt) Au(l, CUCOcUl. 'vine
pe ua din fund).
Chiria. —Eaca uuîanu 'î-o pus livreoa . . . . . .
Ean s6 videm bine-o lucrat'o jidanu ?

Feciorul. —Me cam strînge la coate i 'n spate.
Chiria. —Da ce vreî?.. s^ blletî ca într'un
sucinan?.. aa'î moda 'n Ei.
Feciorul. — Nu tiu ce mâncare o fi moda ceea . .
dar tiu c mg strînge moda 'n spate de 'mî îes

ochiî . . . par' c m'o pus în teasc
394 CHIRTA ÎN lAÎ
Chiria. — Tacî din gur i mergi de 'nbrac ...

cuconau. — Guli, sg nu mS daî de sminteal.
Guli. — Lezebon, maman eu acu gata ... sînt . . .
cât a(bate palme. 'n i (îes cu fedorul într în odaîa lui).
Chiria. — Acum, ean se'mî vSd si fetele . . . (strig.)
Aristio, Calipsio . . .
SCENA V.
Chiria, Aristia, Calipsia.

Aristita.— \ , . . ,
^x-
°'^^'^'
-
, / a j
Aud, maman.
p ,. ..
i
^"^P"^"^ "?^ ^"""^
(
Chiria. — Da venii încoacî ... Ce Doamne ear-

t-me, de 'mî facei iiîu?
(coborând ochiî) Maman

/-,_,.
Caupsia.
;..'
— 1 { . . .
Chiria. — Ce-aî pit

\
astzi de ve fasolii aa?..
clîa" } ^" ^'"*^'" '"''^ înbrcate.
Chiria. —
(în pane) Bîetele copile Ce ruinoa- ! . .
se'sl..ve^î dac le-am crescut cum se cade ? ear . .
nu ca dimonu cela a cucoaneK Nastasiîcî, care d

la om fr b.(tare) Eîl ctai de ve 'npodobii' fru-
mos i punei-vS nasul în talgere cu rece sS se ap
disroeasc haî. (fetele închid
;
ua) Doamne Doamne ! . . 1
(Je când m'o adus picatele aicT, am obosit ca un cal

de pO;ît 'apoî ce folos
;
! . . cuconaii din Eî nici nu
catadicsesc sS se uite la bietele copile, par'c eî
sînt cu steoa 'n frunte.
Ce folos, vat c5i am ! fete,

Porumbie cucntete,
Tinerele, frumuele,
Curele, harnicele:
CHIBIA ÎN lAÎ 395
Cu cadrilul lor
Franguzeasca lor,
Stricica lor
i ghiiarda lor!
A(;li bonjuriY cu lungî plete
Fug de fete cucutete
i 'ngroziY de otit rele
F(ig de ele ca de Iele!
(Se aude b'itend în palme în odaia fetelor).
Chiria. — Bat în palme copilele . . . (bate i ea iu piime)
Ioan . . . Ioan ! . . nici c'a veni a^î surda 1 . . loano !
fa ? vede c'o adormit strigoaîca

. . se . , . maî tii ce? .
RaU se Videm (într în odaîa eî. Se aude . . . dând o palmâ i 4icend)

Na 1 somnoroas ... se te 'nvS eu.
""" °'*' ^°'"'^- ^°^"°-

clîfpsia.-} {
lg["anCa.. («lnd din odaîa Ch'rieî cu perul sburlit i intrând
in odaîa
fetelor). E^t-mc's Cat-m^'S Cc CStC ? . . . . . . . .
Chiria. (din odaîe) loano — Gheorghi . . . . . .
Feciorul. (eiui din odaia luî Guli) Au 1, CUCOan.

( il=argâ pân Ia ua Chirieî i se întoarce înapoî la ua luî Guli; pe urm
face îndrpt i într la Chiria).
—
Giuli. fdin odae) Ghcorghi . . . Gheorghi . . .
—
Chiria. 'din odae) Ioan . . . Ioan . . .
ciSaT-} '^'» °^-'

{
N.-.! coofan. —êf"'
iganca. (elnd ameit, alearg tând la o u când Ia alta i
insfîrit într ear la fete. care în toat vremea asta o tot chiam) MarC
pecat ! . .
Guli. (îni-lat cu o singura cîub')i, alearg dup Gheorghi i într

dup el în odaîa Chirieî). Ghcorghi . . . GHcorghi ... da vin
de 'mî pune cîubota . . .
396 CHIRIA ÎN IAI
SCENA VI.
Pungescu, Bondici.
BondiCÎ. (deschiênd u?a din fund încet) NitUC îll tindu,
nime în odae ; tuf ca 'n punga noastr . . . (deschiênd
ueie). Poftim, arhon sptar, c aici sîntem Ia locul
nostru.
Pungescu. —
Poftim d-ta ânteî, arhon ag.
Bondici.— Ba me fereasc Dumnecjeu ? poftim.
. . . . .
Pungescu. Ce se OOtriveSCe (într odat amendol . . .
rî<Jend).
Bondici.— Ne poftim ca oare cine temni. la

Pungescu. — Ea nu pomeni de temni,
(rsrind) ...
neneo, c mg pn'
'nfior unghii în . . .
Bondici — Pentru neîculi pentru c

ce, ? . . ai
perjolit maî deun(^î cri pe srdarul Cucule.?
la
Pungescu. — Precum îcî? acest onorabil srdar . .
e director la Agie i am însemnat c el ne urmresce

ca umbra peste tot locul ... Nu cumva oare vrea se
ne joace vr'o coc?
Bondici. —
Pan' la coca luî, fora tu înainte cu
coca ta i cî: buni patru-(jecî.
Pungescu. —
Cu urma cincî-êcî ... o sciu î dar
'mi-e fric ... de! ce sS fac . . . 'mî-e fric.
Cun dirtctor de agie

Nu e lucru de glumit,
Cct el poate 'nlr'o mânie
Se le pue la dubit,
Bondici.
Pentru ce sS'T fie fricS ?
Nu ett, neneo, vel-sp.^tar ?
CHIBIA LA lAÎ 397
Pungescu.
.\(^î sptar e cMar nimici...
Bondici.
Îneleg ... fit ag dar.
Pungescu.
.•\ga ? agn ? bine, fie !
Rangu'Y nobil i'l primesc,

însi , , .
Bondici.
îns;i . . .
Pungescu.
Ue agie,
Eli mS tem si m^ feresc.
Bondici. —
Eî qêaba! nicî c'o'iu s6 pot sS-1 fac
om . Da, oare unde se fie cucoanele de gazd?
. .
Pungescu. —
Poate c'o fi dormind dup prânz ..
obiceîul pmentuluî.
Bondici —Ai
obiceiurile cele bune se perd pe
toat (Jiua îns, apropo
. . . cum mergi tu cu curtea? . . .
Pungescu. Cu Curtea — îî trag oposiie pS . . .
sdreav^n pan' rv. oiu prinde un os ... tot obiceiul r-

mentiiluî.
Bondici. — Ha, ha, ha!..Eu te 'ntreb de curtea
re taci demuastlolor?
Pungescu. — Merg eapgn ... da tu?
Bondici. — Vîrto-; . . . Eî; apoi ce facem? . . ne în-
398 CHiRIA ÎN IAI
Pungescu. — Zestre este?

Bondici. - Trebue se fie, c's de la ar ... i
soiî tu c la ear bobocii.
se 'ngra
Pungescu. — Bobocii?. vreai se îcî gscnaiî? .
Bondici. — Bine-ar fi se ne lum de, vorb în-

sfîrit cu cucoana Chiria, cu nineaca.
Pungescu. —
Bine, da începe tu, ! . . c eti maî
ischîuzar.
Bondici. Numaî de s'ar — înfâgia. Oare unde s
fie ? Ea caut pintre uî.
. .
Pungescu. SS trag o — rapide arunctur de

ochi ? . . bine. (se apiopie de iia Chirieî i caut în întru).
Bondici. —
«n pane) Alt nu ne rmâne decât se ne
însurm, pentru ca s scpm de creditoiî i de lipsa
de toate filele Duducile's cam . . . . . dar apoi vorba
.
ceea reu cu ru, îns maî ru

: fr' de ru (se ! . .
apropie de besecte).
Pungescu. — Aoleo ! ce'mî v(ûr ochii 1 . . baba

'î pune boea 'n pr?.. Al naibii! (merge ia ua fetelor de
cnut în odae).
Bondici. ~ Bre ce de gavanoele cu dresuri" 1 . .
i alb, i roior, i neglU (deschide besecteoa i gisesce o . . .
hârtie) Se vede c zugrvesce cucoana .
—
. .
Pungescu. Ha, aferim, frumos aa 'mî maî . . .
vine la mercheZ (trimite serutrUn palme). . . .
Bondici. (citind hârtia) Cc —

vd ? O foac de zes- . .
tre !. Neîculi . neîculi, vin degrab s veî.... . .
Pungescu. - Ce?. .
Bondici. (citind iute) alurî — stropitori a fum- . . . . . .
tori !(vorbit) Bunî patru êcî

, . !
Pungescu. Cu urma cincî-(^cc! — sciu, da ce'i ? . . .
Bondici. —
Ascult (citesce) «Foaea de zestre a fii- :
celor mele Aristia i Calipsia 1»

Pungescu. Aoleo —
î 'nainte I . . . . . cruce-ajut.
CHIBIA IN IAI byy
Bondici. — «Boccîalecul doue aluri». :
Pungescu. — Bun unu mie, unu ie 1
Bondici —
«Dou blane de jder dou de vulpe». ;
Pungescu. —
Bun jderu mie 1 . .
Bondici. — Ba vulpea ie. — rochii de «Iâtru sa-

tintur .dou de grudinap
. . do de micaton!» . . .
Pungescu. — Adic satin gro de NaplU i : turc,

micoton . . . provincialism 1
Bondici. — Argintrii
<.< dou afumtorî de ar-
. . .
form
gint in de mere domnescî»,
Pungescu. — Scii c'o se ne fumurî. dm . .
Bondici. — «Dou stropitori, tij, de argint în for-

m de pere cu fruni poleite, I2 linguri de vermili-
lion, patru chisele de cristal cu hulubi poleii pe dîn-
sele, 12 pahare spate cu slove nemescf».
Pungescu. — Ce chefuri! ce tabieturi!
Bondici.— «Tingiri, castroc.ne i sahane:>...
Pungescu. — Trecî dincolo de buctrie.
Bondici. — «Dou oghealurî de cutnie, patru perne
de pufi opt prostiri cu marginile cusute la gherghef». . .
Pungescu. — (resucindu'î musleile) CkeSckeVUy monsTu

Bondici ? . .
Bondici. Cmpingeidu-l cu umerul) DutC naibit. — Dou«
pun».
apr?jtori de
—
Pungescu. Aferim ... se ne apere când om dormi
dup mas.
Bondici. — ^Dou prosoape de mire, berbelcurî
pentru. ras, cusute de copile la gherghef. — Dou chisele
de tutun, tij, cusute de copile cu fluturi. — Dou to-
curi de peptine de catife, tij, cu fluturi. — Dou
ca-
lfurî de imameie cu muunachi, tij, cusute cu flu-
turi de copile».
Pungescu. Aoleo ce de maî — ! fluturi I o s6 p-
rem chiar grdini cu flori dS mac.
400 CHIBIA ÎN lAÎ
Bondicî.— «i câte 1500 galbeni de fat;

însfîrit
i cu zimi»
bani înaht, înpertetî
Pungescu. — 1500 galbeni iala maala 1 . . ! 1 . .
m'am fct chiabur!

Bondicî. - Mai bine era maî puin fluturi i niaî
muli galbinî.
Pungescu. —
Las, neneo, c's buni i aîa . . . cu
1500 galbinî îmî fac stare... stos, paroli,
capital,
chit a dublu, setleva, chensleva i nevasta mazu ! . .
s'a maî veûtr de alea Da, ean spune' inî

. . , . . .
ceva suflete de iganî nu's în foae ? . .
Bondicî. (întorcend fila) Ba, Stî (citesce) «Maî adaO^^ . . .
la aceast foae de bun proeresul meu: (êce suflete

de iganî lingurarî... i
încheiti (Jice id se le fie de :
bine copilelor, ginerilor i tot neamului lor i-c.liit, . . .
banu Grigori Bârzoiu, ot Bârzoicnî».

Pungescu. (cu entusiasm) O BârZOlu MU tS CU
! ! . ,
nosc...d.ir pre-a mea lege! te-aî bSâ în sin dac'aî

încpea de urechi îmî vine s^'î meteresc un raer.
! . . .
(joac).
(înpreun
Vivat vivat ! pentru not

!
Soarta 'ncepe-a fi cu nurY

Vivat vivat !am^ndoY !
Ne-am fcut boerT elf a buri.
SCENA VII.
Cei dinainte, Aristia, Calipsia.
Aristia. \ (elîd din odaea lor, se opresc, xrind strâiniî, i

Calipsia. — i cobor ochii). A !
Bondicî. — Scrutm mânuiele i picîoarele du-

ducilor . .
CHIBIA ÎN lAÎ 401
_ MonSÎU
,
Calipsia.
. '.
— j
/ (închinându-se ca copile mici)
•
•
Bondici. —
Dc ce ve siiî de noi care
(înaimânduse)
am fost tot-deauna, sîntem i vom fi în veci supu-

sele slugi a nineacî d-voastr i . . .
Pungescu. — i chiar adoratorii copilelor nineacî.

(în parte) Hait !. . Ic-am turnat'o dS la mertepea.
Bondici. — Dar adoratorii ceî maî înflcrai . . . !
(încet luî Pe care o tu

Pungescu) îeî ?
Pungescu. — Pe Calipsia.
Bondici. — Trecî dincolo, lâng ea.
Pungescu. Haît . . . (trece lâng Calipsia).
Bondici. — Nu me îndoesc, duduc

(Aristieî, cu foc)
Aristi, c din ceasul ce 'î-am dat bragul la Pcu-

rari . . . aî îneles c
te iubesc ? .
Calipsia. — Ui monsîu . .
Pungescu. (Caiipsieî, cu — foc) Sper, domnioar, c...

Aristi. Uz monsîo — . .
Pungescu. — Uz ?
Dar siarmanta demuasel

Anima^mt de coluntbda
In etern te va Yubi 1
Calipsia (în parte)
Chel bonior ! . .
Pungescu.
Aud?
Calipsia.
Mersi.
(>1A^1. ii. 26
402 CHTRIA ÎN lA!
Bondicî.
i eii, tij, o 1 duducu,
Sg fiii bufn, sg fiii cuâ
Dac nu te voTu slvi . .
Aristia.
Pur Hij'ur ?
Bondicî.
Tujur I
Aristia.
Mersi.
(BondicJ i Pungescu se pun în genunchi)
Toi.
Ce mulgmire 1
Ce fericire
D peste mine . . .
(strnut odat ru toii).
Fie'Y de bine 1
SCENA VIII.
Ceî dinainte, Chiria.
Cxliria. (eînd din odaea eî i ve4end scena de mal sus, vine rapide
i întinde manile de-asupra lut Bondicî i a luî Pungescu). Amifl I
^''""'"-
cluSa -}'"""'"
Chiria — Ce maman ? ce vS s/^stisiî ? par' c'a^î-
. . 9
ficaual .. V6 îubiî? sS \t fie de bine doar nu's I . .
*
vitrig... Ce doresc eu?., fericirea voastr... inima
CSIRIA IN lAlf 403
mea de mam . . . eii v'am crescut . . . (plânge) v'am hrnit . .
Luai-ve. însurai-vS cununai-ve

. . înprechei-ve . . . . . . . .
ca hulubaiî i ca crbuii. Eu vS dau blagosloveniea . .
mea .acum i pururea i în vecii vecilor ... (în pane)

. .
Of! slav ie Doamne c m'am cotorosit 1 . . .
Bondicî. — Cucoan Chiri . . sîntem petrunî pan

.
în suflet 1 . . i crede c ne-om sili de a fi gineriî ceî
mai'supui. . . ceî maî . . . (îî terge ochiî, în parte) Ccî n'am

o fruncj de ceap
PungeSCU. (suAânduî naaul tare) CuCOau SOacr . . .
las* pg noî . . . atâta'î (Jic . .
Chiria. — Te îneleg, fStul meu . . . drag arhon

sptar noroc bun
. . . !
Toi.
Ce mulumire !
Ce fericire
A dat pe mine !
(strenut odat cu toiîj

Fie't de bine 1
Chiria. — Amin i într'un ceas bun!
SCENA IX.
Ceî dinainte, Quli, Feciorul.

Cjlllla. (eind cu fecîorul din odaea Chirieî, numai cu o ciubot)*
Nineaca . . . nineaca î feciorului se mS 'nbrace.
—
. . .
Chiria. Da cum ? înc nu înbrcat te aî ?
—
Feciorul. D'apoî când era înbrac, c pn' s^'l
acu m'aî inut de 'î-am pus boîeoa cea neagr pe cap.
Chiria. — Eî afar, tontule Guli, mergî de- 1 . .
grab de gtete, c se te întâr(jlie.

Guli. — LezeboPy maman . . . (îmri în odaea luicu fccîo.ui).
404 CHIBIA ÎN lAÎ
Bondicî. — Da unde merg cucoanele? la teatru?

Chiria. — Ba nu ... cucoana Nastasiîca la bal, la
a banului Afin.
Bondicî. — Afin vrei sg Dafin ? îcî ?
Chiria. — Ba Afin.
Bondicî. — Ba Dafin . . .
Chiria. — Dafin se vede c moda de aî ? . . acu'!"

pnina un dobru ? însfîrit fie i Dafin . . . . . Dumne-
voastr venii la balul Afinoaeî ?
Bondicî. Maî târcjiu —
poate . . . . .
—
.
Pnngescu. (încet lut Bondîd) D'apoî nu sîntem pof-

tiî, neneo.
—
Bondicî. Sc ne dai voe a ve
(înpingendu'i cu cotu)
întovri pan acolo.

Chiria. — Bucuros Lipon, haî s6 ne pornim. . . . .
Guli Guli
. . . . . .
Guli. — Aud, nineac.

(din odae)
Chiria. — Gata etî, suflete?

Guli. — Ca 'un purces eat-mS's. . . . îesdinodaecu
niinavetu în spate'.
Chiria. — Ce'mî veûr ochii ... Cu minavetu vrei

s6 mergi la bal ?
Guli. — Cu minavetu . .. ca se le cânt cucoanelor.

Chiria. — Aî nebunit las ? . . dulapu din spate . .
Guli. — Eî nineac. . . .
Chiria. — D'l gîos, c'apoî te las acas cu Ioana

iganca au(î
. . . 1 cu minavetu? . . se prem c mergem
cu colmda prin sat . . . Haidei de acum ...
Toi.
HaîdeT loî cu veselie,
IlaY la bal sS alergm ;
i plcerea cea maY vie

'n
P;1n mânt sS tot jucîtin.
CHIRIA ÎN lA! 405
iganca. — (singur) Slav Domnuluf, s'o dus c . .
'am scpat. . Decât aî avea stpân, maî bine epte

slugi, (se pune pe scaun)
Chiria. (viind înapoi cu fetele, 4ice â la cantonade). AtCptaî
puin în scar, c
ne întoarcem îndat (fetelor) Venii . . .
încoacî degrab se ve pun puintel ro ea aa se . , .

;
fii maî înbobocite ... i ceva benghîurî aa . . . , . .
dar ean se vS spun doar îî fi morocnoase ca maî

:
deunzi ctai se maî zi bii ... se maî faceî

. . . rr.
cochetrismosurî ca la Eî, aa se mrit fetele. c

Bondici i Pungescu. — (întrând) Poftiî, cucoan
Chiri?
Chiria. — Eaca. ea. Fa, Ioan, . . . . îe sama la
focurî ... i doar
adormi îî . . .
iganca. — Eî ba nu, c 'mî-a

(în parte) . . . fi ruine ...
Chiria. — Haîdeî de-acum.
Toi
HatdeY toY cu veselie,
Hat la bal sg alergSm ;
i plcerea cea mat vie

'n
PSnît mânt s^ tot jucm.
(Pungescu i Bondicî dau braul fetelot — Chiria îî urineaz i feciorul cu

livre, le deschide ua).
iganca. (picând pe scaun ostenit). Uf !
(Cortina cade>.
406 CHFRIA ÎN lAÎ
ACTUL III.
Teatru represint. un salon elegant cu treY uî mari în fund, care dau în alt
salon mare de joc. — Ua în stânga pe al doilea plan, care duce în apartamentul

veduvji Afin în dreapta o canapea i scaune ae4ate în rend pan înfund. — în
stânga, pe â.iteîul plan, o mas de crî cu toate cele trebuincioase; sfenice cu
lumîiirl aprinse, crî i cele-1-alte. — Prin preiî salonului, candelabre pregtite
pentru bal. — La ridicarea cortinei, ambele saloane sînt înc neluminate-
SCENA r.
Veduva Afin, Lulua, Feciori în livrele.
(Arie din Baba-Hrca: Tanana).
Feciorii.
Las' pe noî
Las' pe noî,
Câ sintem biv-vel ctocoY.
Afin.
SS vS vSd acum la treab,
De sînteT fectort detreab,
i 'Y aa cum (îcet voT,
C sînteT biv-vel cYocoY !
Feciorii.
Las' pe not
Eic. etc.
Afin. —
(la cîocoî) Aî îneles bine ce v'am poroncit?
se aprindei luminrile peste un ceas, i dac a veni
Barbu cu tarafu luî, sS'l punei la scar.
Lulua. — Ca sS'l bate ? . . da de ce, s^rmanu bietu
mo Barbu ?
Afin. — (ridând) Ba ca se cânte, când or veni mu-

safirii, (feciorii îese prin fund)-
CHIBIA ÎN IA i 407
Lulua. — Maman ... eu sS gîoc, dac m'a pofti

cine va ?
Afin. — Se gîocî . . . {înp3rte) Au(Ji d-ta întrebare ? . .
Un pecat cât o chioapde mic tiî c, pSu, . . .
numai sînt copii în (îua de acjî ? . .
Lulua — cu bucurie) Plaît-H ? îmî daî voe . . ! . .
que/ platsir f
Afin. —
Da bine, Lulua, tu tiî se gîocî ?
Lulua. —
Cum sS nu tiu } am învat la pan- . .
sion i valu, i cotilionu, i polca, i mzurca, i ca-

dril . . toate danturile.
Afin. — Frumos dar ceva carte înveat ! . . aî ?
Lulua — i nemete, i italienete, i franuzete...

toate limbele.
Afin. — Afar de limbat, limba romaneasc?
Lulua. — Apoî dac nu tie nici madama. . .
(Se aude afar cântând lutarii).
Afin. —
Ce este ? . . cine vine la bal de pe acum?.
de abîe o însSrat i nicî mcar nu s'o aprins poli-
candrele.
(Se aude glasul chirieî 4icend) Camacsî 1 . . c era sS fac bîca!
Lulua. — Maman, maman .. . vine mtuica . .
Afin. — (cu mirare) Cucoana Chiria ... de pe acu ?
SCENA lî.
Cer dinainte, Chiria, Aristia, Calipsia i Guli.

(Toi în toalet de bal, într prin fund).
Chiria. — Oii slav Domnuluî, c'am agîuns cu

capul teaftr . SSrut ochioriî, cucoan Nastasiîc
. . . .
Doamne 1 da rSu îî pe ulia d-tale 1

408 CHIRTA ÎN lAÎ
Afin. — Ca pe toate uliele.

Chiria. — Lehamete am I . . venit pan' aici cu cji-
lele 'n mân... ulii asta?.. Nu

îs aiste.^ . pave îî
poi face doî pai, far' a fi povestea vorbei când . . . :
cu capul de peatr, când cu peatra de cap 'apoî . . .
ve maî ludai cu Eul dumilorvoastre ... Ci c'î ca-

pitalie . . . aa capitalie ! . .
Acest lârg ce't îc în lume

UniY laul, alii Eî,
însuY el, prin al sSîl nume,
Te poftesce ca s2 eY,
'are, )gu, mare dreptate,
CcT în sînu't de-aî intrat,
Cre^î cmultele'f picate
ChYar în îad te- o cufundat !
Afin. — Pentru ce aa asprime asupra luî, cucoan

Chiria ?
Chiria. — Pentru ce ? . . me maî întrebi pentru ce ?
II.
AicY glodul, colbriea

Pe pmânt i 'n cer domnesc !
i fnarel' Eforiea
Tot in lun nzuesc I
Prin urmare 'n vccY EeniY

Pn' în gât sînt înglodaY,
i ca bufne, ca vedeniY,
De lumine deprtaY.
Afin. — Frumos ne zugrveti 1
Chiria. — Adic ... sS nu bnuetî.

III.
Ear de vreY sS ve<jlY pavele

Sau de peatr, sau de bard,
CHIRIA ÎN lAÎ 409
Viu de cearc, de aX ele,

Cum se afl i 'n ce grad.
Vai de tine de trsur 1 !
De voescY plimbare . . . tronc !
Dinii tot ît sar dm gura

într'un vecfnic hodoronc !
— Ha, ha, ha
Afin. . . . Soro, tare teaî mâriiet
pe Iai.
bTetul
Chiria. — Aa, soro, dac ve place ? tot tii a
vS bate gîoc de provingie i nu videî în ce p^cat
de coclaur triî.
Lulua. — Mtuica poate c 'î-o maî srit . . .
un dinte pe drum?
Chiria. — Ba n'a sri, c ruine, cu paveoa 'î-a fi
asta pocit . . . 'Mîam mucat limba de vr'o Spte orî

pn' aicî.
Guli. —
i eu 'mî-am mucat limba.
Aristia. eu —i •
.
Calipsia. eii —i . .
—
.
Chiria. Eaca i bîetele copile 'î-o mucat limba,

s^rmnelele dar nu*î uîta vorba, cucoan Nasta-
1 . . .
siîc par'
. . . c
nu vSd înc pe nime la bal ?
Afin. —
D'apoî înc nu'i vreme. .. Aice 'n laî,
pe la noî, lumea se adun de abia pe la nouS cea-
suri . . . 'acum îs de-abîa opt.
Chiria. Eleî —
mcar ... nu me mir aice 1 . . . . .
'n ET, pe la d-voastr, toate lucrurile se fac pe dos ...

dar pe la noî, în provingie, ne apucm de gîoc cum
amurgete ... i slav Domnului, precum ve^î d-ta,
nu ne merge prea ru. (îî "»*& talia).
Afin. —
(zimbind) Cu adevSrat.
Chiria. Da bine —
.ce-o sS facem noî acum . .
pan la nou^ ceasurî ? se idem aa, cuc, amendo ? . .
—
. .
Afin. Nu vrei sg mergei la teatru ? este lo- . .
jiea mea.
410 Chibia în iai
Chiria. — La ftiatru ? . . da ce parastuete în ast

sear ?
Afin. —O pies nou . . . Dou fete nineaca. o
Chiria. — Ef ! me duc, c drept se'î spun ... mg
nebunesc de rîs la cel ftiatru.
Afin. —Dac pofteti se mergi trsura mea . . .
'î
gata. (bate în palme. — Un fecior într) )i SC tragg la SCar.

Chiria. —
S^rut ochiorii . . . Aristio, Calipsio . .
venii cu mine.
Guli. — D'apoî eu, nineaca, s^ nu vin?
Chiria. —
Mata, puiule, rSmâî aici ca sS nu r-
ceti pe drum e<^î cu duduca Lulua ... (în parte) Maî
. . .
tii pozna ? poate s^ ne încuscrim maî târ<îu cu

. .
Afinoaea. (tare) Haî, fetelor.

(înpreun)
Chiria, Aristia, Calipsia.

Hatdet, hatdeî cu grbire
La teatru romanesc,
Unde relele din fire
Necruat se bicîuesc !
Afin, Lulua, Guli.

MergeY, mergeY cu grbire
Etc. etc. etc.
(Chiria, Aristia, Calipsia se poriies:: spre fund).
Chiria. (întorcendu-se Iute din salonul din fund) tii UUa,

drag cucoan Nastasiîc ? . . 'î-am pus la mân...
Afin. — Pe cine ?
Chiria. — Pe agai pe sptarul. *î-am prins maî

dinioare cu oca mic, la picîoarele fetelor în genunchî . .
i tronc 'îam strîns cu ua. De-acum poî sS 'î pri-

1
vetî ca gineriî meî ... Ce (îcî aa'î c's volintiroae } . . .
Afin. — i, pû, îî plac strinii ceî doî ?

Chiria. — Disperai tineri! . . Tocmai ce'mî tre-
CHIBIA ÎN lAÎ 411
bue ... ca i Aristia i Calipsia îs disperate fete . . .
Doamne ferete!
Afin. —
Dac'î plac ... ce se îc? se dee Dum-
ne(;Jeunumai se nu te cetî maî târziu.
Chiria. Da vorb'î —
se me cesc m'am ! . . c
cotorosit de o nevoe (în parte) Aî vra eu s'o v^d . , .
cu dou manine ca a mele. (tare) Cu plecciune.

(înpreun).
Chiria, Calipsia, Aristia.

HalfdeY, haidet cu grbire . c. 1.
Gulia, Afin, Lulua.

Mergef, mergelf, . c. 1.
(Chinta cu fetele îes prin fund. Afinoaea într în stânga).
SCENA IIÎ.
Lulua, Gulia.
Lulua. — (în pane) Oh l lu droU de figure ! (xuîncci)
Gulia. —
(în parte) Când at ave în calte minavetu
aici aî dura un corgent, de-ar iui urechile.
! . .
Lulua. —
(In parte) Lu dvoU de figure! mort dieu !
la drole de figure l (rîdetare).
Gulia. — uît la mine

(în parte) Dcc ! . . CC SC tot ! .
Lulua. MoHsieUr Guli ?

(se Hiai
apropie de Gulia) . .
sînt muli ca d-ta în provingie ? Ha, ha, ha . . !
Guli. — (în parte) Rîde de mine ? (tare i mânios) Ba

nici unul auglitu-m'aî . . . ?
Lulua — Par' c mâniet? te-aî

Guli. — Sg tii c m'am mâniet. Ce aî se rîî'
de mine ?
412 CHIRIA ÎN ÎAi
Lulua.— Apoî dac nu me pot stpâni-. . . ce se

fac ? ha. . ha, ha, !
Guli. — Ean ascult . pre legea mea .
— Ce
. .
Lulua. ?
Guli — Acu me duc acas. . . .
Lulua. — Cletorie sprincenat.

Guli. — Cum struncinat aî îs . . . ?
Lulua. Eî nu te maî roi aa, — nu'î ede 1 c

bine. Hai maî bine s^ ne gîucm înpreun.
Guli. — (înbiâiKjindu-se) De-a Puîa-gaîa ? orî de-a . .
Baba-oarba ?
Lulua. — Ha, ha, ha par' c'î la scoal ! . . , . .
Guli. — Ear rî^î de mine ? m6 duc acas? . . . .
(vrea se Xeas)'
Lulua. — (oprindu'i) e(^î, c'î fgduescsS'î dau pace

de-acum. Numai sS nu te uiî drept la mine, ear c
mS unfl rîsu.
Guli. Foarte bine —
m'oiu uita dea curmezi- . . .
ul cu coada ochîuluT, dac vreî.

.. .
Lulua. Ean spune'mî: tiî s6 gîocî ? —

Guli. ~ Haî, haî m'o învat un franguz s6 ! . .
gîoc carcanu ... Ea aa, i cu manele i cu picîoarele.

Lulua. — i se cânî ?
Guli. — Haî, haî 1
Lulua. — Apoî se gîucm înpreun tot balul . . .
Guli. — Da mata tiîse înpletetî din picîoare ?
Lulua. — întrebare par'c n'aî din laî Auc^Jî . . . fi !
Guli. — Nu te supera credeam c . . . fiind miti-

tic . . . poate c . .
Lulua. Mititic ? . .
(se înal pe verful picioarelor) Tc
poftesc
— Mcar
. .
Guli. ... c i bunica'î mititic, i'î de

vr'o epte-êcîde anî. Aa'î tot tremur capul . . .
Mata de câî anî eti ?

CHIRIA ÎN IAI 413
Lulua. — De cincisprezece . . .
Guli. — Treî-spre-ijece ?
Lulua. — Cincî-spre-(êce . . . qiiinze . . . (« d treî tifle)
Cinq . . . dix . . . quinze . . .
Guli. — (furios) îmî daî tifla 1 . . Ean ascult, mam-

zel . . . pre legea mea . . .
Lulua. — Guli) Cc mC TOg, (apropiindu-se de ? Ce ? .
Guli. — NitlHC domolindu-se) . . .
Lulua. — Ha, ha, ha Ear te-aî uitat drept la mine.

Guli, —
! . .
(în Eu, )eu, mc duc acu acas

parte) . . .
—
Lulua. Ear te-aî superat ? da iute eti . . . . .
Guli, — Se tii c's iute ... ca hreanu . .
Lulua. —
.
Haî se ne înpcm vrei ? d'mî . . . . .
mâna coace. 'n

Guli. — d (îî mâna, în parte) A draculuî fcti ! . . mc
sucete ca pe-un titirez.
Lulua. — Acum fiind c sîntem prietini, haî . . .
sS cântm i se gîucm Vreî, monsiu Guli . . . ?
Guli. — Bucuros dar ce se cântm frunzei . . . ? . .
verde ? . .
Lulua. — Ba nulas se'î cânt eu un cântic

. . .
care 'l-am au(Jit guvernanta ... cu gîoc la sfîrit-

la
Guli. — S6 te ved adic s2 te-aud îmî des-
. . . . . .
chid urechile 'n patru.

Lulua. — Dac's destul aa cum sînt ... îs des-
chise cât opt.
Guli. — Ha, ha, ha ! m'o pâcâlit.
Lulua. (în parte) CeSt Utl botl gUrÔfl . . . (tare) As-
cult . .
Guli. — Da cum îî cjic cânticuluî ?
Lulua. — Drin, drin, drin . . .
Guli. — Drin, drin, drin ? . . par' c's zurgalî de

sanie ... pScat n'am minavetu aicî
(în parte) Ce c 1 . .
'î-aî trage un corgent de cele ttretî.

414 Chtria in taî
(In vremea sceneî urmtoare, feciorii aprind luminrile de prin candelabre.

Salonul se lumineaz).
Lulua.
x-iul cuplet.
Aicî, în laY, de vreî se at rsunet,

La toi sg placTi sg fit chYar slvit,
Cel tnaî bun chip e sg product un sunet.
Un sunet viâ i de toY pre tubit
(sunând o pung).
Drin, drin, drin, drin, drin,

Drin, diririndrin, drin, drin, drin,
Drin, diririndrin, drin.
Lulua i Guli.
(fcend baUnse de cadri!).
Drin, drin, drin, drin, drin.

Etc. etc. etc.
Lulua.
2-lea cuplet.
AicY, ades, când e vr'o cununie,

Orhestru 'n bal rgsun' armonios.
Dar pentru mirY cea maY dulce-armonie
E, drin, drin, drin, sunet scump i voYos :

Etc. etc.
(tnpreun).

Etc. etc.
CHIBIA ÎN lAÎ 415
Lulua.
3-lea cuplet.
De vrei amor, dâ'Y ochit peste spate

i la prilej fii cam obraznicei
Ear de voescY sg aî în vecî dreptate
Cel mat bun chip e sS fact frumuel
Etc. etc.
(înpreun).
f
Drin, drin, drin, drin, drin.

Etc. etc.
(Trece un fecior cu o tabla de cofeturi).
Guli. — îra I eaca cofeturi I (alearg ia tabla i'î umple

Dc
huzunrile). Cclc CU fîstîcî SÎnt ? . .
Lulua. (alergând la tabla) Di las'mî l mîe mOH-

sieur Guli ... nu le lua pe toate.
Guli. — Pentru mata le-am luat, Lulua . . .
Lulua. — Mersi. (în parte^ Cest un charmant gar-

son, Dac'f aa, haî sS gîucm 'o polca.
(tare)
Guli. —
Haî 'o polc eîi sînî gata s^ fac ce
. . .
'î-a plcea ... (în parte) Tare mi'î drag fetia asta (se !
prind la polc i joc cântând).
(înpreun).
Polca, polca, vesel joc,

Polca, polca, te tubim I
Polca, polca . plinY de foc

.
Vesel noî te dSnnim !
(Ies amendoî în fund. Jucând i înping pe srdarul Cucule, care într).

416 CHIBIA ÎN lAÎ
SCENA IV.
CUCUle (într prin stânga în fund).
Na I c era se mg dee gîos diavolii se vede I . . c

balul s'o i început, de i n'o sosit înc nicî un mu-
safir ... Eu sînt cel d'ânteî dar ca prietin vechîu . . .
a cucoanei Nastasiîcî, îî de datoriea mea se vin odat

cu lutarii Am
adus de la agie vr'o doî epistaî
ca se eadg la
astzi un bal
. . .
dup form ... u

fr
în îua de
. . .
scar i
c
slujitori la 'n tind, n'are
nicî ifos, nicî ighemonicon.
SCENA V.
CUCUle, Afin (lesa din odaea sa, (Jicend â la cantonade)-
Afin.— )iceî luî domnu Timofti sg gteasc li-
monada. srdarul Cucule

(ve4Snd pe Cucuie) A 1 !
Cucule. — Eu
.
cel ânteî i cel de pe urm

! . . . . .
dar pururea credincios i supus slug.

Afin. —
Cel ânteî ? ba astcjî te-aî trezit prea . .
târcjiu, arhon srdar.

Cucule. — Cum ?
Afin. — O venit aliî înaintea d-tale.

Cucule. — i cine ?
Afin. — Cucoana Chiria cu tot neamul eî . . . înc

nu apucaser fecîoriî a aprinde lumînrile i dumneeî,
op o i fost aicî.
I . .
Cucule. — Mare pozna'i 1 . . Da unde'î, te rog? . ,
— Am trimes'o
Afin. la teatru ca sg petreacg pan
ce începe
s'a balul.
Cucule. — La teatru ? . . Da se vede c nu tii
ce gîoac în ast sear?
CHIBIA ÎN IAI 417
Afin. —O pies nou . . . Dou fete ô nineaca . . .
iiu'î asta?
Cucule. — Aî fcut pacostea 1 .
Afin. Ce pacoste ? — .
Cucule. — Apoi are se se mânie foc cucoana Chi-

ria . . . pentru c'î chiar piesa eî.
Afin. — Mri, las
arhon srdar Dac 'ncolo, . . .
pentru cel maî mic lucru ar fi sS se tot mânie uniî

i alii, când sS gîoac vr'o pies, apoî n'ar maî fi
chip de-a avea Teatru naional.
Teatrul este o coal

Unde 'nvei rilend voYos,
A te feri ca de boal
De-orî ce nrav urictos.
Acolo e criticat
în deobte fapta rea,
Dar persoana'Y respectat
Fie bun, fie rea 1
Cucule. —
SS dee Dumnezeu sS gîudece i cu-
coana Chiria ca d-ta dar par'c nu'mî vine a crede. . . .
Afin. Apropo —
tii pe cine 'î o ales gineri
. . .
cucoana Chiria?
Cucule. —
'î-o gsit ginerî însfîrit ? Slav Dom- . .
nului ! . . c
mult o maî umblat cutându'î cu lumina-
rea, bîata femee da pe cine liseî ?
! . . . .
Afin. —
Pe berbaniî ceî doî de care 'mî-aî vorbit
maî dgun(^î.
Cucule. — Bondicî i Pungescu ? . . Ce îcî ?
Afin. — Aa
— frate ... o ales o ales . . . pn' o cules.
Cucule. '^Da bine, soro . . . aceîa's nite târâie
brâu de n'au margini ... O fugit din Focanî ca s5
scape din mâna administratorului, fiind disbrca- c
ser lumea cu temecheriile lor De când îî pasc . . .
67417. n. 27
418 chibia'' ÎN IAI
eu ca doar 'î-oîu prinde cu oca mic i sS'î trântesc

Ia dub . . . Pan i maî alalteri m'am pus eu înadins
la cri cu eî . .
Afin.— i nu *î-aî prins cu vr'o cocrie?..

Cucule. — Nu.. . se feresc de mine, ca dracu de
tmîe ... i mi *î maî mare ciuda c 'mî-o luat vr'o
cincî-spre cjece galbinî.
Afin. — Din baniî d-tale ?
Cucule. —
A!., nebun sînt?..dar las' c nu
scap eî de Cucule. nu . . . . . de-oîu ti c s'or stre-
cura toi baniî agieî, am sS'î înha... Da . . . ean spu-
ne*mî: nu cumva's poftiî în ast sear la bal?
Afin. — Nu . .
Cucule.— Pgcatl
(Se aude în fund lutarii).
Afin. Eaca —
musafirii încep a veni Arhon
. . . . . .
srdar, primete d-ta boeriî...c eu oîu primi cu-

coanele.
Cucule. — Bucuros . . . (în pane) Maî bucuros aî primi
cucoanele. merg amendol înaintea damelor i a cavalerilor, carî într
prin salonul din fund).
SCENA VI.
Afin, Cucule, Poftiii la bal.
Poftiii.
Eatil-ne cu toî la ball
Venim vesel, ne-adunm,
Ne-adunm ca sS urm
Mult plcutul carnaval.
Vivat cet cariT dau bal
in plcutul carnaval 1
CHIRIA ÎN lAÎ 419
O dam (Afmoaeî).
Doamna mea, îT mulumim.

Baiu 't este minunat !
Un boer betrân.
Drept s^'Y spun, )eu, aferim !
Par* Cît 't halima, curat.
Toi.
Vivat ceY carit daii bal etc.
(Damele se pun pe scaune de lâng canape, care remâne slobod. Cavalerii

se pun în fund).
SCENA VIL
Ceî dinainte, Chiria, Aristia, Calipsia, Bondicî
i Pung"eSCU, (cocanî dând bragiil fetelor, le aduc spre canape),
Cfliria. — (întrând furioas i fcendu'î vent cu basmaoa). Audî

d-ta aa batgîocurl aa catahrismie
. . aa catigorie . . ! .
Afin. — Ce este, cucoan Chiri?

!
Ce-aî pit . . ? .
Chiria. — Ce-am pit Foarte'î mulemesc de ? . .
lozni i de ftiatru. M'am englendisit de minune . .
îmî vine sS plesnesc ... na

(în parte)
—
I
Afin. Cum ? cum ? . .
—
,
Chiria. Vaîl bate'l concina de auftor

. . care-a . . .
fi acela ... da ce are el cu fetele mele, de se leag

nitam nisam de dînsele ? Au^î fete ô ni- . . l Dou
neaca Eu cred, ca o proast, c'î vr'o istorie cu
/^ . .
moral ca din Apotichi ton pedon ... i m6 duc fru-

mos la ftiatru, fr
ca sS'mî treacS mcar pin gând
c oîu s6 mS vgd parastuind chiar pe mine , . ,
Afin. Pe d-ta? —
420 CHIRIl'A ÎN lAÎ
Chiria. — Da
bucic tet ... Ba înc
tii ? . .
ce?., sg mSmulime de boerî, cum m'am

arate la o
troenit în Pcurari, i cum îmî fac sprincenile, i cum
me sfdesc cu Ioana iganca, i cum mg chinuesc c
sg 'mî mrit fetele!., da ce are el cu mine?., ce are
el a înpri cu copilele mele?. aud?.. .
Afin. —
Las, cucoan Chiri... nu'î maî închipui
lucruri de pe ceea lume... Ce te superi degeaba?. .
Chiria. —
îmî închipuesc lucruri de pe ceea lume,
eii?.. da l'am vg(ût pe ahtoru cela... fcendu'î sprin-
cenile dinaintea oamenilor. 'mî-o venit un parac- Aa
sîn, c am eit din lozni... i noroc c'am gsit în
scara ftiatruluî pe sptaru Pungescovicî i aga Bon-
dicescu, care m'o întovrit aici. (artându'î) Eat'î a-
mendoî . .
(BondicI i Pungescu se închin).
Afin. — (în parte) Cine 'î-o poftit la bal?

Cucule. — Eaca (în parte) voîniciî meî ... am sg Ie
îeiî urma toat seara ca un prepelicar.
Chiria. — Doamne de 1. . s'ar face Guli maî mare,
ca sg scrie i el pes de ftiatru . . . am sg'l pun sg
toarne o pes auftoruluî . . . da tiî? sg se sature.
(Un fecîor aduce îngheate).
Afin. Eî bine, bîne — treacg'î mâniea acu . . . . .
i îe o îngheat, doar te'î maî rgcori ... De care pof-

teti? de almâe?
. . . .
Chiria. — Ba
c'mî strepezesc diniî... d'mî
nu,
de cea roie c'mî bate maî bine la ochî. «e îngheata)
Rgce'î, mmulica mea ca o gheggrie. (sufliîn farfurie) Mg
1 . .
furnic nu tiu ce pin verful nasului ... Pune'î în

gând, soro, c
maî an ter la earmaroc, la Flticenî,
mg duc la un cofetar ca sg îeu îngheat el îmi tri- ;
CHIRIA ÎN lAÎ 421
mite respuns c
s'o mântuit înghegitele pe (îua aceea,
îl poftesc atuncî la oblonui trsurii i 'î (;Jic ritos :
monsîu cela, maî destupi o putin pentru hatîrul

meu I i el s'o mâniet îcena
. . nu'î de la c Gogo-
mnetî ! . . Curiojî îs nemii itia !
(Toî lîd cu hohot).
Chiria. — Dec ! . ce 'î-o apucat ? Eaca

. frate I .
mg rog, boerî, de mine rîdeî d voastr?.. Eî, apoi

se vg art eu cum se rîde . . . (rîde cu spasmmî) Mî c
mare nu tiu cum îs boerii'Eenîl
(Merge de se pune lângâ Aristia i Calipsia în faa publicuhiî).
Cucule. — (ctr
i Pungescu) Domnilor, nu meta-
Bondicî
hirisiî în ast sear un stosior ceva?

Bondicî. —
Cu mare plcere, domnule director.
(încet lui Pungescu) Pil Pungcsculc, i pc umi aport . .
Pungescu. (încet iui BondiclJ OarC

D colb
?
Bondicî. — (asemene) agieî pe sdreaven.

Pungescu. — De (asemene) la mcrtcpca ?
Bondicî. — capen . . .
(Se pun la masa de cri).
C.cule. — (în parte) Doamne, de 'i-aî prinde cu

vr'o cocrie 1
(Invremea acestor cuvinte orhestrul începe a executa o polc en sourdine, care

ine necontenit. — Cavalerii pe rend poftesc d;imele la joc i merg în salonul
din fund. — Chiria, Aristia i Calipsia rimân pe canape).
Chiria. (tn parte) Na — ... c se începe staeru ! (feteioi)
inei-vg frumos, i nu de posomorite, c'o sg fii aa

vie cavaleri! se ve pofteasc mai zimbiT mai . . . . . .
zimbiî, soro drag maî tragei cu coada ochiului. ..

. . .
ca altele. (împarte) Doamnei de n'am 'acum ca pe pi

la cele-1-alte baluri. .. Se stm pe loc, i cum cîc aice :
422 OHIllTA ÎN lA.Î
se facem patiserie. (artând damele care joc) Eaii privete!

. . . .
toate moachele 's poftite pe rend numaî a mele . . .
ed loculuî par' c's înfipte ... Se ve^î n'or sS se c

misce toat noaptea I (se scoal).
Un filosof fard mînY

A fost, ci de prere ca,
C la cas de pirint
Copit muli sînt o avere !
De 'X aa, eu pot se îc

C's bogat, am comoare,
C de l n'am banY nicî chic ..
Am avert nemictoare !
(arata fetele).
(Merge în fund în salonul de joc).
Pungescu. — tos
Cucule. — Mare noroc aî, domnule I
Pungescu. — Nu fi dg diochî . . . mS pate bine

norocul crilor.
Cucule. —Se gîurî c 's msluite.
Pungescu. —Oriste ?
Bondici. — Ha, ha, ha galnic maî eti, ar-
I c
hon srdar.
Chiria. (în parte, apropiindu-se de mas) îra da CU UÎta- !
sem c am doî gineri numai buni ca s6 'mî gToace

. . .
fetele, (tare) Arhon sptar . .
Pungescu. — Poronc ?
Chiria. —Este o persoan care ar dori foarte

mult sS gîoace o poalc cu d-ta.
Pungescu. —
Cât de rû îmî pare dar me . . .
strînge o cism dS mS usuc ca o prun pe strein.

Chiria. — an Tronc
parte) Arhon ag 1 (tare) ?
Bondici. — Poronc?
Chiria. — Nu metahirisiî poalca ?
Bondici. — Cum nu, cucoan dar ? . . îs cernit.

Chiria. — Aî perdut vr'un neam ?
CHIRIA ÎN lAÎ 423
Bondici. — Pe strbunul meu.

Chiria. — Dumnecêu se '1 erte.
(Se apropie un cavaler de Aristia i Calipsia, ca cum ar cuta dam de joc i
dup ce le privesce prin lornîon se deprteaz).
Chiria. — caca uiî cavakr

fzrind cavaierui) Hal . . . . .
d Doamne par' de gîoc ?

1 dar c cat dam . . . .
slav ie Doamne c'o sS 'mî pofteasc o fat. Ba1
nici hâcî ? vaî bate'l cucu milîord ... cu orbu gi-

. . !
nilor... Ufl ear o se facem patiseriei (se pune pe canapea).

(Un fecior trece cu cofeturi).
Pungescu. tos — 1
Cacule. — Nu pot se bat mcar o carte 1 . . ce

ghinion ! . . êce galbinî pe valei
Pungescu. (întorcând crile) PHc 1
Cucule. —Ear plie ?

Bondici. — Aî goan de fante, neniorule.
Cucule. — (In parte) Haide, haî, 'îoiii da c eii
acu goan.
Chiria. — (feciorul cn tabiaua) Mî fccîor, vln 'ncoa-
Ce . . . (întinde basmaoa 'o umple de cofeturi) Ea aa 1 încaltC n'oiu
idea o noapte întreag degeaba la bal pgcat . . . c
nu maî am o basma Alt dat am s'aduc o fag ! . .
de perin i s'o umplu cu verf.
SCENA VIII.
Ceî dinainte, Guli i Lulua.
Guli i Lulua (joc).

Pol ca, polca, te Yubim 1
Polca, polca plini de foc. . .
Vesel noî te dnuim 1

424- CHIRJA ÎN lAsi
Chiria. — Eaca Gulia! cum gîoac de frumuel,

dragu mamei ! . . par' c
'î un titirez Numai voî 1 . .
stai locului ca turnu Trisfetitelor Guli Guli . . . . . . .
—
.
Guli. Aud, nineaca (vme lâng chiria). . . .
Chiria. — Vin, Guguleo, de'î gioaca îacele . .
Guli. — Bucuros Hai', Aristio . . . îac . . .
Aristia. — Baiu.
Guli. — Baiu ? . . Haî mata, îac Calipsio.
Calipsia. — Baiii.
Chiria. — Baiu. baiii ? . . Ean ve<île c se i fa-
solesc acu ? . . Mri, ean se ve art eu cum se gîoac
polca. Vin' încoace, Guguleo ... ce atâtea marafe-
turi . . . (joac cu Guli, cântând).

Etc. etc.
Lulua. (cu mirare luî Pungcscu) MonSteUr . . . mOH-

sieur . . .
Pungescu. Mademuasel — j^
Lulua. — De ce aî tras acu pe riga dedesubtul

crilor ? (se deprteaz).
Pungescu. — uuiburat) Eu ? (în parte) M'a zritr gân-
ganiea 1 .
Cucule. — Aud Hal cocarule, cu de-aste 'mî ? . .
umbli c ? . . bine te prinseiii. . .
Pungescu. — Cg}. .Ce vorbe domnule sînt alea, ?
Cucule. — Ce vorbe da de când vS pasc eu ? . .
cu prjina ? . .
Bondici. — Domnule! numai bobocii se pasc cu

prjina Au(Jitu-m'aî ? i boboc e fecîoru ttâni-tû.
. . . . . .
Pungescu. — Boboc ? ba <Ji, neneo, cocoge gâscan. . .
Cucule. Gâscan eii ? gâscan ? (d o palm Iuî Pun- . .
Na, gâscan
gescu) ! . . SS te 'nve eii a batgîocori oa-
meniî stpâniriî.
CHIRIA ÎN lAt 425
Pungescu, — Aoleo 1 . . 'mî-a scpratr pS din-

ainte . . . (fuge de Ia mas i vine în dreapta, dregendu'î frizura).
Toi. — (viind din fund) Cc

CC s'o întîmplat ? cstc ?
Pungescu. CinC a datar

(amestecându-se între musafuî)
O palm ? . . Cine a primitr o palm aud ? o 1 . . . .
palm ? . . brea! brea ce scandal

. . 1 . . ! . .
(înpieun)
Poftiii. Bondici ii Pungescu

VaY ce întîmplare
1 ! VaY! ce scandal mare !
Stau încremenit. Siaii încremenit.

Aa scandal mare De cîud, turbare,
îu s'a pomenit. Me simt ameit.
Cucule.
Ah ! ce bine 'mi pare
C 'Y-am cptuit.
Fie scandal mare ;
Eu *mY-am respltit.
Bondici. — Domnule . . . satisfacie se ne daî.

Cucule. — Satisfacie ? . . Ean ateapt . . .
(uer tare. — Vin doî epistaî).
Chiria. — (astupându'î urechile) Camacsî ! . . c m'o asur-

(Jit . . . par' c 'î în codru.
Cucule. (epîstailor, artând pe Bondicî i po Pungescu) Pu-
nei mâna pe d-luî i pe d-luî.
Bondici. — {în parte) Am codlgbit'o 1
Pungescu. (asemene) To esfecHsU !
(Epistaiî pun mâna pe aniendoî).
Chiria.— Pe arhon aga i pe arhon sptar ! .
ce catahris arhon srdar?.. îî aista,

Cucule. — Nu un cuco^nfî... Am 'î nici catahris»
poronc de la Departament s6 'î opresc.
426 CHIBIA ÎN lAÎ
Toî. — Da pentru ce ?
Cucule. — Pentru c unu Bondicî i 'î cela-I-alt

Pungescu: doî cocarî vestii din Focani.
Chiria. — Coi Vaî de mine
(ipând) . . . ?
Cucule. — Care o disbrcat lumea cu temecheriî

i crî msluite Aî îneles acu . . . ? .
Chiria. — Coî. Coî..

(ipând^ meî? Va- . . . ginerii . .
leu! am dat cinstea pe ruine... Ah! Ah! (lein).
(Afinoae, Aristia, Calipsîa i Guli, pun pe Chiria pe canape i caut s'o

desleine. Damele vin lâng canape. —Cucule, Bondicî, Pungescu t epistaij
în stânga. — Fundul sgeneî îî slobod).
(Repns).
Corul.
Vat ! ce întîmplare ! etc.
Cucule.
Ah ! ce bine 'mt pare. etc.
Bondicî i Pungescu.
Vat I ce întîmplare 1
M^ simt prpHdit
Groaza 'mt este mare . . .
De-acum m'am topit I
SCENA IX.
Ceî dinainte, Bârzoiu.
Bârzoiu. — (întiând prin salonul din fund, Care 'î cucoana

de gazd aici ? . .
Guli. — (alergând la Bârzoifi) Bbaca 1 . . bbaca !., o ve-

nit bbcuaî . .
CHIBIA ÎN IA i 427
Bârzoiii. — Gugulea bbacî ... m srut. -cu gias tare).
Care'î cucoana de gazda?., cea cu balul?..

Afin. —
Cine rcnete aa ? . . (întorgându-se) Ce vSd ? . .
cuconu Grigori Bârzoiu 1 .
Bârzoiu. —
Eu i cu mine, cucoan drag ! . .
Unde mi'î Chiriuca cu puii?

Guliâ. Nineaca ? —
o leinat, babac. . .
Bârzoiii. —
Ce îcî, Guguleo ? ear o leinat ? mri, . .
ce 's marghîoliile aiste ? (merge ia Chîria) Ama 1 . . ha ! fru-

mos îî maî edel.. Ean ferii într'o parte, c eu îî"
sînt popa. Acu o se 'nvie ca o musca de earn . . .
(îl bate în pa'm cât poate).
Chiria. — (resrind) Carnacsî ! . . Ce ved ! . . dluî ? .
Bârzoiu. — (serios) D-luî banul Grigori Bârzoiu . . .
ot Bârzoîenî... i sogul d-tale tocmai din vremea vo-

lintirilor.
Pungescu. — sta socru, nene Bondicî (luî Bondid) 'î ?
Bondicî.— Neschi, (oftând)
Pungescu. — Urît tat a maî avutr.

Bârzoiu. — înglegî, cucoan, de ce mS aflu aici
în Eu, pe la ceasul aista, în loc de a hori boerete
la moie dup obiceiu
. . . ? .
Chiria. (tulburat) în e — leg. (în parte) îmî vine . . . . . .
lein la inim.
Bârzoiu. —
Potrivit revauluî ce 'î-am scris din
15 urmtoareT, anul 1844, am venit
a te umflu s
din E
cu nepus în mas Haî ... Brustur i . . . c
Cocîurl ne ateapt cu preoii...
Chiria. —
Brustur i Cocîurl scptaiî ceîa ? 1 . . .
nite rzei Nu i'î greii se vorbeti, frate ?

! . .
Bârzoiu. —
Ean tace'î gura cu fleacuri de aiste . .
Bu^î cuvinte ? scptai r(^Sî . da noî ce sîn-

. 1 . . 1 . .
tem r împSraf cu steoa 'n frunte ? scoborîî cu hâr- . .
zobu din cer ? .

423 CHIRIA ÎN lAÎ
Chiria. — Hârzob sau nehârzob ... nu tiii . . . dar

cât pentru familiea luî Brustur i Cocîurla . . . me
închin cu plecciune rc^^î i . . . alt nimica.
Bârzoiu. — Cucoan
Chiria ... se tii d-ta, r^- c
(Jeiî din (îua de ast-^V, aii fost cele maî marî familii
în vremea veche. Eî ati aprat eara i au scpat'o
cu peptul lor din mâna dumanilor, pentru pe c
atunci tot românul era viteaz i tot viteazul era
boerîu boerit pe câmpul resboîuluî în faa Patriei
. . .
întregî . .
Chiria.— Eî ! car aî se începî cu litopisiu . . . MS

rog, agîunge'î.^..
Bârzoiu. — în sfîrit . . . vorb mult srcie I .
Brustur i
Cocîurla sînt fecîorî de oamnî cu moi-
oarele lor, cu bnioriî lor . .
Chiria. Cu vitioarele lor —le tiii . . . . .
Bârzoiu. —
Gospodarî buni i nedatorî cu nimic
nimruî înSlesu-m'aî, cucoan ?
. . . nu 's datorî nicî . .
c'o lecae, pentru c

nu 'î ridic nasul maî sus de
cât se cuvine ... ca de-alde d-ta, care vreî se te 'nali
ca cîocârliea .. i viî pin E, cale de <êce pote, ca
.
s6 'î facî fetele de rîsul lumeî ... i ca se le gsetî

brbaî ca de-alde Bondicî i Pungescu .. nite târâe .
brâu, ce sorb zestrele cu lingura...

Pungescu. — (lui Bondid) Aoleii ne-a pocnitr în !
plrie.
Bondicî. — (asemene) Gliîuju draculuî 1 . .
Bârzoiu. (luând pe Chiria de mân) Haî la BârZOÎenî,

la locul nostru ... i nu maî umbla dup caî pe preî.
Chiria. Sufletele — . .
Bârzoiu. —
Haide 'i îc ast-(jî i nu maî lungi
vorba . Trsura ne-ateapt la scar cu lucrurî, cu
. .
tot.
Guli. — (îa parte) i CU minavctu meti.^ (îes cu fug).
CHIRIA ÎN lAÎ 429
Chiria. — Tiranule 1 .
Bârzoiii. dac'î place — Aa

alt dat se . . . . . .
tiî de la mine o vorb btrâneasc: Nu te 'ntinde

mai mult de cât i'î oghealu Haide .. . . . .
(Guli vine înapoX cu minavetu).
Chiria. Ear letopisie ? destul —

eaca vin . . ! . , . .
maî stî c
doar nu daii Ttarii... se 'mî îeu mcar
(îua bun de la prietini mî avan maî eti! . . . ! . . c
vine în faa publicniuî i face compliment) Cu plccctune, bocrî d-
voastr.. copilele le-aî vecjut. eat-le's. Aristio, : . .
Calipsio fetele vin lângâ dînsa) Aistc's, cuiîî le-aiii

. . . pro-
copsit de dou-êcî 'atâî de anî .. Una 'î de i6 .
pe 17, i una de 18 pe 19.. îî înplinesc la lsatu .
sgculuî Precum le videî ... îs tinerele, frumuele,

. . .
curele, harnicele, cu ghitarda lor, cu cadrilu lor,

cu franuzasca lor. Parte frânge, madmuzel?. .
Fetele. — Vi^ marnan.

Chiria. — Le aî auît ca apa ? . . 1 (fetelor) Le piese
vu, monsîo cavaler din Eî ?
Fetele. — maman. Ui^

Chiria. — Eî minciuni v'am spus 1 ? Ce îceî ? v^
. .
place Ascultai-me pe mine,

? . . e eu tiu ce tiu . .
nu perdeî chilipiru de la mân.

Fetele 's bune
De mritat
îs de minune . , .
V'o spun curat.
Toi
Ila, ha, ha, ha.
Chiria (lapubuc)
Frun<;lîl verde mcie
Pan' a nu pleca din E
430 CHIRIA ÎN TAÎ
Spunei'mY, m^ rog. îndat?f,

De v8 place vre o fat,
Cuscr 'n E ca sS mg fac
Lut Bârzoiii sS 'X vin de hac.
EalS-le's bibici hazlie,

Pupuice . . . seamSri mie.
Vreiî ba soacr sS
saii fiu ?. .
Fora 'n palme ca s'o sciQ.
Bârzoiii — D'apoî vin a(^î.
Toi.
Felele 's bune
Etc. etc.
(Bârzoiu apuc pe Chîria de mân i o trage spre ua din fund. — Gu-

li, Aristia i Calipsia ÎY urmeaz- —
Cucule face semn epistailor ca se duci
pe Bond ici i pe Pungcscu. — Poftiii la bal se închini la familia luî Bârzoiu,
riênd cu hohot).
(Cortina cade).
CHIRIfl IN PROVINCIE
PERSOANE ACTORI
Cucoana Chiria D nul Milo.
Grigori Bârzoiu, soul eî > Teodoru.
Guli, copilul lor ... , » Luchian.
Lulua, orfana D-la Gabriel.
Safta, sora lut Bârzoiu D-na Sftica.
D-nul ari, profesor francez D nul Gatino.
Leona, tânSr laan > Bosie.
Ion, fecTor boeresc » Stefanachi.

Treî rani » * ^*
erani, — Jandarmi. — Pcf.iî la mas. - Un curcan.

CHIRIA ÎN PROVINCIE
CHIRI/Î IN FROVINCIE
COMEDIE CU CÂNTICE, IN 2 ACTE.
Representat pe teatru naional din laî, în beneficiu d-uî

/Ailo, ia 1852.
ACTUL I.
Teatrul represint o ograd de boereasc Ia ear.

curte —
în stânga casa
Chirieî cu cerdac i cu ferestre pe scen. —
în dreapta, lâng cujisele planului
I-iu, o canipe de earb încunjurat de copaci. — în fund ostreile i poarta ogr-
4el. — Lâng cas o porti în zaplaz, care duce în grdin. — în deprtare se
vede satul.
Scena se petrece la moiea Bârzulenl.
SCENA I.
Clliri21. (^1 costum de Amazon intr clare pe poart încunjurat

de ranî)
(Arie din Scara mâei : Tâlharii).
eraniî.
Dreptate, dreptate
Ne f.
Cucoan, dreptate
Ne d!
67417. II. 28
434 CHIBIA ÎN PROvmgiE
Chiria.
Ce vret voî ? . . dreptate ?
eranii.
Aa.
Chiria.
Cu bicîul pe spate
V'otîl da!
(înpreuni
ranii. Chiria.
Dreptate, dreptate Cu bietul pe spate

Ne f. Vota da.
Cucoan, dreptate V'otii da efi dreptate
Ne dl Aa.
Chiria. (ameninând Sraniî cu cravaa) TacS vS gUra, mo-

jicilor.
Uneran. —
D'apoî bine, cucoan pScat de . . .
Dumne(Jeii sS ne lai a fi de batgîocur ?

Chiria. — Ce batgîocurS? Ce batgîocur ?.. Cine
v'o batgîocorît?
Îranii. — Cuconau Gurlui.
hiria. — Guli mincîunî spunei ?Ce v'o
. . ...
fcut ?
Un ran. — 'Mî-o ucis un viel venat. la

Altul — i mie 'mî o dat foc bordeiului cu ci'u-
bucu de hârtie.
cel
Altul. — i eu 'l-am prins iind calea Mriucî.
Chiria. — Tist, beivilor. bine v'o fcut .. sufle-
elu... De ce nu vg pzii vieii i Mriucele?. . . Aa
sS pii . . . Haî, lipsii de-aicî.
CHÎRIA ÎN PROVINgiE 435
Un eran. — Da'î p^cat, cucoan, se nu laî pgu-

bai . . . D 1 dac
nu neom jlui la d-ta care ne
etî stpân vecînic . . , la cine sS ridicm glasul, sg-
raciî de noîl
Altul. — Am ajuns maî rSii decât iganii
Chirla. — Au(Ji'î ? . . au<5Ji'î, opârlaniî Eî; apoi ! . .
s nu'î îeî la msurat cu prjina de falce ?.. Afar

mojicilor, c vS tiii eu de mult c sînteî buni de
gur i r€î de lucru Afar. . . .
ranii. — Cucoan . .
Chiria. — Periî din ochii meî...c vS îeîi de

fug cu calul, (rpede calul spre cY).
(înpreun)
eraniî, (fugencî) Chiria, (furioas).
Dreptate, dreptate Cu bietul pe spate

Ne f. Vota da.
Cucoana, dreptate V'oiu da ett dreptate
Ne dl Aa.
SCENA II.
Cniria, dup ce a alungat eraniî clare, se întoarce i vi ne în fafa scenei).
Vaî de mine cu nite eranoî, n'ai cap se tr- c

etî de rul lor De abiea am eit puintel la prim-
m
1 . .
blare ca se maî rcoresc i par' dracu 'î-o c

sm
. .
scos în cale 'mî tulbure Ear m'oîu fi fcut ro- . . .
ie la fa
ca un staco. (strg) Ioane Ioane 'apoî . . . 1 . .
ast fel hurduc i gloaba asta, m'o apucat de vr'o c

apte orî sughiu p^n'acu ... (strig ear Ioane... Ioane!
Eaca somnorosu ear o fi adormit în podul grajdîuluî c
m
. .
i nici c'o vie s

coboare de pe cal Ioane s
m m
. . . . .
Ioane srcan de mine c'or

. . . ! . . lase s s
436 OHIRIA ÎN PROVÎNgifî
ed toat îua clare ca un jndar . . . (strigi furioas)
Ioane Guli. Lulu

. monsîu
. . . . . . . arl . . . Cum-
nic . . .
SCENA III.
Chiria, Guli, arl, Safta, Ion (ion vine alergând dintre
culisele din âreiyia. Ceîa-1-alî Ies din cî s5 i se cobor din ceidac).
Guli. — Cine mS chîam r . . nineaca !
Safta. — Ce este? . Ce este?

— Qui diable A/i madame!
.
arl. ? . ! .
Ion. cucoan. Eaca, ea — Aud, . . . .
Chiria. — Da veniî a^î de mS coborîî de pe

cal . . . Ce, Doamne eart-mS 1 . . . aî adormit cu toii?
(Ion SC pune dinaintea calului i'l apuc de zbale ca sS'l ie. CeY*-l-alî se
adun înprejurul Chinte!).
Guli. Ba nu, nineaca dar — . . . învam Telemac
cu monsiu dascalu.
Safta. —ieu fceam dulceî în cmar, cumn-
ic.
Ion. — i eu. ..
Chiria. — Tacî din gur ... c eti înc cu ochii

plinî de somn . . . ine calu . .
arl. — (apropiindu-se de Chiria) Madam cocona . . . sari in

braî a me.
Chiria. — cochetând) în braele d-tale, monsîu arl ? .
Eti foarte galant îns mS tem . . . . .
arl. — O ! non te tem ... c sunt vurtos.

Chiria. —
Nu de-aceea ... c i eu îs uuric ca
o pan; dar apoi ... sg sar în bragele unui cavaler...
nu tiu de se cuvine? .
arl. Daca non vre — la mine, sari la Ion... (în
parte) J' aime mieux ga.

CHIRIA ÎN PROVINQIE 437
Chiria. —Eî; dac vroetî numaî decât, monsîu

arl . . . aine-te c sar.
arl. — No . ., poftim . . uite^ deux, trois.
—
.
Chiria. (srind) Hup.

arl. — CristH uuric ca un pan
(tn parte) nterci.
Chiria. —
. . .
lî nostim franguzu
(tn partea (tare) Aî . . .
vec^Jut agilitaoa mea? Ioane... du calu la grajdîu i'l

adap ; dar s€ nu'î scoi aoa Auc^Jî ? . . .
Ion. (câscând) Aud. (duce calul între culisele din dreapta).
Chiria.— Ho. . . c par' c'î sg ne 'nghiî . . . face

o gur cât o ur.
Guli. — Nineaca . . . las' se mS suîti i eu pe cal.
Chiria. —
Ce face? ca sS te trânteasc:* ba nu, . . . .
Gulia mamei.
—
Guli. Pe mata cum de nu te trântete?
Chiria. —
Eu am învat la E, la manejrie . .
(în parte) Numaî CU tiij câte buiturî am mâncat . . .
d'apoV d! dac moda . .

'î . . .
Guli. — (scâncindu-se) Eî nincac, las' s^ mS . . .
primblu clare mcar numaî pin ograd. . . .
Chiria. Baiu —
'î-am maî spus odat nu . . . c
vreii . Nu m6 supura maî mult. Maî bine, apuc-te
. .
de 'î înva franguzasca cu monsTu arl ... mg c

iî o mulime de parale, trântore.
Guli. Baiu i eu —
M*am sturat de carte. . . .
arl. Monsieur Goulitze — iaisez vous quand . . .
poroncesc madam nenec.

—
Guli. Madam nenec <în parte) franuz stropit. . .
—
.
arl. Ce spus ? (în parte) Cre moutard ,il m'a- . ,
gace toute la journie.

Chiria. — Nu te potrivi, monsîu arl, c co- 'î
pil înc.
arl. — Oui copil obraznic. . . . . . .
Chiria. — Ce dac are duh, Gulia ninea- sg'î facî

438 CHIRIA ÎN PROVINgrE
cî . . . (scruta pe Guii) Imî seamcn mie . . . bucic t-

et. Haî, dute cu domnu profesor de înva frumuel,
c 'i oîu face strae de moda nou.
—
Guii. Da ... cal mi'î cumpra?
Chiria. — Cum s'a face bbac-teii ispravnic.
arl.— Allons, Goulitze venez donc. . . .
Guii. — Eaca, mosîu .7V vene. . .
(arl i Guliâ se primbla Inpraun prin ograd, citind pre o carte i din
vreme în vreme 4ic tare : CulypSO 7ie pOUVaît Se COHSoler du

depart d'Ulysse),
Chiria. Uf! — Doamne! c mare cald îî!..Haî
sub copaci, CUmnicO. (merge în bosquct).
Safta. —
(urmând pe Chiria) D'apOÎ l d-ta, SOrO, dX
minte s'alergî clare în luna luî luli ? îî pi ceva în-
tr'o ^\.
Chiria. — Ce se fac, soro, dac'î moda ... i dac
*mî place . . . Oîu cjice i eu ca Ferchezîanca
Hop, hop, hop,

La galop,
Când alerg calare,
Hop, hop, hop,
La galop,
Inima mea sare.
Hop, hop, hop,
La galop.
Când sînt armozoana ;
Hop, hop, hop.
Ia galop,
leîi lumea de goanH.
Ce plcere de-a mare fugi în fuga

Pe-un uurel ca un ogar.
cal sprinten,
Câte-o datîl alivanta pe spinare . . .
Dar ce'mi pasîi.. dac 't moda, n'am habar.

.
Hop, hop, hop,

La galop,
Etc. etc. etc.
CHIRTA ÎN PROVINgiE 439
'apoî trebue sS tiî, cumnica, de când m'am c

desbrat de Calipsia i Aristia ... de când însfîrit
le-o mritat brbatu-meu cu Brustur i Cocîurl . . .
pare c'am întinerit de 20 de anî îmî vine tot sS . . .
sburd ... c, Doamne! mult m'am maî necjit prin . .
Es cela ca se 'mî gsesc gineri tiî? . . . . .
Safta. tiu —
c(ûseî în manile unor cocarî?
. . . .
Chiria. —
Cine dracu sS'îf cunoasc? acu toi îs
îabrcaî într'un fel i nu poî alege care 'î boer, . . .
care 'î cocar Dar ce- o fost s'o trecut. De trii anî
. . .
de când m'am întors la moie la Bârzoîenî . . . î'am

i uitat.
Safta. — Bine aî fcut.
Chiria. — Heî
când ar da Dumnezeii se mi se
! . .
înplineasc gândul aî da epte srindarurî. . . .
Safta. —
Ce gând, soro?
Chiria. —
Ahl cumnica, sS ine fac isprvniceasl..
alta nu doresc pe lume Isprvniceas cu jndarî ! . .
la poart i 'n coad.

Safta. De ce nu ?— . . Te 'î face i d-ta ca alte
multe Doar a isbuti
. . . el frate-meii la E unde '1-aî
trimis . . .
Chiria. — Aa ndgjduesc. . . c i noî . . . Damne-

tie câte-am ptimit la 48 ... ca patrioi
i,leii Las' . . .
c ne-o perit vr'o cjece capete de vite; dar apoî îî

aducî aminte ce friguri o avut Bârzoiu ... i cum m'o
durut mseox care am scoso! ..
Safta. — Aa
aa ... . . .
Chiria. —
De aceea 'l-am silit pe brbatu-meu se
mcarge la E
ca s?? cerce a cpeta isprvniciea de
aice din inut Doar i el are driturî ... ca pa-
. . .
triot. ca ptimit
. . Nu 'î vecjî, acu, care de care . . .
are pretenii sS între în slujb sub cuvent *î-o . . . c

iost fric la 48?..HelbetI dac 'î pe-aceea apoî . . .
440 CHTBIA ÎN PROVINCIE
i noi avem temeîurî . . . Ad-î aminte ce groaz '1
apucase pe Bârzoiu ... c striga i pin somn c'o ve-

nit zavera.
Safta. — Aa . . . aa . .
Chiria. —II.. când s^'l vSd de-odat intrând pe

poart cu doî jndarî . . . tii? 'î-aî sri în cap.
. .
Safta. — D'apoî eu . .
Chiria. — Maî cri, cumnico? tras'aî în

Safta. — Tras, soro c nu toat îua ... alta fac . .
Chiria. — i ce îc crile ?
Safta. — Menesc a bine 'Mî-o eit êce ochi de . . .
caro .bucurie
. . lâng riga de trefli
. . . frate-meu, i . . .
dedesubt triî ochi de cup drum trebue sg vie . . . . . .
negreit ast-^î ... i se'î aduc^ veste bun.

Chiria. —
SS te-aude Dumnezeu Atuncî sS veqlî, . . .
soro, cpinî de zahr sS nu poi dovedi cu dul- . . .
ceile . .
Safta. Eaca pozna, —eîi 'mî-am uitat belteoa c

pe foc i m'am luat cu vorba
. . . . .
Chiria. —
Nu'î nimica ... o belte maî mult saii
maî puin pentru o isprvniceas nu'î cea pagub . . . . .
Gan spune' mî, te rog (îî vorbesce încet, în vreme ce scoate un

, . .
port-igar din busunar).
arl. — (înfund) Dis donc comme moi, Gouliize:

Calypso ne pouvait se console r du depart dÛlysse.
—
Guli. Calypso ne pouvait d* Ulysse.
arl. — (în parte) Cvi gamin ii nt'agacejolimcnt ! . . .
Safta. — c
Ear îî sg tragî tîutîun, soro? Par te . .
ved ear c'aîs te înbolnvetî.

Chiria. — Ba nu, soro, c'aa'î moda. Dac sînt
armazoanc, trebue sg mg deprind cu gigrile . .
Safta. — Mg mir ce gust poî gsi sg pufuetî din

gur ca un neam?
Chiria. — Ce gust ?
CHTRIA ÎN PROVmgiE 441
Toata lumea a^î fumeaz,

Scoate fum pe nas, pe gât
UniY moda imiteaz
Alt fumeazâ de urât.
Omenirea 'î o igara
Care se preface 'n scrum ;
i amorul cel cu para

Arde i se schimb 'n fum . . .
NumaY fumurt ve^t aice

La femeî i la bârbal
Toî fumeaz pot dar <Jice
. .
C
,
's mat toi înfumurat.
Safta. — Cum înfumurai ?.. vrei se <îcî afumaf ?
Chiria. — i una i alta. . . dar. . . ean spune'mî,

cumnic, ce face Lulua?
Satta. — grdin. ÎX în
Chiria. — Bîeta copil I.. De când o murit cu-
coana Nastasiîca Afinoae, nineac-sa, i am luat'o
sub epitropiea noastr... mi 'i ca o nor. drgu
Safta. —
Maî tii ? poate se'î fiî soacr cu vreme. . .
Chiria. — îst ; aa am chibzuit treaba cu brbatu

meu . . . Lulua are zestre bun Guli asemine . . . . .
maî potrivii unde s^'î gsetî?..

Safta. —
SS'î caui cu luminarea . . .
Chiria. —
Numai atâta m^ îngrijete Lulua c
nu bate nici de cum cu Gulia i'î tot trist de . . .
când o rSmas orfan ... ba înc câte odat par' c

se perde . . . nu'î în toate minile.
Safta. — Nu bga de seam, c înc'î tenSr.
Chiria. Ce tener?.— 'î de vr'o . c 15 anî. .
când s'o nscut Guli, era de un an . . . îmî aduc

aminte ca acu la Sân-ChetrU
. .
(vorbind îi caut chibriturile).
. . . .
De oare ce 'mî-am fcut chibriturile ? Haît ... . . c

le-am prpdit pe câmp (tare) Monsîu arl?
arl. —
(înaintându-se). Poronccsc madaoi.
442 CHfRTA ÎN PROVINCIE
Chiria. —
Nu cumva aî fosfor cu dta?
arl. (aprincjend un chibrit) VoUu madame (în parte) EUc
fume comme un caporal,
Chiria. — (aprinêndu'î o gigar groas) McTci . . . VouleZ
V0U5 aussi boire une cigarre ?
arl. — (în parte) Aie . . . aie . . . cile va recommenccr
SCS traductions libres . .
Chiria. — Ils sont de minune . . . cigarres de Hal-

vanne . .
arl. — Mcrct, madame.

(itiând o cigar)
Guli. — igara de halva nineaca, d'mî i mie ? . .
o gigar.
Chiria. — Au^î? atâta ar maî trebui. . . . . cucona§;iî
nu trag igri.
Guli. — Eî. mata de ce dac etî cucoan
. . tragi ?
Chiria. — Tac6'î gura, plodule Monsîu arl . . . . .
ean dites moi, je vous prie : est ce que vous etes . . .
mulumit de Guli?
arl. — Comme commc fa fr^, , . . mulemit et pas
trop.
Chiria. — Cest qu*il trh., est . sburdatic . . mats
avec le temps je sui sure qu'il deviendra un tam-
bour dinstruction.
arl. (cu mirare) Tambour ? . ,
Chiria. — Oui. , . adic, dob de carte . . . tam-

bour . . . nous disons comme
ca en moldave,
arl. — (în parte) Ak bofil lu voUa lande. ,
Chiria. — Et alors nous Venverrons dedans.

arl. — Ou ca, madame?
Chiria. — Dedans în întru. . . , . . nous disons comme
ca en moldave.
arl. — (îii parte) ParU donc le moldave alors, mal-
heureuse.
Chiria. — Et voyez vous, monsieur Charles, je
CHIBIA ÎN PROVINgiE 443
7tevoudrais pas quil perde son temps pour des jletirs

de coucou f
arl. —
Pour des fleurs de coucou ?
Chiria. —
Cest-h-dire: de flori de cuc... nous
disons comme fa . .
—
.
arl. £n moldave . . . (în parte), Cristi . . . qu'elle

magace avec son baragoinl
Chiria.Aussi, je vous prie — quand ii se par- . . .
ressera de lui donner de Vargent pour de miel.

, . .
arl. —
Comment ? que je lui donne de Vargent ? . .
Chiria. (nênd) Non —

SS'î daî bani pe mîere . . . . .
de Vargent pour du miel c*est correct nous di- . . . . .
sons comme cela . .
arl. —
Cest convenu .en moldave Vous par- , . . . .
iez comme un livre.

Chiria. — Merci . . fai apprende toute seule tte le
francais pre legea mea.
. . .
arl. —
Est ce possibleî Cest extraordinaire . . , .
Hi bien, votre fils vous ressemble ., ii a une faci- ,
litel dans quelques annees 'ii par Iera dussi bien

. .
que vous.
Chiria. — Quel bonueur ! Gugulea nineacT . .
Auc^t ce spune monsîu îce aî sS vorbeti ad. . . c

franuzete ca apa N'est-ce pas monsieur Charles,. . .
quHl parlera comme l'eau.^

arl. — Comme / . . Ah oui, oui . . vous dites comme
ca en moldave. Oui . . oui,
Chiria. —
Da ean sS'î fac eu un ecsamen Guli, . . .
spune nineacT, cum se chîam franguzesce furculia ?

Guli. — Fufculision,
Chiria. — Frumos dar . . . friptura ?
Guli. — Fripturision,
Chiria. — Prea frumos . . . dar învertita ?
Guli — xnvertision.
444 CHIRIA ÎN PROVINgiE
Chiria. — Bravo . . . Guli . . . bravo Guguli . .
(îl serutâ).
arl. — (în parte furios) Gogomanitioti, va ! ,
SCENA IV.
Cei' dinainte, Ion (viind pe poanâ).
— Cucoan, cucoan. Eaca un r^va de

Ion. . . Ia
E.
Chiria. — De E A de (tresrind) Ia ? fi la d-Iuî...
cine adus?
l'o
Ion. — Un jndarde Isprvnicie Ci c'î grabnic. la ...
Chiria. Grabnic?. ad .(vrea se lee revaul i . , . se oprescc)
Da aa s'aduce rvaul, mlf oblojitule?

Ion. —
Apoî cum ?
Chiria. —
Cum ?.. Nu 'î-am spus c'acum îi moda
se s'aducS rvaele pe talgere ? . . Ha ?
Eaca
Ion. — par' rSvaele's alivencî.
. . c
—
.
Chiria. Ce-aî <îs ? lipseti de-aicî ... i doar . .
nu mi le'î aduce acu îndat dup mod. .. c'atâta'i

trebue.
Ion.— Da unde sS gsesc eii talgere, cucoan ? .
c nu's sofragiu.
Chiria. — Dute sus la jupineasa de cere un talger
'un ervet.
—
i ervet ?
Ion.
Chiria. —
i dup ce'î pune ervctu pe talger, i
r^vau pe ervet sS mi 1 presentezî frumos
. aî
. . . . .
auît?
Ion. Am
auît, (se duce în cas îcend) S^ pUtt talgerU
pe ervet i r6vau pe ervet ... ba ervetu pe rS-
va ... ba . . .
CHIBIA ÎN PROVINCIE 445
Safta. —
Bine, soro cum aî rbdare s'atepî, când :
îîrSva grabnic de la frate-meu poate?

Chiria. —
Fie mcar de la Poriii împrat ... am
hotrît se introduc în provingie obiceiurile din E,
doar ne-om maî roade puintel i noî N'am drep- . . .
tate, monsîu arl?

arl. — Mult dreptat, mult care pricin ... în ?
Chiria. — în predmetul civilisaieî.

arl. — Civilisation cu serviettef ...
Chiria. — ?& assiette,
arl. — Cest retiquette ?
Chiria. — Cu serviette,
Guli. — Pe assiette.
arl. — Au fait. Je n*y sui pas du . (în parte) tout.
SCENA V.
Ceî dinainte y Ion, (viind din casa i aducend rvaul acoperit sub
ervet i sub talger).
Ion. — Cucoan . . . eaca rvaul de mod<t.

Chiria. — Ad'l încoacî . . . (cutând în taiger) Unde'î, c
nu'l vSd în talger ? . .
Ion. —
Cred i eu dac'î dedesubt.
Chiria. —
(ridicând taigerui) Dedesubt ? . . Aa te-am în-
vetat eu ? . Nu'î . nici sub talger . . . Ce-aî fcut cu
revau, tontule?
Ion. — Dec 1 . . se face c nu tie . . . îî ub ervet . .
ca de mod . . . Nu 'mî-aî spus ? . .
Chiria. Sub ervet ? . . (asverle ervetul i gsesce revaul în
palma i.iî ron). Batte

cucu, mangositule Ean ^videî, . . .
ine rog, c'o fcut cu totul din potriv (îea revaui.) . . .
Ion. Eî —
par' eia am fost de gemine cu
I . . c
moda aa 'mi-aî poroncit, aa am fcut.
. . .
446 CHIRTA ÎN PBOVlNgrE
Chiria. —
Aî noroc c'i reva grabnic de la br-
batu meu ... 'î-aî arta eu c . . .
Safta. —
Da las'l încolo, cumnic, i citete a(jî . .
Chiria. Ean S^ Videm. (citescc adresa r«vauluî).

«Isprvnicia inutului ctr prea îubita mea sogie,
Chiria Bârzoiu ot Bârzoîenî.»
arl. — Comment f . . Madam est mritat c'nu Is-
pravnicie?
Chiria. — Ba (zîmbind' mi se pare c'un ispravnic c
noii . . . Cumnic, ce semn îî când îî iue urechea
stâng ?
Safta. — Semn bun, soro.

Chiria. —
Siî videm Cruce-agîut. . . . fcitesce).
«Cu freasc mg închin i te s^rut dulce, iubit

«Chirio. — mila luî Dumnecjeu, m'am
însfîrit, cu
«isprvnicit Neamul nostru s'o înlat
1 . Ie o pe-
. 1 . .
« acolo cam pe mar^î cu megieit, pe-aicî las' pe c

«mine. —
Scoalte îndat i vin în târg cu toat
«gospodriea i cu tot neamul dintre care nu uita . . .
«a'mî aduce curcanul cel betrân, c'am sg'l pun în

«slujb. Scrisam.» —
Al d-tale ca un sog
'iGrigori Bârzoiu.i>
Chiria. — Chirie eleisonl.. eat-mg's isprvni-

ceas ? . . (nebun de bucurie) CumnicS, GuH, monsîu
arl, Ioane. îs isprvniceasl . .
Toi. (CU bucurie) —

Isprvniceas !
Chiria. jucând — singur de bucuie). Tra, la, la, la, la . .
sînt isprvniceas . . . Cumnic, vin s6 te sSrut.

serut pe Safta) Guli, vin i tU SS t SSrut. (siruti pe Gulia)
Monsîu arl, vin i d-ta se te... (coboar ochiî ruinat).
arl. 5/7 voiis plaitî —

Chiria. Pardon —
Ioane, Ioane . . . . .
CHIBIA ÎN PEOVINQIE 447
arl. -— (în parte) Cominetit Ion aussif K . .
Chiria. — Ce era sg'î spuu ? am uîtat'o de bu- . .
curie . . . Ha . . . dute de spune surugiilor sS înhame

potalioniî trsura cea galben
la . . . degrab ... de-
grab, c o sS ne pornim la târg.
Toi. — La târg ?
Chiria. Dar —
destul am mocnit la ear. ean . . . . .
sS maî fantacsesc i eu pin târg, ca altele doar . . .
îs isprvniceas Nu adic m'am fudulit dintr*- . . . c

aceasta saii c'mî-ar fi
. . fcut vr'o mulumire maî
.
deosebit. Nu. nu se sparie Chiria aa lesne

. . . . . .
cu una cu dou. . . )û, nu.. mincîunî nu tiu sS spun, .
c nu's ipo . ipocondr

. . M'am isprvnicit ? b^'mi fie . . .
de bine . . . Dac'am dorit'o am doritô numai de-o . . .
ambiie care am ear nu de alta. Ioane trimis'o . . . . . .
boerîu vr'o ceat de jndarî ca sS meargS pe lâng

obloane ?
Ion. — O trimes o ceat întreag; doî slujitorî.

Chiria. — Numaî?. spunele sg se gteasc. . ..
Haî . car-te
. . . .
Ion. — Eac mS cucoan isprvniceas m- car, . . .
riea tal (îes).
Chiria. — Isprvniceas ! . . de-acum sS videî bon-

tonurî i tenechele . . . am sS'î durez 'un voeaj la
Paris.
Safta. — Tocmai pe-acolo? . . în eara nemeasc? .
Guli. — SS mg îeî i pe mine, nineaca.

Chiria. — Teoîu lua, puiule. .. i pemonsîu arl..
i pe Lulua . . . Par' c vSd pe pas-port baroana :
Chiria! am sS mS daii
. . i eu de baroan, cum oîu
Irece grania. .. se spariîu Nemiî ! ..
arl. — (în pane) Hpscte un dog. lî
Chiria. — Qi/est-ce que, monsîu arla ?
arl. — Je partage voire bonJuur, madame

448 CHrpjA ÎN PROvmgiE
Chiria. — Ah oui, monsîu arl .je sui heu- . .
reuse par dessus la mesure .
—
.
arl. Je comprends peste masur. . .
Chiria. Tout —
fait ... Haî îute sS ne gtim,
ca sS plecm cu (îu . . . Haî.
(Se aude glasul Lulueî în grdin, cântând).
Guli. — Au(^î, nineaca, glasu Lulueî ?
Chiria. — Eat'o, vine 'ntr'acoacî Staî . . . loculuî.

(se opresc lâng bosquet)
SCENA VI.
i
Cei dinainte^ LulUa (într pe portia gradinei cântând
\i alungând un flutur cu un nevod mic de baii).
Lulua.
(Arie din Baba-Hrca «Eî, yiu, tare 'mî pare bine . . .»)
Flutura vin' lângâ mine...

Ah, ascult'al meii cuvent,
C i eîi sînt ca i tine
Singuric pe pmânt I
Nu sbuta, nu sbura, slî . . .
Guli (cutând pe sus).
Eal'l, eat'l ! mT, mt, mt I
Lulua.
Tare'î sprinten i frumos.
Guli.
Când pe sus ît, când pe jos.
CIIIRIA ÎN PROVINHIE 449
Lulua.
Nu sbura, nu sbura, stY . .
Guli.
Eat'l, eat'll mlf,mY, mt
Lulua.
P^îî, te-oiu prinde de-a te prinde . . .
Un dor mare mS cuprinde.

Vin' cu mine fî^r fric
C's i eii o fluturic . .
în zdar fugt pe 'nprejur

De-a te prinde eu mS jur.
în zSdar sbort aa tare . .
Na, te-ara prins ... Ce bine'mY pare!

(Lulua trântesce nevodul în capul luî Guli î'l prinde în tntru).
Lulua. — 'L-am prins 'l-am . . . prins.

Guli. — Da e^î binior, Lulua, c te spun ni-
neacî . .
Lulua. — Vaî de mine în loc de 1 . . flutur, am

prins un crbu . . .Ha, ha, ha, ha, ha.
Crbu, crbu,
Pe-a cut mânY încpui.
Toi.— Ha, ha, ha, ha . .
Guli. — mânios Crbu ! . . auc^î, nineaca ? . . (îce

c's crbu.
Chiria. —
Nu te mânie, Guli, uguete Lu- c
lua . Luluo, vin' încoacî la mtuica sS'î spun o
. .
veste bun.
Lulua. — Ce veste ? .
Chiria. — M'am fcut isprvniceas.

Lulua. — El... 'apoî?
Chiria. — Apoi' nu sus de ... sarî în bucurie ?
Lulua. — Nu.
67417. II. 29
450 CHIBIA ÎN PROVmglE
Chiria. — (suprat, safteî) îî sputi CU, câte-odat c

se perde (tare) Eî dar gtete-te Lulu, c'o s^ mer-
gem la târg.
Lulua. — Unde E?
(cu bucurie) ? . . la
Chiria. — Ba cole alture cu Bârzoîenî. unde- . .
am maî fost an earn.

Lulua. — «trist) Orî acolo orî aici la earâ . . . . . .
tot una'î.
Chiria. — D'apoî. veî d-ta deprins tot . . . . . te-aî
la E... Maî e^î i prin inut, c muri. nu'î
Lulua. — Ba oiu muri (plângând)
Chiria. — îndrtnico
. . .
! .
arl. — Pauvre enfant

(în parte)
Chiria. — Haî, sS ne gtim de drum Monsîu . . .
^rl ,je vous prie a

. . la bracette.
arl. — Trop Jieuveux, madame.
(dându'î braul) <dcei-
Madam cucoana Safta, non poftesc
Tait brag Saftei) ?
Safta. — Bucuros, domnule . . .
arl. — J^ ai Pair dune cruche a deux

(în parte)
anses . . . tableau !
(Chiria, Safta, arl i Guli Intr tn cas).
SCENA VII.
Lulua. — Doamne I . . tare mi 'î urît aicî ... nu

tiu ce sS mS fac toat îua . . . N'am pe nime care
sgmS îubeasc de când o murit bîata ninecuâ . . .
Mtuica 'î prea btrân i Guli prea tenSr ... nu

mS pot înelege cu eî, cum mS înelegeam cu nineaca
i cu Leona... dragu Leonal.. unde- o el acu?., fi
de triî anî de când nu 'l-am v£(ût, o fi srescut mare

i m'o fi uîtat poate ... da eu una tiii c nu '1-oiu
uîta nici odat ... c '1 îubesc din copilrie.
CHTRIA ÎN rROVrNQIE 451
{Ar ie din Itisurncî), )ile dintâi ale 'nsoireî)
Scump suvenir de fericire

Cu glasul tSu de nlucire
Alungt ades a mea mâhnire
i mS îngânî vesel, uor.
Ah vin' acum vis de plcere
!
Ca sS'mî ad\ici o mângâere

i, ca prin vis, a mea durere
SS 'mY-o rîdict în al t2u sbor !
SCENy\ VIII.
Lulua, Guli pe (viind portia gradinei).
Guli. (în parte) —din dos i am Am fugit pe ua

dat prin grdin ca sS scap de dascl Acum . . . . . .
haî la grajdîu Tot oiu se încalec, în ciuda ninea-

. . .
cî . . . me duc s fur calul de la esle ... Ea aa ! . .
de ce nu me las de bun voie. (d cu ochiî de Luiua)
Lulua l
LfUlua. —A ! . . eaca i monsîu crbu . . .
Guli. — Ear me faci crbu 1 . . Ean ascult,

Lulu aici nu sîntem la
. . ca s^ me îeî în rîs.
. E . .
Acu mare! i dar, te poftesc...

's
Lulua. —
Mare?., vrea sg (îc^: eti crbu de
ceî cudou coarne ?
Guli. — Ba nici cu dou... nici cu unu... îs ca-

valer înv pe Telemac
1 . . . . .
Lulua.— psii agîuns pn' acolo ! . . aî . . . Nu te

cred
Guli. — Nu mg cxt^X ?Ascult dar sS i'l spun . .
pe de rost... Telemaque ne pouvait d'Ulysse dans

sa douleur . .
Lulua. Destul, —
doar nu's profesor. .. sg'mî c
spui leciea.
Guli. — Pgcat, Lulu ... c nu etî mata în Io-
452 CHIRÎA ÎN PROVTNgTE
CU lut monsîu arl ... c )Su, maî mult aî înva

cu mata . .
Lulua. — Da de ce, Guli?

Guli. — Nu tiu bine de ce. . . dar cu mata 'mî-
ar drag
fi cartea.
Lulua. —
Bîetu copil
(în parte) 1
Guli. — Mata
îî tot baî gîoc de mine nu . . .
îneleg pricina pentru care dar cu toate aceste . . . . .
nu pot se mg mânîu pe mata cu tot dinadinsul . , c

'mî eti na.drgu . . .
Lulua.— Drgu
Guli. — Pre legea mea !
(Arie : Crua postcî).
îmi plac aricit i zmeu 'mt place ;
'MT.e drag cu mingea de-a arunca.

Dar lâng tine, ah ! cum se face
C 'mY juca ?
trece gustul de-a me
Nu sciQ, Lulu, cum
peii se face
C 'mY trece gustul de-a mS juca.
în puf sînt meter i suflu tare

Dar când pe tine eii te zresc,
K^mân de-odat fr suflare
i nu pot jocul sS '1 isprvesc.
Cnd vreu sS suflu n'am resuflare . . . ;
i banî i minte, tot prpdesc I
Lulua. — Bîetu Guli 1 . . Eu te 'neleg . . . dar

ce folos, c
etî înc copil 1
Guli. — Copil Ean sS ? . . vecjî acu dac 's co-

pil .. când
. alerga clare.
oiii
Lulua. — Cum ce ? . . fel ?
Guli. — Pecalu nineacî . . . da sg nu spuî, Lu-

lua.. . Ateapt aici. (alcarg !o culisele din dreapta^.
CHIBIA ÎN PROVINCIE ^53
SCENA IX.
Lulua, pe urm Guli i Ion.
Lulua. — (singur) Au^î, mS rog? Guli... un co-

pil de erî, de-alaltaerî, cum cîce mtuica Cine ar . . .
fi crecût .? . . pgu, c nu maî sînt copii ast-cjî pe

lume ... Ce huet s'aude ? .
(Se aude în culisele din dreapta sfad intre Ion i Guli).

Ion. — (în culise) Da las calu 'n pace, cuconaule ?
Guli. — fasemene) Tacî, loanc, c 'î-oiu da bac-
i .. . Hi ... cal ... hi ... cal .. .
Ion — Ce baci S6 mS bat^ ? . . cucoana ? . .
Guli. Hi ... ... cal hi cal . . . (strig surugiesce).
Ion. — Eaca pozna nu lsa, ! . . mî 1 Srii de

oprii calu
Guli. (rpit de cal vine în scen, spriet i ipând) V aleU ! , .
valeu ! . . nu me lsa, Ioane, c m^ trântete. Va-

leu ! . . valeu . . (îes calare cu fuga pe poart în dreapta).
—
!
Ion. (alergând dintre culise) Vaî de mmulicE mea 1 . .
de-acum 'mî-am gsit aragu cu cucoana Hait . . . . . .
l'o umflat rusaliile . . . (lesprin fund, strigând) Srii ... s-

riî...
Lulua. — Ha, ha, ha . . . par' c era f^t-logofet
din poveste, (cade de rîs pe canape).
(Se face sgomot în sat. — Chiria, Safta i arl îes în cerdac-)
SCENA X.
Lulua, Chiria, Safta, arl, erani.

454 CHIBIA ÎN PROVINgiE
Guli. (trece pe la poart, din dreapta în stânga, în fuga calului
Mrigând :) Nincac . . . monsîu dascl ... nu mS lsai . .
valeu 1 . . (Câi-va eranî alerg dup el; aliî intr pe scen).
^~' ^^"^ ^^ ^^^^ ^"^^^^ ^^^^^^ ^

Safta } ' • •
arl. — Grands dteux . . ii est perdu, courons.

(se coboar rapide din cerdac).
Chiria. Perdu — ! . . mon odor ? . . Ah ! . . vah ! .
srii alergai
. . . . . » (se coboar cu Bafta în scen).
(Arie din Baâa Hârca: Srii.. . Srii !).
Chiria.
SriY stenY, argaT,

Cu toilf alergat.
Srit i'mt ajutat
Copilu s2'mY scpat !
Eat-tr S's în disperare I
Srit, sâriY, alergaY.

Guguli'Y în perâre;
Srit de mi'l scpai 1
Cor.
Srit stent, argat,

Cu toit alergat.
Srit de o ajutat
Copilu sS't scpat I
(Toî alearg pe poart i apuc pe urmele calului).
Lulua. — (singur) Vaî de mine Se vede 'î în 1 . . c

primejdie 1 . . MS duc sS caut colonie, poate sS le- c
ine mtuica . . . (într tn cas).
CHIBIA ÎN PROVlNgiE 455
SCENA XI.
LeOna (ivindu-se ia poart) i pC UriU Lulua.

Leona. — Ce
apucat de alearg ca nite ne-
'î-o
buni ? . . Se gîurî c
o lovit strechiea pe tot satu . . .
Ean privete cum se'ntrec ... Ce ved ? dou cucoane

cu dîniî ? Ce se fie oare ? Ean se întreb la curte
. . . . . .
(vine în scen).
Lulua. — (eînd în cerdac) Eaca coloniea . . . Haî de-

grab dup dîniî. (se coboar rapide i se întâlnesce cu Leona;.
Leona. — Lulua 1
Lulua. — Leona ! . . Leona aicî l A ! (se arunc cu
bucurie în braele lui).
Lulua.
Tu ety, iubite Leona ?
Leona.
Eti sînt, Kubite îngera.
Lulua.
Nu'î vis ?.. . îmY vine, )eU, sS plâng.
Leona.
Nu't vis . . . în brae'mt eu te strîng.
(înpreun).
Ah, ce fericire !
Ce vesela simire
Simt acum, c te am gsit
O I scump odor Yubit.
Dulcea mângâîere
Gonete a mea durere,
i 'n raYu mult ateptat
Par' c'ani intrat,
456 CHIRTA ÎN PROVINgiE
Lulua. — (srind de bucuriei I cât îmt parc dc bine

! . .
c'aî venit, Leonaule . . . îmî vine sS rîd i se

tii ?
plâng tot odat ... De mult nu te-am ve(Jut 1
Leona. — (cu dragoste) De mult, drag Lulu . . . toc-

mai de când te-o luat cucoana Chiria sub epitropiea
eî i te-o adus la Bârzoîenî.
Lulua. —
(tergcndu'i ochiî) Aa ... de la moartea ni-
necueî.
Leona. — Nu maî plânge, Luluica c, )Su, . . .
acu plâng i eu.

Lulua. —
Cum n'oiu plânge, dac de triî anî de
(île m6 gsesc printre strini care, pentru c mg vM
trist i pe gânduri, îc c dau semne de nebunie...

Eî nu pot înelege c mi'i' dor de ninecua.
Leona. — Ce spuî Vrea se } . . <jlice eti nenorocit
în casa Chirieî.?
Lulua. — Apoî gîudec însui
tu de pot fi feri-
cit . singur, orfan
, . deprtat de toi prietinii
1 . .
copilrieî mele ... de tine, Leona, care eram deprins

se te ved în toate qlilele în casa maîc-mea ! .
—
Leona. Biat Lulu De tiam una ca asta I . . . .
nu mg duceam peste grani.

Lulua. — Cum?. aî fcut voiajuri . ?
Leona. — De cum ne-au desprit întîmplrile . .
m'am pornit la Peris, i am eût acolo triî anî . . .
Lulua. — Triî anî!.. încaltea gândit'aî vr'odat

la mine?
Leona. — Nu odat dar tot-deauna ... i cum . . .
m'am ear, cea ânteî dorin a mea o fost,

întors în
ca sg te gsesc i sg te vgd.
Lulua. —
Ce bine 'mî parei.. De acum cred c'î
edea tot cu mine.
Leona. —
Numaî de 'mî-o da voe cucoana Chiria
Lulua.— De ce nu ? . . Ce poate s'o supere e-

derea ta aici ?
Leona. — Poate se nu'î vie la socoteal, pentru

c, dup cum am aflat Ia Taî de la srdarul Cucule,
se vede c Chiria plnuete ca se te mrite maî tir-
oid cu Guli.
—
Lulua. Cu Guli Ha, ha, ha, ha ? . . ... Da nu
'1-aî cum merge clare ? Ha, ha, ha
v^ût ! . .
—
Leona. Cum? Ce are a face ? . .
Lulua. — Dup dînsu alearg acu tot satu ... îl
hîtuete.
Leona. — (cu mirare) Nu tc îneleg . . . dar oare ce
s'aude ?
(Sgomot afar).
Lulua. Or fi hîtaiî luî Guli (merge în fund . . .
i caut între culise) Dar cat'î cî sînt aduc vînatul . . . . . .
aicî . . . Haî degrab, Leona, se ne ascundem cole în

bosquet (merg amendoî în bosquet).
SCENA XII.
Lulua i Leona (tn bosquet), eranii (aduc pe cuii icinat

i '1 aa<J pe un scaun în faya publiculuî), Chiria, Saitaj arl,
Ion, (vin plângend împrejurul luî Guli).
(Aria din Bala-Hrca: «Bobii hal, bobii na»).
Cor.
Vat de ell a murit 1
Eal'l.
Calul rSii '1-a buit!
Eat'l.
A murit, a murit,
Kat'l I
4bS CHIRIA ÎN rROVIN(JIK
Chiria (cu desndjdulre).
A murit Gugulea meii !
Cor.
Erle'I, erle'l Dumne<êill
Chiria. — Gulia mamei Gugulia ninea- (bocind) 1 . .
cî . . frumuel ... cât era de sprintinel,

. cât era el de
'acum eat'I eapen bujorau mamei 'lam per- . . . . . .
dut ! . .
Lulua i Leona. — (în parte, sprieî) o murit

arl. — (apropiindu-se de Guli) No . . . taCÎ madam CO-
cona ... c el nu'î murit . . . traesc bine. (cam se'i desieine).
Chiria. N'o murit —

etî sigur monsîu arl ? ! . . . .
Ah, aî fi în stare se mS duc la^ Ierusalim pe gîos

cu traista 'n cap. (bocind cu bucurie) îngerau mamei I . .
n'o murit . . .
arl. —
Destul ipat acum . . . asurzit la mine . . .
Ap de colonie este ?
Chiria. — Na flacornul meii . d'i la nas
. . . . . Gu-
gulia mameî . . . (furioa?) Eî las', bade Ioane, c te-oiu
drege eu.
arl. (puind flaconul sub nasul luî Guli) Eufln ! . . VOllu
qiiîl revient, son nez remue l
Chiria. — Son nez remue f . . quel bonheur . . C/ter
Goulitze ! . .ii a mange une terrible . . comment
.
dites vous en francais ? . . une terrible . . . trânt

Guli. (trezindu-se, cu glaml slab) TrântislOH.
Toi. —A !
—
. .
Chiria. Trntision ! .o înviet franguzete , ! Gu-

gulia nineacî strînge în brae). . . . (îi
iêona. j— l
^.^ bosquet) Trntision ? Ha, ha, ha, ha.
Chiria. — Cine chicotete aici ? . . (aUarg^ furioas ig tos-

CHIBIA ÎN PROVINOIE 459
quet) Lulua CU un cavaler I . . Ce faci aici dimoni ? .
i d-ta, cuconaule, cine eti ? . . ce cauî ? ce vreî ?
Leona.— (eind din bosquet) Cucoan Chiri maî

m
. . .
ânteî închin cu supunere.

Chiria. — i al doile ?
Leona. — Al doile nu lipsesc a cerceta despre

întregimea fericireî snetiî d-tale, ca aflând . . .
Chiria. — de tot furioas) i al treile?

Lulua. — Al treile veî ti c d-luî îî Leona, prie
tinul meu din copilrie.
Chiria. — Leona A d-ta eti domnu Leona ? . . 1 ?
me bucur Eî afar din ograd, neruinatule.

. .
— Se eas de ce s6 eas
.
Lulua. ? . . ?
Chiria. — Te-oiu înva eu se de Guli rî^î . .
Au^î, me rog? Vine pe furi în casa mea, i în loc

m
. .
se mânge la suprare îî vine chef de . . . rîs ?
ghidi trengar 1
Leona. ~ Cucoan Chiri . . . maî ânteî . .
Chiria. — Ânteî, al doile 'al treile ... eî afar .
car-te . . . cât e treaba cu cinste ... s nu te maî vd .
Aucjî ? un chichirne acolo ! . .
Leona. — (mânios) Ean ascultat, Bârzoaeo, aî noroc

c eti de când Papur Vod . . . c'apoî . . .
Chiria. —
Minciuni spuî ... c tocmaî erî am în-
plinit 35 de anî.
arl. — (în parte) Oh ! file est bonne celle la.
Leona.— 35 fr Mercurî, fr Vineri i fr Sâm-
bete.
Chiria. — Ce-aî îmî Sâmbetele.^ cjis .^
. . lipsesc (ctrâ
eranî) Mri can împingei'l, mî, de spate pe poart, s'l

înv eu a vorbi cu isprvnicesele.
(eraniî vor se se repead asupra luî Leona).
Leona. — (scoeid un pistol) S nu v micai, c dau

460 CHIBIA ÎN PROVJNrjlE
Guli. (ascun4endu-se dup Chiria) NinCac . . . HC 'll-
puc
Chiria. — (ascui)4endu-se dup Safu) Vaî dc iiiinc, c'aista
'î volintir!
Safta. (ascuu4endu-se dup arI) Nu lsa, IllOnSlU arl !
arl. (alergând înaintea lui Leona)AvrcteZ IHOtlSieUr . . .
Lulua. (lâng Leona) LcOlia, tC fOg HU faCC . . .
vr'o nenorocire.
Leona. — N'aX nici o fric, Lulu
cât pentru ;
d-ta Chirioaeo ... scrie 'n frunte ce'î spun: de a(Ji

înainte te ateapt la toate otiile din partea mea.
— Nu'mî pas, c's isprvniceas.
Chiria.
Leona. — Tu, Luluâ drag linitit, . . . fiî c'oiii
privighe totdeauna asupra Adio (semt pe Luiua
ta. . . . i
SC deprteaz spre fund) SS ne videm snStoî, Bârzoae.
Chiria. — Ba se te ved când teoiu chîenia eu . .
(înpreun).
Leona.
(Arie din BabaHrca: «Dar ce este, ce 'ntemplare»).
LasS, las, Chirioae,

BaM cloan, rS slrigoae.
îî pâi tu, vaî de tine,
Multe otiY de la mine
Chiria i Corul.
Cale bund, sprincenat^,
Mergi la dracu, sS't fiî plata
i nu dat ochî cu mine
s2
C'T pi, )Su, o ruine
Lulua (cutând se înpace pe L eona)
MergY, iubite, 'n calc bun?i

Nu te pune c'o nebun.
CHTRITA ÎN PROVINQTR 461
Sârl (cutând se înpace pe Chiria).
Non te super de mânie . . .
Non te-apuc' l'apoplecsle
(înpreun).
Leona.
Las^, lasS, Chirioae, etc.
Chiria i Corul.
Cale buna, sprincenatî^, etc.
(Leona es).
SCENA XIII.
Cei dinainte, afar de Leona.

Chria. — S'o dus volinliriu ?
eraniî. — S'o dus.

Chiria. — De-acum haî se ne ducem i noî la
târg ca s^ ne punem în siguranie . . . Ioane, gata's
trsurile ?
Ion. —Gata, cucoan.
Chiria. — Dute de î jndarilor se vie aici cu s-
biile scoase . . . (ion es) Cumnic, pune la cale sS ducS
lucrurile la trsur . . . ^Safta intra în cas) i voî, na doî
fifirigî ... sg bei sntatea boerîuluî.
în
eraniî. — Se treasc boerîu ispravnic !
Chiria. — Amin
(Jandarmii intr pe poart cu sbiile scoase i stau în fund. Safta vine adu- —
când acpa luî Gull i capela Lulucl. —
Câte-va slugî es tot odat din cas
purtând geamandanurî, cutiî i saltele î se îndreapt spre poart).
Chiria. —
Eaca i jndariî . . . eacaî lucrurile . .
sîntem gata ca 'un purces . . . Haîdet de-acum . .

462 f'HmiA ÎN IrtOVINCIE
Guli, d bragul Lulueî Monsieur Charles, . . . je

vous prie a la bracette.
arl. — Comment vraiment, nous partons
? . . ?
Chiria. — Oul, nous lavons baril, le
arl. — Le baril?
Chiria. — (cu nerbdare) lavoHs Oul.,, ftous le baril...
splm putina... quoi . . . nous disons comme ca en
moldave.
arl.— Ah ! Oest(în parte) igaly elle mâgace de
plus en plus.
Guli. — Nineaca... da nu îeî 'un curcan fript
Ia drum?
Chiria. — Eaca c era sS uît curcanu cel btrân . .
Ioane, îe curcanu sS'l duci boerîuluî.

Ion. (es) îndat, cucoan... (vine aducend un curcan în brae).
Chiria. - Haî ...

- (cu entusiasm) La isprvnicie 1
Cor.
(Arie : Sonni la trompe 'ntrepîda).
Chiria, Safta, arl, Guli.

Hat la isprvnicie,
în slav, avuie
i 'n lung veselie
De-acuma sS trim I
6raniî.
A voastr' isprvnicie
Ferice sS v6 fie.
Bun cltorie
Cu toi! v6 dorim.
CHIBIA IN PROVÎNQTE 463
Chiria.
Ah ! sînt isprvniceasa !
Par' câ's împrteas.

Aferim, mopneas !
Chirio, aferim I
Ah!
(în reprisa corului, jandarmii pornesc înainte ; dup eî Lulua cu Guli pe ;
urm arl dând braul Chirieî i Safteî i însfîrit Ion purtând curcanul. — Alar
general — eraniî arunc cumele în sus).
(Cortina cade\
ACTUL II.
Teatru represintâ .salonul Chirieî, cu cinci ui: una în fund care duce afar,
i câte dou de fie-care parte, -- O canape în stânga pe planul i-iîi jilul,
scaune, . c. 1.
(Scena se petrece într'un târg din inut)
SCENA T.
(Air: des Gompliments).
Chiria (pe canape).
Eat-mg-s isprvnîceas !
Dorul meu s'a înplinit.

Ce vis (bis) frumos i fericit 1
M'am fcut cea mat aleas

i tot neamul 'mt-am mrit.
Ce vis (bis) frumos i fericit!
Toat lumea mi se închin
Cci aice eii domnesc,
i din ort care pricm
tii ânteî mS folosesc.
Pâslrvt bunt i cprioare,
Cpine de zahr,
404 CTTIRIA ÎN PROVINCJTE
Juvaeruri, banY, odoare . .
Toate le primesc în dar !
Eat-mS's isprvniceas?( I
. c. 1. . c. 1.
SCENA ir.
Chiria, Ion (tn uvre).
Ion.— Cucoan cucoan jidoviî ceî . . . . . . cu pri-

cina de erî o adus cjececpinî de zhar.
Chiria. — Numai?., draculut tîrtaniî . . . tot a-
ferî de unde fgduise I2
! . . cpinî... Las' c
'mî-or mai cade eî la mân ...
Ion. SS le primesc ? —
Chiria. — Au^î vorb ?.. du-le în cmar.
(Ion es i începe a cra cpSinele prin fundul scenei câte dou, dou.
El le duce !n odaea din fund în stânga i de câte or! trece, numâr tare c-
pinile, 4icend : dou, patru, ese, opt, (jlcce).
Chiria. — (în parte) Dulce 'î vieaa de isprvni-

ceas zhrit viea
Aî jndarî la poart, la
scar, la
! . .
u
... i când eî la primblare, aî alaiu
pe lâng trsur ... Cu toate aceste, de m'aî porni
! . .
maî degrab la Paris m'am sturat de Mol- . . c

E
1
dova de-ar veni a^î monsîu

... of de la
l arl
sS 'mî aduc pasportu, m'aî porni cu nepus mas . . .
Pune'î în gând efect ce-oiu fac în Paris ca isprv- s

niceas Oiu sg le par franguzilor cât .
1 . . .
Ion. — trecend prin fund) Dou !
Chiria (întorcendu-se) Cc ?
CHIRIA ÎN PROVlNgiE 465
SCENA III.
Clliriâ, BârZOiU. (esa dm odaea din stânga cea de pe planul I-iu.
El poart apc de aghiotant i un palton cu bumbî marî cât nisce

farfurioare).
Bârzoiu,— ArdS-le focu strae nemeti, c

(intrând)
'mî vin de hac I
Chiria. — Da bine, înc nu maî dus

frate, te-aî
lacancelarie?
Bârzoiu. — Apoi d de când m'aî scos din! . .
minte ca s6 m^ schimosetî în strae strimte, pun câte

dou ceasuri pan me 'nbrac ... i ean privete ce
seamen ... cu bumbii iti marî ? . . Par' c 's un ne-
gustor de farfurii'.
Chiria. —
Ean tacî, taci ... de-o mie de orî te c
rinde maî bine aa, decât cu anteriu i cu gîubeoa..
ncalte maî seamenî a ispravnic dar înainte par' . . .
c eraî un lutar din tarafu luî Barbu tiî ? cel . . .
cu naîu.
Bârzoiu. — Aî
vorbit de te aî prichit. Mcar!.,
ce'mî maî bat eu capul se te-aduc la cunotin ! .
De când te-aî fcut isprvniceas ... nu 'î-o r^mas

fire de minte în cap nicî mcar . .
Ion. (trecend PatrU.

Chiria. — (mânioas) Ce face ?
Bârzoiu. — (ve4ând cpiniie)Ce's aeste, Ioane ?
— Pecheu
Ion. jidovilor celor cu pricina . . . (êce
cpinî.
Bârzoiu. — Socot c nu te
(Chiriei) maî jlui c 'î
n'aî zahr Haî, apucate de dulceî.

.".*
Chiria. — Eii? sg fac dulceî Aî nebunit ? . . ?
Bârzoiu — D'apoî cine eu ? . . ?
Chiria. — FacS cumnica Safta, sor-ta ... da eu

tiii c nu 'mî-oîu faga perii la foc.
Bârzoiu. — Ce fag? ce fag? Da pn' acum,
.. . .
67417. II. 30
mS rog, cum *î-at perlito ca toate celelalte gospo-

dine din târg?
Chiria. — Pn' acu nu eram isprvniceas ... de
asta . . . înelesu-m'aî ?
Bârzoiu. — Ardo focu isprvnicie c mare be- ! . .
lea pe capul meu

'î De când m'o înpins picatele I . .
sS fiu în slujb ... tot dojane primesc de la Depar-

tament . .
Chiria. — Dojane ?
Bârzoiu. — Asta n'ar fi nimica . . . dar aî cpchiet

cu toiî în cas ... ba înc m'aî cpchiet i pe mine
Chiria. — Ce te-o apucat a^î?
Bârzoiu. — Las' c d-neeî cucoana nu se maî
catadicsete s^ caute de gospodrie sS facS cozo- . . .
naci, pasc, pstrmurî, dulceî, vutci, viinapurî . . .
ca la casa omuluî sau mcar sS 'mî facS la mas . . .
vr'un chechet, vr'o plachie, vr'o musaca, vr'o ca-

pama, vr'o paclava vr'o cîulama bucate creti- . . . . . .
neti . . . sntoase i uoare . . . unde ! . . ede toat

4iua pe tandur, la taulet, i din blanmanjele, din
bulionurî, din garnituri nemeti nu mS slbete . . .
au^î? blanmanjele?
. bulionurî?
. Bor i alivencî. . . . . .
c cu astea am crescut în casa printeasc . . .
Chiria. Ear o început litopisiu — 1
Bârzoiu. 'apoî i alt pScat ... o luat ohiceiu —

sS aducS la sfîritul meseî verc^î cu phrue ap
cald . cic aa 'î moda la . de 'î spal gura
. E . . .
unii dinaintea altora ... i nu 'î cî în care sS nu mS

'nel ..i . sS nu beu ap cald!
Chiria. pubHculuI, aritând pe Bârzoiu cu dispre) Privii'l,
me rog.
Bârzoiu. când ar fi numaî atâta —i
d'apoî . . .
de-acole nu ... pe mobilî nouS cu

. . . cheltuelî, ag
lastic ... pe trsuri de cele cu fundu la pment . .
CttiRIA ÎN PROVINglE 46^
pe strae cu fir Ia slugî ... pe lampe de cele cu ap . .
pe fleacurî capele rochiî cu jletce

. cume
. . . . . . . .
jidovetî de ascuns manile earna congerturî de . . .
strîns taliea Cine le maî poate înira ? . Da 'î

. . . .
lips de psSrî în ograd ... da 'î cmara pustie . . .
a 1 ce 'î pas cucoanei

. . când o cauî unde-o 1 . . . . .
gseti r la andra mandra. ! .
Chiria. andra mandra > —

Bârzoiu. — Dar. cea care vinde rochiî i capele . . . .
Srman Chiri 1 aî nebunit la betrânee, fata mea I
Chiria. — Ean ... nu maî bodogni ... par' c c

eti o moar stricat . . . Maî bine dute la canelerie,
c ateptând înpricinaiî.
te-or fi
Ion. (Irecend) )ece 1
Bârzoiu. —
tresrind) )ece înpricinaî ? . .
Chiria. Ha, ha, ha, ha —

S'o spriet isprav- . . .
nicu de treab mult. Haî carate i vin maî de . . .
vreme acas, astzi avem musafirî. c

Bârzoiu. — Ce musafirî ?
Chiria. — Aî uîtat s dm mas mare ast-^î . .
de cjiua bun c mS duc la Paris i c logodim pe

Guli cu Lulua?
Bârzoiu. Ba se îcî —
alt nebunie c . . . I
Chiria. Nebunie ? —
Bârzoiu. Guli 'î prea ten^r. —
Chiria. Cu atâta maî bine —
însuratu de di- . . ,
minea i mâncatu de vreme . . .
Bârzoiu. i Lulua 'î bolnav ptima — . . . . . .
sre toane de nebunie. N'o ve^î toat (Jiua cum ne-

cjete bîata din cas? Cum o sg 'mî daii eu mâ . .
betu buntate de odor în manile eî?

. . .
Chiria. —
Cu adevrat îî cam lipsit acu dar . . .
'i-a trece Când o ave un brbat n'a maî bate mâile.

. . .
Bârzoiu. —
Da de unde tiî c s'o îndrepta ?
468 CHIRIA IN PROViNQÎfî
Chiria. —
tiu, c doar i mie 'mî era dragi mâile
pan' a nu mg mrita ... i cum te-am vScût pe d-ta, nu
m'am maî uitat la ele . . . 'apoî s'o îndrepa, nu s'o
îndrepta . . . vrei sS perdem zestrea Lulueî de la mân ?
Bârzoiu.— Eî, bine treace pentru logodn . . . . .

,
dar Paris ce
la s^ caui aî ?
Chiria. — Se mg primblu se me maî rcoresc, . . .
c m'am uscat aici în provingie.

Bârzoiu. — (pufnind) Ba c chîar ... se vede c nu
te-aî uitat de mult în oglind?
Chiria. — M'am uscat îî îc i de nu m'oiu . • .
porni degrab sS tii

. . *mî vine ipohondrie
. c . . .
(ipend) Of! c nu maî pot tri în eara asta!..

Bârzoiu. — c
Tacî, soro ... nu rcni aa, te-aude
musafirul . . Beligrad dac
. Dute i la vreî.
Chiria. — Musafirîu cu adevrat ? oficerîu ? . . ? .
Bârzoiu. — Detreab se'î spun drept ofiger, ! . .
De asear de când o tras în gazd la noî ... tot

printe ispravnice 'mî-o <Jis.
Chiria. — Nu 'î-o spus cu ce treab o venit aici ?
Bârzoiu. — Nu dar 'l-am priceput eu Pare-

. . . . . .
mi-se c 'î trimes teptil ca sS cerceteze starea isprv-

niciilor.
Chiria.— Dac aa ... de ce e^î i nu te ducî 'î
la cangelerie c aproape de 12.

? . . 's
Bârzoiu. — Eacamg duc, mg duc doar nu . . .
dau Ttariî îns ean ascult, soro cat sg fie masa

. . . :
gata maî devreme, eu nu's deprins nemete. c

Chiria. —
înainte de 5 ceasurî nu se poate.
Bârzoiu. —
La 5 ? când se pun boeriî la crî ? . .
Chiria. — Aa 'î moda Ia E.

Bârzoiu. — Staî-ar în gât cine-o maî scornit'o 1 .
(es furios prin fund).
Chiria. — (singur) Eî ! . . geaba, geaba I . . eât îmî

OHIRTA ÎN PROVINgiE 469
bat capul s^ '1 maî cioplesc ...

eîi 1 maî chilesc s . . .
pace st rugina de-o chîoap la ceat. Ce deose-

I îî
bire cu musafîrîu nostru îl cunoti cât de colo 1 c

'î civilisatEaca de pild asear, când am luat
. . .
ceaîu ofigerîu 'î-o pus frumuel zharu 'n ceac

. . .
cu cletele cel de argint ... da d-luî las' bodo- . . . c

gnete c dee ceaîu la luli, pe cl-
n'ar trebui se
duri . dar ce face ?
. . îe zharu cu degitele din z- . .
harnif 'apoî îl pune în clete încât îmî vine aa . . .
paracsîn îmî era maî mare ruinea de ofiger

1 . .
asear (ctr public) maî ales

. . . tiî una ? îmî face c . . .
curte mopanu ... ce spune Chiria. v

SCENA IV.
ChiriS.) LCOnâ (înbrcat în uniform de ofiger i purtând muste!

mincinoase, es din odaea din dreapta, cea de pe planul I-ivi).
(Arie din Rmag ; Ara îngheat).
Chiria (în pane). LeOna (în parte).
Eat'l, valett! Eat'o, valeîil

Fir s^ vreti Fr se vrei
Simt acum, (êîi, Baba mereîi
Câ mg roesc! O întâlnesc.
MiY de furnict MS jur aicT,
De tricolicî Ca tricolici
De vîrcolicî Ca vîrcolicî
Vaî ! m^ muncesc ! S o muncesc !
Chiria. — Buna dimineaa . . . bonjur monsie . . .
Cum aî petrecut noaptea?

Leona. — S^rut manile., .cât se poate de bine...
maî ales c am avut un vis de minune,
Chiria. — (cochetând) îî fi visat poate te aî fcut c
Ghinrar.
470 CLIRIA ÎN PBOTINgiE
Leona. — Atâta nu'î nimica.

Chiria. — Craîu poate?
L>60na. — (apropiindu-se i luând pe Chiria de mân) CraîU ? .
cum o în^legî vorba asta, cuconi?

Chiria. — Cum 'î-a plcea maî bine d-tale.
Leona. Dar... dac 'mî-ar plcea sS mS fac pu-
intel . . . craîu ... în minutul acesta ... nu te-aî supura ?
Chiria. (coborând ochii i trgându'î mâna) Vaî dc mînC
c rect i's manile ...
Leona. — Dovad c
mi'î inima ferbinte.
Chiria.—A fi, c'î lumea r^ dar, ce vis . . . îci
c'aî avut?
Leona. — O basaconie din ceea lume. Pune'î în
gând c par' c mS furase o zin i m^ dusese într'o
grdin plin de ps^rî galbine.
— Or fost canarî.
Chiria. fi
Leona. — Canarî ganguri nu'î pot spune . . . . . . . . .
dar curios, c toate se închina

ce'î mine i *mî la
cânta ea aa : (imitând un canar) chiriririiiiia . . . chiririri-
riiiiia . . .
Chiria. Chiria ? — . . Eî, apoî era canar ... i (^gu,

pomenea numele meu, Chiriririiiia ? . .
Leona. Te îndoetî ? . . (caut cu dragoste la Chiria i

ofteax).
Chiria. — (coboar ochiX) Ba ... nu . . . din protiv . . .
maî vertos.. dar m^ mir de unde i pan unde?.,

.
nu pot înelege ce însemneaz . .
Leona. Nu înelegî —
am adormit cu gându c
la mata ?
Chiria. —
Asta mg flatarisete domnule ... (cu . . .
pu-
doare) îns nu se cade sS 'mîo spuî nitam, nisam . .
tronc în obraz . .
Leona. — (fcând ci desndjduit) Vaî de minei . . poate

c te-am supurat cu vorbele mele ? .
J
CHIBIA ÎN PROVINIB 471
Chiria. — Ce
Nu se supar Chi- se potrivete !..
ria cu una cu dar trebue s^ socoteti c's o dou . . .
fiin ginga împresionabibile sentimentabibilS

. . . . . . . .
Leona. (în parte) Eaca frate — i ea vorbete ! . .
limba cea nou cu bibilurî.

Chiria. Trebue sg socoteti — cuvintele d-tale c
pot sS mg scoate din srite i se'mî pricinuiasc un
nicsis . .
Leona. — Un nicsis Ah, scumpa mea cucoan ? . .
Chiria hî crede-mS c de când sînt în lume n'am

! . .
un ipochimen atât de nostim ca mata

întelnit . .
Chiria. —
(cu dragoste) S6 mg vecjî moart?
Leona. Sg te vgd ... i când aî ti — când I . . aî

pricepe sguduiturile inimeî melel . . tiî? . . par* c se
tot cutremur pmentull
Chiria. —
(cu dragoite) Sg mg ve^î pe nele ?
Leona. Sg M'aî fermecat— m'aî scos din . . . . . .
simirî ccî când te zresc ... ea aa 'mî scapr

. . .
pe dinaintea ochilor ... sg gîurî etî un fulger c . .
o trsnit . .
Chiria.— Trsnit?..
—
Leona. Ba un trsnit m'o luat gura înainte . . . . .
Ahl Chirioae, etî o zin.

Chiria. — (cochetând) Ean las'.
Leona. — Uu muun . .
Chiria. — Eî...
Leona. — O zarnacade.
Chiria. — O acade (bucuroas) O zarnacade ? ah
1
Leona. — Chirioaeo, Bârzoaeo dac mg . . . îu-
betî d'mî portretul matale.

. . .
Chiria. Da cum, Doamne eart-mg ? — . . aa îndat ?
Leona. — Dmi'l ... or mg 'npuc în ochiî matale

Cet Vercjî . . . (scoate un pistol de ciocolat).
Chiria. — (spriet) Vaî de mine c avan maî etî 1 .

472 CHIBIA ÎN PKOvmgiE
(scoend un portret mare din sin i dându'l luî Leona). Na, fratC, l
nu face pecat.
Leona. — Ah 1 . . Chirioae ... se fiî blagovetit
în veciî vecilor c ni'aîscpat de la moarte . . .
(muci pistolul, în parte) Bun CÎOCalat 1
Chiria. — (în parte) Eî, apoi mi'î drgu i pace . .
(Arie: din Dot mort" «Ia iganca maladaea»).
Leona (cu foc).
Ah, Chirio, scumpS zin,

De-acum etY a mea stâpân,
i 'n vecî te-oitt Yubi
Chirîa (cu dragoste).
Ah i eti, leii, tot odnt

Cu-a mea dragoste 'nfocatâ
NicY câ te-oîu slbi.
(Se tnbrieaz& cu foc),
(înpreun.)
Leona (în parte)
VaYl bboini bgtrânc^,

Bine cS te-am pus la mân.
Cum te oiii mat suci.
Chiria (în parte).
Bine câ 'l-am pus la mânS . .
De-acum sînt a lut stilpân...

Cât 'loiii>aY tubi I
(Leoha o strînge tare pe Chiria tn brae. — Chiria se smucesce ruinoas).
Chiria. — Ah . rog
. . Leona ...
menajarise- te . . .
teme ... nu face abus de slbiciunea unei gingae

fiinî; dac me îubetî dac'î sînt scump —
fiî
~
nu m^ opri maî mult

delicat ... . . . las-mS sS fug . .
c me muncete cugetul ... (se tot trage îndrt).
LeOnâ. (fr a se mica din Ioc, în parte). Dute la Bcn-

der, rusalie.
(tnpreun).
Leona.
Vat, bborniâ btrân.
Chiria.
Bine c 'l-am pus la mân.
(Chiria les în stânga, fugend i aruncând o srutare luî Leona
care pufnesce de ris).
SCENA V.
Leona. — Ha, ha, ha, ha înc aa bab stre- ! . .
chiet Auî ? ha, ha, ha

! . Cic sS nu fac abus
. . . . . . I .
(imitând pe Chiria) Ah, Lcona dac mS iubeti me- . . . . . .
najarisete-mS las-mS s^ fug m^ muncete cuge-

. . . . . .
tul .. Ha, ha, ha

. bine 'î-am prins portretu la . . . c
mân de-acum îî la cheremul meu A Chirioae,
. . . . . . !
m'aî alungat de la Bârzoîenî ? te-oiu înva eu . . . .
Am gîurat sS'î gîoc feste peste feste ... i ved c

pn' acum 'mî merge bine Baba nu mS cunoate . . .
sub uniforma asta militreasc ... ea mS crede 's c

ofiger minunat
. De m'aî putea încale întelni cu
. . 1 . .
Lulua ...Al.. eatO ... (se trage maî deoparte în fund i privesce
cu dragoste la Lulua).
SCENA VI.
LCOna, Lulua (într pe ua din fund iind o mâ în brae).
LUlUâ. (dismerdând mâa i nevSiênd pe Lcona).
(Arie nou)
Frumuica mââoar,
Cu-a ta mica unghioar
Apr-mS ne'ncetat
De ori care-amorezat.
Dar pe cel ce'mt place mie,
Pe Yubitul Leonel,
SS'l dismer^î cu bucurie
i sS'î torcY, torcî frumuei,
F*^ mtaîi, mYati, pisica drag
C-a luY fiin 'mi este drag . . .
C ne'ncetat gândesc la el.
Leona. — (m parte) Draga Lulu 1 . . gândete la

mine . . . (tar«) Miau, mîaii . .
Lulua. (tresrind) Cc ti., (viênd pe Leona se uimescc)
D-nul ofier 1 .
Leona. — Eu . . . Lulu nu mS cunotî ?...

Lulua. — (cu sfial) Nu domnule
. . .
Leona. — (scoendu*?!
. . .
musteiie) Uît-tc bine la mine.

Lulua. (vesel) Leona 1 (se arunc în braele luî) Tu
aici ?uniform ?
. . în . . (scap mâa).
Leona. Maî încet — sS nu ne-audS baba . . . . . . Am
înprumutat straele unuî prietin ca sS pot într în casa
Chirieî i s^ mg apropii de tine.
Lulua. —i
nu te-o cunoscut mtuica ?
Leona. Nu ... —
almintere mS da afar ... ca c
la Bârzoîenî îî aducî aminte, drag Luluic ?
, . . .
tii tu c
de-atuncî îs ese luni?
Lulua. —
Cuî o spuî, Leona drag ? num- . . Am
rat filele pe degite în toat vremea cât nu te-am vSût.
OHIRIA ÎN OROVINgiE 475
Leona. — D'apoî
Ce n'am 'cercat sS te pot eîi ! . .
întelni I . . Se vede zdar

te^'ine baba de-
dar, în ! . . c
aproape închis ca într'un harem ?
. . .
Lulua. — Aa ... se teme s nu'r' scape zestrea

de la mân.
Leona. — Cum ?
Lulua. — O hotrît, precât am îneles, sS mS cu-

nune cu Guli.
Leona. — S^ mrite pe ... cu incarîu te tine eî ?
Lulua. — Dar vrea dinteiu se ne logodeasc . . . . .
'apoî peste doi anî se fac^ cununiea Aista'î planul . . .
Bârzoiîor ... i chîar ast^î aia de gând se facS logodna.

Leona. — i primeti, Lulua? tu . . .
Lulua — Eu primesc de bine, de dou

? . . ast-fel c
lunî de (île de când le-am aflat planul, mS fac din
vreme în vreme am toane de nebunie pentru cac . . .
s^ le gîoc o fest de cele frumoase chîar la logodn.

—
Leona. Bravo, Lulua ... sg nu te daî dac . . .
mg iubeti.
Lulua.— videa. îî
Leona. — Cu toate aceste . . . tii unaPCe'i'în mân
nu'î minciun . . . Haî sg fugim înpreun.
Lulua. ~ Bucuros,
Leona drag ... cu tine m'aî
duce 'n fundul lume; dar cum sg facem? c's pzit
din toate prile ...
Leona. Foarte lesne —
Haî sg eim pe poart, . . .
Ia brag ... ca când am merge la primblare ... i cum

om scpa în uli, ne facem nevgûî Vreî ? . . .
Lulua. — Vreu ce'î vrea tu . . .
—
Leona. Haîdeî dar s nu perdem vreme ... i
sg nu dee stahiea peste noî.
Lulua. — Haî de-acum me 'ncred în dragostea ta.
Leona. —
. . .
(strâng^nd-o în brae) Draga mea Lulua

476 CHIBIA ÎN PBOVINgiE
<înprcuna : Arie nou).
, Ah ! de-acum în fericire
Soarta vrea ca se irJlesc,
i în dulcea ta îubire
RaYul sS gJisesc.
(Leon.» tîdic pe Lulua în brae i o seruti).
SCENA VIL
Leona, Lulua, Ion, Guli.
(Suli i Ion într tocmai când Leona scrut pe Lulua. — Gulu îî înbrcat
dup mod: pantaloni foarte strimî, jiletc scurt, frac cu talie i cu co4ile
scurte ; fiong mare la cravat).
Guli. — (încremenit Aî vS^"*, loanC ?

Ion.— Am v^qlut, cucoane 1
Leona. — (Luiuei) Cine "i sfrijitu ista ?
Lulua, — Guli.
Leona. Al., (pufnesce de rîs, încet).
Guli. — froiadu-se) Domnule ... ce fceai aici cu

Lulua?
Leona. — (dismerdându'i) Ce'i pas mtlu, mon-
sîu Gurlui ? .
Guli. — (srind înapoî) Nu oiS chtcm Gurlul ... da

Guli.
Leona. — Ba Gurlui.
Guli. —Ba Guli, îî îc au^litu m'aî î . .
Leona. — Eî ... fie i Grgri, dac vrei ... Ce

te roetî aa ?
Guli. — Me roesc pentru c vreu sS'mî daî san-

tifacie . . . duel . . . auîtu-m'aî ?
Lulua.- Duel?
Leona. — Gugulea bbacî. . . c nostimu'i . . . Vrei
santifacie ?.. Eî, poftim o gîucric de ciocolat.
CHIRIfA ÎN PROVJNQIE 477
Guliâ.— ciocolata Nu mi'î foamc

(sveriind jos) . . .
Leona. -— Nu aî ppat zacusca astzi ? . . ?
Guli. — Domnule tii d-ta c eu când mg . . . mâ-

niîil, mk fac leu?
Leona. — De care leu btut ? . . . ?
Guli. —
. .
Aî auît, Ioane (furios) ?
Ion. (mâncând ciocolata) îl bun, CUCOanC.

Guli. — Ba leu, paraleu . . . auîtu-m'aî ... i ca
se 'î-o dovedesc, îî cer duel.
Lulua. —
Ha, ha, ha, ha.
Guli. — Ce rî^î d-ta ? . . Vreu duell aa sg iî.
Leona. — Foarte bine cum vreîs6 ne batem . . . ? .
de-a mingea, orî de-a Baba-oarba }

Guli. — Aî au(;Jit, Ioane.?
Ion. — Am auît, cucoane.
Leona. — Dac
pofteti almintere trebue se'î . . .
fac cunoscut c
cu pistolul am ucis maî deunc^î cinci
nagâî ... cu sabiea êce curcani i cu puca opt ol-
dani ... în care num^r vrei sg te pun ? în rândul na- . .
gâilor, în rândul curcanilor, orî în a oldanilor ? . .
alege . .
—
Guli. (slbind) Cu pistolu vreu se me bat
Leona. —A te puî în rândul nagâilor ?
! . Prea
. . .
bine . 6-lea
. . numgr.
îî fi al la
Guli. — Aî Ioane aucît. ?
Ion. — Am cucoane. au(Jit,

Guli. — Ba cu sabiea.
Leona. — i maî bine. face curcan. . . te-oiii
Guli. — Ba cu puca. . . . . . .
Leona. — Minunat te-oiuoldni dintr'o chiteal. .. .
Guli. — Ba cu pistolu. ...

—
Leona. Eîl hotrte-te acu... sau nagâ, sau
curcan... orî cum a fi, sînt sigur te trimit în raiu c
cu cerga 'n cap.
478 CHÎRIA ÎN PROViNgiE
Guli. — Aî au(ît, Ioane?

— Am
Ion. auît, cucoane.
Guli. — (fcendu'î curaj) Cu ccfga 'ti cap ? . . ba tu
te'î duce 'n raiu. . . Auîtu-m'aî?
Leona. — Om videa care..
Guli. — (rcnind) Tc oiu învSa eil sS sgruî pe
Lulua . .
Lulua. —i ce'î pas d-tale . . . cherapleule ?
Guli. — (furios) Cheraple I . . Aî auiit, Ioane ?
Ion, — Am auît, cucoane . . . Cheraple . . . (ics dup.\

sfîritul arie»)
Arie din Chiria: Vaî ce întemplare.
npreiin).
Guli. Ceîal-ali.
Ce obrznicie ! Ve<î'l de mânie
Staîl wtmii
pe loc. O'nlemnit pe loc.
i, )gu, de mânie F.-iga 'î stacoie
M'am fJîcut chtar foc. S'a aprins de foc.
SCENA VIII.
Cei dinainte, Chiria.
Chiria. — Ce este Cine se ? . . sfdete ?
Guli. — Nineaca, nineaca . . . ofigeriu o sSrutat

pe Lulua.
Chiria. — Donmu ofiger ? . . (cunoscând pe Leona) Ce'mî
vS(;Jur ochii Leona ? 1
Guli. — 'I-am cerut duel.

Chiria. — Duel I . . sS te omoare . . . (furioas) Ce caT
aice 'n casa mea, berbantule ?
Leona. — Ce s6 caut, cucoan ? . . o zarnacade.

CHIRIA ÎN PROVmgiE 470
Chiria. — 'î-oiii da eu acu o zarnacade de nu'î

puteao duce, neruinîtule ... c te dau pe manele jan-
darmilor (în parte) Auc^Jî ? s^ mS facc SL crcde . . . c'mî
face curte
Leona. —
Eaca îes (imitând pe china) dar, te rog, ;
nu face abuz ... de slbcîunea uneî fiinî sentimenta-

bibile las -mS s^ fug
. . . cugetul m6 mustr. Ha, . . . . .
ha, ha, (vrea s leas.)
Chiria. — Haîducule 1 .
Lulua. — Leona . . . Leona ... nu mS lsa sin-

gur aicî. (alearg lâng el).
Leona. — N'aî grij, c oiu gsi(încet Luiuei) eîl
vr'un chip sS vin ear.

Chiria. — Ce acolo, gîupineaso îî plac facî ? ofi-
geriî încoace SS
? . . . mân i d Viî. . . (o îe de o de-oparte).
Leona. — Adio, Chirioae Bârzoae . .
Chiria. — Eit'aî aqlî?

Leona. — Adio, zîn adio, muun Portretul . . . . . .
teu nu se va deslipi nici odat de la sinul meu . .
Ha, ha, ha.

Chiria. — Portretul meii ? (în parte) Vaî de mine 1.
Ce-am fcut 1 . . M'am dat în manele haîduculuî

(Inpreun)
Chiria, Guli. Leona, Lulua

Ce obr.^znicie ! Veî'î de mânie
Etc. etc. Etc. etc.
Chiria.
Ah ! ce nebunie !
Staii uYmit 'n loc.

i )Sa, de mânie
M'am fcut chtar foc.
(Leona les pe ua din fund, tn dreapta).

480 CHIBIA ÎN PROVINQIE
SCENA IX.
Ceî dinainte, afar de Leona. — Bârzoiu i Ion

(Intrând prin fund).
Bârzoiu. spui, — Ce
Ioane, de duel?..Gu- mî
li ? . . duel
unde'î ? Ieact'l ... (ti ie în brage),
. . ! . A I
Gugulea bbacî !. .unde'î duelgiu sS'l trântesc la gros?

Guli. — O luat tlpia, babac., 'l-am sprieteii.
Bârzoiu. — Viteazu bbacî, viteaz ! . . Da bine,
Chirio, pentru ce era sS se pue în primejdie odoru?
Chiria. Pentru —
o prinse pe d-neiî, duduca c
cea crescut în pansioane, s^rutându-se cu ofigeriî.
Bârzoiu. Ealeî — 1
LulUa, (fcendu-se nebun).
)ice câ era o babS,

BYata baba 'un moneag,
'amendoY când n'aveaii treaba,
Se rezemai pe toeag . . .
(Imitând posa monegilor rzemai pe toeag).
Ea, aa ... i dau din cap aa (dâ din cap tremurând)

. . .
unu la altu . . . par' cse tot mustrau Ha, lia, ha, ha . . .
— Eaca pozna, soro, c ear

. .
Bârzoiu. 'î-o venit

toana nebunieî.
Chiria. — SSraca'n de mine tocmaî a^î 1 . . în (îua
logodniî ?
Bârzoiu — Taci . .
Lulua.
Baba (îcea : Moulic?!,
Vreu o nora precum nu'i.
Mou îcea : Bbulic,
ît mat pune pofta în cuY.
(rîde perduti).
Bârzoiu. — Sermana copil ! . . mult o ine când o

apuc ?
Chiria. — Câte-o <Ji întreag . . .
Bârzoiu. — Par' c nu'î lucru curat I . . Haî, Chi-

rio, se o lsm singur . . . poate c 'î-a veni în cu-
notinî.
Chiria. — Haî... peu, c'mî vine i mie
«n parte)
sS nebunesc de ciuda SS mS îee în treî

ofigerîuluî . . .
parale . . . cocoge isprvniceas ruine de când î . . Aa

sînt n'am pit 1
Guli. — Haî, nineaca.

Chiria. — Ba nu, Guli . . . mata e(jî cu Lulua
de o pzete se nu facS vr'o nebunie . . . e(^î cu dînsa
c i'i logodnic . .
Guli. — (în parte) Dac mi'î logodnic, de ce'mî

cjice cheraple ?
Arie : Vaî ce întâmplare, din Doi mori vil,

(inpreun).
Bârzoiu, Chiria, Guli. Lulua (în parte)
srmana copil, Cât îmY pare bine

Ce patim grea I C'aa'î amgesc.
MS apuc'o mil Sgrîd,)Sti, îmtvine
Când privesc la ea. La et când privesc,
(Cântând, Bârzoiu i Chiria se trag încetior îndrt i intr în odaea lor
SCENA X.
Guli, Lulua (pe canape .
(Mici tcere — Guli caut si se apropie de Lulua i nu tndrznesce. —

Lulua ti urmreace cu coada ochiului, zimbind).
Lulua. — <în parte, zimbind). Atcapt atcapt

. . . . . .
cocolitule . . . te-oiu pune eîi la cale i pe tine acu.

67417. n. 31
482 OHIEIA ÎN PEOVINgiE
Gulît (cu jumtate de glas) Lulu . . .
Lulua. — Cc arc de gând sS'mî spue

(în parte ?
Guli. Lulu
(mal tare) . . .
Lulua. — Aud cinc mg chîam

(tresrind) A ? . . ? . . 1 .
monsîu Guli Ce poftetî?

...
Guli. — Fi Lulu, . . .frumos sg laî fi . . . nu'î
ca sg te sgrute ofigeriî.
Lulua. — Eu care ? . . ofiger ?
Guli. — Cel cruî am cerut duel Nu face ... te

a uîta.
Lulua. — Ha care te-o fcut nagâ
1 .. cel ?
Guli. — Hî, hî . .
Lulua. — Mo sgrutat pe mine Nu'mî aduc el ? . .
aminte.
Guli. — Se vcde c era
(în parte) toan de într'o
nebunie i nu tiea ce fcea.
Lulua. — Ba îmî aduc aminte
. . c 'î-am
. ...
qlis,mi se pare cheraple.
. . .
Guli. — Ear
(suprat) ?
Lulua. — Da nu trebue s6 superî, monsîu Gu- te

li, pentru c
câte-odat nu ti ii ce spun îmî vine . . .
aa ca o ameeal cu furie ideile mi se tulbur . . . . .
ochiî mi se aprind ... i atuncî dac nu m'aî stpâni,

aî bate i aî sgâriea i aî muca pe toî.
—
Guli. (stând pe loc, în parte) Eaca caca . . . . .
Lulua. —
Atuncî cea maî nric înpotrivire mS
mânie ... mg turbeaz i, pgu, mg tem sg nu fac
vr'un pgcat într'o î.
i
Guli. — Eaca
(trgcndu-se înapoi)caca 1 . . 1
— Da unde ducî?
.
Lulua. te
Guli. — Mg chîam nineaca.
. . .
Lulua. — Nu'î adevgrat Stî cu mine. . . . aicî

Guli. — D'apoî . .
Lulua. — Nu vreî Voleu ? . . (fctod ci «e mânie) 1 . .

eaca 'mî vine . . , îmî vine sS sgâriii . . . Tare aî bate

pe cineva . .
Guli. — Nu tulbura c e<^ ... Par'c'î te (în parte)
o mâ.
Lulua. — Aa maî socoteal Ean spu- viî la . .
ne'mî, Guli, tii c o sS ne logodim ast^î ?
Guli. — tiu.
Lulua. — i îî pare bine ?
Guli. — Imî cu foc) !
Lulua. — i mie ... Nu poi crede cu ce nerb-

dare atept sS fiu logodit i maî ales mritat . . .
c'apoî atuncî aî s^ fii toat cjiua cu mine ... pe mâna

mea .tiii c'oiu avea pe cine sgârie i muca.
. .
Guli. — (în parte) Au^î gust? Ba sS fereasc aa

Dumnezeu .
Lulua. — Eî;
.
de vreme ce aî se'mî fii soior . .
f'mî puintic curte. Spune'mî c mS îubetî, mS c

slvetî ... eti fericit c . . . D 1 . . se te ved.
Guli. — (cu sentiment) Lulu . . . tc îubesc ... te sl-
vesc . . . sînt fericit . .
— i mg
.
Lulua. gîur . cji dup mine .
Guli. — i mg
. . . .
gîur.
Lulua.— SS fac tot poronci. ce'î
Guli. — Sg tot ce mi'î poronci. fac
Lulua. — Parol?
Guli. — Parol ?
Lulua. — Da nu întreb Parol c'î . . . eîi te . . . fi
supus toate la ?
Guli. — Parol.
Lulua. — D'mî parola cu degitul.
Guli. Poftim. (dându'I parola)
Lulua. — Bravo aa te vreu Acum ean cân- .

.
, , . ,
t'mî o bucat din Lucia tiî frumos . . . ? . . . . .
Guli. — se cânt da rguit ? . . . . . îs . .

484 CHIBIA ÎN PROVTNgiE
— Ce poate
Lulua. nu vrei ? . . (îî arat uughiiie).
— Ba vreu.
Guli. (în parte) Când ar veni nineaca s^
mS scape I
Lulua. — (cu nerbdare) Haî începc a^î.

. . .
Guli. — Eaca încep .. . se'mî dreg glasul ...
(Guli eânt o bucat din Lucia cu un chip comic. —Lulua pufnesce de

rîs în batist)-
Lulua. — Bravo*, bravo bravisimo! (btSnd în palme) .
Guli. —
. .
'î-o plcut (îngânfat) ?
Lulua. — Minunat ce puior de brbel oiu ... II

se am îmî sare inima când
1 . . mS gândesc . . . dar a-
propo, ean gîoac .
—
.
Guli. Cum ? sS gîoc ? . . . . aa nitam nisam ? .
Aî nebunit?
Lulua. — Ce ? . . nu vrei ?
Guli. — Nu.
Lulua. Nu ! . . (sculându-se de pe canape) Vin *n COace
sS te muc . . . sS te mnânc . .
Guli. — Vaî de mine ! . . mare bele'î fata asta I .
Lulua. — Te oiu înva eu sS nu vreî, când po-

ronceSC eu. . . î» arat unghiile i dinii).
Guli. — Sraculde mine 1 . . îî în stare sS m^

mnânce de viu... SS nu rSmâe nici o bucic b-
bacî . . . LuluO . . . linitete-te. (alearg prin odae pe dup caoape)
—
Lulua. (cârnind din dinî) Ba nu . . . c'am s€ te m-
nânc . .
Guli. — Ba nu mi'î mânca.

Aria polcaî.
Lulua (alungând pe Guli înprejurul canapelei)*
Ba te-oiu mânca.
Guli.
Ba nu, nu mi'Y mânca.
OHIRIA ÎN PKOYlNgiE 485
Lulua.
Ba te-oiii mânca
i nu'î scpa.
Guliâ (în parte)
Tare mi'î fric^, valeîi î valeii 1 valett 1
Lulua.
De-a lui figur 'm vine se rîd, pSu !
(înpreun ).
LulUâ (alungând pe Guli).
)û, te-oiîi mânca

întreg, întreg eft te-oiii mânca.
i nu'î scpa
Tot nu't scpa.
Guli (fugând
Nu mi't mânca
)Su )â nu mi'î mânca
I nu,
C
nu,
oiti scpa^
Tot oiti scpa.

. .
Guli. (fugind în odaea ttâniseu) ValcU . . . lupu, lupu I
Luluta.Ha, ha, ha, ha . . . «esâ alergând pe u?a din fund)
L'am desgustat de logodn.
SCENA XI.
Ion, LeOnâ, (tnbrcat în costum de bricTcar)
Ion. (într pe ua din dreapta tn fund) Intr, într . . . nu'î

fie fric.
Leona. — Da oare cuconii ispravnic acas'î ?
486 CHIRIA ÎN" PROVINgiE
Ion. — Acas . . . aî vr'o treab cu d-luî?

Leona. — Am, logotete Ioane . . . Am venit s^
m6 jluîesc.
Ion. —
Bine-aî fcut ... c boerîu'î om drept i cu
Dumnecêu; dar
frica luî adus'aî vr'un peche? . . .
Leona. Ba nu —
n'am tiut c'î plac peche- . . .
urile.
Ion. - Nu ? . . apoî car-te . . . N'are vreme se te
primeasc boerîu,
Leona. — Da bine, logofete Ioane unde se
D
. . .
caut eu acu peche ? . . picatele mele ! . . I . . c cu

toat srciea mea . .
Ion. — N'aî nimica ? . . nicî hîrzob de pstrvî ? . .
nici ca de munte? nicî cprioar? nicî vr'o cpin

de zahr ? . .
Leona. — Doar nu's bcal.

Ion. (Ja ureche) Nicî btuî ?
Leona. — Da bine boerîu metaherisete . . . i ? . .
(face semn de numerat banî).
Ion. Huf —
Ean caut bine . . . 'n pung, c'î gsi
poate vr'o carboan ruginit.
Leona. O carboan am . . . («coate o carboava din pungi).
Unde'î ispravnicu sg 'î-o daii îndat?

Ion. —
Nu aa, c'î prea puin ca sg primeasc . .
alminterc.
Leona. — Cum?
Ion. — Ateapt c'î vide . . . avem alte tertipuri
pe-aicî . . . Ateapt. (îes pe unde a tntrat).
Leona. — (singur) Aferim ispravnic 1 adun i cu

carboan . . . Bine c'am aflat'o i asta.
Ion. — (tntri serios aducend un curcan) Vc^î d-ta CUrcanul
ista?
Acest curcan bStrân
tn ear e vestit,
CHIRIA ÎN PROVINgiB 487
Din el al meti stâpAn

It trage bun venit.
Curcan plin de noroc,
El, ca ne alt curcant,
Scpând de orî ce foc . . .
A fript mulY gogomani.
Leona. — Cum asta ? logofete ?
Ion. — 'L'amvendut pn'acum de 57 de orî pe

la înpricinaî, i o slujit pn'acum de 57 de orî ca
peche
Leona. — Nu pricep bine. te
Ion. — Eaca când vine cineva: cu jalob i cu ma-
nile goale ... de pild ca d-ta eîi, din poronca boe-
rîuluî, m^ ain la
boan ... i pe
u
cu curcanu, îl vend pe o car-
urm
duc carboana ispravniculuî,
. . .
i
îeu ear curcanu înapoi de la jluitor ... ca poclon . .
înelegi?
Leona. — Care vrea sS qlicg curcanu ista ine pan
acum 696 leî ?
— în capSt.
Ion.
— Bun moie.
Leona.
Ion. — cumperi ?...
îl îndrept spre calea orî te
'ntoars.
Leona. — Cumpr na carboana. ...
Ion. — Na curcanu i d . . . <Ie curcanu carboava lui Ion).
Leona. — Noroc sS dee Dumnecêu

Ion. — Amin ... i
1
anu cu bine M6 duc sS la I . .
dau carboana boerîuluî, i sS'î spun c etî aicî.

(în parte, întrând la Bârzoiu). 58 CU aSta . . . am s'o treC la
rgbu.
Leona. — (singur) Aa, printe ispravnice ? . . bine
c 'î-am aflat cocriile curcniile i . . . Ne-om rfui
maî târ(}iu . . . Dar oare unde'î Lulua ? . . (caut prin prejur)
M'am schimbat în strae de crucer, ca sS pot ear

488 CHIBIA IN PEOVINQIE
într aici ... se mS 'ntelnesc cu Lulua . . . De-ar

veni . . . am lua tlpia amendoî pe ua
asta de din
dos . . . Bricîca mea 'î la portia gradinei ne-am . . .
sui iute într'însa, i nici Ttarii nu ne-ar prinde . . .
Cine vine? A! Ispravnicul ... Ce mincîun sS'î durez? .
SCENA XII.
Leona, Bârzoiu, Ion.
Bârzoiii.— Unde'î jluitorul?

Ion. Eact'l, cucoane. —
Leona. — Eu sunt, mria (tnchinându-sej ta.
Bârzoiu. — Ce caui Cine etîl ?
Leona. — Picîu bricîcarîul

. .
sS nu'î . . . fie cu b-
nat, mria ta . .
(Arie din doX morî viî: îî mare cu cei micî).
Eu stnt vestitul Pîciii

Ce n'am decât un biciii
'un cal strein, c2<ût,
'o bricic de 'nprumui.
Dar, vat 'amar de cine
M6
te la drum pe mine !
duc în fuga mare.

ÎI
Cu pota ... i mat tare . .
Dar V( paveoa rea?

Da't mutereul greii ?
(Bate din biciii i 4'ce: Ce' mi pasa . . mic copile).
NicT brioYca nu'Y a mea

NicT drumul nu'î al meii;
C stnt vestitul Piciii
Ce n'am decât un biciii
Din care tot pocnesc,
Cu care mS hrnesc.
Bârzoiu. — Picîu bricîcarul ... de la E ?

Leona. Dar, — mria ta . . . tiî? . . . din col de

la sfântul Spiridon . . . Picîu bricîcarîu . . . întreab pe
cine vrei i 'î-a spune de mine Câte gîupinese cu . . .
testemelurî . . . câi logofieî cu vipisc ... tot Picîu îî

blbnete hurduz, burduz, prin toate rtcniile . . .
ba pe la viî Rdiu ... ba pe la Sprvale-

. . . ba pe la
bab ... ba pe la clnlrie ... i tot cam pe dato-
rie .. c despre btui? vorba ceea 'î-o btut ven-
. . . :
tul de mult! i când me trezesc ?.. tuf 'n pung,

tuf 'n busunar . . . afîf ! . . Dar ce'mî pasl . . Picîu
s^ treasc ! treace de la mine . . , c doar îs român. .
îs cretin slav Domnuluî

. . din toî negustorii i
. . . .
meterii din E, numaî eu am rSmas din neam cu-

rat .. i un biet halviar ... i un bîet brahagiu
. . . .
i un bîet cojocar toî ceî-1-alî îs cu percîunî. . . .
(toate aceste le 4'cc foarte rapide).
—
Bârzoiu. MS ce daradaîc (astupându-î urechile) ! . .
hodorogit destul stî . . . . . , . .
Leona. — Ha, ho tbrrr ... am sttut . . .
Bârzoiu. — Spune acu ce cauî

Leona. — 'î-am adus un curcan, mria toc- ta,
mai de E la . . .
Bârzoiu. — Au^î Picîu l'î curcaHu meii (In parte) ? . .
cel de pripas .
Leona. — i mg
.
rog, mrieî tale, sS'l primetî

drept peche.
Bârzoiu. — (ficând c se supar) Adic . . . fr peche
nu puteai se viî?
Leona. — Apoî d, cucoane ... nu te supera . . .
obiceîul pmentuluî.
Bârzoiu. —Eîl fie...d'l la fecîor.
Ion. (apropiindu-se de Leona) Ad'l în COaCe.
]!êpna. Na ... (d curcanu luJ Ion).

BârzOivi. —
(tncct lut Ion, de ceea parte) Undc'î carboava,
houle?
Ion. (dându'I carboava pe din dos) Eaca. (în parte) Pil.
Bârzoiu. —
(luând carboava) Binc, bînc, fttul meii . . .
Spune acu ... ce pricin aî la Isprvnicie

—
1
Leona. (tn pane) Oare ce dracu sS'î înir (st ! pu-
in pe gânduri).
Ion. —
(eînd, tn parte) 5 8 CU astal Dc-a maî inea is-
prvnicia cât- va vreme, ne suim la sut (srutând . . .
curcanul) Vaî drguumi'î 1 mânca'1-aî fript (les). . . . . . .
Bârzoiu.— d Eî; spune 2iî ... n'am vreme

! . . c
de perdut ... Ce aî ?
Leona. — Apoî ce s^
. . . am, mria ta? Ea pi-
cate 1 . . M'am pornit de la E c'o actori ... i dup
ce-am adus'o aici numai într'o fug de cal . . . când
la plat ? vrea sS'mî mnânce dreptul, sub
. . cuvent
c'am prvlit'o de cinci orî.
Bârzoiu. —
O actori de la fteatru ? .
— De-acolo
1 .
Leona. ... de la denia cea nemeasc.

Bârzoiu. — i unde-o tras în gazd?
Leona. — La pitarîu Chirculicî tiî ... de la . . .
vale peste drum Dac'i avea buntate s6 mergî

. . .
d-ta sS'î gretî ... ca printele Ispravnic poate . . . c

nu m'ar lsa pguba . .
Bârzoiu — Bucuros, f^tul meu ... mg duc (tn pane)
N'am vS(Jut^nicî odat actori e ... îs curios s6 v€d ce

lighioae SÎnt. (tare) MS duc . . . (tl caut apca)
Leona. — Cltorie sprincenat
(tn parte) De-aî . . .
putea sS'î deprtez pe toi dea acas 'mi-ar veni . . .
la socoteal. .. ca sS fugim cu Lulua.

Bârzoiu. — Eaca apca Vin cu mine, Picîule. . . .
Leona. — Mergî înainte, cucoane ... te-agTung. c

Bârzoiu — Bine. (vrea s us).
CHIBIA ÎN PROVINCIE 4W1
SCENA XIII.
Leona, Bârzoiii, Chiria, Guli (aceti doî us din
odaea din stânga, plannl I).
Chiria. —- Unde te ducî, frate?

Bârzoiu. Vin' acu Me duc pn' — . . . la v^rul Chir-
culicî . . . sS mS 'ntelnesc cu 'n ipochimen care-o tras
acolo 'ngazd.
Chiria. La — Chtrculicî? . . da Chirculicî s'o por-
nit de tril île la moie . . . 'o pus sS'i grijasc ca-
sele.
Leona. — (în parte) Tronc 1 . . c'am codlghit'o ! . .
Bârzoiu. — (luî Leona) Apoî . . . ce dârdâîaî tu, mî

bricîcarule ?
Chiria. — Care bricîcar ? . . (cunoscend pe Leona) Ce

vgd ? hou cel de Leona ?
. . ear
Bârzoiu. — Leona ?
Guli. Dar, babac aista'î— . . . ofigerîu care-o

scrutat pe Lulua.
Bârzoiu.— Duelgiu ? . . Cui Leona) Ce însemneaz
dar ? . acu . grete . . . ofiger, acu bricîcar ? . .
Leona. — Eaca, mria ta . . . Am voit sS v^d cu

ochii cum
dreptate faci în Isprvnicie ... i cât in
curcanii isprvnicetî.
Chiria. — Vaî de mine c ! . . aista'î Pepelea !
Bârzoiu. — Aa? care vrea s6 îcS eti spion

. . .
d-ta? Apoî, ateap

. dac'î
. . . . aa sS'î dau o rS-
fuîal isprvniceasc pe spinare, (strig) Mî jndarî.
Chiria. Jndarî. —
Guli. Jndarî. —
Leona. — Aa'î socoteala ? . . apoî . . . ean atep-
taî i voî s$ v$ 'nvS eii galopu . .
492 CHIRIA ÎN PROVlNi^'IE
(în vremea cât cânt, îî lovesce cu biciuca peste picioare. Chiria, Bârzoiu i
Guli, sar prin cas în mesura musiceî).
Aria galopului.
Leona.
Hi, hi, bâlan . . . Hi, hi, jrpan.
Bârzoiu, Chiria, Guli.

YaX ce ho ! ce Har !
Leona.
Hi, hi, blan... Hi, hi, oldan.
Bârzoiii, Chiria, Guli.

Vaî, c m'o picat ear,
Bre ! ce om ugub
Da e(^Y, mi, binior.
Leona.
Ba nu . . . vreii sS v6 'nvS
Galopu 'ntr'un picYor.
Hi, hi, blan . . . Hi, hi, jrpan.

Vall ce ho! ce fîar I
Leona.
Hi, hi, jrpan ... Hi, hi, oldan.

Vaî ! c m'o picat ear î
(Leona les rtênd, pe undea întrat, în vreme ce Lulua într, pe ua din fun4>.
CHIBIA ÎN PBOVTNQIE 493
SCENA XIV.
Bârzoiu, Chiria, Guli, Lulua.

Lulua. — Da ce-aî pit de srii drgaîca prin
cas ?
Bâr?Omri~| (sârind necontenit)

ûl^ . . . (Ji'î Sg CaC^g
Guli. - j
^^"^?^^-
Lulua. — Cine cuî ? . . ?
Chiria. — 1
Bârzoiu. — Luî Leona. Unde'î
> (oprindu-se) ?
Guli. — J
Lulua. — Leona ?
Chiria. — Bre ce înpuc

1 lun 'n
Bârzoiu. — Bre ce ienicer
!
I 1
Guli. — Am cer ear duel

s^'î 1
Lulua. — Da tceî din gur c v6 vin musafiriî

la mas.
Chiria. — De pe-acu unde's ? . . ?
Lulua. — 'I-am vSût intrând pe poart Ea- . . .
ct'î.
» SCENA XV.
Cei dinainte j Musafirii.
Arie din Hârca : Tanana.
Musafirii.
Plecciune cucuete !
£at-ne am sosit. c
HaY Ia mas, câcY de sete
i de foame am murit.
494 CHIBIA ÎN PROVmgiE
Chiria.
MS închin i sînt voYasrl
C'at venit cu toY la mas^,
i sperez bucuros c
ît mânca i't bea vertos.
Musafirii.
Plecciune cucuete !
Eat-ne am sosit c
Haî la mas, cct de sete
i de foame am murit.
Chiria. — Cred, boerî d-voastr, c vi s'or fi cam

lungit urechile de foame, pentru obicînuiî c pe aicT
a mânca pe Ia amîa(^ dar noî metahirisim evro- . . .
pienete ... pe la 5 nu vg fie cu suprare Peste

; . . .
o jumtate de ceas or da bucatele pe mas Vg . . .
rog sg îngduiT.
Musafirii. S' rut manile. —
Chiria. —
Astcji vreu sS'mî îeu îua bun de Ia
d-voastr fiind
. .mg duc la Paris.
. c
Musafirii. —La Paris ?
Chiria. — Dar i ndjduesc c îî vertos
... chili
în sntatea isprvniceseî d-lorvoastre.
Musafirii. — N'aî o îndoial, cucoan. nicî
Chiria. — îns pn' mas dac poftii câte la . . .
un phru de rachiu ? . . Ioane . . . ad rachiu.
(Ion tntr cu o tabl plin de phrue de rachiu i se duce de d ânteiîl

cucoanei Chiriel i pe urm pe la mosafirî).
Chiria. —
(bând) Sg triî întru muli anî i . . . . . .
sg ne videm sngtoî Bun rachiu îî pe curs I . . . , . .
E
.
ca la . . . Poftim boerî, Ioane 1 . . d la d-Iuî . . .
d Ia d-Iut ... d i Ia d-Iut . . . (arat un mosafir mal ruinos).
(Ion dup ce il rachiul, les)'

Chirja. — 'aa cum vS spuneam boerî d-voas-

tr. .. peste vr'o triî cjile vS lascu lacrimile pe obraz. ,.
atept numai paportul.
SCENA XVI.
Ceî dinainte j ârl (cu pasportul în mân d busta în salon).
arl. — Paport ? . . Voil,
Toii.— Monsîu arl ?
arl. — Present 1
Arie du: Royal tambour.
Me votci ... am sosit

Moulu, bouillant de rage
Pour câie-am ptimit
Am ptimit dans ce voyage.
En un carouize affreux.
On tn'a conduit hurduz-burduz.
Les surugi riaient entre eux
Disant: Draco franuz !
(închinându-se la Chiria).
Mais pour vous, cocona

Cn irait en enfer . .
Chiria (facend tali)
Ah ! vous ctes juvaer.
yarl (în parte, fcend semnul gaminilor din Paris).
Tiens l v'la pour toi . . . voila 1

Quel bonheur ! am sosit
Enfiu dans ce village . .
Ma câte-am ptimit . etc. . .
arl. — Madame, am înplinit comision d-tale . . . Am

scos pasport.
496 CHIRIA ÎN PROVINgiE
Chiria. — Unde'î (cu bucurie) ?
arl. — Voil.
Chiria. — Dmi'l degrab . .
arl. — Pardon trebui un . . . farfuri . . . sS'l prezen-

tez pe mode.
farfuri . , . la
Chiria. — Bine zid Ioane . . . !
arl. — Non strigat Am gsit . . . farfuri . . . Mon-

sieur brbat d-tale, port un duzen la surtuc, (se apropie
de Bârzoiu, i îî taie un bumb de la surtuc). VoUS PeVifietîeZ ?

Bârzoiu. Ce faci, neamule ? —
arl. —
Non facî attention Am trebuin un . . . far-
furi . . , €t vot la ! (arat bombul i pe urm pune pasportul pe dînsul ca
pe un talger de'l presenteaz Chirieî).
Musafirii. — Ha, ha, ha, ha ... a dracului franguz I
arl. — (în pane) VoUâ une mode commode . .. On

porte toute une vatsselle sur soi . . . (tare) Madame la
baronne de Chiritza . . .
Chiria. —
Merci, monsîu arl când aî ti ce . . .
mulemire 'mî-aî fcut . . . Vous m*avez frotti le coeur

avec du miel.
arl. Quoi ~ ? .
Chiria. — Oui . . . avec du miel . . . m'aî uns la

inim cu miere . . . Nous disons comme fa ,
arl —
. .
JSn moldave
(în parte) Jolie languel . . . suffit.
Chiria. — Ascultaî bocrî d-voa-
(deschizând pasportul
str. .. (citesce) «D-necî Baroana Chiria Bârzoiu, care

merge peste grani în staturile Evropeî . .> .
Toi. — Baroan I
Bârzoiu. — Baroan tu baroan?. . . . . . .
Chiria. — De ce nu dac'î moda. ? . .
Guli. — Nineaca da nu's baron ... eîj ?
Chiria. — Ba i tu etî, Guli etî barona. . . .
Guli. — Vra sS i bbaca baronoiu <JicS îî ?
Bârzoiu. — Ba.. mg fereasc Dumnezeu . 1

CHIBIA ÎN PEOVINgiE 497
1 Chiria. —
Da ean maî spune-ne ceva de la E,
monsîu Sarl?.. Ce maî fac Eeniî?
arl. —
Toi Eeniî s'o fcut bulangerî . . . chitarî.
Toi. — Pitari?
arl. —
Farbleti ! .. Plmdesc glodu earna, ca se'l
înghite vara.
Chiria. — Bine cjicî îmî aduc aminte când am . . .
fost acolo cu Aristia i Calipsia .era se mS înec . .
arl. — (în parte) Ak bak ! un ionneau.. ^r^ flotte .
toujours.
Chiria. — Da despre teatru ce tii?
arl. — Est opera am Robert italian . . . ve(;Jut le
diable !
Chiria. — Nu me nebuni ... i cum o fost ?
arl. — Formos. tare formos. . .
Chiria. — Ei parastuete i nou piesa aceea . . .
c'.jrn auît c'î cu O mulime de drcilf.

arl. — Dac poroncesc madame bucros. cocovidi . . .
(Toî se aea4â pe caiiape i pe jiluri. — arl în mijlocul lor, cânt cântice-

lul : Titi a la repres, de Robert le diable- )
Toi. —
(scuiându-3e) Mare minune! Nemii ceia îs cu
dracu, pSu
SCENA XVII.
Cei dinainte^ Ion i pe urm Leona (în toalet fe-
meeasc)
Ion.— Cucoane cucoane. . . . .. o vinit o madam
de la Ei cere se
. . . între aici.
Bârzoiu. — Cine'î ?
Ion.— Cic'i actori.

Toi. — O actori ?
Leona. — (întrând rapide) Plccciunc, boerî . . . Me rog
67417. II. 32
498 CHRIIA ÎN PEOVINgiE
de ertare, c
dau busta 'n cas, nitam, nisam dar . . .
având treab cu printele Ispravnic, am luat îndrs-

neal Care'i printele ?
. . . .
Bârzoiu. — Supus sluga madamo. d-tale,

Leona. — D-ta se snetos. fiî
Bârzoiu. — Serut manile.

Chiria. — Mare minune! cum seamen cu
(m parte)
Leona!
Leona. — Pune'î gând, printe Ispravnice, c în
am un care de câteva tjile s'o fcut nevecjut de
frate,
la Iai ... i pre cât am aflat de icî de cole. am . .
prepus c'î ascuns aici în târg ... i c'î amorezat de

o duduc care'î cjic Lulua.
Lulua. (în parte) De mine? —
Chiria. Lulua? i cum — . . îl chîam pe fratele
d-tale, cheramo?
Leona. — Leona ... de nu'î-afi cu bnat, cucoan.
Chiria. — Nicî cât pe-o mas. .. se erî i d-ta . , .
<îcî c etî actri?

Leona. (fcend compliment femeesc) La tCatrU naio-
nal .. . s6 erî.
Chiria.— Se d-ta snetoas dar cât pentru fir . . .
cine-a
fratele d-tale. acela nu avem cinste
. . fi ... . .
Leona. — Buntatea d-tale dar mS rog pe . . . ...

duduca Luluo nu tii unde-aî puteao gsi?
Chiria. — Nu departe ... Dac vrei ve^î? s'o
eat'o O logodim astzi cu Guli,
. . . meu. fiul .
Leona. — Se'î treasc.

Chiria. — Plecciune. (cu dispre)
Leona. (car^ în toat vremea asta a întors spatele Lulueîj A ! . .
dumneeî îî duduca Lulua? Tare'î frumuic! D'mî

voe drag, sg te sSrut i se te fericesc de odorul
Ce-aî sS^Capeî. (srut pe Lulua i'î (Jice încet) Eu SÎnt, Lu-
luo, eii Leona ...oprete logodna.
CHIRI A ÎN PEOViNgiE 499
Lulua. — (ipând AL.

Toi. — Ce'î?
Lulua. Vaî clc IlUnC SC înVCr-
(fcendu-se nebun) !
teste casa cu mine. Toate le ved pe dos Eaca m- . . .
tuica se d,1 de-a tumba. .. ha, ha, ha, ha...

Chiria. Chirie — eleison l . .Z2. ear 'î o venit ne-
bunia... i tocmai în ceasul aista! .. Luluo .. .
Lulua. Fugii. — fugii. . . . . dai'mî pace. . . c'mî

vine-a muca. .. Unde'î Guli se'l sgâriiu ? . . unde'T
muc?
se'l
Guli. (asciin4endu-se dup tat-seîi Nu mC ISSS, babac,
c me mnânc. ,
Lulua. —
Ha, ha, ha, ha se . . . Am me mrit cu
iubitul meu, pe care'l Iubesc din copilrie. . . Eat-me's
la nunt .orhestrul începe valul, valul
. . ! . . . Unde 'î
mirele se gîoc cu el.^
Valsul.
Lulua vlsuind singur».

Ira, la, la, la, la,
Asta(;Jî me mJiril,
chiar
Me mrit, me mSrit 1

Chîar ast(^lf mS mflrit
Cu al meu Yubit.
(Se c presce din joc, plângead).
Ah, ah, ah, ah, ah, ah I \
Dragul meîi iiu m2 vrea . .
Corul.
srmana, vaî de ea! (bisj.
500 CHIRIA ÎN PROVIN giE
Lulua rî4end
Ha, ha, ha, ha, h'a, hal

Ba mS vrea, ba me vrea.
Corul.
SSrmana vaY de ea ! !
VaY de ea
(.înpreun).
Lulua jucând
Tra, ia, la, la, la,

Tfa la, la, la, la,
me inar:t,
Aslaî chîar
Me mrit, mS mrit. .
Tra, la, la, la, la^

Chîar asVi^X me mHrit
Cu al meii îubit.
CoruL
SSrmana fat !
Privi t-o, eat.^,

Eata c'a 'nebunit,
Nebunit, nebunit !
Srmana fata.
Mai bine 'ndaiX
îndat-ar fi murit
Ar fi murit 1
(Lulua se arunc îu bravele luî Leona).
L ulua. — Al., eaca logodnicul meu eat'l, . . . ea-

t'll
Chiria. — Cine Madama.?
? . logodnic!
. (ctr . . . .
S'o pcrdiit de
musafiri) istov!
L-ulua. — (ipând) Aista'î, s6 me m- aista'î . . . vreii
ritai cu dînsul ... c de nu . . . nebunesc . . .
CHIBIA ÎN PEOVmgiE 501
Chiria. — Se te mritm cu madama ? . . alt be-

lea acu ! . .
arl. — No facei caprisu Lulueî. . . . . . non trebue

contrarier un malade.
Chiria. — Bine monsîu arl. cîci, . . Eî. . . fie,
Luhî drag . . . dac i'i drag dumnealui ? îei-1. . . . .
Noî i'l dm (ctr Leona) Mc cart, madam, c te

super. . .
Leona. — Da unde, cucoan din potriv. 1 . . . .
Lulua. — Dac mi'l dai logodii-me acu . . . 'n-

dat cu el.
Chiria. — Fie 'acu, numai nu te tulbura. . .
ctri Leona) Madam . . . facem abuz de buntatea

d-tale . . . dar apoi veî în ce stare'î biata copil . . .
Fiî bun, te rog, i primete a te logodi cu dinsa. . .
ne'î îndatori peste mesur.

Leona. — Cu mare bucurie . . . Cea maî mare do-
rin a mea este ca s^ ve îndatoresc . . . poftim ine-
lul meu.
Chiria. — Foarte mulemesc . . . Luluo, eaca ine-
lul d-sale. . d acum
. teu 'î pe-al ... i se ve fie lo-
godna într'un ceas bun . . . amin!
(Leona i Lulua schimb inelele).
Lulua. — (vesel) M'am logodit . . . m'am logodit 1
De-acum cjiceî se cânte musica . . . se'nceap balul . . .
la bal . , .Ia bal . . .
Chiria. înaintea mesei t — Bal

arl. —
Ne lu cofictraHez donc pas
(încet chiriei) . .
puisqii'elle est foile (tare) En avânt la contredanse,

Chiria. —
(cmând cu drag~,ste la Sari) Flc, monsîu ... aH
Vous serez nion cavaler ?
arl. — (în parte) Crac.

Chiria. — Hai, boeri' ... se ve ved . . .
(Orhestrul cânt contrcdansul. Chiria j6: cu-arl în. faa cu Gulii, care
jocâ cu Lulua. Leona slujesce de dama luî Bârzoiu i joc amândoi vis-â-vis
cu doi musafiri. —Musafirii maî în fund).
Toi (jucând).
Ah, ce plâcere de-a juca

i de grijt a sS scutura.
Chiria.
Ah ! monstu arlS ... te rog îtnY spune
Dac joc frumos cancan ?
arl.
Ah ! que des graces ! JocY de minune
(în pai-te) ^He danse comme un urs blanc.
Toi.
Ah 1 ce plcere de-a juca
i de grijY a sS scutura.
Chiria — Destul, cam obosit

Leona. în brae) Ah drag Lu-
(strângend pe Lulua 1
lu . . . de-acum eti a mea, i nimic nu ne mai poate

dispri . . .
Chiria. — (ctr mussafiri) Vc^î, dac'î actri ... cât de

bine'î gfoc rolu.
Leona. — Deacum festa'f gîucat ;
pot se m'art
fr grij,
Chiria. — Festa?., ce vra se <îc^ asta?
Leona. — (scoendu'i capela) Mc cunotî, Chirioae,
cine sînt eu ?
Chiria.—
—
Bârzoiu.
j
Leona I
Guli. —
j
Leona. — Eu ! . . v'am gîucat'o bun ?

CHIBIA ÎN PROVINQIE 503
Chiria. — (cênd pe un scaun) Ah ! nc-o gîucat'o Pe-

pelea !
Bârzoiu. — Eanstî, niopane . . . dac'î pe feste...

apoi se 'î-o gîoc eu maî srat i maî chiprat . . .
doar am puterea 'n mân . . . doar Ispravnic

îs 1 .
Leona." —
Ba te terge pe guri, boerîule . . .
Eaca demisionul d-tale m d un pachet).

Bârzoiu. Demisionu ? —
Leona. Aa —
maî dinioare am primit un . . . plic
de Departamentului, care mi'i prietin, i
la directorul
în întru am gsit demisionul d-tale.
Bârzoiu. —
Da se n'am parte de Chiria dac'am
gândit vr'o dat se'mî dau demision (citesce) «Demisio-
nul ce aî dat din postul de Ispravnic, se primete . .
i se poroncete d-tale ca se încredinzî trebile inu-

tuluT, d sale d-luî Leona, noului diregetor». — Am
sfeclit'o 1 (cade pe un scaun de alt parte);Da bine pcntru. . . ce?..
care 'î pricina ?
Leona. — (încet) 'Curcanu cel betrân 'î-o gîucat

festa ... Ce se faci vremea curcanilor
} . . s'o trecut ! . .
Ear cât pentru logodna mea cu Lulua, de nu'î în-

cuviina'o acu îndat ... spun luî Picîu bricîcarîu se
dee jalb c
'î-aî luat o carboav chiar de haram.
Bârzoiu. încuviinz — încuviinz; numai tacî. . . .
Chiria. —
(pe gânduri) SS'mî trecS p'intre degite bu-
ntate de zestre?., nu se poate... (tare) nu se poate!

Leona. —
(încet chirie» Ba se poate, cci almintire. ..
'1 oîu ruga pe prietinul meu, pe ofigerîu cel de aqlî
diminea, se arate portretu d-tale luî Bârzoiu ... Se
poate acum ?
—
.
Chiria. (plecând capui) Se poate

Leona. — Care
[
vra s^ îcS toate . . . s'o pus Ia

cale . . . Acum, boerî dvoastr, fiind un Ispravnic c
trebuie sa fie un om ae(5Jat vS poftesc la nunta . . .
504 CHfRIA IN PROVmgiE
mea cu Duduca Lulua. Dumneet cucoana Chiria i

cuconu Grigori, prea iubitul eî sog, s'o primit a ne
fi nuni mari. aa este? . .
Bârzoiii. — Cum nu ? cu mare . .
Cniria. —
r^t-tifii.^
bucurie.
/ (zimbind mânzesce)
/
i
Leona. — Cât pentru monsTu Guli, dac tot

voîesce duel ? . .
Guli. — Baiu
arl. — Comment tu refuses, malheureux !
Guli. (cu nerbdare) Qîlêst Ce qiU VOllS VOUleZ ? . .
Omorisîon ?
arl. — Fricosion .va . . ! (în parto Qael petit cretin !
Ion. — Cucoan ... se

(intrând) dee bucate ?
Chiria. —Strig se dee.
Ion. ua
(la din fund strig chiuind) IM PoStolachi
m 1
Chiria.
. . d bucate
— Carnacsî, c
la mas . . . m I
. . .
neaî asurzit 1 Boerî d-voa-

str. . . poftim. . . d-le Leona, ce-o fost s'o trecut. .
ndSjduesc c nu ne'î refusa de-a ide cu logodnica

d-tale la mas.
Leona. — D'inprotiv, cucoan drag. i (încet)
drept c sunt prietinul

dovad poftim portretul. d-tale,
Chiria. — Sc'i spun drept
(încet, luând portretul) . . .
mare comedian maî aî fost

Leona. — Apoî nu tiî c lumea'î un teatru ...
plin de comedieni?
Chiria. —
Bine îcî blagoslovit sg'î fie vorba . . . ! .
tocmai asta eram s'o spun i eu d-lorsale .. .(arat pubUcui

i Înainteaz spre el).
Credei'mi mie; ceî mulî în lume,
Fie din Londra eii din FocenY,
Fie cu stare, cu rang, cu nume,
Joc ades rolurY de comedient.
Cela ce strig câ ara pere
Pân' ce apuc vre un cîolan ;
i cât îl rode, sta în tcere . .
Cine nu'l cie câ'î comedYan ?
Guli.
Cel care vecYnic se tot flesce
Câ'î de neam nobil cât un Sultan . . .
i 'n fapt'î neamul i'l necinstesce . . .
ii prost sermanul ! prost comedian ! , .
arl.
Celui qui tourne cum bate ventul,
Fiind a<î jidov, mânY moldovan...
Est un . non trouve au juste cuventul
. .
Une girouette ... un comedTan.
Lulua.
Cel ce caut'o êstre mare,
De i el poate nu face-un ban ;
i (îce feteY c'î drag tare . . .
Are Yubire de comedYan.
Leona.
Cel care jaca fiind de moarte
A luat pelea de pe serman . . ,
De'l ve(^Y de-odat blând, smerit foarte. .
Se fugY de dînsul câ'Y comedYan.
Chiria.
Ast-fel elumea ... o comedie
Ear noî, artitit care-o jucm.
N'avem dorin alta mai vie
De cât aplaui^Y sg meritm.
Toi.
Ast-fel e lumea ... o comedie !
Etc. etc. etc.
La sfîritul cupletelor uele din fund se. deschid i toî se pornesc spre masa
care se vede d'incolo de u)>
Cortina cade.
bOÎ nORI VII
PERSOANE: ACTORI:
D. Ghiftuî, proprietar bogat D-nul Milo.

Banul Hagi-Flutur, bStrân ridicol ... » Luchian.
Acrostihescu, tener poet > Neculau.
Egor, lipovan > Teodorini.
atrarui Talp-Lat, arenda > Teodor.
Tia, orfana D-la Gabriela,
D-na Ferchezanca, actria D-na Sterian.
1). Cârcioc, candidat de judectorie . , D-nul Bossîe.
Ion, lacheu a lut Ghiftuî ....... D-la Nini.
Un bet de eran * * *
Prieteni a luî Ghiftoi. — erani. — Jandarmi.

DOI MORI VII
DOI nORI VII ')
VODEVIL IN 2:ACTE
Representat pe teatrul naional din laT, în beneficiul

artitilor români, la 1851.
ACTUL 1.
Teatrul represint un salcn bogat. în dreapta pe planul I-iu o u deschis

ce d pe un balcon fr grilaj. — în fund, în dreapta, o u cu geamuri i per-
dele, care duce într'un salon mic. — Alte doue uî cu geamuri în fund, care se
deschid în grdin. — în stânga pi oglind mare i lâng acesta

al 2«lea plan, o
o u ascuns ce duce asemenea în grdin — O canape aecjat în stânga pri-

vitoriltrr, un scaun lâng oglinda, i alte doue scaune între uele din fund.
(Scena se petrece la Ghiftuenî).
SCENA I.
Ion (scuturând mobilele).
(La ridicarea perdelei se aude în salonul cel mic din fund, corul urmtor, cân-
tat de Ghiftuî, Hagi-Flutur, Acrostihescu i prietenii luî Ghiftuî):
Prietint bunt, sg bem i sS mâncSm,

Cîfct poate mâni vom da de ceas amar !
^) L'homme blas, par Duvert et Lausanne.

510 DOI MORI Vlî
Hai de pe-acum voîos sg ne'necm

înlr'un antal de vin bun de Cotnar.
Glu, glu, glu, glu, se bem, sS mâncm ;
Glu, glu, glu, glu, i sS lot cânlSm

Glu, glu, glu, glu, glu.
Ion. — Ean bocriî cum se veselesc de cjiua

au(}\
stpânu-meu, Ghiftuî d nu poftit tot Târgu- I . . O
Frumos aicî la moie, la Ghiftuenî. pe banul Hagi-
Flutur, pe d-nu Acrostihescu, pe d nu Sgârcil i . . .
alii ;
i acum de treî (Jilc, o in tot una cu mesele i
cu lutarii.
(Se aude în salonul cel mic cîocnete de pahare i chiote de veselie: sâ tr-
easc Ghiftuî! . . în snetatea luî Ghiftuî!.. vivat! ..)
Ion. cutând pe fereasta ueX salonului) Grâl, gâl, gâl , . .
înghite- Agachi bietei

. . . duc . . (viind în . faa scenei) Par'
c ved c'or se cade bolnavî, de mult ce 'nghit la
snetî !
Arie : M'o pus tata se 'nve carte, din Tnintorul.
De de când beu
treY (jlile
i mnânc tot mereu,

Cred c
dob s'aîi fcut . . .
Numat bun de btut.

Plan, plan, plan, plan, plan,
Plan, plan, plan, plan,
Ceat mai ride, ride, )eu,
De-aY putea c'un melesteu
SS'l msor în lung i 'n lat^
i trivoga 'n et s^ bat:
'
Plan, plan, plan, plan, plan,

Plan, plan, plan, plan.
SCENA II.
Ion, Eg"Or (vine din fund de-a stânga i aduce grilage de fer pentru C;
balcon ^'
Egor. — (în fund) A 1 cîîo t i iam ? . . barabancic ? . .

|
haraoî |
DOI MORI VIÎ 511
— A! d-ta etî, pan Egor?

Ion.
Egor.— Da, da, eu pan Ivan.
Ion. — 'î-am maî spus c nu me chîamd Ivan,
c doar nu's lipovan ca tine.
Eg"Or. — A duinca Ivanuca nu chîam
! ! . . Ia
Ion?.
tine no, Ion po lipovanchi
. Ivan. . . .
Ion. — Nici Ion, Ivan m'aî îneles.^ nici . . .
Egor. — Nut Ion. nlet Ivan a } . . cîto f

Ion. (cu mândrie) Gton !
Egor. — Gîon, (.i4ead) A\ pojalosti, duinca moa,.

Gîon ntet hristian.
Ion. —
Pugin îmî pas. Stpânumeu, cuconu Da
mitrachi Ghiftuî, 'mî-o poruncit se me numesc de acum
înainte Gîon pentru sunt gîocheu.
. . . c
Egor. — Otof cîocoîu?
Ion. — Giochcu,
(mânios) mere murate iiit . . . . .
Egor. — îneles
.
cTocoîu harao^ harao . . . . . . .
Dar se lsm vorba asta, n'am vreme de perdut. c

Am venit de la Târgu-Frumos ca sS aed ostreile
aiste la balcon. Pot se m'apuc de lucru?
Ion. —
Poi; haî, aa^S-le maî degrab, c )eu,
când gândesc c balconu'î fr ostree... mS umfl
spaima.
Egor. — Pentru ce, pan Gîon ? . .
Ion. — D'apoî n'aî vScût, c

casa 'î zidit chiar
pe malul eazuluî, în cât de-ar cade cineva din balconu
ista . . . (arat balconul) s'ar duce dc-a dreptu în împSr-
iea broatelor ?
Egor. — No . . . maî bine ... c ar înva a cânta,

(face ca broasceie) i ar da congcrt la fteatru.
Ion. — Ean las, pan Egor, c nu'î de uguit cu
czu ista.
Egor. ~ Da adânc îî ?
Ion. — De tril stânjinî 1 . . maî ales cole sub bal-

512 DOI MOEl VII
con . . . îce cn'are fund. Haî, mergi de pune os-

treile, ca se nu se întemple vr 'o primejdie. .. (în parte)
Boeriî s'o cam chefeluit 'ar putea foarte lesne sg
face hutîulîuc . . .
Egor. —
Aista'i balconu cu pricina ? (arat în stânga).
Ion. —
Ie sama bine se nu ca(^î.
Egor. (eind pe balcon) Nî boXSSa.

Ion. Se maî Ved ce fac boeriî. (merge ia ua salonului
celui mic i prîvesce tn întru)-
EfifOr. (în balcon bocnssce tare i cânt) :
Ia iganca maladata,
Paulia mastavata,
ZniaYu varajiti (bis).
Palajiti denche vrucYcu
Palajiti barin vrucîcu,
ZnYaîu varajiti (bis).
Ion. (alergând la ua balconului) TaCÎ, maî Omulc, C

asur(;Jetî boeriî. Nu poi se puî ostreile fr'a bocni ?
Egor. — Nîet.
Ion.— Eî, las dar, pSna s'or scula boeriî de la
mas.
Egor. — viind în scen) Havuo . . . hurao,
(Se aude ear în salonul cel mic chiote de veselie, i corul de la începutul
scenei I).
FrietinY bum, se bem i sS mâncKm,

CXcY poate mîni vom da de ceas amar !
Etc. etc. etc.
Egor. (cutând pe fereasta uel salonului A 1 bojî VlOt ! C

nu sunt i eu cu dîniî, se facem la mine, glu, glu, glu.
(Se aude în salon glasul lui Ghiftuî, strigând: Gîon I GlonjI ad ampanie).
Ion. îndat, cucoane, (deschide ua salonului i într în el).
(Se zresce în salonul cel mic o mas încunjurat de Ghiftuî. Hagi-FIutur,

Acrostihescu, etc).
DOÎ MORÎ Vit 513
EgOr. (vine pe gânduri în faa scenei) Uvâî ! Uvâî 1 dac

n'aî fi pitce-am pit, acum aî ave i eu cas i
mas ! aî ave i eu caî i trsur ... ca maî înainte.
Aî fi tot birjar ear nu negustor de harbujî i de
. . .
ferriî în Târgu-Frumos ?
Arie lipoveneasc :
Uvâi! uvâî! ce-am pii

Când eram birjar vesLit,
Toat îua mg primblam . .
Cucona par' c eram!

Dar acjima calc pe jos,
Glodul din Târgul Frumos !
Vend cldrt, harbujî, zemoî,

La Târgoveiî-frumoî I . .
Frumoi fi-umoî vorba vine, pentru c's din

. . . . . .
Târgu-Frumos dar almintire (st pugin pe gânduri) Boji

. . . . . .
moi ! acu un
. an, eram la
. birjar la ulia mare. E . . .
Avem o droc de Brandmaîer i doî caî îuî ca chi-

perîul unu Malerchi i cel-alt Ichim
1 când le stri- ! . .
gam paldi Malerchi

: jidaniî de pe uli îce avei ! . . . . .
Toi cuconaii vra se se primble cu Egor la Copou i

'mi plate câte triî sorocovovîa pe ceas dar maî . . .
ales unu cu plete lungi care socoteam c'î cu- . . .
cona ... i el era un cocar ce m'o purtat , . . Dup

pe datorie douS luni ... o fugit, frs^ 'mî plteasc ..
Ah, /i pad/e cuconai .de l'oiu prinde vr'o dat, .
am s^'l satur de droc sS'î trag o hurductur . . . . .
s'o pomeneasc 1 . .
Arie lipoveneasc:
Am se'l îeu la huit

Ca pe-un cal rSu, nestrunit:
i din bicîti pocnind mereu,
ChYar la goan am sS'l teii.
67417. 11. 33
514 DOÎ MORÎ VIÎ
Ear din trupul eii cu frac

Un rbu mare-am sS'nii fac,
Ca sS *nsemn c'un par uscat
Câte ceasurî l'am primblat.
Da mai pe urm înc ce am maî pit c'o madama

de la fteatru una madama Panchia ... A boji moi!
. . . 1
ce ochi de drac ave când cta la mine îmî cade 1 . .
freile din mân

ea umbla tot cu mine (Ji i noapte,
! . .
i când îî pomenem de parale îmî îcea Egora . . . . . .
Egora când o auêm, me facem turt dulce

1 . . ! . .
într'o î, dup ce-o primblasem vr'o triî lunî pe datorie,

merg la dînsa ca se facem socotelile, 'o gsesc plân-
gend . , .no . , . dac'am vecût'o plângend . . . 'mî-o vinit
noduri în gât 'am început i eii a plânge, (soae basmaoi
i'î terge ochiî). Era datoare c'o sut de galbinî în târg,

i n'ave cu ce se scape de ecsecuie eu, bun la . . .
suflet i prost la minte, am alergat degrab' acas, am

pus amanet tot ce-aveam, droc, hamuri, caî, 'am
adus suta cea de galbinî madameî Panchi, ca s'o agîut
la nevoîe Când ve(ût, 'mî-o srit în gât i
. . . mo
m'o serutat ... Al duinca Panchi !. Paiili PanchiI ... .
a doua î o fugit i ea s'o fcut neve(ût i . . . 1 . .
de-un an de île acum, nici n'am auît de dînsa . . .
(btându-se cu pumnul peste cap). Na H scaUnu! . . . aa, am pr-

pdit tot ce-am avut 'am agîuns a vinde h trbujî i
pete srat în Târgu-Frumos.
Arie lipoveneasc :
Bojî moi ! ce pScat

Dac'ajungi amorezat !
Te de sminleal.1
daîi toate
'apuct hoTsa 'n loc de ceall
Dxocar bun chTar dac^ etY,
Drumul îua 'Y rKtScescî.
i lot eT mereu din cale,
i te duci mereu de vale.
DOI MOBÎ VIÎ 515
SCENA III.
CrfffOrj Tlâ viind prin stânga din grdin )
Tia. (oprindu-se cu s'âl^în fund) OarC Undc SC fic boC-

rîul ? . . Ce vgd? pan Egor aici?
EgOr. iîntorcendu-se soldesce) EgOf ÎU ,0 duduc!.. ? . .
Tia. —
(apropiindu se) Nu mc cuiiotî, pan Egor?
Egor. —
Ean ateapt pastoî duduca Tia ? . . . . . .
Tia. —
Tocmai; m'aî vecût la Iai în dugheana luî
mo Talp-Lat, unde vinei se cumperi or(^ i oves.
Egor. I —
âoji moi !cum aî crescut de-un an de . . .
9ilel..cuni aî înbobocit par' I . . c etî o laie pre-

crasnai. .Da. ce maî face jupânu
, Talp Lat?
Tia. — Snetos ; o lsat dugheana i s'o apucat
de moie. O luat în posesie chiar moiea asta.
Egor. — Moiea luî cuconu Dimitrachi?
Tia. — Dar o luat'o de la vechilul dsale, pentru
;
c tii c boerîul o vr'o patru anî din ar lipsit . .
i s'o întors numai de abia de-o septemân cred . . .
c nicî nu cunote mo Talp-Lat.

'1
Egor. — Dac nicî eu nu '1 cunosc ... nu 'l-am vecût

nicî o dat ... Dar se vede ca 'î-o mers bine \\n pan
Talp-Lat, cu orû i ovesu ..s'o îngret?
—
,
Tia. (ricjend) Aa acum suntem ae(âî aici de

. . .
vr'o ese lunî.

Egor. —
Da el unde'îl
Tia. —
Acas ... de-abîa am sosit amendoî de la
Roman, i cum am aflat c boerîu o vinit la moie,
am alergat ca se '1 vSd ... Nu tiî unde'î, pan Egor?
Egor. — La mas...Aî vr'o treab cu dînsu?
Tia. — Am SC vorbcsc.
(în taîn) 'î
Egor. — i nu te temî se singuric aa viî . . . . .
în casa unuî cucona?

516 DOÎ MORI Vlî
Tia. —
Se me tem?., de ce ... nu tii cât e de bun
cuconu GhiftuT... Cât bine face locuitorilor .. .cum
îl iubesc toîl .'apoT când aî ti cum s'o îngrijit de
.
copilriea me cum me dismerda când eram mititic...

. . .
cum îmî aducea ppui i cofeturi par'c'aî fi fost . . .
copila luî D-luî o cheltuit cu dasclii care m'o în-

. . .
vat ... i pot <Jice c'î sunt datoare cu toate.

Egor. — Bun hristian
(uîmit) Da Talp-Lat? cum I . .
aî agîuns dînsu?
la
Tia. — La moartea maîc-mea, acum doî nea- anî,
vend nicî o rud, m'o dat stpânirea sub epitropiea
luî ... ca prietin a casei noastre.
Egor. — Socotem c i'î mo.
Tia. — Ba nu aa . . .
'î
<;Jic eii pentru c'î be-
trân...E! se fi fost atunci aici cuconu Dumitrachi,
sunt sigur c lsat pe mâna altora
nu m'ar fi . . .
Doamne! tare'î .. i tare mi'î drag!..

bun la suflet 1
Când am aflat c
s'o întors din stintate tii?., . . .
de 'mî-ar fi cqlut din cer un logodnic cu peru de

aur, nu m'aî fi bucurat aa de mult!..
Egor. (în parte, tergendu'î ochii) Cc Suflcel de liulubi !
(ofteaz) A! Panchi! Panchi!
Tia. — (în tain) 'I-am cusut uu clf de cîubuc cu

mrgele 'am vinit se i'l aduc.
Egor. —
(cu dragoste) Duinca ! .
Tia. —
(cânt) :
Arie din Baia Hârca: Tata 'mi-a îs fata, fata.
Pentru mine, bYatâ fatS,

P'iir mam, tat, fr
N'am pe nime maY îubit
Pe pKmentul pSrSsit.
Pentru dînsul 'mY-aî da vTaa;
MS rog sera, diminda.
i <îc Doamne, Dumnezeu,
ine'l tot pe dorul meu!
DOI MORI VII 517
EgOr. (plângând) A . . .
SCENA IV.
EgOr, Tia, Ion (cind din salonul cel mic).
Ion. — Haî haî, crai-ve c s'o sculat boeriî de

la mass 'o se vie aici.
—
Tia. (vesel) Boerîu . . . cuconu Ghiftuî are se vie ?
Cât îmî pare de bine ! . . am se'l ved.
Ion — Ba te terge pe guri, acu deodat, dr-
gu haî . . . . .
Tia. — Apoi dar om atepta . . . poate c mai pe

urm . . .
Ion. —
Negreit.. du-te acu de te primbla . în gr-
din, pn' ce 'î-or trage ciubucele boerii . . .
Tia. (apropiindu-se de loa i cutând la el cu ochî dulcY). Da

mi'î da de tire când a fi vreme, domniorule.^
Ion. — (în parte) Eaca ! . . c n'o veûsem cât îî de
frumuic ... (cu blândee) Cum se nu'î dau de tire, dr-
gu.. cum 'i'î numele? (o apuc de brbie).
.
Tia. —Tia.
—
Ion. îmî vinc (în parte) s'o s^rut.
Egor. — Da ce fac cu balconu, pan Ivan? eîi
Ion. — Gîou nu Ivan mî, mere mu-

(mânios) . . . . . .
rate Las c
. aecja ostreile maî pe urm
. .
'î . . .
Egor. — No, haraOf harao, Paîdiom, duduc

(esi amendol prin fund în stânga. Ion îî urmeaz).
518 DOÎ MORI VII
SCENA V.
Hagi-Flutur, Acrostihescu, trei prietini, Ghiftui

(vine în urma tuturor).
(Ghiftuî merge linitit de se pune pe canape. — Ceîa-1-aî se apropie vesel

de oglind i se grupeaz în faga luî).
Arie : Haidei, frai, se trim bine.
Toi (afar de Ghiftuî).
HatdeY fraTf %€ trim bine

Se trim noi între noY,
Luând vremea precum vine
i riênd de-ort ce nevoî.
Flutur.
Vat de-acel care nu scie
Tinere'a preui
Eu, trind în veselie,
Fgn' la moarie-oiii chiai
Hai, hai . . .
Toi.
HaYdeY frat . . . ele. etc.
Ghiftuî. — (cu triste) Ba c chîar . . . aî vorbit de

v'aî prichitl
Flutur. — Da ce ? car te-o apucat nbdîcile,
. .
vere Ghiftuî? .. ear i s'o înecat corbiile!..

Ghiftuî. (apropiindu-se de ceî.i-l-alî) Bd HU PCU IUI, . . .
frailor vS în^îaî ... îs tare vesel

. . . atâta numaî . . .
c mi'î urât!
Flutur. — Ce
fel! ce fel i'î urât .., ce-am dup
deertat (Jece butelcî de ampanie, pentru ca se ser-
bm (îua ta? ... ce dracu? aî beat cât epte i . . .
maî aî obraz sg te jluetî (Jicî i'î urât? . . . c .

DOI MORÎ VII 519
Ghiftui. — Mi'i urât cât opt . . . (ofund) A 1 voî nu

tiî ce 'î urâtul Ce boal grozav'î 1 ! . .
Acrostihescu. —
Nu tim ? ea ateapt . . . . . iscoate
din buzunar un volum manuscris i caut filele) Aurora La , . , lîlOr

mentul ei od la împeratul od la ahul
! . . . . . . . . od
la craiul . . .
Flutur. — (încet luî Ghiftuîj Ear o se ne lovesc 'n cap

c'o poesie ...
Acrostihescu. ^
Eat . . . ascultai . . . (citescedeclamândr
«Urâtul e un demon ce-alung omenirea

Cu chinurY nesferite, cu pas neîncetat;
El stinge 'n sin sperana, gonesce fericirea,
i 'n locul lor depune desguslul ne'npacatl
Amar de acel suflet pe care el atinge .» ! .
Ghiftuî. cele-1-alte —ibravo, Acrostihescule . . . ! .
de când faci ode pe la ceî marT, n'aî nimerit nici o

dat aa de bine . . .
Flutur. —
(încet luî Ghiftuî) Nu's dc dînsul . .
Ghiftui. Cu adeverat — urâtul un demon tar c îi'
mil care me gonete î i noapte, i mS face se me

cred mort de viu . . .
Flutur. — Te gonete gonete'l i tu ? . . . .
Ghiftui. — Da cum. prin care chipuri?

Flutur. — O mie 'o sut,
. .
Nu eti bogat? . .
Ghiftuî. — Bogat bogat 'apoî dac . . . . . . ? . . 's
bogat. .. ce'mî folosete ?.. tot asta 'mî-o aruncai în

obraz ... 's bogat c am cjece mii de galbinî . . c
venit . . .
Flutur. — pece miî de galbinî ! . . au(^î? . . i 'nc

se maî fasolete?
Ghiftui. — Nu me fasolesc, frate . tiu sunt
. . c
cretini care tresc cu maf pugin . , . d'apoî ... nu 'î
totul se aî bogie . .
520 DOI MORÎ VIÎ
Flutur. Ba 'î tot — . , . dac nu me cre^î ... în-

treab lumea 'ntreag.
AcrOStiheSCU. (declamând):
fCe este bogâie? un vis, o nlucire!

ChYar o nimica toat ... un fulger, o lucire,
O himer . . . >
Flutur. (tmpingend pe Acrostihescu) Mfl, dutC 'n COlo

CU himera ta, smintitule au^î ? (êce miî de gal- . . . . .
binî o nimica toat uguetî, vere ? êce miî

1 . . . . ! .
dac eii cu suma asta fac pe dracu 'n patru pece . . .
miî de galbinî Chirie eîeison !

! . . 'apoî înc i'î urât ? . . .
d 1pas de nu crede soarta 'î oarb c . .
— Ce
.
Ghiftui. se fac ? . . aa mi'i firea.
Acrostihescu (declamând:)
«Firea ta ÎY o tiran,
n o aprig duman,
Trebue de gâlcT s'o frect
i 'n vin s'o îneci 1>
Flutur. Aî auît ?— eaca un chip minunat ca . .
sS'î lecuetî boala.

Qhiftuî. în zdar — cercat de toate i n'am 1 . . Am
nimerit . . . Am
întrat în slujb, acu patru anî . .
Flutur. —
Tronc, Marico ? aî i gsit chip ... Ce . .
slujb ?
Ghiftui. Dicaniceasc— am vSût cu adevrat ! . .
multe lucruri de rîs dar de geaba ? n'am rîs nicî . . . . .
mcar de-o licae.

Flutur. Cred i eu — pas de pitrece cu haz . . .
când au^lî toat <;Jiua: cCtr cinstita gîudectorie 1 .
«aa precum i în urmarea celor mai sus pomenite...

DOI MORI VII 521
«jluitoriî ... la faga locului' . . . fcendu-se sprafc . . .
«i întorcendu se cu natpis . . .>
Ghiftui. cele-1-alte —i
triî coli întregi, . . . fr
punt i com fr
'Mî-am dat dimisiea dup o lun . . .
de (Jile, 'am început a alerga prin adunri, prin ba-

lurT, s^ caut distracii . . .
Flutur. — Eî gsit ? . . i n'aî

Ghiftui. — Am
!
gsit pretenii i etichete, care

'mî o tTet de-odat tot gustul de pitrecere Ceî . . .
maî muli s'adun, nu ca se pitreace, dar ca se cri-

tice . 'apoî ce critici ? tot acele i ear acele, care
. .
le-am auît cu ese anî maî înainte De este vr'un . . .
bal? societatea se 'nparte 'n doue

. . damele deo . . .
parte i cavalerii" de alta, par' de abia s'ar cu- c

noate (îce 'i . . . c
de bonton ... i când se'ncepe
^'Jocul, ceî maî muli din cavaleri se duc de se pun
la cri.
Arie : Agit cu o petiiune, di a Muza.
De i damele 's plcute,

Vesele, bine crescute
De i joac;~<, lin, uor,
i însufl dulce-amor
Lor le sunt a^lf preferate
Patru dame , cam cTudate . ,
Careaduc la crt noroc

i pe care tot le joc. (bis)
Flutur. — Îneleg dama de cup, de pic, de . . .
caro ...
Ghiftui. — Doamne priceput etî, vere Hagi-Flutur 1 !
Flutur. — Aa din nscare, vere Ghiftui. 's
ACrOStiheSCU (declamând :)
< Prostimea din nscare
NicT un leac nu are > !

522 DOÎ MOBÎ VIÎ
Flutur.— Eaca m da 1 aista de unde-o srit cu

poesiile luî celechioape?
Acrostihescu. — Ea (superat) ascult, mî vere . . .
nu te-atinge de cele sfinte.

Flutur. —
Care sfinte, m?
Acrostihescu. —
Aa se tiî. Poesiea este-o art
sfînt ... o fiic cereasc . . .
Flutur. —
Apoi dac 'î o fiic cereasc, n'o face
se umble cu colinda la srbtorile unora i altora . . .
m'aî îneles ? . .
Acrostihescu. — (în pane) Bestie incapace!

Flutur. — (în parte L'am pocnit în plrie ! (ctr Ghiftui)
'aa, vere Ghiftuî, nu'î uîta vorba?

Ghiftui. — Ce vorb?
Flutur. — piceî c
n'aî putut scpa de urât nici
în societile Euluî mare minune da eu rîd cât
. . . ! . .
epte .pitrec
. . gtoc ... fac curte, într'un cuvent,
. . .
trîesc ... i gust dulceaa tinereiT.

Ghiftui. —
De câi anî eti ?
Flutur. —La Crciun împlinesc 45 de anî ... i
ceî muli înainte.
Ghiftuî. — Ce tener fericit ... eu am îmbtrânit
de tot . .
Flutur. — Au(;Jî btrân de 36 de anî ! . . (în parte) îî
cam smintit.
Ghiftui. —(desperat) Vina mc 'i dac nimic nu'mî" maî
place pe faga pmentulul ? dac nimic nu maî tre- . .
zete 'n mine o singur btae de inim ? am fcut . .
voeajurî, de-a mS mira ca aliî de minunile

i 'n loc
ce 'ntelneam în calea mea, 'mî-era greu de ele . . .
Arie din Chiria: Acest trg ce'i <jiic in lume.
Cet mat mult clin clStorY

Se socot sunt datori c
DOÎ MORÎ VII 52B
De-orY ce lucsu-a se mira

i 'n vecî gurele-a cSsca.
Ca i et în drumul meu
Am cXscal gura mereîi , . .
Flutur
De mirare ?
Ghiftui.
Nici de cât . . .
Ci de somn i de urât .
'.
Acrostihescu. — (furios) Cutn ? . . în faga minunilor

civilisaieî aî putut sta rece i nesimitor ca o mar-
mur ? .nu i s'o înflcrat imagincîunea r
. nu r . . . .
Ghiftui. Nu —
dar trupul mi s'o ostenit de- . . .
agîuns . . . Am
ecût patru anî în strintate 'am cer-
cat se fac amoruri . . .
Flutur i Acrostihescu. Eî ? — .
Ghiftui. —
N'am gsit nici o distracie în ele . . .
Toate amorurile samen unu cu altu nu'î tanda i . . .
'î manda începi . . . a face curte . madama se . . cam

super de-o dat . . . apoi se 'nblârKête, 'apoî nu maî
poi scpa.
Flutur.— Poate c'aa se fie pe a( olo, pe unde-aî
colindat tu dar pe la noî
. . . slav Domnuluî . . . . . .
Ghiftui. —
în sferit ... sunt omul cel maî neno-
rocit din lume ori în cotro me 'ntorc, dau de urât
1 . . . . .
în dreapta urât (arat pe Flutur) în stânga urât.

. . .
(arat . .
pe Ac.ostihescu) Ol., viea 'î ncsufcrit pentru mine i ! .
trebue sS fac ceva, ca se scap de dînsa . . .
Acrostihescu. Cum ? aî avea de gând a te — . .
sinucide ?
Ghiftui. Poate —
dar pgn' atunci voî care 'mî . . .
sunteî prietenî, nu putei discoperi ceva, care sS'mî

524 DOÎ MOEÎ Vii
înferbente sângele... sS'mi sburleasc chica în verful

capului?.. Am
trebuin se es din letargiea 'n care
me aflu . . . am nevoîe de sguduiturî ... de
—
. . .
Acrostihescu. De emocîunî? .
Ghiftui. Precum (îci. —

Acrostihescu. tiî una ? —
Ghiftui. Ce? —
Acrostihescu. F-te poet — . .
Ghiftui. — Foarte mulemesc.

Flutur. — (cu espiosie) tiî alta ?
Ghiftui.— Care?
Flutur. — 'Mî-o vinit o ideîe.
Ghiftui. (cutând lung i cu mirare la Acrostihescu» M^rC mi-
nune I . .
Flutur. — însoar-te.
Toi. — Bravo bun . ideîe.
Ghiftui. — (dup
. .
pugin tcere) tiî c 'î nou idcîta

asta?.. Nu'mî trsnise nici o dat prin cap . . . (cu icne)
Aa'î . . . d'apoî trebue se caut, sS cercetez, se aleg . . .
i n'am m'apuc de-asemine catagrafie

curaj sS Na . . .
îc . dac'aî ave vr'o femeie la îndemân.

. .
Flutur. — Cete 'ngrijescî de geaba? las-te la noroc. . .
Ghiftui. —
Cu adevrat ... femeîea care '«nî-a ei
înainte ... o îeu, me cunun cum o da Dumnecjeu . . . . .
De-oîu pi ceva, atâta pagub ... o maî pit'o i

aliî Bravo, vere Hagi Flutur!
. . . bravo. aî rare . . . .
orî ideî, dar i când îî vine câte una, încalie'î gogo-

nat... (rî4end) De mult n'am rîs aa cu chef.
Toi. — S^mn bun, vere . .
Ghiftui.
într'un noroc ! de-acum ce-a fi sS fie I
Cu ocht închit voiii astl-(;lt sS mS '.-isor.
NicY mS 'ngrijesc de fac o nebunie,

CcY de urât tot era ca sg mor.
DOÎ MORÎ VIÎ 525
Ceia-1-ali.
iutr'un noroc de-acum ce-a fi se fie
! !
Te sftuim chiar astS-<^t se te 'nsorT,

Nu te 'ngriji câ^facY o nebunie,
CcY de urât tot era ca se mori.
(Ion într i se opresce la ua gradinei în fund).
Ion. —
Cucoane, o sosit o trsur cu potalionî la
scar.
Ghiftui. Cine'î ? —
Ion. O cucoan — doamna Ferchezanca . . . . .
Ghiftui. —
Ferchezanca ? n'o cunosc ... de unde'î ? .
—
.
Ion. N'am întrebat'o dar 'mi-o spus do- . . . c

rete se vorbeasc cu d-ta.
Ghiftui. Veduv^ ? —
Ion. Nu tiu. —
Ghiftui. —
Du-te de-o 'ntreab De-a fi veduv, . . .
poftete-o 'n cas ear de 'î mritat, spune'î se 'î

. . .
caute de drum.
Acrostihescu. — Ce îcî, domnule Ghiftui ? . . o
dam ! .
Ghiftui. — Aî dreptate . . . (Uu ion) De-a fi mritat,

spune'î c n'o pot primi ... c m'o lovit damla i 'mî
pun lipitori, (ion es).
Toi. — Damla ce ideîe ? . . 1 .
Ghiftui. — MS feresc de femei mritate, ca de t-

mâie . .
Flutur. — Eaca dracu lipsete-o doag... ! (în parte) îî

Ghiftui. — stul de amoruri mritate pSn'
îs . . .
în gât.
Flutur. — )i încale c eti ca sS tim ghiftuit,
de ce numeti Ghiftui.
te
Ghiftui. — Haî lsai-mS singur cu densa . . . . . .
Ducei-ve în grdin.
526 DOÎ MORÎ Vif
Flutur. — Da
ce-aî de gând se faci ?
Ghiftui. —
De-a fi vduv ... o disveduvesc i me
disholteesc tot o dat, nu maî târ<;Jiu de cât asta-^î.
Toi. Vivat —
Noroc bun, vere 1 . . 1 . .
Toi.
într'un noroc ! de acum . . . etc. etc.
(Esâ prin fund cu toii afar de Ghiftuî).
SCENA VI.
Ion, Ghiftuî, Ferchezanca.
Ion. (deschi4end ua din fund) DoaiTina FcrchczanCa 1 (es).
Ghiftuî. -— (în parte) Sc vcde 'î v^duvS c . .
—
.
Ferchezanca. (tntrSnd) Bonjur ... Cu domnul

Ghiftuî am cinste se vorbesc.^
Ghiftui. — (îu parte) Frumulc. Dar, doamna
(tare)
me . . . Prin care întemplare ? . . Me ert, me rog . . .
eti vduv ?
Ferchezanca. — iînchinându-so în toat forma.

Ghiftuî. — fcu muiemire) A ! . . Priu carc întemplare
am plcerea de-a primi visita d-tale ? . . Poftim, me
rog . . . (ÎX arat scaunul de lâng oglind, i merge în fund de 'î aduce
unul pentiu el). Poftim . . .
Ferchezanca. Merci — . .
Ghiftuî. Da me rog ... pun jos amendoî) (se
Ferchezanca. Domnule, eat pricina — in dou6

cuvinte.
Ghiftuî. — Te'ascult cu toat luarea aminte, (în pane
pipindu'; pulsul) CuHos lucru p^tt' acu nu 'mî
I . . prici-
nuete nici un efect.
DOl MORÎ Vlî 527
Ferchezanca. -- Aî auît negreit, domnul meii,

c stpânirea voind a veni în ajutorul locuitorilor ce
'i-o perdut boii în îerna trecut, o hotarît a se face
în ar o subscriere în folosul lor . . .
Ghiftuî. Prea frumos — ! .
Ferchezanca. — Toî patrioii s'o grbit a rs-

punde la îndemnul stpânireî 'a lua parte la sub-
scriere . .
Ghiftuî. — Cum a lua parte ? . . ?
Ferchezanca. — Vreî se uguetî, domnule ?
Ghiftuî. — Ba me eart. Nu uguesc nicî

(serios) o
dat.
Ferchezanca. — Gustul filonichie nâre Toi . . .
patrioii s'o grbit d'inprotiv a mri subscrierea cu

daruri generoase.
Ghiftuî. — Me xHiram i eu . .
Ferchezanca. —i fiind c d-ta etî cunoscut ca

un om iubitor de oameni... ca un patriot...
Ghiftuî. —A
i eii 's cunoscut de patriot 1 . . ? . .
Uiare pozn! gînd nu'mî trecea ... Se vede

. . nicî prin
c'o început a fi belug în despre tagma patrio- ar
ilor ? Slav ie Doamne
. . mare secet o mai (ost 1 c
vr'o câî-va anî 1 . .
Ferchezanca. (cu entusîasm) Cine nu 'î patriot în —

qliua de ast-cjî 1 . . Ndejduesc dar, domnul meu, c
veî bine-voi a contribui i d-ta la b nefacerea ob-
teasc . . . De aceea, trecend pe la moia d-tale, am
luatîndrzneal . .
Ghiftuî. Ce se potrivete —
«n parte) Frumos vor- . . .
bete (tare) D-ta etî însrcinat cu subscrierea în i-

1
nutul nostru ?
Ferchezanca. — M'o poftit Ispravnicu se'l aguit

în treaba asta, 'am primit cu mare bucurie.
Ghiftuî. — Nu me 'ndoîesc dar, c prin manile
528 DOÎ MORÎ VIÎ
d-tale suma subscrierii trebuie se 'nfloreasc i sg dee

road bun 'aa, . . . m rog, cîceî c eti veduv
pare c nicî n'am
? .
Ferchezanca. — Eu ? . . mi se
pominit.
—
. .
Ghiftui. Vduv ! . . plcut posiie pentr'o fe-
meie!.. ^
Ferchezanca. — Maî plcut, nicî c se d.
Arie din Scara mâei : Ca se fii cucoana mare.
Când eti fatM, fat^ mare,

Nu poY face nicî un pas
FKr' s'au^î de la spinare ^
A bunicâî dulce glas :
(imitând o bab).
<Ba e^t mat dreapt,

alu't îndreapt,
Ba drege'î fusta; fiî mat cu foc*
i de 'ntâmplare
Dac cutare
ît face curte . . . auc^lt pe loc :
«Soro, vorbesce ;
Soro, zimbesce ;
F't ochit galet sS'l ameesct.>

Ce necaz mare !
De suprare
Ett, peQ, în stare sS înb^trânesct ! (bis).
GhiftUÎ. — Aa 'î cât eti în casa printeasc !

. .
Dar dup ce eî odat din cuc.. . dup ce te m-

riî?..
Ferchezanca. — Dup ce te mrii . . . alt bele I .
aî scpat de bunic i daî...

Ghiftui. —
Peste bun?
Ferchezanca. — Ba peste nebun . . . peste brbat
care 'i face (île fripte . .
DOÎ MORÎ VII 529
Ghiftui. —
Care vra se (îce, d-ta eti cât se poate
de fericit de-a fi veduv.
Ferchezanca. — (cu entusiasm) Ce este maî dulce de
cât libertatea ! . . Ce este maî plcut de cât a nu a-
tirna de nime
Ghiftui. —i . . . de mult ... te bucuri de vduvie } .
Ferchezanca. — De-abîa de câteva luni Maî . . .
deunzi am scpat de negru.

Ghiftui. — Dup cât am aflat . . . par' c suntem
megieî cu moiile }
Ferchezanca. —
Cale de-un ceas unu de altu. Am
o rzeie unde ed cu mult plcere fiind c'acolo . . .
am îngropat pe sogul meu . •
Ghiftui. —
îneleg ... te îndeletnicetî cu vecînica
luî pomenire.
Ferchezanca. —
Ba nici gândesc... O murit?
se'î fie de bine i Dumnecêii se '1 ertel..
Ghiftui. —
Se vede nu 'î-o fost drag... peste c
mesur.
Ferchezanca. Ba, — peti, nicî chîar pgn' la me-
sur Bîetu Ferchezanu
. . . era betrân, uscat i scurt
ca Statu-Palm . . . adic s nu bnuetî. .
Ghiftui. — <zimbind) Nicî de cum.

Ferchezanca. —
vinea 'L-am cunoscut la E . . .
adese orî la bunic-mea de gîuca concina

Pune-te . . .
în locu meu, cucoane Dumitrachi. el era boer . . . . .
avea trsur ... i eu n'aveam alt (êstre de cât un

car de nuri. .
Ghiftui. —
Pugin lucru. .
Ferchezanca. Ce fel pugin? —

Ghiftui. —
Vreu sS îc, c'n veacul nostru nu . .
se cere êstre de nurî ... ci (Jestre de bani.

Ferchezanca. —
(oftând) în rele vremî am agîuns I .
într'o î, rSposatu aducendu'mî o oc de castane z-
67417. n. 34
630 DOÎ MORÎ VIÎ
hrite, doue oc pe corbiele si triî oc de migdale

amare . .
Ghiftui. — Bre 1 . . se vede c

era cofetar ? .
Ferchezanca. — Ba nu... dar cuta se mg 'n-

dulceasc, pentru ca se'l îeu de sog . .
Ghiftui. te-o îndulcit? —i

Ferchezanca. Cum nu, picatele mele, dac' avea —
moie trsur . . . ? .
Ghiftui. N'am ce îce '

—
dac'avea atâtea a- . . .
vuiî . .
Ferchezanca. — Adic . . . le-avea . . . le-avea . .
aa vine vorba.
Ghiftui. — Cum ?
Ferchezanca. — Bîetu Ferchezanu era Braovan

i 'mî spusese braoave.
Ghiftui. — Eleî 1
Ferchezanca. Maî braoave gtudec însui. — . . . .
Moiea luî cea vestit era o rlîe fr locuitori, i

trsura... o corabie a luî Noe... caî. fr
Ghiftui. N'avea nicî caî ? — care cum s'ar prin- . .
de. .. te-ademenise numaî cu vorbe dulcî i cu mig-

dale amare...
Ferchezanca. Tocmaî —
p^n' ce m'o pus în . . .
cot . dar nu 'i bnuesc, sSrmanu,

. . almintere era c
om de treab i cu frica luî Dumnecêu DupS ese . . .
lunî s'o hotrît, ca un om cuminte, a'î lua paport.

Ghiftui. Paport de voeaj ? —
Ferchezanca. —
(zimbind) Dar ... pe ceea lume.
Ghiftui. —
Vec^lî ce de treab sog 1
Ferchezanca. -- icu muiemird i de-atuncî am pl-

cere a fi vduv.
Ghiftui. — Al..
Ferchezanca. — în lipsa reposatuluî, 'mî-am pus
trebile la cale ... am vendut r^Sia i p^n' a nu mg
DOÎ MOEÎ VIÎ 531
'ntoarce de istov la Iai, caut se câtig dragostea

inutailor de Roman, îcend bine pe cât pot (scuiându se)
De aceea sunt prea fericit, domnul meu, visita c
mea te-o hotrît a Sbbscrie în folosul locuitorilor s-
racT.
Ghiftui. (dând o pung) —Din toat inima, doamna
mea. Poftim loo de galbinî din partea me.
Ferchezanca. (în parte) —
loo de galbinî! .. galan-
ton boer (tare îî mulemesc, domnul meu, în numele
!
sermanilor care te vor binecuventa cu toat recuno-

tina ce meritezî (închinându-se) Cu plecciune.
Ghiftui. (în parte) —
Frumos grete (tare) SSrut ma- !
nile (ducend'o pena la ua) Sunt prC fcricit c'am fCUt CU-
notina d-tale . . .
(Se încbin unul !a altul. Ferchezanca es).
Ghiftui. (singur, viird în faa scenei) îl hazllc CUCOana

asta . .. Eaca am 1 uitat sS mS 'nsorl . . (aieargâ ia ua din
fund i strig) Cucoan . . . cucoan 1 . . d-ta ... ea, me rog. .
(vine în scen) Curios lucru ! . . par' c 'mî trecuse de urât

cu dînsa . .
Ferchezanca. — iviind înapoi Pe mine me chemi

domnul meu?
Ghiftui. — Am uitat se 'î spun un lucru foarte
c eti înc destul de plcut?
însemnat ... tii
Ferchezanca. — Ce se potrivete. (cu nodtsiie) .
Ghiftui. — Se potrivete nu 'î fac ccm-

(serios) ...
plimenturî, c
nu le pot suferi... Am iubit în vieaa
mea pe vremea când înc maî iubeam
... am iubit . . .
poate 50 de femêî care era maî urâte de cât d-ta.

Ferchezanca — Buntatea d-tale. . .
Ghiftui. — Ce vrîst socoî c am ?
Ferchezanca. — D'apoî . .
Ghiftui. — Spune drept, c nu me sup^r.

532 DOI MOEÎ Vrf
Ferchezanca. —
Samenî a ave. .. aa.. între .
doue-(êcî i triî-(êcî i cinci de anî.

—
Ghiftui. M'am nscut cu ese anî înaintea resmirieî.
Ferchezanca. —
(cu mirare) Care cea de an-er ? . . ?
Ghiftui. — (zimbind) Ba nu . . . cea din vremea vo-

lintirilor.
Ferchezanca. Vra se (îce aî. (numer . . pe degete).
Ghiftui. — (oprind'o) Nu'î mai bate capul . . . am 37
de anî.
Ferchezanca. Estî în floare— . . . Dar, me rog-,
pentru asta m'aî chîemat înapoi ?
Ghiftui. Dar. —
Ferchezanca. — Par' c'î cam lepit.?
(în pane)
Ghiftui. ~ Cum me gseti fag? la-
Ferchezanca. — Cam galben dar almintere . . .
destul de vioîu.
Ghiftui. — (trist) Doamn 1 mea . . . am un haracter,
foarte trist !
Ferchezanca. — (zimbitd) Vreî sg (îcî, foarte mu-

-
calit d'inprotiv . .
Ghiftui. —
Ba me ert ... îs trist din firea mea . . .
Vieaa 'mî pare o comedie gîucat de oamenii ceî cu

minte în benefigiul celor nebuni...
Ferchezanca. (în pane) —
Oare nu cumva o fost
actor?
Ghiftui. —
De aceea în sSptSmâna trecut ani
. .
vrat sS me disfac de dînsa . . .
Ferchezanca. — De cine ?
Ghiftui. —
(posomoiît) De vieaa fcusem un tes- . . .
tament în folosul a câf-va prietini care se gsesc

acum în grdin, fiind c
m'o ferit Dumnecêu de rude,
Ferchezanca. —
(cu mirare) Un testament da ce !
vroeaî sS faci
Ghiftui — (tragic) Se mS 'npuc!
DOI MOEÎ VII 533
Ferchezanca. (speriat) ~
Ce face?.. sSraca de
mine ! .nebunit?.,
. ai nu cumva se faci una ca s
;ista, cn'or vre se te 'ngroape auî gust ? ^n parte) . . . . .
li trsnit cu leuca.
Ghiftuî. —
Nu te 'ngriji, cucoan drag ... 'mi- c
am schimbat planul.
Ferchezanca — Aa mat vii de acas.
Ghiftuî. — In disndejduirea mea, am fcut pro alt
îect ... la care d-ta îmî poi de-agîutor. fi
Ferchezanca. — Eu ?
Ghiftuî. — D-ta.. ascult Am Iai o precb.e . : în

de case cu doue rendurî am moia Ghiftuîenî cu . . .
locuitori care 'mî aduc opt miî de galbinî

. . . am . . .
dughenî, vii i trsuri ... cu caî... Averea mea se

suie la 10,000 de galbinî venit.
Ferchezanca. — (în pane) Criu el
Ghiftuî. — Vrei se înpretî cu mine ?
Ferchezanca. ~ se înprtsc
desrind) Ean
Eu? ? . .
las ag . . . vaî de mine, c

pozna maî eti
Ghiftuî. (serios) — 'î-am maî spus, cucoan drag,
c nu uguesc nicî o dat Dac socoî c potî . . .
se'î schimbi veduviea pe soma asta de 10,000 de

galbinî ... eu sunt gata a sferi târgul cu d-ta Ac^îi . . .
cântm Isaiea dnuete înpreun.

Ferchezanca. —
Cum ? )eu, vreî se ne cununam
cu tot dinadinsul ? Te-aî i amorezat de mine ?
. .
Ghiftuî. Ba nicî n'am gândit — dar în loc de-a . . .
mg 'npuca, am hotrît se me 'nsor Vreî ? Pri- . . . . .
meti ? . . Gândete i te hotrete orî aa . . . orî asa . .
eu nu silesc pe nime.
Ferchezanca. — (privind vesei ia Ghiftuî) Când îî spun
c etî mucalit ...socot un fie ! Te om cum se cade . . .
(Ghiftuî zimbesee) cam tue...dar sunt sigur c etî în

stare a face fericirea unei femei.
534 DOÎ MOBÎ Vit
Arie din Nicorescu ,• Lcustele»
GhiftUi (vesel).
De'î aâ, cucoan drag,

La 'ndolfal nu roaY stâ,
Cci voesc, pSu, fr ag
Se me 'nsor cu dumneta.
Ferchezanca.
Cum ? . . voiesci acum îndat ?
Dar nu cre(^t cne-om ci?..
Ghiftui.
Haî se ne 'nsurm de-odat
'apoî ne-Oîu lot poci.
. . .
SCENA VIL
Ferchezanca, Ghiftui, Tia (înfund).
Tia. — (cu bucurie) Eat'I însfer^sit

Ghiftui. ~ Ce este?
Tia — Eu îs, cucoane.. . Tia . .
Ghiftui. —
(mergendiaTia Al tu cti', drag Tiu-
lic.lP.de mult nu te am v^ût...Ea ve(;Jî cum o
crescut, de unde era numai o .. (o desmeard). ppu.
Ferchezanca. —
(in pane) Ce copil sg fie asta >.
Tia. —
(cu dragoste) Doamnc cucoane, tare 'mî era !
dor se te ved
m
I
Ferchezanca. —
(în pane) Dor ?. caca . ! .
Ghiftui. —
Da de unde î pbn unde-aî srit aici
la moie }
Tia. —C aici Sd cu mo Talp-Lat, posesorul

d-tale.
Doî mor! vrf 535
Ghiftuî. Nici nu'l cunosc. —

EI mi'î posesor? . . .
îmî pare bine. Da ea spune'mî degrab, Tio do- . . .
reti ceva de la mine?

Tia.Ba nu — .. . doream '
numai se te vSd . ..c
tare de mult 'î . .
Ghiftuî. Eî —
acum m'aî vecjut.. du-te i 'î vini
; .
maî pe urm. am pugin treab.. . . c

Tia. —
Cum? mg alungi aa degrab?..
Ferchezanca. Da eî a^t, soro drag, când —
îî poroncete boerîu Nu 'nelegî are treab ? . , c .
Tia. —
(cu lacrimi în ochî) Eaca mS duc mg duc
.
. . . . .
Ghiftuî. — Da sg viî peste-un ceas, Ti . . . aî au-

(Jit ? . . (ctr minute ca s g te
Ferchezanca) îî dau (^Jcce
hotretî de vrei a te numi de-acum Ghiftuîanca în
loc de Ferchezanca.
Ferchezanca. — (coborând ochiî) Numai êce minute ? .
Ghiftuî. —
Eî fie 12 ... îî dau toat vremea, (merge ;
spre salonul cel mic i se întoarce tnapoî)^
Tia. — (înparte)'Ceam au(Jit!
l Ghiftuî.
Trsurile mele
Ferchezanca. (înparte) Eî
'S
(întorcendu-se se apropie de Ferchezanca
cu Caî...
—
pas de te maî fas-
(într în salonul cei .mic).
I . .
i ^\ce apsat:)
solete, dac poî,

gîupineasa Panchi ... (se ptme pe scaun)
Ghiftuî. (deschiênd ua salonului) Cu Caî 1
Ferchezanca. (tresrind) Carnacsî! — .
SCENA VIII.
Tia (în fund), Ferchezanca.

Ferchezanca. — (în parte) Mulî oamenî stropii
am vg(;Jut d'apoî i ca aista
. . . Da oare cine sg fie ! . .
copila cea de dinioare?. (tntorcend capui) A! tot aice'î .. . .
Drgu ... ea vin 'n coacî.

(tare)
536 DOI MORTÎ VII
Tia. (cu sfial) Ku, CnCOan ? apropie de (se Ferchezanca).
Ferchezanca. — Dar. ean spune'mi . , . .. de mult

îl cunoti pe boerîu?
Tia. —
Din copilriea me . .
Ferchezanca. —
Aa ce soiu de om îî } 1 . .
Tia. —
Cel maî bun din lume dafnic, milostiv ; . .
EI s'o îngrijit de mine ca un printe . . . i'î pstrez

cea maî adânc recunotin . .
Ferchezanca. — Pstreaz, fata mea . . . pstreaz,

c bine faci.
Tia. —
i'l iubesc din tot sufletul . .
Ferchezanca. —
(în parte) Eaca oare nu cumva . . .
'i-o picat vr'un tronc la inim copilei ? .
Tia. (dup rric tcere) CuCOan . . .
Ferchezanca. (scuiându —Ce'i se) P .
Tia. — Me rog, mg ert dac îndrznesc ... aî

vroi se'î fac o întrebare . .
Ferchezanca. (mândr) — O întrebare mie?

Tia. — Maî dinioare am auît ceva adevrat . . .
îî c se 'nsoar boerîu ?
Ferchezanca. —
Aa 'mî pare.
Tia. (tn parte, cu înduioare) Se 'nSOar CUHOS lu- 1 . .
cru !nu tiu ce simesc

. . bucurie negreit dar, . . . . . .
par'c'mî vine-a plânge (ctre Ferchezanca) cu cine se

. . . i
'nsoar, cucoan tiî d-ta ? . .
— (fr
. .
Ferchezanca. a se uUa ia xia) I s'o aprins cl-

cile pentru mine.
Tia. —
Pentru d-ta ? . . nu se poate !
Ferchezanca. Ce-aî îs?—

Tia. —
(în parte, piângend) Na, c 'nccp 3. plânge . . .
Ferchezanca. (tn parte)—Doamne 1 c proaste's

fetele de la ar ! (merge spre fund).
DOÎ MOKi VIÎ 537
SCENA IX.
Tia (în stânga în fund), HSlgi-FlutUr (intrând pe ua grdineî din
fund), Ferchezanca.
Flutur. Eî! vere GhiftUÎ, Sferit'aî? . . (ve4end pe Fer-
Ce'mî veûr ochii!

chezanca)
Ferchezanca. — (ve4cnd pe Fiutur) Pîeî drace !
Flutur. — Panchia 1
Tia. (în parte, cu mirare) Panchia !
Flutur. — (deschizând braele) Pancliia I foasta stpân

a inimeî mele . . . foasta prima actri de la teatru
naional 1
Ferchezanca. — (ri4end) Hagi-FIutur ? . . fluturul

cel maî betrân din laîl
Ariea : Baletului Jivibrclor, din opera; Robcrt le diable.
Flutur.
ha,
(înpreun)
Ce'mY v6ûr& ochit
Ferchezanca.
Tu?
Flutur.
Tu?
Ferchezanca.
Ha, ha, ha, ha, ha.
538 Doî MORÎ vi!
Flutur.
Ha, ha^ ha, ha, ha.
(Inpreun).
N'aY dat pelea popiY ?
Ferchezanca.
Nu!
Flutur.
Nu!
(înpreun, jucând cancan).
Hat dar se jucKm ; \^

(bis).
HaY dar se cântm. /
Ferchezanca.
Ila, ha, ha, ha, ha.
Flutur.
Ha, ha, ha, ha, ha,
(Inpreun).
Ce 'mlf vSûrâ ochit 1
Ferchezanca.
Tu?
Flutur.
Tu?
Ferchezanca.
Ha, ha, ha, ha, ha.
DOi MORÎ VII 539
Flutur.
Ha, ha, ha, ha, ha.
(Inpieuiiâ).
N'uY dat pelea popit ?
Ferchezanca.
Nu!
Flutur.
Nu?
Tita. —
Par' visez
(în parte) c !
— Da
.
Flutur. ce dracu te-aî fcut, sufleelule, cie-

un an de île de când aî perit din ochii meî ?
Ferchezanca. —
(veseiâ) Eti, puîule ? m'am sfdit . .
cu directoru teatrului i de disndejduire m'am m-

ritat . . .
Flutur. (în mare mirare) Tcai mritat ? . . tU . . .
Ferchezanca. — Hî, hî.

Flutur. — Mritat ?
Ferchezanca. (face semn din cnp ca aa).

Flutur. — Pravilicete ?
Ferchezanca. — Paragrafu . . . cutare . .
Flutur. —
Mari sunt minunile tale, Doamne
Ferchezanca. -- Aa, drag ... am luat un bi-
let de loterie la cantora mritiului, 'am prpdit . . .
Dar ce-o fost s'o trecut . . . (închinându-se) îs vSduv din

cap pgn' în picioare.
Flutur. — 'L-aî i pus la cale pe bîetu . . .
Ferchezanca. — Ferchezanu ? . . alt ceva. Era

betrân ca hinu luî Vangheli . . .
Flutur. — Cum s'ar cjice . . . cam hardughie ? .

540 DOI MORt VIÎ
Ferchezanca. Ba 'nc ce ? se fi maî trit— . .
p^n' în vremea barcilor ... îl dobora pojarnicii . .
dar 'î o luat tlpia mai înainte (oftând) Ah Flu- . . . !
tura drag, când aî ti cât 'l-am jlit ! . ,
Flutur. (zimbind) Cât ?
Ferchezanca. Te mîerî ce i maî nimic. —

(rîd amendoî).
Tia. — (în parte) Srmanii boerîu ! . . Ce femeie vra

se îee
Ferchezanca. Da nu tiî o bazaconie i maî —
gogonat ? Domnul Ghiftuî me îubete peste me-
. .
sur ... i me roag se îeu ... c pîere (vesel) '1

. . .
Ce (Jicî de asta, mo Flutur ? (lovindu'i peste pântece) Aa . .
colac ! .
—
.
Flutur, (ridând) Chîar colac peste pupz, (arat ic

Ferchezanca).
Ferchezanca. — Pupz ! . . Nu 'mî spuî c te aî

deschis, Flutur betrân ?
Flutur. — M'am deschis ca o laie la ochii ma-

tale . . . Da ea spune'mî, aî de gând se primeti pro-
punerea luî Ghiftuî . . .
Ferchezanca. — Cum socoî ?
Flutur. — D'apoî tiu eu? . . . . .
Ferchezanca. — Au^î i ? . . eii (îceam c s'o

deschii. complet ca la giudectorie
. Primesc în . . .
Maî am înc vr'o cincî minute ca se mS hotrsc . .
dar le jertfesc pe altarîul amorîuluî . .
—
!
Flutur. SS 'î fie de bine Apropo tiî . . . . . .
c aî se gsetî aici o mulime de cunotinî vechi?

Ferchezanca. — Care i care ?
Flutur. —
Acrostihescu i toi ceîa-1 alî prietinî.
Ferchezanca. — Acrostihescu ? . . care ? . . Odo-
baa?
DOI MORI VII 541
Flutur. — (rîzân4) Ce fel Odobaa ?
Ferchezanca. — Aa 'î (îc eu . . . Odobaa, pen-

tru c nu face alt de cât ode ... îs aici ? . . bravo ! .
me duc se'î ved unde's?

. . .
Flutur. — în grdina ... (cu galanterie) în grdina

d-tale... voie se'î slujesc de cavaler... (n d brag.ii).
D'mî
Ferchezanca. —
Tot galant ? bine te-am bo- . .
te zat eu Hagi-Flutur.
Flutur. —
îmî place-a sbura din floare 'n floare
i din Panchi 'n Panchi . . .
Ferchezanca. — Rerbantule . , .
Arie din Chiria : Haidei î)iprenii.
(înpreunj.
Haidei în grdin
SS ne rtecim, »
i cu-aî met prietin

Se ne întâlnim.
Flutur (g lant).
N'aî fric 'n grdin de te'î rteci,

Pmtre flort îndat eu te-oiu i gsi. (biS.
Ferchezanca.
Veî'l dac'Y flutur, flort în vect veneaz . . .
Vrabiea betrân tot malaî viseaz, (bis),
(înpreun).
HaTdet în grdin
etc. etc. etc.
(es prin fund amândoT)
SCENA X.
Tia. — (singur) Nu'mî vine se cred câte-am aucjit . .

542 TtOI MORI VIÎ
ce fenieîe neruinat i tocmai ea se fie nevasta cu- l
conului Ghiftuî Cum de-o putut se se orbeasc

! . .
aa de tare d-luî care 'î om în toat firea ? nu pu- . .
tea se aleage maî bine ? se gsasc o copil cu . .
purtri bune care 'l-ar fi iubit pen' la moarte

. . . . . .
ca mine . . . (piâoge).
Arie din Baba-Hirca ! Of, of, of, î aulcii !
Din a mea copilrie

Eii pe dînsul '1 am iubit.
Ort ce dulce veselie
De la dînsul 'mî-a venit.
Dar vaT mie ! 'n rtcire
Dragul meu a^î a cSlut
'orî ce dor de fericire
Pentru mine e perdut
Doamne l-ascult al meii dor
' (bis)
Sû d'mî vote ca sS mor !
Ah, de-acum s'au sferit toate ;
Lumea 'ntreaga 'î un morment.

i de-acum nimic nu poate
SS mg 'ncânte pe pment;
CcY în oarb rtcire
Dragul meu, vaY a c(;lut 1
'ori ce dor de fericire

Pentru mine e perdut !
Doamne !-ascult al meu dor \

('"'^•
S6u d'mt voTe ca sS mor! /
SCENA XI.
Tia, EgOr, AcrOStiheSCU (spriet, vine din fund alungat
de Egor).
Acrostihescu. — Nu pune mâna pe mine c te Ve

dracu.
DOI MOEÎ Vrf 54 B
Egor. — De-acum nu scapî de mine pen' ce nu

mi'î plti . . . (vre se'l apuce de guler).
Acrostihescu. — Nu te obrznici, mî zahr ma-

rojna, c te topesc.
Egor. —A cîto ? (furios) Ah !
. . ti cocar ... te port
dou6 luni de cîle cu droca, 'apoî când îî Ia plata,
speli putina ? . . (îi îe de guler) Davaî parale . .
Tia. — (cutând se'i disprasc) Da ce estc, pan Egor ?

Egor. — Ce este .?
. . nu bga de sam am ; prins
un mutereu . - . (îi sgâiie) Davaî parale . . .
Acrostihescu. — Parale n'am acu.. . . parale . . .
Egor. — Nima ? . No, hai cu mine amanet la Târ-

gu-Frumos . . .
Acrostihescu. — (tn pane) Cum dracu sS scap? (taro
Ea ascult, Egora . . .
Egor. — A nîet Egora . . . za Egor 1 .
Acrostihescu. — Egora drag . . . fiî om de treab

c 'î-oiii face o od.
Egor. Olo f —
Acrostihescu. — O od ca s^trecîla posteritate . .
Egor. A cîto — ti tam post ? . . No^ eu postit des-

tul un an de cîle . . . davaî parale c 'î îeu surtucu . . .
(vrea se'l disbrace).
Acrostihescu. —
(furios) Ce face ? se nu cumva . . . .
c te sfrâm în buci, de nu te-a putea drege nici

un Careta. (îi împinge departe de el).
—
. .
Egor. (rpccjindu-îc). Tu ? . . Ateapt . .
Acrostihescu. (fugind pe ua cea ascuns) Ba nicî gâu-

desc . . .
Egor. (alungându'l) A . , . kti . . . padU ! . . (es).
Tia. — (alergând dup eî» Pan Egor . . . pan Egor . . .
tî . . . fes
544 DOI MORÎ VII
SCENA XII.
Ferchezanca, Flutur, Prieteni.

Arie din Sca7-a mâei : Se triasc 'n veselie . . .
Prietenii (viind din fund)
Se petrect în veselie,
Doamna mea, precum dorescî ;
Peste inimi i moie

Ca o zin sS domnescî.
(Se închin la Ferchezanca).
Ferchezanca.
Dragii mei, a voastr' urare
Cu plcere o primesc,
i la tot avere mare
Eu din suflet ve doresc.
Dragii met, cu bucurie
VS poftesc la cununie . .
Toi
SS trescî în veselie,
Doamna mea, precum dorescY;
etc. etc. etc.
Flutur. —
SS treasc stpâna moiei Ghiftuîenî !
Ferchezanca. —
(închinându-se) Amin.
Toi. —
SS treasc doamna Ghiftuîanca.
Ferchezanca. —
(închinându-se) Domnilor . . .
Flutur. —
Negreit ca vSru Ghiftuî se gsete cu-
prins de cea maî vie nerbdare ca se te vadS .
',
. Haî
sg'l hiritisini pentru fericirea lut...
Toi. ~ Haî, haî . .
1
Doî MOEÎ Vii 545
(Flutur merge de deschide ua salonului mic- GhiftuX se zâresce dormind pe o

canape).
Flutur. — Ce ved ? . . doarme!

Toi. — Doarme I
Ferchezanca. — (superat) Doarme ! . . Nu me atep-

tam la una ca asta . .
Flutur. Negreit — c'o adormit înadins ca sS viseze

la iubita luî mireas.
Ferchezanca. —
(mânioas) Flutur betrân acu . . .
îî smulg aripile Haî, crai-ve de-aicî

. . . lasai-me . . .
singur cu domnul Hoiil ista ... cci am sS'î gr-

iesc ... (în pîte) Frumoasa impresie 'î-am fcut se vede !
Toi (eind închinându-se)
SS petrect în veselie,
etc. etc.
SCENA XIII.
Ferchezanca, Ghiftui,
Ferchezanca. — apropiindu-se de Ghifmî) Cucoane Du-

niitrachi . .
(Qhifiui boresce).
Eanauî'lcum horetel ..par'c 'î un ogeac aprins..

Domnule Ghiftuî pace îî dus pe ceea
. . . lume ! . . . . .
Ean s'l uer (uer. - ohiftui tace) O stat moara. .. acu'

vremea, (tare Domnule Ghiftuî...
Ghiftui. —
(tresrind; Ha ..ce'î? cinema chîaml . . . . .
Al., d-ta etY, cucoan ? .
—
.
Ferchezanca. Da frumos horetî când vrei . ..
aî putea întrece toi bondarii din la un Ioc. ar

67417. II. 35
546 DOÎ MOBÎ VJÎ
Ghiftui. — Se poate E ce pScat c m'aî . . . ! trezit I
Ferchezanca. — Pgcat ?
Ghiftuî. — Dar
.
spriet un cât se poate . . . 'mî-ai vis

de plcut . . . Pune'î în gând c visam c erai lâng
mine . . . (Ferchetanca zîmbesce i coboar ochiî) i c'mî (îceaî,
c'un glas de ânger, nu me c poi suferi . . . tii ? . .
par'c mg ungeai cu miere la inim.

Ferchezanca. — (cochetând) Adese orî visurile 's
mincîunoase.
Ghiftui. — (trist) Pecatu mare . .
Ferchezanca. — Ha, ha, ha, c galnic maî etî . .
Cele 12 minute o trecut...

Ghiftuî. Care 12 minute — ? . . A ! me eart . .
'mî-aduc aminte dar dar . . . . . . . . . pentru propunerea

ce 'î-am fcut ? .
Ferchezanca. Tocmai — ... am gândit ... am chib-

zuit ... i m'am hotrît . . .
Ghiftui. —A nu primi ?
Ferchezanca. — Ba d'inpotriv primesc. . . .
Ghiftui. Ba )eU (puindu-se pe canape) ?
Ferchezanca. — Gsetî c'î lucru de mirare ?
Ghiftui. (scoând igarete din buzunar) Ba nlcî dC CUm . . .
(cu mare sânge rece) Când îî vra sS ne cununm . . îs ga

. . .
a . . . ta . . . (casc).
Ferchezanca. — Frumos 1 . . boerîu 'ncepe-a csca,

pgn' a nu s6 însura I .
Ghiftui. — Nu bga de sam . . . (dândui o igaret)
Pofteti ?
Ferchezanca. (sipgral se depaneaz de canape) Foarte'î
mulumesc ... nu metahirisesc pe nemâncate.
Ghiftui. —A ! (casc).
Ferchezanca. — (în parte) Ear casc curioas ! . . li-
ghioae I . . de n'ar fi om, aî crede c'î somn . . .

do! moei viî 547
SCENA XIV.
GhiftUÎ (pe canape), FCrCheZanCa «n dreapta), EgOF.
Egor. — (intrînd îute prin fund) 'L am scpat 1 'mî-o perit

din ochi i . , (vecjend pe Ferchezanca) A ! bojî MOt / . . Cc Ved ? . .
Panchil
Ferchezanca. — (în pane, cu spaYm) Egor I . .
Egor. — Panchi ! . . în sfer;?it te-am gsit i pe

d-ta 1 . . acjî în îua luî sfeti Mina,
Ghiftui. (în parte, cu sânge rece) Sc VCdc C HlirCaSa
mea are cunotinî prin lipovenime.
Egor. (cu durere) A —
Panchi Panchi ! I I cum 'î-aî
tcut rîs de bîetu Egor \ . . A ! îam niet frumos . . .
nlet hristian.
Ferchezanca. (în parte) Vaî de mine c'a se me — !
comprometeze d'inaintea boerîuluî (tare) Eu ? nu . . . . .
te 'neleg ... nu tiu ce vrei se spuî ... nu te cunosc . . .
Egor. — (furios) Nu me cunoti ? A aî uTtat pe . . !
Egor birjarîu care te-o purtat cu droca triî luni de

île pe datorie aî uitat te-am scpat de la ne- . . . c
voie ? . . c m'am pentru ca se te scap de ecse-
calicit
cuie } . Nu me cunoti ? dar când 'î-am adus ceî , .
o sut de galbini, cum de me numeai Egora ? . .
cum de 'mî srîaî în gât? cum de mS serutaî . . ? . .
Me cunotea! atunci? .
Ferchezanca. — «n parte) Am pit-o 1 . . (tare) Eu

'î-am srit în gât ? , . eu te am serutat pe tine Ce ? . .
obrznicie ! . . un drocar se me batgîocoreasc de la

ochi ! . . (ctr Ghifiuî) i d-ta suferi una ca asta în casa
d-tale ? . . ah . . . ah ! (se face c lein).
Ghiftuî. — (cu sâ. ge rece) Ba ca bine (}\c\ . . . Las, cu-
coan ... nu maî leina c '1 dau eu afar pe beivul
ista.
548 DOÎ MORI VII
Egor. — (mânios) Cito ?

Ghiftuî. — Ha, ha, vorbeti lipovenete? . . . dac
') aa (artând ua) Nu leva paol scri
—
. . . . . . . . . .
Egor. 1(1 1"

Ghiftuî. - lai . . vorbeti i nemete ? . . aho fort,
fort . , . gleich,
Egor. Nu vreu —
se 'mî plteasc d'inteî loo . . .
de gaibinî.
GhiftUi. (cam mânios) Pool îî ^\C. (în parte) Mi SC
pare c
'ncep a me mânie (îî pipe puUui) Dar bale . . . . . .
niaî iute ... slav Domnuluî! (ctrâ Egor) înc n'aî eil?
Egor. (puindu-se pe un scaun, în fund) iwî^t.
Ghiftuî. — Nîet? . . Eî apoi vrei s te-arunc pe

fereast ?
Egor. — Tu ? . . ha, ha, ha. Vin dac vrei se te
hârbuesc ca pe-o droc veche.
Ghiftuî. (în parte) Auqlî — acu iTi'am mâniet de 1 . . tot.
Egor. (suflecându-î mânicilc) No ; paicU Sudcl . . .
Ghiftuî. —
(scoendu-î surtucul) Ateapt, Marojna . . . ca
te-oîu topi eiî acu.
Ferchezanca. — (în pane) Vaî de mine ! c'or se se
bate 1 . . Eaca pozna.
Aiiea clueilor din : Nunta erâueasc.
Egor i Ghiftuî (tnpreun).
Vat de line,
Vaî de tine!
Cala de te ine bine; (bis).
Cu mânie i cu ur.
Am sg'T sfitrm diniî din gutK.
DOI MORÎ VII 549
FerCheZanCa (alergânJ îmre amendoîy
StaY pe loc . . . nu luptaf . . . ede rSîi , .
GhiftUi i EgOr (înpreunâ). (bis).
Nu vreîi !
Ferchezanca (ctr Ghiftu?).
Ah, te rog . . . fiî blajin, domnul meii ...
Ghiftui.
Nu vrea
(înpreun).
Egor i Ghiftui.
Vai de tine.
Vai de tine
etc. ele.
Ferchezanca (în pane).
VaY de mine, vâY de mine !
Se bat, eat, ca maY bine . . .
Vat de mine! mS tem foarte

Se nu facS vre o moarte.
(Ghiftui i Egor se lupt cercând a se trânti la pment. Ghiftui îl înpinge pe
Egor spre balcon),
Ghiftui. — Ha, ha . . . Mî, turt dulce . . . btae

vrei ? ateapt.
. .
Egor. Ah !— ii elma , . .
Ghiftui. — Am sS te 'nve polca ... ea aa , . . (tot
înîorcendu-se în lupta, aj mg pe balcon).
Ferchezanca. — (spriet) Staî, stai, pentru nunitle

luî Dumnezeul
Ghiftui. — Nu (în balcon) tc da, Marojna . . .
Egor. PaStol ... (se aude un vuet de grilaje .stricate).
Ghiftui. — ine, m . . . ine, m . . .

550 DOi MORI VJÎ
(Se aud amendoî recnind i cê^d în eaz).
FerCllCZanCa. (recnind cu spaim, caut ps fereasta balconului)
Vaî de mine! c'o ccût în eaz din balcon!

. . nu se . .
raaî zresc poate . nu tiu se 'noate!

. . c
(desndejduit) . .
Or se se 'nece i 'nc n'am apucat mcar a mc

. . .
mrita (alearg în fund i strig) Srii.

. . . sriî. alergai . . . . ! .
SCENA XVI.
FCrChCZanCa, Xia (viind din fund i aducând pe brafe o manta).
Tia. —
Ce este? ce este?
Ferchezanca. (perdut) O ccjut în eaz cuconu —
Egor i Ghiftuî drocarîu.
Tia. —
Sraca 'n de mine haî s'alergm de- 1 . .
g^rab . . .
Ferchezanca. — Hai se ridicm satu . . .
Arie din Scara Mâei : Tâlharii.
Ferchezanca i Tia (deschi4end ueie din fund)
Prielint, sXriY, ajutor !
C'n balt se 'neacH i mor!
(Tia es prin fund alergând i.
SCENA XVII.
Ferchezanca, Flutur, Acrostihescu, Prietini,

Slugi ftoî vin din toate prile alergând).
Toi.
I
Ce este? ce vuet? ce zor?
Cui trebui aici ajutor?
DOÎ MOBÎ Vrf 551
Ferchezanca.
Egor i GhiftuY . .
Toi.
Ce spui ?
Ferchezanca.
Btendu-s'aicY ...
Toi.
Ce (îct?
Ferchezanca.
în eaz au dat, )eu.
Toi.
Va leii!
Ferchezanca (cu desniejde).
Ca doY bivolt greY.
Toi
EleY!
(înpreun)
Degrab, degrab' ajutor,
C'n \ [hisi.
balta se'neac i mor
(O parte din persoane se reped tn salonul cel mic i se fac neviût^ Pîn
dreapta, Ceîa-1-aIî se apropie de fereast i caut cu groaz spre eaz . . . Sfint
cu toiî grupai ast-fel, în cât uele din fund se se poati vide de public. —
Dup o mic tcere, se aude sub balcon glasul luî Acrostihescu, (J'Cend :)
S'o înecat ! .
Toi. S'o înecat ! (remân încremenii toi).

(Ghiftuî acoperit cu o
Când aude cuvântul s'o înCCat,
manta se arat întovrit de Tia la o u din fund.
se opresce taspimdatat. Nime nu'l vede)*
552 Doi MORI vrî
Ghiftui. ~- (îa fund) Am fcut moarte de om am

1 . .
înecat un sudit ! . . de-acu 's prpdit ! , . or se me dee

în criminal 1
Tia. — îst . . . vin cu mine . . c te scap eu.

(Ghiftuî i Tia se facneveûî în stânga. Ceîa-l-a1î de pe scen caut tot pe
fereasta balconului).
Ferchezanca. — (pe fereasta) Nu maî este nicî o n-

dejde, Odobaa?
Acrostihescu. — (sub baicon) Nu ... îs perduî
Ferchezanca. — (cu disperare) Perduî!.. or se se mu-
reze ca crastaveiî în caz . . . aleluia am rSmas ear. , .
veduv ... ah ! (lein
Toi.
VaK, ce întâmplare !
Stau încremenit! . .
(bis).
Printr'o înecare
Toate s'au sfîrit.
(Remân toî încremeniî. — Flutur caut se dee ajutor Ferchezancî-

Cortina cade).
ACTUL II.
Teatrul represintâ o edaîe mare

stânga eî o scar care duce la
i simpl
rendul de sus. —
mobilat.
în c.ipitul
U în fund
screî o alt
i de a
u. în
stânga o fereasta ce d
grdin, în dreapta o sob i d'inaintea eî o mas.\ pe
tn
care se ved o oglind mic i un sfenic cu un cpeel de luminare. Semne —
pe lâng prei. O u
de dincolo de soba, care duce în odile Iu» Talp-Lat.
SCENA I.
Tia (la fereasta, privind în câmp).
Nu se zrete înc. De aî diminea de când '1

o
trimes mo Talp-Lat la Târgu-Frumos cu scrisori . . .
DOI MORÎ VII 553
scen) SenTiatiu bîctu bocriu

(viind în s'ajung a se face ! . .
cioban tocmai la posesorul luî (veseiâ) Un cîoban cu ! . .
(êce miî de galbinî venit... Cât îmi pare de bine c

m'am gsit lâng dînsu când o scpat din eaz .
'L-am ascuns într'o manta i, fâr'a fi zrit de nime,

'l-am adus la noî acas de-atuncî îl ved în toate
. . .
(filele ... el n'are ce face ... de când s'o înecat

Egor ... el îî silit se adS aici ascuns în strae er-
netî ... de frica jandarmilor. ..
Arie din Scara mâei'. Paserele imdt iubite.
)eu îmY pare foarte bine

C'a scâpat el de la moarte
i din ochiî tuturor ;
Dar îmt pare i maî bine

C'a scpat el chYar prin mine . . .
i c'i .«îunt de ajutor.

A perdut a sa avere
Boerie i putere,
Ajungând a fi pstor ;
Dar în loc de bogie

i de-o seac boerie
Ii r^mâne-al meii amor !
SCENA II.
Tia, Talp-Lat (viind din fund
Talp.— TJo?..n'o mai

(superat) ghTorlanu vinit
cel de Stan ?
Tia. — Nu, mo Talp-Lat.

Talp. — Ce mojic lene L de aî diminea de .
când 'l-am trimes Târgu-Frumos. ..s'o

la oprit fi în
vr'o crâm, c tot de târg ast îi cji qlî.
Tia. — Cine... crâm?.. el Un boer

în (în parto
în crâm! dac s'o maî vS(Jut 1 . .
Talp — Aa 's ranii itia ... s'o fcut nite

554 DOÎ MORÎVrî
beivi de frunte de când s'o înmulit velniile. .. i

nu maî poi face nici o treab cu dîniî.
Tia. Ea las', —
Talp-Lata, Stan nu 'î mo c
eran de rend; el nici nu tie ce'î vinu mcar.
Talp, Vorb'î? —
un opîrlan ca dînsu ... le- . .
ne somnoros
. . tue care când îî poroncesc . . . . . .
câte ceva ... se mture casa sS aduce ap de la . . .
fântân sS uît la mine cu ochii boldii, ca o broas-

. . .
c la soare Me mir ce'l tot aperi, Tio drag,

. . .
c nu pltete nici doî bani .. (în parte) De n'ar fi un .
mojic prost, aî crede. Doamne eart-mel 'î-o c- c

(ût tronc la inim.
Tia. D'apoî i d-ta, — Talp. nime nu te mo . .
maî poate mulemi bîetu Stan lucreaz cât poate, . . .
sermanul i d ta în loc se fiî bun cu dînsu, nu înce-

tezi deal ocrî ca pe-un argat prost .
—
.
Talp. Eî ba nu cumva aî vra se'i bag în sîn 1
i se'l cocolescl.. ce '1-oiu cocoli într'o (Ji c'o dispi-

ctur . . Da cine oare s'aude afar }
.
(Se aude la ua din fund tropote de caî i glasul Ferchezancî ri4end)'
SCENA III.
Cei dinainte, Flutur, Ferchezanca.

Flutur. — (afar) Tbrrr . . . hola . . . Tbrrr . . .
Ferchezanca. — (afar rt4end) ine bine s^ nu daî

reii... ha, ha, ha. . .
Flutur, (într în costum de clere ridicul) BuCUrOÎla OaS-

peî?
Talp. — Bucuroî... poftim.
— D-ta eti posesorul moiei GhiftuTenî?
Flutur.
Talp. — Eu, cucoanc atrarîu Ti-
(închinându-se) . . .
mofti Talp-Lat.
DOÎ MORI VII 555
Flutur. D-ta se fiî SnetOS. . . (mergead la ua din fundj
poftim în cas, sufletele . . .
FerCheZanCa. (intrând rapide în costum de Amazon) Uf !
bine c'am maî dat de uscat ce fug ce prim- 1 . . ! . .
blare de olac cale de-o clare ... de la Târgu-

. . . pot
Frumos, p^n' aicT ? Dai'mî degrab un pahar de . .
ap seu de vin;
. . . mi s'o fcut gâtia easc. c
(Tia merge în odaea din dreapta i aduce un pahar cu ap).
Ariea Galopului de la bal-inasqu:>
Ferchezanca.
Hop, hop, hop,
La galop
Când alerg calare,
Hop, hop, hop,
La galop
Inima mea sare.
Hop, hop, hop,
La galop
De me vede-ori cine.
Hop, hop, hop,
La galop
Salt dup mine.
Ce plcere de-a fugi în fuga mare
Pe un cal iute, sprintinel ca tin ogar.
Câte-o dat^, alivanta pe spinare,
Dar nu'mî pas... eii de otii n'am habar.
Hop, hop, hop, etc.
Flutur. — (în parte) Par' c ved matele, la bal-

masche
dan
. .
dan
. (imitând musica milit.r) T . . . n . . . n . . . n . . .
. . . . bum, bum, bum

. . . .
—
.
Tia. (aducend ap) EacE ap, cucoan . . . (tn pane) Ce

ved? Ferchezanca!
Ferchezanca. — (te pahaml i bo Se tretl. (puind pa-
harul) Par' c cerusem vin... da nu'i nimica; îî bun

556 DOÎ MORI VIÎ
i apa (ve4end pe Tia) Cc 'mî vcûr ochiî? copila cea

. , .
care-am întelnit'o la curte, când s'o înecat bietu Ghi-

tuî!..niare pozn! Da ce caui aicî, drgu?
Talp. Aicî ede, cucoan — împreun cu mine . . . . .
Ferchezanca. — Aa?.. îî vr'o str^nepoat de-a

d-tale ?
Talp. — Ba nu, cucoan ... eu îî sunt epitrop,

de când 'î-o murit prinii . .
— Dumnecêu
.
Ferchezanca. se 'î erte!.. (ctre Tia)
Ea ascult, drgu . . . n'aî o odae maî curat unde

sS me pot odihni puintel, 'mî-o sbrobit calu toate c
oasele 'n mine... tii? par' 's fâcluit. c
Tia. —
(îu partft) Alt bele acu a se dee boerîul I . .
cu ochiî de dînsa . .
Ferchezanca. — (în pane)Se vede c'î surd, ser-

mnica. (strigând tare) N'aucjî, drdgu... aî dori o odae...
Tia. — Dac nu 's surd, cucoan ... nu te re-
gui degeab.i.
Talp. — Poftetî s odihneti îndat te ? . . . Tio,
du pe cucoana odaea ta în . . .
Tia. — în odaea mea? , . .
Talp. — D'apoî unde. coerîu? . . în . . haî, i 'î
d.1cele trebuincioase.
Ferchezanca. — Foarte mulumesc, (tn parte) De-
treab posesor... heîl s nu fi rposat bîetu GhiftuT...
era se'mî aduce mie câtîurile (oftând)^ Ce'î lumea . . .
asta 1ca un cal breaz

. . Toate planurile mele o . . .
CÛt în balt 1 (st pe gânduri),
Tita. — Când îl pofti, cucoan . . . odaea 'î gata.

Ferchezanca. ^— (pe gâiidurî) în balt!.. în balt!..
Flutur. — Ha, ha, ha . . . copila 'î spune una i
tu rgspuncî alta . . . ha, ha, ha.
Ferchezanca. — frsârmd) Ce-aî pit, Hagi Flu-
tur ?. . te gâdile Rusaliile, de rî^î aa ?
DOÎ MORÎ'vrî 557
Flutur. — Ba nu . . . ha, ha, ha . . . Da copila 'î

spune alta i tu îî respun(î una . . , vorba ceea : Buna
^lua, mîfrtate epte puî de ra, frate.
. , . . . mî
frtate, tu eti surd ... ba c'acu trecur'un cârd . . .
Ferchezanca. (puîn superau) —

Mâncate-ar moliile,
c
slut eti când ri(î . unde'î odaea, . . . drgu? . .
(merge spre fund dup Tia).

Tia. InCOCÎ pOltim. (merge spre scar).
. .
—
.
Flutur. Da bine, soro aâ'î te ducî i me . . .
lai cu lacrimile pe obraz?

Ferchezanca. —
(oprindu se pe scara) tii ce ? spal-te
degrab cu ap
de so.:, ca sS nu te faci chistruî . . .
Flutur. — Ean las ag ... nu întârcjie, c'avem

se mergem la curte.
Ferchezanca. Ba — 'î pune pofta 'n cuiu de-o
camdat, suflete... arhon Talp (ctr Ta p) Me rog,
î/at.i. departe 'î pen' la curtea boereasc?
. .
Talp. —
Ca vr'o gîumatate de ceas, cucoan.
Ferchezanca. Atâtica ? eî, apoi mg duc se — . .
me culc pugintel ... Cu sar bun . . .
Tia. — (în parte) Vaî de mine!., c'acu vre se i

doarme aici 1
Ferchezanca. — (suind scriic) Da bine, soro ... nu

cum-va me ducî în hulubrie?
Flutur. — (jos în captul screî) Acolo i'î locul matalc,
porumbio. . .
Ferchezanca. (în capetul de sus a screî) Hî . . . Flu-

tur betrân . . .
(înpreun- Arie din Chiria ; Adio ! in ast sea?n).
Ferchezanca (ie sc:.r)
Adio, lemâi aice . . .
Eii mS duc se m'odihnesc.

Adio, mS simi ferice
De-a putea horesc. s
558 DOÎ MORI Vii
Flutur.
Adio, rgmâî aice
Eii la curte me pornesc.
Adio, 'n curend feiice
Oiu veni s? te gSsesc.
Tia (în parte)
VaT mie cu groaz' aice

!
Efi pe dînsa o privesc.

<Jât at fi, )eii, de ferice
De-aî putea s'o mtresc 1
Flutur.
Sufletele. . . nu uita
Prin somn dulce-a mS visa.
Ferchezanca.
Bl, )eu, nu n'am de gând
; c
.SS prind friguri chTar visând.
(înpreun).
Adio, etc. ele.
SCENA IV.
Flutur, Talp-Lat.
Flutur. — Ha, ha, ha pozna'i! . . . . .
Talp. — ^Vesel cucoan se vede ! . . îi cucoana

d-tale ?
Flutur. — Aa 'aa Da
(ingâmfendu-se) . . . ean spu-
ne'mî, mS rog, de mult iî moiea asta 'n posesie?
Talp. — De abîa de ese luni, cucoane. i peu, . .
multm6 tem sS nu'mî fac^ vr'o otie clironomiî boe-
i
DOÎ MORi VIÎ 559
rîuluî. Dumnecjeil se'l erte

. . ci mare detreab 1 . . c
cretin maî era pSn' a nu se 'neca 1
Flutur. —
Ce fel?., nu 'i-aî cunoscut în viea?
Talp. — Nucând am luat moiea de la ve-. , .
chiluld sale, d-nu Cîupil, d-luî era dus în nuntru la

ara Franuzului i, ve(^î p^catu! tocmai când sosisem . .
de la Roman, acu o septemân cu câtîul ... ce se

gsesc la curte?., tufl boerîu fcuse hutîulîuc în
balt i prietinii d-sale splaser putina . . .
Flutur. —
N'avea alt de fcut, de cât s'o spele . . .
de vreme ce Ghiftuî îî prsise Da bine care . . . . . .
vra sS (Jic^ aî remas cu gura cscat i cu câtîu 'n

palm ?
Talp. — Maî aa! c doar nu era s^'l arunc
. .
în eaz dup boer . Atept sg vie clironomiî sS le

. .
es cu plin . .
—C
.
Flutur. nu'î atepta mult n'aî grij . . . . . .
Chîar ast-(^î trebuie se s'adune comisiea renduit

pentru facerea catagrafiei a averel luî Ghiftuî . . .
Talp. — Comisiea?. da n'are rude? .
Flutur. — 'L-o ferit Dumnezeu... dup cum spunea

el, sermanu MS duc sS fiu fag la lucrarea comi-
! . .
siei, ca martor. îns, pen' ce m'oiu întoarce, te pof-

. .
tesc sS porî de grij cucoaneî celeî de sus (cu un . . .
aer de protecie) Tc-olu mulCmi . . .
Talp. — (închinându-se) Buntatca d-tale, cucoane.
Flutur. — (la ua dîn fund) Par' îseî maî dini- c

oare c nu'î departe curtea ?
Talp. — Ea cât cole Cum eî din sat, apucî
. . . . . .
de-a dreptul prin pdurea lupuluî, i cât aî <îce cârc

Frangolîo, agîungî în cotunu Stuleî, unde's casele
boeretî.
Flutur. —
Foarte bine rSmâî sntos ... i nu . . .
uîta ce 'î-am spus (cs). . . .

560 DOi MOEÎ vii
Talp. — Las' pe mine.

Flutur. (deschizând ua) Tc-Oiu mulmi (es).
Talp. S^rut manile, (singur viind în faga scenei) Adi-

c dac'î omul vi de boer mare ... se cunoate cale
de-o pot . . . aa ^
aista . . . Da oare cum îl chîam ? . .
'l-oiii întreba când m'a mulemi . .
SCENA V.
Talp-Lat, Fedele i maî pe urm Egor.

Fedele. {cepeleag i prost, vine alergând din fund) CuCOanC
Talp, cucoane Lat?
Talp. — (rsrind) Ce m? ce-aî pit? c 'î, par'
tot lupii te-alung.
Fedele. — Ba se fereasc Dumne<;Jeul
Talp. — Eî, ce'i ?
Fedele. — Este un om pimintean ascuns în co-

erTu. i . aa c are sS'î spuîe o oare cic.
. cjice ;
Talp. — Un om ascuns coerîu a vr'un în 1 . . fi
telhar . cunoti
. . mî Fedele?
cine'î?. . îl tu,
Fedele. — D'apoî înc n'am (ri4end prostete) fost la
temni ca se cunosc tâlharii . , . Poate c d-ta, cu-
coane ...
Talp. — Taci, prostule ... i du-te de 'î spune
sS vie-aicî . . .
Fedele. — Cine ?
Talp. — Eaca malacu ! . . cel din coerîu.

Fedele. M'am
i lsând uile deschise). dus. (es alergând
Talp. —vr'un tâlhar ... nu cred

(singur) S6 fic
c'ar vini îua meacja mare... a fi poate vr'un beje-
nar care vra sS între argat la mine leaf. . . . fr
Fedele. (afar) Boerîu 'î singur. — într 'n nuntru. . .
DOÎ MORÎ Vii 561
ELtÔT. (Dând bnsta în cass, se arunc peste Talp-Lat i '1 înbr-

cieaz). Scap-me, jupâne Talp-Lat.
Talp. — Ho ar Ce'mî vScûra ochii
(speriet) ! . . ! .
Egor 1 . .
Egor. — Da.
Talp. ~ N'aî murit?
Egor. — iVi'^/./.
Talp. — Care vra se îce ... nu maî bietu cuconu
.
Duaiitrachi.
Egor. — Numai 'L-or mâncat pe gîu- 1 (ofiâad) fi racii
nitate, de o septemân . . .
Talp. — Sermanu or fcut lsat de sSc cu ! . . fi
dînsu . .
Egor. — A nu'î vina mea pie-

(cu desnâdejduire) 1 . . .
melege c nu . . . n'am vrut sS'l dar cum s'o

înec . . .
dovidesc? ?ne znaîu . . . . . cum s'art c's nevinovat ? .
7ne znaîu nici atâta ... A ! jupâne Talp-Lat . . .
tare's superat ! .
Talp. — Da bine . . . cum aî scpat din eaz, pan

Egor ? . . Ean spune . .
Egor. —
Ani eit înotând ... i m'am ascuns în
niie stuh care era lâng balt. Când în stuh aud . . .
deodat nite oameni alergând din toate prile i

recnind: s'o înecat! s'o înecat!.. Bojî moi! era se
mor de fric.
Talp. — De frig ?
Egor. — i de frig . . .
Talp. — Cred i eu . . . murat cum te gsaî, pu-

teai se prinzi un gutunar de cele ttreti.
Egor. — De-atuncT... nici c m'am maî întors
la Târgu-Frumos, dughean Am lsat tot i la . . . . . .
cl'-irî... i harbujî... i zSmoî...

Talp. — i ce te-aî fcut de o s6pt6mân?. cum .
aî trit?
^^74» 7 11- 30
562 DOÎ MORÎ VIÎ
Egor. —
Cum ? furând noaptea harbujî i zSmoY
de prin harbuzSriî, i ascun(;Jendu-me îua prin copaci
ca o gai.
Talp. —
Seracu bîetu Egor putea sS te prindg 1 . .
frigurile de-atâta harbujî.

Egor. — SS m6 prind frigurile } .. A ... nhîia .
dracu nu
flinta.,. Nici me prindea, aa mg umplu-
sem de spriet ...
Talp. —
Eî ce vreî acum de la mine ?I . . spune . . .
ce pot sS fac pentru d-ta, pan Egor?..

Egor. — Ascunde-mg hrnete-mg îmbrac- . . . . . .
mg...nu'î cer maî mult... într'un cuvent scape-mS

de speniûrtoare . .
Talp. — De spencûrtoare ? (tremur). . .
Egor. — (tremurând) Da ... da ... câ de m'or prinde
jadarniciî ... or sS mS ducS legat la ... i de m'or E

duce legat la E
acolo ... or sS mS gîudice ca pe-
. . .
\\\\ ho ... i pe urm-or sS mg hotrasc la moarte . .
'apoî dac m'or . . . hotrî moar ... te ... or sg

... la
mg . . . UvYl uvî . . (cudesndjduiie) j, pgu, nu l'am c
înecat eu . .
Talp. — O tiu n'aî nicî o grij, Egor ... din

. . .
casa mea nicî dracu nu tea putea scoate . .
Egor. (strtngind în brae pe Talp) A! bogdapTOSti . . .
bogdaprosli.
(Se aude afar un fluer de cioban).
Egor. — (spriet) A î cîto tam ?

Talp. — Vine Stan cîobanu . . . haî de grab , .
ascunde-te . . . fte nevgcjlut.

Egor. (cutând înprejur) Undc ?
Talp. — într iute cole 'n pivni i n'aî grij . .
(ridic o trap).
Egor. — A ... vin este ?
Talp. — Este.
DOÎ MOEÎ VIÎ 563
Egor. — (cobordnd in pivnia) A . . . stahlc uinici ? . .
Talp — Piei iute . . . (închide trapa) Ea aa . . . aicî în-

cale tiu c'î sigur . . . numai de nu 'mî-ar diSrla po-
loboacile . . .
SCENA VI.
Talp, Glîiltlll lîn costum de cioban, într foarte ostenit i merge de

se pune pe un scaun lâng mas).
Ghiftui. — (înirând) Uf dal'mî un scaun ... o ca- 1 . .
nape ... un divan. me prbuesc! (puîndu-se pe un . . c . .
scaun) A ! . .
Talp. — Ean ve^î obrznicie cum îndreznetT, ...

mi, me?
se ScJi dinaintea
Ghiftuî. — Cum pentru c nu îndreznesc se ed ? . .
r în picToare..
disfac în buci
de ostenit ce sunt...me tem se nume .
M'am dogit ca un poloboc vechîii, . . .
de mult ce-am umblat.

Talp. Aucji tontu } 'apoî (Jice —
'î cioban
. . c 1 .
aa cioban nu poate face-un pas fr'a se jlui !

'î
c
o-stenit . . .
Ghiftui. — Un pas 1 . . deaici 1.^ Târgu-Frumos i

'napoî? de o pot bun }
. Mri, nu i'î greu
. cale .
se vorbeti? dac de-aî fi cal de pot, înc m'aî

jlui mcar c eî n'au obiceîu
. . .
Talp. — Tacî prostule

. .
tiî numai . . . sS rSspuncji

dobitocii.
Ghiftui. — Eau ascult (cam superai) . . .
Talp. — Ce ? . .
Ghiftuî. — Eaca ca era se mS de gol (în part.) daii . .
(tare)Nîmic, cucoanc . .
Talp. — Hîm dat'aî scrisorile Polimutru . .. luî d. ?
Ghiftui. — Polimaîstru nu mustru. ...

Talp. — Nu mustru 'î-oîu da eu un mustru de ?..
564 BOI MORÎ VII
nu'l-îî putea duce.,. Dat'aî scrisorile cum 'î-am po-

roncit? . .
Ghiftui. — Le-am dat d-luî Polimaistru nu mustru. ...

Talp. — A sS mc scoatc din rbdare, mo-
(în parte)
jica ista.(tare) Dc CC ai întârcjiet pen'acu ?

Ghiftui. —
De ce ? pentru picioarele mele n'au c
main de vapor ca s6 . .
Talp. —
Ce face? meîn? Ce pomeneti tu de . .
meîn, mi'?.. Te-aî înbetat se vede, lepitule.

Ghiftui. (rcjend) —
îmbctat, da ... i eti n'am pus
vin în gur de-o s^ptemâna M'am prifcut în lii, . . .
de când îs aici.
Talp. —
Da nu cumva aî vra acu s6'î dau i
vin? când nu eti bun nici deo treab
. lene, prost, . . .
tue, mangosit . .
Ghiftui. — (în parte) Haîda car o început pomel- 1 . .
nicu. . .
Talp. — P^cati de apa care-o beî Da las' pe . . .
mine c
te-oiii iui eu, bade Stane ... nu 'î-a merge
tot aa, pe somn, pe mâncare i pe bere.
— Ce bere? ce bere?., ca doar
Ghiftui. nu sun-
tem la nemasc.
bereriea
Talp. — Eî, apoi sS nu'l stropeti (în pane) Me
duc ... ca sS nu întru în vr'un pecat . . . (tare) Mî . .
descbide'î ochiî în patru, auî-tu-m'aî ?. . atâta'î spun.

(es prin fund).
Ghiftui. — (urinrindiri) îu patru ? . . doar se'mî pin

ochelarî.
Talp. (deschicjend ua) Au(;Ji*tU-m'aî ? . . (cs).
Ghiftui. — Aud, cucoane.
SCENA VII.
Ghiftui. —E ! . . apoi pas de'î maî da moiea 'n

DOt MORÎ VIÎ 565
posesie, ca sS primeti batgîocurî în loc decâtîuri . ..
De când m'o adus pecatele se întru ca cToban la cu-

conu Talp-Lat nu'î î ^^ care se nu'mî fag-adu-
. . .
easc c
m'a stropi (vcsei) tii, peu, c'ar ave haz . . .
se'mi trage o btaie?., i eu... nici sS îndreznesc

a (Jice cârc mcar ... ca se nu me dau de gol . .
Ea. . maî tii? se poate ca maî bine

. . . Talpâ-Lat . . .
îî ca ceî inulî ...
Arie : Piciul bricîcariul.
îl mare cu ceY mici

i mic cu ceY mat mart;
Miel cu cet voinici,
Votnic cu cet fugart.
El, dup-l 'uprejurrt ^ ^

^j
lea sute de schimbart :
/
^
Când îî iret vestit,

Când prostule de tot,
Cinstit . . . seu necinstit !
Ba chtar i patriot . . .
Cîl't mare cu cet mict

i mic cu cet mat mart ;
Miel cu cet votnict,

i brav cu cet fugart.
Ce se facg îî face interesurile cum

bfetu om ! . .
poate ... Ci c urli, cu

: sberî
cu lupii s^
oile s . .
Dar ce'î curios lucru ... de i Talp-Lat m^ trece c

cu ag ... nu mg mâniu d'inprotiv posiiea . . . . . .
me îmî place îî nou, original

. . . Eu boer, proprie- !
tar cu venit de 10,000 de âlbinî, s'agîung cioban! . .
sS argesc la mulî, în locu meu, le-ar veni cam

! . .
paracsin ... da eu ?. ha, ha, ha îs vesel cu toate

. 1 . .
aceste, (serio») Curios lucru îî trist de-a o mrturi- . . .
si ...da's vesel ... na Lucrez cât Spte ... car ap . . . . .

666 DOÎ MORT VIJf
taiu lenme. i's snetos ca tunul .. Când eram. . . . . .
ceea ce eram, pen' a nu me'neca avem (êce fe- . . .
lîurî de bucate pe mas (Jece felîurT de vinae . . .
i geaba nu'mî ticnea nimica ... nu puteam dor-

. . .
mi .. 'acu niânânc la bor cu tir de me prp-

.
desc . beu la ap din cof de me unflu

. . i'niT . . .
merge bine... i's vesel, rîd (seHos i u-ist) Mare mi- . . .
nune eu care nu puteam face doî pa.î pe gfos când

!
eram boer acum umblu toat (jiulica pe câmp dup

. . .
oî .. i m'am deprins cu ele

. mi's dragi'. NumaV . . . . .
caprele me necjesc, mâncale-ar lupu ... se acaara c

peste tot locul ... A dracului jiganie i fudul! .. da !
'i-am gsit eu leac de fudulie, (arat câriigu) 'apoî înc

una. .am inveat a cânta din fluer ... sg gTurî c'am
.
ciobnit de când îs pe lume, când m'ai' videa

mânând oile (faceud ca .-xobaniî) Brrr oa'ie
. . brrr la
. . . .
strung Ha, ha, ha. . . Curios lucru

. 'mî-o trecut . . ! . .
urâtu de când nu maî sunt boer. i'mî vine tot sS . .
cânt i se gîoc.
Arie mocneasc :
Fruncilâ verde peliniS

Bîr oia, bîr,
Drag'mY e oatea plviâ
Bîr oia, bîr,
Cu flortroit pe gun
Bîr oi, bîr,
i cu trup de copilit.
Bîr oi:i, bîr,
Oiica buclae,
Bîr oi, bîr,
Drgulia mea blae,
Bîr oi, bîr,
HaY de grab 'n pocnit
Bîr oi:1, bîr,
Ca sS't cânt doîna, doYni,
Bîr oi, bîr.
(Joac ca ciobanii cântând).

Dol moeI vrî 567
SCENA VIII.
Ghiftuî, Tia (ebd de sus).
Tia. — (în parte) Eaca boerîu I . . ce-o pit de gîoac ? .
(se scoboar)
Ghiftui. — (oprindu-se) Cine s'aude? . . Tia î (tn pane)
Ce suflet bun de oi !
Tia. — Tare' mî pare bine

te ved vesel, cucoane c I
Ghiftui. — Taci,
nu mS cuconi, c'mî faci otiea,
Tio drag pi'mî Stan sadea.
. . .
Tia. —
(ri4ând) Fie i Stan ... De mult aî vinit,
bade Stane?
Ghiftuî. —
(imitând ranii) Ba ... ea maî dinioare . . .
cuconi. i mare foame mi'î Daca'î avea pugintic

. . . .
ud tur. .
Tia. —
Cum nu, bade Stanic ? 'î-am pstrat . .
bor .
—
.
Ghiftui. (îute) Ear bor cu tir ?

Tia. — De care'î place i m6 duc sS . . . i'l aduc. .
(intr în odaea din dreapta).
Ghiftuî. — (Singur) Ear bor cu tir! De-aî fi îm- . .
prat ai trage 500 la talpe cruî ar maî îndrzni sg

maî samene tir pe faa pmentuluî.
Tia. (aducend o oal, o lingur, un pahar de vin i o bucat de pane).
Eaca, bade Stane, am furat pentru d-ta un pahar de

vin de cole din pivni (arat . . . trapa) c mo Talp-Lat
îî sgârcit ca un cârlig de vie.
Ghiftui. — (luând oala) Mulgmim, cuconi . . . sS dee

Dumne(Jeu s'agîungî bogat ca o împrteas, (se pune
lâng mas pe un scaun i mnânc)-
Tia. — Mcar de-ar fi aa, ca sg te pot scpa din
halul în care te gsetî !
Ghiftuî. — tare bun lî . .

568 Doî mort! viî
Tia. — Cum etT mulemit ?. . ?
Ghiftuî.— Numaî cam piperat. îî
Tia. — Cred i eu.

Ghiftuî. — Alt dat puî maî puin sS'î piperîu,
Tio.
Tia. — Cuî ?
Ghiftuî. — Borului eu îî vorbesc de ... bor ! . ,
A! tu 'mî pominaî de halul meu?., nu te 'ngriji...

Posiiea mea ar fi destul de plcuta. dac nu m'ar . .
mustra cugetul asta me mnânc, (mnânc muio. . . .
^ Tia. —
Nu maî gândi, i 'n pace ce-o mnânc . . .
fost s'o trecut,

Ghiftuî. —
SS nu gândesc, când am fcut moarte
de om? când am înecat un lipovan
. . da tu nu tiî, ! . .
Tio, c
chipul luî me alunge necontenit. c'l vSd . .
peste tot locul ... cu barba luî cea uns - (artând in . .
dreapta) Icî (în stânga) Colc ... (în faa) dlnCOlo

. . . Mc prini- . . .
blu cu dînsu la braget... mS culc cu dînsu altu-

rea . mnânc cu dînsu
. . (adu:e ia gur o lingir de bor i se . . .
cpresce cutând cu spaîm dincolo de mas... pe urm i-puc o lingur cu mâna

stâng, avend ochii tot intii in preajma'î, i cu mâna dreapt îea paharul, bea
vinul pe jumtate 'arunc ce mal remâne în obrazul spectrului ce i se pare c
zresce). Slutu'î, batc'l crucca
Tia. — (spriet) Vaî de minei ce'i?
Ghiftuî, — (desndejduit) i cu cât îî maî slut, cu atât
me mustr cugetul maî urât 1
Tia. —
D'apoî nu eti dta vinovat, cucoane. . .
Ghiftuî. O tiu. o tiîi —

dar n'am ce face . . . . . . . .
glasul contiinei mS asurc^cte tiu tu ce mâncare . . .

'î
contiina ?
Tia. — Ba nu.
Ghiftuî. — Nicî eîi . . . Acu, (;Jiua ca cjiua tng . . .
maî îeii cu caprele, dar noaptea . . . toate stihiile n-

pdesc pe mine, strigoiî, morolT, . . tricoliciî, vercoliciî,
dracii din tu, drgaîcele, zimzienile, strigile, p^n i
Doî MORI vi! 569
papaluga, pen i turca, pen i chiraleîsa! . . i chi-

raleîsa ! . . tii tu ce'î chiraleîsa ?
Tia. — Ba nu.
Ghiftuî. — Nici eu dar ce folos nu pot se pun
. . . !
mâna pe-o cheie, se trag un zevor, se pun o cldare

pe foc pentru jînti, sS 'mî aduc aminte fr c
Egor vindea ferriî ... îl ved i prin întuneric (c4end . . .
cu (lesndejdnire pe un scaun) AhI agîuns IQ halul morîlor (se !
cufund în gânduri)_
Tia. — (în parte) Scmianu bîetu boier 1 (tare) Cucoane . .
cucoane bade Stane .. Stanic. (în pane) Ear o ccût

. . . .
pe gânduri ... de-acu 'i dus pe cea lume.
Arie din Se ara mâei ; Ah hibit verioar.
Stane drag, fiî cu minte

Vesel, viii, ca mai 'nainte
PSn' a nu te fi 'necat.
L'al meii glas de mângâere
Ah, alung' a ta prere
C etY, )eii, nevinovat I
De n'at mil tu de tine

Fie't mil chiar de mine,
Deal meii suflet întristat , . .
i la glas de mângâere,
Ah, alung' a ta durere
C elY, )eii, nevinovat
Ghiftui. (viindu'! în simire, încet) Cc glaS dulce 1 . .
numaî ea poate se'mî înprtie gândurile cele triste . .
Tia. (apropiindu-se cu sfieal de GhiftulT) CuCOanC 'î-O . . .
trecut ? .
Ghiftuî. 'Mî-o trecut, — Tiico drag . . . s'o spart

afionu la glasul tû.
Tia. — Eî . . . dac't aa, tii ce te-aî sftui . . .
ca s^ nu'î maî vie afionu cela . . . cum îl numeti

570 DOI MORÎ VIÎ
d-ta . . . bine-aî face s5 începi ear vr'o cltorie prin

lume . . .
Ghiftui. (ecsaitat) S^ —
fac Voîeajurî ? sg mS duc . .
de-aicî
? sS-mî las oile? sgme deprtez deine,
. .
Tio ... de tine ? (cu gias firesc) Luat-aî sama maî dS- c
unR(î te-am strîns de mân r
—
. .
Tia. (CU nevinovie) Ba nu.

QhiftUÎ. Te-am strîns. (ostenit i mergend de ceea parte
cu lene) i dc n'aî fi aa de ostenit, te-aî mai strînge
o dat (ecsaitat) Sc mc duc de-aicî, unde-s scpat de toat

primejdiea unde 's cutat, grijit ca un
. . . cnra l . .
Tia. (ridând) Ba' chîar. — c

Ghiftuî. Ca un —
care ar tîea lemne i cnra
ar mânca bor cu tir ... (se apropie de Tia) Da tu nu tiî,
drag copil, ce bazaconie se întempla aici de câteva
(île ? . . (Tia neînelegend, caut înprejur. Ghiftui o opresce de mân i'I
arat inima luî) Aicî,

Tia. — Ce ?
Ghiftui. — Vreî s'o afli ? . . vreî numai de cât ? .
vrei } . . vreî ? . .
SCENA IX.
Ghiftui, Tia, Talp- Lat (viind iute din fund)
Talp.— Haî degrab degrab . . . .
—
. .
Ghiftui. E)racu sS îec (deprtându-se de Tia) tc . . .
Talp. — Gtii odaîea degrab, c vine comisica

de curte ... cu toî
Ia boîeriî.
Tia. — Care boîerî ? .
Talp. — tiîi eu ... or clironomiî cuconuluî fi
Dumitrachi Ghiftuî.
Ghiftuî. — i Sracul de minc (tare cu mirare) 1
DOÎ MOEÎ Vlî 571
Talp. — Ho! tontule ... ce o apucat de te rc-

netîaa Nu tii c ? înecat boerîu
. . s'o ?
Ghiftuî. — Ba tiu 'o prca tiu

(CU durere) . . . . . . sSr-
manu 1 . .
Talp. — Eî ! apoi ?
Ghiftuî. (linitit) Nimic . . . nimic . . . (vrea s cas).
Talp. — (oprindu'ij încotro, mopane. . . vreî s speli

putina?., stî aici c treab.
aî
Ghiftuî. — (în parte) De nu m'ar cunoate cineva.
Talp. Ghidi, ghidi, leneule. (merge spre ua din fund;.
Ghiftuî. (paindu'î — plâriea pe ochi) Ea aa . . . înCaltC

nu m'or zri ...
Tia. — (încet Iul Ghiftuî) îc Sama bine, cucoane, se nu
te daide gol d'inaintea boierilor. . . (imr în odaîea din dreapta).
Ghiftuî. Odat cu capu— . . . Tiico ... fcu dragoste)
Tiico! (în parte) Eî mi'i drag ! . . i pace I
SCENA X.
Ghiftuî, Talp-Lat, Flutur, Acrostihescu,

CârCÎOC, Prieteni (îmrând pe ua din fund).
Talp. (deschicjend ua din fund) Poftlm, poftlm, boîcrî.
Ariea polcî din Chiria.
Prietenii.
Haîdet, haîdeT se grbim

i lucrarea sS sfârim,
Pe Ghiftut sg '1 rgf.iim ;
Testamentul sg't cetim . . .

572 DOÎ MOBÎ Vii
QhiftUÎ (în parte)
Ea privit cum me jalesc;

Ce frumos me prohodesc
Ai jura cS polca vreu
Se joace de dorul meu-
Prietenii.
HaîdeV, etc. etc.
( n vremea corului, Ghiftuî se leagn uor ca i când ar voi se îuce*pe polcs

i fcend de o dat un gest de mânie, se duce spre ua din fund . . .
Talp ear îl opresce).
Talp. — (oprind pe Ghifiui) Ear ? d . d

—
. . . . . . .
Ghiftui. (în parte) Marc p^cat c'un posesor...

Flutur, — (ctr
boarii Boîerî d-voastr Catagrafiea . . .
sferit ... nu ne maî române de cât sS visitm mo-

'î
iea i sS se citeasc testamentul care s'o gsit la

curte.
CârciOC. —
Prea bine ... da tii d-voastr, c'o
avut mare noroc cuconu Ghiftuî de s'o înecat, cci
la dinprotiv, ar fi fost dat în criminal pentru moar-
tea lipovanuluî . .
—
,
Flutur. în criminal ? eti sigur, arhon Câr- . .
cîoc ? . .
Cârcîoc. — Doar nu's candidat de gîudectori

fr sg tiu praveliie.
Flutur. — Asta n'ar un reson câi cunosc fi . . .
eii i peii socoti

! . . } . .
Cârcioc. — Socotina me este c prietinul d-voas-

tr ar figurat carmaroc cu ^treangu de gât
fi în . . .
Ghiftui. — Valcu c 'mî st un nod

(în parte) ! . . par'
colea . .
DOÎ MORÎ Vlî 573
Flutur. — Sermanu ! poate c 'î-ar fi trecut urâtul

în spencjurtoare.
Ghiftuî. (în parte) — îl inucalit Hagî-Flutur , . .
Acrostihescu. — i fiind c era cam fudul . . .
s'ar fi fudulit în treang, ca cToara 'n par , . .
Ghiftuî. — (înparte) Na i ista-1-alt. . . frumos me j-

lesc ! . . apoi pas de te maî îneac.
Flutur. — Almintere era om bun . . . numai cam . .
tue.
Acrostihescu. — Cam lepit. . . .
Flutur. Cam stropit. —

Acrostihescu. -— Cam trsnit.
Ghiftui. (înparte) Haîdi — nicî dracu nu m'ar . . .
cunoate, cum m^ zugrvesc eî.

Cârcioc. —
Lepit, stropit, trsnit, cât vS place. .
dar ea se cetim testamentul.

Toi. Dar, dar. —
Ghiftui. —
(înparte) Acu sS vidcî comedie.
Cârcioc. — Boieri d voastr haî sS ne punem . . .
la masa asta, ca se urmm pe forme.

Talp. —M , . . Stane ... d scaune boierilor.
—
Ghiftui. (în parte) Vorb'î ? . . atâta ar maî trebui.
Talp. — M, surdule ... da n'au(^î?
Ghiftuî. Aud, cucoane, induce scaune i le aea4 în preju-
rul meêl)'
Talp. — Ea colo i colo, mangositule ... Nu b-

gai de sam, boierilor, c 'î un biet cioban necîoplit . .
Ghiftuî. — (înparte) Ce tc-aî maî cîopli ! . .
Talp. — Când nu 'î cu oile,nu pltete nicî doî

bani . . . îî diprins cu ele . . . 'ar vra sS le vadS î i
noapte.
Ghiftui. — (înparte)Dar se le vt^d în frigare.
j
Cârcioc. — Poftim, boîerî, sS cetim testamentul

reposatuluî.
574 DOÎ MORÎ VIÎ
Ghiftui.— Rgposatuluî de fag.

(în parte)
Toi. (ae4ânclu-se Ea SC vidcm. pe scaune)
Cârcîoc. — (cetiudj «Acesta este testamentul meu !.
Eu sub-isclitul, Dimitrie GhittuT, din mila hî Dum-

ne(êu fiind lipsit de rude, numesc drept clironomî
avereî mele, pe prietinii meî Banul Hagi-Flutur. .» : .
Flutur. — (lesrind) Ce (Jicî?.

Cârcîoc. — (cetind) «i pe d. Acrostihescu . . . Odo-
baa. .» .
Acrostihescu. — (rcsrind) Ce spuî ? .
Cârcîoc. — (cetind) «Fiind amendoî capitaliti' ...»

Ghiftuî. — (în parte) N'au para 'n pung, da 's din
capitalie.
Cârcîoc. —
«Fiind amendoî capitaliti i prie-
(cetind)
tini pe care î'i Ear spre a curma tot soiul

preuesc . . .
de neînelegeri între eî las anume satul Ghiftuîenî . . .
luî Hagi-FIutLir i satul Stula luT Acrostihescu . . .
isclit, Dimitrie Ghiftuî. 20 Maiu 1849.» . . .
(Toî se scoal de pe scaune).
Ghiftuî. —(în parte) Fmmoas idee aî maî avut, cu-

coane Dumitrachi . . .
Flutur. —Care cum s'ar prinde sunt proprietar?.

Acrostihescu —i eu tij.
Flutur. — Sermanu Ghiftuî ! ce detreab om !
Acrostihescu. — Ce suflet nobili., am sg 'î fac

o od . .
Ghiftuî. — (în parte) Nicî mort n'a sS'mî dce pace . .
Odob.â.
Flutur. — Ce pScat c'am perdut aa prietin ! (îî
terge ochii).
Acrostihescu. — Aa om cu geniu ! . . (îi terge ochiî).
Ghiftui. — (în parte) Ea sS veî c'acu or s6 mg facg

ângcr.
rDOÎ
Flutur.
Acrostihescu.
— Aa
— Aa
pravoslavnic
MORÎ
ânger
VIÎ
!
575
Ghiftui.— (în parte} N 'a ... CC v'aiTi spus r
Flutur. — (luî Acrostihescu) Care vra s^ 4^cS de-acum,

vere Acrostihescule, noî doî o se înprim câtîurile.
Acrostihescu. Aa, vere Flutur ... ce jalnic —
întemplare ..al.. !
Flutur. A
(se înbiieaz înpreun plângead).
! . .
—
Ghiftui. Ea cum se maî
(în parte) au(î'î fasoîes.: !
sS cu toropala
nu'î feî }
Flutur. — Cât aduce moiea

(luî Talp) . . . arhon
Talp ?cu cât o iî pe an
. . ?
Talp. — Scump, cucoane foarte scump . . . ... cât

nu face. Cuconu Dumitrachi Ghiftui, Dumnezeu se'i
ertel.. îmî fgduise m'a maî scade din câtîu... c
dar n'am avut parte . .
Ghiftui. — Eu na i (în parte) ? . . altul!., da late le

croiete badeaTalp-Latâ . .
Cârcioc. — Boîerî d-voastr . . . dac poftiî, sS

mergim acum ca se visitm hotarele moiilor : . .
Toi. ~- Dar, dar.

Flutur. —
Arhon Talp... vin d ta de ne-arat
n oiea seu dac n'aî vreme, d-ne pe cineva
. . . . . .
pe ClobanU ista . . . (arat pe Ghifiuî).
Talp. — Cine ? el ? . . da cunoate el ceva, tontu } .
vin tu cu d-voastr.
Ghiftui. — (în parte) Haîdal ci c este-o vorb: Hai
tat s^'î art hotarele . . .
Corul.
Hatdet, haYdet sS grhbim
i lucrarea sS sfârim,
Pe GhiftuY sg'l rfuim ;
Moiea sS't înpSrim.

esi cu toîl prin fund, afar de Ghifiuî).
576 DOÎ MORÎ VII
SCENA XI.
Ghiftui. — Eil apoi te mai îneci alt dat?. .
maî lai clironomî alta dat?.. Nici n'apucî a muri

bine, i eî încep a gîuca drgaîca ... i 'n loc sS te
jleasc ca pe-un om carc'î îmbogete, te batgîoco-
resc ca pe-un duman... II de n'aî fi mort... ce
frectur de gâlcî aî trage luî Flutur i luî Odo-
baa 1 . . (se apropie de mas) Dac'am fost ncbun eii s2 fac
testamentul în folosul lor aa mi se cade ... O ce . . . I
idee nstrunic! dar ... cu chipul aista le vin de

. .
hac 1 (se pune la mas i testament). Ha, ha

scrie câteva rendurî în . . .
dragii meî vS ateptai la una ca

capitaliti. .. nu
asta... îs tue? stropit? lepitr .. încale sS vS art
eu cine'î Ghiftuî se'l cunoatei maî bine ... (scriind»
. . .
«Ghiftuîenî 19 Maiu 1849». (vorbit) M'am înecat la 20

a luneT... se poate dar prea lesne se fi scris aceste
rendurî cu- o (ji mai înainte, la 19. (frecându-imâniiedebu
curie i sculându-se de la m.is) Cc-OlU S6 maî rîd aCUm, când
'î-oîîi videa cu nasu de-un cot me duc ved cum . . . s
îmî msoar moiile ha, ha, ha am cptat in . . . . . .
gineri fr
plat ha, ha, ha .les pe ua din fund).
. . . .
SCENA XII.
Egor, Ferchezanca.
EgOr. (dcschi4end o tiap<1 scoend capul) Nu lliaî aud pC
nime tropind de-asupra capului acum pot ei se . . .
mS maî resuflu. Uvât! m'am sturat de pivni . . .
oare unde se fie prietinul meu Talp-Lat, sS'mî a-

ducS de mâncat c'am flmâncît de tot, de când
. . .
m'am fcut stahiea pivnieî a dto ? nazat . . . . . . . .
(Fcichezanca bate în palme sus. — Egor închide oblonul).

Doî MORi Vii 577
Ferchezanca. — (eind ia capetui screî) Mî 1 fa I . .
ninie pace ... i

. . . tare poft de dulceî.mi'î . . se
me maî rcoresc . . . c'am durat un somn nstrunic . .
'am vaî de mine

visat ce vissurî curioase
. . . ! ! . .
tot cu stabil i cu Hagi-Fiutur . .
EgOr. —
(scoend ear capul) Nu'î nimC, SC VCdc (zrind . , .
pe Ferchezanca Panchi sus) A

(închide oblonul)'! bojî moH . . ! . .
Ferchezanca. (înceyend a se coborî) Par'c m'aiunga —

o stahJe sburlit i me chîema pe nume cu glas în-
nduit, ca din ceea lume . . .
Egor. —(de sub scen) Panchi Panchi 1 . . ! . .
Ferchezanca. — (oprindu-se pe scrî) Aud ?

Egor. — Panchi (asemene) 1 . . Pauchi Cucu 1 . . . . .
Ferchezanca. — (spXmântându-se) Vaî de mine ! . . îmî

cânt cucu 'n stânga 1 .
Egor.— Panchi ! Panchi!. . ce nu plteti luî Egor ?

Ferchezanca. — Sraca'n de mine, c nu 'î curat
casa asta. . . îî cu dracu ... (se suîe rapide înapoi) Undc sS fug.^
Egor. — Panchi 1 . . Panchi ! . . De nu 'î plti luî
Egor . . . am se te îeu pe ceea lume ... s^ te mnânc
de vie Hîr ham .ham . . . . . . . . . . .
Ferchezanca. Au^î gust? — Vaî de mine . . ! . .
doar' nu 's stridiei . . Me unfl spaîma din tlpî . . .
m6 duc se me 'nchid în cas (într în odac). . . .
Egor. — (artându-se) No^ kurao 1 ^x-diVCi vinit de . .
hac . . . ha, ha ha, . . . de-acum tiii c 'mî-a plti.

(desperat) Ha, ha, ha . . .
SCENA VIII.
Talp, Flutur, Acrostihescu, Cârcioc, Prieteni.

(Flutur i Acrostihescu într sfdindu-sc).
Acrostihescu. — Ba mS eart, vere . . . hotaru 'î
II aî încoacî.
^
67417. II. 37
578 Doî MORi vii
Flutur. — Da nu 'l-aî vSût cu ochiî c 'î maî în-
colo, d'inprotiv ?
Acrostihescu. — Ce maî încolo? . . vrei sS'mî m-

nânci doî stânjinî de pment, din partea me.
Flutur. — Ba tu vreî se mi'î mnâncî cu înpre-
surare.
Acrostihescu. Ba tu. —
Flutur. —
Ba tu.. i dac .
'î aa treaba .. neom
gîudeca.
Acrostihescu. — Neom gîudeca.
CârciOC. — Domnilor nu v6 sfdii degeaba pen-. . .
tru doî stânjinî, când v^'î clironomiea aa de însem-

nat ... c
de 'î intra o dat în proges, Dumne(êu
tie de 'î scpa buni teferî . . .
Acrostihescu. Cum ? —
Cârcioc. —
Ce vS spune Timofti Cârcîoc . . . hcl-
bet 1 doar' nu
. . 's candidat de florî de cuc . . . v6 sfâ-
tuesc prietinete . .
—
.
Flutur. Ce de cuc?. da nu ve^î

\ r florî .
Acrost. —/ j^ ^^^^^jj
Ic vra sS mS pgubeasc.
"^'^""*
Cârcioc. — Eî! tiî una haî sS maî cetim ? . . .
testamentu poate c ne-om lmuri asupra pricineî.

Flutur. —
. . .
Acrost. —
Foarte bine. >
Cârcîoc. Eaca pOZna

(luând
(it testamentul de pe masi) '
Flutur. —
Acrost. — I
Ce 'î?
Cârcioc. —
Pe ceea-1-alt fa^ a testamentuluî,
este oadugire care 'mî scpase din videre.
Flutur. —
Acrost. }
^^^"?'^^-
-
Cârcîoc. (în parte) O pit-O clironomiî (tare, cetind) 1
Fiind c
se poate întempla ca sS mS înec mâni.
DOi MORÎ VIÎ 579
îmi schimb hotrîrea de maî 'nainte, i'mî las toat

averea TieT . . .
Flutur.
} Ce face ?
Acrost.
Cârcioc. — «Tieî, copilei care se afl subt
(în parte)
trarîu Talp-Lat ...»

epitropiea luî
Talp. — Mare minune !
Cârcioc. — «Isclit, Ghiftuî

(cetind) 19 Maiu 1849.» ...
Acrost — I
^'^ ^" P*^^^^- " plastografie.
Cârcioc. — Ba mg ertaî, c cu mâna 'î scris re-

posatuluî.
Flutur. (cu desndejduire) \
Acrost. — (CU desndjduire)

J
Brcce !
Talp. (cu mirare)

)
Ariea : Vai ce este, ce 'ntetnpiare ? din Baba-Hârca.
(înpreun).
Flutur i Acrostihescu.
De se poate-aa ruine
Se pîliin noY am^ndoT,
A o crede, êîi, nu'mî vine.
El 'i-o btut joc de noT !
Talp i ceîa-l-ali.
Ce ruine, ce ruine 1
Au pSit-o amândoY 1
'o sS't ridem ca mat bine,

)eîi, sS't ridem între noY.
580 DOÎ MORi Vlî
SCENA XIV.
Ceî d' înainte, Tia (viind din dieapta).
Tia. Ce este — ? ce este, de recniî aa ?
Acrostihescu. — (în pane) Ce ved? Tial ea 'î cliro-

noam . . . bun partid 1
Flutur. — (în parte) He, he . . . copllla 'î frumusicci...

he . he. . are (êstre bun
. . . i . . . he . . . he . . . niaî
c de-ar vra se fie Fluturoaîe . . .
Talp. veduvoîu Tia— (în parte) Is . . .

'î diprins
cu mine putea
. Pravila
. . tii c s'ar ! . . d voie epi-
tropilor se se cunune cu .
—
. .
Flutur. (Tieî) Duduc Ti . . . tii' mata c sa-

menî, bucic tîet, cu un fenics?
Tia. —
Ce dihanie 'i aceea?
Acrostihescu. (Tieî) O pasare meastr, crtîa —
'î-am fcut o od.
Tia. — Ce 'î-aî fcut ? sermana . . 1
—
Talp. Tiic, Tiic ean maî ult-te i la mo . . .
Talp 'ncoacî.
Tia. — Eaca me uît . . . 'apoî ? .
Talp. —
.
(în parte) Cc vroîam se'î spun ! .
Acrostihescu. — Duduc, crede-me c tinerii cei

maî elegani' ar fi prea fericii a sS numra între ado-
ratorii d-tale.
Tia. —
Ce se face ? s^ se . . numere ? . . ha, ha ha ! .
doar' toamna, ca bobocii . .
Toi. — (riênd) Ha, ha, ha . . . mult duh are . . . ha .
ha ... ha
Talp. — Degeaba 'î bai capu, boerîule, c Tieî
nu 'i plac tinerii.
Tia. — Cine 'î-o spus d-tale c nu'mî plac ?
Flutur. — Duduca are dreptate. Eaca eu, de pild,

DOI MORI VII 581
am înplinit 45 de anî la Crecîun . ..îs numai bun de

însurat.
Talp. — (trecend lâog Tia) Dac 'î treaba pc-aceea,
apoi eu îs i maî bun, c'am înplinit 50 la Ispas.
Acrostihescu. —
(trecend lâng Tia) Atâta ar maî tre-
bui ... se se cunune o copil tener cu gîumti de

veacuri ! . . Nu te potrivi, duduc eii am numai 25 . . .
de anî . . .
Flutur. — (îiidesându-s^-) Crcdc me pe mine, ca Acros-

tihescu nu tie ce spune . . .
Talp. — (asemene) AsCult pC mOU, C dllU Flu-

tur aiureaz.
Tia. (vesel, ctr Cârcîoc) Da CC-O pit dc'î Spun
cu toiîaniî, ca la earmaroc?. doar' n'am se'î cumper.
Cârcîoc. Ce se aib — un lucru de nimic .^ . . . . .
Banu Flutur i d-nu Acrostihescu îs deprtai din cliro-

nomie, i 'n locu lor, reposatu te las pe d-ta cliro-
noama avarei sale . . .
Tia. —
(CU bucurie) nu me 'nelî ? Aa !
Cârcîoc. —
Se n'am parte de gîudectorie. (în parte)
Ce nebunie am fcut m'am încurcat an ter c !
Tia. 1 —
cât îmî pare de bine
1 cât îmî pare . . .
de bine (sare, btend în palme).

! . .
Aria dm Peaira din rasa \ Cât iinî pare bine.
A ! ce bine 'm'i pare !
Ed, o bYalîl fau^,

M'am fcut de-odai
Cu avere mare.
OYii sS fac mult bine
i s'agYut pe-on cine,
DupJl cum doresc
i s'aduc plcere,
Fericiri, avere,
CeluY ce Yubesc.
Tra, la, la, la, la^
582 DOI MORÎ VII
Deacum tot aa
Vesel voYu cânta.
Tra, la, la, la, la.
Talp. —
Cred i eu 'î cânta tra, la, la, cu cjece c
miî de galbinî venit dar numat cu tra, la, Ia, nu . . .
potî ine cas trebuie sS îci un brbel, fata me.

. .
—
.
Flutur. Eaca eîi, de pild.

Acrostihescu. Ba eu — . .
Talp. — D'apoî eu nu's pe-aicî !
Tia. — (pe gânduri) Ncgreit negreit ... da unde'î . . .
Stan ? aî vre se
. . pe Stan vd . . .
—
Talp. Stan ? Stan Nu cum va 'î-o intrat
. . .? . .
grguni în cap, gîupineaso. m

Tia. — Moule ...
^
Talp. — Un mojic ca acela ?
Toi.— Un mojîc?
Talp. — Au^î ! . .ce-ar agîunge lumea, dac fetele
de boier s'ar da în dragoste cu cîobaniî
Arie din Baba-Hîrca : Vai.' ce tste ? ce 'ntemplare >
(înpreunâ).
Corul.
Unde'î, unde't operlanul
SS'l mSsor peste cojoc.
Unde'î, unde'î Stan cîobanul
S 1 zdrobes': aicî pe loc.
Tia.
Vaî de bîetul Stan cîobanul
Cor sS '1 lasît mort pe loc !
i de el, de el srmanul
VSd cS n'oîii s8 am noroc.
(în timpul coruluî, Ghlftut într prin fund i pe furi, se sule pe scrî i se
ascunde)
DOÎ MORÎ VIÎ B88
p SCENA XV.
Ceî (tinnainte, Ghiftuî.
Ghiftui. —(în varte) Mâl . . . mî . . . mî ! . . tare's bo-

sumflai clironomiî
Flutur. — 1
Acrost. — Au^î ? . . un ernoîu . .s£'l stropim !..
—
.
J
Talp.
Tia. — (în parte)
)
Cuin SC 'I scap de btaie ? am . .
se 'î înel. . . 'tare) De ce ve tulburai degeaba, domni-

lor? . . când eram o biat fat, êstre, puteam se fr
iubesc pe Stan . . . dar acum c's bogat cum so- . . .
cotii c'aî gândi la un cioban }
— m
. .
Ghiftuî. în parte) Eaca ! . . i ca ? . .
Tia. -- Un cioban care *i urât .
Ghiftui —
. .
(în paite) Frumos ! .
Tia. ~ Necîoplit.
GhiftUri. (în parte) Hî liî .
—
. . . .
Tia. Grosolan.
Ghiftui. —
(în parte) Cc's ? grosolan . . !
Tia. —i
pentru ca sS nu maî avei nicî o grij . . .
vg fâgduesc c
'mîoîii alege chiar ast-^î un brbat.
Toi. —
Bravo, Tio I . .
Ghiftui. — (în parte, trist) Chîar ast-c^f n'am noroc ! . .
cu clironomiî !
Talp. — Tio . . . eii te-am crescut, draga me . . .
gândete mine maî la ânteî...

Tia. — Nicî vorb nu'î . .
Ghiftui. — (în parte) Cum? i el umbl dup 'nsu-

rat ? . . putregaiu draculuîl . .
Flutur. — (încet Tiei) Da 'î vre s^ fif Fluturoaîe . . .
te fac cucoan i te duc la Eî.

Tia. —
(fn parte) Ateapt murgule s2 patî earb.
584 DOÎ MOÎ VIÎ
Acrostihescu. — (încet xieî) De'î primi s^ fiî Acros-

tiheasc 'î-oîu turna patru ode
. . . . . .
Ghiftuî. —
(în parte) Ghidi, Odobaa!
Tia. —
Domnilor dai'mî vreme s^ . . . mS gândesc,
ca se'mî aleg ursitul . . .
Flutur. Reson — (ctre ceîa-i-aiî) Haîdeî, boîerî, i

. . .
ne-om întoarce peste-un ceas . . .
Tia. —
(în parte) Sc vc 'ntoafcci când s'a întoarce
bunica din ceea lume . . .
(Toî es prin fund. — Tia îatrâ în odaîea din dreapta — Talp-Lat

remâne maî în urm, i când voîesce se eas, Ghifiul îl apuc de mân i'l duce
în faga sceneî).
SCENA XVI.
Ghiftuî, Talp-Lat.
Talp, — (spriet) Ce? ha?., ce vres prostule?
Ghiftuî. — (iindu'l de mân) PrOSt a foSt ficîoru t-
tâni-tSu.
Talp. — Cum aî îs, mojicule ?
Ghiftuî. -- Mojic îî ficîoru ttâni-tû.

Talp.— Auc^î! .. ear te-aî înbetat, se vede?
Ghiftuî. — Ear ea spune'mî, mî ghîuj! . . btrân . .
Talp. — Ghîuj btrân, eu?..

Ghiftuî. — Betrân da cum nu , . . ... 'î-aî mâncat
mlaîu de când Papur-vodâ? . . Ea spune'mî. . . aî de
gând se te 'nsorî cu Tia?
Talp.— i ce'î pas ie?
Ghiftuî. — Ce'mî pas ascult ? . . . . . sS nu cumva
sS te 'npingS pScatu sS faci una ca asta . . . m'aî au-
ît? c te terg de pe faga pmentuluî . . .
Talp. — (furios) Tu ... eu ... pe mine ... tu ?

Ghiftuî. (cu sânge rece) Tu CU
. .pC tinC ... CU
. . . . I
DOi MOEÎ vif 585
Talp. — Mî ! . . da aî uitat cu cine gretî? . . aî

uitat c 'î sunt stpân ? . . i c tu nu etî de cât un
cioban . . .
Ghiftui. — Da cum, Doamne eart-me, s'o uît?..

ve^î cârligu ista?
Talp. — 'apoî?
Ghiftui. — de corn. îî
Talp.— 'apoî?
Ghiftui. — Apoi de . . .
'î îndrezni se gândeti la
Tîa . . . te-apuc la umblcit ca pe oî . . . brrr oaie . .
brrr Talp.
Talp. — (furios) Brrr Talp!
Ghifui. — Ea brrr.
Talp.— Bre! ce ho!
Ghiftui. — Ho, neho . . . îea sama c suntem sin-
guri aici.
Talp. — (în parte, cu fric) C bine îce telhariu . . .
îs în mâna luT.
Ghiftui. — i's maî tare de cât tine cioban. . . îs
Talp. — i dac eti maî tare ce

(dârz) ... te so-
coti, beivule?
Ghiftui. — Ce me socot, beivule? ea se . . vecî . .
BiTr oaîc
(învertind cârligul) mâncatc-te-p.r lupu! . . .
Talp, — Stî Nu treab cu hou

! . . (în parte) 'î
ista. (tare i cu glasul blând) Ascult, mSî Stnic . . . c doar'

etî biet bun . . .
Ghiftui. —
Tare bun.
Talp. Cam ~" . . .
Ghiftui. — Cam . . .
Talp. — Dar etî om de omenie

Ghiftui. — De omenie . . .
Talp. — Nu'î place s^ mS 'nsor cu Tia ?
Ghiftui. -- Nu.
586 DOI MORÎ VIÎ
Talp. — Eî apoi eaca ... nu mg 'nsor maî . . .
tnult vrei?
Ghiftui. — Gîur te.
Talp. — Se n'am parte de tinereile mele.
Ghiftuî. — De tineree au^î mofluzul Nu aa ? . . . . :
se mnânce lcustele?
te
Talp. — M, m, m! ce blstemat!
(în parte) . .
Ghiftuî. mân) Sc te mnânce?

(strîngendu'l tare de
Talp. — Eî se mg mnânce.
. . .
Ghiftuî. — Aa maî de-acas acum îî po viî . . .
roncesc, ca unui epitrop, se diprtezf pe Flutur i pe

Odobaa.
Talp. — D'apoî cum?
Ghiftuî. — Nu'î
treaba me. m sfrînge de mân).
Talp. — Eî, bine
(strembându-se)bine . . . . .
Ghiftuî. ~- Aa
'î dau voie sS 'nbgtrânetî dar . . .
de mg'î mSla, îmî trag voîea 'napoî ... i ear te terg

de pe faa pmentuluî.
Talp. — Buntatea d-tale, bade Stanic.
Ghiftuî. — Haî . . . du te 'ndat de'î mtrete
de-aicî.
Talp. M'am dus. (în parte) Eî las, houle, c te-oîu
drecê eu ! (tare i cu glas blând) Rgmâî snStos, bdica.
Ghiftuî. — (umblând turburat) Sara bun.
Talp. (întorcendu-se de la ui) De Ce nU 'mî-aî SpUS

îndat c'a îubetî pe Tia, Stanic drag ? . . c ne
înelegeam pe loc (Ghiftuî . . . ti Uz de mân i'l strînge vîrtos, drept
semn de mulemire. — Talp se stremb de durere i caut si zimbeasc).
Ghiftuî. — Aî început a mg 'ndrgi . . . a'î 1
Talp. — Aa Stanic ... sg ne vedem sngtoî,

. . .
Stanic. (în parte) Atcapti, cârjaliule, eu îi sunt c

popa de-aCU ... (s rpede spre ua din fund i e^ Tute).
DOI MORI VIÎ 587
SCENA XVII.
C3rllltUl (primblându-se foarte turburat).
Breee multe-o fost s6 maî v^d ast5(Ji

! . . ! . . i bine-
o îs cine- o îs, ca banu 'î ochTu dracului ! au^î?.
. . .
pen i Tia se se schimbe din pricina banului . . .
se c
(Jice 's slut . . . prost . . . grosolan . . . Tia l care-
credeam c me iubete ! . . (furios) în cine se te maî
încrei de-acum, dac i fetele te gîoc pe degite l
Baiiu 'n lume aî domnesce,

Banul toate le uizesce,
Frat cu fraY el dumnesce
i pe dumanY înfrf.esce.
Pe cuminY ÎY nebunesce,
Te nebunt îî cuminesce,
Pen' i prolî el duhuesce,
Pen' i hoi
el proslvesce.
Banu ochYul darculuî
'î
i bicYul pecatuluY!
SCENA XVIII.
Ghiftui, Tia.
Tia. —
(viind vesel) l! cucoanc, cucoane . . . veste bun,
veste bun.
Ghiftui. — (cuncps.re) Ce veste?
Tia. — Bine-aî fcut c'aî disclironomisit pe ceia-
lalî.
Ghiftui. (asemene) SoCOî ? (în parte^ O datdemîCre
i dumneei.
Tia — Nicî putut se maî bun
c'aî ai idee.
Ghiftui.— Aa sS trîetî ?
Tia. — Pentru c de acu etî slobod sS faci ce 'T-a

plcea.
588 DOÎ MOKÎ VIÎ
Ghiftuî. —
Care vra se qlicg ... nu maî sunt nici
cioban ? mS dai afar ?
. .
—
. .
Tia. Cioban ? când aî o avere întreag ca maî . .
'nainte ?
Ghiftuî. ? (în parte) Arc haz — Eu

me îea i 'n c
rîs . . maî trebuîea
. atâta'mî I
Tia. —
Ascult acum deodat trebuîe se fugi ; . . .
peste grani 'î-oîu da banî câî îî vre ... i maî

. . .
pe urm 'î-oîu întoarce toat starea înapoi . . .
Ghiftuî —Ceai (îs?

Tia. — D'apoî c'aî primi eii cum ? . . aî socotit
vr'o dat se te clironomisesc de viu
eu sS fiu bo- ? . .
gat i d-ta srac ? maî bine se mor Da nu'î vorba . . ! . .
de mine îî vorba, trebuîe

. . te diprtezî de-aicî
. c s
cât maî degrab.
Ghiftuî. — Aa? . . am îneles . . . Vreî sg me duc,
ca se te mrii în lipsa me.
Tia. — Eu ? ... cu cine ?
Ghiftuî. — Cu Flutur.
Tia. — C doar n'am cpchiet.
Ghiftuî. — Eî dac nu cu Flutur ... cu Acrosti-
I
hescu ?
— Aa un smintit
Tia. ! . . 1
— Apoi dar cu Talp-Lat

Ghiftuî. ?
Tia — Ba ca chTar un mo;;neag. I . .
Ghiftuî. — D.i bine... de ce fgduit le-aî aicî,

maî dinioare?
Tia. — Ce era sg fac? vroîa se ucidS . . eî te . . .
'am cutat sS'i îngl.

Ghiftuî. — SS me ucid ! . . pentru ce ? . . n'am mu-
rit o dat?
Tia. — Pentru ce ? . . pentru c'o îneles c mi'î drag
bdica Stan.
Ghiftuî. — îî suat drag, Tio ! . . nu mg'nSlî ?
DOÎ MORI Vii 589
Tia. — Eaca ! . . da n*o tieaî ? .
Duo din : Scara mâei.
Ghiftui.
Tiico!
Tia.
Cucoane ? . .
Ghiftui.
o 1 âr.ger ceresc 1
îubescY pe Stanica ?
Tia.
Dar, 4eti, îl îubesc !
Ghiftui (cu foc).
Ah, spune' tnt draga,

C nu e ag,
Nu't fie fric, nu te sfii.
Tia.
Eii sS am fric?
Nu, clcY de mic
M'at deprins singur a te Tubi,
(înpreun).
O I dulce simire I
O ! vis ângeresc I
Prin dulcea't Kubire

în Raiii mS trezesc!
Ghiftui. —
Ahl Tio . . . Tio . . . Sunt cel maî fe-
ricitdin toi pmenteniT, (cade tn genunchi) i de acum vreu
sg tresc i sS mor la picioarele tale.
590 DOÎ MORÎ Vlî
(T.a aceste de pe urm cuvinte, Ferchezanca cs din odaea de sus, vede

scena i începe a ride cu hohot).
SCENA XIX.
Ghiftuî, Tia, Ferchezanca.

Ferchezanca — Ha, ha, ha ! . . aa minune înc
n'am vecût . . . ha, ha, ha . . . Ciobanii fac declaraii
de amor, ca la teatru ! . . ha, ha, ha.
Ghiftuî. — (lîdicându-se) Cine îndrznete s6 chico-
teasc . . . fmerge furios spre scar),
Ferchezanca. — Cine ? . . eu . . . Vaî de mine! ce

'mî ve(ûr ochii ? . . Ghiftuî
Ghiftuî. — Ferchezanca ! (în parte; Am sfeclit-o.
Ferchezanca. — (scoborânduse rpede) Ghiftuî în viea-
I i eu credeam dus pe ceea lume
. . îl Ghiftuî ! . . ! .
Ghiftuî. — Eî ! . . eu . . . 'apoî ? .
Ferchezanca. — N'ai murit?

Ghiftuî. — Aa se vede . 'apoî ? . .
— 'apoî
. .
Ferchezanca . . . 'apoî ... cu aiâta maî

bine ... c avem o socoteal împreun.
Ghiftuî. — Ce socoteal ?
Ferchezanca. Avem sS ne cununm — . .
Ghiftuî. —
Ce face? ba'î pune pofta 'n cuîu.
Ferchezanca. Cum aî îs Ea maî î o — ? • .
dat . .
Ghiftuî. — (tare) îî puHc pofta 'n cuîu . . . m'aî în-

eles?
Ferchezanca.— Aa mi i'î vorba, calindroîule ? . .
care vra se îcS 'î-aî btut gîoc de mine, când *mî-aî

propus s6 te îeu.
Ghiftuî. — Ba nicî de cum *î-am propus cunu- . . .
nica pSn' a nu muri . . dar fiind c'am murit

. sunt . . .
slobod, mi se pare, s6 mS cunun cu cine 'mî place.

DOÎ MORÎ VII 591
Ferchezanca. — Eî! i eu nu'î plac poate?

Ghiftui. atâtica — Nici
da tii de fric. ... ? nicî
Ferchezanca. — Obraznicule a nu'î plac? . . . ! . . .
al., d-sale boîenuluî plac fetele de la ar, copilele

îî
nevinovate i proaste ?.. d-luî boîerîu se ascunde în

haine cîobnett, ca se tractarisasc amoruri câmpe-
neti cu lapte dulce i cu bor cu tir?., ha, ha, ha,
ha, ha!
Tia. — Nu îneleg, cucoau, ce
(cu ochii piinî de lacrimi)
vrei sS spui ; dar de i

sunt proast, precum îcî, eu
n'am obiceîu se rîd de oamenii care m6 primesc în
casa lor . . .
Ghiftui. Bravo, — Ti
bine 'î-ai rspuns. D-tei, . . .
cucoana cea cu duh mare, este diprins, se vede, a

fi primit numai la Goliea . .
Ferchezanca. — Aa
'î povestea, porumbailor? .
Ei, las' c v'oîu vini eu acu de hac . . . (merge în fund,
deschide uile i strig:) Hagi-Elutur, Odobaa, vîniî digrab

sS videî minune.
SCENA XX.
Ceî di' minte, Flutur, Acrostihescu, Cârcioc,
Prietenii.
Toi. —
Ce este ? Ce este ?
Ferchezanca. — O înviet Ghiftui . .
Toi. —
O înviet unde'î? 1
Ferchezanca. Eat'l. —
Flutur i Acrostihescu. — (ve4endui) GhiftuT 1 mare
minune 1
Ghiftui. (energic) Dar— Ghiftui maî mult vrei ? . . . I
Flutur. —
N'aî murit, scumpul meu prietin ? Nu . .
te-o mâncat broatele ? . .
Ghiftui. —
(asemene) Nu m'o mâncat Ha, ha asta . . . I
592 DOÎ MORI Vlî
nu vS prea vine Ia socoteal, aa'î?. . Nu vS'î ruine

obrazului . . . voî, care 'mî erai prietini, s^ m2 lisai
în balt, tar'a cuta se'mî scpai mcaf trupul . .
— Cine
.
Flutur. putea gâci c te ascunde, vere 'î
Dumitrachi?
Ghiftui. — (cu mândrie) Se tiî c m'am ascuns! dar
de ce ni'aai ascuns? pentru c 'mî era fric.
Ferchezanca. — (cu tânguire) Voînicelu mamei
Cârcioc. — (viind lâng Ghiftuî) Ean me rog d-ta eti . . .
d-nu Ghjftuî? avem doue vorbe înpreun.

GlliltUl. (luând pe Cârcioc de brag i înpingendu'l de ceea-1-altâ
parte) Dtc 'ntr'o parte, c înc n'am sferit . . . (ctr

Flutur i Perlî din ochiî mei,
Acrostihescu) i se vS vSd de
a^lî înainte când 'mî-oîu videa ceafa . . . Plecciune . . .
(votesce se eisâ prin fund.)
Cârcioc. — (aducându'i înapoî) Ean stî, boîerîule, c'a-

vem se ne tlmcim amendoî . . .
Ghiftuî — Ce sS ne tlmcim ?.. cine eti dta?

Cârcioc. — Eu sunt Ftorivist Timofti Cârcioc . .
Ghiftui. — D ta s6 sntos ce'mî fiî . . . pas ?
Cârcioc. — Candidat de giudectorie . . .
Ghiftui. Aa (schimbându'î glasul, 1 . .
Cârcioc. — i c încetat de a fiind aî fi mort . .
apoi sunt dator s^ te arestuesc.

Ghiftuî. —
Ce fel ? ce fel am încetat ? . . ba dai'mî
bun pace, 's c
mort ca toî moriî . . . Au(^î? . . sg
mS arestueasc? . .
— îmî pare r6u îns am poronc înalt.

Cârcioc. . . .
— Da pentru ce pentru ce
Ghiftui. ? . . ? .
Cârcioc. — Pentru moartea lipovanuluî.

Ghiftui. — Da înnecat sîngur, pre legea me.
(rScnind) s'o
Cârcioc. — Se poate îns o murit 20 a . . . el la
Iun aa'î
ei', ?
Ghiftui. — Eî . .
DOÎ MORÎ VIÎ 593
Cârcioc. —i
d-ta la 19 aî scris în testament câ-
teva cuvinte care te învinovesc.
Ghiftuî. —
Ce cuvinte ?
Cârcioc. —
Urmtoarele «Fiind se poate în- : c
templa se me'nnec mâni. . .» Asta dovidete mult înain
tea pravilelor.
Ghiftuî. — (obosit) Vaî de mine! ce dobitocie am
fcut I
Cârcioc. — Cu mare prere de rSîi te întiinaz c

te arestuesc, i pen'a nu te duce la Eî, veî fi închis
în odaea asta.
Ghiftuî. (cênd pe scaunul de lâng mas) îs fript dcaCUm I
(Tieî, care se apropie de el) Is fript. ., CC VrCÎ ? . . ÎS fript.

Ferchezanca. — (apropiindu-se de Ghifmî) Nu era maî
bine se îe 'nsorî cu mine?, .spune drept.
Ghiftuî. —
Pîei din ochii meî, Papalug. . .
Toi.
Oh 1 ce 'ntempîare
Ce rSu îmY pare !
In belea mare
El a intrat.
Ghiftui (abtut).
o 1 ce 'niemplare !
Groaza 'mX e mare ;
în belea mare
Eu am intrat.
Ferchezanca (tn parte)
Ce bine 'mY pare . .
M'am rsbunat
67417. II. 38
694 DOÎ MOBI VII
Tia (în parte)
Nicî o scpare
Nu't de-ateplat 1
Toi.
o I ce 'ntemplare . . . . c. 1.
(es cu toii prin fund).
SCENA xxr.
Ghiftui. — Hait I . . de-acum 'mî-ani închiet catas-

tihul. .când me credeam maî .maî sigur 1 . fericit...
tronc vine
. . . nebuna cea de Ferchezanca . . . De und e
dracu o eit ? (st pe gândurî) M'o prsit cu toii
. . m'o . . .
lsat singur fag 'n fag cu umbra luî Egor care se

. . .
ridic d'inaintea me ca o fantasm, i se stremb la

mine ca o momit de-ar ti cineva cât costisetc
. . . A !
înnecarea unui lipovan. nu me îndoiesc 'i-ar trece . . c

gustu .Ean videî ... nu 'mî-o lsat de cât o bucic(V
. .
de luminare i acu oîu sS rSmân pin întuneric

. . . . . . .
brrrt, me unfl spaima ... (cu fric) Tare m'aî duce..

tare ai fugi ... (cu energie) Trebuie se fug filotimiea n
mS eart
(merge la ua
s6
din fund
eJ
'o
aici
sgâlie).
. . .
M'o
'aa'î
închiS
pe-aicT
pe din afar tic-
. . .
mi'i drutnii i
loiî !..(merge la feeasta) Ce vcd ? un jandarm cu s-ibien
scoas! (ctr jandarm) N'aucjf, voiniculc sluga matale... . .
ce maî faci ? snetos? foarte mulumesc

. . Ean as- . . . . .
cult, nu mS'î lsa se sar în grdin, mi'î poft de c

persicî nu ean las' ag, c te- oîu mult mi voîesce
?
m
. . . . . . . . ;
sesa. pe fereast i d înapoi cu groaz) Stî . . . IIU da . . . CaCa

blstSmatu c'o întins spre mine. mî! Care
puca . . . .
vra sS îce, îs cuprins din toate prile ca un lup la

DOÎ MORÎ VIÎ 596
hituiala care vra sS ^^cS» ^^'^ ^^^P ^^ splat pu-

.. .
tina 1 . .îmî aduc aminte din copilrie

(stâ pe gânduri) o !
c în casa asta era vr'o câteva taîniî pin care me

. . .
gjucam de-a Baba-oarba dar ean se caut . . . . . . . . .
(Tea luminarea, caut pe jos, i gsesce oblonul pivniei) Ght7'î6 £l€lSOflî ..
Eaca o gur de taini . . . ce'î norocu la om ! . . (pune
luminarea jos i deschide oblonul) BrC

da întuncric îl .par' 1 . . ! .
c 'î gura laduluî . . . d'apoî vorba ceea: reii cu reii,

clar maî reu fr' de reu 1 (se coboar câteva scârîj Frig îî . . .
brrrt . . . par' c'î o ghegrie ... (se suîe înapoî spriet, cutând
îa fundul pivnieî, ca i când sr fi ve4utceva). tii Una ? mi'îfric . . 1 . .
da fric, nu ag ... (se coboar eai) Of cine m'o pus ! se

înnec un lipovan !
( "e face neve^nt i închide oblonul peste el — Music surd la orhestr).
SCENA xxir.
Ghiftuî, Egor.
Ghiftui. — (în Valeu valeu

pivni) ! !
Egor. (asemene) Uvui .. Uvî . \ . .
Ghiftui. — Nu me lsaî. ..nu me lsai . .
Egor. — Pojalosti, . . pojalosti . . .
Ghiftui Srii . . . valeu 1 . . (es iute din pivni cu perul

sburht i alb de tot ; închide rpede oblonul i st de-asupra luî spriet, galben
i cu glas înnduit) Valtu . . . valcu . . . 'l-aiîi vccjut ear 1
Ari<; din Baba-Hîrca Se'î splaii.
Vat 'aman I
Vat 'aman 1
'L-am vg(ût pe lipovan.

'L-am vg<ût
Negru, slut,
i cu dînsul m'?m bStut.
Ce pîlcat 1
596 DOÎ MORÎ VIÎ
Ce pecat
Peste mine-acum a dat 1
OrY ce fac,
OrY ce fac,
Nu pot scap de-acel draci etc.
n'oîu SC SCap dc dînSul nicî pC
Vine în faga scenei). Da
faga pmentuluî, în fundul pmentuluî ? orî în nici . .
cotro m'oîu întoarce, trebuie s^ dau cu ochii de dîn

sul?..
Eg"Or. — (rîdicând o trap i scoend sapul) AI.. CECaoblonU . . .
Ghiftui. —
(rpc4indu-se i srind pe trap), Eaca ear . . . ! . .
(tremurând) Sraca'tt dc mine, par' 's pe ceea lume c c 1 .
Egor. —
(rîdicând a doua trap) Pc-aicî oîîi putea sS cs . . ,
Ghiltllî. (se arunc din nou de o închide cu picioarele, i 4ice cu

desndejduire) Unde mc gscsc ? vaî de mine 1 pe un vulcan
de lipoveni ?
—
.
Egor. (rîdicând trapa cea d'ânteî) Mare minunc nu c

u
^
!
dau de , .
Ghiftui. (asemene) Nu lsa ... (cu glasul stins i desndejduit)
Sfinte Panteleimoane n'am înnecat maî mult de 1 . .
cât un lipovan 'acum rSsar din toate ungherile, ca

. . .
cîupercile . Valeu! tare mi'î fric

. .
(vine în faga pubiicuiu»
. . 1 . .
i 4ice în taîn) tii cuiTi mi'î de fric ? ca în vremea . .
volintirilor .
(furios)
. Asta nu 'î viea ... nu pot sS mai
.
trîesc aa Maî bine sS mor

. . . poate 'mî-a da . . . c
pace lipOVanul, dup Ce-OÎU r^pOSSa (umbl nebun pe scen, . . .
ferindu-se de locurile tra;ielor i merge spre fereast^ Me dUC Se m a-
runc pe tereast . .
(Se aude riturnela corului de mal jos. — Ghiftui se rpede ou fric de Ia
fereast lâng mas, i se pune pe scaunV
Ghiftui. Ce s'aude ? —
cine vine ? . . . . sS'mî dee
pace... n'am vreme sS primesc pe nime.
DOÎ MORI VIÎ 597
SCENA XXIII
Qhiftui, erani, erance (tntrând înainte) -.pe vrm Tia,

Flutur, Acrostihescu, Talp-Lat i Egor.
Toi.
Veste bun bucurie I I
Ghiftut e nevinovat.
Din a soartet grea urgie
Bine'mî pare c'a scîipat.
Ghiftui. —
Ce cabazlîc îî aista ? lor le vine-a giuca . .
mazurca când eu me aflu în ceasul morii ? .. dai mî

bun pace n'am chef de gîOC. (se scoal, îea scaunul pe care
. . .
edea, anin de bra i pe utm ridicând masa, se întoarce cu ea, o aeacj

îl
între dînsul î eranî, i se pune ear pe scaun, plecându'î capul pe mas).

De-acum parapanghelos ! . . am reposat!. .
Tia. —
(alergând cu bucurie) Cucoanc Dumitrachi .cu- . .
coane Dumitrachi . . .
Ghiftui. —
(cu glas stins) Mortos, cortos ... nu vorbii
cu morii ! .
Tia. —
(cu mirare) Mortos, cortos Cucoanc Dumi- ! . .
trachi . .
Ghiftui. — Ce este ?
Tia. — (uîtându-se la dînsul spriet) Vaî dc mine I ce-aî

pit ? . . etî alb de tot 1
Ghiftui. (tergându'l mânica, se scoal i vine în scen). Alb ?..
se vede c m'am atins de vr'un prete . . .
Tia. (aducând degrab oglinda de pe sob) PSrU . . . pSrU . . ,
Ghiftui. — Pgru ? .
Tia. — (puindu'î oglinda sub ochii) Ean privete 1
Ghiftui. (v«44ndu-8e) A ! . . pîeî drace ! cine'î ghîuju

ista?
Tia. Cine sg — fie ? . . d-ta.
Ghiftui.^'— Eu ? . . nu se poate . . . fereasc Dumne-
698 POÎ MOEÎ VII
Cêîi 1 (se Cu diâc-

uît cu luare amint\ deschide gura i boldesce ochii)
verat . . . îmî eat gura aduc aminte ... eu îs I . . . . .
eat ochii meî (cu mare mirare) Da binc, câi anî am . . .
eût în pivni, de m'am fcut unche?

—
. .
Tia. Mo Talp-Lat ne-o spus tot.

Ghiftui. — Ce-o spus tot ?
(Flutur, Acrostihescu i Talp&Lat într.)
Talp. — Dar, cucoane Dumitrachi ... nu maî aî

nici o grij Egor. scpat.
. . îî
Ghiftui. — Scpat ?
Egor. —
(deschizând trapa) Da . . . da . . . Egor scapat 1 .
Egor zdaro!
Ghiftui. (viond se se arunce pe trap) Nu lsaî . . . UU
lsaî . . . dai'î în cap . . . (arat pe Egor).
Talp. — (oprind pe Ghiftui) Da nu te teme, cucoane,

c 'î Egor . . .
Ghiftui. — Egor 1
Talp. — 'L-am ascuns eu în pivni, pentru c te

socotea înnecat.
—
Egor. (eind din trap) A ! . . nimc nu'î murit ?. .
gospodi pomiluî.
—
Ghiftui. (cu sfial) Oare? etî sigur c nime nu'î
murit ? . .
Egor. — Ha, ha, ha . . . cucona vra se rîdg?

Ghiftui. — Ha, ha, ha . : . (rugându-ie) Las-m6 sg te
pipîU ... ca SS m€ înCredinZ . . . «l pipâîe i'î 4icc cu mare
muiemire) A!
mânca-te-ar moliile ... . bine 'mî pare
. c
c te eti sntos ?
vSd . îea de mân) Doamne
, . mult (ti I
am maî gândit la d-ta pane) De-oîu maî înneca . . . (îi»
lipoveni de ac^î înainte, sS'mî cjiceî cuu . . .
Flutur. —
(viind la Ghiftui) Da bine ... pe noî nu ne
veqiî, vere Ghiftui?..
Ghiftui. (cu o bucurie mincîunoas) Cum nU ? vSrU Hagi-
DOÎ MORÎ TIÎ ^99
Flutur i Odobaa I , . (dându-ie mâna) Cc fericire pentru

mine ! . .
Flutur. —
\ n c ' ' \
Acrost.-/ ^^
*^^'''"^^'
Ghiftuî. — Scumpii meî prietini . . . numai voî pu-

teaî înelege fericirea me; i de aceea ndSjduesc
câ'î bine-voi sS 'mî-o faceî deplin . . .
Flutur — 1 Poroncete, vere Ghiftuî ... i noî sun-

Acrost. — / tem gata. . .
Ghiftuî. — (CU dragoste) Dac 'î aa . . . tare v6 pof-

tesc . . . tare vS rog sS nu maî clcai nici o dat în
casa me . .
Flutur. —\sa:^
Aud
K ^j.
Acrost. — 7 r
Ghiftuî. — i mS vei îndatora peste msur.

Flutur - Atâta pagub . . .
Acrostihescu. Cât i dobînd — 1
Ghiftuî. — Cât
pentru d-ta, />an Egor, îî druesc
o droc cu doî caî, i te îeu cu luna . . .
Egor. Cfto ? eu ? —
se fiu ear birjar . . A ! . . . . . . .
la ulia mare ... cu jnalerchi? A cucona, par' c'am . . !
maî înviet o dat paîdi scri . . . . . . . .
Ghiftuî.— Ba nu tocmaî scari^ c n'am sS fiu

singur în droc am s€ fiu cu cuconia me . . . . . .
Egor. — A d nîet însurat . . . ta . .
Ghiftuî. — Niet însurat dar mS însor . . . . . . îeii un

ânger care m'o ocrotit subt aripile luî.
Toî. — Cine cine ? ?
Ghiftuî. — Cine? vreî cuuoateî? . . s'o

600 DOÎ MOBÎ VIÎ
SCENA XXIV.
CeY d^ înainte, FerCheZanCa (întrând ia cele din urm
cuvinte).
Ferchezanca. Oare) Un ânger care 'Io — hrnit

cu bor cu tir Tia Talp-Lat! ha, ha, ha!
. . . . . . .
EgOr. — (resrînd) A Panchi (merge în fund, o apuc de ! !
mân 'o aduce în faa scenei).
Ferchezanca. — încet, mî Zahr Marojn, c'mî

rupi mâna . . .
Egor. Pltete la mine 200 de galbinlf . . . sau

de nu ... te in amanet.
Ferchezanca. — Vaî de mine ! amanet Ia un
drocar! . .
Ghiftuî. —
Nu te teme, cucoan drag, c te scap
eu de datoriea d-tale dar cu o condiie . . . . . .
Ferchezanca. — Care ?
Ghiftui. —
Se intri car în trupa teatruluî naional,
ca sS câtigî aplaudele publicului . .
—
Ferchezanca. (întingând mânaiuî Ghifmî) Primesc, dac
mi'î fgdui c te'î abona . . .
Ghiftuî. — N'ai nicî o îndoîeal ... Ei! mo Talp

Lat ... ce maî (Jicî tot ? . . prost sunt ? . . tot mojic îs .
Talp. — (pierându-ie A ! cucoauc . . . clnc-o tiut 1
d-ta ... un boier atât de . . . eart-me . .
Ghiftui. —(ridând) Te ert pentru hatîrul Tieî...

tu, Tiic, f cu mine ce'î ti de a<^î înainte îmî . . .
dau capul în manile tale.

Tia. — Las' pe mine, Stanic . . .
Ghiftuî. — (cu mult muiemîre) Slav lc Doamnc ! . ,
'mîo trecut urâtul... 'l-am înnecatl i din doî mori,

ne-am ales amendoî viî 1 . . (ctr public o
DOI MORÎ VIÎ 601
Arie francesi-
Am înviet i 'mY pare, (êu, prea bine

C d'intremorY pe lume am eit.
Dac suntet mulemiY ca i mine,
Dai'mt un semn, un semn prea mult iubit
Pan, pan, pan, pan, sS mS veselesc,
Pan, pan, pan, pan, sg ve multemesc,
Pan, pan, pan, pan, sg mg veselesc.
Pan, pan, pan, pan, pan.
Corul.
Pan, pau, pan, pan, sg vg mulemim,

Pan, pan, pan, pan, sg ne veselim,
Pan, pan, pan, pan, sg ne veselim.
Pan, pan, pan, pan, pan.
(Cortina cade).
CINEL-CINEL
PERSOANE:
Pitarul Sandu, boter de 50 de anT.
Smrândia, nepoata lui.
Tincua^ vara Smrndieî.

Florica, l6nSr Srancâ.
Graur, feclfor boteresc din Moldova.
Dame, eranî, erance, lutari.

CINE L-C INEL
CINEL-CINEL
COMEDIE CU CANTECE ÎNTR'UN ACT
improvisat pentru beneficiul sracilor.
Scena se petrece Ia o moie din Valahiea, lâng hotarul Moldovei, în anul 1858,
Teatrul represlnt o grdin frumoas cu un boschet în mijloc în dreapta

u
;
un pavilion cu p^ scen.
SCENA L
eranii (greblând drumurile gradinei).
A<;^t e (jii cu soare,

A(^t e serba loare.
Hat sS ne grbim
Ca sg curSim
Grdina de schinurî,
i eara de chinurY,
SS le creascS florî
De-aciim pSn' în zort.
606 OINEL-CINEL
SCENA II.
eranii, Sandu (eind din paviiim,).
Sandu. — Eî copiî, aî sferit de curit gradina

! ?
eranii. —
Sferit, cocoane.
Sandu. —
S^ triî, feiî nieî! (dânduie bam) Na un
baci, s^ facei chîef i veselie, c astcjî" e serbS-
toarea nepoatei mele, Smrndia.
eranii,— Se trîeasc coconita!
Sandu.— Amin Hait, mergei acum ! la hor i
se*mî jucai pe sdreavSn.
eranii. — Las' pe cocoane noi, 1 (es cântând prin fund,
în flreapt.T).
A^î e (jli cu soare,

A^X e serbtoare.
Haî sS dnuim,
SS ne veselim.
Sandu. — Aoleo ce necaz pg capul meu

(singur) !
66 când a venit nepoat-mea Smrndia cu prietinile

eî acilea, la moie! N'am rgaz nici micar un ceas ! . .
Ba s6 le atept cu masi pen pe la toac ba imî fac ;
casa anocato p6n pe la douS dup miedul nopii', t<;t

cu jocuri i cu ncbuniî, în cât eu, la vrista mea, am
ajuns a mS face hurez Acu, alt iscoad ! Le-a . . ! . .
abtutr se se înbrace Au^î fete de rnete 1 1
boier cu fote Eî s'a trecutr cu hazu

1 . . ! Mcar . . .
c ... de .. ce s^ <îcî ?
1 Le prinde cu altie
. . cmaa
d6 minune, i's frumuele coz . dar oposun I ighe- ! .
moniconu boieresc nu eart Bre, bre, bre"! ana- . . .
poda 'î lumea de acjî «intr în boschet) Eaca i gazeta luT

I
Carcalechi. (îea o gazet i se pune pe canape) Ce ITiaî (ÎcC }

(citete puin i începe a csca) FruHios frumos, dar tare mi'î !
CINEL-CfENEL 607
somn. (citete) Departamentul drept . . . t . . . rî . , . Aâ . .
pre . . . cum . . . (adoameK
SCENA III.
Sandu, Graur (vîind din fund, din dreapta).
Graur. «n — cantonad) Acasa 'î boerîu ? . . bine. Las'

c'l gsesc eu . . . doar nu's de la Gogomnetî. (viind
în scen) Eat-mS munteneasc, eii 's bun sosit în ara

Graur, ficior boieresc a cuconuluî Tachi Pâclescu
de la Odobetî. Asar stpânu meu 'mi-o îs: «Graure,
na rvau ista, se'l duci peste hotar la vSrul meu,
cuconu Sandu dar când îî da cu ochii de el, se'î gr-
;
etî cam tare, c'î surd». apucat de cu noapte Am

pe potic 'ain vinit far' a fi întrebat de rva de
drum, c
n'am întelnit nici ipenie de om pe margine.
Ba am întelnit un urs, dar n'avea guler galben, 'am
trecut ca în ara me Haîde-acum în cas, la boier. ! . .
'se îndreapt spre pavilion, i se oprete au4ind horitul Pitarului) JDeC ! . .
cine heree între copaci ? . . A fi vr'un zvod, poate.

(se apropie de boschet) îb COtarl. . . (ve4end pe Sandu) Pieî draCC,
c'î boeriu ! , . Da bine-o maî duce!., par' c 'î un
hereStil. (imiteazâ vuetul fereseuluî) Han sS'l trCZCSC. (încet) Cu-
coane, cucoane!.. Nici se clintete mcar; îî dus pe
ceea lume Mri, se 'î chiuîii la ureche, (se apropie de
. . .
Sandu i strig tare la mechialuî) U U CUCOanC SaU- U . . . . . . 1
dulel
Sandu. —
—
(rsrind spriet) Ho 1 m . . . nu lsa ... ho !
Graur. da parte) 'L-am trezit.

Sandu. — Ce vrei, mî houle ? . . Ce tea lovit
de 'mi chiuî la ureche?
Graur. CuCOanC, am
(vorbind tare în toat scena) aduS
un rva de la cuconu Tachi, v^ru dumitale.
608 OINEL-CINEL
Sandu. —
Dg la Moldova ? dg la v^rul meii ? Ûnde'î ?
—
. ,
Graur. O remas acas.

Sandu. —
Cine ? rvaul ?
Graur. —
Ba, boîerîu. Eaca rvau.
Sandu. —
-Ad'l astcjî i nu rScni aa, c nu te-
alung Ttarii, (deschide r«vau) Ean sS vedem ce'mî maî
scrie cabazul cel de Tachi ? Ear o fi ghiduiî de-ale
luî, c maî Pepelea de cât el, nici c s'a maî dat.
(citete).
«Cu freasc dragoste, vere Snduc». (vorbit) Ha,

ha, ha! din Sandu mS face Snduc. Tare'î sunt drag!
(citete) «îî trimit o cprioar ucis de mine la venat.
«S'o mnânci snetos. Feciorul boieresc care 'î-o a-

«duce e cam fudul de-o ureche i de ceea-1-alt. Gr-
bete cu el tare, dac vrei se vg înelegei în vorb».
«Al tSîi vSr îubitorîu, Tachi^,
(vorbit) o cprioar Aferim tocmai de îua Sm-
1 1 . .
rndieî. (tare ctre Graur) Unde 'î vcnatul, mî?

Graur. — (în parte) Ve^î, dac 'î surd, cum rcnete
Sandu. — (în parte) Mî c 1 surd îî, sermanu 1 (tare)
Unde'î cprioara?
Graur. O
luat o VtaVU. (se apropie de urechea luî Sandu
i strig) O vtavu.
luat- O
Sandu. ^- Bine. Gras'i? (ia urechia im Gr«ur) Gras'î ?
Graur. — Ca de Crcîun. De abîe am putut o
aduce.
Sandu. — Aferim! Ce maî face vSru Tachi?
Graur. — ede.
Sandu. — Cum, ede? bolnav pat? . . în
Graur. — Ba sntos pe pat.
Sandu. — N'a 4Js veni acilea c'a ?
Graur. — Ba o qlis.
Sandu.; — Când?
Graur. — Ierî.
OINEL-CINEL 609
Sandu. —
A <îs c'o vini îerî.
Graur. —
Ba o îs îerî c'o vini mânî.
Sandu. — parte) Fcrcasc Dumnezeu dS surc^î, c
(în
î vatmî peptul.
Graur. —
(în pane) Am rguit cu surdu ista.
Sandu. — Se spuî veruluî c 'î mulumesc prea
mult, i câ'l poftesc pe mânî la mas. Au<îtu-ra'aî ?
Graur. —
(în pane) Eî ba nu. 1
Sandu. —
(în pane) N'a au<;Jit ? (maî tare) Sc spuî st-
jiânu-tu c 'î mulumesc i c'l . .
Graur. —
i c'l pofteti la mas3 pe mânî. tiu.
Sandu. —
(mânios) Dac tiî, surdule, Ia ce m6 faci
s6 (Jic de doue orî?

Graur. (tn parte) Ci c eu îs surd acu. (pufnete de rîs).
Sandu. — Ce îseî?
SCENA V.
Sandu, Graur, Florica (viind din paviion).
—
Florica. Ce-a pit boîeru â€ strig aa
(în pane) ?
— Valei c frumuic leli

Graur. 1 1
— Ce caî, Florico Ce vreî

Sandu. ? ?
Florica. — Coconita roag s^ mergî p^n te sus.

Sandu. — Da ce maî este ?
Florica. — Vrea se 'î arate o rochie nou dS la

Bucureti.
Sandu. — Poftim c eu sunt andra-man-
! . . par'
dra ! mergînd spre paviion) poart dS grij de ba-
Florico,
eatul la, c'î strin sermanul, e moldovean.
—
Florica. (cu m.rare) Moldovcan ?
—
Graur. Moldovean, muntean, tot una 'i tot . . .
român 1
Sandu. — TacS'î cîocul . . . Florico, d'î ceva dS
67417. II. 89
61 OINEL-CINEL
mâncat i dS bût, c'a fi ostenit d^ pe drum. (în pane)
Sermanu! aa de tenSr 'aa de surd! P^catl (intr în
davilon).
SCENA V.
Florica, Graur.
Graur. — (în parte) M ! înc'aa bujor de copil n'am

v^ût (tare) Fa, Floric 1
Florica. — Ce'î ?
Graur. — Ean uît-te la mine.

Florica. — 'apoî ce ?
Graur. — Muite sunt ca tine aicî în sat?

Florica. — Unde acilea ? . . ?
Graur. — Ba aici.
Florica. — Ha, ha, ha. Moldoveanu dracului!
Graur. — Fa, Florico
Florica. — Ce maî m mritat vreî,
1
Graur. — Ean spune'mî etî.^ . . .
Florica. — Ba înc nu.

Graur. — Vaî de mine ! . . fat mare ! . . M'am to-
pit .. mi se
. taie picioarele.
Florica. — Poate i'î foame?
Graur. — Foame, dar . Tare 'î-aî mânca
. . ochi-
orii 1
Florica. — Ha, ha, ha. Du-te maî bine la cmar

sS'î dea o bucat de malaiii.
Graur. - Eaca m6 - duc, m^ duc . . . încotro 'î c-
mara ceea?
Florica. (artând în culisele din dreapta) In COlo.
Graur.— N'o vSd bine, c 'mî-aî fa, painjinitj
ochiî Nu'î merge tu cu mine se 'mî-o arî
. . . ?
Florica. — Ba merge d^ c^ nuoîîi ... ?
i
CINEL-CINEL 611
Graur. — Haî. (în parte) Se gîurî c'î Ileana Cosin-

zana din poveste . Când nie uît
. la ea, îmi trece
foamea, (caut iung la FJorica).
FlOriCa. (în pane) BietU flecu ! . . nu'i urât. (tare)
Haî la mal^îu.
Graur. — Fa, Florico d'apoi maî . dulce
. . mit
de cât unde-a^î maî gsi eîi
tine, Te-aî mânca 1 . .
dintr'o înbuctur, pre legea mo !
Florica. —
(rî4end) terge-te pe dinî, bdico . . .
Haî, viî?
Graur. —
Viu, viu. (tn pane) Eî! 'mî-o fript inima
i pace!
(es amândoi prin dreapta).
SCENA VI.
Smrndia, Tincua î maî multe dame

(î.brcate ernetc, es dii pavilon).
Smrndia. Ha, ha, ha. Bietul mou-meu

- 1 .
ear s'a mânieat pS noî c

ne-am înbracat rnete.
)ice c nu se cuvine fetelor de boîer se poarte haîne
naionale.
Tincua. — Dac 'î ton patera .. . ruginit!
Smrndia. -- Ve întreb, sorioare, care hain
poate sS ne prind maî bine, pS noî care suntem ro
mance, de cât haina romaneasc?
Tincua. Las'— c
'î naional, dar e i frumoas
i ne scap dS malacofurî.
Smrndia. — tiî ce ? Haî sg ne prindem ca
se nu purtm alt înbrcu minte cât om edea la eara.
Tincua. —
Eu una aî purta-o chîar i în Bucu-
retî, dac aî îndrzni.
612 CINEL-CINEL
Smrndia. — Primii propunerea mea ?
— Primim.
Toate.
Tincua. — Mare haz sg câî-va ar fi vie cavaleri
din s6 ne vade
capitalie, ast-fel.
Smrndia. — Mcar de-ar vr'o soii unul, c
mie mi fcut dor d6
s'a eî.
Toate. — i mie, i mie.

Smrndia. — c nea Tist, aucji cine-ea.
(Doue dame s'apuc de jucat volanu ; alte doue se primbla cnlegend flort)-
Tincua. — 'apoî?
Smrndia. — Nu trebue sS dm obraz cava-
lerilor.
Tincua. — Eî 1 par' c eî nu 'î îeau singuri des-
tul obraz ? Dar ea spune, Smrndio, ce facem noî
ast(jlî ?
Smrndia. — (cutând) Ce sS maî facem oare pen-

tru ca sS se mânie mo Sandu ?
Tincua. — Asta'î lesne, c'î îute ca focul foji
patera.
Smrndia. — Iute dar bun. Se înduplec la
tot ce vroim. tii una, sorioare ? Haî sg mergem
. .
la hora din sat ca sS jucm dg (îua mea.

Tincua. —
Cu eraniî?
Smrndia. — D'apoî cum? Eî nu's oameni . .
ca i noî?
Toate. Bun idee— Haide. .
I
—
! .
Smrndia. Sg facem dejeuner maîânt6î. («trig)

Florico, Florico.
SCENA VII.
Damele, Florica (alergând din fund).
Florica. — Aud, coconit.

CINEL-OINEL 613
Smrndia. — Spune sg gteasc masa i s'o

aduc^ aci în grdin^.
Florica. —Bine, coconit, (intr m paviiou)
SCENA VIII.
Damele, Tiranii (viind din fund cu buchete de florî .
Smrndia. — Ce vuet s'aude?

— Vin eraniî cu bucheturî de
Tincua. flon.
Smrndia. — Vreu se mt de feliciteze <îua mea,
se vede.
eranii.
A^î e (î cu soare
A^î e serbtoare.
Eat-ne venim
Cu florY, l' i dorim
Ani cu snState,
CincY moit cu sale,
i un brbnel
Ca un bujorel.
Smrndia. (luand buchetele i înprindu-ie la dame). Oa-

meni bunî, ve mulumesc din toat inima, i vd roi;
s venii la mine, la orî ce nevoîe îî avea, c oîu fi
prea bucuroas s6 vS fiu de ajutor.

eranii. — SS tretf, coconit! (se trag tn fund).
Smrndia. — Nu ve spuneam eu c eranii sunt

oameni ca i noî } . . Privii ce bucheturî frumoase
ne-a aduser.
Tincua. — (zimbind Românu'f galant din nscare.
614 CINEL-CINEL
SCENA IX.
Ceî (T înainte j Graur (alergând din fund),
.Graur. — Florico, Florico Unde-o fugit cpri-

Eaca m
! . .
oara? (ve4end damele, Eaca, CaCa

st încremenit) 1 . . !
Smrndia. — Ce vrea sta? flecaul

Graur. — Ean privete, ttuc, ce de maî Floriei ! .
Se vede c'î belug în ara munteneasc 1 .. (se apropie)
Fa ! (începe a ride prostesce) Fa ! . . da voî dc unde-aî rs-

rit în calea me?
Tincua. — (încet) Smrndio, mie mi'î fric.
(Damele da îi semne de spaim).
Smrndia. Nu vS temei —
sta'î moldo- . . .
veanu care a adus cprioara de peste hotar.

Graur. — Mî c
mândre haine avei voî pe-
1
aicîl Par'. csuntei tot fete de r(;Jeî de la Caîn.

.
Tincua. — Ce îce ? ce îce ?
Smrndia. — El ne îea de erance . . . Las' sg

ridem niel.
—
Graur. (in parte) îs mândrulie coz 1 . . îmî vine
s le-apuc la hârjoan. (tare) N'aucjiî, fa?
Smrndia — Ce'i bdica?
Graur. —
(ride) Când me uît 1 1 voî tii ?
. me
. . . .
furnic prin inim, c înc aa lighioî frumuele n'am

întelnit eii.
—
Toate. Llghioî? aea
(ri4end) . . ce'î ?
— Multe cprioare am venat; multe ptîr-

Graur.
nichî am înpucat D'apoî 'aa ptîrnichî ca voî
. . . ...
Toate. — Potîrnichî, noî ha, ha, ha. ? . .
Graur. — Ba înc de cele de toamn 'aâ'î . . .
îmî vine sS v^ prind în la, c, pre legea me! pe

soare pot Cta, dar pe voî ba (se apoprie de dame; aceste se 1
CINEL-OrNEL 615
trag in lturi). Nu vc temeiT, fa, c doar i eu sunt om

pmentean . . . sunt flcu, i poate se'mî aleg o ne-
vast d'intre voî.
Toate. —
D'intre noî? ha, ha, ha.
Graur. Da ce — poate 1 . . c ve vei fuduli c'un
frunta ca mine ? . . Da eu îs ficior boieresc, fa ! . . Pot
s'agTung i pristav, fa 1 . . Care din voî vre sS fie
pristvoae ?
Damele. — (vesele intre ele) -Tu, ba tU, ba tU, ba tu.
Graur. — Eîl ve scoatei ochii
încet, încet ... Nu
de la mine, c
ar fi p^cat de-aa ochiori drglai.
Tragei în sori, i care din ^voî a avea parte de la
Dumnezeii, m'a lua.
SCENA X.
Ceî d' înainte j Florica.

Florica. — Un parte) Tot acile'î moldoveanu ?
Graur. — Eaca i Florica ! . . Bine c'aî vinit i tu,

sg tragi în sori . . . Cine tie, fa ? poate
. ie 'î-a
. c
cdea norOCU. (vo-ete s'o îea de mâna)
Florica. (lovindul peste mân) edî, m. fse apropie de dame

i 4;ce încet) Masa'î gata.
Smrndia. — Bine, bdica dS'î lua o . . . fat
d'aci din sat, ai dS gând s'o duci peste hotar?
Graur. — HaT, haî ba înc pe 1 . , sus.
Smrndia. — Da cum e p'acolo, pg la d-voastr?
Graur. — La Moldova Moldova ? la } . . Dar n'aî
auît cânticu cel vechîu care cîce :
cLa Moldova cea frumoas,

cVYaa'î dulce i voToasS I
«L'a MoldoveY dulce soare,

«Cresce floare lâng floare l>
616 OINEL-CINEL
Smrndia. — Aa o fi, bdica ; d'apot vecjî c

i noî avem p'aci un cântic ce cjice:
<Dâmbovia, apâ dulce,

c Cine bea nu se maT duce ! >
Graur. — Nu (îc ba, pentru c totpmentul ro-

manesc e un raîu Dumnecjeesc ! . . . îns la noî maî
avem i alta.
Toate. — Ce ?
Graur. — O veselie mare O fal care a ! . . întine-
rittoate Românilor.
sufletele
Toate. — Da ce e ?
Graur. — Cum n'aî vestea cea neatep-

? . . aflat
tat ?Corona
. . Stefan-Vodaluî gsit s'o 1
Toate. — Unde ?
Graur. — La Suceava, mormentu Domnului!.. în

Acum toat ara Moldoviî se simte mândr i voioas
Corona luî tefan cel mare o eit din pment ca se
încunune viitorîul erii x\lta nu se vorbete pe la
1 . .
noî ... Ba înc este 'un cântic 1
Toate. — îl tii ?
Graur. —
Care Român nu tie? '1
Toate. —
Cânt-ne'l sS'l învS^m i noT, bdica.
Graur. —
Bucuros Ascultaî . . .
CORONA MOLDOVEI.
I.
Pe a Sret noastre zare

O luminîl cresce 'ncet I
Tot Românul viii tresare

Ca din moarte înviet I
în genuncht toY cu sfiealâ,

Fit acestut bun pament !
Câct lumina triumfala

Es dintr'un vechlf mormânt
CINEL-OINEL 617
Toi.
în genunchY toY cu sfieald,
Fii acestut bun pment 1
Cct lumina triumfala

Esâ dintr'un vechîti morment !
II.
în acel loca de pace,

In a moriY vecYnic somn,
De tret veacurî cine zace!
tefan, bravul nostru Domn !
în genunchî toY cu sfieal,

Eata tefan cel slvit,
i corona'Y triumfal
'al seii brag nebiruit !
Toi.
în genunchY toY cu sfieal,
Eat tefan cel slvit,
i corona'Y triumfal
'al seîi bra nebiruit I
III.
Ol coron, ca i tine,
NoY în umbr'am fost perduî
Vars 'n ear viY lumine,
S^ fim lumeY cunoscuY.
în picYoare toY cu fal I
vSalt, salt eara mea

CcY corona* Y triumfal
Ear pe frunte'Y va edea I
Toi
în picYoare toY cu fal
Salt, salt eara mea !
CacY corona'Y triumfal

Ear pe frunte'Y va edeai
618 CINEL-CINEL
Toi. — (cu entusiasm) Ura ura 1 ! ura
(în timp ce corul cânt, doî lachei aduc din pavilîon o masa bogat, o aeacjâ
aproape de ui es. eraniî se retrag prin fund i es).
Graur. (Urmrind eraniî pan în fund, fr Haî, a vedea masa)
mergei de-acum din sat în sat i cântai Corona Mol-

doviî, ca se se bucure Românii de-o veste aa de
bun.
Florica. — {ctre dame, încet) Coconie, esta masa.
Smrndia. — Poftim la dînsa, sorioare.
Graur. (viind în scen i dând cu ochii de mas) Kaca m I . .
Ce mas împerteasc Pentru cine'î masa asta, 1 . . fa ?
Damele. — Pentru noî.

Graur. — Pentru voî
? ha, ha, ha Mânca-v'ai . . .
de viV, châtre maî suntei Da unde s'o maî dat ! . .
aa praznic pentru de-al de voî ?

Smrndia. -~ Nu crec^î ? . . Poftim la dînsa.
Graur. — Cum ? . . Eu sS me pun la mas boie-
reasc, ca se pat vr'o pacoste ? Ba, leli, ba. . .
Smrndia. —
Atâta pagub dac nu primeti.
Noi n'avem team Haî, sorioare, sS mâncm.
. . .
(Damele se îndreapt spre mas).
Graur. —
(cutând se opreasc) Eau ldci binior, fa, ie
i nu v'apucaî de pozne, c'or da boîeriî peste voî,

'în loc de bucate, îî mânca o calcavur de cele t-
tretî.
Smrndia— Calcavur? . . ha, ha, ha . . . Ce'î aea?
(Damele se aeaz înpregîurul meseî).
Graur. — Eaca, c nu uguesc Se

frate, ele ! . .
aeaî ca masala Fa, nu glumii cu dracu.

lor 1 . .
Damele. — Bune bucate 1
Graur. — 'aâ'î mnânc ca d'intr'a lor I . .
Mare etî Doamne I . . Inc'aa fete obraznice . . .

CINEL-CINEL 619
Smrndia. — N'au(;Jî, flecii, cum te chîam ?
Graur. — Graur 1
Smrndia. — Dac eti graur, 'vin dS'î m-

nânc numele fript.
Graur. — Da ce poate c'aveî i
(apvopiindu-se) ? . .
grauri fript ?
Smrndia. — Avem privete(artând u-i taiger plin) ;
aci.
Graur. — C bine i buni's, (îcî I . . fa ?
Smrndia. — DS minune Viî masa, orî ba . . . la ?
Graur. — Oare Mri ce-atâta Ce-or pi

? . . ! . .
ele, oîîi pi i eu . . . Curaj, Graure ! . . Eat-me's

c viu.
(Merge de se pune în capetul mesei cu dosul spre pavilon).
Tincua. — (încet sm^rândiei) S mrfi udi, eat'I c

vine.
Smrndia. — Las' se riclcm.
Tincua. — Dar de nea vedea mo SanHu ?
Smrndia. — A ride i el.
Graur. — Florico, tu nu mnânci ?
Florica. — Nu.
Graur. — Nu?. Pentru . ce, sufletele ?
Florica. — Nu mi'î foame.

Graur. — Poate c sturat cu te-at mlaîu ? . . i
eu înc'am înbucat o fSlie, dar de praznic nu me diii
în lturi, (cutând pe mas) 1 ttuc, ce de maî buntiM 1 . .
Nici nu maî tiu ce sunt, i din care capet sS încep . . .
Mmlig nu'î, nici bren^ sburata ?
Smrndia. — Ce mmlig ? . . Na maî bine za-

latin.
Graur. — Cum aî îs ? . . slatin ? . . Ad i sla-
tin, ce-a aceea.fi
Damele. — Vreî i sirdele, i p.itefroid^x bifcej.^

(!I umple talgerul).
620 CINEL-OINEL
Graur. — Vreil, vreil de toate . . . Punei cole se

'mî fac un balani-balmu ca la cumtr . . . povestea
iganului.
Tincua. — Vreî i saleam ?
Graur. — Alechim-saleam ? bucate . . turceti?. .
Cum nu ? . ad i alechim-saleam.
Smrândia. (dându'î un gavanoel cu mutar) Na i dc
asta c e bun.
Florica. — d mutar coconla
(ri4end. în parte) II . . .
S6 vedem ce-a face ?
Graur. — Dulce'î mâncarca asta

(luând gavanoeiui) ?
Smrndia. — Dulce.
Graur. — De'î aa, am sS 'nghit ca o lingur de
mas, S2 mi se dreag pofta. (îea o Imgurâ de mutar i o bagîi
în guri) Valeu mmulica me,

1 c îute'î 1 . . Valei 1 . . mg
arde, me arde la inim ! . • Ap, ap . . . Ba, nu . . .
vin, vin.
(Damele ridând, îi întind pahare cu ap).
Damele. — Na, na.

Florica. (dându'î un pahar cu vin) Na, bca CUrCnd. (în
Scrmanu beatu
rarte)
Graur. —
(dup ce a b«ut) AI m'am maî potolit 1 . .
(ctr Smrndia) Aa i'î gîoaca, fa ? . . Eî 1 las' c te-oiii

drege eu dup mas . . . Cât pe ce era s^'mî saîe
ochii' din cap . . Oîu fi ro ca un rac.
Smrndia. — Las,
.
Graure, c
maî frumos eti
aa.
Graur. — Oare Aa sg Florico ? . . fie, ?
Florica.— Par' c un buhaî dg balt. e^tî

Graur. — De ceî ce fac bu, soare u, u, u, la ^ (ride).
(Toi rid cu veselie).
Smrndia. — Ea ascult ... Na un pahar dgvin

OINEL-OINEL 621
dg Odobetî . . . Be'l în sntatea noastr i ne cânt

ceva.
Damele. — Dar, dar cânt-ne ceva.
—
;
Graur. Bucuros s6 v^ cânt un cântic

. . . Am
din vremea luî Tata Noe care-o discoperit viea . . .
Ad pharu'n coacî, i s traiî la mulî anî precum

dorii ! . . Ascultaî, i sS facei" toate ca mine.
I.
Tata Noe cel bStrâu

Fost-a, fost puYu de Român !
El a nscut veseliea
CcY a descoperit viea 1
(Bate încet cu un cuit peste pahar de'î înpreunâ ast-fel cânticul)-
SS'l slvim,
SS'l cinstim
Tot cu vin,
Cu pelin,
i voYos
i frumos
SS 'nchinSm,
SS cântm.
Toi în cor (bitSnd cu cuitele în pahare
SS'l slvim,
SS'l cinstim,
etc. etc. etc.
II.
Când potopul s'a vSrsat,

ToY ceY rgY s'aîl înecat
Vra sS îc6, sorioare,
Cine 'Y rSîl de ap moare
îns eti
Sftnt bun, êii

OINEL-OINEL
i voiesc
Sg tresc
Bând votos
Bucuros
Vin, vin, vin
i pelin !
Toi în cor.
îns eîl
Sunt bun, <ên \
etc. etc. etc.
Graur. —
(bend) Eî noroc bun se dee Dumne-
! . .
zeu 1 . . i anu cu bine

la Se v2 ved pe toate m- ! . .
ritate tot cu flci ca mine (chlue, bea paharul pe jumtate, !
i rimSia o arunc peste cap în obrazul P'itarlulul oandu ce es din pavilon)
Sandu. (aratându-sela ua pavilonuluî) CinC Urla aa aci

lea ? (primind paharul de vin în obraz) CamaCSÎ I
OamClC — (veênd pe -
Sandu, se scol de grab de la masa i fug crin
grdin, în culisele din stânga, în fund, strigând :) VoUu IHOH Oficlf !
Sauve qui peîUl Sauve qui peutl

Graur. —
Ce chiper ? ce ctuperf . . Stai, fa . . . Ce-
aî pit?
SCEMA XI.
Graur damas) Sandu.
Sandu. — Ce facî aci, houle ?

Graur. — (în parte) îra ! boîerîu cel surd I Am p-
it-o!
Sandu.— N'au<;Jii ce-am spus?. . Ce fau aci?
Graur. — (tare) Fac praznic.
Sandu. — Praznic ! . . D6 sufletul cuî ?
CINEL-OINEL 623
Graur. sufletu bunicî. — De

Sandu. —
Te-oîu bunici eu acu, obraznicule . . .
Au^f se me boteze cu vin clin cap p^n' în picere

! 1 .
de bine ce m'am schimbat . . .
Graur. -~ (scuiându-se) Apoi d, cucoane vina me . . . 'i ?
errncele dumnitale m'o scos din minte

Sandu. Care erance ? —
Graur. —
Cele care-o fugit strigând : chiptr, chl-
per, când te-o zrit. Ele 'mî-o (;Jis c fac praznic, i
m'o poftit.
Sandu. — împarte) Ear vr'o nebunie de-a Smrnui-
eîl Eî ! s'a întrecutar cu gluma 1
Graur. —
Oare ce bodognete surdu
(în parte) .?
Sandu. — Aî
noroc, sermane, dS ce aî noroc . . .
c almintirea aî mânca un praznic dS la mine, de

'1-aî pomeni câte île-aî avea Hait, car-te de p'a- . . .
cile, i sS nu te mai ved.

Graur. — Eaca me car, boîerîule. (în parte) P^cat de
copile c le las cu lacrimile p6 obraz.
(Doî lachei vin de rîdic masa).
Sandu. — Cratu-te-aî a(Jî?

Graur. — Crat, crat (în pane) surdule!
Sandu — Ce-aî cjis ?
Graur. (cat se poate de tare) Crat, crat ! (se deprteaz

prin fund, în dreapta, i es).
Sandu. — (singur) Mî 1 . . c obraznic român 1 .
D'apoi 5,i Smrndiai .s se puie la mas c'un mo-

.
jic! . . /(? parecsilose ! . . Am s'o ocresc Aoleo c' mi . . . 1
curge vinu pin Trebue ear s6 merg ca se'mî schimb

sîn.
rufele, c m'a lovi un guturaîu. (merg« spre paviion) Bre 1
bre ! . . anapodos cosmos ! ês).

624 OINKL-CINEL
SCENA XIT.
FlOriCa (viind pe gânduri din stânga),
Sermanu bîetu Graur Ce-a fi pit el oare cu

1 . .
boTeru ? , SS fi mâncat o btaie?. P^cat de aa fle-

. .
( u, c mare hâtru'î i pS plac Eu, una, tiu ca ! . .
de când a venit moldoveanu, par' c nu mi's minile

acas. îmî vine tot sS oftez 1 . . m'a lovitdoru
Un dor ascuns în al meii sin

Zace plângând, suferiior.
Ah I cum sS fac i sS alin
Plânsul amar aceluY dor I
Ce vreii ? nu iiu Pentru-al meii chin

1 , .
Nimic nu e mângâitor.
Ah ! cum sS fac i sS alin
Chinul cumplit acelat dor!
Câmpu 'nflorit, cerul senin

în peptu'mî nasc taYnic fior.
Ah ! cum s6 fac i sS alin
Ne înpcarea-aceluY dor !
O ! de-aY putea cu-al meii suspin

în cerul 'nalt votos sg sbor,
NumaY atunct a
sci s'alin
Suspinul trist aceluY dor
SCENA XIII.
Florica, Graur (aritându-se dupi boschet).
Graur. — Eaca Florica. Pst, pst.

Florica. — Cine'î?
(tresrind)
Graur. — Florico, fa.

Florica. — Tu etî, Graur?
CINEL-CINEL 625
Graur.— Eu.
Florica.— Da plecat înc n'aî d'aci?
Graur. — Nu, c nu pot fa, . . . 'Mî-aî fcut far-
niicî. Unde
. . boerîu 'î }
Florica. — S'a cas. ^lus în

Graur. Duc-s'ar ca ciocârliea, c mare m:i-
tuf îî !
Florica. — Poate c te-a btut, neîculi ?
Graur. -— Ba nu, dar cât pe ce era se ved pe

dracu.
Florica. (apropiindu-se de Graur) BlCtU Graur !
Graur. — Ci c 'l-am botezat cu vin ! . . D'apoî i

ci ce-avea se vie tocmaî mijlocu la praznicului } . .
N'am apucat mcar se 'nghit o bucic de slatin

.^d de alechim . . . Arn remas flmend . . Unde's cele-
]-aIte fete?
Florica. — S'a ascunser pin grdin.
Graur. — Aa ce cade dac nu m'o ascultat i li
s'o apucat sS mnânce masa boiereasc, masa strin.

Florica. — Ce strin Era masa fel, ? . , . . . lor.
Graur. —
A lor ? Cum, Doamne eartam . . ! . . aa
îiinânc erancele pe la voî?
Florica. — Da tS 'nelî, sermane, c nu's e- ele
rance.
Graur. — erance, rcêie ... tot una'î.
Florica. — Nicî rcêie, cum îceî pe le Ia voT.
Graur. — Mcar vtjie se tot nu se cuvinea. fie, .
Florica. — Nicî vtjie.

Graur. —
De .. c
n'or fi cu toate privighitorie,
1
de i au glas de privighitorî.
Florica. — Ba 's chiar cocoane.
— Cucoane
Graur. ? cucoane! . . Puche pe lim-
b'î Cucoane,
! . . ele ?
Florica. — Maî aa 1 . . Nepoata boerîuluî, coconita
67417- ii. 40
(526 CINEL-CTNEL
Smrndia, cu prietinile eî, s'a îmbrcatr d^ a (5)1

diminea haine ernetî.
în
Graur. —
Pentru ce ?
Florica. tiu eu ? —
Graur. —
Poate ca s^'mî placS mie ? Ha, ha, ha, . .
ha Care vra se îcS, m'am hârjonit cu cucoane,

! . .
eu ? am mâncat la mas cu cucoane ? 1 mmu-

. . . . 1
Hca me, ccî n'am tiut una ca asta ?

Florica. —i
ce fceai ?
Graur. —
Ce fceam ? Le serutam pe toate . . . . ,
încale sS pot îce i eu c'am scrutat obraz de cu-

coan în vieaa me.
Florica. —
Cum ? cjeu ? aî . . fi îndreznit ?
Graur. Eaca —
ba 'mî-ar ! . . fi fostruine poate
cu nite rance de sama me ? . . Dac pe tine, Flo-
rico, de-aî vra se te serut, nici c te-aî maî întreba.
Florica. Ba êii ? —
Graur. — Dec 1 Nu cumva te-aî fasoli poate ?
Florica. — Maî tii?

Graur. — E, e, el Nu mS face, c eu acu cerc.
Florica.— Ean cearc, sS ve(jî.
Graur. — Aa i'î povestea, fa } Apoî ateapt.
se rpede s'o sSrute)-
Florica. — (fugind) Prinde, dac poî.
(Florica alearg înprejurul boschctulu! ; Graur o alung).
Graur. — Mî, c sprintin cprioar I
Florica. — Sborî, Graure, sborî.

Graur. — Las' c'î videa tu dac te-oiu prinde.
Florica. — Hî, pasere, hîs.
(în fund, tn stânga se ivesc damele. Florica alearg de se ascunde dup

ele. Graur se opresce).
CINEL-CINEL 627
SCENA XIV.
Damele, Florica, Graur.

Graur. — Eaca cucoanele Un parto 1
Smrndia. — Ce este dg alergai aa ?
Florica. — Ea, nebunu de Graur vrea el se me

prin(ê.
Graur. — Ne gîucam de-a Baba-oarba. «n parte) Se
m? fac c nu tiu de's cucoane, orî ba ?
Smrndia. — De-a Baba oarba?

Graur. —
tii ce, fa ? Haî se ne gîucm cu toii . .
de-a Baba-oarba ca se rîdem.

Toate. Noî, cu tine ? —
Graur. —
Voî, cu mine, d'apoi cum .\ Eu 'mi-oiiî .
lega ochii', i pe care oîu prinde o, oîu sSruta-o 'oîii

lua-o de nevast. (în p^rte) Mare minune-ar fi sS prind
o cuconi.
Smrndia. — (încet ctrâ prietinele eX) Ce ne- pas? . .
Haî ne jucm.
se
Graur. Eî vrei — 1 ?
Smrndia. — Vrem. (dând o batist Fiodcâi) Na, Flo-

rico, leag'î ochiî.
Florica. — Vin 'ncoa. Graure. (î» icag ochii strins).
Graur. — Eat-me's. strînge tare, (înc^tFioricîj'iNu

Florico doar oTu prinde-o duduc.
. . .
Florica — Degrab 'î-a .'Ea aa. fi ? .
Graur. — Valeu c'mî plesnesc ochiî Gata sun-

! ! . .
teî?
Toate. — Gata.
Graur. — Cruce-agîut SS vgd, Graure, b- ! . . te
ete ! . . acu sg'mî venezî cum se cade.
(Damele se iûn în lend de lâng Graur i'l gâdile pe la nas i pe la
urechi cu paie).
628 CINELOINEL
Grâlir. (cutând cu braele întinse).
Baba, Baba-oarba . . .
Unde 'mt este roaba ?
Bragele sS 'ntind
Roaba s'o cuprind.
(Aprându-se ca de musce) HÎ mUSC ... FIU ITlS gâdili la

urechi]'.
Damele (alergând vesele înpregîur).
Roaba dac 'i prinde,

Capul i'lf aprinde.
Roaba 't icY, colea,
lea-te dupX ea
(înpreuii
Graur.
Baba, Baba-oarbi . . . etc.
Damele.
Roaba dac'î prinde, etc.
Graur. — Cine nie gâdile pe la nas? (strnut) SS'mî

fie de bine!
(Sandu se arat la ua pavilonulul. Damele cum îl zresc 4^^ :) Voîlci
rom le^ fuyOnS vite, (i se fac nevecjute pe furi în stânga).
SCENA XV.
Graur, Sandu.
Sandu. — (pe p-agui ueî, în parte) Asta'î d6-a tfeîa oar

c nîS schimb aSt(Jî. (se coboar în scen).
Graur. — (îndreptându-tt spre Sandu) Baba, Baba-oafba . . .
OINEL-CINEL 629
(puind mâna pe Sandu) Na c tc-am prins. Dc-acum eti a

me 'am se te Serut. (semt pe Sandu cu foc).
Sandu. — (luptânduse Mî, e^î binior.

Graur. — Ba te serut. (earîi serut).
Sandu. — Mî, houle ! aî nebunit ? (smucesce batista

de pe ochii luî Graur*.
Graur. — (spriet, în parte Vaî de mine car surdu ? ! ! . .
Sandu. — an parte) Ce'mî veiûr ochii ? ear surdu . . 1
(tare) Mî, tclharule, nu 'î-am poruncit o dat se lip-

seti dS-acilea?
Graur. — Ba 'mî-aî poroncit, cucoane ; d'apoî ve(î . .
aa 'î pecatu când se leag de român.

Sandu. — Ce (îcî ?
Graur. — (în parte) Tot n'o auît 1 (tare) Pecatu 1
Sandu. — Ce pecat, mî ?
Graur. — Se vecjî, d-ta . . . Când plecasem ca se

me întorc acas, îmî scoate dracu în cale un cârd
de fete.
Sandu. — Eî! 'apoî?
Graur. — Apoî. . . dl Fetele 's cu ochî de erpe!
Ele m'o fermecat i m'o oprit ca se ne gîucm în-
preun de-a Baba oarba.
Sandu. —
Dg-a Baba ? .
Graur. — (ia urechea luî Sandu) Oarba 1
Sandu. — Carnacsîl (în parte) Tot nebunii dea Sm-

rndieî i de-a prietenilor eî Las' le-oîu juca-o ! . . c
eu bun, dac 'î aa.
Graur. —
(în pane, cu grij, Qarc ce mormete ?
Sandu. - Spune'mî, mî, cum te a îndemnatr

fetele la joac ?
Graur. —
Eaca cum. Se vede le-am picat tronc, c
la inim, i pentru ca se nu'î scoat ochiî de la mine
s'o prins între eleaa rare 'mî-a : cdea la mân, în
gîoc, pe-aceea s'o îeu de nevast.
630 CINEL-OINEL
Sandu. - Aa r
Graur. — Aa.
Sandu. —i tu vreT se te 'nsorî ?
Graur — (minos) Cum nu, cucoane ?.. Aa copile

curele i mândrulie unde se maî gsesc!
Sandu. — Dar care din ele îi place ie maî mult ?
Graur. — Apoi, d ! . . tiu eu, cucoane ? . . Toate

'mî sunt pe plac.
Sandu. — (rî^ând) Au^î, hou ! . . Eî, bine ; eu îî daii
voie s'alegî pe care 'î vrea tu.
Graur. — Oare ? . . Nu me îeî în rîs, cucoane }
Sandu. — Nu, nicî de cum. Tu seamenî a fi fecior

dS oamenî.
Graur. —
Dar, cucoane. Tat meu îi vieriii, i eu
sunt ficior boîeresc.
Graur. — Ce le trebue maî mult fetelor? în pane).
Am se le dau o spaim snetoas nebunelor alea.
Graur. — (ta parte) Când se mg 'nsor c'o duduc,
se me fac i eu duducel : . . Valeu, mmulica me ! . .
Ce ai maî rîde I
Sandu. — Eîl teaî hotrît ?

Graur. — Haî, haî.
Sandu. —
Prea bine. (strig) Neculae 1
(într un lacheu).
Graur. — Neculai.
Sandu. — Du-te d^ chîam preotul din sat, i
adun toi stenii acilea 'n grdin.
(lacheul îes).
Graur. — Se vede
(în parte) nu'î glum... c Vra
surdu sS mg boiereasc cu tot d'inadinsu.
(Damele se ivesc în fand, primblându-se p'intre copaci).
Sandu. — Da
oare unde's tetele ? rzrindu-iej A 1 ea-
t-le. (mergând Ean veuii lucoa, fetelor,
spre ele) c am
se vS spun o veste mare.
CINEL-OINBL 631
SCENA XVI.
Graur, Sandu, Smrândia, Tincua, Florica,

Damele.
Damele. — (alergând) Ce veste } ce veste ?
Sandu. — (m mijiocui lor) 'Mî-a mrturisit Graur c '1-
aî îndrgit cu toatele.
Damele. - Noî?
Ha, ha, ha. . .
Sandu. — Dar,
voî i sunteî în stare se ve ! . . c
scoatei ochii pentru dînsul Fiind îns nu se . . . c
poate se ve mritai 'toate cu el, am hotrît ca el
s'aleage d'intre'^yoî pe care 'î-a plcea i s'o îea.
Smrndia. — anceo Glumeti, moule?
Sandu. —
(încet) Ba nicî gândesc Aî vroit se ve . . .
erniî aî mâncat la mas cu cranif v'aî jucat

; ;
dg-a Baba oarba cu eranii Nu ve remâne de cât . . .
se ve meritai cu eranî. 'aa'î am poruncit se vie

preotul din sat ca se face chiar acum nunta.
Tincua. — (spâriet) Aucji, Smrndio?
Smrndia. — Aud, îns nu'mî vine-a crede . . .
Damele. — (între eie, de o parte) Eu nu vrcau sS mc m-

rit cu Graur,
j;^ Smrndia. — Nicî eu.
—
Graur. (în parte Ean vecile cum se sfdesc de la
mine !
Sandu. — Haî, Graure, alege din copile pS care

'i-a veni la socoteal, i s^'î fie de noroc. Eu îî dau
(Jestre o preche de juncani 'o vac.
Graur. —
(îu parte) Pe care s'aleg oare? . Toate 'mî .
sunt pe plac! 'apoî de-oîii alege pe una, s'or mhni

. .
cele-1-alte, mititelele
Sandu. — Eî! . . te hotretî a(Ji ? . . Spune, pg care
fat vreai ? Eaca i satul vine ca s6 fie fag la cun uniea ta^
632 CINEL-CmEL
(eraniî într în scen .
Damele. (între ele foarte îngrijite) Sc trCCC CU gluma,

mo Sandu. — Mie 'mî vine-a plânge. — Asta nu 'î
de suferit.
Sandu. — (în parte) Ean ve(î-Ie cât sunt de spri-
eate !Las, . . las? ! le-oîu învSa eu se\^î uite ighe-
moniconu boîeresc. (tare) D, Graure, fiî cu inim, c
fetele 's de soTu.
Graur. —
Cred i eu dar aî vrea s'aleg, i nu :
tiu, c
's toate una maî dihai de cât alta ... Ean se
le privesc i se le cercetez maî de-aproape.
(Se apropie de dame i le privesce cu de amruntul).

—
Damele. (trgendu-se îndrt) Sc uc ccrcetezc 1
Graur. — Nu ve temei, fa, doar n'am s6 ve c

mnânc.
Sandu. — Eî ! . 'î-aî pus ochiul pS vr'o una }
Graur. —
.
(oftând) Cu greu, cucoane . . . Dar tii ce ? .
eu oîu (îce o cimilitur, i care din ele a gâci-o maî

ânteî, aceea sS fie a me. Te primeti?
Sandu. — întreab-le pe ele dac primesc ?
Graur. — Ve primii, fa?

Smrndia. (încet ctr dame) Am scpat! (lul Graur)
Primim.
Sandu — (cu mirare, în pute) Ckifte eleisotil.. ele pri-
mesc I
Graur. — Eî 1 dar ascultaî i gâciî
cDouS stelue cu ra(;ie line

cLsat-a cerul plin de lumine
«i pe-a ta frunte ele-att c^<ût . ..
«Gâct, drllguliîl, le sSrut. c

(vorbind) Gâcit-aî ce's steluele cele douS ?
Damele. — Ba nu.
OINEL-CINEL 633
Florica.
«Eu 'ioîu respunde precum tu vrei :
«Doue stelue sunt ochi\ mei.
Damele. — Bravo, Florico! A gâcit

(cu bucurie) . .
Florica Ea se se mrite cu Graur.

1 . .
Graur. — Maî stai, maî stai nu ve grbii, c ;
maî am o cimilitur.
«O ve^î închisa rumen floare;
cCum se deschide vei^î lcrimioare.
<în a ta faS. ea s'a nscut. . .
fGâcY, drguli, o serut. c

(vorbind; Gâcit-aî ce'î floarea cea rumen .?
Damele. — Ba nu, ba nu.
Florica.
€ Cimilitura nu't este grea :
«Rumena floare e gura mea.
Graur.— Tocmai 1 . . Tu aî gâcit, Florico, tu a me

se fiî de-acu.
Damele. — «ntre eie cu bucurie) A ne-a scpat ! Florica.
Smrndia. — De vreme ce Florica are s aib
parte dS t'ne, Graure, noî cu toatele îî facem o zestre
de 200 dC galbeni.
Graur. —
(sârindtn sus) Ura se trii ... ura ! . 1
—
.
Florica. Cuconi, d'mî voie se primesc nu-

mai pe jumtate din êstre ear cea 1-alt jumtate ;
s'o dai în folosul sracilor.

Graur. — Ura se trîeasc Florica!
(nebun) ! . .
Sandu. — Aferim copila meal Fapta asta 'î-ar . .
fide noroc; cci cine d sraci, e bun Dum- la Ja

nezeu 1 fcjtr sâtenî) Mî ! lutarilor s^
. . (^Jlceî sune o
hor, X s6 jucm cu toii la nunta Floricî.
634 CINEL-OINEL
Toi. —Hora, hora!

Graur. —
La gîoc, voinicete, c eu vo!u cânta o
hor de Ia Moldova.
(Toi se prind în hor. — Graur cânt).
Hat în hor de'Y juca,

Lelio, lelio, fa! ^
C eii sufletul 't-oYa da,
Lelio, lelio, fa 1
Tu eti mândr la privit,

Lelio, lelio, fa 1
Eii, voYnic, bun de Yubit,

Lelio, lelio, fa 1
11.
Lelio de Mantenî,
la
Lelio, lelio, fa !
Treci cole, la Moldovenlf,

Lelio, lelio, fa I
SS ne prindem sogiorY,
Lelio, lelio, fa I
i sS fim ca doî bujorTf,

Lelio, lelio, fa 1
III.
Pear dracul d' intre noî,

Lelio, lelio, fa 1
SS fim una auiendot,

*
Lelio, lelio, fa !
Tot un trup 'un sufleel,

•^ Lelio, lelio, fa 1
Unit ca Cinel-Cinel,
Lelio, lelio, fa 1
(Cortina cade).
RUSALIILE
PERSOANE
Domnul lonus Galuscus, vechilul moiet

i profesorul coaJeî din sat.
Tachi Rsvrtescu, sub-prefect.

Toader Buîmcil, vornic de sat.
Susana, nevasta luî Toader.

Vasile Veveri, frunta.
Gheorghe a SafteY, '^ran.
Un jandarm.
Catrina, eranî, erance.
RUSALIILE
RU5/1LIILE
VODEVIL ÎNTR'UN ACT
Scena se petrece în Moldova, în satul luî Cremine, la anul 1860.
Teatrul represintâ piaga satului. în stânga casa lui Toader cu u, fereast i

prisp pe scen. în dreapta zaplazul caseî boîerescî, cu porti. în mijlocul scenei
o fnntân între copaci. în fund crîma deasupra ueî este scris: Otel pentru
;
nobili. Aceast crîm a fost zidit în anul inantuirei 1858 de boier iul
Paharnic Cremine.
SCENA T.
SUSana (torcend pe prisp)
Toarce, leleo, toarce, toarce

Pgn' ce badea s'a întoarce.
Vat 1 futorul mi 'l-am tors
i bdica nu s'a 'ntors I
Adic, fereasc Dumnecjeu pe-o fimee s^ se mrite

cu vornicu satuluî, c
nu maî are parte de brbat
Eaca ei'i, de-o sept^mân de când in'am cununat cu
Toadir Buîmcil, care 'i vornic aici în satu luî Cre-
638 EUSALIILE
mine, tresc ca 'o vedana nu ved pe sogu meu cu ;
i cu nopile
(filele (ofteaz) Sermanu
! a agîuns de
. . !
clac de când cu prefc^turile aeste noue.
SCENA II.
SUSana, eranCe (mergend ia fontana cu cofe).
erancele.
La fântâna d'inlre flort
Fetele se duc în zort
SS 't umple cofiile
SS 't scalde guriile.
La puul frtatulut
Merg babele satulut,
Merg, srind ca Ielele,
Se 't scalde sbercelele
O erancâ. — Buna Catrin. (Jiua,

Catrina. — Mulumim Safto. d-tale, lele
Anteia. — Ce 'î maî face brbatu ?
Catrina. — O eit boieresc cu noaptea la 'n cap.

Antâia. — Adevrat oare se fie, lelic, c'o se se
ridice boîerescu ?
Catrina. — Dumne(;Jeu tie dar 1 deo bucat de

vreme 'n coacî, Românii notri s'o ameit de cap, par'
ca ^y o umflat Rusaliile.
Antâia. —
Maî tiî pScatu ? De cât-va timp url
câniî toat noaptea 'n sat.
Catrina. —
Or fi zrind vr'un duh necurat pi 'n-
tuneric.
Toate. — (fcendu'i cruce) Fcreasc sfintu 1
Catrina. — (apropiindu se de susana) Fa, Susan, da ce ^^î

aa dus pe gânduri?
BUSALIILE 639
Susana. — Duc doru Toader, Catrino.

luî lele
Catrina.— Vaî de mine de-abîa însurat 'o i ! . .
uitat crrua casî?

Susana. — Apoî de când poroncile aeste none care
curg pe nic, pe ceas, nu maî are cap omu se 'i maî
vadS bordeîu. Când îî la sub-prefectur, când la c-
rie . . .
Catrina. — La crie ? . . la stân ?

Susana. — Ba nu, fa, la sameu cel cu criea.
Ea pecate 1
Catrina. —i tu remâî cuc pe prispa casai".

Susana. — i torc pen' ce nu maî vM bine ; dar voî?
Catrina. — Noî ? Nu maî înelegem ce-o pit oa-
miniî notri, c
nu maî sunt ca maî 'nainte venii de-
acas. Spun lucruri de pe ceea lume. Maî îerî, br-
batu meu era cu chîef i se luda, 'mî-o cumpera c
malote de covenie. Ce se fie aceea, Susano ?
Susana. Ci — c
'î o materie esut nu tiu unde . .
în doî peri.
(Se aud chiote i lutari tn crâm),
Catrina. Ean — hoii de brbai cum se ve-
auc^î
selesc fr' de noî. una, fa? tiî
Toate. —
Ce, lele Catrino?
Catrina. —
Haî se ne 'ntoarcem pe-acas i se ne
facem bolnave, ca se nu gsasc eî de mâncat când
s'or întoarce de la crâm.
O eranc. — Dar dac' om pi vr'o otie ?
Catrina. — otie? se nu 'î înpinge pScatu, c'or da

peste Rusalii! Haîde, haîde.
erancele (eind).
Ardg'Y focul de Mrbaî

S8 "i ISsm a^î neraâncaf.
De nimica nu ne pasS,
Câ sântem stpâne 'n casa.
I
640 RUSALIILE
SCENA III.
Susana, Toader.
Susana. —Haîde, haî ;

par' c le ved cum or s^
mnânce papara Le-o. . . intrat i lor grguni în cap.
(Se pune car pe prisp i toarce).
(cânt).
Toderic, Toderel,
Mare mult 'ntiY-e dor de el !
XOader. (eind din crâm, se opresce pe prag). Mî, Ci!

acjî la boieresc, orî ba ? Ba ? facei cum vreV.
. . . .
Se nu cjiceî c nu v'am dat de tire. Voî îî înpri

cu dracu ce a fi de înprit.
Susana. — Toadire, Toadire.
Toader. — Aud, Susanic.
(viînd în scen)
Susana. — Da ce maî este ?
Toader. — Apoî ce se drag nevast fie, ? îî c,

de când o vinit pe moie vechilu ist nou, cuconu Ion
Gluc, dascaiu satuluî ; de când le vorbete ste-
nilor tot din carte, i le spune c 's strnepoi de
împSraî, c se trag din Troian, eraniî o luat-o de
bun . . . Dac *î îndemnî la lucru, îî respund rîqlend
c împeraiî nu lucreaz.
Susana. —
Dar' ce fac, ca s^ 'î hrneasc copiii?
Toader. —
'apoî nu 'î destul atâta. O maî vinit
i d-nu Rsvrtescu, sub-prefectu, i le-o poroncit ca
sS nu maî asculte de nime de cât numaî de dînsu,
'acum dac strîg în sat Haî la culesu popuoîuluî,
:
m!., eî îmî rspund: du-te draculuî poman, mi

Susana. —
Care vra s€ <îcg satu ista 'î bine nu-
mit satu luî Cremine?
Toader. —
Bine i eu vornic de haimana. ;
RUSALIILE 641
Susana. —
Mri, omule, ce nu te lepezi i tu de
beleoa cea de vornicie, bat'o perdalnicu !
Toader. —- Cum nu m'a lepSda de dînsa, ca de

Satana, pecatele mele dar apoi tii povestea iga-
!
nului cu ursu din pdure Srii, oaminî bunT, c'am

:
prins ursu 1 —
Adu'l în coacî, igane, dac '1-aî prins 1
— 'L-aî aduce, frico, dar nu m^ las din labe, di-

haniea
Susana. — (cu dragoste) Sermanu bîetu brbel
Toader. — C, (êu, sunt de jlit M'am buimcit
1
de istov de-o bucat de vreme. Nu 'î (}i lsat de

Dumnecêu în care se nu cade câte-o poronc, când
cu coroîerîu, când cu teleaga dracului.
Susana. —
Care teleaga dracului?
Toader. —
Cea pe sîrm, pin vezduh. 'apoi ce
poroncî scrise în limba psereasc
1 numai cîoarele . . .
se le 'neleage Noroc de mine

! mi le tlmcete c
în romnete domnu Ion Gluc, care 'i dob de carte.
Susana Dar', par' — c
i el grete cam de peste
deal.
Toader. — Apoi d, ce se 'î faci 1 O înveat carte
Ia Braov.
Susana. — De-aceea vorbete braovenete ?
Toader. — Nu tiu, c eu nu îneleg. Dar se vt(Jî, '1
nevast, alt bele Maî deunc^î vine jndaru c'o hrtie

1
în care se poroncea se serbm cu soknitate cjiua ono-

mastic a luî sfîntu ... nu tiu care. Las' sosise c
poronca a triea cî dup serbtoare, d'apoi ne-am dus
vr'o tril oamini la târg ca se cumperm solenitate i
mastic . Mastic am gsit la bclie, dar solenitate,
. .
mânca-o-ar cine-o iscodit-o n'am putut gsi nici 1 m-

car la spierie; neam perdut numaî cJiua digeaba.
Susana. —i cum aî fcut?
67417. ii. 41
42 RUSALIILE
Toader. — Am trimes masticu Isprvnicie ca la

se'l ducS E. la
Susana. — Da bine, brbate, din toate o satele
cerut mastic ?
Toader. — Din toate, pe cât am au(ît.

Susana. — i oare ceor se face boeriî cu-atâta
mastic ?
Toader. — Spunea vetavu de la Pepelenî, c'ail se

prundueasc cu el oselele cele nouS.
Susana. — Pare c'o maî vinit o hârtie i acjî di-
minea ?
Toader. — O vinit, da. Ci ca sS ne-apucm de

durat o cas comunal. D nu Gluc ne-o vorbit un
ceas întreg de costitui . . . una, de coveni una, fac
. . .
doue; de Patrie, deamoare...

—
Susana. Ce moare, brbate ?
—
Toader. c
Poate moare de curechîu, c ^fiind
s'apropie postu.
Susana. — Bine, dar ce are a face.?..
Toader. — El o tiind, c ne-o maî spus sg fim
fi
de a^î înainte ceteni.

Susana. — Cum, ceteni sg v6 'nchidS cetate ? Ia ?
Toader. — DraCU SS disCUrce! 'î (scap jos condicile ce ine
g ubsuoar).
Susana. — Da aeste ce sunt, Toadire?

Toader. — Condici de însemnat toi trectorii pin
sat; tabloane de gâte, rae, puî de gin, oue, toatei
Ci c potrocale de recesemin.
's
Susana. — Eleî brbate, leag vorniciea de gard,

!
c eu nu maî am parte de i 'î duc doru. tine,
Toader. — D'apoî eu, nevestuîc drag? Când aî

ti cum me trage inima la csua me, lâng sufleelu
meu ist drgla, c mi'î i grij sg te tot las sin-
gur, Susano.
RT7SALIILE 543
Susana. —De ce, Todirel?

Toader. -
De ce? pentru c eti tineric, mân-
druhc; ai vin' 'ncoacî.
Susana. — (n înpinge n4end) Eaca vorb ? nu
cum-va
mi î i teme
acu ?
Toader. —
Ba, (}m, nu 'r face cruce. Om sunt
! eu, l mî eti drgu, foc.
Susana.
Aa se iresc) ?
Toader.
Aa sg trêsc !
Susana.
C tu meYubescî?
Toader.
C eu te iubesc
Susana.
l, êu, nu glume SCI ?
Toader.
i ^leii, de glumesc !
Susana.
Aa sg trescY?
Toader.
Aa sg Iresc!
644 EUSALIILF
(înpreuD)
Susana. |
Toader.
I
Ah ce dulce foc
1
î
Ah ! ce mare fuc
în suflet simesc !
|
în suflet simesc !
Nu pot sta pe loc, Me topesc pe loc

Aâ se trîêsc !
|
Aa se trSesc !
Toader. (cutând înpregîur) SuSaiîO . . .
Susana. — Ce brbele 'r, ?
Toader. — Nu me'î lsa sg me 'nfrupt c'o scrutare ?
Susana. — Ba te-oîu lsa, Todiric, c doar nu

suntem în post.
Toader. (tergendui buzele) DrguHa HIC . . . când voîesce
s'o serute, într jandarmul).
SCENA IV.
Toader, Susana, Jandarmul (într prin fund, în dreapta).
Jandarmul. Bade Toadire. —

Toader. Tronc —
Ce 'î jndarule ? ! . .
Jandarmul. -- O hârtie de Ia sub-prefectur. Na-

'î-O (es).
Toader. —
Ear o buleandr de hârtie? Mî, mî,
mî ! N'are cap cineva sg'î srute nevasta. S6 videm
ce maî scrie ?
Susana. — Da tu tiî se ceteti, Todiric?

Toader. — Ba cât hcîu. Me duc Li dom nu G-
luc sg 'mi-o tlmceasc.
Susana. — Stî pe loc, c eat'l.
SCENA V.
Toader, Susana, Galuscus (^sâ din casa boiereasc,
cetind o gazet.)
Galuscus. — Admirabili Redaptorul acestui (Jiar
i
BUSALIILE 645
a bine meritat de la Patrie! El ciitic tot, fie bun,

fie reij . . . Admirabil 1
Toader. — Domnule Gâluc.

Galuscus. — Pe
mine me chîemî, Teodore ?
Toader. — Aa,
domnule Galuc te-aî ruga ; . .
Galuscus. — Faci eroare, amice. Eu me numesc

din strbunî Galuscus, nu Gluc. Sunt Roman din
Dacia Transcarpatin i me cobor dintr'un general
Roman ce a inut resbel cu Gaulia pe timpul luî Cezar,
din care motiv el a fost supranumit Galuscus de Se-
natul Romeî. în consecin bine voesce, amice, a nu
me porecli Gluc, maî cu sem nu pot suferi c
gluscele .. nu'mî priesc. .
Toader. —
Fie 'aa, cucoane Gluc.
Galuscus. —
Ear cucoane ? V'am spus la toi aice,
de când me aflu ca profesor în sat, se nu'irî maî
cjiceî cucoane, pentru astcjî nu maî esist boeriî,c
nu maî sunt boerî. pi 'mî frate Galuscus, fiind c
toî Romaniî sunt frai.
Toader. —
''^'^' <5Jice frate, cucoane, d'apoî nu'î
obiceîu de ast-fel pe la noif. Numaî clugrii îî îc fraî.
Galuscus. —
Bine; dac usul nu eart, qli 'mî dom-
nule. Acest cuvent e latin, i ascendiniî rostriî, pre-
cum sciî Teodore, eraii de latin. Strmoul meu, vi
generalul Galuscus, care era ver primare cu Trifonius
Petringelus i cu nu maî pugin celebrul Roman Bos-
tanus Coptus, ce se rudea cu oficiliatul i mult sa-
pientul Cortofilus Cesarus Craescu.« . . ,
Toader, —
Ean las', domnule, cartofele i bostaniî
de-oparte i m'ascult . .
Galuscus — Fie acum c 'î-am dat expliccîunile

;
necesariî, spune, ce voescî.^

Toader. — Te-aî ruga, dac nu 'î-ar fi cu sup-
rare, s^'mî cetetî poronca asta de la sub-prefectur.
646 RUSALIILE
Galuscus. — Al primit ear vr'un ordin?

Toader. Ba nu, — o poronc.
Galuscus. — Cum aî îs ? O poronc Reu ? pro-
nuni, frate; debe se îcî uâ poronc.
Susana. —E trosnit ca leuca, pe legea mei ha.
ha, ha.
Galuscus. — Cine rîde ? o femee ?
Susana. —
Ba nu, domnule, femee. u
Galuscus fzimbînd) Al —
bela Suzan ?.. Doamna
mea, primesce assigurcîunea înaltei mele considera-
cîunî cu care am onoare a fi a domniei voastre de-
votat erb.
Susana. — (mparto Ean auî'I acu, ci c vre sg fie
cerb aeaz
(îîde i se torcend pe prispn).
Toader. — Nu te potrivi, domnule, i cetete'mî

poronc poate c'f grabnic.
;
Galuscus. — Consimt cu plcere ; ad, (îea hâniea i

citesce de o parte) «Sc ordon
vomiculuî din satul Cre-
«mine, ca îndat se scoate toi stenii i sg'i porneasc
«la cratul lemnului necesariu pentru casa de arest ce
«este a s^ dura în acest sat. Orî ce lucru ar avea de
«fcut locuitorii, fie a lor, fie a proprietaruluî, îl
«vor prsi pe loc, pentru ca sg grbeasc cratul
«materiealuluî menionat. Subsemnat Rsvrtescu, sub-
€ prefect», (în pare). Acest ordjn e arbitrar! e mesur u
despotic, u . . . u . . . u idee monstruoss I . . Toc-
mai acum când e timpul de strins pânea de pe câmp,
se o lase ca se putrecêasc, pentru ce ? pentru con-
struirea jneî temniî... O! îneleg; asta provine din
inimiciiunea luî Rsvrtescu. El vrea se me ruineze,
fiind copiniunele noastre politice sunt contrarii. Ce
este de fcut ? (stâ pe gândurî) .
—
.
Toader. Aî cetit hârtiea, cucoane Gluc \
Ce nsbutiî maî cuprinde ?

RUSALIILE 647
GalUSCUS. (în CC idcC (tare) Frate

parte cu veselie) 'O 1 !
Teodore, Subpretectura ca ordon

nici o întâr- fr
ziere se eas tot satul pentru ca se'mî culeag pânea
de pe câmp.
Toader. — Oare ? Dac 'i' aa, cucoane, grete d-ta
cu românii, c eii digeaba m'am cercat s6'i scot aqlT
la lucru boierescului.
Galuscus. —
Unde sunt fraiî Romanî r
Toader. —
Fac cisl colea 'n crâm.
Galuscus. — învit'T se vie aice ca se parlamen
tm înpreun.
Toader. — îndat, cucoane Gluca.: (se duce ia crâm).
Galuscus — (în parte) 'L-oîu luvca CU pc Rsvr-
tescu se scrie vornicului cu litere latine.
(Susana cânt încet)-
Galuscus. —
(o întrerupe) Suzano, bel Suzan . .
Susana. — Aud, domnule Gluc.

Galuscus. —
Ce facî acolo singuric ?
Susana. —
Torc.
Galuscus. —
Torcî ? Felice e fuiorul ce'l atingi
. .
cu degetele i cu buzele! (oftând) Ccî nu sunt eu în

locul luî
Susana. —
Aî vre sg te torc ?
Galuscus. —A 1
Susana. —
Nu se poate.
Galuscus. - De ce?
Susana. —
Eti prea nescrmnat.
Galuscus. —
Ah Suzan.
—
!
Susana. (imitându'i) Ah Gluc. !
Galuscus. —De ce nu vrei se citescî în anim.i

mea ? De ce nu vrei se me capiscî ?
Susana. —
Eu ? ba sS te pite Rusaliile maî bine,
. .
da nu eu.
648 RUSALIILE
SCENA Vf.
Qaluscus, Susana, Toader, eraniî, (eind dm crâm).
Toader. — Venii în coacî ca ve chîam vechilii

moiei'.
eraniî.
Domnul Galuc acum ne chiam-i ;
HaYdei cu toilf, hai, fcir team

SS'T vedem faga cea pricopsit,
S'aucîm vorba'î cea procopsit.
Galuscus — Bine-ai venit, frailor! Ve salut, salve

—
1
eraniî. Bine-am gsit, cucoane.

Galuscus. — Ve invit se'mî pretai toat^ aten-
iunea.
Veveri. — Ce se facem, cucoane.^
Galuscus. — V'am comunicat de demult asupra
sorginteî voastre, suntei RomanT, strnepoi a impe-
ratuluî Traian anticii dominatori a lumeîl este? Aa
eraniî. —O fi, cuccane.
Galuscus. — în consecin, ve indemn, conform
cu ordinul acesta de la sub-prefectur, se alergai la
câmp pentru ca se'mî culegei popuoîul. Dixil
Veveri. —Bucuros am merge, cucoane, dar nu \
ne d mâna.
Galuscus. —i pentru care motiv, frate Veveri?
Veveri. —Ne temem de Rusalii.
Galuscus. — Rusalii sunt Rusalii pe moie ?
! . .
Veveri. —
Sunt, sunt, arde-le focul Maî alalt-
ieri ele o furat boii luî Terinte priscarîu, i chiar
ast noapte le o zrit Gheorghi a SafteT, trierând satu.
Aa 'î Gheorghi?
RUSALIILE b4y
—
Gheorghe. Aa, cumtri Vasili. Era numaY douS
în catrin, i se furia pe sub zplazu cureî boiereti.
Galuscus. — RusalJî Aceasta e un ce
(pe gânduri) !
grav! u u u
. . . .calamitate public Vechii Ro-
. . . . . !
mani ascendiniî notri, pre cât îmî aduc aminte din

istorie, se aprau de dînsele cu chipul întrebuinat de
êul Vulcan când a voit s^ prinde pe Venus cu Apo-
Ion în flagrante delictum, adic cu mreje (tare) Frai-
lor Romanii cunoasceî voî pe Venus i Apolon?
—
Veveri. Ba nu, cucoane. N'o vinit nicî odat
pe-aicî p'in sat.
Galuscus. — Serman popul cum a uitat tradi- 1 . .
ianele antice ..Frailor Romanî

. strmoii notriî 1
prindeau Rusaliile cu nevodul, i apoi le înnecau în-

Ast fel debe se facem i noî. Luaî un
tr'o balta.
nevod i o puc cu voî, i mergei la lucru; ear
dac le vei zri cumva, sveî i poc m'aî îneles ! . . 1
— îneles, cucoane. HaT, mi

Veveria. !
— Haî.
eraniî.
Galuscus. — Dar' cutai bine, frailor Romanî, se
nu lsai popuoiî strujenî? în
Veveri. — Fereasc sfîntu! Haî, frailor Romanî.
eraHil (mergând spre crâm).
Haî ca str moit, cu vitejie,

SS stm la pânda colo 'n câmpie,
C'un nevod mare i cu o puc,
Precum ne 'nva D-nul Gluc.
Susana. — Toadire, cotro apuc fraii Romanî în ?
Toader. — Eî, mîl încotro, încotro? A

a* erani)
colo'î lanu de popuoî?
Veveri. — Mergem sS c^tm nSvodu.
^pe prag)
(eraniî într riînd în crâm).

650 RUSALIILE
GâlUSCUS. (deschide jurnalul i se adâncesce în citire) Cc

Stil ce espreiunî energice
I ce logic invincibile ad- 1 !
mirabil <;Jiar admirabil redaptor Cine 'î subsemnat?

! 1
(caut la sfâritul foaeî) Clcveticî ! îl gâcisem de la început.

«Doue(êcî i patru de ore aii trecut de când
(citesce) ,
«s'a format noul Cabinet, i înc nu vedem innovate

«i aplicate reformele promise de programa silCon-
«chidem dar c
i acest Minister a pus sub salte pro-
«misiunile sele înc o ilusiune perdut
1 Serman Pa- !
trie! infelice Naiune!

Sublim! Eaca ac- etc.» (vorbit)
cente patriotice în trei rendurî cf e tipar numai o

! . .
singur greeal de ortografie. Redaptorul a scris na-

iune în loc de ncîune pecat (citesce) !
Toader. — lâng Susan.

(viind
;
susana)
Susana. — Aud, brbate.

Toader. — Nu ne vede nime acu. eraniî o in-
trat în crâm, d-nu Gluc s'o îngropat în hârtiea
cea mânjit cu cerneal.. Nu me lsa sS m6 'nfrupt .
c'o scrutare?
Susana. —
Bucuros, Todiric. (întinênd obrazul) Na, în-
frupt-te digrab.
1 OaOer. (tergendu'l buzele) rLaCa . . . (când voesce s'o s^tut^
într jindarmul).
SCENA VII.
Galuscus, Toader, Susana, Jandarmul.
Jandarmul. — Bade Toadire.

Toader. —
(superat) Ear mânca'1-ar ! cîoarSle de jn-
dar !
Jandarmul. Bade — Toadire.

Toader. Ce este, — mî hemesîtule ?
BUSALIILE 651
Jandarmul. — Te chTam d nu sub-prefect ca

se'î aduci banii birului.
Toader. —
Ce se'î duc ? n'am putut strînge în- . .
c nimica. De-abîa îerî 'mî o vinit poronca ca s

scot de la steni doue sferturi i banii oseleT, colac
peste pupz! . . N'am ce'î duce.
Susana. — Nu te supera pe bTetu jndar, Todiric,
c el nu'î vinovat sermanu 1
Toader. — Cum nu m'oiu mâniea, dac tot me

s'inghiretel
Susana. — Maî bine du-te de te tlmcete cu
sub-prefectu.
Toader. — Fie. me duc ; dar vin îndat înderet
ca se nu remân toat <îulica ne'nfruptat . . .
Susana. — Ha, ha, ha, c pozna mat etî, br-

bate ! (Toad-r es, alergând înpreun cu jandarmul).
SCENA VITI.
Galuscus, Susana i mat pe tirm Toader.
Galuscus. (tresrind) Cinc —

ride ? Ear Suzana } . .
Ce bel e ce pudoare în faga eî

! . . . . . Suzano, nu te
duce înc, c am se'î spun un ce misterios.
Susana. — Ce lucr'j s6 fie oare }
Galuscus. — Ascult.
Susana, e^tibel, estt chiar florelinte,

'a tale belee mS scoate din minte !
Elt i chipu'î treptat se belesce,

belS !
i anima 'mî, belo, amând veste<êsce !
Te am cu ptune, le am cu ardoare
'amoarea'mt vibreaz lâng'a ta pudoare,
Te am, i de-acuma vieaa mea toat
Va a pentru tine oficiolat !
652 RUSALIILE
Susana. — Nu te 'neleg, domnule, ce vrei sS'mî

spui . . . Tot (îcî ca m'aî ... tot pomeneti de pune,
de florî de de moare, de putoare ... Ce limb
linte,
gretî, c par'c
se bat calicii în gura d tale.
Galuscus. —
Ah nu m'aî cumprins ? !
Susana. —
Nicî te am prins, nici te-am îneles, c
doar n'am înveat ttarete.
Galuscus. —
Cum.^ Susana, n'aî priceput deja c
un incendiu volcanic arde în anima mea ?
Susana. (în —
parte) Ateapt, mangositule pse- ! . .
rete vrei? (tare) Stivini, ivini, cvnfî, cvene, stivini,

nevene, buvunu, nuvunu?
Galuscus —
(cu mirare) Buvunu, nuvunu } Ce jerge
acesta ? în van îmî tortur inteligina ca se caspisc bu-
vunu, nuvunu. Aceste sclmcTunî nu aparen idiomu-
lui ncîuneî noastre. în consecin me gsesc în pu-
scîune a nu le putea da o înterpretcîune raionale.
Susana. (tn parte) —
N'o îneles ? Se'î vorbesc în . .
limba luî. (tare) Bacîune, tcîune, tecîune, perciune,

dalciune, nic'i'une, cucîune, naîcîune, minciune, te-
cîune Aî
. . . priceput acum ?
Galuscus. — (cu muicmire) Acu tiiai vlî dc-acas,
dar n'am priceput nicî acum bine de tot, ccî vor-
bescî prea iute.
Susana. — Ha, ha, ha, greii aî maî fost de capi .
Ean ascult, domnule Gluc, dac vrei s vorbetî

românete ca se te îneleage Româniî, bine ear' de ;
nu, du-te omule de undc-aî vinit, c nu i se trec

braoavele pe la noî.
Galuscus. —
Eî apoî, Susano, de vreme ce me
condamni se'î vorbesc în limba vulgar a prinilor
meî, îî spun curat, pe leah, c'mî etî drgu i
c m^ usuc de dorul teu.
Susana. —(în pane) Eaca, eaca! s'o aprins tcîunele.
RUgALIÎLfi 653
(Toader se arat în fund).
Toader. — Oare ce pune

în parte la cale Susana
cu d-nu Gluc ?
Galuscus. — Susanj, respunde'mî i tu pe leah,

vrei sS daîte dragoste cu mine?
în
Toader. — Aucji Gluca
(în pane) dracului ?
Susana. — (în pane) Imî vine s6 'î-o gîoc bun strop-
ituluî.
Galuscus. —
De primeti, aî dat peste noroc . . .
Nu'î pomenesc de onoarea ce ar fi pentru tine ca se fiî

în relcîune cu un om învat cum sunt eu... Eti fe-
mee priceput 'o înelegi dar apoi, gândesce, Su-
;
sano, cpuscîunea mea de plenipotinte mS face destul

de potinte, ca se fiu de mare folos seu de mare pa-
gub prostului cel de Toader, brbatul teu . .
Toader. — (în parte, furios) Prost 1 , . ghidi, sparge cas !
Galuscus. — La ce te hotrti, Susnic?.

Res- .
punde fr
sfiealâ, nici ruine, draga mea, ccî pudoa-
rea nu 'î inimic amoareî.
Susana. —
Apoî d, domnule tiîi eu ce se fac ? . . .
Galuscus. — SS 'nve
te eu. Când a înnopta, oiii
gsi o treab luî Toader ca se'l deportez, i 'n lipsa
luî, oîu veni pe furi la tine. Vrei?
Toader. —
m pane) O! îmî vine sS'l toropesc.
Galuscus. —
Se vin pe furi, Susano ? Sclam,
drag, sclam c vrei se vin, Nu-î etufa simicîunea.
Susana. Dar dac te-a vide cineva?
-
Galuscus. — Asta'î considercîune gravu ! .
Cum facem dar?

se
Susana. —
tiî una ? Atept se vie sor-mea maî
într'amurgu. îmbrac-te 'n haîne femeeti, i dac te-
a i zri cineva, a crede 'î Ileana. c
Galuscus. —
Perfect sublim Susano, am sS me
! 1
prefac în <Jin, în Venus.

654 RUSALnLE
TOader. (înparte) Aa Ve'l tOCmala? tvineînscen)

Domnule Gluc . .
Galuscus. (tresrind) —
Ha ? Toader Ce voescî . . 1 . .
amice ?
Toader. — Ce vreu ? . . Vreu sS'î spun verde 'n

ochi ...
—
Susana. Stpânete'î gura, To-
(încet lui Toader)
diric.
Galuscus. — Atept, vornice, se'mî spui verde 'n
ochi .Ce . ?
Susana. — Tacf, brbate.

(picând pe Toader)
Toader. — C.. c te-ateapt sub prefectu. .
Galuscus. — O cam sfecHsem

(în Mc
parte) 1 (tare)
ateapt d-nul Rsvrtescu? Bine, mg duc s6'l gsesc.

Susano, nu uita ce te-am rugat ... Adio, salve! iîes
prin fund).
SCENA ÎX
Toader, Susana.
Toader. — Dar de aste 'mî-aî Susana fost, Iele ?
Susana. ~ De care, bdica ?
Toader. — Vreî s'mî puî dup urechi cu florî

sfrijîtu de Ghic?
cel
Susana. — Cum aî brbaele?
(rtênd) aflat o,
Toader. — 'ânc n^\, muîere neruinat!.. Rî(^î,
i o s^ptSmân de când team luat
nu'î nici (începe a 1
plânge) Ce pecate-am avut se mS 'nsor 1. De unde .
eram om teafer, s'agîung batgTocura satului Aleî, 1 . .
Susano, 'mî aî fi pus capu 'n foc tu nu eti ca c

altele.
Susana. —
Nu fiî copil, omule. Ce, Doamne ear-
t-me! te scânceti numai pentru-a tata?
RUSALIILE 655
Toader.— Au^f, atâta Da ce'mi

(bodndu-se) ?. . tre
buîe maî mult ?
Susana. — Linitete-te, drag, c'o numai o fost

glum.
Toader. — Glum? învei chîar tu pe Galuc se'l
ca se se 'nbrace femeete, pentru ca eviela tine!..
Susana — Dac, doar n'am orbu ginilor, ca se
me 'ndrgesc de-un oidan ca dînsu. Am vrut nu-
mai se'mî bat gîoc de el.
Toader. — Ean las' ;
par' c n'am vecût eu, n'am
auît eii . .
Susana. —
Nu crede ce vecji cu ochiî, brbate ;
crede ce'î spun eu.
Brbate, brbate,
Nu crede ce ve<;lT,
închide'Y tu ochii
'orbesce mS cre<^î,
De-au^î vorbe rele
Tu, surd sS te faci.
Astup't urechea
Te culc, i tacY.
Toader. — Se tac, se tac când tiu c vechilu

umbl dup tine ca lupu dup oaie.
Susana. —
^Lasî'l sg umble, i dac eti om, ie '1
la hituit când s'o primbla noaptea pin sat.
Toader. —
Eaca bine (Jicî, nevast, (ridc) Ha, ha,
I
ha, c mare priceput eti!

Susana. Veî. —
i tu mg credeai o rS. . .
Toader. — Eart-me, Susana drag, de-acum c

me gîur se fiu orb i surd. Me erî, puîculi ?
Susana. — Te ert, brbele.
Toader. —i . . . îmî daî voie sg mg 'nfrupt c'un
sgrutat ?
656 RUSALIILE
Susana. — Ba i cu doue, Todiric.

Toader. Ginua badeî. (când volesce s'o senuc, îmi jan-
darmul).
SCENA X.
Toader, Susana, Jandarmul.
Jandarmul. — Bade Toadire ?
Toader. — (furios) Bat^'l perdalnicu de jndar ! .
par' c'o face-într'adins.

Jandarmul. — Bade Toadire.
Toader. — Ce este, mî?
Jandarmul. —
O poroncit sub-prefectu s'adunî
toi stenii aici în piag, c are se Ie greasc (ea).
D
!
Toader. —
Bine. (Su.aneî) digrab, Susano, pen'
ce nu maî vine cineva, (voîesce s'o serutc).
Jandarmul. — Bade Toadire, alearg

(întorcenduse)
iute, c
eaca vine sub-prefectu. (es).
Toader. —
OfI mg duc, vSd c
n'oîu s6 am c
parte acjî de înfruptat. (într m crâma).
Susana. —
singur) Bîetu ToadirI mare fric 'î-o
fost de otie I B*ine c'o tiu. (într în cas).
SCENA XT.
GalUSCUS, RSVrteSCU 'intr prin fund certându SC .
Galuscus. — Ba plti. n'oîii

Rsvrtescu. — Ba'î plti.
Galuscus. — Ba n'oîu plti, domnule sub- prefect,
c ar fi o vecscîune intolerabila.
RUSALIILE 657
Rsvrtescu. — Domnule, îe'î masurile cum vor-

beti 1 Cum îndreznetî a numi vecsaiune, dup
. .
limba d-tale, o lege votat de Camer D-ta care ? . .
ceteti toat îua trebute se fiî negreit in-

gazete,
format, c
toi proprietarii au se plteasc Statului
câte 5 la sut din venitul lor; prin urmare înproti-
virea d-tale o considerez ca o oposiie Guvernului.
Galuscus. —
Ba, mg eart, nu fac opusacîune
îns eu nu 's proprietarul acestei moii; sunt numai
vechil, dup limbajul d-tale, i legea specific clar, c
proprietarul debue se plteasc contribuciunea fon-
cjar. în consecin, salve
Rsvrtescu. ? — Aa
te înpotrivetî poroncilor . .
mele?
Galuscus, — Nici nu vreu se te bag seam. în
Rsvrtescu. — Nu se vede c nu tii cine ? . .
sunt, i ce pot eîi ? .
Galuscus. — D-ta etî domnul Rsvrtescu? . .

;
atâta tot i lada pod. 'n

Rsvrtescu. — Sunt sub-prefect, domnul meii ! .
adic a 57-ea parte din Guvern 1
Sunt sub-prefect de un ocol,

i 'n eara mea joc mare rol I
Eu cercetez, eu hotKresc,
Judec, condamn i înplinesc.
De mine tot se tem aici,
Câ 's mare peste ceY maî micY.
Sunt sub-prefect, sunt sub-prefect,
'aict produc grozav efect I
Prefectul meîi nev^ût, st

De inutat necunoscut.
El în ora ede pe loc,
Vara 'n grdinY, learna la foc.
Dar, criul eîi tot mS revnesc, !
i ca de-un drac tot se feresc,

Cît's sub-prefect de un ocol,
'în eara mea joc mare roii
67417. II. 42
658 EUSALIILE
Galuscus. — (în parie) Infelicc ear

Rsvrtescu. —domnule ? prin ur-
M'aî au(ît, . .
mare îî poroncesc, în numele Conveniei, se te su-

pui îndat Ia plata contribuieT, cci la d'inprotiv, te
voîia înplini cu ecsecuie.
Galuscus. — (spriet) Cu ecsecucîune?
Rsvrtescu! — Dar îî trântesc jandarmi ; în
cas, aa în cât se nu liber nici se dormi. fiî
Galuscus. — Ce-aud? ma asta 'î u...u...u

inquisicîune 1
Rsvrtescu. — Nici se mnânci.

Galuscus. — Etî un Neron
(furios) 1
Rsvrtescu. — Nicî se eî din cas.

Galuscus. — Etî un Caligul
(esasperat) I . . Vrei StS
'mî ataci libertatea individuale?

Rsvrtescu. — Pltete.
Galuscus.— SS 'mî domiciliul violezi ?
Rsvrtescu. — Pltete.
Galuscus. — Etî un Caracal Me duc se 'î 1 . .
aduc banii, dar se tii c'am se dau peticîune Minis-

teriuluî.
Rsvrtescu. — Pltete, i d peticîune chîar
draculuî.
Galuscus. (intr în casa boiereasc, st igând) O! abomin-
cîune ! violcîune 1 ecsecrcîune 1
Rsvrtescu. — (singur) Strig tu la crcîunî cât

'i-a inea gura, pedantule, c nu te slbesc.
SCENA XII.
Rsvrtescu, Toader, eraniî (eind dincrâmi);
mai pe urm Galuscus.

Toader. — Da haîde, mî, a(î c'ateapt sub pre-
fectu.
RUSALIILE 659
Veveri. — Eaca venim, venim ; maî încet vor-

nice, cnu dau Ttariî.
Rsvrtescu. Ha, ha —
Eaca i stenii am se I ;
'îdsclesc, dup cum am cetit în gazet, (tare) Oa-

meni bunî!..v'aî adunat cu toii?
Veveri. — Ne-am strîns, cucoane ; am lsat lu-
cru 'am alergat la chTemarea vornicului.
Rsvrtescu. — Bine . . . Vornice 1
— Aud, cucoane.
Toader.
Rsvrtescu. — Aî mar ceva din banii strîns bi-
rului ?
Toader. — Te mirî ce i maî nimica, vorba ceea,

c oamenii pmentuluî.
îs lipii
Veveri. — Aa, aa, sracii de noî p- 1 . . lipii
mentuluî !
Rsvrtescu. — Per veche, badeo, per veche. .
Vornice, sS te pornetî acu 'ndat cu baniî câi aî

adunat i se 'î ducî la smiie.
Toader. îra— cucoane, nu s'ar putea se
! lsm
pe mânî ?
Rsvrtescu. — Nu . . . haî, pornit-aî?

Toader. — Pornit, pornit ; numaî se cjic dou^ vorbe
neveStiî. (se duce la casa luî) SuSaUO.
SUSana. (pe pragul ueî) Aud, brbate, (vorbesc încet).
Rsvrtescu. — (zrind pe susana) Eaca m ! da fru-

muic vorniceasa are vornicul idee am avut 1 . . Bun
se '1 espeduesc.
Susana. —
(încet) i, ^gti, ear te ducî, Toadire?
Toader. —
(încet) MS duc p^n' în capetu satuluî i
me 'ntorc îndSrSt pe dup arin.

Rsvrtescu. — Da nu te-aî maî dus aî ?
Toader. —
Eaca me duc Ard'o focu . . . vornicie ! .
Rgmâî sntoas, nevast, (es prin stânga).

Susana. —
Mergî cu bine, bSrbate. (se închide în cas).
660 BUSAUILE
Rsvrtescu. — pane) îî frumuic coz.

(în
Veveri. — Cucoane, vornicu ne-o spus c aî se

ne gretî câte ceva.
Rsvrtescu. — Dar.
Veveri. — (ctre eranî) Tâcei*, mî
GâlUSCUS. (artându-se la porti cu o pung tii mân) Cc
are sS le spuîe ?
Rsvrtescu. —
Oameni bunî v'am adunat pen- !
tru ca se vS spun vorbe mari i late, cum n'aî maî

au(ît de când trii. Eu v^ sunt prietin, frate, tat ! .
vS vreu binele, i dar ve întreb Cum aî pitrecut :
pen' în îua de astcjî ? bine, orî reu ? . . .
Veveri. — Apoî d,
.
cucoane. . . cum o dat târgu

i norocu, vorba ceea.
Rsvrtescu. — Reti 1 . . Aî fost lipsii de toate,
i de libertate, i de egalitate, i de fraternitate, i
de legalitate, i de inviolabilitate . . .i de (scoate un jur-
. . .
nal din buzunar).
Galuscus. — (în parte) Cc

CC îce ? ^licc ? . .
Veveri. — Oa eranî) acele toate

Ce-or fi, mî, .^
Rsvrtescu. — (citind jumaiui) «i de drepturi cet-
eneti, i de drepturî comunale, i de drepturî mu-

nicipale, i de drepturî civile, i de drepturî politice,
i de sufragiul universah.
Veveri. — auî oheorghe) Ce 'î sufragiu cela, m,
Gheorghi ?
Gheorghe. — Sofragid, cumtri, ca la boîerî.

Rsvrtescu. — «Dar (citind) în fine, a unsprecje-
cea or a sunat pentru voîl Cel proletar va scpa
de proletariat cel mic se va face mare, i vice versa,
!
cel mare se va face mic, cel slab va fi putine, i

cel putine neputine».
Galuscus. —
(în parte) Propag anarchiea, nebunul!
Rsvrtescu. — (citind) «De-acum fie care locuitor
RUSALULE 661
debue a fi proprietar de patru flci de pmcnt, cci

acel pment e a luî Dumnecjeu, i precum glasul po-
Dumnezeu, asemenea pmen-
porului este glasul luî
tul luî Dumne(êu estepmentul poporuluî.» (vorbit) Ve
vine la socoteal aa, oamenî bunî ?
Veveria. —
Cum, cucoane?
Rsvrtescu. —
Se aveî fie care partea voastr,
câte 4 flcî, i se nu maî facei boieresc ?
Veveri. —
Ne-ar vini, cucoane dar se 'mî daî ;
voîe a face o întrebare, dac nu "î-a fi cu bnat,

Rsvrtescu. — Grete, mo Veveri, c d-ta
eti om priceput.
Veveri. — Patru flcî de pment sunt bune acu
de-o cam dat ; dar maî târ(îu, când ne o crete co-
piii, li s'a da oare i lor câte patru flcî }
Rsvrtescu. — Ba nu, mo Veveri; copiiî vor

înpri frete locul printesc, c aa 'î cu dreptul.
Veveri. — Care vra sS dac' a cjic^, avea patru
însurei, s^ vie parte numaî câte-o
le falce ?
Rsvrtescu. — Mî, protilor, voî nn înelegei

toate avantajele unei asemine reforme.
Veveri. — (M Ce acea oheorghe) -a fi reform,
Gheorghi ?
Gheorghe. — Ce se fie, cumtri ? Reform, adic

form re.
Rsvrtescu. — (citind) «Acele avantage sunt i'" :
c ve facei ceteni liberi; al 2-'*^% c

v^ faceî li-
beri cetenî; al 3-^^% c fiind liberî cctaenî, o sg do-
bendii demnitatea de ceteni liberî; se agîungeî a
fi i voî o Naie.»
Galuscus. — (tn parte) Au(jî Naie \ . . <}[ Ncîune,
ignorantule
Rsvrtescu. — O naie mare, cultivat, florisant.
Galuscus. — (In parte) Florclintc, nu florisant . .
662 RUSALIILE
Rsvrtescu. — Se aveî i voî coli i comune,

i temniî în sate, ca toate naiile civilisate. De aceea
ve poroncesc acum se lsai ori ce lucru a câmpului
balt, i sS ve ducei ca se crai lemn de durat o
temni aici. Suntei liberi, btaîea este ridicat prin ;
urmare aveî nevoie de-o cas de arest.

Veveria. —
Temni la noî ? doar nu suntem . .
scpai din Ocn I
Rsvrtescu. — Aa i sS maî crai lemn pen-

;
tru cldirea unei case comunale pentru toate sa-; c

tele au se fi organisate în comune.
Veveri. — (lui oheorghe) Ce sS fie comuna ceea,
Gheorghi ?
Gheorghe. — Adic, cum una cum alta ; tot ca

una fata me.
Rsvrtescu. -— i
se maî craî lemne pentru
duratul uneî coli stetî, în care copiii votri s6 în-
vee carte, ca se se fac învai. Bune 's toate a-
ceste, oamenî bunî ?
Veveri. — Bune, cucoane. Numaî cât, toate

odat... ne vine cam n'avem mijloace, suntem
greii;
sracî, i de-a fi s^ lsm pânea pe câmp, poate,
Doamne ferete sS putre<;Jasc i cu ce ne-om hrni
1 !
la îearn ?
Rsvrtescu. Eaca leneiî —
Haî, nu maî lun- 1 . .
gii vorba i ve porniî acu 'ndat la lemne.

Veveri. — D'apoî, cucoane, îî pScat sS ne per-
dem tot lucru anului.
Rsvrtescu. — mî
badeo, nu w^ facei se
Eî,
'mî întorc cojocul de i suntei oamenî
pe dos, c
liberî, v'oîti face acum s'alergaî îepurete.
—
Veveri. (pe gândun) Srmanii de noî ci vreu 1 . . c
s6 ne face bine 1 ,
Rsvrtescu. Pornit-aî a^î ? —

RUSALIILE 663
Veveri. — Ne ducem, ne ducem, c doar sun-

tem oaminî liberi, cum cjicî d-ta. Haî, mî.
eranii. (Haî. es prin fund, în stânga).
Rsvrtescu. — (cu aer de triumf) Aa sS face educa-

iunea popululuî !
GalUSCUS. (viind în faga luî Rsvrtescu) Domnule, am

ascultat toate abercîunile debitat frailor
câte le-aî
Românî, i fac aici declrcîune eti un perturba- c
tor Dumne-ta nu urmezi instrucciunelor Guvernului ...
1
urmezî inspiraciuneî unor utopiti, carii te port de

nas ca pe-un ntru Me duc se espedez o
. . . depe
telegrafic la d-nul Ministru, ca sS te demasc ca pe
un oficiolat incapace i fatal.
Rsvrtescu. — Aî adus banii contribuiei ?
Galuscus. — Las' c 'i oîii da eu contribuciune.
Etî pentru nacîune

O perturbcYune,
Abomincîune,
i ecsecrctune,
Om far' de rScîune,
Plin de-abercYune,
DucY la perdicYune
Pe bYata ncYune.
(într furios în casa luî).
Rsvrtescu.
Cîune, ctune, cYune,
Du-te 'n nâîbcTune 1
Ett o scpctune
£)in BalamucYune.
664 RUSALIILE
SCENA XIII.
Rsvrâtescu, Susana mat pe ; urm Catrina

i Safta.
Rsvrtescu. — Ha, ha, ha, bate'l dracu c'un t-
ciune, c
pozna îîl
Susana. —
Oare unde 'î cloca cu puiî ? (cautâ pe -n-
pregYurul Puiî mamiî, puî, pUÎ, pUÎ.

cascî)
Rsvrtescu. Eaca vorniceasa cea frumoas.—

Se'mî cerc norocul în privirea înaintireî neamului.
Susana. —
(vUnd în scen) Nu'î gsesc. Puiî mamiî,
puî, puî, puî . .
Rsvrtescu. — (înaintând) Me chîemî, drgu ? Ea-

t-mg's.
Susana. — Eu, te chîem pe d-ta?
Rsvrtescu. — Nu strigî de-un ceas, puî, puî ?
Am crecjut c me chîemî pe mine, 'am alergat numaî

într'o fug.
Susana. —
Eaca nu'mî spuî etî glume ?
1 c .
Dac te-aî chîema pe d-t, n'aî striga puî, puî, puî

aî îce na malac, na, ne, ne, ne.
:
—
Rsvrtescu. M'aî pâcâlit, leli dar vorba ceea ;
Pâcâlire de leli, cere plat o guri (caut s'o srute).

Susana. — (respingendu'i) Da cat-î de drum, omule;
doar nu'î ara 'n jac.
Rsvrtescu. — ara nu'î de jac, dar, tu 'mî etî
pe plac, pre legea me 1 . .
Susana. — 'î-oîu fi, d'apoî tiî povestea luî Ivan :
Mî Ivane, drgî i's fetele ? Dragî. —Dar tu lor? — —

i ele mie .
Rsvrtescu. — N'au^î,
.
leli ?
— Aud, bdi.
Susana.
Rsvrtescu. — Cum te chîam ?
RUSALIILE 665
Susana. — Susana, se erî.

Rsvrtescu. — Susano, tii una?
Susana. — Ba doue. nicî
Rsvrtescu. — îmî vine se me prind argat la voi.
Susana. — Pentru ce ?
Rsvrtescu. — Pentru vorba ceea De cât a br- :
batuluî, maî bine-a argatului.

(Catrina i o alt eranc vin la fântân i asculi).
Susana. — (în parte) Umbl 'aista dup colaci cal(;jî.
îmî vine se 'î-o gîoc i luî.

Rsvrtescu. — Aud ? cum . . aî îs, leli ?
Susana.— Am îs aa, c de înpinge p^cate-ar

tu sg argatu meu, te-aî pune se pati gâtele.
fiî
Rsvrtescu. — Dar hrni bine m'aî' ?
Susana. — Tea hrni cu rbdri prjite.

Rsvrtescu. — i cu alivencî Care vra se ? . . (^Jice,
tocmala 'î sferit. întru chiar acu 'ndat în argie.

(voicice s între în cas).
Susana. — Ho, ar c te-or videa oaminiî i 1 . .
m'or face de vorb 'n sat.

Rsvrtescu. — Bine înc n'o înnoptat de Îci ;
tot. Dar maî leli, sS vin?

târcîu,
Susana. — Apoî d...tiîi ed? Dac'a br- vini

batu-meii ?
Catrina. — (ctr eranc) Eleî Au^î, Safto? !
Rsvrtescu. — Brbatul tû N'aî o grij, ? nicî

c 'l-am trimes târg, la
Susana. — SSrmanu Toadir !
Rsvrtescu. — Nu'l maî cina, drgu, c un

mojic ca dînsul de atâta bun. 'I
Susana. — Las' c tea mojici

an man-
parte) el,
gosîtule.
Rsvrtescu. — Eî. Susano, ce îcî? SS vie b- . .
dia 1 . . se 'î aducC bdia iraguri de mrgele?

bbb RUSALIILE
Susana. —
Ad, c ved eu, pecatele mele, c nu
pot scpa de d ta... dar cum s6 facem ca se nu te
zreasc nime?
Rsvrâtescu. — Cum ?
Susana. — tiî una } . . Atept pe sor-mea în ast

noapte. înbrac-te femeete i vin, de te o întelni cine-
va, a crede c
'î Ileana.
Rsvrâtescu. — Minunat idee ! . . Asâ-î chiar mg

duc se 'mî pun catrin . . . Ha, hy, ha ! . . oîu se par
c 's Ileana Cosinzana.
Susana. — Cu musteî? ha, ha, ha . . !
Rsvrâtescu. — MS duc ca ventu, i me 'ntorc

ca gându.
MS duc ca ventul, drag SusanS,

i vin îa haine de MoldovencY.
Tu 'mî pregStesce ceva de hran
i mS ateapt cu alivenci.
Susana.
Dute ca gândul, te fa crancS,
i te întoarce vesel, gigât,
C 'î gsi gata o alivanc . . .
(în parte) Care 't va merge cam greii pe gât.
(Rsvr&tescu es alergând prin fund, în dreapta).
Susana. —
Ha, ha, ha. Atunci s'agîungî tu, sfrijî-
tule, când îî mânca alivenci de la mine Oîu sS am . . .
ce rîde acu, numaî de-ar sosi Toadir maî curend . .
Da unde, Doamne eart-mg, s'o verît cloca cu puii ? .
Puii mamiî, puî, pUÎ (tntr fn cas).

. . .
Catrina. —
Aî aucjlit, Safto, aa pozn i minu-
ne ?.. Susana s'o dat în dragoste cu privighitorîu 1 .
Haî, fa, f S dm
de tire nevestelor din sat. (es a mândou«
în stânga).
RUSALIILE 667
SCENA XIV.
Crânil (viind din fund i aducead un nevod)
Veveri. — Eaca nevodu luî Costantin Pescarîu.

Vinit încoacî, punem Ia pând
mî, st ne . .
Gheorghe. —
Da nu mergem la lemne, cumtri r
—
Veveri. Mari, cat'îde treab, Gheorghi.Dac'a
fi se ne potrivim noî la câte ne 'nir ceî gulerav,
om cpchiea de tot . . . Haî noî se ne catm de nevoi.
Gheorghe. — Vasile, mî frate, d'apoî ci c'î pen-
tru binele nostru . . .
Veveri. — Se poate, cumtri îns vina noastr

;
'i dac nu 'î pricepem ? . . Eî ne griesc într'o limb

strin, par' c
noî am fi pricopsii ca dîniî. .Ce-aî .
(Jice Gheorghi, dac te-aî povui în limba nem-

tu,
asc ? aî csca gura ?
. . i noî cu ceî ce . . Aa pim
cjic c
ne vreau binele.
Gheorghe. —
Orî cum se fie, nu te gîuca cu dracu.
îî privi ghitor mî,
îî sub-prefect d-nu Rsvrtescu 1 . .
are putere, frate.

Veveri. Las', cumtri, — de-al de Rsvrtes- c
cu se schimb pe toate lunele. Ca mânî a vini altu
.i ne-a îce alte povetî . . . Haî la pând, doar om
pune mâna pe Rusalii.
Gheorghe. — Unde sS ne punem la pând, mo
Veveri ?
Veveri. —
Cole 'n crâm. Rusaliile se prinibl
noaptea prin sat cum le-om zri, amandea pe ele.
;
Gheorghe. —
Dar dac' or da ele busta la noî ?
Veveri. —
Le-om înha cu ngvodu ista. Haf,
mî, c'o început a înnopta.
Xeranii. Haî. (într cu toii in crâma i se pun de pând la
fereast).
(începe a înnopta).
RUSALIILE
SCENA XV.
TOâdCr (viind pe furi din stânga)
O m^ vede nime ? .. Acas, Toadire.

înnoptat ... nu
M'aoi dus ptt' la calca 'ntoars, 'am fcut
(vine spre cas)
hîsa pe dup gardu jitrieî. (ia u) Susano, dischide
c 'î-o venit brbelu. Eatme's. (întrând în cas) Las-me
seme 'nfrupt c'o scrutare, c de 'î mult de când pos-
tesc, (închide ua dup el. Se aude în întru un serutat gros i riscte).
SCENA XVI.
Catrina i eranCele (viind din stânga i opnndu se
lâng fântân).
Au<ît-aTf pozna 1
S'o ve^Y, sS n'o cre^l^;

Vorniceasa noastr,
Calc 'n strchinî ver^t
Hatde sS ne punem
Colea la pândit,
C'aa pozna mare
Nu s'a pomenit !
(Se ascunde p'intre copacii de prin pregîurul fontânei).
SCENA XVII.
GalUSCUS (îmbrcat ca o eranc, es din cas boYereasc).
Am espedat depea domnului Ministru ; m'am costu-

mat, 'acum sbor la amoare 1 . . Dar de ce oare palpit
anima mea cu-atâta sfora ? . . genunchiî mi se tae în
RUSALIILE 669
cât n'am forg ca se me locomot. (îi freac gcnunchiî) Ce

emocîune inspir pîunea ! ,
SCENA XVIII.
eranii (cind din crâm stau pe prag). Toadcr l Susdna

(la fereasta caseî lor).
Veveri. — Eaca una din Rusalii, mSî ;

gtii
nevodu.
Susana. — Toadire ean privete ce ; bine 'î ede
catrina ! . . Ha, ha, ha.
Galuscus. —O amoare amoare
1 l ! fi'mî propice ! .
O ! Galuscus ; invoac pe strmoul teu, i curagîu,

amice ! . .
SCENA XIX.
Cei de^nainte, RSVrteSCU (înbrcat ca o eranc, vine din
fund, prin dreapta).
RSVrteSCU. âlungat de câni ce hmîesc) TîO, hait 1
ib, tîo Era se me mnânce haitele dracului. {ve4end

. . .
pe Galuscus) Cc vcd ? O ncvast ? A fi Susana.
Galuscus. —
(zrind pe Rsvrtescu) Eaca Susana Ah ! 1
îmî vine sburdcîune.

—
Veveri Ainei-ve, mî, eat-le's amendoug c
Rusaliile. (eraniî pregtesc nevodul).
Rsvrtescu. — (apropiinduse^ Pst . . .
Galuscus — Pst.
Rsvrtescu — Ea 'îl
Galuscus. — Ahl
(Rsvrtescu i Galuscut se rped i se înbrieaz).
Rsvrtescu. — Drag vorniceasa I

670 RUSALIILE
Galuscus. — Car Susan ! (se semt).

Rsvrâtescu. — (în Are barb
pane)
—
Galuscus. (în parte) Arc musteî 1
1
Veveri. — Acu 'î vremea sS ne-apropiem pe furi.
(eraniX se apropie cu nevodul gata).
Rsvrâtescu. (strlngend tare pe Galuscus în brape) Cine

eti ? spune, c te sfrâm
Galuscus. — (schimbându-î glasul) Rusalic ! dar tu ?
Rsvrtescu. — i eu.
Galuscus i Rsvrtescu. — (sprieî) Rusaliei ..
pîeî drace 1 (voiesc se fug).
Veveri. — Odat, copiî 1 . . acu, sS nu ne scape.
(eraniî arunc nSvoduI peste Galuscus i Rsvrtescu).
Susana i Toader. Ha, ha, ha, ha — 1
Galuscus i Rsvrtescu. Ce 'î asta — ?
Veveri. — Strîngeî bine nvodu, c'am prins

Rusaliile.
eraniî (înpletîcind nevoaul).
Le-a prins, le-am prins, le-am prins !
HaTdet ca se le dm,
în foc, în foc nestins.
S6u se le înnec^m.
Galuscus i Rsvrtescu. — (sbtându-se) Agîutor

agîutor
Veveri. — De geaba ve sbateV, Rusalii pocite
ce suntei, c'aî ccût pe mâna mouluî. Unflai-le pe
sus, copiî, i hutîulîuc în fontân.
(eraniî voîesc se 'î rîdice).
Galuscus i Rsvrtescu. — Agîutor! agîutor!
J
RUSALIILE 671
SCENA XX.
Ceî denainte, Jandarmul, Toader, Susana.
(Jandarmul aduce un fanar).
Jandarmul. Unde —
.sub-prefectu ? 'i
Veveria. —
Da ce este?
Jandarmul. —
O depe de la telegraf.
Rsvrtescu — Depe de laî? la ad'o 'ncoacî.
Jandarmul. — Ce 'mî v^ûr ochir l Sub-prefectu
în nevod?
Veveri. — Vaî de mine 1 Sub-prefectu era ?. . Am
pit- o !
Jandarmul —
Ba n'aî pit nimica, c domnu
Rsvrtescu dat afar din slujb.
îî
Rsvrtescu. Eu ? (deschide depea i remâne încremenit)
O ce nedreptate
I !
Galuscus. — Destituat ? bravo Depea . . 1 mea a

avut aciune.
Veveri. — Eaca ? . . Da aistalalt cine 'i' ? . . Cuconu
Gluc ? mare minune 1 . Da bine, cum de
. ve gsii
amândoi catrine ?în
Susana. — S
ve spun eu, oaminî buni. Dumnealor
o vrut se ve vindece de spaima Rusaliilor.
Toi. —A !
Rsvrtescu. — Ghidi, îrat 1
Galuscus — Am pit-o ca Apolon cu Venus. Eii

sunt Apolon asta 'mî d consolcîune.
—
:
Toader. Dac'î aa povestea, haf, Români, sS

ne veselim, c'am scpat de Rusalii.
Toi —
(veseiî) Haide, haide.
eraniî.
Vivat, vivat, minunat,
De Kusalit am scSpat I
672 BUSALIILE
Toader.
Ard'o focul vornicie 1
De când e Constituie,
N'am parte de însurat . .
ChYar Rusalii m'au unflat 1
eranii.
De Rusaliî am scpat 1
Veveri.
De când e Prefectur
Noî, sermaniî casc-gurâ
CâmpiY, leii, am apucat .
ChYar Rusaliî ne-ati unflat 1
eranii.
De RusaliY am scpat I
RSVrteSCU (artând pe Galuscuj).
De când eara, din pScate,

Are capele 'nvSate,
Biat limb s'a svântat , . .
Chtar RusaliY neaii unflat I
eranii.
Vivat, vivat, minunat.
De RusaliY am scpat I
GalUSCUS (aritind p« Risvrtescu)
De când cu liberalismul
i Convenionalismul
Multe capete-au secat . .
ChYar RusaliY leaii unflat!

BUSALIILE 673
eraniî.
Vivat, vivat, minunat
De Rusaliî am scnpat !
Susana.
N'aiK^t asta(^lf de cât forme;
Toi cer forme i reforme.
Eu nu cer nimic i tac
Dar cer numaî se vS plac.
eraniî.
De Rusalii am scpat
(Cortina cade).
r4i7 n.
43
flQnCMI FLUTUR
PERSOANE;
Agachi Flutur, holteiu de 50 de anY.
GhiJi Cocodan, nepotul efi.

Bombeanu, ofiger de artilerie,
Moisescu, factor evreu i advocat.
Ion Barz, fecYor.
irarul Nril, proprietar.
Chir Chiril, lipscan bogat.

Lucsia Fespezanca, vSduvS.
Tinca, fata LucsieY.
Smrndia, fata lut NdrilH.
Matilda, actriii.
Neculae, servitor de otel.
Fri, chelnKr neam.

Poftii la bal, mscî, tapieri.
AGACHI FLUTUR
4Q/ÎCHI FLUTUR
COMEDIE CU CÂNTECE ÎN 3 ACTE
Scena se petrece în Bucurescî, în carnavalul anului 1863. Actul I-iu se petrece

la otelul luî Hugues ; al Il-lea, la Fespezanca i-al IlI-Iea, la Ghi Cocodan.
ACTUL 1.
Teatrul represint sala de mâncare de

duce în grdin. Alte doue uî
la otelul luî
ce duc în dreapta i
Hugues.
în stânga-
U în
Pe planul
fund ce
l-iu,
în stânga, doue mese cu tachîmurî. La lîdicarea cortin'î, un orologiu sun doue

dup meûl nopii
SCENA I.
Neculae, Fri; inaî pe urTu Barz.

Neculae. — Doue
dup mecjul nopii Balul de la 1
teatru trebuîe se pe sferite. în curend au se ne

fie
curge o mulime de flmen(jî cu flmendele lor.
Fri. —
Gîit, gutl Bucat est gata: niel, paprica,
poternichî de puf de gin, fazani de clapon . .
678 AGACHI FLUTUB
Neculae. —
Taa, neamule, se nu te-aud^ cineva...
De vreme ce suntem în carnaval, bîeiî claponi au i
eî dreptul a se costuma în fazanT, ca toat lumea . .
Mult cunosc anume

Clapont i curcani
Ce lucesc în lume
Ca nite fazanY
îns a lor ceata
De i j6câ rol
Miros' a poeatâ
'ades e rasol.
Fri. —
(n4end) Ia zvohl, ia wohl . .
Neculae. —
(în parte) Bate'l concina, c urât e când
ride 1 (tare) Fri.
Fri. — Befehlen . . .
Neculae. — Aî aprins luminrile în cabinetul dom-

nului Agachi Flutur?
Fri. — Aprins tot policander. Aber, spune mine, la
bitte^ Herr von Agachi Viu tur
cine'î ?
Neculae. — Cine'î? cunoscî? Un berbant de
ISiu'l
frunte, care mân vieaa cu pota, ride, cânt, joc,

mnânc cât epte i bea cât opt. O butilc de am-
panie 'î-o înghite dintr'o duc . . . Cât aî bate 'n
palme de treî orî, s'a dus ! .
Fri. —
Sappermentl Bea ampanie, cum eu bere! .
Aber e tiner?
Neculae. —
în floare între 30 i 60 de anî.
. . .
Fri. —
(ride) In floare, ca ciuperca.
Neculae. —
«n parte) Ear ride oaca a sS mc !
bage în boal.
Fri. —
Aber e bogat ?
Neculae. —
Nu tiu ce avere o fi avend, dar tiu
c darnic cât un craiii. într'o (,li 'mî-a dat baci un
'î
galben pentr'un chibrit.

AGACHI FLUTUR 679
Fri. — Donnerwetterl am s^'î dau un cutie întreg,

când '1-oiu vedea.
Neculae. —A venit maî dinioare o scrisoare pen-
tru d-luî, unde'î?
Fri. — Aici la mine, în buzunar din dreapta, ling
inim. Herr Ober
— , . .
Neculae. Ce?
Fri. — Sciî ce socot eu ? . . (în tain) Eu cred c r-
vaul ista e femeesc, nu e brbtesc pentru . . . c nu
miroas a gigar.
Neculae. —
Scrisoare de la vr'o dam?
Fri. —
Ia, ia, de la un dam. (ride).
Neculae. Pieî drace!—
IBSlTZB.. (într prin fund, îubrcat cu o livre strimt) Aice'î ha-
nu luî Hicf
Neculae. — Aici; ce pofteti?
Barz. —M'a trimes stpânu-meii s^ 'î opresc o
odae cu douS tachîmurî.
Neculae. —
Nu cumva dorete 'o mas cu douS
paturi ?
Barz. — Nu.
Fri. (TidoAf SC hon! a! sehr sch'on!
Barz. — (rsrind) Tîo dihanie, c m'aî sperieat 1 (îî
scuip în sîr.).
Fri. —
Ha, ha, ha. Odae cu doue tachimurî ! . .
D-ta de la Gogomânescî?
vil
Barz.— Ba nu, domnule; n'am fost înc prin
ara dtale ... Eu sunt de la Prostenî.
Neculae. —
Se cunoate cale de-o potie.
—
Barz. Maî aa? Dar sg nu ne lum cu vorba. .
Avei odae cu dou^ ? . .
Neculae. —
Este cabinetul No. 3. Cum îl chîam
pe stpânul dtale?
Barz. — Cuconu Ghi Cocodan.
680 AGAOHI FLTUR
Neculae. — (în parte) Al ! . . prost tachîm !
Barz. — Trebue se-1 cunotî d-ta, mnânc în

toate filele aci.
Neculae. — Dar; mnânc de-un sfan i face gur
de-un galben ... tiu stric pe toat (Jiua ^lece sco-
îl ;
bitori, d i baci un firfirig.

Fri\. — Der Teufell
"Barza. — Un firfirig ! în toate (filele 1 . . Criu
ell . . Dac'î boier tot boieri . . MS duc se'î dau de
tire ca se vie degrab. (în tain) E c'o duduc de la
fteatru, dar sS nu scoatei vorb.
Fri. — Un duduc?
Barz. — Ibovnica boierului . . . dar nu spuneT ni-
mSruî ; mocles ! (îes prin fund)-
Neculae. — Halal de dînsa . . . Sermana I . .
(Se aude afar risete i chiote de veselie).
Fri. Was ist?—

Necolae. —
Vine domnu Agachi Flutur cu ta-
rafu luî.
SCENA II.
Neculae, Fri, Agachi, Mscî.

AgaClli. (înbrcat în costum de Pa i purtând pe cap o cealma
mare cu o scmi-lun în verf, într adus în triumf de o band de mscî).
Mscile. — Ura 1 ura I s trîeasc Mustafa Paa

se prind de muî, joc în rond împregîiirul luî Agachi, cutând):
Vivat Paa Mustaa,

Vivat Mustafa Paa,
Ialai maala
Maala i evala 1
Agachi. — Frailor causaîl cercuventul: Aî avea

sS v^ arSt adânca mea rccunoscin, facendu-vS un
AGACHI FLUTUR 681
engomion vrednic de a voastr strlucit adunare es-

traordinar, dar m'ai urducat ast-fel de tare, de la
teatru i pen aci, c
mi s'a resuflat oratorniciil. Da-
i'mî voie îns se me cobor pe uscat, i drept multe-
mire v'oiu cânta jalnica tragedie a luî Mustafa Paa.
Mscile. — Bravo bravo i 1
Agachi. — Deschidei-ve urechile i pregtii-vS

basmalele, cci o se vSrsaî iroae de lacrimi .Jal-
. .
nica tragedie a unui Suzeran, în trei cuplete:
Agachi.
Ci câ de mult era, era,
Era un Pa
Mustafa.
Corul.
Ct c de mult era, era,
Era un Pa Mustafa,
Agachi.
în BucurescY se 'namora
De-un puîii de drac i mi'l fura.
Tra, la, la, la.
Agachi.
Cel drcuor coarne purta
i nimerut nu le-arta.
Corul.
Cel drcuor coarne purta
i nimSruY nu le-arta.
Agachi.
Dar dup ce se mrita,
Le drui lut Mustafa.
Tra, la, la, la.
682 AGACHf FLUTUR
Agachi.
Paa voios se bucura
picând : aman i maala !
Corul.
Paa votos se bucura
)icend: aman i maala!
ASfâClli' (fcend cu degetele seninul de coarne).
i de-atunci "aa Mustafa

Poart-un cratu noti sus pe cealma.
Tra, la, la, la.
Mscile. — Vivat Mustafa Paal

Agachi. — Destul c am se fac o interpelaiune. .
(ctr Nccuiae) Ncculac 1 Vili acl i caut de te destînue-

sce, ca i când aî fi sS daî pelea popeî.
Neculae. — Gata simi pro confesare.
Agachi. — Neculae, nu'mî vorbi braovenesce,
(serios)
c nu'mî plac braoavele. (cu sentiment) Vieaa 'î scurt

sufletul meu cjiua se duce i altele vin,
;
iar urm
se strecor, i ne las cu buza umflat prin urmare . . .
n'avem timp de perdut cu palavre aîure rs- ; c . . . ;
punde numai câte-un cuvent la întrebrile mele. Ca-

binetul meu gata'î?
Neculae. —
Gata.
Agachi. —
Masa.
Neculae. —
Pus-
Agachi. —
Icrile?
Neculae. —
Moî.
Agachi. — Supa?
Neculae. —
Ferbinte.
Agachi. —
Friptura ?
AGACHI FLUTUR 683
Neculae. —
în frigare.
Agachi. —
ampaniea ?
Neculae. în ghîag. —
Agachi. — I§ala ! se aî blaglosloveniea mea . . . Na
(îî arunca fain în obraz) .
Toi. — Ha, ha, ha.

Agachi. — Frailor causaî Pen' a nu într în ! . .
sanctuarul banchetului, se'î ascute dinii i fie care

se'î spoîeasc urechile. Pe la sferitul mesei, d niî
cavaleri vor fi îngduii a povesti cu glas uimit isto-
riea amorurilor ce-au avut în frageda lor tinere. Cât
pentru dame, gingiea lor va fi liber, în vremea
asta, a sS Îndeletnici cu vr'o cetire moral, precum
nasul luî Nichipercea seu foia Românului. Acum
haîde.
MSCile. HaT, haî. (într în dreapta, srind i cântând) :
Tra, la, la, ia.
SCENA III.
Agachi, Fri ; mai pe urm Moîsescu.

Fri. — (oprind pe Agachi Ia u) Hevr vofi Vluduv ; cat
o scrisoare pentru d-ta.
Agachi. — Ue unde? Ad'o degrab c n'am vreme
de perdut cu literatura, (deschide scrisoarea) Tronc Serda-
1
rul Pipirig mS însciineaz

are s(^ vie la soupe c . .
Ce bondar nuc Când (Jice da, când îce ba

I . . . .
Nicî o dat nu'î hotrît la nimica, (ctr public) Dar poate

c mt vei întreba de ce '1 economisesc, de ce '1
alint ? (în taîn) Se rmâîe între noî . . . Serdarul îî în-
surat c'o nevestuîc coz Serdarul îî stricat de
. . . ! . .
vdrsat ca un cîur ear serdreasa are nisce ochi"

; , . .
ûcada .. . ^'o guri numaî atitica, 'o talie, care merit

684 AGACHI FLUTUR
a s^ înla în grad ; cci eu eram sptar, pe când

boieriile ... (cu mânie) BatS'l concina de serdar; din pri-
cina luî o se fim acum 13 la 13! numSr fatal, mas ;
numer pocit .eu poroncisem se puîe numai 12 tachî-

I .
murî Dac'a maî veni i el (strig) Chelnr! Neculae
Fri — Befehlen.
. . . . . .
(aprinde un chibrit) Poftcsc un chibrit?

Agachi. — Un chibrit ? (stinge chibritul) Du-te de maî
adauge doue tachîmurî la mas, ca se fie 14 maî. . .
iute, schnell, geschwind.

Fri. —
Gleich. (în pane) Nu avut noroc caNeculaî. (es).
Agachi. —
Acum trebuie numaî decât se'mî caut
un al 14-lea musafir ... unde se'l gsesc (zrind pe .f^..
Moisescu care într) Cc vcd ? uu amut ? Un amut poate

se mnânce la mas cu un Pa. (taie) Heî ! cpitane,
cpitane.
JNÔISCSCU. (costumat arnuesce i purtând ochelari pe nas, vine
Pe mluc m^ chîemî, domnule ?

prin fund).
Agachi. —
Eaca pozna! Moisescu, factorul meu,
înbrcat arnuesce ?
Moisescu. —
(apropiindu-se) Dnul Agachi Flutur schim-
bat în Pa ?
Agachi. — Bine c te-am gsit, Moîsescule sciî . . .
vorba ceea, c beivului i dracu 'î es cu ocaua

înainte? . .
Moisescu. — Cine 'î dracu i cine 'î beivul d'in-

tre noî ?
Agachi. — Alege care 'î-a plcea ... Eu unul am

nevoîe numaî decât de-o soma de 500 de galbinî. Poî
sS mi 'î înprumuî acu 'ndat?
Moisescu. —
Chîar acu ? 500 de galbinî. Ea s^
caut, (caut prin buiunar) Am trcî sfauî.
— Bag-i'i
Agachi. în ochî. SS'mî aducî mânî di-
minea baniî acas.
Moisescu. — Bucuros.
AGACHI FLUTUR 685
Agachi. —
Cu cât la sut? tot cu 18?
Moîsescu. —Ba cu 24.
Agachi. —
Cu 24? de ce nu cu 50?
Moîsescu. —Persoana care înprumut, a gsit cu
cale se maî mreasc dobînda.
Agachi. —
Pentru ce ?
Moîsescu. —Vremele 's grele ... A dat locustele
'n ear ...
Agachi. — Ce cmtar afurisit 1
Moîsescu. — MS eart, boierule, domnul Zarafo-

pulos nu 'î cmtar. El îî speculeaz banii, ca toat
lumea.
Agachi. — Ca toat lumea cea evreeasc . . . Fie ! .
primesc se pltesc i dobînda de 24.

Moîsescu. — Afar de comisionul meu
- ?
Agachi. —
(în parte) Flc chîar botezat, evreul tot zaraf.
Moîsescu. Aud ?—
Agachi. —
Se înelege, bez ^comisionul d-tale.
Moîsescu. —
Prea bine mâni diminea, 'î-oîîi
;
numera banii, (voîesce s eas).
Agachi. — Moîsescule.
Moîsescu. — Poronc ?
Agachi. — Aî vrea sS'îfac doue propunerî. Primo,

s 'mî ari pe houl de Zarafopulos, care mS m-
nânc de viu.
Moîsescu. — Nu se poate ; el doresce se rSmâîe
necunoscut.
Agachi. — Pricep
vrea sS stea la potec, nevSût
;
de Secundo, 'î-aî propune sS mnâncî

grija potireî.
cu mine ast sear, sciîi c
etî posomorît i nesuferit,
dar n'am ce face îmî trebuie un al 14-lea musafir.
;
Primescî ?
Moîsescu. —
Ba mi 'î peste putin .\ foarte mul- .
emesc. M'am înbrcat arnuesce ca sg pot urmri,

686 AGACHr FLUTUR
la bal masche, pe un datornic reîi de plat, un cu-

cona cu geamu 'n ochi, i n'am vreme de banchetuit.
Agachi. Nu? — Eîl apoî se'î spun una?
Moisescu. Spune. —
Agachi. Se'mî plesneasc— ochii dac'mî pare
reu . . . fiind c eti' vesel ca un cioclu.
Moisescu. —dar ed, ve<^î
(a ins) Se poate boierule ;
d-ta, sunt un om se cuvineregulat, linitit, precum

Ia vîrsta mea ear nu ca d-ta, care trîescî în nebuniî.
—
;
Agachi. Bravo, Moîsachi f'mî moral, d'mî ;
banî pe miere, cât suntem înc în carnaval Cruce- . . .
agîutJÎ, î 'nainte te-ascult cu dragoste i cu umilin.

;
Moisescu. Poate —
n'am dreptate? Degeaba c . .
aî înbStrânit. D ta te crec^î tot de 25 de anî, arunci

baniî pe fereast i nicî gândescî c
aî un nepot, un
clironom.
Agachi. —
O cât pentru nepotul meu, nu 'î duce
!
grij^. El are stare; a clironomisit 10,000 'de galbinî

de la biata sor-mea, de la maîc-sa, i se vorbesce
în târg, c
ar fi întreit soma cu speculaie Criu . . .
el1 sciu c
profiteaz de plcerile tinereilor Când 1 . .
cheltuîesce ^^ galbin, se 'nbrac în negru i bocesce

treî (We.
Moisescu. Eîl 'apoî reu face? —
Agachi. —
Apoî, Moîsescule, dac nu' '1-aî cunoasce
cretin, *l-aî cêde botezat ca hahambaa ta. .(se închini)
Moisescu. (mânios) Sluga d-tale. («s prin fund).
Agachi. (urmrindu'l peni la Ui) Uffi, kep^ kep. (rine
îndrt) Ha, supgrat tartanul

ha, ha,
ifiioa^s s'a I . .
îudL.Eî! da^ cu toate aceste n'am un al 14-lea

musafir (strigi) Chelner
. . . 1
AGACHI FLUTUR 687
SCENA IV.
Agachi, Fri; mal pe nrm Bombeanu.

Fri. (alergând cu chibritul aprins) BefehUn . . . PoftCSC UIl
chibrit, domnule ?
Agachi. — Mî, da ce are neamul ista cu chibritu-

rile ? (Stinge chbriiui) Ascult i alearg la ua teatrului, i
'mî ad la mas pe cei ânteî masc care-a ei.
Bombeanu. — (într prin fund) Chelner! ad'mî un
bulion, o potîrniche fript 'o butelc de Bordeaux.
(se aea4 la o mas).
Agachi. (încet lui Fri) Stî pC loC. (în parte cutând la
Bombeanu). Un
tcncr carc se pare flamend i 'î ingur.. .
Eat musafirul ce'mî lipsescel ecce horno l

—
Bombeanu. Chelner, aî aucjit ce 'î-am poroncit ?
Fri. —
Ia wohl; aduc îndat.
Agachi. (apucâiîd pe Fri de man, încet) Sc n'aduCÎ ma-
car un morcov degerat, c te ucid Haî, pîeî. . . .
Fri. (sprict) WaS ist? Sapperment\ (es alergând).

Agachi. (tnchinându-se luî Bombeanu) Domnulc . . .
Bombeanu. Domnule — (ridând) Mucalit . ? . . Pa

Agachi. —
(zimbind) îî plac? Eî! apoî, treaba merge , .
strun.
Bombeanu. — Ce treab, domnule ? Nu te 'neleg.
Agachi. — Domnule, bunul meu, fie'î erena uoar!
(Jicea c, de cât singur la mas, maî bine Tatarî 'n
cas.
Bombeanu. — Bunul d tale avea dreptate ! . . Cum
îl chîem a ?
— Banul
Agachi. Hagi Flutur .
—
.
Bombeanu. (tnchinându-sc) Dumne(êii sS'l odih-

neasc.
Agachi. — (închinându-se) Amin ! . . Prin urmare îmî
vine sg plâng, veêndu-te c'aî sS mnâncî ca un cuc.
688 AGACHI FLUTUR
Bombeanu. — Buntatea d tale, Efendi îns . . .
nu 'î vina mea . . . Am sosit maî dinioarea în Bucu-

rescî, de unde lipsesc de doî anî, i n'am avut timp
sS'mî gsesc tovari pentru soupe.
Agachi. —
Ce'mî aucjir urechile ? aî avut ne- . .
norocire a te deprta de acest ora, cuibul veseliei

'a noroiului Te jlesc din fundul inimeî
I Poate . . .
c din pricina creditorilor aî fost silit

—
. .
Bombeanu. (ri4ând) Tocmai . . . am vr'o câiva,

care 's din soiul corbilor.
Agachi. (stringend de mâna pe Bombeanu) A domnulc, !
suntem menii amendoî a ne cunosce 'a ne apregui.

Eu am numai un creditor, dar cumpnesce cât o sut.
Inchipuîesceî un eleteu plin de lipitori, i astfel îî
avea fotografica luî Zarafopulos.
Bombeanu. — Zarafopulos 1 . . E unul din corbii meî.
— i8 sut
Agachi. la ?
Bombeanu. — Cu dobând pltit 'nainte.

Agachi. — ^cu simpatie) Avcm amendoî acela clu.
(itringe de mân pe Bombeanu) j dc rCul luî aî prsit Pari-
sul Romnieî?
Bombeanu. — Dar ... i din motiv. alt
Agachi.— Vr'o desperare de amor, poate ?
Bombeanu. — Aî gâcit ca Nastratin Hogea.

Agachi. — îmî era v^r primar pSn'a nu muri, ccî
eu sunt Mustafa Paa.
Bombeanu. — Ha, ha, ha te gsesc nostim, ;
domnule, i 'mî placî.

Agachi. — Cu atât maî bine, c i eu gsesc te
nurliu. Domnule, vorb mult deputie . . . srcie
vreu sS ^lic soupe singur, lucru foarte
; aî se facî
trist 1 pe de alt parte noî suntem 1 3 la mas, lu-
. .
cru foarte primejdios . .

AGACHI FLUTUR 689
Bombeanu. — în adever, unul din d voastr tre-

buie sg moar p^n' Ia anul . . .
Agachi. —
Despre care Dumnezeu fereasc 1 . .
Prin urmare, vin de te-adauge la masa noastr, ca sS

fim 14 Vrei? . . .
Bombeanu. — Bucuros. (ri4end)
— Iala acum ascult stomah bun

Agachi. ! : aî ?
Bombeanu. — Cât un tun.

Agachi. — Beî voînicesce ?
Bombeanu. — Când se 'ntempl . .
Agachi^ — Aî urechile deprinse cu glume cam r-

.
suntoare ?
Bombeanu. — Domnule, urechile mele deprinse 's
cu tunul, cci am fost artilerist.

Agachi. — Minunat Haî degrab dar, c ne- . . .
ateapt prietenii ... (se îndreapt spre ua din dreapta i (Jice pen a
nu ei). A ! apiôpo . . . Vreiîncredinz sS te c nu 's
un intrigant. Me mS co-
numesc Agachi din botez ;
bor din vechîea i vestita familie a Fluturescilor i . .
nu umblu dup Domnie . . .
Bombeanu. -- Nicî eu . . .
Agachi. (stringându'l de mân) D'mî VOÎC sS tC fcU-

cit . Numele d-tale ?
—
. .
Bombeanu. Bombeanu, ofiger de artilerie.

Agachi. — i maî mare
la ... Ne cunoascem, ca
i când ne-am fi fcut unul pe altul. Haide la mas.
(Es amendoT !a braet cântând) :
Hat prietene, voTos,

SS mâncm, sS bem vertos,
i sS ridem amendot
De necazurY i nevoY.
67417 II. 41
690 AGACHI FLITUR
SCENA V.
Cocodan, Matilda, Neculae.
(Cocodan într prin fund, dând braul Matildei. El e înbrcat cu frac negru i
poart numai o mnu alb; are nas minclfunos. Matilda e în costum de fantasie).
Cocodan. — (pe pragui ueî) Tontulc, dobitocule, rhîo-

rule . .
Neculae. (alergând din dreapta) Cc CStC ?
Cocodan. — Hemesitul cel de chelner, 'mî-a ver-

sat pe frac o butelc de unt de lemn.
— Mare lucru
Matilda. !
Cocodan. — Poftim 1 . . tocmai când eruw dispus

se petrec i eu, sS fac cheltuiala . . .
— Al
Matilda. (tn parte) Nu'l credei, c se lauda.
Cocodan. — (ctr Necui.ie) Ce staî acolo înfipt ca
un butuc i holbescî ochii Ia mine ? ad un ervet
de mg terge.
Neculae. îndat, domnuIe,( terge mânica luî Cocodan).
Cocodan. — Maî încet, c'mî ro(^î postavul . . .
Un frac nou, nouor, numai de 5 anî. Ufl cald e

aci 1 . Matilda, scoate'mî nasul, c me înnSdu.
—
.
Matilda. (desiegându-i nasul) De CG '1-3.1 luat aa de

strîmt.f*
Cocodan. — sta era ruaî eftin.
Neculae. — (în parte) Eaca Domniorul care se 1 ela
hrnesce cu ouS coapte ? prost tachîm
Cocodan. — Neculae, venit-a meu se'mî feciorul
opreasc un cabinet?
Neculae. — Venit, Cabinetul No. gata. 3 e
Cocodan. — Bine A^î sunt hotrît sS . . . întru în
cheltuial, pentru hatîrul Matildei. *î-e foame, drag?
AGACHI FLUTUE 691
Matilda.— Foame, de mi lungit urechile cât s'aîl

a tale.
Neculae. — Bre flmend trebuie s (în parte) 1 fie
Cocodan. — Neculae, pune degrab se ne coac2
vr'o ou6.
treî
Matilda. — Treî oug.
Cocodan. — Doue pentru mata i unul pentru
mine.
Neculae. —
Nu's proaspete, domnule. Buctarul
le-a aruncat pe toate, erau clocite dar dac pof- c ;
tii în loc de ouS, o omelet cu zahr, e gata.

Cocodan. — Unde carta 'î ?
Neculae. — Poftim, (d cam de bucate).
Matilda. — Ad s'aleg eu.

Cocodan. — Ba nu, ba nu ; asta 'î treaba mea.
(în parte) De-a lsa-o pe dînsa, cine scie ce-ar maî
cere ... i deodat m'aî trezi c'o not de doî ico-
sari . . .
Neculae. — Avem un ananas proaspt Nu pof- . . .
tii,coconit ?
Matilda. — Ananas? unde MS nebunesc dup 'î. . .
ananaî.
Neculae. (aducând un ananas) Eat'l.
Cocodan. — (în parte, consultând cartaj Ananas, jumtatc
de icosar feliea I
Matilda. — (mirosind ananasul) Cc frumos miros ! E

numai bun de mâncat 1
Cocodan. — (tn parte) Jumetate de icosar! (tare) D'l

încoacî se '1 vSd. (U mirosS) Nu 'î destul de copt, nu 'î
ajuns în vîrsta legiuit.
— Da ce
Matilda. ? aî vrea poate sS se scrie la
oaste?
Cocodan. — Matilcl, ananasul verde e otrav cu-
rat . . . Neculae I pregtesce-ne o salat de redichi.
692 AGACHI FLUTUR
Matilda. — Ce face? redichî loc de ananas? în

Cocodan. — Stomahicon^ soro.
Matilda. — Redichî ananas ignesc Mnân-? ?
c-Ie d-ta.
Cocodan. — Eî! apoî, ad-ne un befteac^ fr
cartofe.
Matilda. — (în parte) Fr cartofe e maî eftin.
Cocodan. — (consultând carta) IO Icî biftecul 1 Era nu-
mai 5 lei a(^î diminea.
Neculae.— Dup me(;Jul nopii pregurile 's în-
doite.
Cocodan. — i poriile sczute, (tn parte) Alt dat
am se vin (îua sS fac soupe.
Matilda. —
(dup ce a consultat cana) A 1 . . eu 'mî-am g-
sit ce'mî trebuie.
Cocodan. — Ce-aî gsit (îngrijit) ? ce-aî gsit ?
— Papagal
Matilda. fript
Cocodan. — Papagal Unde-aî ? vg(ût papagal ?
Matilda. — (artând carta) Aci în rendul fripturilor.

Cocodan. — (cetind) Cacaval fript aucjî i papa- 1 . .
gal ? (în parte) Prost dascal a maî avut sermana 1
Neculae — în sferit, m^ duc s'aprind lumi-

eii
nrile în cabinetul No. 3. Aveî buntate d voastr
de-alegeî bucatele.
SCENA VI.
Cocodan, Matilda.
Cocodan. —
Du te, du te... Nu pot s6 sufSr se
'mî stea un chelner în spinare Tot te îndemn se . . .
îei ba una, ba alta. Maî bine s'alegem ce ne place,

nu 'î aa Matildo ? doar n'am venit aci ca s^
. .
mâncm . . .
AGACHI FLUTUR 693
Matilda. — Ce îcî ?
Cocodan. ne 'bolnvim — Se . . . Am venit maî

mult pentru mulemirea de a fi singuri ... ca doî po-
rumbaî. ( consultând carta) Ea SC vedem ... am cjis un
biftec. .
Matilda. — Fr cartofe i fr carne.

Cocodan. — îl vreî carne ? fie fr . . 1
Matilda. — Nu 'î e ruine obrazului! o dat în . .
vieaa ta m'aî adus la restorant i te târgutescî pen-

tr'o cartof ... A de-aî fi putut gâci 1 eti ceea c
ce eti, pe când îmî fceai curte . . .
Cocodan. —
Ceea ce sunt ? da ce sunt, Matildo ?
Matilda. —
nu me face se 'î (^\c pe
Etî un . . .
nume ... De când am

slbiciunea se te-ascult, avut
n'ai avut galantomie se 'mî faci un present cât de
mic; nu 'mî aî dat nici mcar un buchet de florî.
Cocodan. — (atins) Poate se fi uitat buchetul îns ;
mi se pare 'î-am dat c . . .
Matilda. ~ Ce ?
Cocodan. — 'î-am dat prietentscî. sfaturi

Matilda. — i alt nimica. Eîi c cavaleriî . . sciu
sunt sg dea suvenire
fericii' dame, bragele, la inele,
buchete .îns d
. . d-luîc nu ine sfaturî ... '1 nici
o para. Vreî sg 'î spun una i bun? Etf un guzgan.
Cocodan. — Un guzgan A Matildo dac ? 1 . . .
te-ar au(Ji cineva, ar crede c rod ojse ... c me în-

chin la banî, ci sunt un om interesat... în adevr,
nu 'mî place s6 fiu spart, ca mulî aiiî; dar mân
asta nu vrea sg (Jicg aî fi ceea ce-aî spus ... c A
Matildo, m'aî atins nicî o cruare, m'aî supgratfr
peste mesur, i nu m'aî fi ateptat nicî o dat, dup
câte-am fcut pentru d-ta, sg mg tratezî astfel, (se în.
duîoeaz) Guzgan ? Eu ? Pentru

(plânge) c în loc de ana-
nas, am cerut redichil.. am crezut c 'î plac maî
694 AOACHI FLUTUR
bine . . . (consultând carta) dar dc vreme ce nu le poi su-

feri, se nu maî fie vorba spune, vrei o porie de
. . .
licorin sventat?
—
Matilda. D'mî bun pace. (întorcendu'i spatele)
Cocodan. — Matildo . .
Matilda. — Poroncesce ce 'î a plcea... Eu me

duc cabinet.
în
Cocodan. — O porie de licorin . .
Matilda. — Aa mi se cade, dac am êind în stânga)
a face cu domniori perpelii.

Cocodan. — Perpelit! eu?..Eî! trecut cu s'a
gluma Au(jî ? inele, bragele ? tot lucrurî scumpe
. . . . .
Vrea se cîce ea nu me îubesee pentru mine, me îu-

besce pentru juvaerurî, par* c'aî fi juvaergiii (st . . .
pe gânduri).
SCENA VII.
Cocodan, Fri ; mi pe urm Agachi.
Fri. — (viind prin fund) Ear un rva pentru d-nu A-

gachi . . . îmî vine a crede c 'î Postmeister. (tntr în
dreapta).
Cocodan. (ctr pubUc) Oare n'aî face maî bine —

dau paport de drum jupâneseî Matilda ?.. Cum
sS'î
mg sftuii ... De cât m'oîu ruina, dându'î dieamante
i hrnind o cu papagali fripi', maî bine. .. plec-
ciune . . . Nu 'i aa ?
Agachi. - (afar) Tronc ! alt belea acu

. . . .
Cocodan. — Aud ? . . vine cineva SS nu . . . m^ cu-

noasc, (îî pune nasul).
Agachi. — (îatrând cu rvaul în mân) Mânca l'ar moliilcse

'1 mnânce! Nucul cel de Pipirig îmî scrie din nou
c nu poate veni la mas ... i din pricina luî ne g-
AGACHI FLUTUR 695
sim ear 13 . . . Bate'l perdalnicul! . . cum se fac . . .
Am apucat de-am poftit pe Bombeanu, 'acum nu pot

se '1 dau afar, pentru ca se remânem numai 12...
Bombeanu mi 'î drag; el m mânca i bea ca un voi-
nic, e vesel, 'mî-a istorisit amorurile luî c'o demoa-
sel Tinca, fata cucoanei Lucsia Fespezanca, care-a
fi aceea ... nu pot se 'î îc prin urmare domnule,:
f'mî plcerea de a'î cuta de drum... Cum dracu

se scap de numerul 13. (se primbla turburat prin scen).
COCOdan. (eênd la o masa i oftând) Pccat nU lîiaî c
sunt oue ! .
Agachi. —
Ce ved ? Un nas mincîunos (se apropie de !
Cocodan i'l bate pe umere) Domnule NaSOCan.

COCOdan. (resrind) Ha 1 (îî cade nasul).
Agachi. — Nepotul meu !
Cocodan. — (cu mirare) Moul meu ! Moul meii în

alvari de Pa!
— Precum
Agachi. vecjî, Ghi drag . . . Fiind în
carnaval . .
Cocodan. — La vîrsta d-tale un om aproape 1 . .
de 60 de anî ... Ce ruine Ar trebui sS 'nelegî 1 c

'îaî trit traiul, i 'î-aî mâncat malaîul de mult . . .
Eu sunt tenSr, i nu fac nebunii ca d-ta.

Agachi. — Aa
este tu aî tinere, dar fiind c\
;
nu sciî sS profiî de dînsa, 'î-am luat-o înprumut pen-

tru ca sS nu muce(Jeasc.
Cocodan. Frumos ~ 1
Agachi. —
Ce 'î folosesce aî numaî 25 de anî c
'o inim sbercit ca o ciuperc degerat eu sunt ;
cu p^rul sur, nu (îc ba, dar âncaî inima mea e de

25 de anî. Ea sburd i bate ca un clopot...
Cocodan. —
Ca un clopot dogit.
Agachi. —
Maî bine aa de cât sS sune a golo-
gan, ca inima ta.
696 AGACHI FLUTUR
Cocodan. —
Nu te 'neleg dar orî cum sS fie,;
eu sciu unde merg i unde-oîu s'ajung...

Agachi. —
Tu, s^ 'î spun eii ce-aî s'ajungî. Toata
vieaa ta aî s^ strîngî para câte para, 'aî sS trâîescî
srac, ca sS mori bogat. Haînele tale aî se le pori
câte iêce anî, 'o preche de manuî câte ese luni.
Caii tgî or s^ ea(ê cu dinii la stele slugile tale or ;
sg posteasc 365 de qlile pe an, luând pild de la

stpânul lor,i, când îî închide ochii, lumea are se
<Jic6 c'aî murit, pentru ca se economisesc! cheltuîe-
lele vieii.
Cocodan. —
Prea bine i d-ta aî s'ajungî în
;
curend cu cârj, cu trupul gârbovit, i cu tuf 'n bu-

zunar.
Agachi. — Fie ; îns pSn' atunci, fiind c am ne-
voie de un al I4'>«* musafir, vin de mnânc cu noî.
Cocodan. —
Ba, foarte mulemesc Ccî în . . .
ast noapte sunt hotrît sg cheltuiesc o parte din ave-

rea cea care- o adun para câte para . . .
Agachi. —
Tacî, nu spune una ca asta, se cu- c
tremur pmântul.
SCENA VIII.
Agachi, Cocodan, Barz.

Barz. — Cucoane, a început a ninge. S'aduc o
birj ?
Cocodan. — Nu 'î nevoîe, c doar nu ed peste

lume ... O palm de Ioc.
Agachi. —
(în parte) Tocmaî la barier. Se teme sg
cheltuiasc doî sfanî.
Barz — Cucoane, da 'î zpada la genunchî.
Cocodan. —
Eî nu maî bodogni.
I
AGACHI FLUTUB 697
Agachi, — Al tgu e operlanul ista?

Cocodan. — E lacheul meu.
Agachi. — Trebuie se fie flmend. înprumut-mi'l
pe V 'o doue ore.
Cocodan. — Da ce vreî se faci cu el 1
Agachi. —
Vreu sS fac al 14-^^* musafir. Hat,
'1
operc, vin cu mine la mas. Oîu spune prietenilor

c etî un pring co>tumat în lacheu.
Cocodan —
Moule, nu se cuvine . .
Agachi —
De ce eti prost ? O fac în interesul tû.
Cocodan. — Cum asta }
Agachi. — Amse '1 îndop astfel, în cât sS n'aîb

nevoie a mânca toat îiia de mâni ... O cheltuial
mai pugin pentru tine.
Cocodan. —
Bine îcî.
Agachi. (în parte) Bre ânc'aa Sgîrcit ? (ctri Barz)
!
Haî, m;
dar se nu cumva sS deschizi gura cât îi fi
la mas.
Barz. — Dec ! d'apoî cum Doamne eart-mS ?oîu
mânca, fr se deschid gura.
Agachi. — Vreu se sS nu vorbescî.
(Jic,
Barz. — N'aî grij, cucoane, eu înghit i tac.

Agachi. — R^mî sntos Ghi, meu, dar îea f^tul
seama sS nu facî cheltuieli nebunescî în ast noapte. .
Fiî msurat dragul mouluî, fiî msurat suîe-te p^n' ;
la o sfnoaîc, o sfnoaîc i jumtate nu maî mult. . .
Cocodan. (supSrat) N'am nevofe de sfaturile d-tale.

(Agachi i Barza într în dreapta).
SCENA IX.
Cocodan; ma^ pe urm Moîsescu.
Cocodan. — Are noroc Barz, are sS mnânce
cât ^pte fr sS scoate o para din pung.
698 AQACHr FLUTUR
Moîsescu — (viind prin fund) A I Domnulc Ghi, bine

c te gsesc . .
Cocodan. — Moîsescu,
arnut
Moîsescu. Nu bga de seam — . . . Am v^(ût as-
tzi diminea pe atrarul Nril ; 'î-am vorbit de
d-ta, i 'î-am spus c dorescî s^ 'î fiî ginere.
Cocodan. — Maî încet, nu vorbi aa tare, sg nu
te-aU(ê oare cine. farat cabinetul din stânga).
Moîsescu.— O dam ?
Cocodan. — O primadon de opera din

(în tain) la
Paris,sosit Bucurescî.
îerî în
Moîsescu. — Cum de-abîa coborît din tr- . . . s'a
sur, 'aî i isbutit? berbantule . . !
Cocodan. — Cine galantom i frumos, lesne 'î
isbutesce cu actriele . . . Dar spune'mî ce-aî pus la

cale cu atrarul?
Moîsescu. — Dup recomandaiea mea, atrarul
este dispus a'î da fata . Cât pentru duduca Sm-
. .
rndia ...
Cocodan. — - Gras 'î ?
Moîsescu. — Cine duduca ? ?
Cocodan. — Ba . . êstrea.
Moîsescu. — atrarul e proprietar mare.
Cocodan. — N'are datorii? nn se amestec .. în
politic ?
Moîsescu. — Nu.
Cocodan. — Prea bine.
Moîsescu. — Am decidat cu atrarul ca sg vS în-
telniî într'o cas strin, o cunoscin a mea, dna la
Lucsia Fespezanca, care d mânî un bal.
Cocodan. — N'o cunosc.
Moîsescu. — Nu face nimic. Te oîu presenta eii . ..
Vin 9 ore, înpreun cu moul d-tale.

pe la
—
Cocodan. Ce nevoîeestesS maî vie i moul meu?
AGACHI FLUTUR 699
— Ca un om care maî btrân, ar

Moisescu. 'î fi
bine se între vorb cu atrarul.

el în
Cocodan. — Fie mânî om veni amendoi', ne- ;
greit.^
Moisescu. — Minunat A apropo se înelege ... 1 ;
c, îndat dup nunt, mi'î plti comisionul de 5 la

sut din capitalul (êstreî, dup obiceîu Adio. . . .
Cocodan. —
NicT vorb nu '1. (în parte) Ateapt
murgule sS pascî earb verde.
SCENA X,
Cocodan, Neculae ; maî pe urm Matilda.

NeCUlae. (elnd din cabinetul din stânga). Domnulc, damu
cea din cabinet spune moare de foame. c
Cocodan. —
Na, de-o cam dat d'î Reforma s'o
ceteasc. (Necuiae cs) Ce dracu sS 'î dau se mnânce . .
oue nu mî sunt, re.iichî nu vrea ... i cele l'alte bu-

cate 's scumpe foc ... Dar oare dac'ai înplinio cu
dînsa înainte de soupe, n'ar fi maî netrerit? Fiind
c o sS mg 'nsor, nu se cade sS maî am relaiî de
mâna stâng Bîata Matild
. . . Ce-o sg maî plânge, ! . .
ce-o sg maî jleasc ! . .
Dragai Matildâ ce rSu îmi pare !
SS pun un capet l'al tSu amor

în al meii suflet simt o mnstrare,'»
Dar n'am ce face, eii mS însor / !
Astfel e lumea, Matilda drag !
Toate, ha toate au un sferjit.

!
Amorul nostru a fost o agîî \ ,.. .

... !• -^ •
(bis).
nphnit. ])
'
ij acum sorocul i
1 .
s a
Matilda. —
(tntrând furioas) Mg rog, d-ta 'mî-aî trimis
Reforma pentru ca sg'mîpotoi foamea? Na, mnânc'o

fript. ^îK arunca jurnalul în obraz).
700 AGACHI FLUTUR
Cocodan. —
Ah Matildo, nu te mâniea, ci maî
I
bine plânge-me, bocesce-mS, cci 'mî-a c(;ilut un tros-

net pe cap.
Matilda. — Ce tresnet ?
Cocodan. — Mîculia
mea! a aflat moul meu
c suntem în legtur amendoî.
Matilda. —
Eî 'apoî ?
Cocodan. — A 1 nu'l cunoscî pe mo-
Matildo 1 . .
ul meu ce om este un 1 ... ba nu ... un b-

. . Pa
trân serios, morocnos, de pe vremea luî Papur-vod,
care crede ca actrigele 's cu dracu. El 'mî-a hotrît. .
Ah Matildo, nu mS las inima se 't spun ceea ce

1
'mî-a hotrît.
Matilda. —
Da nu te maî strîmba i spune.
Cocodan. —
Matildo, s6 fiî cu curaj Moul . . .
meii 'mî-a gsit o mireas, i 'mî-a poroncit s6 m6

'nsor numai de cât pen' în treî île, ccî altminterea
mS blast^m i me desclironomisesce.
Matilda. —
'apoî ce 'mî pas mie ? însoar-te.
Cocodan. —
Cum ? nu '\ smulgi p^rul de des-
perare?
Matilda. —
Nicî gândesc. Cstorie bun se te !
vSd c*o claîe de copiî i cu floricele Ia urechî. (voîcsce sg casi).

Cocodan. —
Matildo.
Matilda. -—Ce maî vreî?
Cocodan. —
Dinioarea m'ai acusat c'aî fi un
sgîrcit, m'aî poreclit guzgan ... ca sg 'î dovedesc c
i eu am obiceîul a da suvenire la dame, te rog s&
primescî din parte'mî, pSn' a nu ne despri, o bucl
de per. (volesce se tale cu un cuit o bucat din perul lui).
Matilda. — Pstreaz'! pentru mireasa d-tale ca un

present de cununie, un adevrat present de perucher.
Cocodan. — Matildo ! . . (îî pune nasui)
(Se aud în dieapla chiote v<=sclc)

AGACHI FLUTUR 701
Mscile. — în sntatea luî Mustafa Paa.
SCENA XI.
Cocodan, Agachi, Matilda, Bombeanu, Barz,

NeCUlae, MâSCi (toi într cu paharele în mâna).
Mscile.
Vviat Paa Mustafa !
Vivat Mustafa Paa ! etc
Ag"achi.— Neculae, ad puncîul aci (Necuiae aduce un

mare vas cu puncîu.
Cocodan. — Înghite-Agachi
(în parte) l
Agachi. — Ce-am vSût Matilda ? ! artista noastr

cea iubit ? Frailor cusaî, se bem în sntatea Ma-
tildeî.
Mscile. — în snetatea Matildeî
(bend) 1
Matilda. — Domnilor vS mulemesc . Dai'mî

. . . . .
voie îns sS v
presint o persoan rar în societatea
româneasc! Un tener de 2$ de ant, elegant, frumos
ca soarele, dar sgîrcit ... de se rsufl numai pe-
nar de economie.
Agachi. —
Unde'î ?
llâtilda. (aducend din fund pe Cocodan, care caut se fuga
Eata'l
Agachi. — (în parte) Nepotul meu I (tare) Frailor cu-
saî rîdicai'l
! în triumf i'l punei pe mas, ca se
asculte judecata luî Solomon.
Cocodan. — (,btendu-se în manile mscllor) Domnilor îm- I
boiî haînele.
Agachi. Acum,— în puterea noastr de Cadiu, îl
osândesc""s asculte cu luare aminte cânticul su.

(mscile stau grupate tnpregîurul mesei pe care st Cocodan).
702 AGACHI FLUTUR
I.
Cunosc din întemplare

Un tenr Cocodan
Ce are mult stare
i de guzgan.
suflet
Elegant ca o pSpu,
Acest tenSr galantom
Poart numat o mnua
CâcTf e foarte econom.
El trYesce calicit,
Ca sS moar 'nbogit.
II.
El cu rbdrî prjite
Hrnesce trupul eii
i ne 'ncetat înghite
Bordo . . din eleteii.
Când doarme 'n nepsare,
Acest tSnfer galantom
Se resufl pe o nar,
CcT e mare econom.
El trtesce calicit,
Ca sg moar 'nbogilit.
Cocodan. — (furios) Domnilor, daî'mî drumul, (vo-

lesce se sar de pe mas).
Matilda. — Ba nu; inei'I pe Ioc, c maî este un
al treilea cuplet.
Agachi. — Cânt'l Melpomeno.
Matilda. — Bucuros.
III.
Sermanul se socoate
Un Don Juan frumos ;
îneal cât se poate

i'î foarte generos,
Ca presente de Tubire,
Acest tdnSr galantom
AGACHI FLUTUR 703
D din p^ru'Y douS fire,

Cci e mare econom.
El Irîes ce calicit,
Ca sS m oar 'nbogSit.
Toi. — Ha, ha, ha.

(Cocodan sare de pe mas i fuge prin fund în risiil tuturor).
ACTUL II.
Teatrul represint un salon de bal cu uî mari în fuud, care se deschid

în al doilea salon luminat cu policandre ;u în dreapU ; o masa decrî în fund
în stânga.
SCENA I.
Fespezanca, Tinca, Moisescu, invitai la bal;

maî pe urm Nril cu Smrândia.
Arie de val.
Toi (jucând valul).
Ce plicere 'n carnaval

De-a petrece noaptea 'n ba',
De-a sri merefi în joc.
i de-a sS 'nverti pe loc !
(Cavalerii se închin la dame i le duc în silonul din fund).
Moisescu, — Cucoana
Lucsi, balul d-tale e mi-
nunat de frumos i de vesel !
Fespezanca. — Aa mi se pare i mie Nu c . .
me laud, dar ca mine nici o dam nu are talentul sS

însufleeasc o adunare.
Moisescu. —i nicî c 'î de mirat, cucoan. Ama-
704 AGACHI FLUTUR
bilitatea d-tale încânt pe tot cavalerii ... ea 'î un

dobînd de 50 la sut.
capital cu
Fespezanca. —
Destul, destul Moîsescule; nu 'mî
bombarda modestiea cu complimente.. Tinc. .
Tinca (viind — din fund) Aud.

Fespezanca — (încet) Ce 'î-a spus la urechi cava-
lerul tgu, în vreme ce jucai valul ?
— 'Mî-a mrturisit c'î era prea cald.

Tinca.
Fespezanca. — Detreab tenet Se cunoasce I . .
c'î bine crescut.

Tinca. — i c se teme de cldur Dar cum de- . . .
aî vgût maman c 'ml-a vorbit ureche. la

Fespezanca. — Ochiî meî te urmresc necon-
tenit . .
Fespezanca. — Pentru ca sS privegheze asupra

nevinoviei tale. (duios) Ah! Tinc, tu nu tii ce vrea
sS (Jic^ a fi mam.
— Anc nu, maman.
Tinca.
Fespezanca. — (seruiându-o) Draga neneacî
—
1
Moisescu. Eaca i atrarul Nril cu duduca

Smrndia.
Nril. — Srut manile, cucoan Lucsi snS . . . . .
toas
(strnut) ?
Fespezanca. — Mulemesc, dar d-ta ?
Nril. — Eu am prins un gutu gutu . . . . . . (sti«mit)
raîu de cele ttrescî.

Tinca. — De ce-aî venit aa de Smrndia târcjiu, ?
Smrndia. — Din pricina babact Pune'î în

gând c, de vre-o cêce (île, babac s'a îndrgit de pa-
seri'a cumperat vr'o 30 de canari.
Tinca. —
i ce face cu dîniî.
Smrndia. — Petrece toat îua în societatea
lor . . . p^n' îl scoi dintre jigniî, îî es sufletul.
AGACHI FLUTUR 705
Nril. —O mrturisesc; singura mea mulemire

e se ... e sS . . . (strnut).
Fespezanca. —- (ridând)Se strenuî?

Nril. — Ba, sg aud canarii ciripind . . . De-acolo
încolo, lumea mi'î cu totul adiafora.
Fespezanca. — Frumos compliment ne îdôXarhon
atrar
Nril. —
Adic vorba vine, cci îmî plac i adu-
nrile care se isprvesc de vreme Moîsescule, so- . . .
sit a ipochimenul^
Moisescu. Domnul —
Cocodan ? Anc nu Ghi
dar îl atept s^ vie cu moul eii, ca s^ între în vorb
cu d-ta despre cununie.
Tinca.— Ce cununie?
Nril. — A Smrndieî.
Tinca. — Ce-aud? Te mrir, drag?
Smrndia. — Aa, se vede.
Nril. — i capul duduc Tinc. la d-tale,
Tinca. — Merci,
Fespezanca. — 01 cât pentru dînsa, avem vre-
me Amatori n'or
.. . lipsi.
Moisescu. — Cred i eu duduca Tinca are ês- ;
trede 30,000 de galbeni!

Nril. — Vorba ceea; marfa sS bun, mu- fie
nu
terii lip . fstrenut) SeSC.
Tinca i Smrndia. — Muteriii
. .
Fespezanca. — Cu adevrat Chiar îearna . . . în

aceasta s'au presentat maî muli tineri vr'o eapte, . . .
foarte buni.
Tinca. —
Maî cu seam domnul Bombeanu ... un
ofiger de artilerie, recomandat de însui moul meu,
Prefectul.
Nril. — D-nul Bombeanu ? îl cunosc ... un te-
67417- n. 46
706 AGACHT FLUTUR
i cu hristoitie
ner cu stare De ce nu '1-aT . . ginerit,
cucoan LUC LUC ? (strenm).
. . . . .
Fespezanca. Tinca e prea ten^r anc — . . . prea

fraged... (în parte) 'apoî nu vreau s'ajung ieaca de
pe-acu.
Moîsescu. — Lsai-m^ pe mine, cucoan, sg g-
sesc un brbat duducJiî Tincî. Am la mân un pro-
curor fetn, fein . . . Se'mî dai voie ca sg ve'l presint.
Fespezanca. — Fie; prezenteaz'l . . . îns nu îeu
nicio hotrîre . . . Dac 'mî-a plcea . . . om vedea . . .
avem vreme.
(Orhestra începe a cânta un cadril. Doî cavaleri vin de invit pe Tinca
i Smrndia).
Moîsescu. — Eaca contradansul începe . . . Cu-

coan Lucsi, vreî se jucm împreun ?
Fespezanca. Oare sS joc ? Haî. — . . . . . (MoIscscu îî
d braul).
Toi (es cântând)
Ce plcere 'n carnaval

De-a petrece noaptea 'n bal, etc.
(Toi se duc in solonul din fund).
SCENA II.
Agachi, Cocodan, Barz.

Agachi. — Da bine unde mg ducî, Ghi ?
Cocodan. — La moule. bal,

Agachi. — La bal cine ? . . la ?
Cocodan. — La o vgduv.
Agachi. — Se vede c face praznic de sufletu rg-
posatuluî . .
AGACHI FLUTUR 707
Barz. — (ridând) Hi, hi, hi ; mare pozna e cuco-

nul Agachi.
Cocodan. —
Bade Stane, te poftesc se nu te-
amesteci în conversaia noastr
Agachi. — Da de ce 'I opreti ?.. vorbete frumos
cretinul.
Barz. — Hi, hi, hi ; me îeî în trei parale . .
Hi, hi, hi.

Cocodan. — Ear te hlizeti ? . . (ctr Agachi) Te-ai
apucat de '1 aî înbStat îerî noapte, i de-atuncî e ne-
suferit.
Agachi. — Bietul flecu 1 nu mâncase de douS
(Jileacas la tine.
Cocodan. — Se lsm vorba asta, moule tiî ;
pentru ce te-am rugat se mS 'ntovretî acilea?

Agachi. — Ba
Cocodan. — Pentru o treab foarte important.
Agachi. — M6 miram eu sS cheltuîescî tu degeaba
doî sfani cu birja 1
Cocodan. — La întoarcere veî plti d-ta.

Agachi. — Dar; pentru c e maî scump tarifa
dup meûl nopii.
Cocodan. — A moule, cum poi crede ! . .
Agachi. — Cred dar nu te snchisi f'î

tot, . . .
trebuoarele, c
eu te studiez. Te gsesc interesat ..
interesant, vreu sS ^xc.
Cocodan. —
(ctr Barz) Du-tc dc-ateapt jos la
fecîorî; dar maî ânteî ad'mî mnuile.
Barz. (dându'î douS precbî de mnuîj Poftim.
Agachi. —
DouS prechî de i cu cele mnui
din mân trei ? Ce însemneaz acest lues de mnu-
erie ?
Cocodan. — Aa mi'î obiceiul meu . . . Fie care

bal mS ine trei prechî de mnui.
708 AGACHI FLUTUR
Agachi. — Bre ! ce cochetrie 1 . . schimbi de trei

orî?
Cocodan. —
Anteî, când mS înfgiez în salon,
me art cu mnui proaspete noî . . . . . .
Agachi. — Ca toat lumea.

Cocodan. —
Peste êcQ minute, dup ce am com-
plimentat pe stpîniî casei, mS retrag de-o parte i
pun a doiia pareche ... pe aste. (arai aitemnui).
Agachi. —
Pe aste ? d'apoî nu's noî, sunt pur-
. .
tate . .
Cocodan. —i maî târcjiu, când aduc fecîorii

paharele cu limonada, vine rendul storlalte. (arat aite
prechî).
Agachi. — Sunt negre de tot.

Cocodan. — Tocmai pentru asta, n'am grij sS
le maî mînjesc.
Agachi. — Care vrea se (jlicg, tu cu trei prechî
de mnui o duci un an, ca iganu cu cmaa!
Barz. — Hi, hi, hi.
Cocodan. — Tot aci aî fost mojicule ? . . Eî afar.
Barz. Hi, hi, hi. («s prin dreapta).
SCENA III.
Agachi, Cocodan,
— Suntem singuri
Agachi. ?
— Singurî.
Cocodan.
Agachi. — Vreaîi sS'î dau o reget, ca se eco-
nomiseti i mnuile purtate,ale
Cocodan. — Care reget, moule? spune.
(cu bucurie)
Agachi. — Nu ne-aude nimeni?

(întaîn)
Cocodan. — Nimenî.
Agachi. — Cumpr o bucat de crid de pa- 5
AGACHI FLUTUR 709
rale, i'î freac manile cu dînsa, de câte orî eti pof-

tit undeva.
Cocodan. — (superai) Tronc ! . . eu crezusem c vor-
bescî serios.
Agachi.— Bre ! aî întrecut i pe verul meu An-
tohi wSgîrcea.
Cocodan. — Ea Ias glumele de-o parte, moule,
c nu'î aci locul de spus cabazlîcurî ... se vorbim de
motivul pentru care te-am rugat se vii cu mine.
— Care motiv
Agachi. ? . . A fi ear vr'o speculaie
cu folos sigur.
Cocodan. — Ba nicî gândesc la speculaie în
bal ? . . Te-am adus aci, ca se punem la cale o cu-
nunie.
— A a cuî
Agachi. ! ?
Cocodan.— A mea.
Agachi. — A ta? Nu me nebuni Tu, . . . te-aT ho-
trît a într cheltuîala unei nunT?
în
Cocodan. — Eii m'am hotrît, precum . . . (îcT,
a intra cheltuîala unei nuni.

în
Agachi. — Aî avea tu curajul se scoî banî din
pung ca se hrnescî i se înbracî maî multe suflete?
Pun rmag êce galbinî.
Cocodan, — pece galbinî? in rmagul
Agachi. — (în Aî! m'a prins houl.
parte)
Cocodan. — Maî ântâî nevasta mea c am s'o

deprind cu gusturî simple, n'are se face cheltuieli cu
mtsriî, cu fleacurî de care ruineaz famiiiile mod
cât pentru copiî, cred m*a feri Uumnecjcu s^ am c
maî mult de cât unul 'apol în sferit fie ce-a fi,
. . .
când inima îubesce când inima doresce

— Se vede c e bogat
. . . . . .
Agachi. ?
Cocodan. — 10,000 de galbinî cjestre.

Agachi. — Numaî?
710 AGAOHI FLUTUR
Cocodan. —i are un tat . .
— Ofticos?
Agachi.
Cocodan. — Ba nu tocmai dar cam ofticos, slab.
atrarul Nril, trebuie s'i cunoscî.
Agachi. — Eu îngrop, dac
? sciu cine
. . se'l '1 'î.
Cocodan. — atrarul Nril e proprietar de mo-

ie, l maî are în Bucuresci un loc întins, care in
curend o se aib o valoare foarte mare.
Agachi. —
Cum asta?
Cocodan. — Am
aflat din isvor sigur c Stpâ-
nirea are nevoie de ca se zideasc un spital pen-
el,
tru nebunî atrarul înc n'o scie prin urmare, am

. . .
;
de gând se '1 cumper eu, îndat dup cununie, cu

preg de nimic, 'apoî se '1 vend Stpânirei cu folos
de sut sut.
la
Agachi. —
Ce-aud? Neruinatuie, vrei se îneli
Guvernul? i inima ta de cetean te las se comii
o asemenea scamatorie în baniî statului ?.. Glasul
consciiniî nu te înspimânt ? Vocea Patriei române
nu te opresce pe malul abisului? . .
Cocodan. —
Ha, ha, ha; vorbescî chiar ca un
redaptore . . . îns n'am vreme sS'f respund, c treaba
'î grabnic.
Agachi. —
Cu atât maî bine, c i eu am o treab
important pe la meûl nopii.
Cocodan. — Vreî se s6 odihnescî? te culci, te
— Fereasc Dumnecjeu Am un soupe
Agachi. ! . .
cu câiva prieteni prietene, i
Cocodan. — Ear soupe. Me mir, ce mul^c- êii,

mire poi gsi cheltuind starea cu strinii?
Agachi. — Mulemirea de a n'o lsa clironomie
la nepoi ca tine.
Cocodan. — Al îns putea-o întrebu-
. . fie 1 . . aî
ina maî bine de cât cu mesele.
AGACHI FLUTUK 711
Agachi. — Tu nu sciî, nu 'î poi închipui plce-

rea unui soupe cu persoane vesele care glumesc i
rîd la lumina policandrelor, i în sunetul paharelor
de ampanie . . . Pentru tine 'î halima.
Când vinul curge în pahare

Când ochiî vesel strlucesc,
Inima 'mî salt i tresare
De un fior dumneêesc.
Ridic un pahar
Plin, plin
De vin de Cotnar
Plin, pîin
i câni voTos i mi'l închin.
Ah! ah! ahl
Glu, glu, glu, sufletul meii ride,
Glu, glu, glu, raTul se deschide,
Glu, glu, glu, glu, glu, glu.
i
ori care chn
Eu mi'l botez cu vin
Pluf
Vieaa se sting cu grbire,
Anit ceî tinert se strecor!
Dar eîi nu simt nicT o mhnire
Cct niS in tot pe urma lor.
Purtând un pahar
Plin. plin.
De vin de Cotnar
Plin, plin
i bend voTos lor îl închin.
Ahl ah! ah!
CtIu, glu, glii, sufletul meu ride,
Glu, glu, glu, glu, glu, glu.
i
ort care chin
Eîi mi'l înnec în vin.
Pluf
Cocodan. — (tn parte) Bine '1-a numit Agachi, cine

'1-a botezat
712 AGACHI FLUTUR
SCENA IV.
Agachi, Cocodan, Moîsescu.
MoîseSCU. —
(viind din fund) blnc c'aî sosit A 1 . . .
VS ateptam cu nerbdare.
Cocodan. —
Unde 'i atrarul?
Moîsescu. —
S'a dus sg tragg un ciubuc în ata-
cul gazdei.
Cocodan. — Dar domnioara Smrndia, fata luî?
Moîsescu. — E salon, mergî de-o poftete joc.
în la
Cocodan. — Bucuros.
Moîsescu. — Cât pentru îndat ce \sî'-a
atrarul,
face chTefuI i s'a întoarce domnul Agachi un-
aci,
chTul d-tale, ar trebui s^ nu peard(î vreme i s6 'i
vorbeasc de mriti.
Agachi. —
D'apoî nu cunosc pe atrarul.
Moîsescu. —
II veî cunoasce, cum veî vedea îl
e înbrcat cu antereii i cu gîubea.

Agachi. —
Ca un lutar ? Nu cumva are i naîii ? . .
—
Moîsescu. (ctr Ghi) Acu are sS înceap con-
tradansul Vin . . . iute. (es prin fund).
Cocodan. — Mergî înainte ce te ajung, (ctr Aga

chi tn tain) Uncliîule, îî încrcd soarta mea i nu me
îndoiesc de ibsând.
Agachi. —
N'aî nici o grij, nepoate. Cât 'l ofii
zri pe atrarul, am se '1 sucesc ca pe-un titerez.
Cocodan. —
S6 te v6d, unchiule, dac eti di-
plomat bun ... sg nu 'î pomenescî îns de locul care
vrea sg'l cumpere Guvernul, (es prin fund).
Agachi. — Fereasc sfîntul 1 . . (tn parte) Nepotul meu
e chîar salba dracului.
AGACHT FLUTUR 713
SCENA V.
Agachi, Chiril (vimd din fund).
Chiril. -~ Mî, mî, mî! cald îi în sal!.. Mu-

safirii sunt grmdii ca sardelele 'n putin, (se aerea^
cu o basma roie de bumbac).
Agachi. (esaminând pe Chiril) Un antcreu CU glU-

bea ! . . trebuîe se fie atrarul . . . se vede c 'î-a fcut
chîeful. (tare) Arhofi ... (în parte) 'î-am uîtat nunriele.
Chiril. — (în parte) Mic 'mî (îce arhon ?
Agachi. — (apropiindu-se) ArkoH mc închin cu . . . ple-
cciune.
Chiril. — (închinându-se) Scrut mâinile, boierule.
Agachi. — Frumos nu aa bal, 'î ?
Chiril. — Prea frumos, numai cam înghesuit.

Agachi, — Aa moda de astcjî. Cu cât salonul
'î
e maî mic, cu atât numrul invitailor e maî mare.

Chiril. — Proast mod drept se 'î spun . . . . .
în vremea noastr oamenii tieau sS petreace mult.

maî bine.
Agachi. —
Negreit, negreit (în pane» A se 'mi . . .
vorbeasc din vremea luî Caragea.

Chiril. Pune'î în gând— de-un ceas îmî caut c
copila prin bal i n'o gsesc, aa de mult lume e
în salon.
Agachi. —
Al suitetî printe, arhon aveî o . . .
copil ? (în parte) El

. . c atrarul.
Chiril. —
Dar, boierule m'a invrednicit Dumne-
;
zeu se fiiii tat.

Agachi. — Nu'î vina d tale ... i eu, arhonda^
sunt unchîii.
Chiril. — Am o copil care 'mi scamSn mie bu-
cic tîeat ... un bujor.
714 AGACHI FLUTUR
Agachi. —
S^ 'f trîeasc ! . . Eu, arhon ... am
un nepot care nu 'mî seamn nici de cum ... (în parte)
Slav Domnului
Chiril. —A! cum chîam? îl
Agachi. —Ghi Cocodan, un tener cu stare, eco-

nom i numaî bun de însurat.
Chiril. —Cocodan ? frumos nume Eu me . . ! . .
chîem chir Chiril.

Agachi — Chir Chiril i mare. } . . la ni !Î (se închin).
Chiril. — Serut manile De câi anî e nepo- . . .
tuld-tale?
Agachi. — De 20,000 de galbint.
Chiril. — 20,000 de ani de g^lbini se ? . . ? vrcii (îc!
Agachi. — Dar, i cu toate aceste aspir a se el

însura cu fiica d tale, arhon . . .
— Ce spuî, boierule
Chiril. ? . . Vrea se 'mî fie gi-
nere nepotul d-tale ?
Agachi. — Aa se vede S'a . . . înamorat de dom-

niora ... i m'a rugat ca se întru în vorb cu d-ta . . .
sS rupem târgul, cum se cîce.

Chiril. —
(înparte) 2o,ooo de galbinî ! (tare) Boierule,
propunerea d-tale me cinstete peste tn^sur i nu
îc ba îns înelegî
. . . datoriea mea de printe c
m^ silete a lua oareî care pliroforiî.
Agachi. — Pliroforisesce te, boîerule, plirofori
sescfte.
Chiril. — Aî vrea sg tiu mai ântei dac nepotul
d tale are hrisloiftie?
Agachi. •— Are.
Chiril. — Dac 'î om statornic, econom ?
Agachi. — El ? . . e în stare sg taîe un fir de pgr

în patru.
Chiril. — Mg bucur, c i eii sunt asemenea, i
copila mea tij.
ACACHI FLUTUR 715
Agachi. —
Minunat s
ve caute cineva cu lumina-
!
rea, nu v'ar putea gsi maî potrivii Când facem . . .
nunta ?
Chiril. —
Nunta ? cât maî îngrab
. . Mg duc . . .
SS dau de tire Marghioliii ... (se îndreapt spre fund).

Agachi. —
(înparte) Marghioliii? Credeam se nu- c
mesce Smrndia.
Chiril. —
20,000 ? (es).
Agachi —
Nici o parte maî pugin. (singur) Miroas
a bcan atrarul mecherul cel de Ghi 'la ales
. . .
înadins ca se un cheltuîeasc cu bcniile, dup ce

s'a însura, (cutând ceasornicul) 'Mî-am isprvit ptitoriea ..
maî am anc jumtate de ceas de jertfit în folosul
fam iii eî.
SCENA VI.
Agachi, COCOdan viind vesel din fund).
Cocodan. —A ! unchiule, am jucat cu domniora

Smrndia i m'a fermecat.
Agachi. — Aa degrab ?
Cocodan. — Ea 'mî-a mrturisit are gusturî c

simple, c
nu 'î plac tualetele, diamantele E un . . .
ânger, unchîule, un ânger . . . Am strîns'o de mân

(tY scoate mnuile).
Agachi. — i de acea 'î scoî mnuile?

Cocodan. — Ba nu dar a venit rendul sS ; pun
No. 2 ... Ea spune'mî, aî ve(Jut pe socrul meu ?
Agachi. — Pe chir Chiril 'l-am ? vc^Jut.

Cocodan. — Ce chir Chiril Nril,
fel ? . . vrei
g cîcî ?
Agachi. — Cum Nril? Chiril.

Cocodan. ~ Ba Nril.
716 AGACHI FLUTUN
— Nril, Chiril, tot

Agachi. ril, tot doî într'o
leî 'un ort
'I-am cerut . maî dinioarea.
. . fata
Cocodan. — Aî cerut pe Smrndia ?
Agachi. — Ce Smrndia Marghiolita.

fel ? . .
Cocodan. — Marghiolita te înelT, Smrn- ? . .
dia... Da unde v^ût pe atrarul? '!-aî

Agachi. — Chiar aci.
Cocodan. — Aci nu se poate atrarul n'a ? . . .
eit anc din etac nu 'î-a isprvit ciubucul. ...

Agachi. — Apoi dar cu cine dracul am vorbit,
cu care lutar?
Cocodan. — Cu Chiril, poate?.. cJiir
Agachi. — Tocmai un soîu de bcan cu antereu ; . .
Cocodan. — Te-aî înelat, unchîule fcut . . . aî

pozna Eaca atrarul Nril cu fîîcsa
. . . . . . trebuîe
se dregem îndat greala.
SCENA VII.
Agachi, Cocodan, Nril, Smrndia (vUnd din fund)
Nril. — SmrSndi, vin' în salonul sta se ne

rsuflm.
Cocodan. —
Arhon atrar,' dai'mî voie s^ v^
presentez pe unchîul meu, domnul Agachi Flutur,
proprietir bogat i ne însurat.
Nril. —
Sunt prea fericit, cucoane Agachi de a . .
a . . . (strgnuta)
Agachi. — într'un ceas bun.

Nril. — Amin . . .Guturaiul dracului nu me sla-
be,st e.
Agachi. — Freac'î nasul c'o luminare, c trece
îndat.
AGACHl FLUTUR 7i7
Nril. —
Oare ? Doftorul Flaîinuc m'a sftuit
. .
se întrebuinz tereben (strnut). . . .
Agachi. —
tin S^'i fie de bine.
. . .
Nril. Amin. —
Cocodan. —(tncet c r Agichî) Deschide vorba.
Agachi. —
(încet) Ce vorb.
Cocodan. — (asemenea) Dcspre cstoria îns cu . . .
meteug.
Agachi. — Las' (î; drege vocea) Arhofi a-
pe mine.
trar, în calitatea unchîu, am un nepot care
mea de
'î în vîrst de cstorie i' care îubesce pe domniora
Smrndia ca un haîu-huîu prin urmare dorina luî ;
i a mea cea maî mare este ca se ne însurm.

Nril. — Aud ?
— Ca s^ se 'nsoar cu copila d-tale primescî

Agachi. ?
Nril. — Arhon Agachi, chipul simandicos cu

;
care 'mî-aî fcut propunere, îmî mgulete

aceast
filotimiea . . voie îns sS me gândesc.
. d'mî
Agachi. —
M6 eart, arhon atrar, cn'am vreme;
p^n' în trei orî, primescî Una, doue ... tr . . . . .
Nril. Pri . . . pri ... (se lupt cu strenutatul).
Agachi.— Dî drumul, dî.

Nril. — (strenut) mese.
Cocodan. — A! cât sunt de fericit, arhon Airv,
de a într în familiea d-tale ; d'mî voie se vS sSrut
mâna, ca la un prine.
Nril. — Vin în bragele mele lule. (strînge în braê
pe Cocodan)
Agachi. — Tabloul
Nril. — i pe d-ta, arhon A achi.
Agachi. — A (în pane) sS me um le de guturaîu. (se
înbrgieazi cu Nril).
Cocodan. (apropiindu-se de Smr^n Credei, dom-
nioar, c inima mea . . ,
718 AGACHi FLUTUR
Smrndia. — (cobo.înd ochii) Domnule

Nril. — Dîmânasg
. . .
'î-o srute, c aî se ne- î fiî

vast. (Cocodan sSut mâna Smrndieî) NorOC S dca Dumne-
êu... Ghi,^ fgtul meiî, te las cu Smrndia; ine-
o de vorb, în vreme ce eu cu naul tu, om pune
Ia cale despre condiiile cu nu nu nu . . . . . . . . . . .
AgaChi. (viindu'X a strenuta) HU IIU HU .. . . . . . .
Nril i AgaChi. (strenutând o dat/nieî.

Agachi. — Na, c i eu m'am
Arhon molipsit . . .
atrar, haî se bem un pahar de poncîu la bufet, ca

s6 înnecm guturaiul.
Nril. — Bucuros, arhon cuscri, (merg amendoî pen ia
ua din fund),
Agachi. — u) Poftim, arhon atrar.

la
Nril. — Dup arhonda. d-ta,

Agachi i Nril. — Da mg rog Ce ... se potri-
vesce . . . Na, na, na. (strnut) Amin 1 (es).
SCENA VIII.
Cocodan, Smrndia.
Smrndia. — (în parte) Babac mS las singur cu
un cavaler. . . 'mîe fric.
Cocodan. — (tn parte) îî frumuic de tot. înc n'o
vS(ûsem bine pen*acum.
Cuvintele printeluî (tare)
d-v6strg, domnior Smrndia, îmî dau curajul a vS

mrturisi, c
inima mea simte o bucurie mar- fr
gini", când gândesc la fericirea ce m^ ateapt!
Smrndia. — (ruinoas) Domnule

—A
. .
Cocodan. fi îns de o mie de orî maî

mulemit, dac'aî guria d-voastr,
afla din c primii
f^r displcere a v6 cununa cu mine.
AGACHI FLUTUR 719
Smrndia. — Dumnulc, nu'mî trecea prin minte

nici de cum sS mg mrit aa degrab; dar fiind c
tata a gsit de cuviin.1 . .
Cocodan. — Ah domnioar, credei, c oiu. face

!
toate jertfele, ca sS nu ve cii de a purta numele meu.

Smrndia. — Nu mS îndoiesc, domnule cci ;
te cred un galantom.
Cocodan. —O 1 cât pentru galantomie, nime nu
me 'ntrece. îî vedea cât de plcut este vieaa în
cstorie. Vom locui amendoî într'o csu mic, la
mahala, lues. fr fr tereremul deertciunilor lu-
. . .
mescî cci adevrata

; fericire nu st în acele secturi . .
Privii la cuibul turturelelor ... un pic de puf i câteva

frunte, i cu toate astea nu sunt alte jigniî pe lume
maî iubitoare i maî fericite . .
Smrndia. — O pentru mine, gusturile mele

!
suat prea simple. Cât oîii avea un clavir, mS 'npac

lesne, orî unde aî fi.
Cocodan. — Un Nici vorb clavir! . . nu'î, c'î

avea unul vei avea pe-a d-voastrS.
... îl
Smrndia. — Al meu e cam vechîu, cam her-

buit . .
Cocodan. — 'L-om da, de drege. '1-a
Smrndia. — Maî bucuroas a fi sS am unul

nou, un piano Erhard.
Cocodan. —O ! Smrndia . . . domnior Sm-
rndia, fericirea nu st într'un piano vechîu seu noii;
ea isvoresce din dragoste, din amorul ce 'mî-aî in-
spirat de cum te-am vSÛt (se pune pe canape lângâ Smrndia).
Smrndia. (depuânduse în cela-1 alt capit a canapele!).
Domnule . .
Cocodan. — Nu vS temeî, c avei a face cu un

galantom.
[20 ACACHI FLUTUR
Eu te iubesc ca gentilom
Pre legea mea (bis). !
Sunt gentilom, sânt galante a

Pe cât aî vrea (bis).
Ah pentru mine... lari fric,
Fii turturic
i eii voYu fi amant fidel,
Un turturel,
(înpre.un&).
Cocodan. |
Smrndia (tnpane).
Un turturel 'o turturica '
Un turturel 'o turturicH

Not amendoY pe lume-om fi NoY amendot pe lume-oin fi
Ca turturic i turturel Ca turturic i turturel

Ne încetat ne vom Yubi. Ne încetat not vom tri.
Cocodan. — Ce Smrndia? Aa c îcî 'î vii-
torul e plin fgduinî frumoase

de ?
Smrndia. — Cu adeverat îns spune'mî ; te

rog îi plac voiajurile
1 ?
Cocodan. — Aa 'aa.
Smrndia. — Eu doresc foarte mult s^ vd
Parisul.
Cocodan. — Unde scumpetea cea mare 'î ?
Smrndia. — i 'î mrturisesc c cea maî mare

mulemire ce'mî-aî putea face, ar dup ce neom fi,
mS duci în capitala Frangieî.

cunuua, sS
Cocodan. — Cum nu? cum nu ? cel maî lesne lucru.
Smrndia. —i la bile de mare, la Diepe..,
Cocodan. — Aerul e cam srat acolo. .. Umecjiala
Mreî supr. m
Smrndia. — Apoî dar ne-om opri în Paris,
'om merge pe la magasiî, pe la teatre, pe la con-
certe... om petrece îearna în plceri de tot soiul.
Cocodan. — Se 'nelege, pe la magasiî ... pe la
teatru . . . (tn parte) îmî pare cam cheltuitoare domnioara.
AGACHI FLUTUR 721
—
Smrndia. A domnule Ghi, nu pot sg 'i1
spun cât me simt de mulemit, gândind c'am sS vSd

erile strine i minunile civilisaieî Acesta 'î visul . . .
meu cel maî scump.

Smrndia.
îmt dat cuvântul de gentilom ?
Cocodan.
Pe legea mea 1 (bis).
Smrndia.
VeT fi cu mine gâlantom ?
Cocodan.
Pe cât îl vreai (bis^.
Smrndia.
Primesc a fi dar, fr fricS,
O turturic
i sS te am brbat fidel,
Un turturel.
tnpreun).
Cocodan. Smrndia.
Un turturel 'o turturic Un turturel 'o turturic
etc. etc. etc. etc.
Cocodan, — (tn parte). E a mea ! . . Am câtigat r-

magul cu unchiul meu ... io galbinî!
Smrndia. —
(în pane) P^cat nu se c mrit i
Tinca; am
face nunile tot într'o î (st pe . . . gânduri.)
Cocodan. —
(în parte) Un lucru numai mS cam în-
67417. II. 46
722 AGACHI FLUTUR
grijesce . îî prea place voiajul

. . . . . oîu duce-o Ia ear,
dup ce m'oîu însura,
Smrndia. — Domnule Ghiâ.
Cocodan.— Poronc . .
Smrndia. — P'intre prietenii d-tale nu cunoscî

vr'un tener cum se cade cu educaie i de familie bun ?
Cocodan. — Pentru ce ?
Smrndia, — Ca cununm cu se'l o prieten

a mea, care foarte plcut. 'î
Cocodan. — Are êstre ?
Smrndia. — Are 30,000 de galbinî.

Cocodan. — 30,ooo (tresrind) galbinî, i anc nu
s'amritat! se vede c urât, ciunt, oloag,
'î co-
coat, oarb, surd, stafiea lumeî?
Smrndia. — (ri4end) Ba din contra, e frumuic,
tener i nu'i lipsesce nimic.
Cocodan. — Nimic ... i are 30,000 . . . Cine 'î ?
Smrndia. — Fiîca cucoanei Lucsieî Fespezanca.

Cocodan. — Am vecjut-o ... cu adevrat e foarte
plcut . . . (în parte) 30,000 1
(Se aude orchestra sunând un val).
Smrndia. — Orhestra începe a cânta coti-

Ionul... Nu jocî, domnule Ghi ?
Cocodan. — Valul mg supar.
(Un cavaler vine de poftesce pe Smrndia).
Smrndia. — (catr cavaler) Cu mulemire, domnule.

(îî d bragul i 4^ce, îndreptându se spre salonul din fund). GândeSCC la
ce 'î-am spus, domnule Ghi... A revedere, (es).

Cocodan. revedere —A
(singur, foarte agtai) 30.000 . . .
gâlbmîl Este aci în cas o (Jestre de 30,000 galbinî,

i Moîsescu nu'mî de scire d
El me las de me . . .
încurc cu o fat cheltuitoare, ce n'are decât 10,000.. .
(se preumbl turburat).

AGACHI FLUTUB 723
SCENA IX.
Cocodan, Moîsescu.
—
Moîsescu. DomnuIc Ghi, domnule
(viind rapide)
Ghi . .
Cocodan. — Ce este ?
Moîsescu. — Am venit se'î spun c Guvernul a

cumperat pentru un loc strin lâng barier.
spital
Cocodan. — Eî, i atrarul remâne cu locul luî
sterp i fr preg? Dac 'î aa, remâne i cu domni-
oara Smrndia.
Moîsescu. Cum ? —
Cocodan. Nu'mî place. —
e cheltuitoare ... vi- . .
seaz caî pe prei; i într'un cuvent m'am înamorat

de fata cucoanei Lucsieî.
Moîsescu.— De domnioara Tinca ?
Cocodan. — Sunt nebun dup dînsa ... Ce fru-

moas'! I.. Ce per negru ca peana corbului!
Moîsescu. —
Negru? Tinca e blond... are pSrul
galbin.
Cocodan. — Ce p^r galbin par'c
? e aur de Olan-
da Moîsescule, mergi iute de vorbesce cu Fespe-
.. .
zanca.
Moîsescu. Nu se poate, — 'î-am anunat visita c
unui alt ginere, domnul Radian. Ghi
Cocodan. — Radian, Cocodan, tot una'î...i el
Ghi i eu Ghi, trece-me în locul lui...îî fg-
duesc un comision de 6 la sut.
Moîsescu. Fie îns sciî — unchiul d-tale a pus
; c
toate la cale cu atrarul Nril.
Cocodan. —
Bine 4^cî ... o uitasem Trebuie . . .
gsit un mijloc de a ne strica cu atrarul Cum sS . . .
facem ? cum se facem ?

. .
724 AQACHI FLUTUR
Moîsescu. — Eaca i atrarul.
SCENA X.
Cocodan, Moisescu, Nril, Cavaleri.
(Maî muli cavaleri se aeaz la masa de crî).
Cavalerii.
Danu *î plcui, baiu 'X frumos

îns de cât sg sar în joc,
Mat bine voYii sS cerc în stog
i 'n lanschenet de am norOc.
Nril. — Domnule Ghi, d-ta nu metahirisescî

crile ?
Cocodan. — Dar d-ta?

Nril. — Eu fereasc Dumnezeu
?. . nu m'ating 1 . .
nici de ale sfinte, nicî de dracul. (înceo Pentru mine

un juctor de crî s6u un om vendut diavolului, tot
una f. (se apropie de roasa de cri.)
Cocodan. —
(m tain lui, Moisescu) O! îmî vine o idee 1
Moisescu. —
Care ?
Cocodan. — Aî auît opiniea atraruluî asupra
crturarilor ?
Moisescu. — Dar.
Cocodan. — Ca se me desbr de dinsul, oîu sS
me fac c 's beiv de crî Du-te colo lâng mas . . .
i parieazâsume marî ... Eu le-oîu inea ... în glum.

Moisescu. îneleg— Vreî se '1 spariî. . . 1 . . Minu-
nat, (merge de sta tn dosul boscherulu'i).
Nril. — (vund lâng Cocodan) Ghi. . . cunoscîpe dom-

nul la care taie lanschenetul ?
Cocodan. — Ba nu.
AGACHI FLUTUR 725
Nril. — Mare destrmat seamenS a fi I joac

câte un icosar odat.
Cocodan. — Numaî atâta sermanul ? 1
Nril. — Ce numaî atâta? fel ?
MoisesCU. — tare) Pun rmag 50 de glbinî c

lanschenetul nu trece de-a patra oar. Cine ine ?
Cocodan. — Eu. •
Nril. — Au^ d-ta Ghi, ? . . puî 50 de galbinî pe

carte? . . 50? .
Cocodan — Nicî o dat inaî pugin, arhon atrar.

Nril. — Cm parte) Kivie eleison
Moisescu. — Aî perdut, domnule Ghi.
Cocodan. (fr a se întoarce) Pefdut ? . , Nu fact ttl-
mica . Aa
. .
'î soarta, (cânta încet) Aa 'î soarta . . . aa
'î soar ... ta.
Nril. — (în pane, cu mirare) i ânc are curaj secante.
Feciorul. (viind ain fund, 4ice încet luî Moîses cu) Domnulc
Moisescu, te poftete un boier la scar,
Moisescu. — Cum chîam îl ?
Feciorul. — Eat carta luî. (es&)
Moisescu, ~ «n parte^ Cc v^d ? . . Ghi Radian, pro-

curorul ! . . A venit casS'l presentez cucoanei Lucsieî ..
Me duc ca sS '1 trimit înapoi de unde a venit, («s prin
fund fr se veût de fie Cocodan)-

Bancherul. — Sijnt 100 de galbinî in caniot . .
•
cine 'î ine, domnilor ?
Cocodan. (netntorcându-se) E'J.

Nril. — Ear!
Cocodan. — (în parte) S'a îngrozit atrarul . . . Mi-
nunat (cânt încet) Mt . . . UU ... nat.
Nril. — Domnule Ghi. . . se am ertcîune .
.
M^ rog, joci ades crile ?
Cocodan. — Ba nu ; când sunt singur nu joc nicî

o dat.
726 AaACHI FLUTUR
NrJl. — (cu bucurie) A 1 slava Domnului! .. MS sp-

riesetn.
Bancherul. — Domnule Ghi, perdut. aî
Cocodan. — Ear am perdut? Tra,
(vesei) la, la, la.
Bancherul. — (viind lâng Cocodan) îmî eti dator loo
de galbinî.
Cocodan.— (spriet) Eu? dtale?..Ce spui, dom-
nule ?
Bancherul. — Aî inut loo de galbinî în contra

mea, i aî perdut.
Cocodan. — Ce fel ? ce fel ? eu am inut rem-
agul în contra luî Moîsescu.
Bancherul. — Domnul Moîsescu a eit, în vreme
ce tiam crile; prin urmare aî jucat în contra mea,
i 'mî etî dator loo de galbinî.
—A
Cocodan. Prea bine, dom-
! . . (cu gusui siab)
nule. . mâine cci n'am banî asupra mea.

. 'î-oîu plti ;
Bancherul. — Prea bine, domnule.

Cocodan. — Cât c'am perdut sS'î dau? 20 îcî
de galbinî?
Bancherul. — Ba o sut întreag, (es împreun cu ceî-
l-alt cavaler!).
Cocodan. — (în parte, cu desperare) IQO !
Cavalerii.
Danu 'X plcut, baiu "i frumos ;
îns de (ât s2 sar în joc,

Mat bine voiu s2 cerc în stos
i 'n lanschenet al rneîi noroc.
SCENA XI.
Cocodan (tulburat).
O sut de galbinî ! Am perdut, eu Ghi Cocodan,

AGAOHI FLUTUR 727
lOO de galbinî ... în cri ! eu, care nu pun mâna nici o

dat pe un valet ! . . îmi vine se ameesc 1 . . M'am ca-
licit .. am remas lipit pmentuluî. . . lOO de galbinî!..
Câte economii trebuie se fac, pentru ca se 'mî aco-
per paguba, (scoate mnuile i pune altele maî vechî) Am SC taîU
leafa luî Barz.
Arie : Oi dulci ochii negri.
Dragit mei galbinî cum v'am perdut

O se ve ducei de lâng mine
i sS ajunget pe mâut strine.
Aa durere nicT c'am avut I
Dragit met galbinY mândri i noi I
De-acum departe de a mea stare,

O sS fit punte de desfrenare
Ce foc pe mine ce foc pe vot 1 !
SCENA XII.
COCOdân, Ag'd.Clli (vine cu un pahar de pondu),
Agachi. — Cu mare greu am cptat un phru

de poncîu, dar m'âm luptat.
Cocodan. — A ! unchiule.
— Ce
Agachi. 'i? ce-aî pit de etî limoniu la
fag, Ghi?
Cocodan. — (cu disperare) Unchîule, am perdut loo
de galbinî la crî
— Tu
I
Agachi. ? ha, ha, ha . . . Pun êce galbinî r-

mag, c'aî visat.
Cocodan. — )ece galbinî
«ute) îî in. ! . .
Agachi. — (în parte) Aî ? ear m'a prins houl . .
Cocodan. — (în parte) pece galbinî maî pugin din

pagub, (tare) Unchîule, poî s^'mî facî un mare servi
cili, sg nu mS refusî.
728 AGACHI FLUTUK
Agachi. — Care, nepoate?

Cocodan. — M'am înamorat ca un nebun de do-
mnioara Tinca .
—
.
Agachi. Ce Tinc? ce Tinc? Smrndia vrei

se (Jicî, fata luî Nril ? . .
Cocodan. Ba nu Tinca— ; . . . Tinca Are 30,000

. . .
de galbinî êstre, unchiule ... i mi'î drag.

— Mî, nebunit?
Agachi. aî
Cocodan. — Unchîule, dac me iubetî, stric
tocmeala cu atra rul.
Agachi. — Du-te naibeî . .
Cocodan. — Etî unchîule ce vreaten^r, . . . sciT

sg îcS amorul Nu mS lsa. ...
Agachi. — Da mî, ce vreî sS spun
bine, 'î luî
Nril ?
Cocodan. — Eat'l vine Spune'î ce trece aci. 'î-a

numaî stric tocmeala,
prin minte, (", tn parte) M^ duc
sS ameesc pe Fespezanca.
SCENA XIII.
Agachi, Nril; mar pe urm Chiril.
Nril. —
Arhon Agachi, veste bun Smrn- . . .
dia e încântat de nepotul d-tale. Porumbaiî tatiî! . .
Se vede c
aii vorbit înpreun despre ale gospod-
rieî, i Ghi a fgduit c a duce o la Paris, la
Marea . .
— Care Mare
.
Agachi. ? cea roie ?
Nril. — Ba cea alb.

Agachi. — Caut bine c'a fi cea neagr.
Nril. — Fie mcar i cea galbin Copiiî se . . . îu-
besc i's potriviî.
Agachi. — Arhon atrar, etî proprietar ?
AGACHI FLUTUR 729
Nril. — Sunt. ..am o moie, Mltinoasa, dat

în arend.
Agachi. — Prin urmare atepi cu nerbdare pe
sfîntul Gheorghe i pe sfîntul Dimitrie ?
Nril. — Cu cea maT vie nerbdare ; o mrturi-
sesc fr ruine.
Agachi. —i cu toate aceste se întempl câte o
dat, c
arendaul nu aduce banii la vadea ?
—
Nril. Ba se întempl chiar ades ... îns nu
pricep ce analoghie . .
Agachi. — Me esplic . . . Aa precum ateptarea unul

proprietar e înelat adas de ctr arenda, astfel . . .
i nu maî pugin planurile cele maî bine întemeîate

r^mân . . . ades . . . abrae.
Nril. — Tot nu pricep.
Agachi. — Me esplic . . . Ghi e un tener cum
se cade?
Nril. — Un juvaer.
Agachi. — Nu îc ba . . . îns cam . . . sciî . . . nicî
prea prea, nicî foarte foarte ca vinul cel mistre , . . . .
prin urmare trebuîe lsat se se învechîasc în bute.

Nril. Ghi, în bute ? — .
Agachi. — MS esplic adic cum s'ar prinde ... . . . . . .
Chiril,— (intrând) Domnulc Agachi, primesc...

Agachi. — Ha ... Na i altul acum. Ce primescî?
Chiril, — Primesc sg ne încuscrim înpreun.
Agachi. — Noî ? fugî în colo nu te cunosc. . .
Chiril. — Ce vorba'î asta

;
? . . danu 'mî-aî cerut fata

maî dinioarea, acilea ?
Agachi. — Ba am cerut-o; 'apoî?

Nril. — Ce ce lel ? fel ? . . i pe-a mea aî cerut-o
totacilea ?
Agachi. — i pe-a d-tale.

730 AGACHI FLUTUR
Chiril.— Ce cabazlîc e sta? pliroforisescene, . .
domnule.
Agachi. — Un cabazlîc de carnaval maî mult vrei? ;
Nril i Chiril. — Au^ Care vrea sS (funoî) ?
(Jice, 'î-aî btut joc de noî...Eti un catergar^ un

pehlivan . . . (Nâril strnut de treî orî).
Agachi. A — I ducei-ve la naiba însferit, i *mî

dai bun pace.
N ril i Chiril (arie din Baba-Hrca).
Pehlivan fr' de ruine !
Tu 't-at btut joc de mine ;
Dar de-acum te ine bine

Ca sS fie rSii de tine !
(cs prin fund).
SCENA XIV.
Agachi, Cocodan; maî pe urm Fespezanca,

Tinca, Moîsescu i Cavaleri.
Agachi. — Ha, ha, ha 1 s'au aprins ca doî cocoi . .
la poeat ... la poeatl Câte ceasurî sunt . . . aproape

12! Prieteniî mS ateapt la soupe ; me duc.
Cocodan. — (alergând) Unchiule, am ameit pe cu-
coana Lucsia ; cere'î fata.
Agachi.— Ear d'apoî nu fac alta de ; când sunt
în bal I
Cocodan, — Nu m^ refusa, unchiule . . . Gândesce

c Tinca Fespezanca are 30,000 de galbinî cjestre.
Agachi. —
Cum aî spus ? Tinca Fespezanca ? (în . .
parte) Amorcsa prietenuluf meu Bombeanu ? (tare) Nu se

poate . . . F'î trebuoarele singur, f^tul med.
AGACHI FLUTUR 731
Cocodan. — Unchiule, te rog . . . fericirea mea st

în manile d tale. (U semt mâniie).
— N'am vreme
Agachi. aproape . . . e 12 . .
(Damele într prin fund).
Cocodan. — Eaca damele ... (înpingend pe Agachi) Nu

scpa prilejul.
Agachi. — Doamna mea,
(iute) în calitate de unchîii,
am cinste a cere pe domnioara Tinca, fiica d-tale,
pentru nepotulmeu Ghi Cocodan (sun 12 ore) Me(;JuI . . .
nopii! .. M'am închinat cu pleccîune. (cs alergând).

Fespezanca. Aud ? —
Cocodan. —
A doamna mea atept rspunsul
1 1
dtale ca o sentin judectoreasc 1
Cor final.
Cuiioas întâmplare!
Flutur vine 'n adunare,
Cere fete i dispare,
Alergând în fuga mare!
(Cortina cade).
ACTUL III-
Pe
Teatrul represint un salon elegant.
fercstele din fund portretul luî Ghi
U Cocodan
în fund, în dreapta
în ram
i în stânga.
i»oleit. în dreapta o
canape. în stânga o mas i oglin4î.
SCENA I.
Barza, tapierii ; mai pe urm Agachi.

Tapierii ducrând).
Grabnic, grabnic sS lucrîfm

Casele sS mobilm
Domnul Ghi
negreit
Ne-a plti chTar îndoit,
732 A«ACHI FLUTUR
Barz. (cutându-se într'o oglind) Eu SUIlt OafC, SCU

nu's eu ? . . Me privesc în oglind de a(;jî diminea i
nu mg cunosc . . .Cuconu Agachi m'a poleit din cap
pen' în picere, încât nici nu îndrznesc sS mt pun
jos . . . Ean veî-me, par'c's un bo de aur . . . îmi
vine sg me pun în pung. .. I !.. mîculil .. când
m'ar zri fata dasclului din sat de la Prostenî, ce
s'ar maî da de-a tumba de dorul meu.
Agachi. (intrând din stânga) —
Gata 'î, copiî ?
Un tapier. Gata, cucoane Eaca nota. — . . .
Agachi. — Bine. . . trecei mâne de diminea pen-

tru plat.
Tapierii (eînd).
)i i noapte am lucrat,
Casele le-am mobilat ;
Domnul Ghiâ negreit

Va fi foarte mulemit.
SCENA II.
Agachi, Barz.
Agachi. —
(ceicetând nota) Trcî sutc cpte-cjeci i cincî
de galbinî pentru mobilarea salonului Nu'î scump . . .

;
credem c'a fi nota maî piperat S'o pun în co- . . .
leciea celor-1-alte note, ca se Ie dau odat pe toate

luî Ghi Ce-o se se maî minuneze bietul Co-
. . .
codan când s'a întoarce de unde s'a dus, 'a vedea

luesul apartamentuluî seu D'apoî când a fi se pl- . . .
teasc pregul mobilrii caseî !.. Me atept sg'l aud

ipând ca în ajunul Crecîunuluî.
Barz. — Cucoane Agachi . .
Agachi. — Ce este, Barz ?

AGACHI FLUTUR 733
Barz. — Oare nu m'a ucide boerîul, când m'a

vedea ferecat aur? în
Agachi. — Maî sciî picatul ? (ri4ând).
Barz. — (scâncind) Sracul de mine ! . . apoi d, eil îs

vinovat, dac
pe soare poi cta i pe mine, ba ? .
D-ta, cucoane Agachi, teaî apucat de m'aî schimo-

nositcum sunt.
AgachJ.— Eî mî Barz nu te spriea ! las', ;
dinainte te-oîu scpa eu de

. moarte.
. la
Barz. — Me rog, cucoane, sS'î
.
mil i po- faci

man c d-ta m'aî bgat
... în foc.
Agachi. — Eu, dar i nu cred c'am fcut rû sS ;
schimb tot în casa stpânu-teu, Ghi are s^ se 'nsoare

cu Tinca Fespezanca, o copila cu 30,000 de galbinî
(;Jestre; nu se cuvenea se'î aducS mireasa în apar-
tamentul luî cel vechîu, unde toate mobilele la un
loc nu plteau nici cât scaunul cel patriot care s'a
vendut cu 10,000 de leî. Ea privesce-acum ... Totul
e scump i elegant Chiar pe stpânul teu '1 am pus
. . .
ram nou (arat

într'o . . . portretul).
Barz. — îî ede mult maî bine aa.. . îns nu

prea pare vesel.
Agachi. — (în parte) Presimte c are s6 plteasc no-
tele . . . (tare) Barz, n'aî aflat unde s'a dus stpânul
teu de-o septemân?
Barz. — Nu, cucoane.
Agachi. — Curios lucru s'a pornit din Bucurescî
! . .
fr' a da de scire nimeruî. N'a venit vr'o scrisoare

astcjî ?
Barz. — Ba, a adus doue factorul de la pot.

Eat-le pe mas.
Agachi. — AL.
asta 'i pentru Ghi, e timbrat . .
Asta-1-alt e pentru mine, nefrancat Trebuîe s6 . . .
fie de la nepotul meu. (deschide scrisoarea) Tocmaî a eco- ;

734 AGACHI FLUTUB
nomisit un sfan (dtesce) c Iubite unchiule

. . . ple- I Am
ccat din Bucurescî cam rapide, fiind vroîam, p^n' c
«a nu me însura, se visitez însumî moiea de cjestre
<a domnioarei Tincî. Am
cercetat o cu de-a me-
«nuntul, în lung i 'n lat, i m'am încredinat e c
«moie de preg». (vorbit) Ce amorez speculant! (dtesce)
fPmentul e roditor, pdurea întreag, acareturile în
«bun stare.» (vorbu). Scrie ca un vatav. cUesce) «Vitele
«frumoase . . . Am
gsit îns vr'o cinci boî cam slabî,
«dar nu'mî pas, cci acestiea sunt aî posesorului,
«într'un cuvent sunt mulemit de voiajul meu, i m^
«întorc chiar ast(Jî la Bucurescî, unde oîu sosi pe la
«vreme de mas. Poroncesce luî Barz se'mî gteasc
«vr'o doue oug coapte i cacaval fript».
Barza. îndat, (voîesce se eas).
Agachi. —
Ateapt, c
este unpostscriptum. (cites:e,
«M'am r^sgândit ... Spune luî Barz s^ nu gteasc
«nimic. Oîu mânca ce s'a gsi acas.»
Barz. — Nu'î nimic.
Agachi. — Pstreaz'l pe mâne cât pentru ast(jlî ;
îî pregtesc eu o surpris. Am comandat luî Hugues^

în socoteala luî Ghi, o mas mare, la care am poftit
pe cucoana Lucsia cu fiic-sa i pe prietenul meu
Bombeanu.
Barz. —Ofigerul ? Detreab boîer, i nicî de
. .
cum mândru.
Agachi. — Ce-o sg maî rîd, ceo~[sg maî rîd, când
s'a întoarce Cocodan 1
Ce-o sg rid când a veni

i când a începe-a rScni
Tare, tare, tare, tare, tare, tare, tare.
SpSriet s'a minuna
i gura o va csca
Mare, mare, mare, mare, mare, mare, mare.
AGACHT FLUTUR 735
(ri4end) Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.

Ce-o se mat rid eîi;
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.
Ce-o se mat rid <êu.
Agachi i Barz.
ii4eiid^ Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.
Ce- o sS mat rid eu I
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha.

Ce-o s2 mai rid êu 1
SCENA III.
Barz ; apoi Cocodan.

(Barz se privesce în oglind cântând încet. Se aude îo tind un clopoel).
Barz. — Cine trage clopoelul, nu cumva'î boierul?

Cocodan. — Da deschide
(afar) a<^r.
Barz. — Vaî de mine

(spriet) I . . el îî! . . Stpânu-
meîi 1 . . Me duc s6 dau de tire luî cuconu Agachi.
(fuge pen la ua din dreapta) Nu'î aci . . . e ÎU CCa-l-alt partC. . .
se te duCÎ dulu. ês, alergând prin stnga).
Cocodan. — (intrând prin fund) A 1 eat-mc's acas . .
(cutând înpregiur) Marc Hiinunc 1 . . Nu 's la mine M'am . . .
înelat se vede m'am oprit la rendul

. . . l-iii, în loc sg
mg suîu la al doilea, unde ed Bine 1 . . c nu m'am
întâlnit cu cineva fe» prin fund). . . .
SCENA IV.
Barz, Agachi (eind din stânga
Agachi. — Unde î ?
Barz. — tiii eu . . . acuica chîar 'î-am auît glasul.

736 AGACHI FLUTUR
Agachi. — Se vede c'aî visat, mî Barz . . . dac'

ar fi sosit ... ar fi aci.
(Se aude ear clopoelul).
Barz. — Eat'l, m'am dus ! (fuge în dreapta).
SCENA V.
Agachi, Cocodan ; mat pe urm Barz.

Cocodan. —
Ba nu, nu m'am înelat ... aci e
(agUat)
rendul al 2"'*^ ...
Sunt îa apartamentul meii., .(cu-
tând înpregîur cu mirare) Aparta mCn tul mCU nU SC . . . . . . 1
poate. (ÎI freac ochii Doar n'am orbul ginilor) . . .
(zrind pe Agachij A! unchtulc vorbesce, spune ce însem- ;
neaz }
Agachi. — (în parte) Are se princê glbinarea. (tare)
'1
Ce maî faci Ghi ? . . Eti snStos ? Aî umblat bine . .
la drum ? . .
Cocodan. — (nerbdtor) Nu 'î vorba de drum ... Ce

sunt mobilele, luesul ce ved aci la mine }
Agachi. —
Nu înelegi ? o surpris.
Cocodan. —O surpris ?
— Dar
Agachi. cucoana Lucsia, soacr ta, a so-
;
cotit c posiiea
în ta, nu se cuvenea . .
Cocodan. — A cucoana Lucsia a avut ideea ! . .
(în parte) Soacr-mea a voit se 'mî facS o surpris?..

(cu muiemire) Prcsentul c foartc frumos, i ateniea foarte
delicat.
Agachi. — (în parte) Cc mormicsce ca un urs?
Cocodan. (primblânduse prin salon) FrumOS . . . clc-
gant . . . minunat . . . îmî place.
Agachi. — (î.i parte) Eaca 1 . . nu ip ? . . (taro Vrea s6
(JicS, nepoate, eti mulemit de mine?
Cocodan. —
Pentru ce de d ta ?
AGACHI FLUTUR 787
Agachi. — Eu am ales mobilele, i am presidat

laînpodobirea apartamentuliiî.
Cocodan. —
Bravo, bravo, unchiule Aî probat . . .
c aî gust îî fac compliment.

. . .
Agachi. (în parte) —

Ce-a pit ? (tarc) Ea privesce . .
M'am gândit i la tine, te-am pus într'o ram nou . .
(arata portretul).
Cocodan. — Bine (Jicî ... A 1 unchiule, cât eti de

amabil ! (îi strînge de mânj.
— Aa c e
Agachi. bine acum 'î, maif ?
Cocodan.— Mult, mult îns gsesc rama cam . . .
simpl, n'are destul poleial.

Agachi. — Marc minune Nu 'mî cunosc
(în parte) 1 . .
nepotul. Mi '1-a schimbat în provingie . . . Acu e vre-

mea se 'î dau notele.
Barz. — (intrând) Cucoane, a sosit cucoana Lucsia

cu fiica d-sale.
— Bine, me duc se primesc scar
Agachi. le Ia
(cs prin fund).
Cocodan. — Cucoana Lucsia mine?.,

(tn parte) la
de unde i pen unde Barz, ? (tare)
Barz, — Aud, cucoane.

(cu sfieai)
Cocodan. — Ea spune 'mî Eaca i . .. (ve4ândui) I
tu eti pus în ram nou?

Barz. — Nu 'î vina mea, cucoane, 'mî-a
(tremurând)
pus o în spinare cu
de-a sila.
Cocodan. —
Nu face nimica ... te prinde par' ;
c
etî un feldmaral. Sciî tu porî cu tine cel pugin c
de 15 galbinî aur?
Barz. —O
stare de om
—
1
Cocodan. (cercetând gitanele) 'î aur dc ccl buii i 1
Barz. —
Care vrea sS îcS, a putea sS 'mî slu-
jeasc toat vieaa mea?
Cocodan. — Ce fel, sS'î slujeasc? socoT poate
67417. n. 47
738 AGACHl FLUTUR
c livreoa e a ta ? Te îne'î, mi badeo . . . îea inaî

bine seama sS nu ro<Jî gitanele.
Barz. — (în parte) Dac nu 'î a mea...n'are haz.
(es prin dreapta).
SCENA VI.
Cocodan, Ferpezanca, Tinca, Agachi.

(inpreun).
Ferpezanca i Tinca. Agachi (închinânduse).
La amabila'Y poftite Priimind a mea poflire

NoY venim cu muîemire ; Ne-at cuprins de muîemire
Cacî simim plScere mare Cîict simim plScere mare
In a voastr adunare. în a voastr adunare.
Cocodan. — (înaintând) A ! cucoan Lucsi . . . dom-

nioar Tinc ; ce fericire pentru mine de a vS primi
în apartamentul meu ... Nu mg ateptam . .
Ferpezanca. — Am venit, domnule Ghi, îndat

ce a sosit biletul d-tale de invitaie.
Cocodan. an parte) Aud ? (încet ctr Agachi) Qc invi-
taie ?
Agachi. — (încet ctr Cocodan^ Lc-am poftit la mas în

numele tSu . . . Nu te îngriji ; bucatele 's comendate
la Hugues.
Cocodan. (în pa.te) La —
Hugues P
Tinca. —
Spune'mî te rog, domnule Ghi, ce te-
aî tcut de opt (Jile de când nu te-am maî v^ût pe
la noî ?
Cocodan. — Am fost absent din Bucurescî, dom- 1

nioar Am fost ... am fost la Iai.
. . .
Fespezanca i Tinca. — Tocmai la laî? în fun-

dul lumeî ?
AGACHI FLUTUR 739
Gocodan. —
Dar; aucîsem c acolo s'ar gsi
stofe i juvaere maî frumoase de cât în oraul nostru,
i m'am rpecît în fosta capitalie, ca s^ cumpr cele
trebuincioase pentru presentul de nunt . . .
Fespezanca. — Ce galantomie!
Agachi. —
(în parte) Gogonat minciun.
Cocodan. — îns n'am gsit nimica ca se fie
demn de d-ta, domnioar, i m'am întors cu manile
goale.
Agachi. — (în parte) Adic fr mnui . . . tot de
economie.
Fespezanca. Nu face nimica —îî gsi în Lips- . . .
cani de toate câte 'î-a plcea (cutând înpregîur) Dar . . .
ce lues în apartamentul unui holteiu ce elegan 1 . .
se cunoasce c
etî gentilom .
— îmî plac
.
Cocodan. simple i elegante. lucrurile

Agachi. — Maî cu seam simple.
(în parte)
Fespezanca. — Toate câte v^d alese i le siant

aecjate cu mult gust.
Cocodan. — Cum îî laud singur presentul
(în pane)
Agachi. — adevr mobilarea prea frumoas,

în ;
'î
dar i ine cam scump.

Fespezanca. — Fie c face 'apoî cine caut ;
la
bani, când lucru plcut 'î ?
Cocodan. — Se 'nelege cine caut banî, când ; la

lucru 'î plcut ?
Agachi. —
(tn parte) Brc vorbesce ca un resipitor
1 ! . .
Acu vremea sS 'î dau notele.

'î
Tinca. — Salonul acesta seamn fcut înadins

pentru music e mare, 'nalt i ferit de sgomotul
. . .
trsurilor.
Fespezanca, — îns nu zresc nici un piano.
Agachi. E — în cela-1-alt salon ... un piano de
Erhard.
740 AGACHI FLUTUE
Cocodan. — (butmicit) Dar ... e în cela-1-alt salon . .
un Erhard de clavir.
— Nou, de 200 de galbinî.
Agachi.
— Nu scump, dac bun
Tinca. 'î 'î
Cocodan. — Ear o surpris de a soacreî,

(în pane)
se vede.
Fespezanca. — Nu scump de cum ... Al 'î nicî
meu ine 250 de galbinî.
Cocodan. — Se 'nelege c nu scump 200 'î . . .
de galbinî ... o bagatel. unchîul meii crede '1 . . c

scump, pentru c
nu cânt din clavir Nu scump,
*î . . .
.unchîule.
Agachi. — Cu atâta maî bine, nepoate, dac'l g-
sescî eftin Domnioar Tinc, nu dorescî s^ veî}
. . .
'1
Tinca — Cum nu vreaii se i cerc.

? '1
Agachi. — D' mî voîe dar sS te

(dâiiduî braul) înto-
VreeSC salona,
în (trecând pe lâng Cocodan, îî d notele) Na,
nepoate, ine.
Cocodan. — Ce gunt astea ?
Agachi.— Notele.
Cocodan. — De music?
Agachi. — Ba ; notele de pe la magasiî. (es prin
stânga cu Tinca).
SCENA VII.
Cocodan, Ferpezanca.
Cocodan. — (în parte) De ce mi le
Notele ! . . d
mie? A! poate ca se
... reveduesc. (cercet\ndu ie
le O !
ol., sunt cam încrcate . dar nu mg privesc pe mine.

. .
le d Frtspezancî) Cucoan Lucsi poftim. . .
—
.
Fespezanca. Ce 's astea ?

Cocodan. — Notele.
Fespezanca. — A! vreî sg le cercetez.? adiionând
AGACHI FLUTUB 741
375 CU 150 fac 525 i cu 125 fac 800 i cu 134 fac

934. Tocmai 934 de galbinî, pentru mobilarea întreag
a casei fdând notele luî Cocodan) Poftim.
. . .
Cocodan. —
(în parte) Ce fel, poftim ? Nu cumva . .
socoate c
le-oîu plti eu ? (tare) Cucoan Lucsia, mS
ertaî . .
(Se aude în salonul din dreapta variaii pe piano, care sun en sourdine, în tot
cursul scenei urmtoare)
Fespezanca. — Tacî
Cocodan. — Aud ?
Fespezanca. — Ascult cum cânt de frumos Tinca

din piano... Ce talent! ce uurin! .. ce sentiment !.
A 1 m
simt înduîoat
—
. . . îmî vin lacrimi în ochî.
Cocodan. «n parte) Na !
Fespezanca. — Ghi, Ghi, suntem singuri .\ .
Ah!., nu niaî pot opri lacrimele ... las-me se plâng. ..

•plânge).
Cocodan. — Se plângi? da de ce se plângî, cu-

coan?
Fespezanca. — Ah 1 peste trei (île aîs^'mî rpescî
fata... sS fr copil! rgmân
Cocodan. — Aa este... îns notele.. .
Fespezanca. — Singur, singur pe lume ! cuc

. .
Ah! Ghi... n'oîu putea nicî o dat sg mS deprind

cu singurtatea.
Cocodan. — îî veni sS ecjî cu noî la un loc. .
Cât pentru cheltuial ne om pune la cale. (în parte) Oîu

chibzui-o sS plteasc tot.
Fespezanca. —
Ba nu, Ghi, cci ora tri strîm-
toraî (coborînd ochiî) Ah
. . . Ghi am s 'f ! . . . fac o
destînuire la care nu te atepi nicî de cum.
Cocodan. — «n parte) Ce vrea oare sg 'mî destî-
nueasc ?
Fespezanca. — Aî sg mt gsescî negreit foarte

742 AGACHI FLUTUR
copilroas . . dar ce sS
. fac? . . aa mi'î firea . . . Ast
noapte am fcut. . .
Cocodan.— Ce?
Ferpezanca. — Am fcut un vis pozna . . . înclii-
puesce'î c par' c mS gseam la bal, în rochie sta-
cojie. . . Stacojiul me prinde de minune. .
Cocodan. — Nu îc ba; însi notele. ..
Fespezanca. —
Lâng mine se afla un cavaler
cam... sur, dar înc destul de verde.. El me mânca .
cu ochii de vie, i eii me roeam pe obraz ca o fat

mare.
Cocodan. — (în pane) Eaca dracu Nu cumva soacra !
are idei ciudate ?
Fespezanca. — Deo dat me el apuc de talie.

Cocodan. —A
Fespezanca. — i mS ridic în vezduh ca o
peana Orhestra cânta un val
. . . Cavalerul mestrîngea . . .
cu dragoste la pept, i'mî elicea nite cuvinte înfocate

pline de amor, nite cuvinte pe care modestiea nu me
cart se le repetez.
Cocodan. — an pane) Ce dracu sS 'î fi spus?
Fespezanca. —i când orhestra încet, când or-
hestra încet...
Cocodan. — Eî . .
Fespezanca. — Cavalerul m^ urc într'un cupeii

i me duse la biseric, unde par' c ne cunun prin-
tele Aftaniisie.
Cocodan. — Ea las gluma...
Fespezanca. — Ah
îns n'a fost de cât un I . .
vis cci nu gândesc s6 m2 mrit de a doua oar

; . . .
Cu toate c, dac s'ar presenta un cavaler anc verde ...

Cocodan. — Pardon^ pardon, cucoan soacr . .
s^ ne tlmcim . . .
Fespezanca. — (cu sentiment) Ah Ghi ! . . . n'oîti pu-

AGACHI FLUTUR 743
tea nici o data sS triesc singur ... Visul m'a ameit,

m'a esaltat, m'a ridicat tocmai într'al 19-lea Cer.
Cocodan. — (în parte) Prea sus!., a 'nebunit baba.
(Pianul înceteaz).
Fespezanca.
Ce vis frumos, ce vis ferice

Pe mine Yeri m'a încântat!
Un glas tubit, tainic îmt <;lice
CS el va fi realisat.
Ah ! de atuncY, mintea 'mt se perde,
i ne 'ncetat par'c zresc
Un cavaler plecut i verde /
Ce 'mî (îce, <îce : te iubesc.

Un cavaler ce 'mi <îce, (;lice :
Ah ! te îubesc i sunt ferice I
(Es î" stânga, acoperindu'î obrazul cu batista).
SCENA VIII.
Cocodan. —
(îi freac urechile) Cc-am auît ? îmî iue . .
urechile Baba are gânduri de mriti

. . . E în stare 1 . .
sS îea un brbat tener i verde, precum (îce ea . . .

;
un brbat care 'î-a mânca toat averea cu lingura,

dup obiceîu . . 'apoî maî sciî pecatul! . . poate se
fac6 i copil . . . S'a maî ve(ût de-al de astea pe
lume . . . clironomiea ?
(furios^ aa 'îEî 'î în ! . . i . . c
pericul ? (se Nu'î timp de pCrdut
primbla agitat pe ecen) . . .
Baba s'a aprins trebuie se fac ce-oîu face, ca s^ . . .
'î scap averea din gura lupului O dac'aî avea . . . !
la mânun brbat copt, vestejit, limoniu, nu verde . . .
un om ters de pe faga pmentuluî, se'l dau babei ..

aî fi garantat despre viitor.
744 AGACHI FLUTUR
SCENA IX.
Cocodan, Agachi.
— Ghi, da nu
Agachi. viî sS asculi pe Tinca
drângninddin piano?
Cocodan. — Ol ce idee ! (artând pe Agacw) Eaca
brbatul cel copt (t?re i îutc) Unchiule, unchîulic. as-
!
cult: eti btrân, ostenit, batojit, aî podagr prin ;
urmare trebuie numai de cât se puî capgt holteiei

n'aî timp de perdut.
Agachi. — Ce se fac ? Cum aî cjis ?
Cocodan. — Trebuie se te 'nsorî.

Agachi. — Eu fereasc-me Dumnecêu ? !
Cocodan. — 'i-am gsit o femeie plcut, bogat

i gras, care te îubesce.
Agachi. — A cine ! r
Cocodan. — Cucoana Lucsi.

Agachi. — Soacr-ta ?
Cocodan. —
Caracterul d-tale vesel îî place. 'Mî-a
vorbit de d-ta chiar acum cu entusiasm ... fcut un A
vis înfocat cu rochie stacojie
. . care dta jucaî . . . m
valul i rolul de amorez. Primescî? M^ duc s'o bucur
pe cucoana soacr sS 'î duc veste bun.
. .
—
.
Agachi. (oprindu'i) Ho, ear Nu ? daii Tatariî.

Cocodan. — Unchîule, gândesce c are doue moiî
cu mori.
Agachi. — Alb mcar i eu nu 's de 'n-
qlece ...
surat . . . De-abîa am vg(;fut'o pe Fespezanca i, n'am
mS îndrgi de dînsa.
apucat a
Cocodan. — îî iubi-o ca un nebun, când îî cu-
noasce-o maî de-aproape. Unchîule, închipuesce'î fe-
ricirea de-a avea o sogie inimoas, care drgla . . .
te-a cuta când îî fi zaif, te-a freca la temple cu oget

AGACHI PLUTUB 745
de trandafir când te-a durea capul, i 'î-a purta de

grij la betrânee cci betrâneele sunt triste. . . .
Agachi. Aa este îns — . . . . . .
Cocodan. —
'apoî ce 'î dai gre cucoanei Lucsi-
eî ? Ea 'î anc hazlie, nurlie
. . maî cu seam când . . .
e înbrcat 'n stacojiu.

Agachi.— Cu adeverat; stacojiul o prinde de
minune.
Cocodan. — i seama ce luat-aî umere albe . .
ce brage rotunde are?

Agachi. — (aprin^ându-se) Lc am admirat, la balul eî.
Cocodan. — £î 1 apoî, ce maî stai la îndoial ? . .
primesce.
Agachi. — Da cum, Doamne eart-m^, vîrsta la
mea ? . .
Cocodan. — Ce 'î pas Lucsia te îubesce, te ? . .
gsesce c etî verde . . .
Agachi. — Oare dac aa, maî c maî ? . .

'î . . .
c . . . (riênd) Sclî c'ar avea haz se facem nunile amendoî

tot într'o (î?
Cocodan. — (în taîn) Maî haz ! . . i astfel, în loc

se cheltuim cu doue mese, facem numai una i bun.
Agachi. — (vesel) A 1 houle, vrei se mg 'nsorî de
economie ?
Cocodan. Tacî, c'î vine mireasa— Unchîule, . . .
arat-te înfocat fiî verde. . .
Agachi. Las' pe mine. —

Cocodan. Ad'î aminte —
te numescî Flutur .. c .
sg te vgd fluturaule.
746 AGAOHI FLUTUE
SCENA X.
Agachi, Cocodan, Fespezanca.
Pespezanca. — (pe pragui uiî din 8tâ- gi^ VS derangez,

domnilor ?
Cocodan. — Nicî de cum. cucoan Lucsi ; toc-

mai acum vorbeam de d-ta cu unchiul meu.
Fespezanca. — peu ?
Agachi. — Facc parale anc soacra.

'în parte,
Fespezanca. — i ce îceai de mine ?
Cocodan, — Unchîul meu, serm.anul, îmî istorisea

un încânttor ce a fcut
vis neapte. ast,1
Fespezanca. —
—i
A i a visat
(apropiinduse)
;
d-luî ?
Cocodan. ? . . pare c era lâng o

la bal . . .
lad cu flori se gsea o dam frumoas, înbrcat cu

rochie stacojie . . .
Fespezanca. — «n paite) Ca mine?

Cocodan. — Stacojie. (încet ctr& Agachi) Ofteaz, un-
chîule.
Agachi.— Bucuros, (ofteaz,.
Cocodan. — Acea dam era veduv i înbobocit

ca o zarnacadea.
Agachi. —O 1 dar ca o zarn . . .
—
;
Cocodan. (încet, Ofteaz.

Agachi. — (oftând) acadea.
Cocodan. Unchîul meu, sermanul uimit, 1 . . clec-
trisat, se apropie de dinsa tremurând ca frun(;Ja, (apuci
(pe Fespezanca de mân) 'o apUC de mân.
Fespezanca. — (uimii, în parf^^ VaC de mine ! . . Nu

scii ce 'mi vine.
Cocodan. —
i 'i (,lise cu un glas verde O doam- : !
na mea cât eti de frumoas cât eti de grandioas

1 1 1
cât etî de maîestoas cât eti de ! . . . . .

AGACHI FLUTUE 747
Agachi. — (încet) Destul. . .F'î propunere de cu-

nunie.
Cocodan. — Eu?
Agachi. — Fie care la rendul luî . . . Eu am lucrat
destul pentru tine.
Cocodan. — (Fespezancâî) l însfcrlt bîctul meii unchiu
îndrzni s6 adauge : (se pune în genunchi) Lucsi, Lucsi !
te iubesc peste msur.

Fespezanca. — (turburat) Pe mine ? . . d ta ?
Cocodan.
Ce vis frumos, ce vis ferice
Pe mine ter m'a încântat 1
Un glas Tubil taYnic îmî îce

Câ el va fi realisai.
Agachi. — (întrerupendu'i) Scoal m, c nu'î locul tîi.
Cocodan, (sculându-se) Bine Cjicî. (îî terge genunchii).
Agachi (îngenunchind, urmeaz cânticul).
Ah de aiuncî mintea'mî se perde

!
;
CcY neîncetat eij te zresc.

De i sunt sur, sunt âncil verde
i de amor me prpdesc.
Lucsi, ah spune'mY aice
1
C primescY, se fiu ferice.
Fespezanca. —Domnule Agachi Vaî de mine . . . !
ce \ orbescî ? . . Aî nebunit }
Agachi. — Dar, am nebunit de amor eii de amoare,
dup limba cea nou Lucsi, etî vduv, eii sunt . . .
v^duvoTu Haî s6 unim vSduviile noastre, ca se le

. . .
prefacem într'o preche de porumbaî.

Fespezanca. — Domnule, m6 confusarisescî.
Agachi. — Lucsi ... te rog ... nu me despera . .
748 AGACHI PLUTUB
spune 'mî mcar un cuvent dulce ;

î c primescî, s^
vorb
nu maî fie . .
Fespezanca. — Nu acum, c^'s prea sastisit . .
Alt dat mâni ... pane) Ah

. inima mi se bate
. . (în 1 ca
o toac, (fuge în stânga).
Cocodan. — Dup dînsa, unchiule.

Agachi. — Las* pe mine ... Nu scap ea cu una
cu doue . . . îmî place, m'a fârmecat ; de-acum eu îî
sunt popa. (într Jn stânga).
SCENA XI.
Cocodan. — Ha,
ha, ha, ha. 'L-am însurat pe
unchiul meu . 'Mî-am asigurat clironomiea
. . Tra, . . .
la, la, la . . . îmî vine se joc polca de bucurie.

(Arica polcî din Chiria în provinie ; Ba te-oiH mncd),
'L-am însurat
Tra, la, la, la, tra, la, la, la
'L-am însurat pe btetul mo,
'L-am înfocat,
Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
De s'a aprins ca un coco.
Ce bine *mY paie
Tra, la, la, la, la, la, la, la, la.
C 'l-am bhgat în cuTb cstoresc
i
pe-a luY stare
Tra, la, la, la, la, la, la, la, la,
Sunt sigur eti s'o clironomisesc.
(Joac polca cântând)
'L-am însurat !
Tra, la, la, la, tra, la, la, la, la,
'L-am însurat pe bTetul mo,

'L-am înfocat,
Tra, la, la, la, tra, la, la, la, la.
De s'a aprins ca un coco.
AGAOHI FLUTUR 749
fjucând, ajunge lâng mas i rgmâne cu un picior în aer). Cc VcU l
O scrisoare pentru mine ? nefrancat ? (lea scrisoarea).

. . . .
ba 'î francat, (o deschide) Cine 'mî scrie ? Moîsescu ? (cî-

tesce) «Domnule Ghi
Me grbesc a te încunosciina
1
«c averea cucoanei Lucsieî e în proces Moiile sele . . .
«'î-au fost lsate prin testament de bunul seu, Tachi

«Craîoveanu îns testamentul se gsesce atacat de maî
;
« multe persoane, sub cuvent de oare care lipse de forme.
«Pricina se caut astzi la Curtea de Cassaie Pri- . . .
«mesce asigurarea -înaltei stime etc. .» Tronc alt . . . . 1
istorie acu 1 . Starea soacrei e în proces

. Care vrea . . ,
se (JicS, dac s'ar perde pricina, e ruinat Ruinat . . . 1
i eu am apucat de '1 am încurcat pe unchiul meu ..

Destul treab-am^fcut I . .
SCENA XII.
Cocodan, Agachi.
Agachi. — Ura am 1 . . isbutit 1
Cocodan. — Ce aî isbutit ?
Agachi. — Am fcut o pe Lucsia sg primeasc ..
S'a cam fasolit la început, dar însferit s'a înblânît

ca o meîoar, i 'mî-a dat mâna s'o serut . . . Am
serutat-o pSn dincolo de cot .'Criu eîi . . 1
Cocodan. (în parte) —

Ea privii moneagul 1
Agachi. Eî — mi
nepoate, ce maî (Jicî .".*. siint
1
onoroîu, orî ba?

Cocodan. — Bine, bine ; linitesce-te . . . Planu 'î
schimbat.
Agachi. — Ce plan ? Ce schimbat ?
Cocodan. — Averea curoaneî Lucsieî e în proces.

Chiar ast(ilî se trateaz pricina la Curtea de Cassaie.
De-a perde-o, nu'î rSmâne nici o lecae.
750 AGACHI FLUTUR
Agachi.
vorbescî într'aîurea.
— Ce proces, m ? . . ce lecae ? par' c
Cocodan. — Crede-mS, unchiule ; nu te grbi cu
însuratul . . Las te pe tânjeal.
Agachi. —
Aî 'nebunit, Au^î se nu mS gr- m? . . :
besc,când m'am aprins ?. doar nu's un popone . Dac

sS m'aprind i sS me sting pe mic pe ceas.
Cocodan. —
(în pane) Nici vrea sS 'neleagg c . .
(tare) Poatc sS peardc procesul.
Agachi. —i
ce'mî pas ? Eu nu me 'nsor pen- . .
tru banii Lucsieî... Mg 'nsor pentru bragele eî, pen-

tru ochii eî, pentru nurii...
Cocodan. —
Doamne ce 's betrâniî, când li se 1
aprind clcile; Da
gândesce, unchîule.
. .
Agachi. --Du te la naiba i 'mî bun pace. d ;
Cocodan.' (tn parte) — luat foc stogul de paîe;A

nu '1 maî pot potoli.
SCENA XIII.
Agachi, Cocodan, Barz ; mat pe tirm

Bombeanu.
Barz. — Cucoane, a venit d-nul Bombeanu, sciî_
la care-a mâncat cu noî la Hîc. \
Agachi. PofteSCe '1. (Barx esâ)
Cocodan. — (în parte, intrigat) Bombeanu ?
Bombeanu. — (tntrând) Domnilor . .
Cocodan. (ta parte) El e ! . . aîl aî ! (st îmoarct)
Agachi. — A bine-aî venit prietene. Aî primit

1
meu de
biletul invitare ?
Bombeanu. — 'L-am primit cu mulemire, i, pre-

cum m'am grbit,
Vecjî, Ce vSd
(zrind portretul luî Cocodan). T
Cocodan. — Aî m'a cunoscut.

(în parte) 1 aî . . .
AGACHI PLTJTUB 751
Bombeanu. — Curios lucru !
Agachi.— Ce ?
Bombeanu. — Cum se face de aî la d-ta în salon

figura ast pocit ?
Agachi. — E portretul luî . . .
i Bombeanu. — Luî Zarafopulos, cmtarul meu.

Agachi. — Zarafopulos 24 sut ? la ?
Bombeanu. — Tocmai.
COCOdan. (în pane, ascimêndu'î obrazul) Aî da bu-
rcuros un sfan, sS fiii aturea.
Agachi. —
(uîmit) Zarafopulos îneleg acum 1 . . A 1
pentru ce Moîsescu n'a voit nici o dat sS mi'I arate.

Figura ast pocit, precum (îcT, ne-a esploatat pe-
amendoî fr nici un pic de cuget.
Cocodan. — «n parte) Cum? i unchiul meu se în-
prumuta din banii meî?
Agachi. (apropiindu-se de Cocodan. încet) Ncruinatule . . .
aî ajuns a fi i cmtar?
Cocodan. (Intorcendu-se, încet) Se'î spun, Unchîulc...
Bombeanu. — Eaca i originalul portretu-
(zrindui)
luî . . . Kir Zarafopulos, adevrat e ai de gând sS c

urci dobînda la 50 la sut ?
Cocodan. —
Sg ve spun ... Nu credeî ... în
adevSr ... mi s'a întemplat câte o dat sS oblig prie-
teniî, înprumutându'î cu opt, cu cjece Ia sut pe an . .
Agachi. — Mincîunî.
Cocodan. — Chîar cu 12 . . .
Agachi. — Mincîunî.
Cocodan. — Cu 1 5 cel mult dar cu 24 nici o ;
dat Moîsescu, blstematul cel de Moîsescu, m'a

1 . .
compromitat, dup cum îneleg Eîl îî încred baniî . . .
meî, i el se vede c'î speculeaz în folosul luî A . . ,
n'aî fi crezut câ ar fi abusat astfel de nevinoviea

mea.
752 AGACHI FLUTUR
AgaChi. -— MinCÎUnî
ctr Cocodan cu mânie) Ticlo-
1 (încet
sule! Potlogarule 1 rui Fie sS me uît la

Iud! 'Mî-e
tine. De a^î înainte se nu (îcî cumva ca'mî eti ne-
pot, c te stîlcesc.
Cocodan. — Unchiule
(încet) . .
Agachi. — Taci, c întru pecat pe loc în . . . Pen'

în 5 minute sS renuni la mâna Tincî ; au(;Jitu-m'aî ?
Cocodan. — Eu se perd cjestrea ? . . Nicî o dat . . .
Maî bine moartea!

Agachi. (cutând — la ornic) Acum sunt 4 i ciuci la ;
4 i êce, de nu'î fi urmtor poronciî mele, spun la

toi istoriea luî Zarafopulos Cocodan,
Cocodan. — (în pane) Am pit-o!
Agachi. — Eaca Tinca cu maîc-sa . . . Arat-te is-
cusit . . . Haît.
(Bombeanu se retrage în fund)
SCENA XIV.
Celt de'nainte, Fespezanca, Tinca.
Fespezanca. — Veste bun ! . . veste bun 1 . . Am
câtigat procesul, (arat o hârtie).
Cocodan. — Câtigat ? Bravo ! . . Testamentul ro-

mâne bun Ce fericire 1 !
Agachi. — (CU ornicul în mân) 4 i Cpte 1
Fespezanca. 4 i epte > Ce ne pas ? —

Agachi. —
Am o treab important la 4 i 10.
D-nul Ghi
o cunoasce.
Cocodan. (încet) D'apoî — a câtigat procesul,
unchiule 1 . .
Agachi. — (încet) Tocmai de-aceea, arat-te i maî

iscusit.
Cocodan. — Cucoan Lucsi . . .
Fespezanca. — Ce este, Ghi ?

AGAOHI FLUTUR 768
Cocodan. — (in pane) Uf î cald e !
Agachi. —4 i 8.
Cocodan. — (rugându-se încet) UnchîuHc . . .
Agachi. — 4 i 9.
Cocodan. — Cucoan Consciina mea me o-. . .
blig, în acest minut solemn, sS vS fac o destinuire . . .
Uf
(în parte) 1 (tare) M'aî cfcût ncgrcitun tenSr cu minte
i econom ? .
Fespezanca. — Negreit.
Cocodan. — (încet, cu desperare) Unchîulic.
— 4 i io minute
Agachi. !
Cocodan. — V'aî înelat, cucoan . . . (Tuto Silnt

din protiv un cheltuitor,sS un destrmat. în loc
d acas ca un betrân, îmî petrec ^^lele i nopile
pe la birturî mS inprumut cu bani în târg, de pltesc
;
i8 i 24 la sut i merg la bal masche înbrcat în 1
costum de Mustafa Paa.

Fespezanca i Tinca. — (indignate) O ! .
Cocodan. — Eat adevrul sdntl ... astfel

Agachi. — Se înpodobesce Cocodanul.
Fespezanca. — Domnule Ghi, purtarea d-tale
în acest minut solemn merit o rsplat. Primesce
dar înalta mea consideraiune; cât pentru Tinca, terge
te pe buze.
Tinca. —
Aud ? Vrea sS cJi^S, ear rSmân fat marei
Agachi. —
Ba nu, Tinc nu te 'ngriji de asta ; .
Eli 'î-am gsit un brbat, care socot 'î-a plcea c

maî mult de cât Zar Cocodan Domnul Bom. . . . . .
beanu, prietenul meu.

Tinca. (cu bucurie) A
Bombeanu. — (inaitând) Aî fi prea fericit, dac'a
merita favorul . .
Agachi. Auc^f Tinca —

cere un favor t^nSrul . . . .
primesce, sS se isprveasc comediea.
67417. n. 48
754 AGACHI FLUTUR
Tinca. — Cum a hotrî maîc-mea.

(coborînd ochii)
Fespezanca. — Eu primesc cu bucurie.

Agachi. — Bravo i mata Tinca? ce ... . (Jicî?
Tinca. — Nu sciu de se cuvine.
.
Agachi. — Vrea sg îcS, nu primescî ... fie . .
Tinca. — Ba primesc.
(rapide)
Fespezanca. — Ce te maî fasoleai dar?

COCOdan. - (trgând pe Agachi Unchîule, mr-
la o parte)
turisesce câ cu toate defectele mele, am contribuit

mult la fericirea d-tale . . . te-am logodit c'o avere
ucada. .
Agachi. — Nu cumvavreî sS'î pltesc comision r

Cocodan. — Nu dar însferit
; maî târcjiu, dup . . .
moartea d tale, tot 'frî a veni i mie ceva parte.

Agachi. — ie ?
Cocodan. — Tot eu am sg'î fiii clironom, cci

despre copil cred ce te-a ertat Dumnecjeu.
Agachi. —
Culcâ-te pe acea ureche. Purtarea ta
m'a revoltat astfel, c, în ciuda ta, am de gând sS
las în urm'mî o jumtate duzin de fluturi.
Cocodan. —
(înparte) Se laud, unchiul, nu'î tocmai
aa de revoltat.
. . .
Barz. —
(înuând) Poftim la mas.
Agachi. — Ura ! i poft bun 1
Plcerile 's paseri uoare

Ce-aprind a inimilor dor ;
Omul prost le las sS sb6re,

Ear eii le prind vesel din sbor.
Cu al meii pahar
Plin, plin
De vin de Cotnar
Plin, plin
i când paharul meii închin,
Ahl Ah! Ahl
A(JACHI FLUTUR 755

Glu, glu, glu, raYiil se deschide,
Glu, glu, glu, glu, glu, glu ;
Cci ort care chin

Eu mi'l înec în vin.
Pluf!
Toi.
î»> gl"» glu. sufletul meu ride, etc.
(La finele cupletului, Agachi d braul Fespezancî, Bombtanu dâ braul

Tincî i toi se îndrept spre fund).
(Cortina cade),
flRVINTE l PEPELEA
PERSOANE:
ArvJnte, de 50 ant.
Pepelea, de 25 ant.
Mndica, nepoata luK Arvinte.

ARVINTE I PEPELEA
4RVINTE 51 f Ef ELE^
VODEVIL ÎNTR'UN ACT
Scena se pctree Intr*un sat din Moldova, în anul 1864.
Teattul represitit o camer de ear cu o u înfund, alt u îndreapt;

tâng dînsa, uu cuîîimare în prete în stânga fereast în fund un pat aco-
; ;
perit cu scoar; alturea cu patul, un paravan prost; în mijloc, o mas de

lemn cu doae scaune.
SCENA I.
Pepelea. — «ntr prin fund) Mndîcâ Mndic!. Unde

! .
eti ? . . Unde te-aî ascuns ? (merge spre ua din dreapta, voind s'o
deschid) Mndic I . .
SCENA II.
Pepelea, Mndic (dup u,.
Mndic. — Cine 'î acolo ?
Pepelea. — Eu . . . Pepelea . . . ursitul tSu, Mndic 1
Evl, Pepelea din poveste,

EQ, Românul drgla,
Cum n'a fost i nicY nu este !
Altu 'n sate i 'n ora !

760 ABVINTK I PEPELEA
4
nepotul luY Pâcal.

Eii,
Care 'n orlf ce timp i loc
Rid de protî, rid de Tândal.
i
de dracul luai bat joc.
Multe fete dupâ mine

Zac pe coaste i oftez
Dar eii numat pentru tine
Inimioara 'mi-o pstrez.
Mndica.— Tu etî, Pepeleo Ce caî ? . . ?
— Am venit se'î spun c'mî etî

Pepelea. dr-
gu ca ochii din cap.
Mndica. — Aa s^ tretî?
Pepelea. — S^ n'am parte de mou-tû, gîupânu
Arvinte, de'î spun gugoî ... Da deschide ua, Mn-
dico, sS ne vedem la fag.
Mndica.— Nu pot, c m'o închis mou-meu cu
cheîa . .
Pepelea. — Eleî i de ce te-o închis ! . . ?
Mndica. — Ci c sg nu m^ fure Zmeiî.

Pepelea. — Mânca'I-ar Zmeoa'icele, ghîu jafurisit. . .
i tu ce facî tu acolo singuric

Mndica. — Cos!
Pepelea. — Rochia de nunt ta ?
Mndica. — Ba antereu luî

1 . Arvinte
. mo . .
Pepelea. — Ear' îl cârpeti ? De când te tid, . .
alt nu facî . . . Maî dSun^lî 'î-aî scos mânicile, ca se'î

puî spete.
— Acum 'lam scos
Mndica. ca spetele, sS'î fac
poale.
Pepelea. — Ha hal ha O s'agîungg ! 1 . . vestit în
ar antereu Arvinte, mânca'1-ar guzganiî
luî
Mndica, — Pe cine pe antereu? ? . .
Pepelea. —
pe mou-tSQ, Bamare sgârcit
1 c îî
îî în stare sS taîe un fir de mlaîQ în opt . . .

ARVINTE I PEPELEA 7C1
Mndica. — (ride).
Pepelea.— Mndica tii una . ?
Mndica. — Ce
! .
Pepelea. — Te-am cerut diminea dînsu. îerî la

Mndica. __ Eleî i ce 'î-o rspuns ! ?
Pepelea. — M'o trimes dracului poman.

Mndica. — Da pentru ce?
Pepelea. — Ci c nu's de neam mare
Mndica. — Au^î
Pepelea. — De-aceea am hotrît se gîoc una 'î
i bun ...
Mndica. — Ce?
Pepelea. — Ce m'a sftui dracu.
(Se aude afaru. tuind i strnutând).
Pepelea. —
Eaca vine strigoîu.
Mndica. — Fugi îute, se nu te gseasc aici!
Pepelea. M'am dus ...— ne videm cu bine, S
Mndîc Pe unde s es, ca s nu
1 întâlnesc cu m
el ? Ha pe fereaSt
! dos la fag. (sare P* fereast, în timp
. . .
ce Arrinte într, prin fund).
SCENA III.
Arvinte (cu gîubea strenuroai).
U hu, hu, hu geru'î (îî sufl în pumnî). Bine qlice, Ro-

! ! 1
mânu, c
îearna n'o mnânc lupu ., Am fost cum- . s
pr un car de lemne dar 'mî-o cerut cât dracu pe
;
tat-sîi, i n'am luat nicî o dispictur, ca s'f viu

de hac celuî cu lemnu (strenut) Na ear m'o prins
. . . 1 c
gutunarîu. UI hu, hu, hu!..De 'mî-ar gti Mndica
antereu, s
pun ceva cald pe mine, c, (û, am în-
ghetjat Heî blagoslovit
. . . ! fie vorba iganului s :
«Maî bine dou veri, de cât o îearn.t

762 ARVINTE I PEPELEA
Banul se câscigâ greii

Dar uor se cheltuesce.
Cine 'X prost i derbedeti
Lesne 'n lume mottuzesce
îns. eu am bant i minte,
Ccî mS chTem jupan Arvinte.
(strnut).
într'un ceas buni

îearna vine, timpu'K rece,
Eli o las frumos de trece
i nu mS 'ncSlêsc la foc . . .
MS 'ncâlcjesc srind în loc . . .
Astfel, eii, jupan Arvinte

Sunt cu trupul tot ferbinte.
(S-renut). Ha caii aa ... i la anu cu bine

! . . ! . . (îi
sufli nasul) Mlldic apropie de ua din dreapta) Mndic

1 . . fse I . .
Nu rspunde, drcoaîca Se vede c'î mânioas ...

c'am închis'o în odae Apoî cu fetele vorba . . . d 1 . . . . .
ceea paza bun ferete primejdiea rg

. . . Dumneeî, . , .
gîupineasa Mndica, era în plecare sS se dee în dragoste

cu puchiu cel de Pepelea,, .un târîebreu, care 'î bate
gloc de toat lumea .. Atuncî s'agîung^... (s« depr- î
teaz de ua) 'L-am întelnit maî deun(;jî i 'î-am cjis sS

*mf vendS casa asta, în care gd acu de doî anî . .
îî casa luî, hou! Cum aî face sS 'îoîeu pe nimica?..

Se'l port cu vorbe, '1-oîu însura cu Mndica, p^n c
ce-oîu mântui târgu.. .'apoî, de spate i pe u'afar.
Ha !.. eat'l ci c, când vorbeti de lup, lupu cât
. . .
cole ! .
SCENA IV.
Arvinte i Pepelea.
Pepelea. — Bun dimineaa, gîupâne Arvinte !
ARVINTK I PEPELEA 763
ArvJnte. Ha ha —
aî vinit, berbantule, ca s^ sfer-
I I . .
im tocmala pentru cas?

Pepelea. Aa, gîupânel—
Arvinte. —
Fie!.. cu toate n'am nevoie mare c
de bordeîu tSîl îns fiind c'am fost prietin cu ta-
. . .
t-tgu...
Pepelea. —
De-aceea aî vre s^ 'mî leî casa pe
nimic ? .
Arvinte. —
Las' nu maî lehi, dup cum i'i obi-
ceîu Cât ceî pe hardughiea asta ?
! . .
Pepelea. —
Cât daî d-ta ?
Arvinte. —
Cât sS'î dau? Casa 'î drpnat...
are trebuin de meremet... streina 'X putred . . .
Pepelea. —
Vra sg îcg, nu 'î place?
Arvinte, —
S^ ne 'neiegem, fttul meu ... Eu pri-
mesc sg fac o jgrtf, cheltuind cu meremetu îns banii ;
ce-oîii cheltui, sg fie socotiî drept preû caseî...Te

primetî aa ?
Pepelea. — Bun tocmalâ 1 .. Dar' ceva adalma ?
Arvinte. —
O bani de nucî uscate haî treacg . . . ;
de Ia mine unde-o mers miea, mearge i suta

; . .
Pepelea. Buntatea d-tale — îns un lucru stri- ! . .
c ..
Arvinte. — Care ?
Pepelea. — Nu 'mî plac nucile ! .
Arvinte. — Nu fiî prost, mî 1 . . O bani de nucî

vechî, de ase anî ... Nu scpa chilipirul din mân.
Pepelea.— Ba nu aa, gîupâne Almintere ! . . . .
D'mî pe Mndica adalma! Vreî .. ? |
Arvinte. — Au^î hîtru Sg dau bun-

(m parto ! . .
'î
tate de fat, nou nou, pe-o hardughie veche.. .
Pepelea. — Ce gîupâne Ne lovim cu târgu <Jicî, ? ?
Arvinte. — i'î drag haîn fata, ?
Pepelea. — Drag, de mor 'Mî-o daî de nevast . . . ?

Arvinte. — Om vide om vide Haî sg facem ... . . .
zdelca maî antei, i clmrî (scoate hânie din saltarul mcseî).
Pepelea. — Umbl cu mâa

(tn sac, ghîu-
pane) 'n
jul , .Aine-te Pepeleo
. ! .
Arvinte, — Eaca tot ce trebuie pentru scris ! .
Unde 'mî-am pus ochelarii ? . . (u caut peste tot locui) Unde

'mî-am pus ochelarii?
—
Pepelea. Nu'î maf cta de geaba, gîupâne
(nênd)
—
Arvinte. gsit? 'î-aî
— Ce sg gsesc, c
Pepelea. pe nas. 'î 'x aî
Arvinte. — Oare Se vede c de mult ce-am ? . .
strnutat . .
Pepelea. — Aî prins orbu ginilor ...

Arvinte. — Cine eu ? ?
Pepelea. — Ba ochelarii 1
Arvinte. — Ghidi, obraznici

Un Pepela
parte) .. (tare)
drag, tii carte ?
Pepelea. — tiu.
Arvinte. — Pgcat Faccm zdelca?
(în pane) 1 . . (tare)
Pepelea. — Facem !
Arvinte. — Prea frumos! Eaca «SS scriu, (scrie) fie

«tiut, prin acest zapis de vecînic ven(;Jare, eu, c
«Pepelea, am vendut d-sale, gîupânuluî Arvinte, casa
«mea ce-o am de la prinî i c am primit toî ba-
«niî. . .»
Pepelea. —
Ce banî ? N'am luat nici o para . .
Arvinte. —
Aa 'î forma, fgtul meii (sciie) «i 1 c
«am primit toi baniî, în galbinî împSrtetî, cu zimî,
«fr ca sg 'mî maî rSmâîe cuvent dea întoarce vr'o
«dat tocn.ala fcut.» (vorbind) Bun e aa?
Pepelea. -- Bun 1
Arvinte. —
Vin' dar de isclete
Pepelea. Bucuros îns — I . .
Arvinte. Ce ? —
ABVINTB I PEPELEA 765
Pepelea. —S^ vecjî d-ta, gîupâne Bîetu rgposatu !
tat?imeu, *mî a lsat cu limb de moarte, de-a fi c

sg 'mî vend casa vr'o dat, se 'mî pstrez în stpâ-
nire cuîu ist mare din prete, (arat cuiui de lâng u.)
Arvinte. —Ce vorb 'î asta 1 .
Pepelea. —Poronca tatii n'am ce face! . . .
Arvinte. —Eî! 'apoî?

Pepelea. —Apoî maî adauge d-ta în zdelc, ce
'î-oîu îce eîi. scrie
—
. . . .
Arvinte. Da bine, mî, la ce-a s6 *î foloseas-

c ie un cuîQ în prete ?
Pepelea.— La nimic doar numaî sS am unde . . .
sg *mî anin cciula, când oîii vini la d-ta.

Arvinte.— an parte) Prostu'î sSrmanu (ride încet). !
Pepelea.— Eî scriî ? !
Arvinte.— Scriu, scriu spune, (pufnesce de ns). . . .
Pepelea.— (dictând) <D-luî, gîupânu Arvinte, se lea-
«g cu gîurment de afurisenie . . .
Arvinte. — (tn parte) Gîurment de afurisenie ! 1 . . 1 .
Pepelea. — idicteaz) «sg lase în stpânirea me cuîu

«cel mare din pretele din dreapta, ca d-luî sg fr
<se poatg atinge de el, i fr
ca sase înprotiveasc
«vr'o dat, la orî ce aî vra eu sg fac cu pomenitul
cuîd.»Aî scris ?
Arvinte. —
Am ... Na 1 isclete !
Pepelea. —
Bucuros ! . . «ea condeiul) Dar' îmî daî pe
Mndica ?
Arvinte. — 'î-o dau I . . Pune'î talpa gâteî pe

zdelc.
Pepelea. — Ba nu 1 Chîam'o aicî pe Mndica . .
Arvinte. — N'aî încredere în mine ? . . Eu, om bg-

trân, cu frica luî DumneêQ ... i care am fost prie-
tin cu rgposatul ? . .
Pepelea, — Eî, fie! dac 'î aa. . Eaca isclesc.

766 ABVINTE I PEPELEA
Arvinte. (ecsaminând hârtiea) Minunat Al O slo- ! . .
v maî citea chtar de cât a dasclului Pricochi din

Podu-IIoae. (strînge hârtiea în sin).
Pepelea. — Acum, Mndicî qli se vie

Arvinte. — Vreî numai de cât s'o îeî ?
Pepelea. — Vreu
Arvinte. — i i'î drag de tot ?
Pepelea. — De tot I
Arvinte. — Fr ag?
Pepelea. — Fr
— Dac
1
Arvinte. 'i aa, ad mana 'n coacî, s6 te

duc la Mndica . . . (lea pe Pepelea de mân i '1 duce spre ua din
fund) Da fgduetî c 'î ine o bine

Pepelea. — Ca pe-o floare!
Arvinte. — Eî, aferim, fgtu meu ! . . Primete bla-
gosloveniea me ! (ajungend u ua din fund) i sS eî afar,
houle! c 'î rup ciolanele!..
Pepelea. —
Ce aî pit, gîupâne ?
Arvinte. —
A puchîule aî chitit ! I . . c 'î-oîu da
buntate de fat, nou nou, în schimb pe-o har-
dughie veche ca bordeîu tîa Aî chitit ! . . se întri în
neamurî, mojicule ? . . Afar ! . .
Pepelea. — Aa
i'î povestea, gârbovitule ? Eî! . .
las, c
eu i^s popa tû de-acu 'nainte M'aî înSlat . . .
cu mincîunî, p^n' ce m'aî pus la mân, afer btrân

ce etî . .
Arvinte. Afar —
Pepelea. —
Am sS 'î fac îile fripte, ca s6 po-
menetî de Pepelea, cât îî maî tri
—
. .
Arvinte. Afar
Pepelea. •— Oîu ei dac 'mî-a place Am drept . . .
s^ viQ aici orî când...sS *mî pun cciula 'n cuîii,

'am sg viu <;ili i noapte . . . au^î tu, ottigosule r Tine-
te bine de-acu . . . atâta *î îc. («e).
ABVINTB I PEPELEA 767
SCENA V.
Arvinte i Mndica.
Arvinte — (smgur) Afar. .. Ghidi, tricolicî neruî^
nat . . . s6 mS amenine el c'a vini în casa me, cum-
prat cu banî buni i pe in ? . . hou, enicerîu, câr-
jaliu îmî curge sloîurî de ghîag pe spinare
I . . Brrr 1
de mânie (merge de deschide ua din stânga cu cheia), Mndic

. . . 1
—
Mndica. (din îatru) Ce este?
Arvinte. — Gata 'î antereu?
Mndica. — Gata I
Arvinte. — Ad st'l înbrac, doar m'oîQ maî înclzi,

c'am înghîegat sS vidcm, aca antereui i închide ear ua) Ean
bine'î cusut scos spetele, de 'î- o fcut? ai desvsiesce) 'I-o
poalele Minunat Spetele *3 de prisos
. . . Nu se 1 . . , . .
ved Ean s^'l înbrac . (trece dup paravan î'i înbrac). Pe-
. . . . .
pelea dracului 'l-am pus la mân. Atâta numai mS . . .
îngrijesc cuîu cel din prete. .. pare-mi-se .

'î un c
cârCÎOC (ese înbrcat cu antereul) lî drCS cât SC poatC de
. . .
bine me prinde
. .
(înbrac giubeoa)]î;Eaca cuiul cel cu
. . . .
pricina. dac *l-a scoate din prete ? Nu se poate,

. . . .
c 's legat cu gîurment de afurisenie .. <sc scarpSn în 1
cap cu ciud) MT, mî, mî. sS nu 'mî fi pus opinca, ber- . .
bantu cel de Pepelea?. Ean sS merg sS mS sftuesc .
cu popa Macoveî din sat... El, om cu carte... tie

multe poate sg mS deslege de gîurment
. . . Haî ? . . .
bunu'î Dumne^lSu, meter îî Avinte. (îi îea apca i ese prin

fund, în timp ce Pepelea într pe fereaat).
SCENA VI.
Pepelea. — da fereast) Acas 'î strigoîu ? . . Ba eat'l

768 ARVINTE I PEPELIA
c eS . . . (a-TC pe fereastâ în cas) Hup i CU ! (aduce o frânghie i

o traisti plin cu rufe ude) 'Mî-am adiis fufelc Splate la fân-
tâna din sat, ca sg le anin în cuiul meu i sg le
întind in Odae, (anin traista în cuîu din traist curge ap prin odae) ;
Ean aa . Acu sS 'ntind i frânghiea. (anin un capet a

. .
frânghie» de cuîul cel mare dia pretele din dreapta, ear cela-1-alt cap6t îl leag
de alt cuîu ce se gsesce înfipt în pâr«tele din fund, lâng ui). Are SS
SC cam sborasc giupânu Arvinte, d'apoî n'am ce 'î
face... Cuîu 'î-al meu, i am drept de-a pune în el
ce-oîîl vra...E^ca i trânghiea gata... Acu sg'mî
întind rufele . .. Ce-aud? . . Par' c vine moroîu . . . Sg
Videî haz acu ! («t lâng ua din dreapta).
SCENA VII.
Pepelea i Arvinte.
Arvinte. —
(pe pragui uir din fund) N'am gsit pe p-
rintele MaCOVeî acas ... (Când s« între, se lovesce cu capul de
frânghie, i cade apca i ochelarii).
'I CamaCSÎ Cc 'î aSta ? 1
Pepelea. —
ine-te bine sg nu daî rgu?
Arvinte. —
Tu etr, antihîrule ? Ce caî aici ?
Pepelea. —
Nu bga de sama, gîupânel .. Imî în-
tind rufele ca sg se usuce.
Arvinte. —
Ce face ? Strenele tale în casa me . . .
Da aicî spltorie ?
îî .
Pepelea. Nu tiu eu —Cuîu meu . . . . .
Arvinte. Cuîu tgU, Cpcunule ? (artând cela-l-alt cuîu din

fund) Dar* aista tot al tgu îî? ha? Cum de-aî îndrgznit
sg te atingi de el ?
Pepelea. — Ascult, gîupâne

Arvinte. — (furios) Eaca ascult, Pasvantoglu ce etî
vtmunc««ce frânghiea din cuîu i o asvârle afar). Da CC tC .SOCOî
ABVINTE I PEPELEA 769
tu?..SS 'mî întin<;Jî frânghii pin cas, ca într'un o-

pron. . . sS 'mî sparg capu la vîrsta me? Afar, peh- . .
livan u le ... (ti înpinge de spete)
Pepelea. — Nu pune mâna, c

te afurisesc!
Arvinte. — Afurisi-te-ar Zarzavela, sS nu te maî
v^d în ochii meî
Pepelea. (resistand pe pragul uit din fund). îmî daî pC
Mndica ?
Arvinte. — Ean ateapt se'î dau eu o Mndic

de corn peste cap. (apuc un b Pepelea fuge ri4end)-
—
;
Pepelea Sus printe, c se ud crile 1
Arvinte. Anaftima s6 — fiî
SCENA VIII.
Arvinte — (foarte necjit) Brcce ! . . aista 'î Neaga ! . .
popa belea. (calc în apa ce a Curs prin cas) Da aSta Ce maî

este ? . . privete cum curge ap pin cas . . . sS gîurî
c'o versat Bahluîu. Or se se fac6 broate ... (iea o cârp
?iterge pe jos) Poftim vica 'î asta? s'agîung a terge ! . .
urmele luî Pepelea... Da de unde, Doamne eart-mS,

curge iroîul (zmd traista în cuîii) Eaca pozna
. . . 'î-o . . .
aninat traista cu rufe ude în cuîu BatS'l potopu, . . .
Fariseu, sS'l batS. Cum 'î-a arunca-o în uli, de nu

'mî-ar fi nu tiu cum de gîurment Priniî notri . . .
îcea: «Cine *î calc gîurmentu, nu '1 primete p-

mentult i me tem nu 'mî-oîu afla loc pe ceea c
lume. (ofteaz) Heî, heîl rbdare, Arvinte fStu meu,
rbdare (merge ia ua din dreapta, o deschide i (Jice) Mudlc
! . . : 1 , .
ad o luminare, c'o înserat de tot i începe a nu s6

maî Videa. (Mndica d o luminare de eii aprins). NoaptC buu,
ÎÎ
fata mea, noapte bun! Culc-te, ccî culcatu de . .
vreme i sculatu de dimineaa e o dovad de în^-
67417. II. 49
770 AEVINTE I PEPELEA
lepcîune . . . Privete, de pildJî, ginile . . . Noapte

bun. .. (închide ua cu cheTa) îmî vinc s6 m6 culc i eU...
sS dorm ca un stpân vecînic în csua luî. (merge de 'î
drege patul din fund, aea4 perina i 'î pune un ghigiiic) OÎU SG Hie CUlc
înbrct cum sunt, doar' 'mî-a fi maî cald . . . Brrr I .
geru'î ... de casc i mâile (casc). . . .
(Arie din Fra-Dîavolo : *Allons ina feminey ii faut dormir»),
Eat ceasul de odihn !
OYii s6 dorm. . .sS dorm în tihnS

(casei) în csua ast' ... a mea.
Noapte bun, mo Arvinte,
F hor, hor, de acu 'nainte
(casc) Fr grij de belea.
F hor, hor i ear hor, hor,
în somn dulce i uor.
(în timp ce cânt, se gtesce de culcat, se întinde pe pat înbrct în

antereQ, se acopere cu gîubeoa, îî trage o cerg pe de-asupra, îî ver capul în
perin i începe a hori),
SCENA IX.
Arvinte i Pepelea.
Pepelea. — (bate u u).

Arvinte. (tresare).
Pepelea. (bate mai tare).
Arvinte. (se întoarce îa pat cu faga la prete'.
Pepelea. — (afar) Gîupâne Arvinte

Arvinte. (deteptânduse sprlet) Ha I . . CC CStC?.
visat c s'o spen(Jurat Pepelea
n cuîii . .
Pepelea. — Gîupâne Arvinte

—
1
Arvinte. Cine 'î acolo ?

Pepelea. —Eu, Pepelea?
Arvinte. — Ear ? Ce caî noaptea, tricolicîule ?
ARVINTB I PEPELEA 771
Pepelea. — Deschide' mî s^ îeu traista din cuîii

Arvinte. — Bat-te peralnicu, 'aî agîunge în
traista goal ! . . Au(^î i sS mg trezasc din buntate
de vis 1
Pepelea, — Deschi^lî ua a^î ?
Arvinte/— Du-te naîbeî!

Pepelea. — D'mî drumu, c stric ua . . . Am trea-
b la cuiul meu.
Arvinte.
(se scoali nutna! tn
— (scuiându-se)
i
Eî stî, spenûrate-aî în ell
antereu merge de deschide ua).
— Bine-am gsit, gîupâne
Pepelea. I
— Haî îe-î degrab strenele

Arvinte. ! i pîeî,
c rcesc
Pepelea. — Eaca frumos luându'i traiiu) I . , antereu
porî . . . Ean întoarce-te puin . . . Ha, ha, ha 1 . . n'are
spete . . . antereu de spatarîu ! . . cat sg i asu^î în el,
gîupâne 1
— Eî nu lungi vorba.
Arvinte. 1
— Ba nu, 4û, când a face puî antereu,

Pepelea.
s6'mî daî i mie unu de sSmen.
Arvinte. — Eî îî obraznicule I îc, I
Pepelea. — îmî daî pe Mndica ?
Arvinte. — Mndica? Na? Mn- «coate un papuc din picior)
dica, Stremb-lemne ce etî 1
Pepelea. — Par' c etî ctofu din bort, c'un cel

papuc i C'O . . .
(fuge riijend).
SCENA X.
Arvinte. (închid» ua din fund cu livorul, apoi vine poaomortt
în faga publicului
vra s2 (Jic6, am cas i nu 's

l
într'însa
4ic»): Eccî 1 . . astpân *î c'am pit-O
!
?
.
Carc
.A
'î c'mî-o întors urubu, puchîu cel de Pepelea?
772 ARVIMTE l PEPKLBA
(ti! di tifu). Na! cap sSc. . . bostan fr sîmburî . . . Na,

na !
Na tifla Arvintc,
Btrân fr de minte 1
Un puchia nimica
Te prinse de chic.
Na tifla miele,
Un mc
sg te 'nele ;
Te-or ride golanit,

Ba chYar i curcanit
Breee ruine de când sunt n'am pit

! . . aa îmî ! . .
vine sS'mî calc gîurmentu ... doar n'oîu fi eîî cel c

d antei ... Ba nu, Arvinte drag maî bine mergî de . . .
te culc i rSmâî cu sufletul curat eaca m2 duc . . . . . .
(merge de se pune tu pat) I ! . . Cldu îî i binC. (adoarme clntAnd

tncet):
Noapte bun, mo Arrinte,

F hor, hor, de-acu 'nainte I
(începe a hor&i).
SCENA XI.
Arvinte i Pepelea.
— u
Pepelea. (bate ui).
Arvinte. (urmeaz a dormi).
— Gîupâne
Pepelea. Arvinte 1 . . heî, gîupâne Ar-
vinte !
Arvinte. — (cu spaimuri prin tomn) Nu lsa, mî ! . . nu

lsa prinde']
l . . ! .
Pepelea. N'au^î, somnorosule — ?
Arvinte. — (deteptAodu-ie) Na I . . Ce'î ? foc ?
Pepelea. — Deschide ua 1
ABTINTE I PEPELEA 773
Arvinte. — Ear tu etî, hurezule? . . Ce vreî?

Pepelea. — D'mî drumu sS'mî pun ccîula n
cuîu ?
Arvinte. Du-te pîrleî Ue întoarce U prete). I
Pepelea. Nu deschi(;Jî Te afurisesc! Te — . . . faci

c dormi ? Eî las' ca'î vin eu de hac
. . ! !
Arvinte. v.sând Frânghie spentjurtoare—

m . . . . . .
Nu ... da g(Ji binior, c gâdel . . . Zapis . . . A !
Pepelea. (deschide fereasta) Ba C s6 (îcî . . , doarmC,

povîrnitu . . . Acu 'î vremea sS'mî întind rufele, (are
îii odae, trgend o frânghie lungi dupi el, i merge de leag un capt de cuîîi,
cela-1-alt capt e legat afar de un opa::. Fere >sta rinâne deschis).
Arvinte. (di semn© c 'i este frig i se ghernuesce îo aternut)
Pepelea. — S^'mî întind bine frânghiea . . . aa . . .
Acu sS'mî Spen(Jur averea . . . (îea traista de pe feieast i anin

rufe albe pe frânghie de-a lungul scenei) Eaca basmalclc bocrtu-
luî; eaca tergarele boerîuluî ; eaca nframa de vor-
nicelde nunt. .
Arvinte. (strenut). —
Pepelea. S'î fie de bine. —
Arvinte. Ce dracu, vine un vent de cele mus-—
cletî ear m'o prins gutunarîu. (st.enm).
. . .
Pepelea. Pe brage, i la muli anî! —

Arvinte. Aud ? (se întoarce) Pieî drace —
ce'mt ve ! . .
ûr ochii ? fereasta 'î deschis Ce bulendre's

. . 1 . .
aiste ?
Pepelea. — Ale mele !
Arvinte. — Tu ear? tu
1 . . ! . . ale tale }
Pepelea. — Eu, ear eu, ale mele

Arvinte. — Pe unde-aî intrat, potloganule ?
Pepelea. — Pe fereasta . . .
Arvinte. — 'aî lsat'o dischis în mec^ de îearn!

(ie scoali Iute).
Pepelea. — Nu cerca s'o închicjî, cS trece frânghiea î

Arvinte. Ce frânghie? —
Pepelea. —
Asta cu rufele Am legat un cap^t . . .
de copacu vecinului.
Arvinte, — Breee
Pepelea. Precum cjicî.—
Arvinte. —
Breee! care vra sg <îcg^ tu eti st-
pân aicî, i eu îs de haimana.^
Pepelea. Cetete zdelca— cea cu cuiul tiT? . .
—
. . . .
Arvinte. Ghidi, uier viclean

Pepelea. —
N'o scoî în cipet cu mine, giupâne ! . .
din doue, una; orî rupem zapisu de venâre, orî îmi

daî pe M?Jnd'ca Alege (se deprteaz spre ua din dr^pu).
, . . ! . .
Arvinte. —
(în pane, pe gânduri) Sc rup zapisu.? nu . .
'mî vine la socoteal se 'î dau pe Mndica ?

! . . nu . .
'mî vine la kerem!.. Cum se fac ? Dac'aî gsi . .
vr'un tertip ca se schimb zdelca, i s^ scot cum din

ea . Dar' ce tertip ?
. . Hou de Perpelea îî cârcôcar
. .
de frunte! .. doar numai sS '1 înbSt, se 'î fur mini-

le... omu la chîef multe face Minunat idee ... Ea • . .
s6 cerc ! . .
Pepelea. (tn parte, observându'l) OarC CC momiOCte

ursu ?
Arvinte. —
(scuiând«-se) Pepela drag
Pepelea. —
Aud, gfupâne !
Arvinte. —Tie nu i'î frig, fdtu meu.^

Pepelea. —
Ba 'nc cum frig!
Arvinte. —
Apoî dar' ... în loc de-a ne certa în-
preunS, n'ar fi maî nimerit sd ne înelegem ca doî
oameniî detreab, încl(Jindu-ne c'o stacan cu vin ?
Ce (;Jici tu, Pepela drag ?
Pepelea. - )ic c aî dreptate, gîupâne Dar unde I
s6gsim vin la ceasu aista? Jidmif sunt în .srbtori

i crâma 'î închis.
Arvinte. -r- Unde s6 gsim vin ? . . Ateapt . . . am
ARVINTE I PEPELEA 776
un puîu de Cotnarîu, care face cu ochiul . . . (în pam

Am SS '1 fac cuc (Scoate de sub pat un ulcior i doue pahare).
Pepelea. — Are gând reu, digeratu

^m parto 1
Arvinte. — Eaca toiagul betrâneelor i nebuniea

tinereilor 1 .. vin' cole la mas, se înnecm ura în ul-
CÎOrU ista i se închiem pace (se aeaz ia mas i toarn vin în
!
pahare)
Pepelea. Bucuros — 1
Arvinte. —
Da nu închidem fereasta, felul nieîi ?
Pepelea. —
Ba închidem, se nu ne zreasc Luna.
Arvinte. —
Luna? Ha, ha, ha .. Luna 'î o îrat l
betrân Multe vede, i multe tie i tot spsit se pare.

. . .
(Pepelea închide fereasta : apoi vine de se pune la mas în fag cu Arvinte).
Pepelea. — Eîl gîupânel îmî daî pe Mndica.^

Arvinte. — Nicî vorb nu'î...dar' maî ântei sS
ciocnim câteva pahare
Pepelea. — SS ciocnim, gîupânel Noroc, i într'
un ceas bun.
Arvinte. — Amin 1 (bea) Al., bun îî.
Pepelea. — Bun...c'a fi din bute.

Arvinte. — Ce pltete miî i sute ... Ve^î tu, mî
bietei., omul cruia nu 'î place vinu, îî om reu...
sg fugi de el p€n' la Odobetî 1
Pepelea. — ' acolo se opreti'. te

Arvinte. — i 6 nu maî urneti te ! .. Eu unu
când beu, îmî vine tot sS cânt. . .
Pepelea. — Cânt, gîupâne, c trebuîe s6 fi avend

glas bun
Arvinte. — Cum nu
1
Am dascl ? . . fost la sfîntu

PantilimOn. Ascult! (ridic un pahar i cânt»
(Arie din : Agacki Flutur),
C&nd vinul curge în pahare,

Clnd ochit vesel strlucesc,
776 ARVINTE T PEPELEA
Inima-mY sali i tresare

Ridic lin pahar
Plin, plin,
De vin de Cotnar
Plin, plin
i mie vesel mi'l închin.
Ah! ah! ah!
Glu, glu, glu, glu, glu, glu
l
orf care chin
Eli mi'l înec în vin.
Chiii
(Chiue i bea)
(înpreun).
Glu, glu, glu, sufletul meu ride,
Glu, glu, glu, raYul se deschide,
Glu, glu. glu, glu, glu, glu
i
orî care chin
Eîi mi'l înec în vin.
Chiii 1
(Beu înpreun)
Pepelea. — Merge la inim, gmpâne

— Mearge
1
Arvinte. sntos, c eu nu 'î-oîu 4ice

ho!
Pepelea. — (în pane) Pare-mi-se c se cârpete mo-
neagu
Arvinte. (cam ameit, în parte) AtU S6 'I faC sS prinde
prepelia de coad. Las' pe mine 1. Eu siînt Arvinte .
cel cu minte ... Arvinte Criul

Pepelea.— Gîupâne, tir una?
Arvinte.— Spune, biete, spune, c'apoî 'toîu rSs
punde I
Pepelea. — SS treasc ino Noe, cel care-o dis-

coperit viea!
Arvinte. — Sg treasc. . . dar'. . . tata Noe. . . s«
ARVINTE I PEPELEA 777
Ireasc ! , . el o fost o dat Român ... Ci el avea c

în corabiea sa vr'o cjece antale de Cotnarîu de pe
vremea luî tefan- Vod. . . Criu el!.. Potopu îl bo-
teza cu ap, de diminea pSn'
el se boteza cu vin,
însar. ean aa.
. . (bea) Be i tu, mî Pepeleo! be, . . . .
d'î gât, c
te lovesc cu ulcîoru'n cap Ha, ha, hal ! . . .
mare înelept om maî era tata Noe El (îcea aa ! :
c numai triî lucruri pe lume sunt bune . . .
Pepelea. gîupâne ? — Care,

Arvinte. — Pânea
de proaspet, vinu cât de cât
vechi u i nevasta cât de tener. Criu el cjece . . î . .
antale de Cotnarîu Avere, mî. comoar, biete. I . . .
Pepelea. (prefcendu-se c ameit) Hci CCÎ n'atîl foSt 'î !
i eu cu dînsu în corabie ! . .
Arvinte. —
Ce-aî fi fcut, Pepela drag?
Pepelea. —
Eu ? *l-aî fi dat hutîulîuc în balt . .
pe mo Noe, ca se 'mî remâîe mie tot vinu I
Arvinte. (beat) Eaca —

bun hutîulîuc tat 1 . . 1 . .
Noe, hutîulîuc. tîobîlc s'o dus (privesce în jos) Ean

. . 1 . . 1
privete cum se duce 'n fund ... s'o duuus para- ! . .
panghelos 'am r^mas noî stpâni pe corabie

. . . . . .
(se scoau i ovesce) Mî, tulburat 'î Marea Nu mS c !
ine picîoarele. (se lovcsce cu capui de rufe) Bate ventul în

pânze ... de aceea . . . (cir Pepelea) mo Noe . . . Ean as-
cult, mo Noe 1 . .
Pepelea. — Ce 'î, nepoate ?
Arvinte. — Aa sS tretî . . . strînge'î pânzele, c

se prea clatin corabiea ! (se sprijin de Pepelea.)
Pepelea. — Mergi de razSm de-un catarg te

Arvinte — Eaca... m'am rzSmat.. mo Noe. . . .
Ean ascult, mo Noe I
Pepelea. — Aud, nepoate 1
Arvinte. — Cunotî pe Pepelea ?
Pepelea. — cunosc, un iret

îl îî de frunte 1
Arvinte. — iret el, dar' eii i maî i pune'î . . .
în gând, mo Noe, c 'îam întors un urub Ha, . . .
ha, ha 1 . .
Pepelea. — Cum ?
Arvinte. — am 'I luat casa pe nimica . . . 'apoî mi

i 'l-am chefâluit frumos, de-am prifâcut zapisu cu
cuîu . . .
Pepelea. — CucuTu?.. Unde aî cucuîiî, nepoate?

Arvinte. — Eu .\ . cucuîu ... (se pipîe) Nu se afl . .
Eu tiu una i bun... Are în-îcris .^ bine! n'are? i

maî bine ! Vorba ceea : Cârc Frangoleo . . . hutîu-
lîuc ... s'o dus . . .
Pepelea. — Bîetu Frangolea

Arvinte. — Nu maî cina. un blstemat '1 . . ! . .
tiî d ta, mo Noe, c Frangolea 'mî-o cerut pe Mln-

dica ?
Pepelea. — O avut obraz ?
Arvinte. — Ci c are un cuiii în pretele ista . . .
spune'î s€ 'î puîe pofta 'n cuîii Ha, ha, ha 1 . . 1 . .
Pepelea. — 'î-am spus o de mult... dar' tiî ce

'mî-o respuns ?
Arvinte. — Ba 1
Pepelea. — 'Mî-o rspuns c are de gând sg se

spenûre cuîu daca nu în da pe Mndica.luî, 'î vci
Arvinte. — Spencjure-se sntos
Pepelea. — Ba, fereasc
1
A lumea sfentul ! . . <îce
c ucis
'l-aî casi i cade
d-ta, încriminal d-tale, 'î în I
Arvinte. — Criminal (buîmcit) 1
Pepelea. — 'apoî, haite Ocn. 'n

Arvinte. — Ocn 1
Pepelea. — 'apoî haîte 'n treang . .
Arvinte. (cam trexlndu-sc) în trCang ? tu ? haît. (r«-
mâne încrsmenit.)
Pepelea. — Nepoate, nepoate !

ABVTNTE I PEPELKA 779
Arvinte. — Ce'î ?
Pepelea. — Ean privete, colo, la prete Eaca ! . ,
Pepelea ... El îî pregtete laul sg se spenûre . .
Nu lsa ! . . (se deprteaz de Arvinte i merge de anin tin la în cuîul din
prctele din dreapta.)

Arvinte. — (frecându'î ochi!) Se speiKûr 1 . . Cine se
speiKjur ? Criminal ! Ocn ! . . (da cu ochit de Pepeiea) Pieî
drace ! Eaca ! . . Ce dihanie 'î acolo ? . . Mo Noe ? .
Frangoleo! . . Pepeleo! . .
Pepelea. — dâng cutu) Aud, cine mg chiam ?
Arvinte. — Tu Pepela Ce acolo? et'^, ? faci

Pepelea. — Nu bga de sam Me speniûr ! . . !
Arvinte. — Te spen. spen^. Nu 'trezinduse) . . te .?. .
face una ca c maî pe urm asta, te 'i cai

Pepelea. — N'am grij 1
Arvinte. — xMi cretine da nu te-or îngropa ! . .
Pepelea. — Pugin îmî pas l (îi pune laui în gât.)
Arvinte. — Da mg bagi pe mine belea. Mergi 'n . .
încale de te spencjur aiurea... nu în casa mea l
Pepelea. — Ba. aicî îmi' vine la socoteal ... în . .
cuîul meu...Remâî sngtos, gîupâne

Arvinte. — Da stî, mî, nebunule 1
Pepelea. — Sg ne videm cu bine în cldarea luî

Scaraochi
Arvinte. — (ogerindu-so Cldarea cea cu smoal clo-
cotit Brrr
1 . . ! Nu da drumu lauluî, pehlivanule . . .
Spune, ce vrei ?
Pepelea. — îmî daî pe Mndica (cu gias siab) ?
Arvinte. — Pe Mndija.^
Pepelea. — Rgspunde, c mg duc pe ceea lume.
Arvinte. — Stî, nu muri, c 'î-o dau I
Pepelea. — Chîam'o dar' aicî l
Arvinte. — Eaca o chîem, o chîem Mndico . . . 1

780 AEVINTE I PEPELEA
Mndico ! lîn parte) BatS'I crucea, antihîr. (tare) Mndico !
Mndico I . .
SCENA XÎI.
Arvinte, Pepelea. Mndica.

Mândica. — dup u) Ce este, moule?
(de
Arvinte. — Vin' c se spencjur Pepelea

iute, de
doru tSu
— Vaî de mine! Pepeleo
1
Mndica. . . !
Pepelea. — Aud, Mndica !
Mândica — Dac mg jubetî, nu ucide! te

Pepelea. — Fie s^ ne logodim
1 . . dar' vin' aicî 1
Mndica. ~ Nu pot c disbrcat. vini, 's
Pepelea. — Apoî d inelu p'intre u, i teti pri-

mete pe-a meu.
— Na-i'l
Mndica.
— Gîupâne Arvinte, deschide
Pepelea. ua i 'mî
ad inelu !
Arvinte. — Eu se aduc i'l ?
Pepelea. — c strîng lau Iute, îutc,

Arvinte. — Ce '1-a (deschi4end ua, în parte) i strînge eu
însumT, de nu 'mî-ar fi team !
Pepelea. — (mergend la u) Mndico, na inelu meu.

(ÎI ui
d inelul p'intreMndicl.) îea inelul
Mndica. — ine i tu pe a meu !
Pepelea. — Noroc bun! Logodna fcut 'î .. .
de-acu, mo Arvinte, sS te v^d c'o de nepoeî. claîe

Arvinte. — Pepelî ca tine MS -fereasc Dumne<^6u ?
Pepelea. — E?in mo Arvinte nu maî las', ! . . fiî
supSrat, c dup ce m'oiQ însura, pritac zapisu cum

'î-o place . . . Acu haî s6 maî tragem o în s- duc
ntatea Mndicr.
'^81
ARVXNTE I PEPELEA
Arvinte. — Fie, fgtu meu! . . de-acu noroc i veselie !
{lea un pahar cu vin fi chiue.)
Vieaa se trece cu grbire,

Anit cet tinert se strecor ;
Dar' ea nu simt nict o mâhnire,

Cct mS in tot pe urma lor.
Cu al mea pahar
Plin, plin
De vin de Cotnar
Plin," plin
i mie vesel mi'l închin.
Ahl ahl ah!
Glu, glu, glu, sufletul meu ride,
etc. etc. etc.
(înpreuni.)
Glu, glu, glu, sufletul mea ride,
etc. etc. etc.
(Ciocnesc. înpreuni paharele i chiueic.)
(Cortina cade.)
niLLO bIRECTOR
PERSOANE:
Millo, director al teatrului naional.
Nenea Naie.
Lucsia, sogia lut Nate.
Lina, fiîca lor.
Tachi.
Servlescu.
Cîupicî.
Ion, servul luY Nate.

MILLO DIRECTOR
niLLO bIRECTOR
StlJ
MANIEA POSTURILOR
COMEDIE CU CÂNTICE ÎNTR-UN ACT
Scena se petrece tntr'ua ora de provinie din Valahiea, la anul 1864.
Teatrul represint un salon bine mobilat ; o u în fund : douS ui laterale, în

dreapta piano; în stânga, un gheridon, canapea i jiluri.
SCENA T.
LUCSia (pe canape), TaChi, Lina (ia piano.)
Lucsia. — Tchi 1 .
Tachi. — lâng
(viind îute de piano) Aud, doamna mea 1
Lucsia. — Fost-aî
pe la croitorul meu, ca sS'î
spui sS'mî aduc6 mantela cea de drum ?
Tachi. — Am fost; trebue sS vie croitorul numaî
de cât!
67417, II, 60
786 MILLO DIRECTOR
Lucsia. —i Ia cismar, pentru botniele mele cele

blnite ?
Tachi. — i la cismar 1
Lucsia. — i la careta?
Tachi. — i la el!.. Caleaca e gata; maî are ne-
voe numaî de un resor, de câteva sbanurî i de maî
multe uruburî.
Lucsia. ~
Prea bine Dar' la cpitanul de pot 1
trecut-aî ?
Tachi. — Caii vor mâne pen îu curte fi 'n in . .
caî de ceî noîZmei . . . I
Lucsia. — Bravo eti un tener nepre-

(scuiându-se) !
uit pentru comisioane

Tachi. — Numaî pentru comi-
(cutând pe furi la Lina)
sioane ?
Lucsia. — Om vedea maî pe urm ce maî la aî

putea fi bun ... O Tchi, 1 când gândesc c am sg
merg la Bucurescî, ca se'mî petrec îearna, nu mt
ine locul de bucurie îmî vine tot se cânt i s6 . . .
joc. . dar' tu Lin?

—
.
Lina. (scuianduse de la piano) i CU, maman Dar' . . .
d-ta,domnule Tachi?
Tachi. — Eia i maî mult, domnioar, ccî 'mî-aî
permis sS vS întovresc.
Lucsia. — Dar...ne'î face comisioane în Bucu-
rescî ?
Tachi. — Ear' (în parte) ?
Lina. — Si 'î fi cavalerul nostru pe la grdini, pe

la teatru, pe la baluri.
Lucsia. (esaitat) — Balurî, teatru, grdinî eaca ! . .
viea împrteasc; dar' nu ca în oraele astea de

provinie, unde spiritul lânge<êsce într'o atmosfer
uricloas ce usuc inima ca un sbercîog o Bucu- . . . !
rescî Bucurescî
! 1
MILLO DIRECTOR 787
(Arie nou.:)
O ! Bucuresci
Cu magic nume !
At fost i eti
Unxc pe lume !
De plcert, 4eu,
EtY o comoarâ
i gândul meu
La tine sboar !
Unit tot spun

CH pe cldur
N'aî miros bun. . .
Da's ret de gur;

AliY bârfesc
C'n sin la tine
Mult nebunesc,
Cântând ca mine
(înpreun.)
O ! BucurescY
Cu magic nume
etc. etc. etc.
SCENA II.
Cei de'nainte, Serviescu (vine pe ua din fund.)
Serviescu. — Servus i plecciune !
Lucsia. —A ! Domnule Serviescu

. . poftim . . . !
Serviescu. - VS aduc, doamna mea, drag cu-

coan, o veste important
Lucsia. — Care }
Servieseu. — Acas e nenea Naîe t
Lucsia. — Ba nu, barbatu meu a eit ! . . dar' ce

veste
?
Serviescu. — O veste colosale i unde ! . . s'a dus

nenea Naîe?
788 MILLO DIRECTOR
Lucsia. — S'a dus la bîuroul poteî, ca s^ caute

scrisori de la arendaul moiei noastre î Dar' (Jiseî c
aî o veste ? .
Serviescu. Piramidale — ! . . Tot pleac mâne la

Bucurescî nenea Naîe?
Lucsia. — Tot. . . plecm cu toii. . . dar' vestea,
vestea ?
Serviescu. -- Gigantesca i uriea !
Tachi. —
Important, colosala, piramidala . . . spu
ne-o ast(Jî !
Serviescu —
A! domnule Tachi, aci aî fost?.,
nu te zrisem Servus i pleccîune, vere
. .
—
.
Tachi. Te-o fi orbit vestea cea mare.

Serviescu. —
(cutând pe una) Ba nu, mS orbir raclele
brilante i strlucitoare ce es din ochii domnioa-
rei Lina
Lina. —
(ri4end) Pune ochelari, domnul meu 1
Serviescu. Ah — ! . . dac 'mîaî pune geamurî,

aî fi lipsit de felicitatea i de fericirea . .
Lucsia. — (cu Etî

nerbdare) ncsuferit 1 . . Spune'mf
vestea, c stau pe crbunî 1
Serviescu. — Ha, eaca . . . Stai sS mî-o aduc a-

minte ! . . închipuii-vS, c ... am uîtat-o 1
Lucsia. — Tronc. I
(Toi stau grmad pe lâng Serviescu, aprins! de curiositate.)
SCENA III.
Ceî de^ flinte , CîUpiCl (grav i misterios, se apropie în tain.)
Cîupicî. — (CU glas adânc) UmtHssimus

Lucsia. — (spriet) A !
Lina. (tresrind) A 1
MILLO DIRlilCTOR ^»y
Lucsia. — M'aî sprieat, domnule Cîupicî, cu gla-

sul d-tale
Ciupici. — Pardon, doamna mea! . . V^ aduceam
o novel.
Lucsia. — i dumneata ?
CiUpiCÎ. (cutând înpreglur, cu sfieal) O nOVel ColoSal^ 1
Serviescu. — Ca a mea ?
Ciupici. — (dup ce a ascultat pe la uî) Piramidala !
Tachi. — i gigantesca ... o seim !
Ciupici. — O scii Apoi ? . . dar' me duc ss'o spun

aîurea ... (se tnchin) Umilissimus
Lucsia. — Ea stî, omule, i spune a^î, c'mî
vine sg ip
—
!
Ciupici. Bine . . . dai'mî toat ateniunea, c

încep
Serviescu. — Stîl
nu deschide gura! 'mic aduc
aminie acu. Eaca Am întelnit maî dinioarea un
. , . . .
servitor de la masa efului de bîurou a prefcctureî,

care 'mî-a spus în tain, a aflat de la un amic i c
prieten al întrebuinat
luî ce'î la telegraf, c . . . ce,
Doamne earta-me, 'mî-a spus c 'î-a spus ? . . (caut s«'î
aduce aminte.)
Lucsia. — Ear' aî uitat ?
Ciupici. —C
o depe de la Bucurescî anun
prefectului ca sS prepare recepiune directorului Mi-
nisteriuluî de interne, care trece la Craîova în revi-
siune.
Lucsia. — Directorul ?
Tachi. — Ministeriuluî de interne ?
Lucsia. — i unde pregtit gazda

n'aî aflat i s'a }
Ciupici, — Nu îns cred c d-voastr avend

! ca.sa
cea maî confortabila din ora, veî fi invitat, certa-
mente, a'l primi.
Lucsia. -- Aa
s'ar cuveni, pentru câî minitri c
790 MILLO DJBECTOR
si directori, tot noî 'î-am gzduit ! Ast dat îns

'mî-e team c prefectul
— Oare? Nu sunteî bine înpreun
. ,
Serviescu. ?
Lucsia. — Nu prea!.. Cucoana d-sale pretinde

se'î fac eu visit maî ânteî, în contra tuturor regule-
lor eticheteî . . sci
. o prinde glbinarea
dar de-oîu c
de ciud ... nu m'oîîi duce !
Serviescu. —
S6 nu ve ducei maî bine se trii . . .
tie-care cuc de-o parte. .. Ce dracu filotimiea 'î filo- !
timie i amorul propriu e amor-propriu . .
Lucsia. — Nu'îaa?
Serviescu. — Aa! Cu toate aceste îmî pare reu
. .
ca nu trage aci în gazd directorul, pentru aî fi c

avut de adresat o petiiune de jalbS.
Lucsia. —
Aî vre un proces?
Serviescu. Ba —
am maî multe, dar' nu me în-
. . .
grijesc de ele! Am ambiie s$ fiu funcionar în slujb.

Ciupicî. —ieu am ambiiune de funciune
Lucsia. —i barbatu meu are aceeai ambii . . .
Ciupicî. —
une. Minunat .vrea sS îc6, tot o-
. ! . .
raUl vrea se fie înpiegat. (vorbesc încet înpreun.)

Lina. —
(încet lui Taciu) Dar' d-ta, domnule Tachi ?
Tachi. —
Eu, domnioar, nu îneleg o asemenea
proast i ridicul ambiie Doresc ca Guvernul s€ . . .
aib nevoe de mine, ear nu eu de Guvern, i astfel

ar trebui sS cugete toi Românii!
Serviescu. — Cum am face oare, ca sS aducem
pe directorul aci ?
Lucsia. —
Sciî una? Rpede-te la cpitanul de . .
pot i ateapt acolo, pSn a sosi directorul, i...

Serviescu. —
Destul, am îneles. sS'î spun c . . i
.s'a gsit gazda la d-ta de ctr domnul prefect.

Cîupicî. ^- Perfect
MILLO DIRECTOR 791
Serviescu. — Cum perfect? prefect ! . . N'are a face

una cu alta
Lucsia. — Se vcd Serviescule de eti meter
te I
Serviescu. — Las' pe mine când e de jucat ; feste

perfectului sunt unic
. . . !
Lucsia. — Du-te nu perde vreme dar', 1
Serviescu. — M'am dus. Servus cu plecciune. . . .
Ha ha ha. . . fese prin fund.)
Ciupicî. — Admirabil
Lucsia. — De-a veni directorul 'lom ruga aci,
se ne recomande Ministrului, dup obiceîu ... i vorba
ceea bunu'î Dumne<êu meter e
: ! . .
Ciupicî. Sublim — !
Lucsia. —
Trebue dar' se '1 primim maî cu deo-
sebire. Tachi alearg prin ora de gsesce taraful
. . 1
de lutari, i d-ta, domnule Cîupicî, mergi la cofe-

trie de'mî ad vr'o doue ocale de bonboane.
Tachi. — Bucuros!
Ciupicî. — Umilissimus
(înpreun.
Domnul director aice vine,

HaîdeY degrabâ sS ne gStim,
în casa noastr primindu'l bine,
A luY favoare sS dobîndim !
(Tachi i Ciupicî es prîn fund.)
SCENA IV.
Lucsia, Lina ; mat pe urm Ion.
Lucsia. — Acum Lin, haî iute, s^ facem tualeta,

ca sS artm bucuresceanuluT c i noT, provincialiî,
seim s$ ne gtim dup mod 1
792 MILLO DIBECTOR
Lina. — Bine, maman !
Lucsia. ?. —i
Dac' a fi directorul ne- cine scie .
însurat, poate ... de ce nu ?. Tu etî tenSr c . . .
nu seamenî ttâne-teu . . .
Lina. Maman —
d'apoî Tachi ? . . . . .
Lucsia. —
Tachi, Tachi ... nu îc e bun te- . . .
nSr, are calitile luî face bine comisioanele, dar' . . .
nu are nici o posiie în lume, nu e nicî într'un post

când directorul e cocogea director. . . .
Lina.— Aa maman este, . . . îns ...

Lucsia. — îns, ne îns . . . aa 'î cum (îc eu. (strig?
Ioane Ioane (bate în palme.)

! !
Ion. (ese din dreapta) Aud, CUCOan !
Lucsia. — Se
daî poronc buctarului s^ gteasc
bucate franguzescî cu blanc-mangie, i tu pune masa . .
A cere Ia jupâneasa sS 'î dea fag de

1 i er- mas
vete curate.
Ion. Apoi deabîa — cinci <Jile de când am pus
ervete noî!
Lucsia. — Nu face nimica astcjî avem un di . . .
rector ! . . A ! sS nu uîî ca sS ae(;Jî în mijlocul meseî

turnul Malacovuluî cel de migdale amare !
Ion. — Aud, cucoan I (în parte) De 6se luni de când

slujesce turnul Malacovuluî i nime nu '1 încolesce . .
îmî vine sS *î trag eu un asalt.

Lucsia.— Dusu-te-aî a^î ?
Ion. Aud, — (eind) cucoan îî trag 1 . . 1
Lucsia. — Oh 1 . .toate mulemirile îmî vin

de o dat . . . par' c am prins aripî ca sS sbor
la Bucurescî ! (câmi) O ! Bucurescî cu magic nu-
me . . .
MILLO DIRECTOR 708
SCENA V.
Lucsia, Lina, Naîe.
Naie. — (afar, furios) Firc-ar a naîbeî

Lucsia. —
Ce s'aude ?
Lina — Vine papa !
!NaîC (intrând prin fund cu o scrisoare deschis în mân) Ilieca-
'1-ar mslinele care Ie mnânc, arendaul dracului

Lucsia. — Da ce este, frate ?
Naie. — Ce este, ean ascult ce 'mî scrie grecul

în limba luî. (citesce).
«Cu plecagune ma încino la dimiata, cocoane Naîe.
«Chito pentîu chisto mosieî dimitale a sfintolo Di-
«mitri, si mi ertao, che nu amo nigi frinta, fiindo
«che am traso primezâiB, shnandtcosa Destulo che , . .
«s'a aprinso un clae de grio, 'I-am stinso; destulo che

«s'a aprinso alta clae tot de sacar, ear '1-ani stinso . .
(uMa a arso bordeîo de la aria... M'a ferito Dim-

«necjeo de vinto, che me afanisemo. Chito pentru
«moia dimitale, Gusganesti, si mi ertai, che nu poto
«si tino maî multo la dimiaeî, che a venito Iezea rîu-
«rala, che mi a luato boerescu, che m'a afanisito...
<iLip07i, spun la dimiata ritos, che de asta^î nu mi
«erta intereso si filotimiea se maî fiii arendai la di-
«miata, ma tot remuno supuso sluga dimitale. Ma
«închino cu plecagune,
Agamemnon Trnfandas. »
Lucsia. — (dup ce a ascultat, dând senine de mirare i de furie)
Ce (Jice grecu ? Ce (Jice ? c las moiea ?
Naie. —
O las!.. Eeeî! aa 'î c'am pit-o? Ce
fac eii de-acum ? Am rSmas fr' de wqv'xXwvW. to pro- .
copsamen, cum tjice chir Trufandn.

794 MILLO DIIiKOTOK
Lucsia. — Caut'î alt arenda !
Naîe. — Altul pe ? . . care? . . Unde 'i, sS '1

bag în
sin,dac'ar încpea Ast(Jî toi arendaii de urechi . ..
se ain ca la potic i te chitesc cu legea rural ca

cu o uana Eeî Ce ne maî facem de Pascî,
. . . ! . .
de unde cheltuim? De unde ne îmbrcm? De unde . .
ne hrnim? Cu ce ne inem caifetul?

. . Cu ce mer- . .
gem la Bucurescî?
Lucsia. —
Cum ? se nu mergesn nici la Bucu-
rescî ? . .
Naîe. — Ba nu
pune 'i pofta 'n cuiu despre ! . .
voiaj i Trebue se ne închidem în cas,

petreceri ! . .
se nu maî primim pe nime, i sS trim cu cea mai

mare economie.
Lucsia. (ap.uând-o istericale) Ah ! ah
— Maman
!
Lina. . . .
Naie. — Na,
i alt belea acum ... a apucat-o iste-
ricale Lucsio, vin'î în simirii
l . .
Lucsia. -— Ah ah ! !
Naîe. —
Luc^îio, sS me ve(;|î pe nsliî. . .
Lucsia. (trezin Iu se, furioas) Sc mS laS dC BUCU-

rescî (umbl rapide pe scen) O dat CU capul
! deoîu sci 1
c m'oîu duce pe jos val vertej pSn' în capital . . .
Nu vreu s
'mî petrec îearna aci nu vreu . . , ! . .
'Mî-am g^'itit toate tualetele oraul întreg scie . . . c

ne pornim mâne Ce-or îce când or afla. . ne-am . c
lsat de voiaj ... or rîde de noî Prefectoria it . . .
ri(^S de mine ? Nu vreu, nu vreii, nu vreu

. . (cade ! . .
obosita pe cauape.)
Naîe. — Lucsio, sufletul meu ! îneleg c nu vreî,

dar' dac nu 's mijloace ... ce s facem ? . . trebue
rbdare, fata mea I
Lucsia. — (pifing^nd) Rbdare de (Jece anî de când

m
! . .
tot rabd, i când era s mf înplinesc visul, s

MILLO DIRECTOR 796
ved de-o dat osândit a îce adio Ia mulemirile

ce'mî fgduîa Ah ! . . ! . . simt c'am se mor de dure-
rea asta !
Lina. — (piângend) Maman .
— Ba,
.
Naîe. fereasc Dumnecjeu, sS nu mori, c . .
mor i eu, pe legea mea. (îî sufl nasui.)

Lucsia.
(Arie : Adio, rentai /ericej
Adio, vis de plcere.

Vis frumos i desmerdat,
în cumplita, grea durere
Sufletu'mT s'a deteptat!
Ah de-acum
! far' încetare
Am se plâng i se suspin,
Am sS gust île amare
Fr nici un minut lîn !
(St cufundat în triste-)
Naie. — Lucsio,
nu te despera, voîii face toate c
duc la Bucurescî, de-a fi chTar s6 'mî
chipurile sS te
vend moiea pe nimica... Oîii cere o slujb în capi-
tal M'oîîj alege deputat
. , . . .
Lucsia. O slujb ? —
Naîe. —
Darl.. Am scris de mult Ia un prieten
din Bucurescî ca se intrigariseasc
—
. .
Lucsia. (inspirat) Dar. O

trebue nu- slujb ?. . . .
mai de cât s'o capei... Directorul Ministerului de

interne vine aci la gazd... i printr'însul . .
Naîe. Ce spui — ? . . Direct . . . Minist . . . când ? . . de

unde cum ? . . ?
Lucsia. — îl ateptm se cacje dintr'un moment

in altul ...
Naîe. — Dar' cum.?. . ce fel?. . cine v'a spus. . .
(Ic unde i p^n unde?..

(Se .iude afar rcnete de surugii.)
796 MILLO DIRBCTOR
Lucsia — Tacî c eat'l vine . . .
Naie.— Da bine, soro pliroforte-m^. . . .
Lucsia. — 'î-oîu spune maî pe urm tot,

Naie. —
(buimcu) Direct . . . Minist. . . intern ... aci?
M'am buimcit I
SCENA VI.
Ceî de*nainte, Serviescu.
Serviescu. —
(întrând îute) Vine, vine, eat'I 'l-am . . .
adus 1
Naie. Pe direct — Minist ? . . . . .
Serviescu. —
Darl Cum 'î-am zrit caleaca la
poart, m'am rpeît pe oblon i 'l-am poftit aci la
gazd.
Naie. (aiurit) Pe —
oblon ?
Serviescu. — Ba, pe directorul
— Bravo
!
Lucsia. ! Serviescule . . . eti un amic ne-

preuit . . . Haide îute sg ne gtim . . . sS ne 'nbrcm 1
Naie. — Ear'
'nbrac ? s^ m^
Lucsia. —
Vin* de 'î pune fracul i cravata alb..
Haîd'! i d-ta, Serviescule, primesce'l în locul nostru.
. .
(înpreun.)
Domnul director eatâ'I câ vine;

Hatde cu toit sâ ne gtim !
in casa noastr primi ndu'l bine,

A luY favoare s^ dobândim !
(Es prin stângii.)

MILLO DIRBOa'OR 797
SCENA VII.
Serviescu, Millo.
Serviescu. (în pane) —

sS profit de Am momentul
acest favorabil ca sS 'î cer prefectura . . . Eat'l . . .
Poftim, domnule director, poftim 1
Millo. —
(intrând prin fund) Mulemcsc, domnul meu !
Dumneavoastr suntei stpânul casei ?
Serviescu. —
Ba nu, domnule director Nenea ! . .
Naîe cu sogiea sa, doamna Lucsia i cu fiîca lor,

donmioara Lina un ânger au se vie în cu-
. . 1 . .
rend . . . Acum î^î pregtesc o tualet potrivit i con-

form cu rangul d-voastr.
Millo. —Conform cu rangul meu? (în parte) Ce rang ?
(tare) Dar', mc rog, sS md onorai i cu numele d-voas-
tr, domnul meii. Amabilitatea cu care m'aî oprit în
drum ca s
me aducei aici în gazd, m^ face a dori
ca se ve cunosc maî de aproape.
Serviescu. —
E mult cinste i onoare pentru
mine ... Eu sunt Ghi Serviescu, om i prieten a
casei".
Millo. - Ghi ?
Serviescu. — (închinându-sc) Serviescu, fost membru

la tribunalul judectoriei; (oftând)îns astcjî în dispo-
nibilitate !
Millo. Serviescu ? —
Serviescu . . . . . Pare c nu'mî
e necunoscut numele d-voastr... Nu avei cumva
un frate la Bucurescî?
Serviescu. —
Nu, domnule director, am fost unic
i singur la prinî. nscut în 7 lunî. . .
Millo. — Poate vr'un nepot ?
Serviescu. — Nicî m'a . . . ferit Dumnezeu de salba

draculuî . . . Dar' pentru ce m€ întrebai ? . .
798 MILLO DIKEOTOR
Millo.— Pentru c'am cunoscut un actor la Bucu-

rescî care se numea Felendres. . . .
Serviescu. — Nu mî e neam... eu sunt orfan,

fr prini, i nu am alte rude de cât Patriea, i alt
printe de cât Guvernul.
Millo. —
II fericesc, domnul meu, are aseme- c
nea copil.
Serviescu. —
Buntatea dumnevoastr, domnule
director. .. îns cu toate aceste me ved abandonat,
i pot (îce chiar prsit, deprtat de scena poli
. . . . .
Millo. P^cat —(în parte) Ar fi bun de actor.

1 . .
Serviescu. —
i aceasta mS agrin, i chîar me . .
mhnesce, cu atât maî mult. fr modestie, me c . . .
simt vrednic i demn de orî ce rol în sinul Patrieî

mele.
Millo.- (în parte) Nu cuuiva aî putea s^'l angagez
în trupa mea?., (tare) Domnule Serviescu, pre cât în-
eleg, aî dori sS mergi la Bucurescî
Serviescu. —
Cum nu, domnule director sta'î ! . .
visul de aur a tuturor provincialilor din district 1
Millo.— Aî voi sS joci un rol i d-ta pe scen?.

Serviescu.— Ba i maî multe. dac s*ar putea . . I
Millo.— Prea bine!.. Avei buntate dar' a'mî

respunde . . . sciî ceti i scrie ?
Serviescu. — (cam atins) întrebarea e cam curioas..

domnule director. . . V^ spuseîii maî adinioarea c'am
fost membru judectoriei
la tribunalul . . .
Millo. — Pardon ... o uîtasem . .
Serviescu. — (în parte) E mucalit directorul.

Millo. — Ar
(în parte) fi bun de jucat rolul de amo-
rez. cam naiv. (tare) Domnul meu
. . anc o între- 1 , .
bare Fost-aî înamorat vr'o dat ?

. . .
•
Serviescu. (tn parte) —
E mucalit <tare) fost de 1 Am
MILLO rHKECTOR 799
maî multe on, de vreme ce me silii s^ mS spove-

desc i sS'mî fac confesiunea.
— îns înamorat colea nu
Millo. . . . . . . . . .
— Din talp pen' cretet. Am f-

Serviescu. în . .
cut i versuri.
stihuri în
Millo. — )eu? Nu avea buntate se mi aî le re-
citai ?
Serviescu. — Bucuros, domnule director. nu am . .
nimica a vg refusa. Ascultai ! . . Stiturile mele sunt

jumtate romnescî i jumtate grecescî.
Millo. —
Aa?.. Se vede câ suntei elin dese-
vîrit ?
Serviescu. — Am înveat la dasclul Gaitani, cel

care btea la falang.
Millo. — Sciu îî înva pe beî din talp
! )i, ! . .
domnule 1
Serviescu, — (recueazâ cu pretenie) (iSgeata amorulul

siîi copacul riulm.i»
^ Ava(ST6vayixov to TtXrjôg, to tiitcqov iiov to dfJLOQ, ^)
Tu etY singur, numai unul, dulce pricinuitor.
Ai trimis sS mS omoare orY i unde m'a gsi.

Jâvâgov Tov iv naQccdsiaoi fiOQCffjV (fkqeig xad'aQog,^)
Etl ît sunt cu hotSrire robul cel mat credincios.
Millo. —i cele-1-aIte ... Minunat 1 . . (în parte) De

n'a cere leaf mare, îl angagez.
Serviescu. (cutând se'î aduce aminte urma) Nu'mî maî
aduc aminte cele-1-alte !
Millo. — Nu 'î trebuin.
i) A oftrilor mulime, amarul mea amor, — 2) Din început la pept 'mî-a ve-
nit sgeata cea de aur, — 3) Tu porî chipul cel mal curat al pomului din ralu.
800 MILLO DIEECTOR
Serviescu. — P^cat ... c mai sunt vr'o nou^ êci

tot astfel!
Millo. — în doî perî? E de prisos sg vS maî os-
. .
tenii . . . V'am judecat îndestul dup cele ce 'mî-aî

recitat, i cred c ne vom putea înelege uor în-
preun.
Serviescu. — A! domnule director ... nu v6 pot
esprima gratitudinea recunosciniî mele. . . (în pane) Am
cptat prefectura!
Millo. — Dar* mult se maî înpodobesc stpâniî
casei.
Serviescu. — Dac poronciî, mg duc sS'î aduc
Millo. — Sunt nerbdtor sg le mulemesc de os-
pitalitate.
Serviescu. —
Merg sg le pun ecsecuie ... Ah 1
domnule director ... în d-ta st nu numai toat spe-

rarea mea, dar' pot (^lice chîar i toat ndejdea, (ese
prin stânga, în parte) Haîd' ? . . ÎS prcfeCt I
SCENA VIII.
Millo (scoend un portofoliâ mic.)
De graba sg '1 înscritl între numgrul actorilor meî. .
(icriind) Domnul Ghl Serviescu, rol de amorez naiv,

adic . . . prostu . . . leaf cinci-spre-(;Jece galbinî pe
lun . . . Am
plecat din Bucurescî ca sg'mî completez
trupa în provingie ccî am luat ear' direci ea pe trei
;
anî, i doresc s'aduc mulemire publicului.
S^nt director i doresc

Publicul sS'l mulemesc,
Nu prin drame sbucîumate
Cu ipete rguate»
MILLO DIBEOTOR 801
Dar' prin bune comediY,

Cântece de veselit,
Care fac a da uttrit
Negurile supSrariY.
SUnt director i voYesc

Actort bunî sS întrunesc,
Ear' pe Muza teatrala
SS o ved naional,
Cu ocht dulcî, fermeca torî,
Cu dint albî i muctorT,
Cu flort mândre pe cosie
i cu risurY pe gurie.
SCENA IX.
millO) CiUpiCÎ (într misterios, aducând un cornet de bomboane)
CîUpiCÎ. (în parte) EatS'I ! (se apropie nevzut) Domiiul

meii 1 . . am onoare . . .
MillO. (tresrind) Ha ?
Ciupicî. — A vS saluta cu cea maî profund con-

sideraiune.
Millo. — Domnule (în parte) Cine sS fie barza ast
1 . .
neagr ?
Cîupici. — Domnule direptore, mS felicit vgc g

sesc disponibil, cci am sg vS confes un ce miste-
rios i . . . oribil ! (merge de caut p« la uî.)
Millo. — (îngrijit) Eaca ce are de caut pe la ! uî
ca un treztor de melodrame?
CiUpicl.— (apropiindu-«e posomorît) Domnul mcO nU 1 mS
i
cunoateî ?
Millo. — Nu 1
Ciupici. —
Ea sOnt ceteanul Stancîu Cîupicf,
• al
d- voastre devotat erb.
67417. H. 51
802 MILLO DIBaCTOK
Millo. — Cîupicî D-voastr suntei celebrul Cîu-

! . .
picî ?
Cîupicî. — Eu, domnul meu Aî negreit ! au(Jit

vorbind de mine?
Millo. — Ba o dat. . . nici !
Ciupici. — MS mir, cci eu sunt d'ânteî care cel

am aclamat cu îua de 5 i 24 Ghenar;
entusiasm
eu am fost cel d'ânteî care am aclamat cu frenesie
Unirea terilor surori; eii am fost cel d'ânteî care am
aclamat cu conviciune i esclamaiune proclamaiunea
constituiuniî eu am fost cel d'ânteî care am acla-
;
mat de 2 Maiii
(Jiua
Millo. —i unde le-aî fcut toate acestea, dom-
nule ?
Ciupici. — Aci Am
dat probele cele maî necon-
!
testabile de profundul meu devotament ctr

noul re-
gim dar' nu's destule atâtea
; Vroîesc astzi sg !
probez Guvernului c
nu are alt partizan maî cldu-
ros de cât Stancîu Cîupicî «n tain) Domnule direptore, !
am descoperit o conspiraiune la Craîova cu ramifi-

caiunî la Gorj, la Dolj i la fostul judSg a Cârlig-
turiî de peste Milcov.
Millo. —
în contra cuî?
Cîupicî. —
în contra Guvernuluî Cunosc pe toî ! . .
complotaiî, cci sunt amicul lor cel maî devotat, i

pot s6'î dau pre toî în mâna domnului ministru,
dac ecselenia sa ar vroi sS 'mî facS onoare a s6 în-
crede în devotamentul meu, i dac (cautâ înpregiur.) . . .
Millo. — i dac?. .
Ciupici. — i dac 'mî-ar da oare care putere de

aciune.
Millo. — Cum?
Ciupici. — Numindumg aci prefect
MILLO DIBBOTOR 808
Millo. -~ Ha, ha aî ambiiune de funciune i

! . .
d-ta, ca toi patrioii ?

Cîupicî, —
Nu pentru mine, domnule direptore,
dar, pentru Patrie, i dac Guvernul vroîesce sS ca-
pete un om al seu, un instrument capace i devotat
pSn li moarte, n'are de cât s^ închide ochii i sS
puie mâna pe mine.
Patriea, domnul meii

Eatâ tot ce tubesc !
La Patrie mereu
Gândesc i ear gândesc
Pentru ca sunt în stare
S6'raî dau vieaâ din pept !
Patriea prin urmare,1 . .
Numii-me prefect !
Patriea ! alt cuvent

Eu nu sciu se rostesc.
Patrie ! Nume sfânt
Eu ie m^ jertfesc !
Pe calea de mrire
Eu voTu s6 te îndrejit
Patrie I . . cu grbire
Numesce-m^ prefect
Millo. — (în parte) Ar fi minunat în rol de trdtor. .
De-a putea sS'l angagez . . . (tare) Domnul meu nu !
m2 îndoesc de patriotismul i de capacele dvoas- . . .
tre, v^ mrturisesc c'mî pare lucru de mirare

dar'
a vedea un om ca d-voastr cu atâtea capace se . . . I
nu aib alt ambiie de cât aceea de a deveni un

simplu prefect în provingie. Talentele d-voastre cer a
sg desvolta pe un teatru mai mare maî . . . . .
Ciupicî. )cu — îmi facei onoare de a m^ crede

! . .
capabil !Nu poftii ceva bomboane, domnul metl ?

. .
Millo. —
(luând bomboane) Mulcmcsc dar' aî dori . . .
st v^ vSd figurând în Bucurescî pe o scen inaV înalt.

804 MILLO DIBBCTOlt
Ciupicî. —
Ori pe care scen, domnul ineit eii ;
sunt Ia ordinele d-voastre

MillO. — (în parte) Qrî pc carc scen ? Apoi e al meu !
(scoate portofoliul i scrie) Staiicîu Cîupicî, rol dc trdtor,

12 galbinl pe lun.
Ciupici. —
(în parte, cu bucurie) M6 înscric întrc înpie-
gaiî Statului. O în fine Guvernul a pus mâna pe
!
minei (tare) Mai poftii un bonbon, domnule direptore?

Millo. —
Mulemesc (în parte) Caut se mS îndul-
. . .
ceasc !
Ciupici. — In consecin, îmî este permis dulcea

speran ? . .
Millo. — Cum nu Maî vîrtos un om care

? . . ! . .
descopere comploturi, merit cel pugin . . .
Ciupici. — Cel niel ? .
Millo. — O leaf de 12 galbinî pe lun.

Ciupici. — Aud? S'a greit cu(în pane) cifra.
(Se aude în stânga începutul corului de maî jos.)
Millo. — Dar' ce s'aude?

Ciupici. — Vocile gazdelor 1
Millo. —A ! însfersit. .
SCENA X.
Millo, Ciupici, Naie, Lucsia, Lina, Serviescu i

mai' pe Ion. urm
Naie, Lucsia, Lina i Serviescu dn toalet de
bal, într cântând.)
Domnul director bine-voîasca.

în acest dulce i scump moment
Cu amicie sâ priimeasc
Ai nostru vecTnic devotament.
MILLO DIKECTOE 805
Millo. - Domnule Naîe Doamn Lucsi, sunt . . .
ptruns de buntatea cu care m^ primii, i vS rog

se credei . .
Naie. — Ce se potrivete, domnule director

Lucsia. — Noî, din potriv, ne gsim flatai de
onoarea ce ne-aî dând preferin casei noastre
fâcut-o,
Naie. — Noî am gzduit p^n' acum pe toi minitrii!
Lucsia. —i pe toate persoanele însemnate care
aii trecut pe- aci.
Millo. — Suntei provedina celor carii" trec !
Lucsia. Poftim, VS rog (se pune pe canape) 1
Millo. SerUt manile, (se pune alturea cu Lucsia) Dum

neei e negreit domnioara Lina, fiica dumnevoastre ?
Lucsia. —
Dar', domnul meu... scos-o nu Am
de mult din pension; dar' ce folos a învat fran- c
guzesce, latinesce i clavirul? Talentele sale se perd
aci în provinie !. Suntei însurat, domnule director ?
.
— Ba nu, doamna mea Sunt anc tot

Millo. 1 hol-
teîu holteîu tomnatic, precum vedei.
. . .
Lucsia. — Tomnatic Vreî sg glumiî VS ? . . .^ .
gasiî floarea tinereii

în I
Naie. — Un trandafir !
Serviescu. — Ba anc de ceî de lun

Cîupici. — Boboc!
Millo. — Me rog m(^ confusai nu ved de . . . . . . aici
cât un trandafir înbobocit domnioara Lina . . . . . . i vS
seamn dumnevoastre, cucoan Lucsia
Lucsia. — Merci.
Naie. — (în pai te) Eaca da mie nu!
Millo. —
!
(scuiânduse, în parte) E frumuîc copîla ; ar fi
bun de amorez pe scen, (tare) i ce maî veste pe-

aicî, d-lor?
Naie. —
Bun, domnule director, bun pace 1
Serviescu. —
Mulemire obteasc i generale.
806 MILl.O DIRK0TOK
— Intusiasm
Ciupici. I
— MS bucur
Millo. c c î . . dar' par' auc^lisem le-
gea rural . .
Naîe. — Din protiv, domnule suntem cu director,

toii mulemiî I
Millo. — A! me bucur i maî mult!

Naîe. — Atâta numai, c arendaul mî-a lsat mo-
iea. alminlirea.
. . .
Millo — Moiea departe' care jude? d-tale? . . i ? . . în

Naie. — Nu 'î-oîu putea spune, c n'am mers nicî
o dat vSd. s'o
Millo. —Â! minunat!.. Eti i d ta ca Croesus,
care nu 'î cunoscea averile
Naîe. —
Ba sunt ca muli de-aî notri ... i mr-
turisesc c^ retragerea arendaului de pe moie m^
pune într'o stare . .
Millo. — fzimbînd) Fr stare?

Naîe. Tocmai — 1 . . Blagoslovit sS 'î fie vorba
(se apropie de MiUo i'î 4ice încet) Domnulc director ! sunt . . .
ruinat pe de alt parte nevasta mS silete s'o duc

1 . .
la Bucurescî. Nu 'mî remâne alta de fcut, de cât.

. . .
Millo. ~
îneleg ... se te înpuscî
•
Naîe. —
Ba mS fereasc sfentul Vreii se <;)ic, 1 ! . .
c nu 'mî remâne alt liman, de cât se alerg la îndu-

rarea Guvernului . . .
Millo. Alearg! —
Naîe. —^ Ca s6 'mî dea vre un post cu leaf bun.
(se retrage lâng I ucsîa.)
Millo. (în cl ? —
Sc vedc 'î boal parte) i . . c . .
can sS vedem ean se vedem Toi umbl dup ! . . ! . .
posturi, adic dup lefi toi aspir a sS face bucu- ;
resceni Dac s'ar angagea în trupa mea, ar c-

. . .
pta i leaf, ar merge i în capital (obser%'ându*î cu ! . .
coada ochitiiuî) Eu ascmcnc aî cpSta de-o dat cu tata

MILLO DIRECTOR 807
ton patera, o mam nobil, o amorez, un amorez i

un trdtor . . . trup complet trebue maî ânteî! îns
s^ v^d dac sciu se cânte, sg ridS, s^ plânge i se
leine, etc. . . sciinî neaperate în arta dramatic. S^ 'î
cerc (în
l , . timpul acestut aparte, cele-1 alte persoane, stau grupate lângâ
canape i vorbesc înpreun despre director.)
Lucsia. — (încet) Oare ce pune la cale de-o parte ?
Serviescu. — Face negreit combin ...

Ciupici. — cîunî
— Pentru
. .
Naie. noî, ca sene puîe în slujbe I .
MillO. — (în parte) S^ CCrC de au glas (înaintând ! . . spre
canape) Doamn Lucsi, salonul domniilor voastre e

prea elegant i ved c aveî un piano Pleyel îu- . ,
biî musica?
Lucsia. — Ea este una din ocuprile mele favorite.
MillO. — Aveî mare dreptate s'o îubiî, ccî ar-
monica înal sufletul i '1 mângâe în orele cele triste
ale vieii ... ea e sor cu poesiea, fîîca cerului.
Naîe. —
(ctr ccîa-i-aiî) Frumos vorbete
Serviescu. Dac 'î director! —
Ciupici. Sublim — 1
Millo. —
Care music v^ place maî mult, doamna
mea?., cea italiean seu cea german?
Lucsia. —
Cea italiean, domnule director, ccî e
maî sentimental!
Millo. — Dar' dumneavoastre, domnioar Lin?
Lina. —
Eu mrturisesc c iubesc maî mult cea
romaneasc.
Millo.— Ve felicit ... i cântaî câte-o dat în-
preun ?
Lucsia. — (cu modestie) Ca în provingie ... cu jum-
tate de glas!
Serviescu. — Ba, mg ertaî, cucoan, c aveî nu
808 MILLO DIRBOTOE
numat un glas prea frumos, dar' pot (îce i o voce

prea .plcut
. . !
Millo.— A doamna mea binevoescc a ne cânta ! . . .
ceva ! .
Lucsia. — Bucuros îns cu condiie, ca i d-v6s- ! . .
tr s6 ne facei plcerea de a cânta dup mine. (merge

de 'î alege un caet de music de pe piano.)
Millo. — Primim toi aceast condiie?. Om cânta .
cu toii Nu aa, domnilor?I . . 'r . .
Toi. — Noî Dar' nu sciu?. N'am voce. ? (între eî) . .
Sunt rguit.
Millo. (în parte) Oîîi sS — vM astfel de aQ glas, pre-
cum îmî trebue la teatru 1
(Lucsia înainteaz în faa publicului.)
Millo. — Tcere, domnilor!

(Lucsia cânt o arie dup placul el.)
Millo. — Bravo bravo cântaî ca o primadon

! 1
assolut ! (în taîn) E

butt o angagez. ;
Toi. — Minunat Sublim !Aferim . . ! . . 1 .
Millo. — Domnioar Lin, e rendul dumnevoastre

Lina. — Mg ertaî, domnul meu, siint cam bol- c
nav i nu pot.
Millo, îmî pare prea reu —
Eî, domnule Ser- ! . .
viescu, domnule Cîupicî, domnule Naîe, s6 v? vgd

m
! .
Dregei-vg glasurile 1.. Nu, nu, nu, rog! nu mt

puteî refusa, ccî m'am angageat în numele dumne-
voastre.
Cîupici. Fie —
Eu pentru domnul direptorc ! . . m
arunc i în incendiu, dac 'mî ordon
Millo. M'î îndatora, frate Cîupicî —
Cîupicî. (încântat, în parte) Fratc —
'Mî-a (Jis, frate ! . .
Cîupicî ! . .
(Cîupicî scoate câteva note grave, voind a imita pe un baso italian.)

MILLO DIRECTOR 809
Millo. —
Destul De te maî coborât niel, ajungeaV
!
la catul de jos. «n parte) E bun i Cîupicîl

Serviescu. Acum eu — Cer de'nainte pardon ! . .
i ertCÎUne Onorabiluluî public ^Scrviescu scoate nlsce note 1
subiri, voind s caute ca un tenor.)
Millo. —
Domnule Serviescu domnule Serviescu! ! ,
stî cte suT în ^naltul ceruluY

Serviescu. Va plcut — Sunt flatat i mgu- ! . .
lit .. Nene Naie vin la rend de cânt

. ! 1
Naie. —
Eu? i etî se cânt? (în parte) Dac nu 'mî-
ar fi de slujb, 'î-aî arta eu cântec!
Millo. —
Domnule Naîe? voescî sS fiî rugat? . .
Naie. —
Ba nu Ce se potrivete Eaca începi
l . . ! .
(Naîe începe un cântec vesel de lurac cu glas rguit

Lucsia. — (oprindu'i) Taci frate! ,. ca 'î scârie gâ-
tul ca o roat de car . , . SS jurî c etî Stancîu lu-
tarul !
Toi. —
Ha ha ha 1 ! 1 .
—
.
Lucsia. Domnule nu uîtaî ce 'niT-aî director,

promis
Millo. —Bucuros, doamna meal. st v6 cânt . Am
o arie, în care dumnevoastr cu toii veî face corul.
(în parte) Astfel voîu putea sS 'î judec maî bine (tare) . . .
Ateniune! Marseilesa Cîuniscilor

. . împroviscîune . . .
în considercîunea cîuneluî ! !
(Alica : Chiriei la Paris
Millo.
Vivat sacr' apaiicYune
A lut Nenea cîune !
Toi.
Ctune, cTune, cTune, cYune,
CYnne, cYiine, cYune.
810 MILLO DIRECTOR
Millo.
Ce-a adus deteptacYiine
L'a noastr ncTune.
Toi.
CVune, cîune, ctune, cYiuic,
CTune, cYtine, cYune.
Millo.
E frumos ca un lacYune
Toti.
CYune, cYune, cYune.
Millo.
Ca un jidov c'un percYune.
Toî,
CYune, ctune, cYune.
Toi.
E frumos ca un tdcYune,
CYune, cYune, cYune,
Ca un jidov c'un perciune,
CYune, cYune, cYune.
Ciupici. — Vivat, domnule direptore

Lucsia. —
Domnul meu, primiî complimentul
meu !Avei un glas foarte just
. .
Millo. (CU modestie) Aa 'aa . .
—
.
Serviescu. Ba, se 'mî daî ertare de pardon !. .
Cântai ca o privighetoare, i pot îce chiar . .
Millo. — ca o filomel?
Serviescu. — Tocmaî ! . . 'Mî-aî luat cuventul din
gur
(Ion in livre încrcat, într.)
Ion. — Poftiî la mas!

MILLO DIBEOTOR 811
Lucsia. — Domnule director, sper c ne 'i face

onoare . . .
Millo. — Cu mult plcere . . . doamna mea ! (n d

hragul i se îndreapt spre dreapta; în parte) Au dcStul gla.^ CU toiî,
dar' maî trebue cîopliî 1
L/UCSia. (încet ctr Ion) loane — ! ilumineaz salonul.

(într în dreapta, Lina într pe urma eî.)
Naie. — (ctr i Eeei Aa'î c'î tr- serviescu cîupicî) ! . .
serm i aghioase
ohtoicurî ?
Serviescu. — Vorba ceea trebue se cu . . . urli . . .
Ciupici. — Al., domnilor, protest Domnul ! . . di-

reptor nu lup 'î
Serviescu. — Lup un ânger ? . . 1
Naie. — Numaî de ne- ar pune în schiverniseal.

(£s cu toii.)
SCENA XI.
Ion (aprinde policandrul.)
Se aprind luminrile eu, Ion Buftea, un cetean!

dup cum (îce domnul )iarescu în cafenea la Chir
Chor Dreptate 'î? N'aî fi maî la locul meii într'un

l
post a luî Administrativ ? de pild, un cpitan de . .
carier asta ... de barier

. . . . .
To^Y alerg cu limba scoas

DupH slujbele de Stat
ChYar o boal lipicYoasa
De Românî s'a aninat
Deci i etl la cariera
VoYu sS fiii un capilan,
Ca sS 'mî fac o bariera
Ca orY care cetaan I
812 MILLO DIRECTOR
SCENA XII.
Ion, Tachi.
Tachi.— Ioane a venit domnul director 1 ?
Ion. venit D-ta se — A

sntos. . . . fîî
Tachi. — i unde 'î ?
Ion. — La mas cu boeriî. Ean ascult vivatelc . .
(Se aude îii dreapta glasul luî Clupicr strigând) : în sntatea dj-
reptoreluî. Ura!
Tachi. La mas —
i eu anc n'am gsit lu- ! . .
tarî IAre sS se mânie foc pe mine doamna Luc

. .
sita !Ioane nu sciî tu unde-aî putea pune mâna

. . !
pe lutari?
Ion. La prefectul — . . . îî cânt toat (;îliulica la
perdea.
Tachi. — Nu 's acolo ! . . 'i-am cutat
Ion. Apoî cat'î la — crâm la Ochî-de-broasc . .
Acolo petrecem nopile bun, ocaoa 'î mare. . . . Vinu 'î
Tachi. — în cotro 'i crâma aceea?

Ion. — De la vale peste drum alturea cu musiu ;
de Covrig simigiul 1
Tachi. Covrig? —
Ion.— Dar; fag cu bcanul. în Pericli
Tachi. — Du-te prostule naibiî, 1 (csc.<
Ion. — Ba du-te tu prostuluî, (singur) naiba . . .
Au(;jî ? . . Eeî ! las' c 'î vedea tu cine 'î Ion Buftea,

când oîii fi la carier . . . asta ... la barier . . .
Dar' ce-aud ? se scoal de la . . mas. Aprinse 's

toate luminrile ? Aprinse Par' . . ! c 'î luminie de
poronceal !
MILLO DIUEUTOll 818
SCENA XIII.
Millo, Lucsia, Lina, Naie, Serviescu,

Ciupici, Ion.
Toi (afar de Millo, cânt întrând :)
Domnul director binevoîeascii

Se se întoarne ear' în salon,
Ca sS deguste cafea turceascîl
i se mKnânce vre un bonbon !
Millo. (lsând bragul Lucsiel, se închin) Doamna mCa 1
L/UCSia. — (face un compliment adânc) DomnulC întoarce (««
câtrâ Ion) Ad cafeoa.

Millo. — îmî dai voie s^ fumez o gigar ?
Lucsia. — V6 rog!
Millo. — Nu vS supar fumul ?
Naie. — Pe cine ? pe Lucsia ? . . Ea fumeaz ca
Paa de la Vidin.
Millo. — As^menarea e mgulitoare pentru Pa.
Lucsia. (fcend alt compliment) DomnulC ! . . (se duce cu
Lina lâng piano.)
MillO« (închinându-se) Doamn ! . . ^în parte, pregtindu'î o

vigar) 'î-am studieat la gsit mas pe toi i 'î-am . .
a prima vista destul de buni de pus pe scen

. . . . .
Au glas mulemitor, dar' nu sciii anc de aii cele-

1-alte caliti neaprate pentru arta dramatic Zim- . . .
betul, risul, plânsul, leinul, etc. Cum aî face ca sg 'î
cerc r (caut foc pentru igar.)

Naie, Serviescu, Ciupici. — (aprinênd cwibrimrî) Dom-
nule director, poftii foc?
Millo. — A 1 domnilor ... de la care s'aprind . . .
luai seama c v5 frigeî ! . .
Ciupici. — Din contra 1

314 MILLO DIEEOTOR
Serviescu. — Ba pot (îce, chîar din protiv ! (se frige
i 'î sufla tn degete )
Naîe. — Ba eu me frig ! . . aoleu ! . . ine curând ! .
(Millo aprinde igara la chibritul lut Naîe.)
(Ion aduce o tabla cu tase de cafe.)
Lucsia. — (aiegend o tas) Cum v^ placc cafeoa, dom-

nule director? turceasc seu nemeasc?
Millo. — Ba turceasc, pentru c jumtate se bea
i jumtate se mnânc!
Serviescu. —
'apoi i alta, cea turceasc are c
nu numai maî bun arom, dar' pot îce chYar i bun
parfum, (soarbe cu vuet.)
Millo. —
D'apoî miros ? Asta e minunat de bine . .
fcut.
Lucsia. — (pe canape) N'a fi ca cea de la Bucurescî
Serviescu. — Cred i eu, cci la Bucurescî e feart
cu ap
dulce . . .
Cîupici. —
Cine- o bea nu se maî duce
Millo. —
O Doamne Dumnevoastr credeî
1 ! c
toate ce sunt în Bucurescî, sunt defect ? fr
Toi. —
Toate, toate
Millo. —
VS înelaî reii ... De n'ar fi serbtoare
'n cas, aî putea spune nisce lucruri (cam ia Lina.» . . .
Lucsia. —
Lino, mergî de 'mî caut evantaîlul în
budoar.
(Lina într îu stânga. — Ion ese în dreapta cu tablaoa.)
— Voiî sS v^ un tabloQ de prpstiile,

Millo. fac
spoelele i ceritoriile capitaleî?
Lucsia. — Orî ce spune, nimic nu e ni s'ar în
stare sS scadS admirarea noastr pentru ea
Millo. — Bravo Prin urmare visul d-voastre
1 . . cel
tnaî drgla este de a tri pe malul Dâmbovieî ?
Cîupici. — Ba pot ^\c^ chîar i a muri ...

Lucsia. — Ah» ce n'aî da, sg se înplineasc acel vis I
MiLLO DuiacroR 815
Toi. — D'apoî eu!

Millo. — Acu 'î momtntul (tare) Eî bine
(în partt) ! ! .
Ce aî (îce, dac'aî închipui eu un plan care sg reali-

seze dorina d-voastre ?
Lucsia. — Ah
Ciupici. — Te-am ridica în noun !
Serviescu. —
Ba chiar in cer, pot (îce !
Naie. —
Care i'î planul
Millo. —E secretul meii
Serviescu. — (încet ctr ceîa-i-aiîj Vrea se ne puie în
slujbe i în serviciurî pe toî
— Dunmevoastr avei ambiiune se
Millo. . . . fa?i'
tacsit în capital Nu aa . . .
'î ?
Toi. — Aa!
Millo. — Dorii o posiiune important i . . . sala-
riat }
Toi. — Hî, cu leat.hî . . .
Millo. — Apoi dar' pentru ca sg ve fac a ajunge

la scopul d-voastre, sunt silit a ve supune maî ântei
la oare care esamin prealabil; cci vedei d-voastr,
. . .
publicul Bucurescilor nu sufere nuliti; el cere per-

soane cu talente, care sS scie a ocupa rolurile sale.
Ciupici. —
Are reson
Naie. —
Reson, dar !
Serviescu. — Ba chiar pot îce, i dreptate 1
Millo. —
Prin urmare, vS primiî ca sg fii esa-
minaî t
Toi. — Cum nu Maî vîrtos Vg rugm. ? . . . . .
Millo. — Bine voiî dar' a zimbi.

Toi. — Aud
(cu mirare) ?
Millo. — Zimbiî niel, ca sg vgd dac rgspundeî

la condiiile direciei.
Serviescu. — Dircclea Deprta
«încet, ctri ceiai.aiî)
mentuluî 1
816 MILLO DIBECTOB
Lucsia. — Curioase condiiî? I ^
Naie. — Ce sg facem ? (încet.)
Ciupici. — Se zimbim
[
! J
Millo. — Eîl gata sunteî?
Naie. — Gata 1
Millo. — Privii mine gali î 'mî zimbiî gragios.

la
(Toî în rend lâng canape, zimbeJC.)
Millo. — Prea frumos Domnule Serviescu, ! . . stf'mî

dai voîe a v6 face o observare.
Serviescu. — Poronciî.
Millo. —
Nu e nevoTe, când zimbiî, s6 întindeî
buzele pSn' la ceaf; ar crede cineva voiî sS vS c
mucai de urechi Mai cercai o dat.
. . .
Serviescu. — Bucuros 1 Aa ? («mbesce.)
Millo. —
Minunat Par' I c sianteî un muunachi . .
Acum, domnilor, binevoiî a ride.

Toi. — Scf ridem >
Lucsia. — Original esamin I
^Jâie Ce sS facem
•"-"• ?
Ciupici. — Condiiunile direpiuneî. ^"*" ^^"^

^^'^^'^
. .
se ridem dar.
Serviescu. — Ba chiar sS i hohotim.
Millo. — Gata Pornii cu toii.
? . .
(Toi tncep a ride încetior.)
Millo. — Maî tare.

(Rid maî tare.)
Millo. —i maî tare.

(Rid tare.)
Millo. — Cu hohot.
(Rid cu hohot i spasmuri.)
Naie. — Uf 1 am
obosit (se pune pe canape lingi Lucsia.) I
Millo. —
(în parte) Pgn' acum merge destul de bine.
(tare) Bravo bravo! rideî foarte naturali Numaî dom-
!
nul Cîupict e cam lugubru, cum ar (Jice d-luî

MILLO DIRECTOE 817
ride ca un cioclu care s'ar duce singur se se în-

groape.
Ciupici. — (cu umilin) Alt dat oîu fi maî gentil,
domnule direptore.
Millo. — Domnilor ! scii prea bine, c adese orî
dup ris urmeaz plânsul ! Se trecem dar la esaminul
plânsului
Lucsia. — Ce face?
— Da cum o se plângem, c
Naie. doar' n'am per-
dut vr'un neam 1
Millo. — Pretecstul ve lipsesce? Eî bine v'oîîi . . 1
povesti eu o întâmplare atât de dramatic, ea ve c

va stoarce lacrimt din ochi, voie Dumne- fr 1 . .
voastr gtii-ve basmalele, i nu uîtaî a i leina la

sferitul istoriei.
Lucsia. —
Domnul meu, dac n'aî sci suntei c
un personagiu oficial, aî crede . . .
Millo. —
Doamna mea în cariera noastr suntem !
silii adese orî a plânge i chîar a leina. Plânsul,

bine imitat, este una din artele cele maî preguite de
direcie 1
Naie. — Dac 'î aa, începe, domnule, c 'î fg-

duesc se i bocesc.
Lucsia. — (încet ctr Naîe) Cum ? vreî ? . .
Naie. — (încet) Lucsia 1 cariera noastr Direciea . . .
Ministerului. .. înelegi? . . Numai aa putem merge

la Bucurescî I
Millo. —
Se încep istoriea ?
Toi. începei (îî pregtesc basmalele.)
I
Millo. —
Ascultaî Jalnica tragedie a lut Mus-
I
tafa Paaî
(Arie din Agachi Flutur.) .
Ci c
de mult era, era,
Era un Pa
Mustafa (bis.) ;
67417. II. 52
818 MILLO DIRECTOR
în Bucuresct se 'namora
De-un puYii de drac i mi'l fiit •.
Tra la, la, la, tra la, la, la,

Tra la, la, la, la, la, tra la, la!
Toi (plângend.)
Ol la, la, la, O! la, la, lai

Ol la, la, la, la, la, O ! la, la!
MillO (cu indiguaie )
Cel drcuor coame purta

i nimerut nu le-arta; (bis.)
Ear' dup ce se mrita,
Le drui lui Mustafa 1
Tra la, la, la, la, la, tra la, la!
Toi (plângând maî tare.)
O 1 la, la, la, O I la, la, la,
! la, la, la, la, la, O ! la, la 1
IVEillO (CU înduioare.)
Paa cumplit se întrista,

)icend : Alah! i Maala !
(bis.)
i de-atuncî Paa Mustafa
P6rt'un cratu-noix sîis pe cealma.
Tra la, la, la, la, la, tra la, la.
Toi (bocind.)
01 la, la, la, 01 la, la, la.

Ol la, la, la, la, la, O! la, la!
Millo. — Lein general 1
Toi. — (leinând strig) Ah Dumneêulc

1 1 lein ! . . mor !
(Nale i Lucsia, cad pe canape, Serviescu pe un jel, Clupic! jos.)

MILLO DIEECTOR 819
SCENA XIV.
Ceî de'nainte, Tachi, Lina i Ion.

(Tachi, Lina i Ion într de o dat sprieî pe tustrele uile.)
Millo. — (privindu'î) Tablou 1 . . (în parte) îs dc zugrvit ! . .
lî angagez. (scoate portofoliul i scrie de o parte.)
Tachi. ua din fund) Cc CStC ?

(la
Lina. (U ua din stânga) Ce CStC ?

Ion. (la ua din dreapta) Cc CStC ?
Lina. — Vaî de mine ... a leinat maman ! (a'ear<î
spriet lâng Lucsia.)

Ion. — Auleo ! . A peritr boierii
Naîe. —
.
(luîMiiio) Se ne trezim, domnule?

Millo. (întorcendu-se) TrezIi-vS 1
Toi. (3culându-se) Ah 1
Tachi. (zrind pe Millo vine lâng el) Ce VCd 1 . . Domnul

Millo aci?
Millo. — Domnule Tachi 1 (stringendu'i de mân) Ce maî
faci ? . Aî prsit Bucuresciî ?
— Tachi cunoscî pe domnul director?

.
Lucsia. ! . .
Tachi. — Cum nu Cine cunoasce Domnul ? nu'l ? . .
Millo, artistul nostru!

Toi. — Artistul ?
Tachi. — Dar Directorul teatrului naional.

1 . .
Lucsia. — Directorul A teatrului ? . . !

(tî ascunde obra-
zul cu ruine în sinul Linei, pe canape,)
Naîe. — Cum Domnul nu este ? . . directorul?..

Serviescu. — Departamentului . . .
CiUpiCi. de interne ? (se apropie de MIUo tustreî furioi.)
Millo. — Nu domnilor n'am onorul

l . . . .
Naie. — Apoî
.
pentru ce ne-aî fcut sg cântm.

dar',
Serviescu. — i sS ridem ?
Ciupici. — i sg plângem ?
820 MILLO DIRECTOR
Lucsia. — i s^ leinm (desperat) !
Millo.— Pentru c doresc se ve angagez la teatru . .
Naie. — Ca actori? Care vrea se . . îce, 'î-aî btut

joc de noî, lsându-ne a crede eti directorul Mi- c
nisterului ... (ÎI apuc de un brag i sgudue.) '1
Serviescu. — Vra se îc^, noî ear' remânem fr

slujb ? apuc (îl de cela-1-alt brap.)
Ciupici. (apucând pe Millo de guler) Domnule ! . . Satisf-

cîune se'mî daî! ..
—
Millo. Da dai'mî pace aî turbat?
(luptându-se) 1 . .
Nu m6 hurducai aa, c de-abîa am mâncat!

Naie. — Te-om învSa berbantule, se ne noî, îeaî
în parale
trei 1
Tachi. — Domnilor VS punei (intervenind) 1 . . treî în

contra unuîa E o laitate . . .
Serviescu. — Fie chîar o mielie, din manu'l daîi

nile mele ! (în lupt, cade o scrisoare din buzunarul iu! Millo.)
Tachi. — O scrisoarc, a cuî e ?

(ridicând sciisoarea) Eat
( ci tesce adresa) «Domnuluî Ncculae Onofrcscu.»
—
Naie. Pentru mine ? Ad'o (deschide scrisoarea.) . . . . .
(Toi las pe Millo i s'apropie de Naie.)
Millo. — (în parte) Uf! Era sS m^ rup ca nisce

haîte ! . . (îî drege toaleta.)
Naie. — Ce ved ? MS chîam la Bucurescî ca sg'mî

dea prefectura de-aci ?
Lucsia. (srind de pe canape) CinC ? (smuncesce scrisoarea i

o citesce.)
Naie. —
Da cine-a adus scrisoarea asta ?
Millo. Eu, domnul meu —
'mî-a dat-o directorul . . .
Departamentuluî, un amic al meu, ca s'o duc în pro-

vingie domnuluî Neculae Onofrescu Dumneta eti . . .
Onofre ? . .
Naie. (strîngend pe Millo în brae i serutându'l) Eli ! Ah 1 Vin'

sg te sSrut!
MILLO DIRECTOR 821
MillO. — încet . . . încet ... c mg înngduî

—
1
Lucsia. (nebun de bucurie) E adcvcrat . . . sunt pre-

fectori . . . A
domnule Millo ...
! semt.) (îi
Millo. —
(în parte) CuHoi provîncialî Acu te strîng ! . .
de gât, acu te pup... (ctr Tachi) Ean spune'mî, Tachi,

nu cumva au nebunit gazdele?
(în timpul urmtorului aparte, toî ceîa-1-alI staîi grupai lâng
canape i citesc scrisoarea.)
Tachi.— Aa se vede ce fcut . . . dar' le-aî ?
Millo.— Am crezut c voîesc sS se angageze la

teatru,i 'î-am esaminat.
Tachi. — Cum l pc Lina
(cu mustrare) A ? . . } . . !
Millo. — Ha! hal copila de care 'mî-aî vor- . . asta'î

bitaa de mult Bucurescîr la
Tachi. — Asta O iubesc îns prinii me 1 . . . . .
poart cu vorbe!
Millo. — Las' pe mine . .
Naie. — (apropiindu-se de Millo) Domnule Millo ! . . me

ertaî dac am
maî adinioarea
fost cam iute . .
—
.
Millo. Ve ert, domnul meu, din toat inima.

Naie. — 'Mî-aî adus o veste atât de neateptat,
c, êu, nu tiu cum sS ve mulemesc!
Millo. — Dac doriî a'mî face o mare mulemire,
dai'mî voie sS fiii nunul domnioarei Lina.
Toi. — Nun ?
— Cununând-o
îV[illo. cu amicul meu Tachi . . . care
m'a scpat din . . . ghîarele dumnevoastre.
Naie. (Uupa — ce consult pe Lucsia) FlC (strig) loanC ! . . î
ad poneiul.
(Ion cse i aduce o tabla cu ponclu.)
Tachi. — Al.. Domnule Naîe 1 . . Doamn Luc-

sia (serut mâna Lucsieî i apoi se trage de o parte
1 . . cu Lina.)
Millo. (în parte)— fcut doî fericiî Am . . . din treact 1

822 MILLO DIEECTOR
Naie. — i Cîupiclf) Cât pCIltrU d-VOastf,

(catr Servlescu
(cu un aer de protecie) când îî aVCa Vr'o nCVOC VOÎU fi . . .
gata . .
Ciupicî.
.^
— (închinânduse) UmiUssiinus
Serviescu. — (asemenea) Vc serut Hu numaî manile,
dar' pot (îce chiar . . .
Lucsia. — Eaca poneiul, domnilor 1 . . bei în s-

netatea directorului ...
Millo. — Departamentului! . .
Lucsia. — i teatrului
(zimbind) al naional 1
Millo (luând un pahar de pe tabla.)
(Arie din : Agachî Flutur.)
Când poncYul curge în pahare,

Când ochii veselî strlucesc,
Inima 'mY saltâ i tresare
leu un phrel
Plin, plin,
De poncYtt rumenei
Plin, plin,
i publiculuî îl închin.
Ahl ah! ah!
Tra la, la! Sufletul meii ride,
Tra la, la ! RaYul se deschide.
Tra la, la, tra, la, la 1
Când vSd mulemit

Publicul mea tubit
Toi.
Tra la, la ! Sufletul meii ride. . . etc. ete.
Ura 1 Vivat prefectul I (închin paharele cu Naîe.)
(Cortina cade.)
PflRflCLISIERUL
SEt
I FLORIN 51 FLORIC/I
PERSOANE
Florin, tenSr Sran.
Florica, ten^rK orfan».
Colivescu, paraclisier.
PARACLISIERUL SEU FLORIN l FLORICA
F/IR/ICLISIERqL
SEtr
FLORIN SI FLORICA
OPERET TNTR'UN ACT
Scena se petrece în Târgul-frumos, în anul 1865.
Teatrul represint o curte cu zaplaz (uluci) ; în fund o porti se deschide în

zaplaz. în dreapta o ur cu bageaca spre scen; o scar rzemat de streina
urii. în stânga o csu veche cu cerdac. în mijlocul scenei spre fund, un copac
mare. La ridicarea cortine!, se aude în podul urii un fluer, cântând doîna.
SCENA 1.
Florin i Florica.
r lOriCâ. (ese din csu aducend un paner cu de ale mâncrii)
Florine ! mî Florine 1 (chiue) Florine, hî ! .
Florin. —
(scoate eapui pe bageaca) Ce este ? fa Floric 1
Te-o miL^cat lupu, de ipi aa ?

Florica. —
Ce faci tu acolo de a^î diminead, ca
un lstun ?
826 .{florin i florioa
Florin. —
Aed fenu în podu urii.
Florica. —
Da cu ce '1 ae^î, mî -bdica?., cu
gura ? . c
epoîul îî gîos.
.
Florin. —
Cu gura? Eaca m'o pâcâlit dr- m!
coaîca (ride prostesce) Ha, ha, ha, m'aî pâcâlit fa, mânca-
I
'î-aî ochii 1
Florica. — Ve^î mâncu, tot ar vre sS 'mbuce câte

ceva.
Florin. — D'apoî cum doar' eu nu's fat mare, ?
ca sS mg hrnesc cu rbdri prjite.

tine,
Florica. — Eî dac nu eti fat mare, coborî 1
iute, c 'î-am adus pap. Ean cat câ. colea, .
Florin. — Dec me cetî acu, ca pe

«superat) ! les-
tunî ? Ateapt se'î art eiî câ.
. . (se coboar pe scar.) . .
Florica. (în pane) —

Se face s'o mâniet, doar' c
'î-oîu maî aduce ceva de sus, ca sS'l înpac.
Florin. —
(viind pe scen) N'au(^î, fa tii tu te prea 1 c
întrecî cu gluma?
Florica. —
Ce face, bdica ? (artând panemi) Ea. ma- . .
laîu i lapte dulce. .
Florin. —
(înbiân4indu-se) Ba mS pâcâletî, ba me c-
etî, ba me. par' c aî fi agîuns în doaga palama-
. .
rîuluî de la sfentu Onofreî.

Florica. —i
vr'o doue costie de . .
Florin. —
Costie ? de care ?
Florica. —De
cela... tiî tu, care'î blan la per
i grete ca tine.
Florin. — Unde's? (caut în paner) l! Doamnei Fa,
Florico, tiî una?
Florica. — Ba nicî douS.
Florin. — Nicî c se afl pe faga pmentuluî alt
lighioaîe de fat maî bun ca tine! Dar' puintic
chileal adus-aî ?
Florica. (scoSnd o garaf din paner) Aa 'mî parC.

FLORIN I FLOBICA 827
Florin. — Doamne Floric, tii doue

I ! ! ?
Florica. — Ba nici triî.
Florin. — Când aî Porîu împerat, pe crucea me

fi
c te-aî lua gîupineas 'n cas. Dar' ceva mere dat-aî

dup persic.^
F'lOriCa. (scoând mere din sin) Numaî Vr'o ^SC.
Florin. (întincjend mâna) Las' SC Ic Culcg eU.
Florica. —
(lovindu'i pete mân) Nu punc laba.
Florin. —
1 Doamne Floric, tii triî ?
! 1
Florica. — Ba nici patru.

Florin. —Mult îmî maî etî drgua, fa hî i, 1 . .
(jleu, mare dor mi'i se me 'nsor cu tine.
Florica. — D'apoî mie. Florine.

Florin. —Dac 'î aa povestea, tii patru ?
Florica. — Ba nicî cinci.
Florin. —Haî se ne punem la mas i se fa-
. . .
cem prâncj de logodn.

Florica. — Bucuros. Vin' cole, !a umbra istuî pSr.
(se aeaz amendoî, sub copaC; i întind masa pe earb.)
Florin. — Pe earb verde, ca la î 'nteî Maî

—
. .
Florica. Numaî privighitori ne lipsesc .
—
. .
Florin. Ba nu, c
etî tu aicî, Floric.
Florica. — Eu îs privighitoare ? dar tu ?
Florin. (cu mândrie) Eu ? privighitOr (rid.) I
Florica. — Eaca masa, poftim la dînsa, cucoane. . .
Florin. —I ce de maî bîelug, mmulica me Ean

! !
privete mlaîu din raîu, lapte dulce, ochiî i se duce.

: .
(strigând ca lptarii) LaptC, laptC, C, C 1
Florica. —
(dându'i un pumn) Tacî, m, i mnânc a(Jî.
Florin. —
D'apoî coaste fripte! inima le 'nghitel
(bocind) Vaîl sracu blell mult era el frumuel! Cum
'l-o perlit pe spinare, i mi 'l-o pus în frigare, de

.strig în gura mare covi, covi, rcu m6 doare
:
828 FLORIN r FLORIOA
Florica.— Las bocitul, m, c 'mî vine-a plânge.

Par' c îngropi pe frate-tgu.
Florin. — Ce face (atins) ?
Florica. — (tomându'î vin) pic SC bcî un pahar de vin,

ca snu te înnecî.
Florin. — Mulemim, puîculi, i poft bun. (bea.)
Hora: Ardt-tne frige-nte.
(înpreun.)
Pofta bun, pofta bun!

SS petrecem înpreunâ
i se bem i sS mâncm
'apot se ne cununam.
Florin.
Fa, Florica, draga mea.
Par' cS ett o viorea 1
Florica.
Mi, Florine, dragul meu,
Par' c ett uu paraleii I
(înpreunâ.)
Poft bun, poft bunl

etc. etc. etc.
Florin. —
(închinând) El sS tretî, Florico, dup cum
1
doreti i la anu cu bine s^ dee Dumne^Su.

1
Florica. —
Mulemim, bdica.
Florin. —
Se te v^d cu bujori în fag i cu copil
în brage. (bea.)
Florica. — înghite- A gachi, vîrtos.

Florin. — Na i ie bea de te r<^corete.
;
Florica, — (bend) Noroc bun, Florine ! se te ved cu

flori la ureche.
FLORIN I FLORICA 829
Florin. —
Puche pe limb'î. ca'î bun, fa? . . Aa
Lunec pe gât ca un erpe. Se'l tot beî i sS maî ceî.
Florica. A fi,— c
doar' îî de cel de Cotnar cu
cercuri de fer.
Florin. —
De Cotnar ? I nu m^ pot face i
. . ! c
eu o bute, s^ me cercuetî tu cu bragele tale!
Florica. —
(scuiându-so Bute, tu ? Da nu vecjî c'î . .
lipsete o doag.
Florin. —C
de-acu poî îce tu câte 'î-o plcea.
Am ospetat de-agîuns, slav Domnului Cine 'mî-o ! . .
dat acjî, se'mî dee i mâni.

Florica. —
(stnngend masa) El acu CC maî facem ? 1 c
suntem chiar de capu nostru, de când o murit biata
cucoana Tudosiea, stpâna noastr, Dumnezeu s'o
erte 1
Florin. — Aa sermana 1 . . De-o sSptemân de când

am îngropat-o, am remas noî doî stpâni în casa
eî, i, ^Su, de când nu maî am pe nime în capu meu,
ca se me sileasc la treab, m'o apucat o sfent de
lene, de mi se rup flcile. Ca. a. ase toat cîu- . . . .
lica i do o . . orm toat nopticica. (casc.)

. . . .
Florica. —
(cu jaie) Sermana cucoan mare bun o 1
fost cu noî cât o trit 1
Florin. —
(întinêndu-se) Dumncêu s'o odihnea . . .
a . asc
. . I
Florica. —
Ea ne-a crescut de mici i ne-o îngrijit
ca pe copiiî eî. Acu am r^mas cuc i nu tim ce
se facem cu averea eî.
Florin. —
Da n'o lsat-o nimSruî cu limb de moarte ?
Florica. —
Nu. Tot ce tiu îî, dup moartea c
eî, o vinit de la gîudectorie de-o rîdicat din cas
câte hârtiî s'o gsit. Poate se fie ceva scris în ele
de stpâna noastr.
Florin. —
A fi, n'a fi, nu ne privete pe noî. Treaba
830 FLORIN I FLORICA
noastr îi se ne 'ngrijim de toate i sg le pstrm în

bun stare, pen' ce a vini vr'o rud de-a reposateV ca
se îee averea. Helbet s'a gsi el cineva pe lume
I
care s'o clironomisasc.

Florica. — Banî se fie, muterii nu lipsesc.
Florin. — Vorba ceea la stupu de miere, roîu de :
mute.
Florica. — Eî da pen' atunci ce facem not, Florine
! ?
Florin. — Pen când? pSn' îua cununiei noas- la

tre ? (se apropie de Florica) Ea . . . nc dismîerdm, fa, ne sc-
rutm ca se ne deprindem cu mritiu.
Florica. —
(deprtându-se) Degrab 'î-a fi ?
Florin. —
D'apoî cum ? N'o hotrît reposata ca se
'mî fiî nevast ?
Florica. — Aa
este; nu (îc ba, dar'...
Florin. —
Ce dar', ce dar' ? tocmala sferit, nu . .
se maî încape vorb. Vin' încoacî, nevast, de me

pup.
Florica. — (ri4ând) Eaca mi poroncete par* c'ar fi
Ciubr Vod.
Florin. —
Nu vrei ? nu te supui de bun voîe ?
Vrei poate cu de-a sila?
Florica. —
Cearc, dac poî.
Florin. —
Dac pot ? Ean ateapt, leli, (se rpede
ca se prinde pe Florica.)
Florica e^î binior, mî. (fuge pr'inpregîurul copaculm )
Florin. — Ba nu, teoîu înva eîi . . .
Florica. — Atunci s'agîungî tu când me'î prinde.

Florin. — Degeaba c n'aî sS scapi.
fugî,
Florica. — SS nu
(apucând epoîui) c te vil, îeu in
Spoîu.
Florin. — Las ^poîu,
(oprindu-se) fa.
Florica. — Ba gândesc.
nicî
FLORIN I PLORICA 831
Florin. — Nu? nu? Ce? socoî poate mStem? c

(se rpede) Ghidi, opcfl CC etî . . .
FlOriCa. (tnpungend cu epoîul pe Florin) Ha, ho, ha, ho,
blan, ho . . .
Florin. încet, fa, c me gâdili, (se lipesce ri4end de copac.
r* lOriCâ. (înfige coarnele epoîuluî în copac i prinde pe Florin între
ele.) Na c te-am prins eu, în loc sS mS princjî tu. Te

maî lauî acu? Maî poroncetî, mî badeo?
Florin. —
Nu maî (;Jic nimica d'mî bun pace. . . .
Florica. —
Ba nu, am se te in aici pen' disar.
Florin. —
(mânios) Aicî ? în coarnele epoîuluî ?
Florica. —
Aa îe-me i tu în coarne, dac poî.
;
(Se aude pe dup zaplaz glasul luî Collvescu cântând: Pa, VU, ga, dc,
ni, ghe, pa.)
Florin. — Au^î ? Vine plmarîul de la sfentu Ono-
freî...
fac ce*î vra.
D'mî drumu, Floricu drag, c m gîur se
Florica. —
Se n'aî parte de bunic-ta ?
Florin. —
Se n'am (în parte) Tot îî moart. !
Florica. —
Eî bine. Te prinzi sS'mî torcî un fuior
pgn' disar?
Florin. —
Un fuîor ? eu ? Fereasc sfentu 1
Florica. —
Nu vreî ? Dac 'î aa, e<;Jî aicî se te
vadS plmarîu.
Florin. —
Eî, mS prind.
Florica. —
(dându'î drumui) Acu maî viî de-acas. Na,
du panerîul ista sus, i sS mi te 'ntorcî cu fuîoru la

breîj. Au(jî?
Florin.— (ruinos) Aud... (îea panerul) Eî las', leli, 1
c mi'î fi tu nevast într'o <Ji . .
Florica. — Haî degrab la furc.

Florin. — Eaca mS duc, m6 duc încet, nu . . . c
daîi Ttariî.
832 FLOEIN I FLORICA
Florica. — (mânându'i cu epoîui) Hîs taJ^man ... ga

bourean.
PlOrin. (suindu-se în cerdac) Tc-OlU tlmlli CU când
mi'î cdea la mân. (într în cas.)
Florica. —
Ha, ha, ha, ha; o pit ruinea flcu I
Ha, ha, ha, are sg toarce ca babele. Ha, ha, ha.
SCENA ir.
Florica, ColiveSCU (intrând pe portia din fund.)
Colivescu. — (gângav) Eacal ce 'mî v^ûr ochii 1
Florica cu epo. . . poîu 'n mân? Ce-aî p-pit, Flo-

rico?
—
Florica. N'am p-pit nimica, CoH-
(îngânându'i)
VeSCule. (razim epolul de copac.)
Colivescu. — Am c resbo-boîu cu,

crecjut faci cu,
cu,cu. .
Florica. — Cu cine cu cucu N'aî ? ? gâcit.

Colivescu. — Eî! început a'î ba-bate gîoc
ear* aî
de mine.
Florica. — Eu sS'mî ba- bat gîoc
? . . Nu se afl. ? . .
Colivescu. — Da, da... M^ îngâni pentru c mi

se leag limba când te vSd Dragostea mS gâng-
. . .
vete, i tu n'aî nici un pi-pic de mil de-un pe-pe-

ctos care se usuc pentru tine.
Florica.— Etî pectos? Dumnezeii se'î erte pe-
catele, i se nu maî vorb. fie
Colivescu. — Da de ce se nu maî vorb? fi-fie
c doar' nu's gângav tot deauna . . . Numaî când sunt

cu tine, mS apuc.
Florica. — Ce te-apuc ? gângviea, orî cepe-
leagu ?
FLORIN t PLORICA 833
Colivescu. (superat —
Na i alta acul.. ci c's ce-
peleag 'apoî ?
. . Nu's i eu ficior de oa-oa
. . . . . .
Florica. —
(r^ând) De oa-oa ?
Colivescu. —
De oameni. Nu's i eîi bun de în-
surat ?
Florica. —
însoar-te, cine te oprete ?
Colivescu. (oftând) Ah —
Fiorico, când ! aî vra tu
s2 fiîpa-pa-pa-la-ma-ma . .
—
Florica. Pa-pa-la-ma-ma ? Ce mâncare'î aceea ?
—
Colivescu. Palamareas.
—
Florica. Da ce ? Aî agîuns acu palamar ? Par'
c erai numai clopotar.
—
Colivescu. (cu mândrie) M'am suit în gard.
—
Florica. în gard, ca curcanu ?
—
Colivescu. Ba, ba în grad Acu învS . . . psal-
ca
tichiea, mS se fac psalt la biseric la sfentu Onofreî.
Florica. — Psalt i la maî mare 1 1
Colivescu. — Amin 1
Florica. —
Da bine, aî glas ?
Colivescu. Am —
Psaltul Chirieac 'mî-o spus
! . .
c am un ohtoic de cele sdravene. Vreî sS'l asculî ?

Florica. —
Vreu. D, începe i cruce-agîut.
Arie nou&.
Colivescu.
Pa, vu, ga, de, ni, ghe, pa!
Mult îmî place a cânta
i clopotele-a suna
Tanda, landa, tanda, la.
DacS m6re-un boer mare.

Pun clopotele 'n micare
i fac mare dandana
Danda, danda, danda, na.
67417. 11. 53
Ear', când mor oament maY micY,

Trag clopotul de calict,
Caie sun ca teii nea
Linca, linca, linca, linca.
Pa, vu, ga, de, ni, ghe, pa

Dac' at vra, Florico, fa.
Toat (jliua 't-at cânta :
Tanda, linca, danda, na
Florica. — (în parte) Par' c'î clopotu cel ignesc.

Colivescu. — Eîl ce îcî, Florico? îî place?
Florica. — Frumos ! se gîurî c
se bat calicii în
gur'î.
Colivescu. — (muiemît) Aa'î ? Apoî ce maî stai la
gânduri, Florica Spune

! te primeti se fiî pa-pa- c
lamareas; încale se te înali o dat cu mine.
Florica. —Unde ? în cloporni?
. .
Colivescu. —Ean, las glu-gluma. Vrei, orîf ba?

Florica. —Apoî d; cum n'aî vra, pecatele mele ? .
Au^î? s'agîung de-o dat cucoan, plâmreas. se . .
amiros tot a temîe i se mS hrnesc tot cu coliv . .
Maî frumoas viea unde se ? d

Colivescu. —
Nu 'î aa?
Florica. —Maî aa de cât un singur lucru ne
! . .
stinghirete pe-amendoî.
Colivescu — Care ?
Florica. — C nu te iubesc pe dta, i c iubesc

pe Florin.
Colivescu. —
Florin ? un mojîc ? . .
Florica. —Mojîc, da voinic.

Colivescu. —
Eleî Florico, prost gust aî maî avut
! I
Florica. —Prost, neprost, aista'î dac'î place, ;
cucoane palmarîule.
Colivescu. —Da ascult, copil hî Florin nu'î !
de tine; nu'î întuneca (filele cu dînsu.

FLORIN I FLOEICA 835
(Se aude între culise clesonurile ventorilor sunând un mar militar compus
pe ariea : Pasere cu galben cioc . . .)
Florica.— Ce s'aude ?
Colivescu.— Trec soldaii care merg la laSr.
Florica.— Soldaii?.. II tare mi's dragi sol-
daii Me duc se 'î privesc, (alearg spre fund.)
! . .
Colivescu. — Florico, stî nu te duce far' se'mT ;
daî un rspuns ca oamenii.

Florica.— (pe pragui portiei) într la oaste, dac vreî
se 'mî placî. (ese.)
Colivescu. — (singur) Se m^ scriu la oaste ? eu ?

Se 'mî las eu clopotele i plmriea?. fereasc .
sfentu Onofreî!.. Maî bine ean se cerc a presra . . .
chiper între Florin i Florica vorba ceea chiper . . . :
între voî, se rîdem

noî i
'Mî-o spus a(^î dimi- . . .
nea ficîoru protopopului, care 'î scriitor la gîudec-

torie, c
s'o cercetat hârtiile lsate de reposata, cu-
coana Todosiea, i c
ea ar fi lsat starea eî unuia
din copil crescui de dînsa. Care se fie oare.? Florin,
Orî Florica ? (st pe gânduri.)
SCENA III.
Colivescu. Florin (ese în cerdac purtend o furc la breu i

toarce cântând.)
ir* lOFin (cânt fr acompanement de music-)
Frun(;l verde de pelin,

Vaî de tine, Florin; mi
Fost-aT, fost bet de treab,
'at ajuns â fi eh tar baba I
Colivescu. — (în parte) Ce 'mî veûr ochiî ! . . Flo-

ria cu furca la breii ? . . Eî 1 apoi, netotul ista de în-
surat îî ?
Florin. — (smuncmd fuîorui) Ardc'l focu fuior, c în-

câlcit îl!
Colivescu. —
Mî Florine da . . . . . . cine te-o far
nicat s^ torcî ca baba Rada ?
Florin. (ascunzând furca dup spate, 4^^ce în parte) M'o ZHt
plmarîu dracului.
Colivescu. — Pun remag c ear' Florica 'î-o
btut gîoc de tine, sermane 1
Florin. — (coborîndu-se în scen) Dc uttde tiî ? Ea 'î-o

spus-o?
Colivescu. —
Ea. picea aa maî dinioare, nu c
eti bun de cât se pati bobocii i se încâlceti fuioare.
Florin. —
(mâniindu-se) iâ o <;Jis? aa?.. Dac 'î
aa povestea (scarmen fuîorui) Na fuior ... na furc, na
tors. (arunc furca jos 'o calc în picioare.)
Colivescu. — Nu face pozn, mî, c te-a bate

Florica.
Florin. —Pe mine ? c
doar am i eu o preche
de pumni ca se mS apr.
Colivescu. —
Eî bravo ! Acu vSd i eu ! eti c
brbat, om verde, colea, care rupe mâa 'n doue.
Florin. —Da cum m'aî socotit ?
Colivescu. —
Apoi d; ce sS 'i spun?.. Când
te-am vSût torcend, am chitit, în gâiidu meu, 'î
c
pecat de un voinic ca tine sg fie de rîsu fetelor, maî
cu sam c
tu, Florine, nu eti fcut se 'î mnâncî
vieaa c'o ranc ca Florica.
Florin. —(intrigat) Cum asta, Colivescule ?
Colivescu. —
Cum ? Da n'aî aflat
. . rposata, c
cucoana Tudosiea, 'î-o lsat ie toat averea eî?
Florin. —Eleî 1
Colivescu. —
Tu, de atjî înainte, etî bogat i poî
se 'î înalî neamu ca cîocârliea.
FLORIN I FLORIOA 837
Florin. —
Eleî care vra s^ îce, me pot îm-
! . .
brca i eu ca ciocoii cu surtuc i cu giretc ?

Colivescu. —
Se 'nelege.
Florin. —i cât pentru nevast, pot se 'mî aleg
una chiar d'intre negustori, chiar o fat de fclier?
Colivescu. — Ba 'o fat de boier, dac 'î vra.
Florin. — (srind de bucurie) I mmulica me! 1 c bine
'mî pare! îmi vine tot se sar i s6 cânt!
(Florin cânt, jucând ernesce.)
Frunza verde baraboYu,

Am ajuns i eii cYocotu.
Sus, Florine, sus !
Sunt ciocoiii, ctocoiii cu stare,

'am s'o feti de-acum pe mare.
Sus, Florine, sus 1
Se mS 'nal pe catalict,
Sg fiii mândru cu cet mict.
Sus, Florine, sus !
Saî, voinice, sus, sus, sus,

i te 'nt6rce ca un fus.
(Colivescu i Florin joc înpreun-)
SaY voinice, sus, sus, sus,

i te 'nt6rce ca un fus.
Sus, Florine, sus 1
Florin. — Alerg de grab' în târg, se 'mî cumpr

haine nemeti . . . Unde-aî gsi haine nemStî, Co-
livescule ?
Colivescu. — în col, la gîupânu Hercu.

Florin. M'am dus. (ese alergând i chiuind) SuS, Flo-
rine, sus !
Colivescu. — (singur) Ean ve^î, ce 'î mândriea? cum

838 FLORIN SI FLORICA
orbete pe om
Florin, un argat nccîoplit,
! . . PSn i
cât '1-aî minciun, se duce perle de
înclecat pe- o
nu '1 maî poi ine Mearge pen' la meru ro, ! . . c
eu nu '1-oîu chîema înapoi Ha, ha, ha, ha, are haz . . .
c de-acu n'a se maî cate la Florica, i Florica de

cîud a se se dee în dragoste cu mine. Bravo, Co-
livescule 1 Se vede, când te-aî nscut tu, c'o strenu-
tat dracu 1
SCENA IV.
Colivescu, Florica (viind pe porti)
Florica. — Doamne ! Mare mândri 's la privit sol-

daii notriî tii ? i se duc ochii când îî veî
1 . .
trecend cu musica i cu steagu întins D'apoî vi- . . .
vandiera 'mî-o remas inima la uniforma eî... I!

1 .
.
când aî fi de capu meu, pre legea me, m'aî face

vivandier.
Colivescu. Florico. —
Florica. A tot aicî eti ? ~ 1
Colivescu. (oftând) Tot, tot, picatele mele, —

nu c
me las inima se me deprtez de csua ta.
Florica. —
Ear' aî început ohtoicul cel de dra-
goste ? Nu i'î greu se 'î perc}î vremea de florî de
cuc 1 maî bine te-aî duce se catî gura pe uli,
. .
privind la soldaî; i dac aî fi om în toat mintea,

în loc se umbli dup caî vercjî, te-aî face otean de-a
eriî, ca se tragî cu puca, ear' nu sg tragi clopote.
Colivescu. Eu ? —
Florica. —
D'apoî cum ? eu ? Eti cocoge român,
cât un butoîu î-ar idea de-o mie de orî maî bine
. . .
cu mindir în spinare, de cât cu antereu ist' de lutar.

Colivescu. — Oare ? . . dar' . . . ean spune'mî, FIo-

rico, dac 'î-aî urma sfatu, 'niî-aî îndeplini i tu
doru ?
Florica. — Om videa atunci ce-a maî fi. (zrind
furca jos.) Eaca ! ce iurc 'î asta? Cine-o înprtiet fuîoru
pin ograd ?
Colivescu. — Florin.
Florica. — El? i de ce?
Colivescu. — S'o schimbat flcu Nu maî e cum I
îl tii.
Florica. — Ce vreî se îcî?
Colivescu. — Las' c videa acui. 'î
Florica. — Ce-oî videa?. . .
Colivescu. — videa atâta 'î spun

îî videa. ; ; îî
(ese prin fund.)
SCENA V.
Florica. —
Vorbete în bobote plmarîul. Se vede
c ameit dragostea; aîb parte de ea, i ea de
'l-o
dînsu (st pe gânduri) Marc pozn i minune

! De când I
am vS(ût vivandiera regimentului, nu 'mî maî pot

aduna gândurile pe-acasa. Ce frumoase haîne purta! . .
Am intrat în vorb cu dînsa, 'am aflat c 'î de-aicî

din târg i c vre se se lase de oaste, pentru ca se
se mrite . . . Au^î treab ! se se face ear' mireanc,
de unde era oteanc ? . . Doamne 1 dac eu nu m'aî
lsa odat cu capu.
(Ariea vivandieret.)
De-aî fi vivandiera
Eu, pSn ce-aY muri,
De-a SriY bandier
Cu fald m'at umbri.
Pe soare i pe pl6Ye
Aî merge tot la r6nd,
i 'n dumanY, la rgsb6Ye,
M'aY
rpe<î cântând :
Sun dobele, sun,

SoldaY, cu voie bun,
Hat tot, într'un noroc,
SS ne-aruncm în foc.
Ram, pataplam, plam, plam, etc.
(iea epoîul drept puc i face mar intrând în csu.)
SCENA VI.
Fio rin. — (vine pe porti, înbrcat ridicul cu surtuc verde, giletc roie,
pantaloni galbinî de nanchin, plrie 'nalt cu marginile strimte, i guler de cma i
care'î ascunde urechile. EI poart metanii i un ciubuc.) BoflJUT tnOflSll. . .
Eat-mS's cu tot artul boîeresc M'o înbrcat gîu- ! . .
pânu Hercu chiar de mond, ca la Et. Se vede c

mg prinde de minune, se uit oamenii la mine cac
la un comediant i m'arat pe uliî cu degitu. în sfer-
it îs boier cu cîubucu meu,
! . . cu giretca me, cu
surtuca me Criu eu tiu
. . . ! c am se 'mî-o scot
în pele de-acu 'naintel
(Cânt arîea de la scena III, jucând ast dat cu aer serios, voind se'î dec
aer de boier.)
Frunz verde lemn dubit

Eat ca m'am boYerit
Di, cucoane, dY.
am sS mS aed, mY vere.
Pe mâncare i pe bere.
DY, cucoane, dY.
SS petrec cu lutarY
i sS 'nel la fete marY.
DY, cucoane, dY.
SS mg bag p' intre ling^t

i sS frig la nâtrî.
DT, cucoane, dî.
SCENA VII,
Florin, FlOriCa (ese din cerdac.)
Florica. — Ce ved Florin Ha, ha, ha, ha, ha

? ? 1
Florin. — Cine chicotete când gîoac boerîu ?
Florica. — Da pit, Florine, de

ce-aî te-aî schi-
mosît aa ? Ha, ha, ha ;
par' c eti Flaîmuc cîubo-
tarîu.
Florin. — Ean ascult, îeî sama cum
(supurat) fa,
gretî i gretî Au^î tu

gu cine
Eaca m Nu cumva
. . . ?
Florica. — Mind tn scen) ! s'o

boierit operca?
Florin. — operc eti obraznico. Eu de tu, a(^î
înainte sunt boier ; aa sS tii. Cucoana Todosia 'mî-o
lsat mie averea eî.
Florica. —
Cucoana te-o lsat pe tine clironom r
II tare 'mî pare bine, Florina drag, (se apropie vesel de
Florin.)
Florin. —
(respingând •©) Cc Florina drag ? Ce Flo-
rina? Da maî cucoane nu poî se'mî îcî?
Florica. —
(ricjend) Bat-te cucu, pozna maî eti c 1
Florin. —i
te poftesc, gîupineaso, se nu te hli-
zeti aa d'inaintea me, doar' nu suntem de-o sam c
amendoî.
Florica. — Ha, ha, ha bine se maî priface a . . .
bOÎer 1 (îî d un pumn.)

Florin. — (mânios) Ean ascult, fa ; acu o înplinetî
cu mine.
Florica. — Dec ! . . ce te-o apucat ?
Florin. — Nu se cade sg glumeti cu mine, c

'î-am mat spus-o o dat ... nu suntem de-o sam.
Florica. — Mî, cu d'inadinsul gretî? tot
Florin. — D'apoî cum Eu sunt cu sunt ? . . . stare,
boier, sunt stpân aici în cas, i eti o biat e-
tu
ranc . . . Ve^î c suntem departe unu de altu, ca
ceriu de pment.
Florica. (cu lacrimî în ochi) —
? pentru 'î-o dat Aa . . c
Dumne(Jeu câteva parale, aî i uitat c'am fost cres-
cui înpreun, c
suntem amendoî nite bîeî orfani
culei de stpâna noastr ?
Florin. —
Eu nu tiu ce-am fost; tiii ce sunt.
Florica. —
Ce eti? Vrei se'î spun eu ce eti,
Florine ? Eti un nerecunoscStorîu, un om fr nici un
pic de suflet, dac'o putut banii se te schimbe ast-
felîu într'o clipal. (plânge) Au^î? nu maî suntem de-o
sam ! eu, care 'î-am fost ca o sor, i 'l-am iubit ca
ochii din cap I .
Florin. — (în parte) Mi'î mil de dînsa, dar' n'am

ce'i foce ; eu boier, ea eranc...nu ne potrivim.
Florica. — (piângend) Cine s'ar fi ateptat la una ca
asta? sSrmana biata cucoan unde !
'î se vade ce bls-
tem 'î-o fcut cu baniî, lsând în urmi sSmen de

vrajb . .
Florin. —
(cu blândee) Eî taci, Florico, nu mai plânge,
c nu te-oîu lepda eu pe drumuri Dac 'î fi cu . . .
minte, te-oîil lua fat 'n cas la mine.

Florica. (zimbind) pgii — !
Florin. (cu un aer protector)—dac tc'î purta cum se i

cade, te-oîu mrita cu palamarîu de la sfentu Onofreî.
Florica. —
Ce face? sS mS daî luî Colivescur Da
ai uîtdt c
suntem logodii înpreun, i c'am fcut
a(jî diminea prânzul logodnei ?
Florin. — Aa este; d'apoî gândete tu singur,

Florico ... eu acum nu me eart pojîjiea se me 'nsor

de cât c'o fat de boier ... i tu . . .
Florica. —
Se îeî pe alta? ba se nu te 'npinge
pecatu, c'i scot ochii, au<Jî tu?..îî scot ochii ceî
de boier perpelit.
Florin. —
(atins) Perpelit? eu ? Florico, pune'î gard . .
la gur, c
pe crucea me . .
Florica. -- Ce ? Ce mi'î face ? . .
—
.
Florin. Ean te-oiu lua frumos de spate i te-oîu

da afar.
Florica. —
Tu, pe mine?.. doar' n'o agîuns C
o fat ca mine de rîsu curcanilor . .
Florin. (furios) —
Curcan ? eu ?. Eî de-aicî, pe loc, .
neruinate obraznico
. . . . .
Florica. — Vaî mânca-te-ar moliile, Flaîmucule.

! .
Nâ . palm
. (trage o luî Florin.)
Florin. — Valeu
.
Florica. — Na, eranc ... na, obraznic ... A

mangositule, te-aî fudulit ? Na, na, na . . . boîerîule. (îi
d pumn!,)
Florin. —
ecjî binior, fa. Valeu Nu te-a- . . ! . . .
tinge de boTerie, fa! (fuge pe dup copac, i scap cîubucul dm mân )
Florica. —
(ndicând cîubucui) Las' sS'î mf^sor eu boic-
riea pe spinare cu cîubucu ista . .
Florin. — Ie sama, fa, se nu strici lichimbarîu.
(Arie din : Baba-Hrca.)
(înpreunO
Florica.
Lega-s'ar dracit de tine,

Natafle fr' de ruine.
Am sS sfrm cu ist cîubuc
Capul tSîi cel prost de cuc.
844 FLORIN I FLOBICA
Florin.
Fa, Florico, da e^t bine,

e^Y, nu te lega de mine ;
CS muîerilf este dat
S2 se tem de brbat.
SCENA VIII.
Florin, Flori ca, ColiveSCU (înbrcat cu uniform de muslcant

recrut, aduce cu dînsul un tronbon de cele marî.)
Colivescu. —
(alergând) Flofico, Florico, veste bun !
Florica. Ce veste ? —
Colivescu. Bucur-te —
M'am scris Ia . . . oaste,
dup cum aî dorit . privete, m'am i înbr-
. . Ean
cat aa
. . .
'î C'mî ede bine ? (se întoarce într'un picîor.)
Florica. — N'aî fi de diochî ... Da ulucu ist de
aram ce 'î?
Colivescu. Se ve<^î —
d-nu cpitan o chitit c'aî . . .
fibun de trimbia i 'mî-a dat trimbioîu ista, ca se

me diprind a cânta la mojic. ean ascult. (sufl . . . .
din trombon.)
Florica. — Ho,
(astupându'î urechile)m'ai sprict. c
Colivescu. — Eîacu nu maî aî ce (Jice, Florico.
! .
M'am lsat de plmrie, i m'am dat la miliie de

dragostea ta . . . m^ îeî ?
— Poate ...
Florica. an parte) S^'î viu de hac luî
Florin . . .
Colivescu. — Poate ? Ah ! Florico . . . (cânt.)
Pentru tine le fac toate,

'apoî tu îcY numaY, poate
Florin. — Colivescule I .
Colivescu. — Taci,
gsi aa bujor de trimbia ca mine ? trupe i cu
m I . . Florico . . . unde 'i' maî
. .
pept de buhaîli ? Ean ascult (sufl ear' din trombon.) . . .
Florin. Destul— c ne rupi urechile.

m
1
Colivescu. Tacî, — Eî Florico, spune: vrei,

! 1
nu vrei?
Florica. —
Apoî tiu eu ce se fac } . .o bîat fat
srac ca mine . . .
Colivescu. Tu, srac ?— Eleî . . ! da nu 'î-am

spus anc vestea cea bun ? Nu tii cum s'o întors
roata norocului ?
Florica. — Nu 1
Colivescu. — Eti bogat, Florico, bogat 1
Florica. — Eii ?
Florin — Ea.?
Colivescu. — Dar Eaca o hârtie de la giude-
1 . .
ctorie. . . 'mî-o dat-o ficîoru protopopului ca se 'î-o

aduc.
Florica. —
Ce hârtie ?
Colivescu. (deschide o coal de hârtie) O COpie de pC
testamentu cucoanei Todosiea, prin care te las pe
tine clironoama averiî sale.
Florica. —
(uimit) Pe mine ?
Florin. —
Pe dînsa ? d'apoî eu ?
Colivescu. —
Tu, te spal pe buze despre avere 1
Pe tine te las argat Floricî.

Florin. —
Minciuni spuî, houle, ca sS înglî pe
Florica.
Colivescu. — Nu cre^î ? Haî la gîudectorie sS afli
adeveru.
Florin. —
Haî Au^î > argat ? (cse prin fund.)
1
Colivescu. —
Florico, me duc i viu îndat ca se
batem mâna înpreun. crede-mS, fa, nu scpa chi- . .
lipirîU de la mân aa pept («uflâ tare în trombon i apoi ese.)

; 1
SCENA IX.
Florica. —
Eu bogat?. nu'mî vine-a crede o fe- .
ricire aa de mare bogat Care vra s^ qlice,

. . . ! . .
gîupânu Florin nu se maî poate fuduli cu mine, i

dac s'o schimbat el în haine boiereti, i eu pot
se'mî pun rochie de cucoan. A bdica Florine, . . !
aî 4is cme'î lua fat 'n cas, i i*î face mil i c

poman se mg mriî cu altu ? Eî, las, mopane,
m
. .
c 'î-oîu arta eu duc se înpodo-

fudulie... Me
besc cu straie de-a cucoanei Todosiea când m'a . . .
videa Florin, se'î scoate cciula d'inaintea me . . .
Haide, cucoan Floric, la taulet Ha, ha, ha, cu- . . .
coan Floric tare 'mîf pare. de

. . . cucoan an ! . .
Floric. .Ha, ha, ha, ha.

. (într în csu.) . .
SCENA X.
Florin (se întoarce abtut cu plria pe ochi.)
Am pit-o . Cenueriî de la gîudectorie o rîs

. .
de mine cu hohot i m'o tiuit ca pe-un dulu cu

tingirea 'n coad, când le-am cerut averea reposateî
Nu maî am nimica pe faga pmentuluî Hou cel ! . .
de plmarîu m'o luat în triî parale, când m'o fcut

se cred caî ver(^î pe prei ... I de '1-aî prinde la !
largu meu, ce coliv de sufletu bunicî 'i-aî trage la

ceaf ... El îî pricina c
m'am stricat cu Florica . . .
Ce-oîii se me fac de-acu, sracu de mine ? Florica . .
'î mânioas pe mine ... ea 'î cucoan în locu med,

i are se mS dee afar, s'agîung pe uliî cap fr
tîij. (dându'î pumnî peste plrie) Na, tontulc na, prostule I !
fudulie 'î trebuea ie? boierie 'î lipsa ?..îa grajdîu.

ntrule . . . acolo i'î locu ... în podu urii cu epoîu

'n mân, dar' nu cu ciubuc!
(Arie vechie : Pom, pom eram eu, pom^
Pom, pom, pom eram eram eîi, pom !
Pom eram cu frun<^ lat,

'acum îs crng uscatS.
Pom, pom, pom
'am rSmas ne om.
Prost, prost, prost am fost eii, prost

Cct prostiea din nscare
NicY o dat lec nu are.
Prost, prost, prost
Un biet cap de post.
SCENA XI.
r* lOrin (dup copac), FlOriCâ. (înbrcatS ridicul cu o rochie foarte

unflat i cu o capel mare înpenat, ese în cerdac, dându'i vent
cu evantaîl.)
Florica. — (vesei) Tra la, la, tra la, la, la.
Florin. — Aud glasul Floricî.

Florica. — (eind în cerdac) Tra la, la, tra la, la la.
Florin. — (în parte) 1cu capel
1 CC blnc 'î ede
Florica. (cu mândrie, strig) LoC, loC, faCCl loC, llll,
c trece cucoana Florica, cucoana Florica Ha, ha, . . .
ha, . (se coboar tn scen, se înpedec în poalele rochiei) Na

. Cra ! C
se dau alivanta peste cap Marlacofu îmî gîoac . . .
feste mS tot bate peste glezne.

. . . Fie 'î fru- . . ! c
mos. Ean privete, par' c's unflat cu eviea; am
. .
talie de mod, cât o bute, 'o oboroac de capel cu

strein ... (se primbla tngânfat) Vaî de mine Cine me gâ- !
dila la picioare ? Marlacofu? isare btend cu palma peste ro-

. .
chie) Da e(jî binior, blstSmatule l

Florin. —
(tn parte) Are i malac? of! (ofteaz)
Florica. —(îî drege toaleta) Ea aa, s6 mS fac pu-
puic, cu fesfesele boiereti, ca sg nebuneasc flciî
dup mine. (se primbla, imitând mersul damelor.)
(Arie din Scara maeî: Ca se fiî cucoan mare.)
VoTii s6 fiu i eîi cucoan

Cu deschisuri sfrangusescT,
SS fac pr6c, s'arunc sv6n
în fecYoriî boterescî.
SS port fînele
Cu tinechele ;
SS l>ort capele
Cât un opron
S2 am corseturi
Fr ireturi
i marafeturt
Tot de bon ton.
Drag Floric
EtT frumuic,
EtY marmuzic
Plin de nurY
De-acum te ine
S'ameesct bine
Pe cYoclovine
i pe bonjurî.
(înpreun)
Ha, ha, ha, ha,

Ha, ha, ha, ha.
Florin, (cu mirare)
Na, na, na, na,

Na, na, na, na 1
Florin. (scpând ciubucul jos) Trottc

Florica. (zrind pe Florin, în parte) Aicc'î hâtrU. (tare) Cc
este? Cine 'î acolo ?
FLOEIN I FLORICA 849
—
Florin. Eu (cu sfieai) 1
— Care eu
Florica. ?
— Florin
Florin.
—
I
Florica. Ce vreî (mândr) ?
— Aî
Florin. dac n'ar cu suprare, sS
vre, fi
remân argat mriea Florico.

Ia ta,
Florica. — Florico Florico par' c'aî
(atins) ? . . ! . .
fi de-o sam cu dînsu I . . par' c'am fi pscut bobocii

amendoî 1 . . Da cucoan Florica nu poT sS <îcî,
ghîorlane ?
Florin. — Ba pot, Florico !
Florica. — Bine i deacu 'nainte;

sS 'î torcî pe
limb când îî dischide gura ca se vorbetî cu mine,
auî' tu ?
Florin. —'Mî-oîii toarce, cucoan 1
Florica. — Eaca Da cciula de ce 'î-o iî pe1 . .
cap d'inaintea me, nucule ? gîos cuma . . !
Florin. —(tcoendu'i piriea) M6 Cart, cucoan 1 . .
Florica. — Fie, pentru ast dat. Acu spune, ce

vreî ?
Florin. — Apoî, dac s'ar putea, aî dori s6 r^-

mân aici pe când trea biata cucoana
la curte, c
Todosiea, stpâna noastr ...
Florica. —
Ba stpâna ta, nu a me. Mie 'mîo fost
mam.
Florin. — (buimcindu-«e) Aa vroeam s6 spun, stpâna
ta, nu a me . . . adic stpâna me, nu a ta . .
Florica. — (ridând în pane) S'o buîmcit (tare) Vrcî . . .
sS intri în slujb la mine ? Fie te primesc cu leaf 1
de 50 de leî pe an, un suman i triî prechî de opincî.

Florin. —
Suman i opinci ? Apoî eu îs diprins
cu straie de iste cîocoetî 1
Florica. —
Da de când te-aî diprins, maî badeo?
De gîoi pSn' maî apoî ? Mie'mî trebue argat, nu cîocoîu. . .
67417. II. 54
850 PLOETN I FLORICA
Florin. — (oftând) Bine, cucoan ; oîu purta i opinci,

cinstit faga dumitale.
Florica. — SS pori dar', c, dup cum (îcea re-
posata, opinca 'î talpa eriî; bine de ea se lipete
pnaentu nu ciubota nemasc, nici papucu
^riî, ear'
grecesc. Haî, du-te sus de 'mî ad un scaun ca sS
mS mat odihnesc !
Florin. —
îndat, Florico I
Florica. —
Ear' ?
Florin. —
Ba, ba nu cucoan Florica. (într în cas.)
. . .
Florica. —
Ha, ha, ha bîetu Florin Nu me . . . 1 . .
pot stpâni de rîs când mS uît la el sam^n cu o . . .
gin smuls.
Florin. — (aducend un scaun) Eaca scauu, cucoan !
Florica. — (ae4ânduse pe scaun) Bine alearg acu de

;
'mî ad un scue de pus sub picîoare.

Florin. — (alergând) M'am dus.
Florica. — Am sS'l obosesc ca pe-un cal de pot.
Florin. (vine îutc) Eaca i SCueul. di aea4 sub picioa-
rele FloricX.)
Florica. —
Aa; du-te de 'mî ad 'o pern se
'mî-o pun la ele, c
'î pre tare scaunu.
Florin. M'am dus (esc alergând.)

—
1
Florica. 'L-oîu vindeca eii de boala fudulieî.

Florin. —
(aducând o perin) Unde s'o a6d, cucoan ?
Florica. —
Colo, la spate.
Florin. (ae4end perina) Poftim.
Florica. —
încet, m, mg gâdilî bine c . . . . . .
acu mergi de 'mî ad dulceî.

Florin. —- Alerg. (în pane) Multe 'î maî trebuîe (ese.) 1
Florica. —
(rzimându-se pe perin) 1 bine 'î în puf! 1 c
te înclzete la ele i 'î aduce o sfent de lene . .
de asta poate uniî oamenî sunt aa de somnoroi . .
tresc pe pufuor. se rîdic maiacofui) Peî drace

(> (îî 1 . .
PLORTN I PLORTCA 851
rege rochiea) Pozna iTiod . . . dc Hu 'î lua sama, te

d de ruine.
Florin. (aduce o tabla de dulceî i doue pahare cu ap. El calc
cu sfial i se cumpnesce cnd în dreapta când în stânga, de fric se nu verse

tabiaoa) Eaca dulccile, cucoan I
Florica. — (în parte) Ean veî'l cum

se clatin . . .
par' c '1 bate ventu (luând duicei.) Da nu te bga aa în

sufletu meu, c doar* n'aî se me 'nghiî stî cole . . . . . .
drept ... i te diprinde a sluji cum se cade, c de

m'oîu mrita, poate s^ te îeu ficior în cas . .
Florin. — (mâhnit) Aî se te i mrii, Floric ... cu-

coan Floric } . .
Florica. — (bend ap) D'apoî cum ? Se remân fat

mare ?
Florin. — Ba fereasc sfentu de-aa ruine ! . .
Florica. —
Am se 'mî îeu de brbat un om de
treab, care se nu se sparie de banî, se nu '1 farmece
ochîu draculuî, un suflet bun, recunosctor, fr fu-
dulie, fr prostie ... ca alii.
Florin. — (scâncind, în parte) Adic ca mine . . . bate
ôa. .
Florica. — Da bune dulceî

(maî luând dulceî) ! . . Pa-
lmarîu de la sfentu îî bet cu inim,
Onofreî fru-
mos, voinic, îî militar i moare de doru meu . . . (bea.
Florin. — (scâncind) Plmarîu frumos Pe ! . . Coli-

vescu vreî sS '1 îeî?
Florica. — i ce 'î pas ie?
Florin. — Eleî sS nu
(pingSnd cu bocit) 1 . . facî una ca
asta,Florico, c mS dau fontân în 1
Florica. — Ce face ?
Florin. — Fusese vorba se ne cununm înpreun

dar'de vreme ce nu se maî poate, nu vreu sg fiî p-
lmreas, Florico ... nu 'î dau voie.
Florica. —
(scuiându-se) Tu ? Ean lipsetî de-aicî, . .
852 FLORIN T PLORICA
Pctosule, i nu te maî scânci, eti slut ca pScatu c

când te boceti.
Florin. (pune tablaoa pe scaun) Ascult, Floric Am '.
fost un ticlos maî dinioare m'am purtat cu tine . . .
ca un miel, i nu maî sunt vrednic nici s^ 'î sSrut

mâna . . . dar' nici pot suferi ca sg te facî Coli-
veasc. (plânge.) Nu pot, da apoî dac nu pot, nu pot ! . . 1
Florica. (în pane) —

S^rmanu Florin (tare) de ce ! i
nu poî, me rog?
Florin. Pentru —
'mî eti drag ... na ... i c
mg gîur pe-o lege care-o am, c, de nu me'î asculta,
întru în pgcat
—
. . .
Florica. Mare 'î lauda la casa omuluî 1
Florin. Nu glumesc, Florico— Me gîur, se mg . . .
duc pe lume, sg nu maî au<jlî de mine cât îî tri.

Florica, —
i ce 'mî pasg mie de te 'î duce ? . .
doar' nu suntem de-o sam Clgtorie sprence- . . .
nat . . .
Florin. — Aa
Apoî sg daî sam, fa, de ce s'a
1 . .
întempla. Merg se mg scriu la oaste, ca sg mg

(desperat)
duc la btlie ... sg mor de mâna dumanuluî. în . .
cîuda ta . .
Florica. (în parte, îngrijit) Cc îce ?

Florin. —i
cât pentru plmarîu, am sg '1 îngrop
de viu în trimbiOÎU cel gros. (se rpede spre portia din fund,
i se lovetce de Colivescu, care tutri.)
SCENA XII.
Florin, Florica, Colivescu.
Colivescu.
Florin.
Ho,
Tu eti ? —
— m Na 1
(îi d un pumn.
Colivescu. Valeii —
.
!
.
. . Nu
1
da, m 1
i
Florin.— i maî na ! .
Colivescu.— Mî, ec^î binior c scot satîru i te

h hcuesc
. . 1
Florin. — Satîru
.
Na ... m d ? . . satîr maî un pumn i

apoi ese alergând.)
Florica. — Florine . .
Colivescu. — Ean maî d unu, fricosule, 'apoî

se ve^î o ... mielu. fugit
Florica. — Florinei (ia porti) .
Colivescu. — Bre da ce apucat de ! . . 'l-o crba-

nete cu pumnii în oameni? Nu cumva 'l-o mucat
vr'o cucoan chiftiri ?
Florica. —
Ba 'l-o picat zuliea de inim, s^rmanu l
Colivescu. (zimbind cu mulemire) Dac 'î ZUlica, îl Crt.

Bîetu flcu ! îî zuliar de norocu meu ... o i aflat
c'o se ne cununm înpreun, Florico, i asta '1 roade
Florica. — (în parte) 'L-am pre întrecut cu didiochîu,
i me tem s2 nu 'i facS sam . . .
Colivescu. Ve<Jî —
el te iubea de mult, Flo- c
rica, i 'î mergea gându la mriti Vorba ceea . . .
Vre broscoîu s^ se lipeasc de floare.

Florica. (în parte, fr se ascuUe) Cum aî faCC sS'l 'l
aduc înapoi unde sS '1 gsesc ?

. . .
Colivescu. —
Dar' sS '1 lsm dracului poman...
Am vinit, Florico, se 'î spun, poîmâne pleac re- c
gimentu, i c
'î vreme s6 ne cununm.
Florica. —
(în parte, trist) Scrmattu Florin 1
(Aria horeî)
Colivescu.
Frunza verde rosmarinl
Florica (în partO
srmanul Florin 1
854 FLOBIN I FLOEICA
Colivescu.
Sufletu 'mî vars venin.
Florica.
Sermanul Florin !
Colivescu.
Fie'Y mil cle-al meii chin !
Florica.
Sermanul Florin !
Colivescu.
C;i 's un btet baet strani.
Florica.
Sermanul Florin !
Colivescu.
Florico, floare de crin . . .
Florica.
Sermanul Florin !
Colivescu.
Pcniru tine-amar suspini
Florica.
Sermanul Florin !
Colivescu.
Ah ! eii ie mg închin
Florica.
Sermanul Florin !
Colivescu.
D.^'mY mâna î <^li : Amin !
Florica.
Sdrmanul Florini
FLORIN I FLORIOA 865
Colivescu. — Aud ?
Florica. ~ (în pane) Nu maî pot sta locului. Me duc

în târg dup el . . .
Colivescu. Aud ? —
Florica. Ateapt-me aicî, — c viu îndat s^'i
dau respuns (ese prin fund alergând.)
. , .
Colivescu. Da unde te duci ? —

în cotro ? . . .
Haîd' o sburat rondunica

! 'mî-o cjis s'o atept cu . . .
respunsu halal de tine, Colivisscule

. . . i se clo- ! . .
cete nonoru i are s^ scoate puî Oîil se capet o . . .
nevestuîc frumuic i cu avere ... Ce de mai co-

livî .eaca
. . vreii se cjic, ce de maî bencheturî
. . . . . .
de acu 'nainte! Asta'î casa Floricî. ean s'o cer-

. . . .
cetez pucin pe din întru, ea o se'mî fie cuîbu. (într c

în cas cântând fr acompanement de music.)
Fost-am fost un clopotar

'am mat fost i plmar
Dar' acum sunt militar
'am s'ajung i ghenerar.
SCENA XIII.
r* lOrin (în uniform de ventorî, într prin fund.)
Eaca i eu M'am scris la oaste 'am intrat la

1 . .
ventorî, ca sS'mî alung aleanu... Unde'î Florica?

Am venit sS'mî îeu îua bun de la dînsa, ptn a nu
pleca cu regimentu oîu s6 merg tocmaî ht . . . . . . . . .
la Bucuretî ... se mi se pearde urma Las*, Flo- . . .
rico, c
mS'î plânge tu în lipsa me te-a mânca el . . .
doru de Florina, i Florina \mde Nu'î s'o dus ! ! . .
peste noue mrî i erî ... pe unde-o cutrierat Alec-

sandru Machedon.
(Arie nou.)
Sunt venâtorl
Copil de munte,
Osta de frunte
învingtor
(Imitând cleronul )
Tra ra, ra, ra, tra ra, ra, ra ;
era me scumpa votu apra.

Tra ra, ra, ra.
Sunt ventorl
La cprioare
GlSsuitoare
Am se dau zor
Copile mândre voTii ser u ta.

Tra ra, ra, ra.
Sunt ventor
De acuma vie
Pe Românie
Ori i ce nor;
Norul de dumanY \oX\i alunga.

Tra ra, ra, ra.
SCENA XIV.
Florin, ColiveSCU (ese din cas cu o sticl de vin la gur.)
Colivescu. —
Înghite-Agachi 1 . . (bea.)
Florin. —
Eaca plmarîu ! dracu mi 'l-o scos
în cale.
Colivescu. — (coborînd tn scen) Halal dc gospodric
bun . . . înc o duC bete. (voîesce sg maî bea.)
Florin. — (smuncindu'î sticla) Ean maî stî, badeo, c aî
treab cu mine. (bea.)
FLOEIN I FLOEICA 857
Colivescu. Ce ? ear* tu ? —
Ce vret, mî, cu . .
mine?
Florin. —
Aî sS'mî daî sam de pehlivniile tale,
onîtule.
Colivescu. (îngrijit) —
Care pehlivanii, nebunule ?
Florin. —
A 'î-aî btut gîoc de mine ? A pu- 1 . . 1
chîule, m'aî fcut sS cred c's clironom ? aî cercat . .
se me stricî cu Florica, pentru ca s6 tragi cenua pe

turta ta ? (scoate sabiea.)
Colivescu. —
(cu fric, bâiguind) Ce tur-tur-turt ?
Florin. —
Apr-te sfrijîtule, c'am sg'mî rgsbun 1 . .
se te taîu bucele, bucele ca pe-o ciuperc . .
Colivescu. —
(spriet) Cîu-per-per-perc ?
Florin. —
(rpe4indu-se) Scoate'î sabiea, oblojîtule, c
întru 'n pecat 1 . .
Colivescu. (aprându-se cu trombonul) Mi', nU faCC

pozna mî, Vin'î în fire
. . . . . . (fuge pr'inpregîurul copacului,
alungat de Florin.)
Florin. —
Ba nu, hemesitule, am se te 'nve eu a
umbla cu satana 'n sîn 1
Colivescu. Sfinte Onofreî! scap-me. — .
Florin. —
Te-oîu înva eu sS umbli dup Flo-
rica. .
Colivescu. Da ascult, Florinaule — . .
Florin. —
N'ascult nimic ... Te lepecjî de sa-
tana?
Colivescu. — M6 lepd 1
Florin. Te — lai de Florica ?
Colivescu. — Ce face ?
Florin. Te — laî de Florica ?
Colivescu. — Ba gândesc nicî 1
Florin. Ei — apoî, mori de 1 mâna me, pgcto

sule 1 . . (lupta între sabiea luî Florin i trombonul luî Colivescu.)
SCENA XV.
Florin, Colivescu (luptânduso, Florica «n uniform de
vivandier se arat la porti-)
Florica. — Ram, pa, ta, plan, pa, ta, plan . . . etc.
P , . '
_ / Ce ved ? Florica, vivandier ? (încremenii.)
— Vivat M'am fcut vivandier, ca sS
Florica. ! ur-
mez regimentu care Florine! în aî intrat tu.
Florin. — peu Ah Florico eti un ? . . (cu dragoste) ! ! . .
bujor de fat dar' cum ! . . aî aflat } . .
Florica. — Când de-aicî mânios i desn- aî fugit

dejduit, m'am luat dup tine ca sS te cat pin târg . .
i te-am zrit eind din casa cpitanuluî cu uniform

de ventor atuncî am îneles tot ... i, far' a maî
. . .
sta la gânduri, m'am dus degrab de m'am alctuit

cu vivandier ca sS'i îeu locu. Ea remâne aici, i
'mî-o vendut uniforma sa aâ'î m6 prinde bine? . . . c
Florin. Par' — c
etî Ileana Cosinzana . .
Colivescu. —
Cea din poveste, cu peru de aur . .
Florin. —
Care vra se îce, plecm înpreun de-aicî?
Florica. —
înpreun c'aa o lsat cucoana Todo- !
siea cu limb de moarte sS nu ne disprim nicî . . .
o dat.
Florin. —
Apoî ca s^ nu ne disprim Florico . . . . .
trebuîe maî ânteî s^ fim cununaî ... ce îcî, Flo-

rico ? . . vreî se uîî 'î-am greit ?c
Florica. — Uît tot
(dându'î mâna) i noroc se dee . . .
Dumnezeu I . . mânî ne-a cununa capitanu.

Colivescu. — Eaca ! . . d'apoî eii ? . . d'apoî eii cum
remân ?
Florica. — D-ta, dac vreî, te rescump^r eu de la
oaste, ca s^ tot plmretî cât îî tri.
Colivescu. — Ba, foarte'î mulemesc ! M'am fcut

militarîu . . . militarîu remân, pentru ca se trim tustriV
la un loc, ca nite frai bunt. Vrei?
Flnrirâ (
^^^"^"'^ '"^"*^ Vrem din toat inima.
Colivescu. — Ura ! se treasc Florica ! . .
Florica. — Ba maî bine se strigm : Vivat ! se

treasc oastea român I
Toi. (cu entusfasm) Vivat !
(Arie : Pasere galben 'n ctoc )
Florica.
Bravt ostaY de-aî României',
Vivat era me !
F16ie mândr'a vitejieY,

Vivat era me !
Ne vom duce la rSsboYii,

Unul chiar în contra dou
Vivat, mândr ca o ste,
Vivat era me 1
Toi.
Ne vom duce la resboYfi,
Unul cMar în contra doY.
Vivat 6ra me !
Florin. lîea în brage pe Florica, o scrut i o pune în picioare pe
scaun, strigând] : Vivat pUÎCa mC !
Florica
RomnaT voYnict de frunte,
Vivat era me!
Ne vom face punte, munle,
Vivat era me 1
^^^ FLORIN I FLORICA
'om striga murind în foc

RSmâY ercu noroc
Vivat era me !
Toi.
'om striga murind în foc
Rgtnâi 6rcu noroc !

Vivat 6ra me !
(Cortina cade.)
i
ORUnUL bE FER
PERSOANE
Mama Balaa, jupâneasS b^trânîl cu fes

a}b, testemel, paftale, etc.
Cuconul Matachi Nalb, proprietar.
Adela, fiTca lut Nalb.
Radu, inginer topograf.
Cucoana Caliopi, vgduv.
Kir Manole, arenda.
Manolachi, fiîul seu.
Ioana, fatS în cas.
Sava, tengr igan.
DRUMUL DE FER
DRUMUL DE FER
COMEDIE CU CÂNTECE ÎNTR'UN ACT
Scena se petrece în Moldova, la o inoîe pe malul iretului, în anul 1868.
Teatrul represinta un salon de er, simplu mobilat. Trei ui în fund, în siâng:

i în drepta; o ferest în fund; o canape în stânga i alta în drepta,
pe planul ânteî
SCENA I.
lOâriB. (ede la pment rzimat de canapeoa din stânga i coase

la gherghef.)
Arde-me, frige-mg,
Pe-un crbune pune-me;
De mS't pune pe-un crbune
Ibovnicul nu 'Y-oîu spune...
Arde'l focu gherghef, i pe cine ni'o pus se cos la

el 1 Cât îî (Jiulica de mare ^d cu trupu ghemuit i
cu picioarele sgârcite . . . 'Mi-am ciuruit degitile cu
864 DRUMUL DE FER
acu ... Na ear' s'o rupt aa

! Unde 'î gîupi-
. . 1 . .
neasa Bâlaa sS ^nceap^ ear' a bodogni (imitând pe . . .
Biaa) BatS-te-ar gardu, coofan. Numaî la sbnuiturî

i'î gându . . . ghidi, ghidi pupz blat. (caut se bage ait
fir de aâ în urechile acului.) Ba c chîar ! . . sbnuiturf cu

gherghefu . . . dac se potrivete . . . (cânt încet o
Arde-mS, frige-mS . . . etc.
SCENA II.
Ioana, SaVa (ivlndu-se în fund.)
Sava. —
Fa, Ioan.
Ioana. —
Ce'î, Savo ?
Sava. - " Singura eti ?
Ioana. —
Ca un cuc.
Sava. —
(intrând) Unde'î gîupineasa Biaa ?
Ioana. —
Dracu o tie ... A fi umblând ca o stri-
goaîc pe la cmar, pe la buctrie, pe la spl-
torie, pe la grajdîu, pin podu casiî, pin fundu pivniiî,
tot ipând, i ocrând i plmuind, dup cum i'î
obiceîu.
— Mare neastepipSrat'î, bat'o perdalnicu
Sava. 1
Ne face qlile fripte.

Ioana. — De 'î-ar frânge picîoru sau vr'o mân . .
Sava. — Sau maî bine gâtu . .
Ioana. — tiu c 'î-a plânge de mil.

Sava. — mmulica me Când 1 auî
1 1 te-ar sfentu,
bine ne-ar merge nou, hî. fa
Ioana. — Cred i eii.
Sava. — Am românea de capu nostru 'am gîuca

drgaîca prin curte . . . Ean aa. (joac ignesce.)
DRUMUL DE FER 865
Somaikires mo, beau,

Zarzavela Kirostau.
Ohto, pende, dabulic,
Dragul tetiî drinctulicS.
Ioana. — Tacî, mî, c doarme boîerîu.

Sa va. AolcU
(oprindu-se spriet) .
Ioana. — Ean ascult

l .
SaVa. Ce? urechea la ua din stânga) BinC

^merge de pune
4icî, heree boîerîu ca zevodu cel din lanuh doarme ;
dus pe lumea somnului. Nu '1 trezete de-acu mu

nici toaca din ead (vine lâng ioana) Adeverat îî, fa,
. . . c
boîerîu vre se se 'nsoare din nou ?
Ioana. — Aa am auît. Ci 'î-o trsnit ca se c
îee pe cucoana Caliopi, vecina moiei.
Sava. — Cum, picatele mele 'ale tale ? la btrâ-
nee îî maî sburd ? ce cjice gîupineasa Blaa ? i
Ioana. — Gîupineasa îi discânt de strechie.
Sava. — Dar' duduca ?
Ioana. — Duduca 'î blând ca o mîeori Nu . . .
(Jicenimica.
Sava. — Ce 'î Dumnezeii sg 'î înfloreasc
drept.
filele ! îî bun de pus pe ran. Tot ea ne scap de
n^caz i de btile
giupineseî Maî deunc^î îî ab:i- . . .
tusS strigoaîceî ca s^ 'mî puîe coarne de fer, ca pe

vremea veche De nu era duduca ca se me apere,
. . .
ptam ruinea.
Ioana. — Pecat, c bine 'î-ar prins coarnele.
(ricjiend)! fi
Sava. — Eacal Aa povestea?.. Eîlrîcjî?.. i'î

las' c te-oîu face eu se pSn' plânge. rî(^î îî
Ioana. — Cum asta ?
Sava. — EaH aa.

(gâdiiind pe Ioana)
Ioana. — D'mî pace, mî, nu m6

(ricjend) gâdili.
Sava. — Ba nu . .
67417. [I. 55
866 DRUMUL DE PER
Ioana. —
^qlî binior, nebuniile, c, 4û, te 'm-
pung cu acu.
Sava. —
Mcar i cu sula se daT.
Ioana. —
Na, blstematule. m înpunge.)
Sava. —
Aoleu M'aî ucis ! !
Ioana. —
Saturate de gâdilit fetele.
Sava. Se mg satur ? Na. (scrut pe ioana.) . .
Ioana. —
(aperânduse) Eleî bdic ... ce facî I
(Balaa se Iveace la ua din drepta i 'K vede.)
SCENA III.
Ioana, Sava, Balaa (cu o mtur în mân.)
Balaa. — Cine se hîrjonete aici ? . . Eaca balau-

rii .. . (se apropie pe furi i lovesce pe Sava cu mtura) Na, hîrjoan,
blatule !
Sava. — Aoleu 1
Balaa. — A 1 de stinghiretî
teiharîule, viî sus fata
de la gherghef? Na, na, spurcatule!
Sava. — Aoleu, aoleu 1 (fuge prin fund.)
Balaa. — Tacî, baragladin, c trezeti boîerîu.

Stî pe loc, Stî ! (ti alung.)
Sava. — (în parte, eind) Calu draculuî 1
Balaa. — Las' c mi'î încpea tu 'n mân, cîo-

roîule 1 (Ioanei) i tu spanchîe, cum de te hlizescî cu
iganii din curte, ha ?
—
Ioana. Gîupineas
(cu fric) . .
Balaa. — Ce-aî Cum (;Jis ? aî cârîit ?
Ioana. — N'am nimica, gîupineas. îs

Balaa. — Eau privete,
(ccsaminând ghergheful) lucru 'î
aista? Vaîl unflate-ar Rusaliile!.. Ce-aî îs ?
Ioana. — Nimica.
DRUMUL DE FER 867
Balaa. — Se nu 'î aud clanu . . . Haî, las gher-

ghefu i mergi de freac boîerîu pe picioare.
Ioana. — D'apoî boîerîu doarme.
Balaa. — Dac doarme, du-te de'l apr de mute
cu aprtoarea cea de pun . . . Haît' . . . car-te de-aicî,
i doar' '1-îî gâdili pe la nas cu penele, c'apoî atâta
'î trebuîe.
Ioana. an pane, eind prin stânga) Of! îmî vlnC SC îeu
lutnea 'n cap !
SCENA IV.
Balaa. — Un pecat cu nite igani 1 de nu s'ar

teme de sfentu Neculai cel din cuîu, ar da foc casiî.
Noroc c 's eu pe-aicî, ccî bîetu cuconu Matachi, de
i se crede îute ca mutarîu, bine 'l-o poreclit cine

'î-o (}is Nalb . . , îî bun de fert în oal i de fcut
oblojele cu dînsu n'are vlag *n el nici de-o licae
; . .
De-aceea Mo scos din minte gaia cea de cucoana

Caliopi cu ohtoicurile sale de la fteatru. Au^î ghîuju !
în loc se 'î bate capu ca sg mrite pe duduca, el

umbl se se 'nsoare. Se se 'nsoare, când îî btut de
brum ca un sbeicîog. Poftim ca i când eij, Balaa, !
la vrîsta me, aî face cu ochîu logofeilor s'ar . . .
prinde ca nuca 'n pSrete i m'ar rîde i cîoarele de

pe gard Nu qlic
. . am fost i eu când am fost
. . . .
dar* acum privete, par' 's un testemel vechîu i c

cltit în leie clocotit.
Pe când Ruii cet cu coad,

Pentru inimî aveam nadj,
NurY, lacliturî, fesfesele ;
'acum am numat sbârcele.

DRUMUL DE FER
Eram floare trandafir

'ani ajuns frun(;l de tir ;
Eram drag la ort cine,

Ear' acum fug tot de mine.
înainte m'alintam
i pe tinerî încântam ;
Ear' acum nu'Y nialf încâtit,

Ci de friguri îî descânt.
Ah amar, amar de vYea
! I
Fost-am foc 'acum sunt gheag^,

Fost-am mândra, când am fost ;
'am ajuns un lucru prost!
Apoi d 1 ce se faci ? Vremea vremuete, floarea se

perlete. Aa 'î lumea, bato s'o bat^ ! . .
(ÎI terge ochii i'î sufl nasul tare.)
SCENA V.
Balaa, Adela (viind din dropia.)
Adela. -— Mam Bala.

Balaa. — Ce Adelua mamiî
(cu dragoste) este, ?
Adela. — Am zrit de fereast vr'o doue tr- la

suri coborînd dealul spre sat.
Balaa. — Or niscaiva musafiri
fi poate chîar . . .
vecinii moiei matale.

Adela. — Of! de n'ar maî ear kir Manole cu fi
fiîulsSu nesuferit
cel
Balaa. — i cu gaia cea de cucoana Caliopi, care
m'o asurcît cu miorliturile sale nemetî. Bat'o con-
cina ! . . mare strechiet'î.
Adela —
i pretenioas.
Balaa. — Aa are nite apucturi de stpân,
;
care me strîng de gât ea poroncete aici când vine,

;
DBUMUL DE PER
ca în casa eî. Ba anc în luna trecut nu'i trsnise

pin cap s6 me puie se'î gîoc parola? Atunci s'a-
gîunge 1 . Am gîucat, când am gîucat, i parola, i
.
cordeoa i dar' acu am alte de fcut, am de cutat

. , .
de gospodrie, ca o gîupineas btrân ce sijnt.

Adela. —i
de alintat pe mine; nu'î aa, mmuc?
Balaa. —ide alintat pe sufletu mamiî, mtlu,
c eii te-am înfat, eu te-am legnat, eu te-am h-
rcsît de spasmuri, eu te-am discântat di diochîu, eu
te-am crescut la sînu meu de-aî resrit ca un crini-
or ... în cât beiî când te ved, remân cu ochii hol-
bai ca nite buhai de balt, (sepune pecanape iîea peAdela
pe genunchi) Apoî d
Cum nu Ii s'or aprinde clcile,
! . .
bîeiî flci, c
asta'î viorica msiî, împerteasa lumii.
Ce face? Nu eti împerteasa? Ean se 'nirezneasc
cineva se cîce ba, '1 opresc. c
Adela. — (ricjend) Nu me sui, mmuc, tocmai în
'naltul cerului, c'or fugi de mine toi tinerii.
Balaa. — Or fugi ? . . pentru ce ?
Adela.— De fric se nu 'î frâng gâtul, când or

cerca s'ajunge pSn mine. la
Balaa. — i 'î-ar prea reu, puiorule?
Adela. — Gâcî, mmuc. (zimbmd)
Balaa. — Am gâcit 'î-o ccjut tronc inim . . . la

vr'un puchîu din Eî.
Adela. — Ba (cobortnd ochii) . . . IlU . .
Balaa. — Ba nu Angerau mamiî Ean ? (o serut) !
spune drept : ten^r boier

îî ? frumos îî ? bogat îî ?
mare'i 1 'nalt îî ? subire 'î ? are mustea rsucit ?

spune, drgulic, nu'mî ascunde nimica De-a fi cum . . .
îl chitesc eu, i de 'î-a fi drag matale, sunt în stare

se i'l aduc din fundu lumiî, clare pe prjin.
Adela. (senuând pe Balaa) Scump mmUC !
Balaa. — i'î drag, ha?

870 DBUMUL DE FER
Adela. (ascunênduV obrazul tn sinul Balaeî) Nu SCIU .
— tiu eu i când, i cum, i unde

. .
Balaa. . . .
cunoscut?
'1-aî
Adela. — Acum doue când am cût lunî, sciî

bolnav de lungoare laT, mtua me. la la
Balaa. — aduc aminte, pecatele mele; cât pe
îmî"
ce o fost se nebunesc, când am aflat te-o gsit în c
moare turturica
primejdie de moarte. (înduîoându-se) Se
msiî? Maî bine m'ar fi ridicat pe mine Dumnecêii. .
tot îs o biat bab 'Mî-am trit traîu, 'mî-am mân-

. . .
cat mlaîu Ce'mî remâne ?

. . .De ac^î pen mâni . . . .
(tî sufla nasul) El, i ? nu'î Uita cuvinelu.

Adela. —
în timpul periodului celui maî dureros a
boaleî, pe când nu maî aveam consciin de nimic
pe lume, m'a vegheat î i noapte un tener . .
Balaa. — Doftor ?
Adela. — Ba nu. . un tener inginer topograf.

— Fotografi
.
Balaa. Cum asta? .
Adela. — Ca amic din

.
copilrie a veruluî meu, el

venea în toate filele în casa mtueî mele, unde m£
aflam.
Balaa. — an parte) îneleg.
Adela. —i din ora ce m'am înbolnvit, el n'a
voit sS se deslipeasc de lâng patul în care sufe-
ream. Ah 1 mmuc,
cu ce îngrijire m'a cutat cu I
cât rbdare, cu cât iubire freasc a petrecut <île

întregî la capul meu, a închide ochii De-aî fr 1
tri o sut de anî, nu voîu uîta c'î sunt datoare

cu vieaa.
Balaa. —
Bun suflet de potograf!
Adela.
Precum vegheaz o mam bunK
Lâng copilul ce 'i adormit,
DRUMUL D£ FEE 871
Astfel cu mine stând înpreunS,

De ghYara morit el m'a ferit l
Prin vSlul negru de suferire

Ca pe un ânger îl zream ett,
i de atunce dulcea'Y privire
Ades îngân sufletul meii.
Balaa. — îneleg, îneleg . . . i'î drag ângeru; îl
vc(î prin vis . . . el îî face iiî. Apoi tinerea d 1 . . . .
inima . . . Aa suntem noî, partea femeeasc slabe . . .
de oele ... i cum îl chîam pe ângeru cel potograf ?

Adela. — Radu.
Balaa. — Radu ? . . frumuel nume ... i unde 'î
el acu }
Adela. — Nu (trist) sciii, mmuc. . . De când m'am

întors aici la moiea tatlui meu, n'am maî avut nici
o scire despre dînsul.
Balaa. — Nu te mhni, puiorule, c'î spune m-
tua 'ndat unde se afl F^tu-frumos. Am sS'î trag
în cri, (scoate o preche de crî din sin.)
Adela. —
(veseu) Ean s^ videm ce-or spune crile.
Balaa. ~- Ele 's gura adiv^ruluî stî sS le . . .
menesc.
(Amestec crile, apoî le apropie de gur i 4ic« '^
«32 de crV, bine tii, bine gâciî, bine se eiî.

«Cum o tiut cel ce v'o zugrvit în ro, în negru,
«în albastru, aa i voî se'mî spunei cu dreptu dac' ;
«a fi se fie bucurie i cununie, se cadS drum în drum,

<^dar în dar, inim 'n inim; ear' de nu i nu, s^ vS
«sufle VentU, S^ Ve 'nghite pmentU.» (pune crile pe canape)
Acu taîe crile, duduc. (AdeU taîc crile; Balaa aea4 crile.)
Balaa.
Riga de caro, tea s6ma,
Cade tocmaî lâng dama l
872 DBUMUL DE PER
Tret ochY, drum ! i maY la vale

Asul, casa dumitâle.
Lângîl as, privesce, vine
Un valet de ro pre bine . . . !
Apoi epte . . . bucurie ;
Apoi qlece . . . cununie.
Adela. — Cununie?
Balaa. — Cununiei.. Noroc se dee Dumnecjeu.
Adela. — Eleî mam ! Balaa, <îcî c'are se vie ?
Balaa. —
(artând crile) Eat'l cole Eaca, ii vSd . . .
viind ca ventu i ca gându Na ean ascult. . . . 1
(Se aud afar pocnete de surugiî.)
Adela. — Se aude o post.

Balaa. — EI a potografu
fi . . . !
Adela. — Vaî de mine Cum mi I se bate inima 1
Balaa. Copil,
(strlngendu'î crile) Nu fiî Adclu.
Mergî în odaea matale de te maî linitete, c '1-oîu
primi eu cum se cade ; fugi iute
Adela.— Mam Balaa, n'ar maî bine
(pe pragui uii) fi
se ed cu d-ta?
Balaa. — Nu, drgu, sS nu'î dm obraz Las' . . .
pe mtua, c tie ea ce face . . . Mergî.

(Adela ese prin dreapta.)
Balaa. — Se Blao
te ved, acu . . .
'î acu . . . Ean
se'mî mai dreg fîongu de la testemel.
SCENA VI.
Balaa, Manole (tmr prin fund.)
Manole. — Bine-am gsit, gîupineas.

Balaa. — Pîeî drace Da de unde-aî ! . . eit de-
odat popâc, kir Manoli ? Ateptam pe riga de caro,
i 'mî es cel de ghind.
DRUMUL DE FER 878
Manole. — Ce ghind ? ce vrei sS <îcî ?

Balaa. — Nimica... Te 'ntreb do unde viî?
Manole. — Vin de de la Bursucenî, cu la moie
fiîul meu Manolachi, ca se facem visit luî cuconu
Matachi. Ce face cuconu Matachi?
Balaa. —
Doarme. (în pane) Cum dracu de m'o în-
elat crile ?
Manole. Doarme — rû face. Somnu lung îi 1 . .
damlagiu. Am
cunoscut un bcal, pe kir Sfetcu la
1834, ba me 'nel la 1835... Ce cjic eu ? Ia . . . . .
1830. .adic nu tiu bine; mi se pare îns

. era c
pe la 1835. însferit fie: cunoscut la 1834... Am
asta. .la 1835. . . .
Balaa. — Ear încurcat socotele, dup te-aî în

obiceiu ?
Manole. — Nu 'neleg, soro, ce-am pit de vr'o

20 de anî încoacî, sunt cam uitit.
Balaa. — Tinerea Dar' undeo remas cuco- . . .
nau Manolachi
d-tale, ?
Manole. — Manolachi de Manolachi me 'ntrebî?. }
s'o oprit lâng

eaz ca se 'npute nite rae. îî un ve-
ntor . groaznic
. . Almintere un copil blând i ne-
. . .
vinovat ca o fat mare. Aî crede, gîupineas ... c

la VriSta luî . . (volesce se 'î vorbeasc taînic la ureche.)
—
.
Balaa. (deprtânduse de Manole) Par' c s'o trezit bo-

îerîu. (ascult la ua din stânga.)
Manole. — De-aceea am hotrît sg însor, i 'î '1
mrturisesc c 'mî-am pus ochîu pe duduca Adela.

Ce cjicî d-ta, gîupineas ?
Balaa. — Adela? terge-te pe buze, kir Manoli.

Manole. — Pentru
. .
ce ?
Balaa. — Adelua nu 'î de obrazu d-voastre . . .
adic sg nu bnuetî.
Manole. — Eaca! Nu cumva 'î cu ste 'n frunte?
874 PBUMUL DE FER
Balaa. — Ba cu ste ; aa se tit ... Eu am cres-

cut o, cii am hrcsit-o, eu am înflorit-o ra pe-o ga-
rofi ; eî îî trebuie alt soîu de brbat, nu ca
de al de . . .
Manole. — Ce ca de-al de?..

eu 'I-am crescut i
pe Manolachi ca pe-o ? care floare ? . . . cum aî îs
Balaa. Ra — c
chTar, '1-aî crescut cu iganii.
Manole. —
Eîl 'apoî? ce-o eit de-acolo?
Balaa. —
O eit un obraznic, i alt nimica.
Manole. —
Na... Pricep acu de ce eti superat
pe el pentru
. . , c
'î-o înpucat motanu cel alb ? . .
Apoi d ... sgâriese pe nas. îl
Balaa. — Pecat c nu frânt de i 'l-o tot.

Manole. — Mare pagub! un motan!., dac 'mi
aduc aminte. .pe vremea Ruilor, la 1828 am avut
.
în gazd un ofigerîu de cazaci La 28 a întrat . . .
Moscalii ? ba la 29 dar, la 29
. . Aa, cum îî . . . . . .
spuneam, gîupineas, la 1828 asta ... la 1829 . .
— Ear'
. . .
Balaa. te-aî încurcat.

Manole. — Ba nicî de cum. N'o întrat Prozoroki
la una-mie opt- sute . .
Balaa. — Doispre(;Jece.
Manole. — Cum?., 18 12. la
Balaa. — Tocmai', Ruii ceî cu coad.
Manole. — Ba fr coad.
Balaa. — Ba cu coad. Ad'i bine-aminte.
.
Manole. —
Ean se videm, ean se videm. Eil am
înplinit50 de anî la sfentu Ilie. De la 181 2 pen aî
sunt 56 de anî aproape Care vra sS (^Jice, aî fi . . .
venit pe lume cu 6 anî înaintea nateriî mele? Mare

minune!
Balaa. — Maî aa Acum . aî nimerit.
— îns d'mî voie;
. .
Manole. . . . dac m'am nscut

la una mie 'atâta ... (st pe gânduri.)
DRUMUL DE FER 875
Balaa. — Ce'i maî bai capu de geaba, omule ?
Vrei sg tii curat de câi anî eti ?
— De câî
Manole. ?
— De 68.
Balaa.
Manole. — 68 Cum, Doamne eart-mg 1 !
Balaa. — 56 i cu cât fac taman 68. Dac 12, ? . .
nu me cat-te
cre^î, gur. 'n
Manole. — Se oare aa de betrân
(intrigat) fiu ? (nu-
mer pe degete.)
Balaa. — (în pane) Ean privete socru pentru Adela.

Ama ! cap de cuc.
SCENA VII.
Balaa, Manole, Manolachi.
—
Manolachi. (într prin fund, spriet) Bbi, bbi. . .
Manole. — Ce este, copile ?

Balaa. —
«n parte) Au(^î, copil Cocoge nagâ 1 . . !
Manolachi. -- Eaca i Baba Cloana !. Ce facî, .
Cloano }
Balaa. —
Ce sg fac, gogu mamiî ... te privesc
i rîd.
Manolachi. (mânios) De mine? —
Manole. —
Ean las, bobocu tatii, nu te maî a-
prinde . . . destul de aburit ai' vinit de-afar . . .
Manolachi. — M'am sfdit cu un domnior, colo

în capgtul grdinii.
— Un domnior? Cine se
Manole. fie, i ce fcea
el acolo ?
g Manolachi. — Zugrvea nu ce -tiii cu' plumbul pe

hârtie. Me luasem dup o turturic cât cole, cât cole 1
Când se trag în ea, me trezesc cu domniorul cela

876 DEUMUL DE PER
în dreptul putii; îî dee 'ntr'o parte, el

strig sS se
începe a rîde eii ; mS mâniu, el m^ numete pstîrnac
i me amenin c 'mî-a rupe urechile. Atunci m'ani
fcut foc 'am alergat în cas, bbi. Ean aa.
Balaa. —
Viteazu mamiî S^ gîurî c se trage !
din Ciubr Vod, care 'l-o mâncat guzganii.

Manolachi. — (furios) Ciubr Vod?
Manole. — antrigao Cîubr Vodl
SCENA VIII.
Ceî de*nainte, Ioana.
Ioana. — Gîupineas, s'o trezit boierîu.

Balaa. — S'o trezit? Ducei degrab dulceî i
cafe. (ese prin fund, strigând) Savo, Savo, ad ap proaspet
de la ipot. Savo, da unde te-aî ascuns, blaure?
Manele. — Cuconu Matachi îî în etac ?
Ioana. AÎCÎ.
(artând în stânga)
Manole. — Me duc s€\ îc (jliuabun. Manolachi

vin* cu mine se seruî mâna luî cuconu Matachi. (întrâ
în odaca din stânga)
Manolachi. Eaca viu, bbi. (merge p^nâ ia ua din
stânga dup tatl seu, apoi se întoarce rapide i apuc pe Ioana de mân.)
SCENA IX.
Manolachi, Ioana.
Manolachi. — Fa, ean maî stf.

Ioana. —
Da d'mî pace, cuconaule, ce te tot
legi de mine când mS ve^î?
DRUMUL DE FER ^ 877
Manolachi. — îmî placi, fa, 'am hotrît se te fur

de-aicî, ca sS te duc cu mine la Bucureti.
Ioana. —
Tocmai la Bucureti?
Manolachi. Tocmai —
Tat-meu me crede ! . . tot
în fae,i me ine de-aproape ca pe-o fat mare. M'am
sturat de ar, m'am sturat de casa printeasc, i
'mî-am pus gând în s
fug chiar astzi în capital,
ca se me maî
spoîesc în lumea cea mare.
Ioana. —
Da, bine, acolo 'î târgu spoielilor ?
Manolachi. — Aa
m'o încredinat verul meu Peh-
Cunoti pe verul meu Pehlivanu ?
livanu.
Ioana. —
Ba nu.
Manolachi —
El îî... Eaca ce'mî scrie din Bu-
CUretî. (deschide un rva i cânt, cetind :)
«Ett cMor s6u ntru

De daY în gropY mereu?
EtY bun de mâncat fen,
Dar' aY galbini în sîn ?
Poftim la Bucuresci,
De vrei sS te spoescî.
Ett craYu, ett Yuschtuzar

i tuf 'n buzunar,
Dar' scii cu chip frumos
SS furt o carte 'n stos ?
Poftim la Bucuresci,
De vreî se te spoescY.
EtY tener, 'nalt, sptos

i nu pre ruinos ;
EtY bun de cumpSrat

Ca un .amorezat ?
. . .
Poftim la BucuresoY,
De vreY se te spoescY.
De-aceea gsesc locul meii c îî în capital, 'al

tû,loanol Ascult: Vreî s^ viî? Nu scpa prilejul.
878 'drumul de per
Eu te-oîu inea bine ; 'î-oîu da rochii de mtas i

malacof . . . primeti ?
Ioana. — Baîu.
Manolachi. — Au(^î, proasta ? Se vede nu te-aî c
sturat de btile gîupinesei Blaiî ? Ascult se : Am
te-atept din dosul gardului cu bric bbiit. S6 vii
acolo, cum îî scpa de sus. M'aî aucjit?
Ioana. — (în pane) Degrab 'î-a fi?
Manolachi. — Acum fugi, c vine bbia. Nu uita
c te-atept.
Ioana. (în pane, eind prin fund) AtCapt murgulc . . .
Manolachi. — (în pane) Una la mân.
SCENA X.
Nalb, Manole, Manolachi.

Manole. — Aa, cucoane Matachi ; dac vrei se'mî
daî ^râul cu 50 de leT chila, i popuoîul cu 16 leî
mera, îî cumper toat pânea de pe moie.
Nalb. Elei —
kir Manoli, cum se poate se 'mî
1
daî nite preurî atât de proaste? D-ta tii 's îute, c

i vil nitain, nisam se me îeî în triî parale.
Manole. —
Nu se 'ncape mânie la nego, cucoane
Matachi. îî dau preul obicinuit.
Nalb. —
Ce feliii ? îmî daî 50 de leî pe chila de
grâu, când chila se vinde 120 de leî în Galai?
Manole. — Aa
este; îns unde puî chiriea de-aicî
pen' la Dunre? Cruiea 'î scump, osele maî n'a-
vem, i pen' agîung productele la malul Dunriî, câte
care se sfarm, câi boî se desghin i mor, cât
pane se perde Nu îc, dac'am avea un drum de
1 fer,
ci c ne ar cra road prnentuluî în strintate, cât

DRUMUIi DE FER 879
aî bate 'n palme, i noî proprietarii am câtiga câte

50 sut, numai din
la crtur . . . îns fiind c n'avem
drumul de fer
— Drumuri de
. . .
Nalb. me feî ? . , ear' îeî în triî

kir Manoli
parale, ?.
Manole. — Ba gândesc. nicî

Nalb. — D-ta oxt^x poveti de-acele în ?
Manole. — Cred, nu cred; aa aud vorbind lumea,

aa i eu 'î-o vend
<îc ; am cumperat-o. în cât
Nalb. — Palavre frangusescî, kir Manoli, palavre
frangusescî. Las' pe alii sS plece urechea la ele;
dar' nu noî, oameni cu toat gîudecata.
I Manole. —
Fie Noî s6 ne cutm de treab, maî
1
bine, ca nite prini bunY. Cucoane Matachi, una i

bun: Vrei se ne *ncuscrim împreun?
Nalb. — Cum asta?
Manole. — Cununând pe Manolachi al meu cu Adela
d-tale ? De primetî, îî dau doî galbinî pe chila de
grâu, pe loc.
Nalb. — (atins) Kir Manoli , . . me superî ! Copila
mea nu 'î de dat adalma.
Manole. —
Bree c îute-aî maî 1 Cine 'î po- fost 1
menete de adalma ? Eaca betul, îî frumos, ve<Ji'l,

apSn, cu duh, 'apoî anc una, care n'aî crede-o . .
Pune'î în gând ... c la VrîSta luî . . . (volesce se vorbeasci
la urechea luî Nalb.)

Nalb. — (ne ascultând) De câî anî îî?
Manole. — De 21... asta de 22 ba de 21. ... ...

Nalb. — Nu prea tengr de 'nsurat? 'î
Manole. — Eî, drag cucoane Matachi, nu tiî,

mâncarea de diminea i 'nsutatul de vreme. . . 'apoî
noî eram maî în vrîst când ne-am cstorit ? Eu am
gîurat Isaiea la 1821, când cu rSsmiria.
Nalb. - i eu la 1825.
880 DRUMUL DE FER
— La 21
Manole. o fost rSsmiria ? ba la 1820. . .
Nalb. — (urmându'î gândul) Ba Hu Ia 2^, cj la 24.

Manole. — Ce feliii la 24? La 1821 sau 20, pe
cât îmî aduc aminte, intrase Ipsilant în ar.
Nalb. — Ea las, frate, c'am însemnat în ceaslov ;
m'am cununat spre sfinii Aftanase i Chiril.

(Stau amendoî afundai în gândurî.)
Manolachi. — (în parte)afundai în calendar. Acu

îs
'î vreme de fugit. Pe-aicî mi'î drumul la Bucureti.
(ese pe furi prin fund.)
Nalb. — (trezinduse) Bine cjiceam eîi, îr Manoli,

a 1825.
Manole. — (vorbind o dat cu Naib) Biue îceam eu, cu-
coane Matachi, Ia 1821.
(Se aude afar o trsur de pnst.)
Nalb. — Ce saude
Manole. — O pot.
Nalb. — Cine se fie ?
(Se aud rulade italiene afar.)
Nalb. — Aud glasul cucoanei Caliopi.

Manole. — Cu adevrat.
Nalb. — Ea privighltoarca mea.
(CU bucurie, în parte) 'îl
Manole. — Eat'o Dar' unde 1Manolachi

. .
'î ?
SCENA XI.
Nalb, Manole, Caliopi (în costum de volagia, într prin fund.)
Caliopi (se inchin, fredonând dup ariea : «Bona sera» din

Baibiirnl de Sevîglia :)
Bun îua dumnitale

Bun îua îT doresc.
Eat dup lung cale
Cu plcere-aict sosesc . .
DRUMUL DE FER 881
Nalb. — Serut mâna matale, cucoan Caliopi

adus pe
dar' ce vent fericit te-o la noî De unde . . . ?
Caliopi. — De unde? tocmai de la Bucurescî.

Nalb. — Tocmaî de-acolo }
Caliopi.— Am avut un proces cu posesorul Ca- la

saie, 'acum întorcendu-me acas, m'am abtut pe la
moîea pi c nu
d-tale. gentil. 's
Nalb. — (serutându'Y mâna) Etî O zln . . . îmî spunea

inima c'aî se vit. Te-am visat.
Caliopi. —
Dovad aî o c inim care nu minte,
cucoane Matachi; de-aceea am i primit fr sfieal
curtea d-tale.
Nalb. (strutându'î amendou manile) AfroditO !
Caliopi. —
Afrodit dar . îns cât pe ce era
. . I . .
st nu 'î maî ve^î Afrodit.

Nalb. —
Vaî de mine! Cum?
Caliopi. —
închipuii-ve c, de la Bucurescî i p^n'
aici am pu^ ese île, m'am prvlit de ese orî, 'am
ngiuns cu gîumtate de suflet. Cât n'om avea dru-
muri de fer, tot de-aceste o sg pim.
Nalb. —
Da ce-aî pit, ângeraule ? spune.
Caliopi. —
Ce-am pit ? Ascultaî
Ah ! ce-am pait
Ce-am ptimit
Aici pSn' am sosit
Oh 1 câte supSrrî
i sdnincinrtl
Drumu 'î stricat,
Cit 's c<;luî i surugiul bat ;
EY plec de pe loc
într'un noroc.
Eatît c'ajungemla un deal ;
Când sS suim, cade un cal,

'1
CeT-1-alT daii înapoî, trsura de mal, d

O roat ese din butuc,
i surugiul st nuc
67417. II- 56
882 DRUMUL DE FER
Caii se duc
Ear eîi remân i de cap m'apuc,
Rcnesc, oftez mereîi :
Ca vat de eîi
i îc în gândul meii

Ah I te rog sfinte Dumnezeu,
Scapâ-mS din acest greii
Nalb i Manole. — Cum se poate
Caliopi.
Dar' în sferit
La sat trimit
Potaul buYmScit
Vr'o patru boî sosesc
i ear pornesc.
<Ca, mY, Prian,
HTfs Tlmanl» striga btetul eran ;
Dar' boit ne 'nvSaT,

Staîi înjugat.
Românul bate 'n boit sel
Eîi strig la el, mat ip la et,
i boit spiriet pornesc ca nisce zmei ;
însil de-o dat hodoronc

Dm într'un an
cu toit tronc !
cad în fund
Eîi
De-a rostogolul ca un pachet rotund,
'acolo, vaî de eîi 1
Gemând mereîi,
piceam în gândul meii
Ah ! te rog sfinte Dumnezeu,
Scap-mS din acest greii
Nalb i Manole. — Kirie ton dinameonl
Caliopi.
Ce-o sS mS fac ?
Cu al mefi sac,
Ca un btet neam srac ;
Pe câmpul cel glodos

Plec, vaî ! pe jos I
DRUMUL DE FER 883
La ori ce pas
Alunec, cad, rcnesc în mare glas,
i
chYar papuciî 'mi las
La orî ce pas !
Când ajung sera lâng sat,

Cânii s'apuc de ltrat,
i ca pe-un oldna me Yeaii la alungat ;
Ear' eu cu spaYm cruda 'n sîn

Sar iute pe-o clae de fen
i pSn 'n zori,
Plângend, gemend, cuprins de fiori,
Am stat acolo, êu.
Ca vaY de eti 1
'am gândul meii

îs în :
Ah te rog sfinte Dumnezeii,

!
Scap-mS din acest greu !
Nalb. — Vaî era se 'mî mnânce cânii

de mine !
i eii se remân veduoîu

odorul, pen' a nu me 'nsura. .
Cucoan Caliopi ... în privirea strii drumurilor, te

rog se nu maî amâni 9iua cununiei noastre ... Eî 1
me tii, sunt iute din fire i 'mî place lucrul grab-

nic... Spune, vrei se facem nunta peste cinci ^We}
Caliopi. (cu sentiment) Ah! tirattulc . . . fic.
Nalb. — (transportat) Etî un scrafim

—
1
Manole. Noroc se dee Dumnec^leu par' ! . . c

sunteî doî hulubaî.
Caliopi. —Efectul amorîuluî, kir Manoli.
Manole. — A fi. prin urmare tii una? hai-
. . . .
dei sS facem amendouS nunile 'ntr'o (î.

—
Caliopi. Care amendouS? i d-ta vrei se te 'nsorî ?
Manole.— Ba, fereasc Dumne^û doar' n'am ! . .
capchiet la vrîsta mea.

Nalb, — Aud?(atins)
Manole. — Vorbesc de cstoriea fiîuluî meu, Ma-

nolachi, cu duduca Adela.
Caliopi. ~ Bun preche . . . SS treasc I
884 'DRUMUL DE FER
Manole. Amin! —
Nu '1-aî întelnit pe Manolachi . .
când aî sosit, cucoan Caliopi?

Caliopi. —
El 'mî-a deschis oblonul trsurii, i chiar
'mî-a luat din mân sacul meu de drum, ca se '1 a-
duce aicî.
Manole. —
Trebue se vie acu, punaul tatii.
Caliopi. —
(cam îngrijit) Biue-ar face, fiind am nite c
bani în sac (în parte) i o coresponden de amor,
foarte . . .
Manole. —
Se n'aî nici o grij, cucoan sacul ;
d-tale seafl în mâni sigure. Manolachi îî un mîelu

nevinovat, un puna Pune'î în gând, la vrîsta . . . c
luî . . . (voîesce se vorbeasc la urechea Caliopiî.)
Caliopi. —
(fr a'i asculta) ApYopo^ cucoane Matachi,
am pe la capetul live(Jiî, un puna strin
întelnit,
care se furia pe sub gard i prea studiea locu- c
rile Cine 'î ?
. . .
Nalb. — Nu tiu.
Manole. — A poate
fi obraznicul cela care 'î-o (^lis
luî Manolachi pstirnac?

Caliopi. - Aducea de departe cu un amic a ma-
iorului ...
Nalb. Care maTor ? —
Caliopi. (îngîmat) Maîorul —
Velinescu . . . . . . din
Bucurescî ... un ver a rposatului ...
Nalb. {cam cu îndoial) Aa ?
Manole. (cutând pe fereast) Eat'l 1
Caliopi. — Maîorul Unde? ?
Nalb. Eaca. CACa

(obseivând mâna Caliopiî, în parte) . . . . .
Manole. — Colo, pe movil, fag cu casa. în

Caliopi. Maîorul (alergând la fereast) ?
Manole. — Ba nu, punau strin care cel (Jiceaî

c 'l-aî întelnit pe sub gard.
Caliopi. —Bine (,licî,.. Ce face oare-acolo ?
HRUMUL DE FER 885
Manole. — Par'c scrie.

Caliopi. —
Ba, par'c face semne cuiva din cas.
Privete, cucoane Matachi, el pune acu mâna la ochi
ca se vade maî bine.
Nalb. — Se nu Radu Anghel fie ?
Caliopi. — Nu cred, ca prea elegant îmbrcat. 'i
Manole. — Asta nu o dovad. 'i
Nalb. — Apoi dar' cine dracu se fie ?
Caliopi. — Ha am ! gâcit.
Manole i Nalb. — Ce .?
Caliopi. — A vr'un tener înamorat de Adela.

fi
Manole i Nalb. — Oare (înpreun) ?
Caliopi. — i dup pantomina ce ved fâcend, ai '1
gîura c 'î coresponden cu dînsa.

în
Nalb. — Cum Adela ? r .
Manole. — Nor-mea . .
Nalb. — Se face nsbutiî ?
Manole. — Pen' a nu se mrita.

Nalb i Manole. — Nu se poate 1
Caliopi. — Ba se prea poate. Cine-o tie maî bine

de cât mine?
Nalb. Aud ^ (tn parte, nemulemit) Hmttl !
Caliopi. — Sss ! . . tcei . . . houl s'apropie de gar-

dul grdinii.
Nalb i Manole. — Ce scop are }
Caliopi.
PriviY, privii,cum 'nainteaz
Acel strin înamorat
i pe sub gard se furieaz,
Chîar ca un lup dup venat.
De avet vot amendoî
Miros bun, nas de copoY,
LuaY sema, pândit bine;
Eatii lupul, lupul vine !
DRUMUL DE FER
Eatâ lupul încruntat !
Eata lupul, lupul vine

i 'n gradina a intrat
Toi.
Eat lupul, pândii bine
Eat lupul încruntat !
Luai sema, lupul vine

i 'n grdin a intrat
SCENA XII.
Cei de^nainte, Balaa.
Balaa. — (în pane) Eaca ! ce s'o apucat ? . . Nu cumva

vreii se s'arunce pe fereastr... (tare) Cucoane Matachi,
îe sama sS nu ca(^î.
Caliopi. —
Ha, ha! gîupineas Bla, bine c'aî
venit se te complimentez de buna cretere a Adelei.
Balaa. — Buntatea d-tale, cucoan.
— Frumoas educaie
Caliopi.
Balaa. — Frumoasei nu mi'î ruine. ...
Caliopi. — O copil de prini buni, se se com-
promite vrîsta
ia Bravo de cu vreme-a început
eî 1 !
Balaa. — Ce face Cum ? . . aî îs ?
Caliopi. — )ic c abuzat de încrederea boîe-

aî
rîuluî.
Balaa. — Ceam fcut boîerîuluî ?
Caliopi. — Al abuzat . .
Balaa. — Buzat?.. Cine buzat? Cuconu 'î ?
Caliopi. — Nu preface c nu 'nSlegî.

te
Balaa. (esasperându-se) Da CC sS 'nclcg, CC Se 'tt-
^leg? Vorbete'mî cretinete.

DRUMUL DE PER 887
CaliOpi. (artând pe fereast) CuHOtl pC tCIierul CCla

care se uit coacî cu ochîanul?
'n
Balaa. — Care ? Cel de colo ? Se '1 îngrop de . .
'l-am maî zrit pen' acu.

—
Caliopi. Cu atâta eti maî vinovat, gîupineas.
AT ochi i nu vecji manevrele Adeleî.
Balaa. — Mane re ? Ce manevre } Adelua mea
v . .
face manevre? Puche pe limb'T, cucoan!

Nalb. -~ (sever) Blao ! .
Caliopi. — Las'o,
cucoane Matachi, s'o înfund cu
minciuna. Gîupineas Bâla ... privete cum tenerul
face semne într'acoacî. A'î Cuî le face, merog?.. .?
Dumitale? nu mie nu! luî cuconu Matachi nu!

! . . .^ .^^
luî kir Manoli ? nici atâta prin urmare numai ! . .
Adeleî.
Balaa. — El ? se îndrzneasc Adeluiî mele?. . . .
Ateapt, marafoîule, se te 'nve eu a zdârî fetele.

(merge la ua din fund i strig) SaVO SaVO
—
I 1
Nalb. Da ce vrei se facî ?

Balaa. — Veî videa d-ta Savol . . .
SCENA XIII.
Cei: de^nainte, Sava.
Sa va. (intrând prin fund) Aud, gîUpînCaSÎi.

Balaa. — Savo, ve^î pe domnioru cel de colo ?
Sava. (la VCd.

fereast) îl
Balaa. — Alearg iute de'î spune c'l poftete

boîerîul sus ; ear' de n'a vra cumva sS vie, unfl'l în
spinare i'l ad aici, hurduz, burduz.
Sava.— Bine, gîupineas (ese alergând.)
Nalb. — Ce gând Bla aî, ? .

888 DRUMUL DE FER
Balaa. — Ce gând am ? Vaî ! bat^'l aa i pe din-

colo venetic Au^î, sS vie un puchîu din lume ca
!
sS fure minile copilei ? S^'mî smulgi garofia de la

sîn 'apoî se fug cu ea peste noue mri i ^ri ? . .
Heî doar' anc n'o închis ochii Blaa

1 N'am . . .
crescut-o eu, n'am discântat-o eu, n'am hrcsit-o eu

de flori de cuc.. Adelua 'î a mea; n'are sS s'a-
.
mestece nime unde nu 'i ferbe oala M'aî au- . . .
<ît ? Nime
Nalb. — Cum eu care ? nicî 'î sunt tat }
Manole. — Nicî eu care am se'î fiu socru ?
Caliopi. — Nicî eu care am sg'î fiu matig.

Balaa. — Nicî d-ta, nicî d-ta, nicî d-ta 1 . . Eîi sunt
mama Adeluiî, de când o murit rposata, Dumne(;lSu
s'o erte eij am învât-o gospodriea. Au<î ? nu 'î-am
1
dat cretere bun ? nu 'î-am dat educaie . . 1
Dar pentru gospodrie

Cine poate s'o întreac ?
Ca Adela cine scie,

Cine scie ca sS facS
Dulceuri bune,
VutcY de minune,
PstrraurT, pasc i cozonac ?
i aluaturi
i marinaturY
i cataifurt i caimac ?
PohacY, plcinte
Grase ferbinte
SS le mnânce chYar împgraY;
Varz, bultonurî
Dob, jambonurT
i bujni de muchî sventaY.
Dar ! bujâni I . . degeaba daî din umerf kir Ma-

noli; poate c tiî d-ta s'o facî maî bun? Cum
aî îs ?
PBUMUL DE FER 889
Manole. — Da d'mî pace, gîupineas, c nu ^\c

nimica.
Balaa. — Apof, ean se te 'mpinge pecalu se (jicî
din proîivâ. (caut pe fereast.) Eaca, nu se niaî vede. 'La
fi unflat Sava pe sus.
SCENA XIV.
Ce^ de'nauiit\ Sava.
Sava. — Gîupineas, '1-ani adus.

Toi. — Unde 'î ?
Sava. — Suie scrile, (eso

Balaa. — Bine ! S '1 lum la depnat.
Nalb. — Ce se î spunem } Cucoan Caliopi, se'î
vorbeiti d-ta.
— Ba
Caliopi. cucoane Matachi, ca stpânul
d-ta,
caseT.
Nalb. — Eu cam iîs iute, . .
Balaa. — Iute ca nalba.

(î" parte)
Nalb. — Socot c'ar maî potrivit vorbeasc fi .s^
kir Manoli, ca socru . .
Manole. — Eii? bucuros; îns nu tiu cum sS'ncep;

prin urmare tot mai cuviincios îî cuconu Matachi, ca
printe . . .
Nalb. —
Dac n'aî fi iute . .
Balaa. — Mri, ce vg poftiî ca Grecii la temni?

Las' c'î grete Balaa, Eat'l !
890 DRUMUL DE FEB
SCENA XV.
Cet de'nainte, Radu.
Radu. —
Domnilor Un curier extraordinar, ! . .
în chip de figan, a venit se me invite aici din partea

stpânului seu Cine 'î nie rog stpânul pomeni-
. . .
tului balaur ?
Nalb. — Eu, domnule.
(blând)
Radu. — Domnul meu, eat-me d'inaintea d-tale.

Ce poftescî }
Nalb — Eu ? . . întreab pe cocoana Caliopi.

— Ba, pardon ... pe kir Manoli.
Caliopi.
Manole. — Ba pe gîupineasa Blaa.
Radu. — Al.. Se vede e ne jucm de-a baba-
oarba.
Balaa. — Ce baba-oarb
(atins) Cine baba- ? . .
'î
oarb ? . . mosîu cela

N'au(^î, ? . .
Radu. — Mie 'mî vorbescî, jupneas ?
Balaa — D-tale ... Se vede c'î plac fetele .?
Radu. — Cum nu când frumuele dar' ? . . îs . . .
ce are a face ? . .
Balaa. — îî plac i de-aceea furiezi pe 1 . . te

sub gardurile oamenilor ?
Radu. — Eu ?
Balaa. — i sSmne ferestrele caselor faci la ?
Radu. — E Hpsit (în parte) 1
Balaa. — Facî semne, ha Aa, cu manile, ca ?
o moar de vent i cu capu, aa, ca un cal ce se

apr de musc }
Radu. — (luî Nalba) Domnule, esplic'mî, te rog, ci-

militurile jupneseî.
Nalb. — Ce se'î esplic, domnule ... în doug
DRUMUL DE FEE 891
cuvinte îî spun curat c'î percjî timpul în zdar . . .
Copila mea nu'î de-acele . . .
Radu. — De care ?
Nalb. — Copila mea are cretere bun, dom-
nule.
Balaa. — Are dar; c eii am crescut o, eu am . . .
Radu. — 'apoî Ce ? . . me privete pe mine ?

Balaa. Dac nu te — privete, de ce caî s'o
scoi din minte cu schimonositurile d-tale ? De ce , .
te-aî aezat d'incolo de grdin în fag cu fereastra

Ci} De ce 'î faci semne cu mâna i te uii la dînsa
cu ochîana ? Nu i'î ruine ca te pori ca un s
sare garduri ?
Radu, — A! îneleg acum . . . Ha, ha, ha, ha, ha!

Balaa. Ean aucji'l c i — rîde ! are obraz se
rîde I
Toi. — Rîde !
Radu. — ertaî,
Me ^Qu nu me pot opri de dar', l
ris . prepusurile d-voastre sunt

. . de comice atât ! . .
Balaa. — Ce sunt Ean maî odat } . . <î ?

Radu. — Domnilor câteva cuvinte ve pot ! în
liniti . . . Aî crecût c fac curte prin semne tele-
grafice nu sciu crei domnioare de aici ? V'aî în-
elat. Dac m'am aecât cu instrumentele mele pe
movila de lâng grdin, am fcut-o ca se ridic planul
locului pe unde are se trece drumul de fer.
Toi. Planul —
locului drumului de fer . . . !
Radu —
Dar, domnilor Companiea drumului de !
fer m'a însrcinat cu ridicarea planuluî cci sunt ;
inginer topograf.
Balaa. — Fotograf !
Nalb. — i pe unde, me rog, are sS treac

drumu ?
Radu. — De-a lungul moiei acesteia.

892 DRUMUL DE FER
Nalb. — De-a lungu ? mi se . . S strice o mul-

ime de flci de artur i de fena ?
Manole. — Pagub înseumtoare !
Radu. — (scoând un plan din caiton) Eat liîiiea tras aici

pe plan. Ea începe de la hotarul moiei, trece prin
pdure . . .
Nalb. — Se
'mî taie i pdurea ?
Radu. —
Cotigesce pe lâng eaz, apoi apuc drept
prin grdina boieresc, i chiar drept . . .
Nalb. —
Prin mijlocu casei poate ?
Radu. — Precum (ic\ chiar prin mijlocul caseî ; . . .
îm pare reu, domnul meu îns avem sS fim silii ;
a'î da casa la pment, pentru ca se trec6 drumul.

Nalb. — (furios) Casa mea !
Manole. — Casa luî 1
Nalb. — Drpnat
Caliopi. — Cu grdin !
Balaa. — i cmar !
Radu. — Tot !
Balaa. —
Ca pe vremea Enicerilor !
Radu. —
Ba nu, ccî Eniceriî nu dau despgubire.
(Nalb, Manole, Caliopi i Balaa se apropie de Radu i vorbesc o dat
cu toii.)
—
Nalb. i socoî d-ta c'oîu lsa eu se 'mî stri-
cai buntate de cas, unde m'am nscut, unde-am
crescut, unde m'am însurat, unde 'mî-ail murit repo-
sata ? Odat cu capu !
Balaa. —i
socoî d-ta c'oîu lsa eu se stricî
buntate de cas, unde-am trit 'am înbStrânit cu
cheile în mân, i unde-am crescut pe Adelu ? Odat
cu capu !
Manole. —i
socoî d-ta c'oîu lsa eu stricaî s
buntate de cas unde m'am deprins a veni de douS
DEUMUL BE PER 898
(}^c\ .';>'atâi de am, i care are se fie (êstrea miresei?

Odat cu capu !
Caliopi. —
i socoî d-ta c'oiu lsa eQ sS stricai
buntate de cas unde-am se me mrit, se fiii stpâ-
n, i se 'mî fac caîbu fericirii mele cstorescî ?
Odat cu capu
Radu. — încet, încet nu ve aprindei.
Nalb. — Ce s^ nu m'aprind Eu ? sunt iute,
domnule. Au^î ? SS me pg-ubeasc de nu tiu câte
flci de pment, pentru ce ? pentru un drum de
fer !par'
. . c
noî n'am trit pSn' acum i fr
drumuri.
Manole. — Ba am trit i ne- a mers bine, slav
Domnului
Radu. — Bine, dar ! . . i mar cu sem mole . . .
prin glod ... cu carul Hîs tlman, ga boean . . . ! . .
i boii se spetesc întincjend la jug i carul scârie

prin glod, i bietul român asud btend cu prjina
în boit luî . . . Hîs boolan, ga prian ! . . i roata d
într'o groap i carul se frânge ! . . Ha ho ! ha ho ! . .
Daî la deal } e pre înalt . . . Daî la vale ? e pre

rapide Daî pe es, e pre mltinos
. . . sosescî la ! . .
malul uneî ape ? pod nu'î Ha ho ha ho Carul ! ! ! . .
st ear' pe Io:!... i tot astfel, când caui era ca

i carul remâne înglodat, în timp ce erile vecine
merg înainte cu rpecîcîunea gândului.
Nalb. — 'apoî Mearg snStoase ... Ce ne
? . .
pas nouS ?
Manole. — Ce avem noi a înpri cu ele }
Balaa. (Iuy Manoio Te —

'ntreb ?
Radu. —
Ce-avem a înpri ? Avem a înpri bine-
facerile civilisaieî i ra(Jele acelui soare modern ce
port falnicul nume de progres. Avem a înpri cu
alte popore comorile pmentuluî nostru i a lua în
894 DRUMUL DE FER
schimb de la ele ceea ce ne lipsesce industrie, arte, :
cunoscine folositore eriî. Avem a proba i noî c

suntem demni de a face parte din marea familie euro-
pean, care pesce ctr un viitor mre. Avem a
ne feri de a fi poreclii Cârtiile Europei ... i pen-
:
tru tote aceste, pentru ca se ca tot lumea pe pim

calea ce se deschide înaintea nostr, ne trebue dru-
muri de fer, domnilor, precum ne-au trebuit tele-
graful electric i marele reforme de care se bucur
Romanica.
Nalb. — Ba c chiar!
Manole. — Ama 1
Radu. — Dar drumuri de fer, care nu vor pune

1
în relaie cu lumea întreg; drumuri de fer, care vor

înlesni transportul rodelor munciî nostre; drumurî de
fer, care ne vor înzeci i înmii averile; drumurî de fer,
care, la cas de bol, ne vor da mijlocul a ne procura
ajutorul sciineî medicale drumurî de fer, care ne vor
;
scpa de ruin i de morte; dar! drumurî de fer,

domnilor, adic : înflorirea, întinerirea, reînvierea Pa-
triei nostre.
Drumul dS fer este un Znieii

Ce trece mun"i în sborul eii
i rîurY, milrî i vî adnct
i blt i rîpt î 'nalte stâncY.
Drumul de fer ou-aripi de foc

Duce luminY în orî ce loc,
i 'n calea lut nasce belug,
i 'n urma lut lipsele fug.
Drumul de fer unesce 'n slior

Ort ce popor cu alt popor,
'aprinde-amor duTos, fresc
In orî ce suflet omenesc.
DRUMUL DE PER 895
Nalb. — Palavre, domnule, palavre!., aa ne-aî

asurzit cu vorbe marî pen' ce ne-ai luat moiile i
ne-aî fcut una cu locuitorii Palavre frangusescî . . . !
Drumurile de fer au se îmbogasc pe strinii care

le-or face, ear' nu pe noî.
Radu. — Eaca 1 . . Nu cumva vei pretinde ca str-
inii se ne aduce în er sciina lor... pentru hatîrul
ochilor notri ceî frumoi ? Eî domnilor se fim drepi !
i sg ne ferim de a ne potrivi acelor ce tot strig în

contra strinilor cci am; cdea
în trista categorie
de oameni nerecunoscetorî . Terilor civilisate strine
. .
suntem datori noî, Româniî, cu luminile ce avem

astzi prin urmare,
;
când striniî voîesc se înzes-
treze Romanica cu instituiî folositore,trebue se le
întindem manile cu dragoste, trebue sS 'î încuragîm,
dându-le avantage potrivite cu sacrificiile lor, ear' nu
se facem ca orbul din basme, care a spart capul
celui ce 'î-a artat drumul.
Nalb. —Toate aceste 's frumoase, domnule, dar'
eu unul sunt hotrît se nu las ca se treace drumul
pe moiea mea.
d-tale
Radu. —Pre bine îns cum îl veî opri ?
;
—
Nalb Moiu aine la hotar cu pru, dac' a
trebui.
Radu. — Ha, ha, ha, ha!
Nalb. — S'au maî bine m'oiu duce la Bucuretî
ca sS intrigarisesc în contra luî. Helbet doar oîu ! . .
gsi eu acolo oamenî cu cap, care se îneleage lucru-

rile ca mine.
Radu. —
Nu cred.
—
Nalb. Aucjî ? palavre drumul de fer îî Zmeu ;
cu aripi de foc . trece peste munî ke ta iipa

. . . . .
poveste de manc... par' c'am fi copiî Maî bine . . .

896 DRUMUL DE PER
carul cu boî, de cât drumuri 'de fer... Nu'î aa,

boîerî d-voastr ?
Manole. — Aa ! .
SCENA XI.
Ceî de^nainte^ Adela.
Adela. — Ce cert mam Bala 'î aicî, ?

Balaa. — Nu nimica, Adelu S'o'î . . . aprins
boierîu.
Radu. — Adela
Adela. — Radu 1
(Se apropie cu bucurie unul de altul.)
Toi. — (în parte) Se cunosc !
Radu. — Cum de ve gsesc aicî?

Adela. — Aicî e moiea talluî meu.
Nalb. — Ean ascult, domnule, de unde cunoti
pe fiîc-mea.^
Radu. — Am avut onorul de a presentat 'î fi la
laî.
Balaa. — Aista potografu
(în parte) 'î !
Nalb. — Aa ? . . Apoî de ce m'aî înglat, spuin-

du'mî c nu fceaî nim^ruî din cas sSmne maî adi-
nioarea ?
Radu. — Domnule, vS încredinez. .
Nalb. — Aî vrut sg 'î baî gîoc de mine?

Callopl. — i de mine?
Manole. — i de mine ?
Balaa. (tn parte,Na i artând pe Manole). cl 1 . .
Radu. — Domnilor, v2 rog &t m'ascultaî . .
Nalb. — Ce s6 te-ascult
.
palavre ? . . ear' ? . . Ha,

DRUMUL DE FEB 897
hal vrei se 'mî faci drumuri prin cas, i caîse'mî

amgeti copila
Adela. — (cu rugminte). Tat . . .
Radu. — Domnule .
Nalb. — Afar, berbantule

.
Radu. — Domnule (indignat) . . .
Nalb. — Afar pen' nu mg iuesc.

Radu. — Aî noroc, domnule, c eti printele Ade-
lei. . . (ese prin fund)
Nalb. — Printe, neprinte, afar din casa mea . .
i cât pentru d-ta, duduc, care cunoti ingineri, se

nu te maî ari în ochii meî, neruinato !
Adela. (plângend) A !
Balaa. -- Ce face ? puche pe limb'î. . .
—
Nalb. Taci nebun betrân ce eti, numai c
vorba de tine ... nu eti nici de-o isprav
'î De . . .
acjî înainte nu 'mî trebuetî Mergi de 'î cat loc . . .
aiurea.
Balaa. —
(furioas) Cum aî ^Js? MS daî afar dup
25 de anî de slujb, pe mine Balaa?... i socoî

poate c
m'oîu duce cu una, cu doue?.. c'oîii lsa
eu pe Adelua garofia msiî ? care-am crescut-o,
. . . . .
(plângând) am discântat-o, am hrcsit-o . .
Adela. — Tat, tat, ert pe mama Balaa . .
Nalb. — Lipsiî amendouS ... nu ve maî vSd. S

Adela.Ah mam (lein în bragele Balaeî.)! . . .
Balaa. — Vaî de minei 'Mî-o ucis puîu, hapsînu

dracul UÎ Adel Adelu ... ae^ pe canape.)
. (o
— A leinat
. . . . .
Toi. ! . . Colonie . . . oget . . . pene arse

la nas.
Balaa. — Ghîag, ghîag . . . Aducei un lighean
cu ghîag.
Caliopi. — Alearg degrab la ghegrie, kir Manoli.
ManOle. Eaca me duc. (ese prin stânga).
67417. II. 67
898 DRUMUL DE FEE
Nalb. — (buimcit) Blao... nu 'î vine 'n simiri?

Balaa. — Fugî, cpcunule, c 'mî-aî omorît o-
doru . . . Adelua mtuiî.
Nalb. — Adcl (lâng Adela) . .
— E nesimitoare ... ar trebui un

Caliopi. doftor.
Nalb. — Dar un doftor Se trimetim îndat. ... ..
Balaa. — Unde s trimetim Cale de potî ? . . triî

de-aicî nu se gsete nici doftor, nici spier ... Ar
trebui o cji 'ntreagâ ca se mearge un om pen' Ia
târg.
—
Caliopi. Dac'ar fi un drum de fer pe moie, în-
tr'o clip ar sosi doftorul aici.
Nalb. — (nuc) Dar... un drum de fer... bine
îcî.
Balaa. — Ce maî pomeneti de drum de fer, cu-
coan Caliopi 1 N'aî auît c boîerîu vra se s'aie cu
pru la hotar ? .
Nalb. — Eî! aa... am cj^s-o... dar' me c-

esc ... (cuda acu i moiea 'ntreag, nu-
desperare) Aî
mai se scape Adela Treace drumul de fer prin . . .
pdure, prin grdin, prin cas ... pe unde 'î-a pl-

cea treace chiar peste trupul meii, numai se nu'mî
. . .
perd copila Adelu, vin'î în simiri

. . . 'î-oîii . . .
da ce'î vrea, oîu împlini toate dorinile tale.

Balaa. — (în pane) Bîetu boîerîu . . . plânge 1
Nalb. — Bla
tu 'mî-aî crescut-o, tu s^ 'mîo ! . .
scapî de moarte... au^î tu?.. Spune ce se fac?..

ce sS fac, sracul de mine
Balaa. — Ce sS facî? s'o mriî cu potografu.
— Care potograf?
Nalb.
Balaa. — Cel de diniaore, care '1-aî dat afar, i
care se îubete cu Adela.
Nalb. — Fie dar' unde . . . 'î, unde 'î ?
DRUMUL DE FER 0\i\)
Balaa. — Unde-a fi, n'aî grij ... îl aduc eu cu

ulcica. . .
Nalb. — Ad'l 1
Caliopi. — Aî se vrjescî ?
Balaa. Am. (scoate din i o vrgu i începe

buzunar o ulcic
a descânta iute.) Tcei molcu, SC Hu 'mî smiiitiî vraja...

Sss I
(Descânt învârtind vergua în ulcic.)
Vergu de alun,
Acum într'un ces bun,
Pref-te balaur
Cu solvii de aur,
i pe cel dus
Ad'l pe sus ;
Ca un nebun,
Pe-o prjina de alun.
Nalb i Caliopi. — Vine ?
Balaa. — Vine, vine . . . eat'l sositor.
SCENA XVII.
Cei de^nainte, Sava.
Sava. — Gîupineas, gîupineas . .
Balaa. — Carnacsî.
Sava. — Srii 1 . . Cuconau Manolachi o rpit pe
Ioana.
Toi. — Cum ?
Sava. — 'L-am vecjut cu ochii meî . . . din dosu

grajdîuluî, apucând pe Ioana în brage, srind cu ea
în bric, i luând drumu spre eaz.
Caliopi. —A fugit Manolachi ? . . cu sacul meu ! .
Vaî de mine 1 . . alearg Savo ! . .

900 DRUMUL DE FER
(Sava ese alergând.)
Nalb. — Ce sac ?
Caliopi. — (desperat) Sacul meu de voîagîu în care-

aveam 3000 de galbinî i corespondena de amor a
maiorului . . . Sraca de mine !
Nalb. — Coresponden de a maior ... de amor

a
maiorului! Ha, ha! cucoan aveai coresponden
. . . . .
de a maior ... cu alii? . .
Caliopi. Ah ce am spus ah ah fcade în is- ! . . 1 . . ! !
tericale pe canapeoa din stânga.)
Nalb. — Bla ... nu me lsa . . . îmî vine-ame-

al . . .
Balaa. — Alt bele, acu ! . . Mergi iute de 'î

pune la cap un ervet cu ghîag.
Nalb. (eindprin stânga, ameit) GhîaQ ... a maîor . , .
Adela . . .
Caliopi. Sacul banii — maiorul

(în spasmuri) . . . . . . . .
— Ean
.
Balaa. privete ce frumos o prinde co- I . .
cogea spanchîe cu istericale ... Se vede cucoana c

era scris la oaste Aferim . . .
Caliopi Sacul sacul — . . . . .
SCENA XVIII.
Ceî de*nainte, Sava, Ioana.
Sava. — (aducend sacul) Eaca sacu . . . eaca i Ioana . .
(pune sacul în braele Caliopil.)
Caliopi. — (trezindu-se) Sacul cl e! scuorul

. . ! meu . .
averea me . . . eat'l ! . . Nu'î lipsesce nimic? . . (deschide
sacul i 'I ecsamineaz.)
Blaa. — Dar' cum aî scpat, fa, din ghîarele ho-

ului ?
r Ioana. —
DEUMUL DE FEB
Un strin m'o au(Jit strigând: agîutor;

o eit înaintea cailor, 'î-o oprit, i cuconau Manolachi
901
cum 'l-o vScût, o srit spriet din bric 'o apucat

fuga pe câmpî.
Balaa, — Da unde'î strinu ?
Ioana. — Nu ... m'o adus curte cu bric,

tiîi el în
'apoî s'ofâcut nevecût.
Balaa. — El a potografu!.. SS'î maî
(tn parte) fi,
vrjesc . . . doar' a vini maî degrab. (începe iar' a vrji i a

descânta.)
VSrgu de alun,
Ad'l într'un ces bun
Cu Tueaîa ventulut
Pe fa praentululf
Ear' copila sS 'nflor^sc.
Pe loc sS se curesc
De fapt
De dat
De pâr
De ur
De întristare
i de vtmare.
Ursitul s vie
Fata se re'nvie
Curat
Luir inat
Ca sS fie mritat.
SCENA XIX.
Ceî d'inante, Radu.
Toi. — Eat'l I
Radu. — Pardon . . . m'am întors aici ca sS vfi

spun ...
902 DRUMUL DE FER
Balaa. — Sss ?
Radu. — Ce'î ?
Balaa. (o arat pe Adela.)

Radu. — Ce ved ! Adela leinat ! (se apropie de Adeia)
del.. . Adel 1
SCENA XX.
Ceî denainte, Nalb (legat cu un ervet ia cap), Manole
(cu un lighean în mân.)
Manole. — Eat ghîaga !
Balaa. — Sss
(Manole remâne încremenit lâng u.)
Nalb. — Ce'î?
Balaa. (artând pe Radu) PotOgrafu.
Nalb. — A vinit ?
Balaa. — 'L-am adus cu ulcica.
Nalb. — Ce face-acolo ?
Balaa. — Sss !
Radu. — Adel, Adel

(cu glasul uîmit) . . . Ascult gla-
sul meii ... Eu
sunt lâng tine ... eu, Radu, care te
îubesc ca pe ângerul tinereilor mele eii, care 'mî-aî ;
da vieaa pentru tine.

Manole. —Ce (îce ? ce îce ? . .
Balaa. —
Sss !
Radu. —
Adel, din lumea în care te gsescî în-
toarce-te ear' pentru noî, ca sS ve^î cum te plângem,
cum te dorim, cât te iubim Adel . . . !
Adela. —
(deteptându-se) Undc sunt ? Cine vcvt chîa-
m } Radu ! Radu ! . . Ah ! (Se
.
pleac pe umerul
.
luî Radu.)
DEUMQL DE FES 903
Radu. — Scumpa me !
Nalb. — (pind A învict copiîa

spre Adela,)
Adela. — Tat-meu fugî Radule

(spîmântat) ! . . 1
Radu. — N'aî fric, scumpa me Nici mortea . . .
nu me va putea smulge de lâng tine De-a fi chiar . . .
se ne ucide printele teu, om muri împreun unul

lâng altul . . .
-
Nalb. —
(viind lâng Adela) SS vc ucid eu ? me fe- . .
reasc Dumnecêu Maî bine ve voîu cununa, ca sS

!
fac fericirea voastr ... i se viu de hac luî kir Manoli.

— Aud?
Manole.
Adela.— (scrutând mâna luî Nalb) Bunul mcu pârintc î
Balaa. — Aa maî viî de-acas, cucoane.

Radu. — Domnule . . . cum se ve probez recunos-
cina me?
Nalb. — Cum Fericind pe Adela i facendu'mî
? . .
drumuri de pe toat moiea.

fer
Caliopi. — Bravo, bravo, amicul meu
Nalb. — Cât pentru d-ta cucoan Câliopi, îî pof-
toresc s'agîungî din maîoreas, ghinerreas.
Caliopi. — Merci Me duc Iai se me mrit
. . . la
cu maiorul.
Nalb. — Cletorie sprencenat. . . . (în parte)
Manole. — Eî bine; eu ce fac cu ligheanu de ist

ghîag ?
Balaa. — Bag'l kir Manoli. în sîn,

Manole. — Ear cu meu, Manolachi fiîul ?
Balaa. — Trimete'l pe malu Dunrii. la volintirie

Manole. — Cine volintir ? bobocul
. . el ? . . tatii ? .
dar' nu 'î-am spus, gîupineas Bla, el anc c . .
(vorbesce Blaei la ureche) n'a SChimbat toî dinii.
Balaa. — Ha, ha, ha mare natafle o maî fost. !
Manole. — Natafle
Adela. — Ce ri(^î, mam Balaa ?
904 DRUMUL DE FER
Balaa. — Nimic... Ean kir Manole spune ghi-

duii.
Toi. — Ce ghiduii?
Balaa. — Ci c . . .
Manole. — SS me 'ngropî de 'î spune, gîupineas.

Balaa. — Ci ca drumul de
. . . fer îî iscodirea dra-
cului.
Radu. — Chiar aa s noî fie, se strigm cu en-
tusiasm Vivat drumul de
: fer !
Toi. — Vivat
Drumul de fer unesce 'n sbor

Orî ce popor cu alt popor
El va sdi amor fresc
în orY ce suflet românesc, (bis.)
(Cortina cade.)
University of Toronto
Library
DO NOT
REMOVE
THE
CÂRD
FROM
THIS
POCKET
Acme Library Cârd Pocket

Under Pat. "Ref index l
. ue**
Made by LIBRARY BUREAU

Alecsandri 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alecsandri 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PM

Editura librâriei SOCECU & Comp., Buouresoi

PROVERB CU CÂNTICE IN 1 ACT

Representat pe teatrul naional din laî, în beneficiul

Teodoreanu, Smrndia, linca, (ed înpregiurui

meseî i beu ceaiu) LaCtlCUl (st lâng ua din fund).

înelat de femeea luî cu atâta ghibcie, încât el a

Mg mir ce au scriitorii din ^iua de asti^i cu brbaii ? .

Nu citescT un roman ... nu ve(^i o comedie, în care

De aceea, un brbat cu minte trebue se se pzasc

Ha, ha, ha Se vede autorul acestui articol îî

Teodoreanu. — Eu unul, dac '1-aî întâlni, 'î-aî

Smrndia. — Eu, din potriv, 'î-aî (^ice dom- :

nule, aî toat dreptatea femeea poate orî i când I . ,

sS înele pe brbat, fie brbatul cât de iste, pentru

Teodoreanu. — (n4end) Bravo ! frumos ! . . v'aî pus

Teodoreanu. — Puind orî ce rmag îî voi, c,

pan' în 24 de ceasuri, nu me^î putea înela . . . mcar

Smrndia. — Ascult: Miculi a adus un al ne-

i prin care orî

vreme de bal-masque Nu mergi, Smrndia? . . .

Smrndia. — Nu pot merge au se'mî vie c

Smrndia. — Aî s întârzii mult, Teodorene ?

Smrndia. — Nu uita se treci' pe la Miculi ca

Smrndia. — Nu sciu; dar,..)as'l c '1-oiu

Smrndia. — Dute de poftesce pe madam Fran

— Spune'mî i mie verioar ce

Smrndia, Tinca, madam Fran.

Smrndia. — Drag madam Fran, am se te

trudescî pe la bal, ci din potriv, voiu se merg eu

(Madam Fran les).

Smrndia. — D'apoî tu nu ascuncj» de mine, te

Tinca. — (turburându-se) Gnc ? Nicu }

Smrndia. eil nu sciu? dar se lsm

Smrndia. — Dute de ad o trsur bun i

Tinca. — Aî se eî? . . i mult aî sg întârzii', Sm-

Smrndia — Nu sciu ; dar se nu cumva se te

TJnca. Nu — te teme, c eu acu mg culc.

Tinca. Smrndia, Madam Fran.

< Duduc Tincl

«se me întâlnesc cu d-ta mcar un ceas, pentru ca

Curend aice are s^ vie

'a lut privire

Tinca, Madam Fran, Smrndia, (tmbrscatîn

Smrndia. — (îmrând) Eat-m^'s gata.

orn.rn.U.l'â. (apropilndu-se de Tinca o serut pi frunte^ Cu

Smrndia. — Ha, ha, ha ! . . Nu 'î-am spus c

Feciorul. — Trsura'î la poart.

la Miculi, sS ceri un al negru i se'i aduci aici.

Smrndia. — (în parte) A Teodorene

uita ce 'î-am spus (îes prin fund).

Tinca, madam Fran.

Tinca — Ce s6 am, drag madam Fran?. Am, .

Madam Fran. — Numaî atâta'î ? . . Da primes-

se me fi vecjut pe mine când eram maî tenSr, cum

pe fereast Sermanul cum mg iubea

Sermanul Fran cât me tubea !

Cu chipfe, )eu, el mg hrSnea,

în bere Fran s'a înecat

Tinca. — Nu mai plânge, drag madam Fran.

Tinca. — Dar dac murîaî, cine 'mî-ar gu- fi fost

Madam Fran. — Bine ^icl, duduc Tinc. (o sermâ)

Nu bga 'n seam cele ce spun Ea, o bab ne- . . .

bun i eîi... Maî bine se vorbim de cuconaul Nicu.