CRACIUNURI DE DEMULT

De VICTOR EFTIMIU
 Visam, pe atunci, Craciunuri minunate

Si’n asteptarea lor trecura ani

Si anii cum treceau, tot mai bogate

Ni se pareau Craciunurile toate

Trecutele Craciunuri de copii sarmani …

Pe podul stelelor din cer in cer intinse

Treceam sburand in stol de zurgalai

Si’n plinul proaspat al zapezii ninse

Noi deschideam miriadare cai

Pe larg de continente necuprinse

Ti-aduci aminte, Dumitrescu P Vasile

(Te chiama azi Bazil Demetrian

Si esti Inpector General pe la textile)

Cum repetem noi doua luni de zile

Ca sa cantam odata intr’un an ?

Credeam ca’n noaptea Mos-Ajunului, noi toti

Vom castiga macar de tren pa’n la Constanta

De unde vom porni ca mateloti,

S’ajungem capitani de vas in drum spre Franta

Apoi exploratori si regi la hotentoti.

 Nu s’a ‘mpinit copilarescul pas.

Batatorim aceleasi strazi bucurestene

Tot mai putine Mos-Ajunuri ne-au ramas…

Strivim, duios, o lacrima ‘ntre gene :

Nu cred sa mai ajungem capitani de vas …