GRUP ŞCOLAR ENERGETIC IAŞI

ELEV:
BÂRLIGA ADRIAN

2001

referat.clopotel.ro
 DIGESTIA

Aparatrul digestiv realizează in activitatea de utilizare a produsilor nutritivi

o unitate functionala bine coordonata , in care procesele biochimice indeplinesc un
rol integrator principal. Participarea diferitelor segmente este strâns corelată.Ea se
desfăşoară secvenţial, în etape succesive, care se completează şi se influenţează îm
mare măsură prin mecanisme bio-chimice.
În tractul gastrointestinal se diferenţiază multiple etaje, cu specializare
morfofuncţională şi biochimică bine definită. Corespunzator progresiunii
conţinutului alimentar şi necesităţilor de stimulare ritmică şi uneori sincronă, are
loc o condiţionare directă în continuitate. Pătrunderea primelor fracţiuni de
alimente în stomac declanşează mecanismul excitosecretor antral, mediat de
gastrină. Primele boluri de chim gastric determină, prin acţiunea produşilor
digestiei intragastrice şi a acidului clorhidric, activarea secreţiei duodenale de
hormoni. Prin intermediul acestora este stimulată activitatea enzimosecretorie şi
motorie a intestinului. Această legătură directă intersegmentară este asigurată
concomitent şi prin mecanisme neurale, reflexe. Existenţa unui pace-macker al
motilităţii intestinalecu sediu duodenal, sau a unor reflexe ca cel gastrocolic, atestă
existenţa intercondiţionării neurovegetative. Mediatorii chimici asigură însă ăi o
relaţie de tip feedback. Secretina elaborată intraduodenal inhibează secreţia
gastrică, enterogastronul are o acţiune asemănătoare etc. Nu poate fi neglijată nici
producţia de pelipeptide vasoactive, care pot influenţa în mod difuz tonusul
foncţional al epiteliului digestiv prin intermediul irigaţiei sanguine Mecanismele
biochimice intervin preponderat şi la integrarea funcşională dugestivă a secreţiei
biliare şi pancreatice. Acşiunea hormonilor duodenali are în acestă privinţă
importanţă principală. Enterokinaza îndeplineste rolul de activ al tripsinogenului
pancreatic, pH-ul reglează debitul de bicarbonaţi. Aportul ficatului, prin sărurile
biliare, şi al pancreasului, prin enzimele hidrolitice, au la rândul lor, un rol
determinat şi, sub unele aspecte, chiar indispensabil pentru digestie. Acţiunea
sărurilui biliare se prelungeşte intraenterocitar asupra scintării şi transportului
produşilor nutritive. Circuitul enterohepatic reprezintă încă o modalitate de dublă
condiţionare între viscere sinergice.
Este de asemenea unitară şi activitatea de protecţie a mucoasei digestive.
Bariera gastrică acidă reprezintă unul din mecanismele care contribuie la
menţinerea eubiozei intestinale. Secreţia de mucoproteine şi cu deosebire cea de
imunoglobuline nu pot fi privite decât integrativ, fiid vorba de acceşi stimul şi de
aceeşi clasă de produse biologice.

referat.clopotel.ro
 Digestia implică şi intervenţia esenţială a florei bacteriene în fermentaţie şi
putrefacţie au în hidroliza celulozei în primul rând. În condiţii patologice se pot
dezvolta dezechilibre ale celor două pricese fundamentale sau insuficienţe globale
ale scindării. Prezenţa bacteriilor patogene în segmente proximale determină
fenomene care anua au loc în mod normal, ca degradarea şi inactivitatea sărurilor
biliare, sau consumul competitiv de factori nutritivi esenţiali.
Legătura cu metabolismul general se face şi prin intervenţia directă a
organelor digestive în sinteza şi degradare aunui mare număr de produse. Din acest
punct de vedere rulul ficatului este central. Afectare acestuia induce astfel dereglări
ale metabolismului glucidic, protidic, lipidic sau hidroelectrolitic, dar şi ale
hemostaziei endocrine. Prin insuficienţă hepatocitară pot să aibă loc şi acumulări
de metabiliţi toxici, cu repercusiuni asupra unui număr mare de viscere.

Patologia biochimică a secreţiei gastrice

Stomacul este căptuşit în interior de o mucoasă care conţine în grosimea ei

glandele gastrice. Există două zone gastrice care au structură celulară şi funcţii
deosebite:
 Zona glandelor fundice situată în porţiunea verticală a stomacului
 Zona glandelor pilorice dispusă în porţiunea orizontală gastrică
Toate celulele glandelor gastrice secretă produsul lor în lumenul gastric,
alcătuind sucul gastric, care rezultă din amestecul secreţiei parietale cu secreţia
neparietală.
Secreţia parietală se compune din acid clorhidric, factor intrinesc şi apă iar
secreţia neparietală include produsele glandelor pilorice şi cardiale, ale epiteliului
de suprafaţă ale glandelor mucoide şi ale celulelor peptice din glandele fundice,
precum şi materialele care trec direct din plasmă, cum ar fi proteinele serice şi
electroliţii.
Compoziţia sucului gastric uman
Sucul gastric conţine 99,4% apă care provine din interstiţiu şi vase, restul
fiind alcătuit din HCl, proteaze, mucus şi electroliţi.el este izotonic în raport cu
plasma şi are densitatea 1001-1010. apa este transportată pasiv sub acţiunea
forţelor osmotice create de transportul ionilor H poz. şi Cl neg. Volumul sucului
gastric secretat de omul sănătos ăn 24 ore este 2-3 litri.
HCl din sucul gastric are un pH în jur de 1 şi o concentraţie iniţială de 150-
170 mEq/litru (0,150-0,170 N). el este secretat sub forma unei soluţii apoase de
celulele parietale, prin transportul activ al ionilor H poz. şi Cl neg. Aciditatea
sucului gastric este tamponată de mucină şi de cationii Cl neg. şi CO3H neg., a
căror concentraţie totală este de 170mEq/litru.

referat.clopotel.ro