Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

ELEANOR WOODS

Un s`rut
pe furtun`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU

ALCRIS
Capitolul 1

Era una dintre acele zile \nsorite [i noroase \n acela[i timp, \n


care accesele nea[teptate ale vântului fac s` se \ndoaie nemilos
vârfurile copacilor. Una dintre aceste vijelii ridic` p`rul Taniei
Drummond [i-i lipi jupa de picioare. Tân`ra femeie ridic` ochii spre
cer, oprindu-se la jum`tatea \n`l]imii sc`rii monumentale. |ntr-o
clip`, averse puternice se rev`rsar` peste palatul \n ruine: era
indiscutabil. Se preg`tea s`-[i reia urcu[ul când brusc, ni[te mâini o
prinser` de talie, o ridicar` [i o l`sar` \n curtea inferioar`; ad`postit`
sub pulpanele unui impermeabil larg, se afla strâns` puternic la
pieptul unui b`rbat pe care nu-l mai v`zuse niciodat` mai \nainte.
– V` rog! protest` ea. Aversa nu m` sperie.
Necunoscutul râse u[or, [i râsul \i fu \n`bu[it imediat de bubuitul
tunetului. Tania \ncerc` din nou s` se elibereze.
– A[adar, murmur` b`rbatul, sunte]i englezoaic` [i nu grecoaic`.
O frumuse]e englezeasc` \n primejdie.
"Frumuse]ea englezeasc`" se \ncrunt` la enun]area
6 ELEANOR WOODS

complimentului. |l considera ridicol, nefiind o "frumuse]e" \n sens


clasic. Totu[i, necunoscutul se exprimase pe un ton categoric,
p`rând s` indice c` nu era obi[nuit s` fie contrazis. Tania era tot mai
iritat`; \n mod normal, \i pl`cea s` judece o situa]ie la indica]iile
creierului s`u [i nu ale emo]iilor. Ori, tocmai \n aceast` clip`,
ra]iunea refuza orice serviciu. Aceast` \mbr`]i[are care o \mpiedica s`
se mi[te, \i displ`cea profund.
– Nu m` simt deloc "\n primejdie", spuse pe un ton rece.
L`sa]i-m`!
– O s` fi]i udat`, obiect` b`rbatul.
– N-are importan]`.
Oare de ce-l min]ea astfel? Era exasperant c` nu \n]elegea; [i la fel
de exasperant, de fapt, era sentimentul ciudat pe care-l sim]ea \n
contact cu acel b`rbat. O tensiune nervoas` de un gen nou o
cuprinse, l`sand-o complet descump`nit`.
– Veni]i, \i suger` el. Plou` mai pu]in tare. S` ne punem la
ad`post \nainte de urm`toarea rafal`.
O conduse spre o \nc`pere mic` a vechiului palat [i se \ndep`rt`
u[or pentru a o contempla mai bine. Taniei i-ar fi pl`cut s` poat` da
dovad` de aceea[i non[alan]` arogant`: dar reticen]a sa natural` o
\mpiedica. Se mul]umi s` lase ochii \n jos, \n timp ce-l spiona prin
filtrul genelor lungi. La drept vorbind, b`rbatul avea mai degrab` un
aspect pl`cut. Pu]in mai \nalt decât ea, bine f`cut, purtând p`rul,
negru ca t`ciunele, destul de scurt. Era ondulat natural [i-i punea \n
valoare profilul de medalie greceasc` [i buzele groase [i senzuale.
Privirea ochilor de culoare \nchis` p`rea melancolic` la prima
vedere; dar o sclipire ironic` corecta repede aceast` impresie.
UN S~RUT PE FURTUN~ 7

Privirile li se \ntâlnir` [i Tania nu-[i putu re]ine o strâmb`tur`


u[oar`. B`rbatul \i adres` un zâmbet ironic.
– Poate, \ntr-adev`r, nu sunte]i "\n primejdie", rosti el. Totu[i,
sunte]i \n mod indiscutabil o frumuse]e. Oare ce face]i singur` la
Mallia? Nu sunte]i \nso]it` de ni[te prieteni?
– Am venit singur` \n Creta, r`spunse Tania ridicând din umeri.
Prefer s` vizitez siturile arheologice \n deplin` libertate, cu atât mai
mult cu cât le cunosc bine. Am studiat mult civiliza]ia minoic`.
– Oricum, obiect` interlocutorul s`u, v` expune]i, plimbându-v`
astfel, la \ntâlniri nepl`cute….
– Ca, de exemplu, cea cu dumneavoastr`?
– Nu! A[ fi f`cut acela[i lucru pentru un copil pierdut \n
furtun`.... Unde locui]i?
Tania deschise gura, apoi \[i schimb` p`rerea [i t`cu. |n definitiv,
\i era \ntru totul necunoscut.
– Nu v` prive[te, spuse \n cele din urm`.
– Oricum, s` [ti]i c` v` voi g`si adresa. Turi[tii sunt rari pe aici, la
mijlocul lunii octombrie. Pân` atunci, urma]i-mi sfatul s` fi]i \nso]it`
\n excursii.
B`rbatul cercet` cerul [i anun]`:
– Furtuna s-a terminat. Pot s` v` conduc la hotel?
Tân`ra scutur` negativ din cap.
– N-am terminat de vizitat ruinele, obiect`. |n plus, nu-mi este
team` s` r`mân singur`. |n zilele noastre, femeile sunt \n stare s` se
descurce, totu[i!
Un fulger se aprinse \n privirea b`rbatului. Era prea târziu pentru
a reveni asupra cuvintelor pe care tocmai le rostise.
8 ELEANOR WOODS

– |n Creta, murmur` el \ncet, trebuie s` v` ar`ta]i prudent`. Sau


s-ar putea s` ave]i necazuri.
|n timp ce vorbea, prinse \ncheieturile mâinilor Taniei [i o atrase
spre el; apoi \i atinse buzele cu un s`rut u[or, pe care ea nu avu
puterea s`-l resping`. Evident, o mai s`rutaser` [i al]ii mai \nainte;
dar niciodat` cu o \nfl`c`rare comparabil`. Fu cuprins` de o
tulburare nou`, ciudat`, derutant`. Necunoscutul o strânse mai
puternic, prelungi s`rutul pasionat, apoi \n sfâr[it \i d`du drumul.
– Ce vi s-a \ntâmplat? exclam` ea imediat, \nc` gâfâind. Nu v-am
cerut nimic! V` comporta]i \ntr-un mod ridicol. Nici m`car nu ne
cunoa[tem....
– Gestul meu te scute[te s`-mi spui mul]umesc, replic` b`rbatul
cu un râs sonor.
– N-am niciun motiv s`-]i mul]umesc! exclam` Tania.
– Reac]ia ta \]i dep`[e[te judecata.... exclam` necunoscutul cu
ironie.
Tania p`str` t`cerea, umilit` \n tain` c` fusese ghicit`. Se mira de
ea \ns`[i; de obicei avea altceva mai bun de f`cut decât s` r`spund`
diferitelor avansuri ale celuilalt sex. |n via]a sa, dou` lucruri
trecuser` \naintea tuturor celorlalte: munca [i Fergus. Fergus! |l
uitase... Cum ar judeca-o oare pe sora sa, dac` ar vedea-o chiar \n
aceast` clip`, cu obrajii \mbujora]i c` fusese s`rutat` de un cretan
necunoscut?
Totu[i, \[i reveni [i hot`r\ s` contraatace.
– Oare nu este reac]ia pe care ]i-o doreai? \l \ntreb` cu ochi
inocen]i.
– Nu chiar, replic` necunoscutul pe un ton gânditor.
UN S~RUT PE FURTUN~ 9

– |mi pare r`u c` te-am dezam`git, replic` prompt tân`ra, de


asemenea ironic.
– Trebuie s` nuan]ez, explic` necunoscutul. Nu s`rutul t`u m-a
dezam`git, departe de asta. Ci mai degrab` dezinvoltura [i u[urin]a
cu care te-ai l`sat s`rutat` de un str`in.... Dac` ai fi f`cut parte din
familia mea, a[ fi avut grij` s` nu te las s` mergi singur` pe drumurile
Cretei, la discre]ia oricui. E[ti mult prea tân`r` pentru asta.... Ar
trebui s` fii c`s`torit` cu un b`rbat care s` aib` grij` s` te apere.
– Se \ntâmpl`, r`spunse Tania cu o furie sporit`, s` ]in la
libertatea mea....
Interlocutorul s`u \ndep`rt` mâinile \ntr-un gest de lips` de
\n]elegere.
– Care libertate? o \ntreb`.
– Cea de a-mi practica profesia, de a fi eu \ns`mi....
– O femeie nu este cu adev`rat ea \ns`[i f`r` un b`rbat al`turi,
obiect` necunoscutul râzând. Care este numele t`u, "thespinis"?
– Tania... Pleac`, te rog! insist` ea, exasperat`. Destul!
– Tania, repet` b`rbatul vis`tor. Este un nume \ncânt`tor. Eu m`
numesc Titos Michalokis. Titus, \n latine[te, a fost primul episcop al
Cretei; a r`mas sfântul patron al insulei. {tiai asta?
– Da, r`spunse ea sec. Sfântul Paul i-a spus: "Totul este curat
pentru sufletele curate".
Numele de Titos Michalakis umbl` prin capul tinerei. Se \ncrunt`.
Oare Elena nu se numise [i ea Michalakis \nainte de a se c`s`tori cu
Fergus? Nu era sigur`; toate aceste nume cretane terminate \n "akis"
se asem`nau atât de mult....
– Ai o sor`? \ntreb` ea.
10 ELEANOR WOODS

– Am dou`, a replicat Titos, cu un aer surprins. De ce aceast`


\ntrebare?
– Pentru nimic, mul]umesc.
Tania \i \ntinse mâna [i ad`ug`:
– Trebuie s` plec. La revedere.
– La revedere, Tania. Pe foarte curând, sper... Când ne vom
revedea, poate vei \n]elege de ce numele meu \]i este atât de familiar.
Pân` atunci, ai grij` de tine.
Tania d`du din cap f`r` s` scoat` niciun sunet, sigur` acum c`
acest b`rbat era \ntr-adev`r cumnatul s`u; [i tot ce-i spusese Fergus
despre el \i veni brusc \n minte. Titos Michalakis fusese foarte dur cu
sora sa, Elena. Nemul]umit s-o vad` c`s`torindu-se cu un englez, se
str`duise s-o priveze de partea sa de mo[tenire, resemnându-se cu
greu s`-i dea lui Fergus titlurile de proprietate ale vilei.
Dar asta nu era \nc` nimic. Dup` obiceiurile grece[ti, martorul
mirelui la c`s`torie juca \n continuare un rol foarte important \n
toat` via]a cuplului: \[i spunea p`rerea, intervenea \n cea mai mic`
hot`râre, veghea asupra copiilor.... {i Fergus avusese ghinionul s`-i
cear` lui Titos s` exercite aceast` func]ie de :koumbaros" la c`s`toria
lor. Cei doi b`rba]i se aflaser` a[adar \ntr-un conflict permanent [i
Tania se temea ca Michalakis s` nu se simt` obligat s-o protejeze \n
absen]a lui Fergus, atitudine care ar fi f`cut parte din \ndatoririle sale
de "koumbaros". Tân`ra arheolog` se \nfior`: nu va suporta nicio
piedic` \n plec`rile [i venirile sale [i nici \n munca sa. Tania se
descurcase \ntotdeauna singur` [i avea cea mai ferm` inten]ie s`
continue astfel [i \n viitor.
Scuturând din cap pentru a-[i reveni, se hot`r\ s`-[i continue
UN S~RUT PE FURTUN~ 11

explorarea. Bubuitul unui tunet se auzi \n dep`rtare. Zâmbind u[or,


Tania \[i aminti c`, \n antichitate, tunetul simboliza vocea lui Zeus.
Imaginea zeului grec i se form` \n imagina]ie: mohorât, imens, avea
chipul auster al lui Titos Michalakis... Trebuia s` uite acel s`rut ciudat
din timpul furtunii, se gândi, ro[ind f`r` s` vrea. |nainte de a pleca
\n America de Sud, Fergus \i ceruse s` vin` s` termine studiul
arheologic pe care-l preg`tea despre Creta [i trebuia s` se
concentreze asupra acestei munci. Doar asta conta. Ca de obicei,
fratele s`u \i l`sase ni[te noti]e foarte incomplete [i aproape
indescifrabile; dar asta nu avea importan]`. Redactase deja cea mai
mare parte din c`r]ile publicate sub numele de Fergus Drummond [i
era fericit` s` contribuie la reputa]ia de arheolog str`lucit a tân`rului
b`rbat.
De altfel, c`s`toria acestuia din urm` cu Elena constituise pentru
Tania un veritabil traumatism. Fergus plecase \n Peru f`r` s-o vad` [i
el [i so]ia sa erau da]i acum disp`ru]i. Li se pierduse urma.
Hot`rât lucru, aceast` dup`-amiaz` furtunoas` \i provoca gânduri
triste.... Tân`ra englezoaic` se str`dui s`-[i reg`seasc` st`pânirea
emo]iilor. Pa[ii o conduser` spre un altar masiv din piatr` [i se
cufund` \n contemplarea sa. Un fel de bazin circular fusese s`pat \n
mijlocul platoului [i \n jurul s`u fusese sculptat` o ghirland` de
cercuri mai mici. Cu siguran]`, era vorba de un altar destinat
ofrandelor. Aici se invoca zei]a fertilit`]ii punând boabe [i semin]e pe
fiecare din cercurile mici. Tania se strâmb` u[or: \[i aminti c`,
referitor la aceast` mas`, Fergus avusese o interpretare cu totul
diferit`. |i era foarte nepl`cut s` nu cad` de acord cu el.
O pic`tur` de ploaie se strivi pe suprafa]a lustruit`. Furtuna
12 ELEANOR WOODS

re\ncepea cu putere. Iritat`, Tania Drummond se surprinse


gândindu-se iar la cretanul Titos. Amintirea b`rbatului continua s` i
se impun` cu insisten]`....
– Aversa este foarte puternic`, "thespinis", f`cu o voce. Veni]i cu
mine, v` voi conduce la vil`.
Tân`ra femeie tres`ri [i se \ntoarse repede. |n fa]a ei st`tea un
b`ie]el, zâmbind cu to]i din]ii. Avea o fa]` deschis` [i o mas` de p`r
brun [i cre], sem`nând indiscutabil cu cel al lui Titos Michalakis.
– Cine e[ti? \ntreb` cu amabilitate.
– M` cheam` Minos, spuse el. Mi s-a spus c` sunte]i sora lui
Kyrios Fergus. Fergus m-a \nv`]at s` vorbesc engleze[te. Vorbesc
bine, nu-i a[a? M-a pus s` lucrez pentru el; acum, voi lucra pentru
dumneavoastr`, dac` vre]i.
– Dar ar trebui s` fii la [coal`, Minos!
Copilul scutur` din cap.
– Nu, \i r`spunse. Trebuie s` m` ocup de mama. Vrea s` plece \n
America [i o ajut s` câ[tige bani de c`l`torie.
– {i tat`l t`u?
– N-am tat`, spuse b`iatul ridicând din umeri. Veni]i,
"thespinins", trebuie s` v` \ntoarce]i [i "kyrios" Titos a plecat deja.
Oare fusese martor la toat` scena dintre ea [i cretan? Tania nu se
putu \mpiedica s` ro[easc` din nou la aceast` idee.
– Sunt foarte u[urat` c` a plecat! exclam` Tania. Este un adev`rat
b`d`ran....
B`ie]elul zâmbi mai larg.
– Sunte]i foarte frumoas`, domni[oar`, replic` el. A avut dreptate
s` v` s`rute. A[ fi f`cut-o [i eu dac` eram mai b`trân.
UN S~RUT PE FURTUN~ 13

Interlocutoarea sa \i adres` o privire uluit`.


– Dar ce vârst` ai? \l \ntreb`.
– Din p`cate, oft` el, sunt \nc` mic, dar v` pot ap`ra \mpotriva
nedori]ilor. Nu v` va costa scump, ve]i vedea; de-abia câteva
drahme...
– M` po]i "ap`ra" de Titos Michalakis? \l \ntreb` Tania, zâmbind
\n sinea sa.
Minos \[i pierdu pu]in din siguran]`.
– El este "koumbaros" al fratelui dumneavoastr`, bâigui. Va fi
furios s` afle c` v-a s`rutat \nainte s` [tie cine sunte]i. Titos are
dreptul s` v` supravegheze [i, cu siguran]`, v` va interzice s` v`
plimba]i singur`...
– M-ar mira! protest` tân`ra femeie. Titos Michalakis n-are niciun
drept asupra mea!
Copilul trase de mânec` [i pornir` pe c`rarea care ducea la vil`.
Tania \l urm` \n mod reflex.
– Dac` nu-l asculta]i, relu` b`ie]elul, se va \nfuria foarte tare pe
dumneavoastr`....
Tania, foarte ocupat` s`-[i p`streze echilibrul printre pietre [i
r`d`cini, nu r`spunse. |n Anglia, nu se deplasa niciodat` f`r` ma[in`;
dar de la sosirea \n Creta, hot`râse s` mearg` mai mult pe jos. Clima
de toamn`, cald` dar pl`cut r`corit` de ploi, se preta de minune.
Vila ap`ru printre copaci. Era situat` admirabil la jum`tatea
\n`l]imii unei coline [i domina apele ve[nic turcoaz ale Mediteranei.
Era o construc]ie gra]ioas`, alb` [i aerian`, \nconjurat` de o gr`din`
\n care florile cre[teau din abunden]`. Tân`ra arheolog` nu detesta
decât un singur lucru \n cas`: frescele \n culori stridente, copii
14 ELEANOR WOODS

proaste ale celor minoice, atârnate pe to]i pere]ii din sufragerie.


– }i-ar pl`cea s` bei o coca-cola? \i suger` lui Minos, când
ajunser` \n buc`t`rie.
– A[ prefera o cafea, v` rog, r`spunse acesta cu demnitate. Nu v`
deranja]i, pot s-o fac singur.
Puse cu autoritate mâna pe cafetier` [i-[i \ndeplini sarcina cu
seriozitate. Tania era foarte amuzat`.
– Unde locuie[te mama ta? \l \ntreb`.
– Foarte aproape de aici.
Copilul se \ntoarse [i privi \nc`perea cu un ochi critic.
– Ave]i nevoie de cineva pentru a v` face menajul, anun]`. |i voi
spune mamei s` vin`.
– |n]elege engleza?
– Da, destul de bine. O ve]i putea \nv`]a restul. Are nevoie,
pentru a merge \n America.... S` [ti]i c` g`te[te foarte bine. O cheam`
Anna.
Tania se l`s` convins`; astfel va avea mai mult timp s` consacre
activit`]ilor sale. Trebuia s` spere c` Anna va cere un salariu
rezonabil.
Minos a[ez` dou` ce[ti mici pe o tav`, preg`ti dou` pahare cu ap`
rece al`turi, apoi umplu ce[tile cu cafea simpl`.
– Lua]i loc, "thespinis", o invit`.
– De ce nu-mi spui domni[oar` Drummond, sau m`car Tania? \l
sf`tui.
– |n principiu, nu v` pot spune "kyria Tania", \nc` nu sunte]i
c`s`torit`. Cât despre domni[oara Drummond, nu reu[esc niciodat`
s` pronun]!
UN S~RUT PE FURTUN~ 15

– Atunci, alege simplu "Tania". Cuvântul "thespinis" nu-mi place.


Este cel pe care l-a folosit Titos Michalakis....
– Adev`rat? Probabil a b`nuit c` sunte]i nec`s`torit`. |n ce m`
prive[te, v` voi spune kirya Tania, [i-i voi spune mamei s` fac` la fel.
Va fi mai simplu.
Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` nu râd` \n fa]a
\nc`p`]ân`rii b`iatului, iar acesta din urm` izbucni [i el \n râs. |n
aceea[i clip`, \i \ntrerupse o b`taie \n u[`. Arheologa s`ri \n picioare,
dar aceasta se d`du deja de perete [i un b`rbat se profil` \n cadrul
ei.
Era Titos, cu fa]a \ntunecat`.
– A[adar, e[ti Tania Drummond! exclam` cu am`r`ciune.
– Da, r`spunse aceasta scurt, asigurându-se dintr-o privire rapid`
de prezen]a lui Minos al`turi.
– De ce nu mi-ai dezv`luit asta?
– Ar fi fost vreo diferen]`? \l \ntreb` calm.
– Evident! Dac` a[ fi [tiut, te-a[ fi \nso]it imediat, pentru ca
nimeni s` nu te supere.
– Ce idee! trebuie s` \n]eleg c` p`rerea mea n-ar fi avut nicio
importan]`? replic` tân`ra femeie, st`pânindu-[i de data aceasta
mânia.
Tr`s`turile lui Titos se \nveselir` [i schi]` un zâmbet ironic.
– "P`rerea" ta nu te va proteja \n mod eficace, exclam`.
– N-am auzit niciodat` ceva mai aberant, i-o trânti Tania cu
arogan]`.
– "Aberant"? Aici, \n Creta, ]inem s` ne p`zim femeile \naintea
c`s`toriei. Trebuie s` ajung` pure [i neatinse acolo, deoarece numai
16 ELEANOR WOODS

so]ul lor are dreptul s` le trezeasc` pasiunea. Este rolul ta]ilor [i al


fra]ilor s` asigure aceast` puritate...
– {i de a alege so]ul, presupun, \l \ntrerupse interlocutoarea sa
pe un ton acid.
– Uneori, admise Titos. Nu e[ti de acord?
– Bine\n]eles c` nu! exclam` prompt Tania.
– Atunci, ai gre[it venind \n Creta, "karitsi mou". Deoarece pari
atât de diferit` de fratele t`u... Din fericire, de altfel.
– Serios? replic` tân`ra femeie pe un ton sceptic.
Ultima remarc` a lui Titos o contrariase profund. Fergus avea o
personalitate extraordinar` [i nu suporta nicio critic` referitoare la
el.
Kyrios Michalakis nu r`spunse. Tania ridic` b`rbia cu un aer
sfid`tor [i-i sus]inu privirea. Era adev`rat, \[i spuse \n sinea sa, c`
fizic, fratele s`u [i cu ea nu sem`nau deloc. Fergus Drummond avea
p`rul blond-deschis [i ochii foarte alba[tri; cei ai Taniei erau c`prui
[i-[i strângea la ceaf` p`rul brun, \mpletit \ntr-o coad` strâns`.
Aceast` coafur` o dezavantaja. Tocmai \n acea clip` era acut
con[tient` de asta [i o regreta.
|n cele din urm`, b`rbatul vorbi, dup` ce oft` u[or.
– De ce te-ai instalat \n aceast` vil`? o \ntreb`.
– Pentru c` apar]ine fratelui meu.
– Nu. Apar]ine so]iei fratelui t`u. Este vorba de nuan]`... Oricum,
nu po]i r`mâne aici singur`. Vei merge s` locuie[ti la mama....
Arheologa se \ndrept` [i-i adres` o privire glacial`.
– N-are rost s` faci pe tiranul, dragul meu. Voi face ce-mi va
pl`cea, nimic altceva.
UN S~RUT PE FURTUN~ 17

Titos zâmbi sarcastic.


– Foarte bine, replic` el. Dar te previn: \]i voi trimite cea de-a
doua sor`, Rhea. |]i va ]ine companie. Te rog s` fii dr`gu]` cu ea; a
suferit mult din cauza plec`rii Elenei [i a indiferen]ei fratelui t`u fa]`
de obiceiurile noastre. De acord?
Tania \[i umezi buzele, \ntrebându-se de ce nu-l detesta mai mult.
Apoi se \ntoarse, ridicând din umeri.
– O voi primi cu pl`cere pe sora ta, murmur`.
Capitolul 2

Minos preparase \nc` o cea[c` de cafea. O puse pe mas` [i-l invit`


cu un gest pe Titos s` bea.
– Ce faci aici? \l \ntreb` acesta din urm`.
– Am ajutat-o pe kyria Tania \n vizitele sale, cum l-am ajutat [i pe
fratele s`u, explic` prompt copilul.
Tân`ra englezoaic` \i privi pe rând, cu aten]ie. Sem`nau frapant...
– Va veni [i mama sa, Anna, s` lucreze pentru mine, interveni.
Presupun c` o cuno[ti.
– Da.
– Ar fi trebuit s` b`nuiesc....
Titos \i arunc` o privire amenin]`toare [i b`u o \nghi]itur` de
cafea fierbinte. Apoi \i spuse câteva cuvinte rapide lui Minos, \n
grece[te, [i amândoi zâmbir`.
– I-am spus kyriei Tania c` e[ti koumbaros al fratelui s`u, spuse
b`ie]elul. N-a p`rut \ncântat` s` se afle sub protec]ia ta.
Interlocutorul s`u \ntoarse ochii spre tân`ra femeie.
UN S~RUT PE FURTUN~ 19

– P`cat, murmur` cu non[alan]`.


– Aten]ie, i-o t`ie Tania. Nu m` pun \n niciun caz sub "protec]ia"
ta. Minos \mi ajunge din plin pentru a m` \nso]i \n plimb`ri.
Titos Michalakis tres`ri u[or [i pupilele \i devenir` dou` g`m`lii
de ac. Apoi \[i reveni [i expresia i se \mblânzi.
– De ce-]i \mplete[ti p`rul? o \ntreb`.
Descump`nit`, Tania \[i duse \n mod reflex mâna la coada grea.
– Pentru c` a[a \mi st` bine.... r`spunse pe un ton [ov`itor.
– Nu sunt de acord, o \ntrerupse Titos.
– Este mai practic, protest` ea.
– Poate. Dar aceast` coafur` nu-mi place. Dac` ]i-ai l`sa p`rul
s`-]i fluture pe umeri, ]i-ar \mblânzi expresia inaccesibil` pe care o
arborezi \n prezen]a mea.
– Nu arborez niciun aer special.
– Ba da. |n afar` de când e[ti singur`. Atunci, ai \nf`]i[area tandr`
[i fragil` a unei c`prioare.... mi-ar pl`cea s` te v`d mereu astfel, ca
atunci când te-am \ntâlnit \n timpul furtunii....
– Nu-mi petrec timpul supraveghindu-mi expresiile, replic`
Tania. Am altceva mai bun de f`cut. |mi pare r`u c` te-am dezam`git.
Titos \[i \ncruci[` bra]ele cu un aer sceptic.
– {i de ce ai venit \n Creta? continu`. Pentru a termina cartea
fratelui t`u?
– Da, r`spunse tân`ra femeie. Am asigurat mereu redactarea
final` a lucr`rilor sale. El mi-a \ncredin]at noti]ele....
– De ce scrii \n locul lui?
– Pentru c` stilul s`u este prea complex, prea academic pentru
ni[te lucr`ri de popularizare. Este vorba de popularizarea unui
20 ELEANOR WOODS

anumit num`r de civiliza]ii vechi.


– Dup` Fergus, toate legendele noastre cretane au fost introduse
de greci, interveni Titos.
– Unele, \n mod sigur, explic` Tania cu c`ldur`. Dar pentru
altele, mi se pare mai pu]in sigur.
Se \ntrerupse, con[tient` c` picase \ntr-o capcan`. Titos voia s-o
aud` criticându-[i fratele.
– Poate Fergus are dreptate! exclam`. Este o persoan` foarte
inteligent`!
– {i tu?
– Nu [tiu, bâigui ea. Am studiat arheologia pentru a-l putea ajuta,
atâta tot.
– |ntotdeauna ai lucrat sub \ndrumarea lui?
– Da.
– De ce? }i-ai ratat examenele?
– Nu! spuse Tania, ro[ind. Am avut chiar note foarte bune la
terminare, dac` vrei s` [tii! Dar numai datorit` lui am putut merge la
universitate. {i-i sunt foarte recunosc`toare.
Titos f`cu o grimas` de dispre].
– A[adar, i-ai scris toate c`r]ile.... Ce vei face, acum când a
disp`rut?
– Se va \ntoarce, afirm` Tania, \ndreptându-se. Vor fi g`si]i foarte
repede, sunt sigur`. Peruvienii fac cercet`ri. Era atât de mândru c`
pleac`! Pentru el, era o ocazie nesperat` de a dovedi teoriile sale
asupra indienilor inca[i....
– Voia s` te ia cu el acolo. {tii? \ntreb` Titos Michalakis. Biata
Elena...
UN S~RUT PE FURTUN~ 21

Arheologa \[i \n`bu[i o exclama]ie de surpriz`. Nu [tia c` Fergus


\[i dorise prezen]a sa al`turi.
– De ce spui "biata Elena?" \l \ntreb`. Este norocoas` s` fie cu
Fergus [i sunt sigur` c` el o iube[te foarte mult.
– Crezi? M-ai \n]eles gre[it. Fratele t`u dorea s` te ia \n Peru [i
s-o lase pe so]ia ei aici. Elena l-a rugat zile \ntregi, explicându-i c`
este o secretar` excelent`.... dar el voia pe cineva care s` fac` toat`
munca \n locul lui. Tocmai aici este problema!
– E[ti profund nedrept, replic` Tania, cu lacrimi \n ochi. N-ar fi
fost trimis \n Peru dac` era un arheolog prost. Elena [i-ar fi dat foarte
repede seama!
– S` sper`m, o ironiz` Titos. Pân` acum, s-a mul]umit s-o
antreneze \n mun]i inaccesibili, unde sunt foarte pu]ine [anse s` fie
g`si]i.
– Nu este vina lui!
– Crezi? Nu sunt atât de sigur. Acum, \]i voi da un sfat, Tania
Drummond. Lucreaz` pentru tine \ns`]i [i public` aceast` carte sub
propriul nume. Dac` ]ii neap`rat s` tr`ie[ti \n umbra unui b`rbat,
g`se[te un altul [i permite-i fratelui t`u s` fie so]ul so]iei sale.
– O clip`! exclam` Tania. |mi câ[tig existen]a lucrând pentru
Fergus. Nu v`d ce este r`u \n asta!
– F` un efort! replic` t`ios b`rbatul.
– |mi displaci profund, spuse tân`ra femeie cu voce joas`, u[or
derutat`.
– De ce?
– Pentru simplul motiv c` te amesteci \n treburile altora. Este
extrem de nepl`cut.
22 ELEANOR WOODS

Interlocutorul s`u p`ru amuzat.


– Spune-mi, oare fratele t`u nu f`cea la fel? Chiar \]i l`sa toat`
libertatea?
– Crezi deja c` [tii totul despre mine, nu-i a[a? replic` Tania cu
ironie. Nu-]i apar]in \n niciun fel, s` [tii. {i nici nu-]i voi apar]ine
vreodat`.
– Serios? }i-ar fi team`?
– Nu-mi este team` de nimic [i de nimeni. {i \nc` [i mai pu]in de
tine.
– Poate vei reveni asupra faptului.... A venit vremea s` te despar]i
de Fergus. Unde sunt p`rin]ii t`i, Tania?
Tân`ra femeie ezit` o clip`. Oare trebuie s`-i r`spund` la
\ntrebare? |n realitate, \n sinea sa [tia sigur c` \ntr-un anume mod, se
temea de Titos [i de asemenea c` nu-l detesta atât de mult cum
spunea. S`rutul s`u o surprinsese, o tulburase, o [ocase pu]in, dar
nu-i displ`cuse. De fapt, \n ciuda pu]inei stime pe care o ar`ta fa]` de
Fergus, Titos Michalakis reprezenta un tip masculin nou pentru ea [i
destul de fascinant. Se hot`r\ s`-i m`rturiseasc` unde \i erau p`rin]ii.
Va vedea astfel c` nu era singur` pe lume, mai ales \n cazul \n care
fratele s`u nu se va \ntoarce.
– Tata locuie[te \n Statele Unite, rosti \ncet [i mama \n Noua
Zeeland`. Fiecare s-a rec`s`torit, dar sunt oricând binevenit` la ei.
– |n]eleg, r`spunse Titos, cu o seriozitate pu]in uimitoare. De
aici, ata[amentul fa]` de Fergus.... Ar trebui s` g`se[ti un alt b`rbat,
un b`rbat care s` te iubeasc`, f`r` s` fie gelos pe diplomele tale....
– Le-am meritat din plin! exclam` Tania, \ncordându-se. Nu
mi-am permis nicio distrac]ie pe durata studiilor.
UN S~RUT PE FURTUN~ 23

– Evident, asta se vede, r`spunse prompt Titos, punându-[i


cea[ca \n chiuvet`.
Tania se sim]i r`nit`, dar refuz` s-o arate. C`uta cu disperare o
replic` pentru a pune cap`t duelului lor verbal.
– Asta nu te-a \mpiedicat s` m` s`ru]i! exclam` ea pu]in la
\ntâmplare.
– Exact, spuse scurt b`rbatul. {i sunt sigur c` nu te vei plânge
dac` a[ repeta-o....
Tân`ra englezoaic` p`li vizibil.
– Am altceva mai bun de f`cut decât s` \ncurajez b`rba]ii s` m`
curteze, bâigui.
Titos izbucni \n râs.
– |]i este u[or s-o afirmi acum, când nu mai ai de ce te teme de
mine! Dac` nu-mi erai cumnat`, ar fi fost altfel.... Deocamdat`, f`-mi
pl`cerea [i desf`]i p`rul. |mi placi mai mult când este liber.
– {i de ce ar trebui s`-]i fac pl`cerea, te rog?
– Pentru c` am nevoie s` fiu \nconjurat de femei pl`cute la privit.
Poate Fergus nu d`dea nicio aten]ie acestui lucru, dar eu....
– Tu! exclam` Tania, brusc \nfuriat`. Ai terorizat-o pe Elena, ai
\ncercat s-o privezi de zestre [i s`-i \mpiedici c`s`toria! Te
dispre]uiesc. Fratele meu m-a prevenit....
– Draga mea, c`s`toria este cea mai important` etap` \n via]a
unei femei. Era firesc s`-mi aten]ionez sora. Pentru noi, familia este
o no]iune extrem de important`. So]ia trebuie s` se poat` baza pe
so]ul s`u \n toate \mprejur`rile vie]ii. Fergus lua toate astea pu]in
prea u[or [i este cel mai pu]in spus. Ar schimba femeile cum se
schimb` ma[inile....
24 ELEANOR WOODS

– {i dac` a[ fi ca el? replic` Tania, speriat` \n tain` de acea


descriere teribil de exact` a lipsei de responsabilitate a fratelui s`u.
Titos Michalakis ridic` din umeri.
– Asta ar avea mai pu]in` importan]`, remarc` el. Atunci când m`
voi c`s`tori, voi [ti s`-mi re]in so]ia \n cas` [i s` evit eventualele sale
capricii. Pentru o femeie, \n]elepciunea const` \n alegerea unui
b`rbat \n stare s`-i umple toate gândurile, s`-i satisfac` cele mai mici
dorin]e. De fapt, este singurul mod de a fi fericit \n cuplu...
– Mi se pare c` tu cuno[ti toate femeile, \l ironiz` Tania.
– Aproape, r`spunse b`rbatul f`r` s` se tulbure.
Se apropie foarte mult de ea: un frison o str`b`tu.
– {tiu destul despre ele pentru a le ghici dorin]ele, chiar \nainte
s` fie singure con[tiente, \i murmur`. Dac` n-a[ fi fost koumbarosul
fratelui t`u, poate a[ fi avut ocazia s` te \nv`] s` nu m` mai dete[ti....
Oare Zeus n-a reu[it s-o conving` pe nimfa Europa de pasiunea sa?
Tân`rul Minos \n`l]` capul, aten]ia fiindu-i atras` de men]ionarea
acelei legende. O [tia pe dinafar`.
– Minos a fost primul fruct al dragostei dintre Zeus [i Europa,
explic` b`iatul. Uneori \mi imaginez c` tat`l meu a fost \nsu[i Zeus,
deoarece mama nu are so]. Mi-ar pl`cea s`-l am ca tat` pe cel mai
mare dintre zeii greci!
Tania se sim]i tulburat` de emo]ia copilului.
– Zeus nu-mi place foarte mult, interveni ea. O trata pe so]ia sa,
Hera, cu o u[urin]` de neiertat. A \n[elat-o cu un num`r foarte mare
de tinere fete, [i nu numai cu Europa.
Pe m`sur` ce vorbea, se gândea tot mai mult la Anna [i furia \i
sporea. Oare Titos se comportase fa]` de ea la fel de nedemn ca Zeus
UN S~RUT PE FURTUN~ 25

fa]` de amantele sale?...


– |n plus, continu` ea, Zeus al vostru nu se temea de ridicol. I
s-a \ntâmplat s` se transforme \ntr-un cuc banal pentru a-[i seduce
victimele....
– |n cuc? repet` Titos pe un ton ne\ncrez`tor, izbucnind \n râs.
Mi-e greu s` cred....
– Este totu[i exact, replic` t`ios Tania. Cucii nu ezit` s`
exploateze celelalte p`s`ri....
Interlocutorul s`u schi]` un zâmbet ironic \n fa]a irit`rii Taniei.
– Iei aceste istorii prea \n serios, sublinie. Acestea sunt mai ales
simboluri....
– Tocmai, protest` tân`ra englezoaic`. Miturile grece[ti
reprezint` o ilustrare a realit`]ii omene[ti. Când Zeus a vrut s-o
atrag` pe Europa, pentru a relua acest exemplu, a luat \nf`]i[area
unui vultur....
– {i-a dat mult` osteneal`, o \ntrerupse Titos cu ironie. Eu n-a[ fi
avut nevoie s` recurg la o asemenea stratagem`. Pe de alt` parte, a[
fi mult mai fidel so]iei mele. S` nu ui]i asta.
Tân`ra femeie \i arunc` o privire lui Minos. Hot`rât lucru, Titos
Michalakis [i cu el sem`nau \n mod tulbur`tor....
– Asta este sigur, admise Tania \n cele din urm`. Totu[i, poate nu
i-ai fost \nainte de a te c`s`tori.
Cretanul \i adres` o privire intens`:
– Nu fi prea indiscret`, spuse b`rbatul.
– Anna vrea s` plece \n America, replic` Tania ro[ind.
– Asta n-are nimic de-a face cu mine, anun]` Titos pe un ton
hot`rât.
26 ELEANOR WOODS

Tân`ra englezoaic` p`str` t`cerea, descump`nit` de siguran]a sa.


Era greu s`-l contracareze cu ceva.
– Oare ce se va \ntâmpla cu Minos? \ntreb` totu[i dup` un timp.
– Cu mine? o \ntrerupse acesta. Sunt b`rbat, kyria! Sunt destul de
mare s` m` descurc singur.
F`cu o pauz`, \ncruntându-se.
– V` credeam pe cale s` discuta]i despre vechii zei, relu`. Nu
despre noi....
– Vorbe[te despre amândou` lucrurile, interveni Titos, pe un ton
amuzat. Vezi, femeile au tendin]a s` se irite pentru mai nimic. De
fapt, kyria Tania prefer` s` m` considere un fel de zeu, pentru c`
i-ar fi foarte greu s` m` vad` ca pe un simplu muritor....
Un râs \n`bu[it \i urm` cuvintele. B`ie]elul ridic` ochii mira]i spre
arheolog`.
– Este adev`rat, domni[oar`? o \ntreb`.
– Nu. Este ridicol! exclam` aceasta.
– Serios? o tachin` Titos Michalakis. Mi se pare totu[i c` preferi
compania zeilor celei a unui b`rbat, mai pu]in lini[titoare pentru
tine....
Tania strânse buzele, jenat` de aceast` jum`tate de adev`r.
– |i iubesc pe zei, a[a cum iubesc legendele, se ap`r` ea. Este
munca mea.
– Doar c`, replic` interlocutorul s`u cu o anumit` duritate, e[ti
prea \nchis` \n studiile tale. Ai pierdut din vedere binele pe care ]i-l
poate face un b`rbat adev`rat..... "Ime oandras, yineka mou!"
– Nu \n]eleg limba greac`, se plânse Tania. Iar conversa]ia voastr`
m` [ocheaz`. Minos este \nc` prea tân`r....
UN S~RUT PE FURTUN~ 27

– Minos este grec, cretan, domni[oar` Drummond. Cunoa[te


via]a \nfinit mai bine decât tine. Nu-l folosi ca pretext pentru a fugi
de realitate.
– Pleac`, r`spunse Tania cu voce joas`, furioas`.
– De data aceasta, m` supun, exclam` b`rbatul ridicându-se. Dar
n-ai s` scapi \ntotdeauna la fel de u[or de mine, s` [tii.
U[a se \nchise cu un pocnet sec. Tania r`mase nemi[cat`, lungi
minute, pentru a-[i reveni. Minos se juca distrat cu cea[ca de cafea.
– Ce personaj dezagreabil! exclam` tân`ra femeie, cu o not` de
isterie \n voce. |mi doresc s` nu-l mai \ntâlnesc niciodat` \n calea
mea.
– V` \n[ela]i, murmur` b`iatul. V` g`se[te foarte frumoas` [i
viseaz` s` v` s`rute din nou.
– Asta ]i-a spus \n grece[te? \l \ntreb` Tania, cu mâinile umede.
– Nu; a spus c` este b`rbat [i v-a numit "so]ia" sa. Dar p`rea
mânios.
– Mânios? Pe mine?
Titos mersese \ntr-adev`r prea departe, se gândi. Probabil era
nebun.
– Mai degrab` eu ar trebui s` fiu furioas`! continu`.
– Da, aprob` copilul dând din cap. Dar n-ar trebui s` v` fie team`
s`-l g`si]i seduc`tor, kyria Tania. Toate fetele din Creta n-au ochi
decât pentru el. Asta o face s` râd` mult pe mama, [i se amuz` s` le
fac` geloase când Titos vine s` ne viziteze acas`. Titos [i mama sunt
prieteni foarte buni.... Discut` deseori, seara.
– |n]eleg, f`cu Tania pe un ton rece. Se cunosc de mult timp?
– Da, de foarte mult timp. Tat`l lui Titos a fost na[ul mamei,
28 ELEANOR WOODS

\n]elege]i. Titos Michalakis continu` s` ne ajute \n amintirea tat`lui


s`u.
– Asta \i face cinste, replic` englezoaica p`r`sindu-[i scaunul.
|ncepea s` se simt` nervoas`. Trecutul domnului Michalakis n-o
privea. Atunci, de ce oare nu \nceta s` se gândeasc` la el? Odinioar`
n-o preocupa decât munca sa, nu se l`sa conturbat` de altceva.
Trebuia s`-[i revin`.... |narmându-se cu o m`tur`, tân`ra femeie
\ncepu s` m`ture, cu o energie febril`. Minos o observ` cu o u[oar`
\ngrijorare.
– A[tepta]i pu]in, va veni mama, spuse el.
– Nu pot, \i r`spunse Tania. Rhea poate sosi dintr-un minut \n
altul. Dumnezeule, sper s` aib` o fire mai pl`cut` decât fratele s`u!
B`ie]elul disp`ru [i reap`ru câteva clipe mai târziu \n compania
unei femei brunete, cu un aer pl`cut.
– Sunt Anna, explic` aceasta.
– Mama mea, ad`ug` Minos, dezam`git c` nu f`cuse el \nsu[i
prezent`rile. A venit s` v` preg`teasc` cina. |ncepând de mâine, va
face [i cur`]enie.
Anna d`du din cap pentru a-[i ar`ta asentimentul.
– V` voi ajuta pân` la plecarea mea \n America. Apoi, m` voi
c`s`tori cu un cet`]ean american [i voi fi lini[tit` pentru tot restul
zilelor! M` ve]i ajuta s` m` duc \n Statele Unite, kyria Tania?
Grecoaica \[i \ncheie fraza cu un râs sonor. Interlocutoarea sa nu
era sigur` c` Eldoradoul mai exista; r`spunse totu[i cu gentile]e.
– Desigur, \n m`sura posibilit`]ilor mele, o asigur`.
– Fratele dumneavoastr` se afl` de asemenea \n America, nu-i
a[a? relu` nou-venita. Trebuie s`-i scrie]i [i s`-i cere]i s` m` ia \n
UN S~RUT PE FURTUN~ 29

serviciul kyriei Elena...


Tania \[i mu[c` buzele.
– Fratele meu [i so]ia sa au disp`rut, Anna. Nu se [tie nici m`car
dac` mai sunt \n via]`. |n plus, nu stau \n Statele Unite, ci \n Peru.
– Sunt sigur` c` n-au murit. Se vor \ntoarce curând [i atunci le
ve]i putea vorbi despre mine, nu-i a[a?
Arheologa \ncuviin]`, u[or \ncurajat` de siguran]a lini[tit` a
femeii. |i l`s` buc`t`ria [i se refugie \n salon, str`duindu-se s`
parcurg` noti]ele lui Fergus despre situl din Mallia.
Observ` foarte repede c`-i era imposibil s` se concentreze.
Imaginea lui Titos Michalakis nu-i ie[ea din minte. Era o obsesie
profund enervant`. |nc` i se p`rea c` aude r`sunând cuvintele dure
ale cretanului....
Se apropie de o oglind` ag`]at` pe un perete [i se privi cu aten]ie,
gânditoare. P`rul strâns \i d`dea indiscutabil un aer auster, aproape
sever. Cu impulsivitate, puse mâna pe coada grea [i \ncepu s-o
desfac` \n grab`. Masa de bucle brune i se r`spândi cu suple]e pe
umeri. Acea coafur` nou` \i d`dea un aspect cu totul diferit, o f`cea
s` par` mult mai tân`r`, aproape vulnerabil`. |n niciun caz Titos nu
trebuia s-o vad` astfel!
– Kyria Tania! Kyria Tania! O ma[in` coboar` pe alee, strig` vocea
Annei. Ce trebuie s` servesc vizitatorilor?
– Re]ine-i pu]in, bâigui Tania \n grab`. Trebuie mai \ntâi s` m`
piept`n. Voi vedea dup` aceea.
Mama lui Minos se mul]umi s` izbucneasc` \n râs, [i deschise
u[a-fereastr` a salonului, \ntâmpinându-i cu c`ldur` pe nou-veni]i.
Tân`ra englezoaic` r`m`sese \n fa]a oglinzii. Ochii s`i \i \ntâlnir` pe
30 ELEANOR WOODS

ai lui Titos Michalakis [i scoase un strig`t u[or.


– Am \nso]it-o pe Rhea, o anun]` el pe un ton indiferent. Iat`
Rhea, ]i-o prezint pe Tania, cumnata Elenei.
Grecoaica adolescent` era fin` [i delicat` ca por]elanul. Avea
acela[i p`r ca fratele s`u, dar tr`s`turile p`reau obosite, ochii \i erau
\ncerc`na]i.
– Bun` ziua, murmur` englezoaica. Ce faci?
– Hero poli, r`spunse cealalt`.
Tania invit` toat` lumea s` se a[eze [i se a[ez` ea \ns`[i pe un
scaun, ]inându-[i p`rul cu o mân`.
– |mi pare r`u, spuse, dar totul este pu]in \n dezordine. M`
preg`team s` fac o baie....
– E[ti foarte frumoas`, exclam` sincer Rhea. Mult mai frumoas`
decât \n descrierea lui Titos. Dup` el, ai avea aerul unei profesoare
[i \]i petreci zilele studiind! Am avut unele temeri venind aici, dar
acum m` bucur.
Se \ntrerupse o clip`, apoi ad`ug` cu timiditate.
– De fapt, m` temeam s` nu semeni foarte mult cu fratele
dumitale....
– Tania scrie ea cartea lui Fergus, o \ntrerupse Titos.
– Cartea despre Creta? se mir` Rhea izbucnind \n râs. El avea idei
ciudate. |l interesa mai mult trecutul insulei noastre decât locuitorii
actuali. F`cea atât de pu]ine eforturi pentru a ne cunoa[te cu
adev`rat!
– Destul, o \ntrerupse fratele s`u. Tania pretinde c` [tie [i mai
mult despre vechile legende, draga mea Rhea.
– Este adev`rat, se gr`bi s` aprobe tân`ra englezoaic`,
UN S~RUT PE FURTUN~ 31

preocupat` s` \ndep`rteze conversa]ia de la Fergus. Dar cunosc [i


reputa]ia cretanilor. Se spune c` sunt ni[te mincino[i teribili.... De
exemplu, sus]in c` Zeus moare [i \nvie o dat` pe an. Grecii de pe
continent nu sunt de acord....
– N-ar trebui s` ne critici astfel zeul, exclam` Titos pe un ton iron-
ic. Sau va veni s` pun` mâna pe tine pentru a se r`zbuna. Mai ales cu
p`rul desf`cut....
– Zeii au murit de mult, bâigui Tania, stânjenit` [i ro[ind. Nu m`
voi l`sa intimidat` de minciunile tale!
Rhea Michalakis f`cu s` se aud` din nou râsul s`u cristalin.
– Acum, vorbe[ti chiar ca o profesoar`! o tachin`. S` [tii, Titos
este implacabil. Va ac]iona când te vei a[tepta mai pu]in, exact ca
Zeus!
Capitolul 3

Tân`ra Rhea p`ru s` se acomodeze repede la vil`; aerul de


oboseal` \i disp`ru, iar gesturile \i devenir` mai pu]in timide.
– Titos ar vrea s`-mi recap`t \ncrederea \n mine, \i explic` ea
Taniei, deoarece am avut recent un accident grav.... |mi place mult
cu tine. Curând, va trebui s` te prezint mamei, i-ar pl`cea s` te
cunoasc`.
Englezoaica zâmbi cu amabilitate, amuzat` \n tain` de obiceiul
Rheei de a s`ri de la una la alta \n timp ce vorbea.
– De fapt, relu` cretana cu o voce mai nesigur`, ne-a fost team`
s` nu ne g`se[ti dezagreabili, ca Fergus....
– Adev`rat? se mir` Tania, pu]in cam rece.
Dar de ce oare familia Elenei p`rea s`-l deteste atât de mult pe
Fergus Drummond? Era de ne\n]eles.
– Desigur, continu` cealalt`, Titos ne-a repetat s` n-avem
prejudec`]i \mpotriva englezilor. El \nsu[i are mul]i prieteni printre
ei. Totu[i, o iubim atât de mult pe Elena! Este atât de \nsp`imânt`tor
UN S~RUT PE FURTUN~ 33

c`....
Interlocutoarea sa se ridic` [i o \nconjur` pe tân`ra sa \nso]itoare
cu un bra] \ncurajator.
– Nu te \ngrijora, spuse cu blânde]e. |i vor g`si, sunt sigur`....
– Of! Nu la asta m-am gândit... A[adar, Fergus nu ]i-a spus?
– Ce-ar fi trebuit s`-mi spun`? f`cu Tania, pu]in speriat`.
Explic`-te, te rog!
– Nu pot! Doar Titos are dreptul s`-]i povesteasc` ce s-a
\ntâmplat.... {i dup` p`rerea mea, n-o va face.
– Nu mai \n]eleg nimic, oft` arheologa.
– {tiu, admise Rhea. De pe pozi]ia mea, pot doar s`-]i dau un sfat;
când vom merge \n vizit` la mama, dac` accept` s` te vad`, te rog s`
nu-i vorbe[ti \n niciun caz despre Fergus. Nu-i dezv`lui nici c`
p`rin]ii t`i sunt divor]a]i.
– Nu-mi este ru[ine de familia mea, sublinie Tania.
– Aici, nu avem acelea[i concep]ii despre divor]. Mama ar fi
profund [ocat`. I-ar fi team` s` nu te vad` [i pe tine abandonându-]i
so]ul!
– Dar nu am un so]!
– Un cretan nu te-ar ierta niciodat` dac` ai fugi, continu`
adolescenta, cu o aparent` lips` de logic`.
– N-am inten]ia s` m` c`s`toresc, replic` interlocutoarea sa, din
ce \n ce mai uimit`. |n tot cazul, cu siguran]` nu cu un grec! De altfel,
am fost foarte surprins` de alegerea lui Fergus.
Sora lui Titos lu` un aer \ngrijorat.
– Totu[i, n-o va p`r`si pe Elena, nu-i a[a? Titos ar fi \n stare s`-l
omoare!
34 ELEANOR WOODS

– Ei bine, s` sper`m c` fratele meu se va ar`ta rezonabil, exclam`


Tania pe un ton degajat.
Totu[i, dup` ce Rhea ie[i, aceast` conversa]ie \i r`mase mult timp
\n minte. Se instalase \n camera de zi [i se str`duia s` trieze noti]ele
lui Fergus. Acestea din urm` erau \n mare dezordine [i mai ales
destul de slabe \n ansamblu. Probabil \[i petrecuse timpul cu altceva.
Aceast` treab` de mântuial` nu i se potrivea.
Parcurse automat \nc`perea cu privirea. Tenta]ia era mare s`
arunce pur [i simplu la co[ schi]ele fratelui s`u, apoi s` scrie [i s`
conceap` cartea complet singur`. Ideea \i umbla prin minte de când
o men]ionase Titos. La \nceput, se temuse s` se arate neloial`, dar
tindea s`-[i schimbe p`rerea. Fergus \i l`sase un material inutilizabil;
nu se va putea plânge dac`, m`car o dat`, ar zbura cu propriile ei
aripi. {i chiar dac` ar fi fost furios, cu atât mai r`u! Aventura era prea
incitant` pentru a renun]a.
Ochii \i c`zur` brusc asupra frescelor de un gust mai mult decât
\ndoielnic, prinse pe pere]i. Se \nfior`; trebuia neap`rat s` scape de
ele. Aceste caricaturi insuportabile ale splendidelor originale din
Knosos, depozitate la muzeul din Heraklion, erau insuportabile.
Anna scoase strig`te stridente auzind-o pe Tania anun]ându-[i
inten]ia de a le desprinde.
– Kyria Elena n-a avut nicio obiec]ie, protest` ea.
– Numai c` deocamdat` lipse[te, iar eu sunt incapabil` s` lucrez
cu ororile acestea \n fa]a mea. Dac` nu vrei s` m` aju]i, le voi scoate
singur`!
– Kyrios Titos va fi contrariat, semnal` menajera.
– Mi-e egal. Vila aceasta \i apar]ine fratelui meu...
UN S~RUT PE FURTUN~ 35

Cretana se mul]umi s` zâmbeasc`.


– M-ar mira, kyria Tania. Titos Michalakis nu cedeaz` atât de u[or.
V` spun, nu schimba]i nimic \n cas` \nainte de a-i cere permisiunea!
– Niciodat`! exclam` Tania, nebun` de furie. N-am s` ascult de
un b`rbat doar pentru c` este atât de seduc`tor! |n ochii mei n-are
absolut nimic special....
– Ba da, cel pu]in un lucru, insist` Anna.
– Serios? Care? ripost` englezoaica, \ncordându-se.
– Minos v-a v`zut la Mallia, povesti femeia izbucnind \n râs. {i
apoi, v-a]i schimbat coafura! Numai c`, multe femei au \ncercat s`-l
seduc` pe Titos, dar niciuna n-a reu[it s`-l ia de so]!
Tania era mut` de furie.
– Te \n[eli \ntru totul! se ofens` \n sfâr[it. Domnul Michalakis [i
cu mine nu ne putem nici m`car suporta....
– E[ti sigur`? o \ntrerupse o voce. Totu[i, Anna n-a gre[it: p`rul
\]i st` mult mai bine astfel.
Era Titos, rezemat cu non[alan]` de canatul u[ii, cu un aer
extrem de amuzat.
– Poate, r`spunse tân`ra arheolog`. Dar evident, nu mi-am
schimbat coafura pentru a-]i pl`cea. S` nu crezi asta!
– |n acest moment, te situezi \ntru totul de partea lui Fergus,
nu-i a[a? exclam` b`rbatul.
– {i chiar dac`? Oare ce ave]i to]i de-l detesta]i atât de mult?
Titos \naint` \n \nc`pere, cu un aer brusc preocupat, iar Anna
disp`ru \n direc]ia buc`t`riei.
– Fratele t`u nu ]i-a vorbit niciodat` am`nun]it despre sejurul s`u
\n Creta, nu-i a[a? \ncepu b`rbatul cu voce blând`.
36 ELEANOR WOODS

Tania \[i sim]i mânia disp`rând. Aceast` subit` blânde]e o


tulbur`. Dac` m`car ar [ti cum s` se fac` apreciat` de cumnatul s`u...
Inspir` profund [i alung` acest gând.
– |n coresponden]`, Fergus vorbe[te doar de munca sa, explic`
ea. Nu se opre[te la fleacuri....
– Ce f`ceai \n Anglia, \n timpul vizitei sale aici?
– Eram... ocupat`.
Era complet fals. |n acea perioad`, tân`ra femeie avea tot timpul
liber [i-i trimisese scrisori peste scrisori fratelui s`u, rugându-l s-o
lase s` vin` lâng` el. Acesta p`strase o t`cere \nc`p`]ânat`, trimi]ând
o singur` carte po[tal`, foarte târziu, pentru a-i anun]a c`s`toria cu
Elena [i plecarea urgent` \n Peru... Pu]in mai târziu, primise un bilet
de avion pentru Creta [i ni[te instruc]iuni ordonându-i s`-i termine
opera arheologic` \nceput`.
– Sunt sigur c` o femeie frumoas` [i-a f`cut mul]i prieteni,
singur` la Londra.... Nu era nimeni acolo care s` vegheze asupra ta,
\n timpul absen]ei lui Fergus? f`cu Titos.
– Ce vrei s` spui? bâigui Tania, din nou iritat`.
– Ei bine, m` \ngrijoreaz` pu]in lipsa ta de experien]`, atâta tot.
E[ti \nc` destul de aproape de copil`rie, nu cuno[ti bine b`rba]ii....
– Insinu`rile tale sunt \ntru totul deplasate, protest` tân`ra
femeie pe un ton t`ios.
– Nu insinuez nimic. Este absolut normal ca o fat` tân`r` s` fie
pu]in naiv`; tocmai de aceea, \n Creta ne protej`m fiicele [i surorile.
– Ai venit numai ca s` m` insul]i, sau mai ai [i altceva s`-mi spui?
replic` arheologa pe un ton glacial.
B`rbatul \ntinse mâinile, cu un aer surprins [i profund mâhnit.
UN S~RUT PE FURTUN~ 37

– |n ce fel te-am insultat? o \ntreb`.


– Iart`-m` c` te dezam`gesc, dar nu sunt atât de naiv` cât se pare
c` gânde[ti. Nu toat` lumea m` consider` atât de banal` cum spui tu!
– M` bucur, exclam` Titos cu un aer enigmatic. N-am nimic de
ad`ugat: venisem doar s` m` asigur c` totul este bine cu Rhea...
– Bine. |n acest caz, te-a[ ruga s` m` scuzi, dar mi-ar pl`cea s`-mi
reiau lucrul.
– O clip`, o \ntrerupse Titos. }i-a[ fi recunosc`tor s` m` \nso]e[ti
la u[`, cum cere cea mai elementar` polite]e. Eu, când vei veni....
Tania, care se a[ezase \n fa]a ma[inii de scris, s`ri \n picioare.
– Am pu]ine [anse s`-]i fac vreodat` o vizit`, i-o lu` \nainte. Dup`
toate aparen]ele, mama ta refuz` s` m` primeasc`...
– Cine ]i-a spus asta? o \ntreb` el pe un ton t`ios.
– Rhea. Dup` ea, mama ta nu suport` divor]ul p`rin]ilor no[tri
[i-[i permite s` ni-l repro[eze. Eu, cel pu]in, nu judec oamenii \nainte
s`-i fi v`zut, iar familiile lor n-au influen]` asupra p`rerii mele! De
exemplu, \mi place mult sora ta....
– Mai mult decât mine, dac` \n]eleg bine.
– |ntr-un fel, da. De fapt, ai fi atât de amabil s`-i explici Annei c`
aceast` cas` \i apar]ine lui Fergus? Din spusele ei, nu-i pot aduce
nicio modificare f`r` acordul t`u prealabil.... Dac` era la fel [i cu
fratele meu, \i \n]eleg exasperarea fa]` de tine!
– N-a ar`tat-o foarte mult, murmur` gânditor Titos. Asta nu i-ar fi
servit interesele.... |mi pare r`u pentru reac]ia mamei mele. Dar cu
toate acestea, sunt sigur c`-i vei pl`cea. Este o b`trân` doamn` pu]in
tradi]ionalist`, dar cu inim` mare.
– M` crede \n stare s` m` c`s`toresc, pentru a pleca apoi....
38 ELEANOR WOODS

Interlocutorul s`u izbucni \ntr-un râs sincer.


– Tot Rhea ]i-a spus asta, nu-i a[a? Dac` so]ul t`u te-ar l`sa s`
pleci, ar fi din vina sa.
– Poate n-are de ales, sublinie t`ios Tania.
– El ar fi r`spunz`tor. B`rbatul este cel care \[i d` seama dac`
so]ia este fericit` sau nu [i ac]ioneaz` \n consecin]`.
– Pu]ine femei ar c`dea de acord cu tine, r`spunse Tania
zâmbind. Suntem capabile s` lu`m [i singure decizii, s` ne orga-
niz`m via]a....
– Uneori, admise b`rbatul.
– Concep]ia ta despre c`s`torie mi se pare foarte romantic`,
relu` englezoaica. Realitatea se dovede[te deseori foarte diferit`....
– Dar regre]i asta, nu-i a[a? o \ntreb` Titos pe un ton insistent.
– Presupun c` da, replic` ea, gânditoare.
– |n Creta, so]iile nu-[i p`r`sesc so]ii.... ar trebui s` urmezi
exemplul fratelui t`u [i s` te c`s`tore[ti de asemenea cu un membru
al comunit`]ii noastre.
Tania \ncepu s` râd`. Ideea nu-i displ`cea. Titos degaja o atrac]ie
irezistibil`, foarte seduc`toare; [i i-ar fi pl`cut s` se apropie iar, cum
o f`cuse \n timpul furtunii....
– N-am zestre, explic` \n cele din urm`. Ori, este un element
necesar c`s`toriei, nu-i a[a? |ns`[i Elena a adus ca zestre aceast`
vil`....
– S` spunem mai exact c` li s-a dat permisiunea s` locuiasc` aici,
preciz` Titos. Se vor instala din nou \n ea dac` se vor \ntoarce din
Peru....
– Se vor \ntoarce, nu m` \ndoiesc, \l asigur` Tania pe un ton
UN S~RUT PE FURTUN~ 39

ferm.
|n timp ce vorbea, \i veni \n minte amintirea frescelor.
– Totu[i, ad`ug` ea, a[ vrea s` desprind frescele din salon. Sunt
\ntr-adev`r greu de suportat. M` \ntreb de ce Fergus n-a sc`pat de ele
mai curând!
– Pentru c` el \nsu[i le-a ales, replic` Titos cu o voce indiferent`.
– Fergus? exclam` tân`ra femeie pe un ton ne\ncrez`tor. Este
imposibil! N-ar fi f`cut-o decât pentru pl`cerea Elenei. Aceste
caricaturi sunt cu atât mai urâte cu cât originalele....
– Ai vizitat muzeul din Heracklion, nu-i a[a? {i sora mea a mers
deseori acolo. Pe Fergus l-a \ntâlnit \ntr-una din s`lile consacrate
frescelor.... Ea detesta aceste reproduceri din toate puterile. Sunt la
fel de neadev`rate ca povestea lor de dragoste!
Tania se sim]i str`b`tut` de un frison de ghea]`.
– Nu te cred, spuse cu voce joas`.
– Vei \nv`]a s`-]i cuno[ti fratele.... Pân` atunci, voi asculta
dorin]ele tale: chiar mâine, frescele vor fi coborâte.
– Mul]umesc, r`spunse Tania, potolit`.
|n definitiv, el nu petrecuse mul]i ani cu Fergus Drummond. Nu
putea s` [tie ce fiin]` de ne\nlocuit era...
– Dac` ai avea un minut, le-am putea desprinde chiar acum,
suger`.
– Nu, deoarece trebuie s`-i facem o vizit` mamei mele; cu cât o
vei vedea mai curând, cu atât va fi mai bine. Se nume[te Melissa, ceea
ce \nseamn` "albin`". Dar s` nu te temi de acul ei! Nu-]i este
du[manc`, Tania mou.
– Chiar este necesar s` vin? \ntreb` tân`ra englezoaic`, cu o
40 ELEANOR WOODS

u[oar` reticen]`. |n acest caz, ar trebui s` m` schimb...


– Nu. Vino a[a cum e[ti. A mai v`zut femei \n pantaloni, nu va fi
[ocat`.
Se \ndrept` spre u[`, dup` ce prinse cu autoritate mâna
interlocutoarei sale. Oare cum putea fi mama lui Titos? se gândi
Tania. De fapt, cunoscuse foarte pu]in pân` acum toat` familia
Michalakis. Era totu[i familia so]iei fratelui s`u....
– Amândou` surorile sunt mai tinere decât tine? \ntreb`.
– Da. P`rin]ii mei prev`zuser` s` aib` mai mul]i copii, dar tata a
murit pu]in dup` na[terea ultimei, Rhea. A trebuit s` muncesc ca s`
hr`nesc toat` familia.... Din fericire, aveam atât vârsta, cât [i puterea.
– {i când te vei c`s`tori?
– Asta nu va schimba nimic. Voi avea \ntotdeauna grij` de mama
[i de cea mai mic` dintre surori, pân` când \[i va g`si la rândul s`u
un so]. Dar nu-mi fac griji; \mi câ[tig mult mai bine existen]a decât o
f`cea tata. Voi avea din plin cu ce s` m` \ngrijesc de cele dou` familii
ale mele!
Tania fu pe punctul s`-l \ntrebe ce munc` presta de era atât de
bogat, dar se r`zgândi. Fu cu atât mai surprins` s`-l aud` pe el
punând \ntrebarea:
– C`r]ile lui Fergus aduc mult? |]i permit s` tr`ie[ti confortabil?
– |n mod obi[nuit, lucrez pentru mine \ns`mi, r`spunse Tania.
Predau cursuri, particip la s`p`turi arheologice... Colabor`rile cu
fratele meu sunt doar ocazionale.
– Totu[i, \n acest moment nu faci nimic altceva, obiect` Titos.
– Este adev`rat. Mi-ar pl`cea s` scriu o carte pentru copii, dar ar
trebui s` g`sesc un ilustrator....
UN S~RUT PE FURTUN~ 41

Se \ntrerupse brusc [i se opri, pierdut` \n contemplarea


peisajului. Pe panta colinei, solul era de un ro[u-\nchis, argilos,
traversat ici [i colo de tufe de culoarea jaspului de cimbri[or.
Coborând spre mare, turba se deschidea treptat la culoare, ajungând
pân` la galbenul-deschis al plajei c`reia ochii \i urm`reau \ncânta]i
curbele [erpuitoare. Dincolo de ea se \ntindea marea, de un
albastru– \nchis, aproape asem`n`tor cu cerneala chinezeasc`.
– Prive[te, murmur` \n sfâr[it tân`ra femeie. Ce splendoare! Nu
mi-a[ fi imaginat niciodat` atâta frumuse]e....
Titos deschise un grilaj alb [i o invit` s` treac` \naintea lui.
Pornir` amândoi pe o alee cu pietri[.
– {tii, Rhea face desene admirabile. Ar trebui s`-i ceri s` ]i le
arate, \i suger` Titos.
– Nu [tiu dac` va accepta, r`spunse Tania. Mi se pare c` nici ea
nu m` place foarte mult....
– N-are importan]`, cere-i totu[i.
|i ar`t` cu mâna imensa cas` \mpodobit` cu grilaje din fier forjat
care se \n`l]a \n fa]a lor.
– Bine ai venit la mine acas`, Tania, spuse simplu.
Traversar` o curte interioar` plin` cu o mul]ime de flori, \n culori
str`lucitoare. Plante ag`]`toare ornamentale se urcau \n
m`nunchiuri grele de-a lungul pere]ilor. Tân`ra englezoaic` z`ri
brusc un boboc de hibicus c`zut pe p`mânt [i se aplec` pentru a-l
aduna. Când se ridic`, se afl` nas \n nas cu cea mai uimitoare b`trân`
doamn` imaginabil`. Foarte scund`, destul de plinu]`, aceasta o
observa cu aten]ie. Rochia neagr` impecabil` [i mâinile care
tremurau pu]in \i d`deau irezistibilul aspect al unei mici albine
42 ELEANOR WOODS

lucr`toare.
– Kyria Melissa? \ntreb` Tania, ezitând.
– Ai fi putut s` m` anun]i de sosirea unei vizitatoare, exclam`
b`trâna doamn` spre Titos, f`r` s` r`spund` la \ntrebare.
– M` preg`team s-o fac, replic` acesta. Tocmai am urcat aleea.
}i-o prezint pe Tania Drummond, mam`.
Kyria Melissa \[i \ndrept` privirea spre arheolog`.
– Tania? rosti ea.
Este un nume frumos.... nu foarte obi[nuit.
– Mul]umesc, bâigui tân`ra femeie. V` sunt recunosc`toare c`-i
permite]i Rheei s` doarm` la vil`....
– N-am permis absolut nimic. Fiul meu a insistat enorm [i a
trebuit s` cedez, cu toate reticen]ele mele...
– Tania n-are nimic de-a face cu fratele s`u, o \ntrerupse t`ios
Titos.
– Nu-i seam`n`, sunt de acord.... S` nu ezi]i s` vii deseori, copila
mea drag`. |n calitate de "koumbaros", fiul meu este r`spunz`tor
pentru tine.
– S` nu exager`m! sublinie tân`ra femeie pe un ton dur. Fratele
meu cu siguran]` se va \ntoarce, nu sunt singur` pe lume! {i [tiu s`
m` descurc....
– S` evit`m s` vorbim despre fratele t`u! replic` Melissa, cu un
râs scurt. Rhea mi-a spus c` ai angajat-o pe Anna. E[ti mul]umit` de
ea?
– Da, \ntru totul. Numai c` viseaz` s` plece \n America foarte
curând...
– Ar trebui s` fie deja acolo! sublinie mama lui Titos, pe un ton
UN S~RUT PE FURTUN~ 43

mali]ios. {i fiul s`u ar trebui s` fie la [coal`, \n loc s` leneveasc` toat`


ziua.... I-am propus s` m` ocup de el, dar Anna a refuzat cu
vehemen]`.
– Poate a f`cut-o pentru a evita s` v` supere, spuse f`r` s`
gândeasc` Tania.
Kyria Melissa [i fiul s`u \i aruncar` o privire mustr`toare [i
p`strar` câteva clipe o t`cere de ghea]`.
– Anna... ]i-a vorbit despre tat`l copilului? \ntreb` \n cele din
urm` b`trâna doamn`.
– Nu, admise interlocutoarea sa.
Titos o atrase \ncet spre el pe tân`ra arheolog` [i-i mângâie u[or
p`rul.
– Tania este la fel de impulsiv` pe cât era Fergus de prudent, \i
explic` mamei sale. Se las` dus` de imagina]ie [i trage foarte repede
concluzii ciudate. Totu[i, n-are decât inten]ii bune, nu-i a[a "agapi
mou?"
– Minos \]i seam`n` atât de mult! exclam` \nso]itoarea sa.
– Se \ntâmpl`, nu crezi? Chiar \ntre str`ini....
– Poate.... dar \n tot cazul, merit` s` te ocupi de el. Este un copil
absolut adorabil....
– Eu m` voi ocupa de el, interveni Melissa. Ar fi trebuit s-o fac
\nc` de la \nceput....
Intr` \n cas`, Tania; voi prepara cafeaua [i vei putea s`-mi vorbe[ti
pu]in despre munca ta.
Aceasta din urm` se preg`tea s` replice c` nu \n]elegea de ce ar
fi trebuit s` se ocupe bunica b`ie]elului de el, mai degrab` decât
tat`l; dar o privire poruncitoare a lui Titos o opri. Se \ndrept` spre
44 ELEANOR WOODS

trepte, tulburat` de importan]a sporit` a lui Titos Michalakis \n via]a


sa. Era cu atât mai ciudat cu cât nu sim]ea nimic pentru el.... [i nici
el pentru ea!
Capitolul 4

– Mai avem un vizitator, exclam` Melissa peste um`r, p`trunzând


\n locuin]`. Poate \l cuno[ti, Tania; pretinde c` este un prieten al
fratelui t`u. Du-te [i-i vorbe[te, te rog, [i explic`-i unde este acum
Fergus. Când i-am spus eu, n-a vrut s` m` cread`!
– Cine este? \ntreb` tân`ra femeie, mirat`.
Mama lui Titos ridic` din umeri.
– Oare cum se nume[te? S` vedem, este englez ca voi.... Ah! Ross,
a[a este. Numele acesta \]i spune ceva?
– Nu, nu cred.
– S` mergem s`-l salut`m, propuse Titos.
O lu` de cot pe tân`ra femeie [i o conduse spre salon.
Persoana instalat` pe sofa nu putea fi \ntr-adev`r decât un englez.
Avea fa]a osoas`, fruntea \nalt`, o privire inteligent` \n spatele
ochelarilor cu rame de o]el [i un zâmbet uimitor de tineresc.
Privirea sa o m`sur` pe Tania cu un aer apreciator.
– Sunte]i sora lui Fergus Drummond, nu-i a[a? Este minunat!
46 ELEANOR WOODS

Poate \mi ve]i putea spune unde se afl`. Doamna Michalon....


Michalakon..... – nu reu[esc niciodat` s` pronun] aceste nume
grece[ti – n-a p`rut s` \n]eleag` ce o \ntrebam....
– Vi-l prezint pe fiul s`u, se gr`bi s` semnaleze arheologa,
domnul Titos Michalakis. Este [i cumnatul lui Fergus.
– M` prezint: Dick Ross, r`spunse vizitatorul dup` o scurt`
t`cere.
Apoi, imediat, d`du frâu liber mir`rii.
– Vre]i s` m` face]i s` \n]eleg c` Fergus Drummond este c`s`torit?
Nu-mi vine s` cred....
Se aplec` \n fa]`, cu un aer iscoditor.
– Dar de când? Unde este acum?
– |n Peru, r`spunse Tania cu fermitate. |n compania so]iei sale,
cu care s-a c`s`torit recent. A fost invitat s` participe la ni[te s`p`turi
arheologice foarte importante....
– Ave]i adresa sa?
Tania Drummond \ntoarse ochii spre Titos, \ntr-un apel mut.
– Deocamdat` este imposibil s`-l g`si]i pe cumnatul meu, spuse
acesta din urm`. Ave]i nevoie de el?
– Da. Cu atât mai r`u! Poate \ncânt`toarea sa sor` va rezolva
problema....
Un tic nervos agita fa]a lui Dick Ross, contrastând cu
impasibilitatea cretanului.
– Despre ce este vorba? \ntreb` acesta pe un ton dur.
– N-o g`si]i \ncânt`toare? f`cu englezul, f`r` s` r`spund`. Fergus
n-a prea ar`tat-o, nu-i a[a? Tania? A gre[it....
Avu un râs nepl`cut [i tân`ra femeie \ntoarse capul, stânjenit`,
UN S~RUT PE FURTUN~ 47

con[tient` de dezaprobarea lui Titos.


– Lucra]i cu Fergus? \ntreb` \n cele din urm`, când t`cerea deveni
prea ap`s`toare.
– Nu! Nu direct cu el, cu editura sa, explic` englezul. Ar fi trebuit
s` ne \nmâneze manuscrisul despre Creta exact acum dou` luni [i
\ncepusem s` ne \ngrijor`m pu]in.... Fire[te, [tiu de la Fergus c`-i
bate]i toate lucr`rile la ma[in` [i c` ve]i \ntârzia pu]in cu acesta.
N-are importan]`, draga mea. Oricum, inten]ionam s`-]i cer s`-mi
ar`]i insula. Câteva s`pt`mâni \n plus sau \n minus, nu vor face
deosebire!
– Din nefericire, Tania va fi \n imposibilitate de a v` servi de ghid
acum, \ntrerupse Titos cu o fa]` \ntunecat`.
– Dar.... \ncepu tân`ra femeie.
– Are alte angajamente, o \ntrerupse cretanul.
– Adev`rat? exclam` Tania. {i care, m` rog?
Apari]ia Melissei, \nc`rcat` cu o tav`, \l scuti pe fiul s`u s`
r`spund`.
Englezoaica a[tept` s` fie servit` cafeaua, apoi reveni.
– N-am niciun angajament, exclam`. Dac` domnul Ross vrea s`
viziteze insula....
– Nu po]i merge singur`, iar Rhea nu te poate \nso]i.
– Ei [i? Am totu[i inten]ia s` vizitez insula cu domnul Ross. Nimic
nu m` \mpiedic`.
– Ai dreptate, draga mea, interveni b`trâna doamn`. Titos, nu
sunt de acord cu tine. Societatea britanic` este mai permisiv` decât a
noastr` [i Tania este destul de mare pentru a lua propriile decizii. Nu
trebuie s`-i impunem concep]iile noastre cretane. Unde ve]i merge
48 ELEANOR WOODS

pentru \nceput?
– La Knosos, cred, replic` arheologa.
– Phaestos este mai interesant, remarc` Titos, cu o expresie de
relativ` indiferen]`.
Evident, renun]ase s` se opun` proiectelor Taniei. Aceasta, \n
mod ciudat dezam`git`, se str`dui totu[i s` continue conversa]ia.
– Mi-ar pl`cea mult s` v`d Phaestos, spuse \ncet.
– |ntr-o zi, te voi duce acolo, promise Titos.
Dick Ross se agita pu]in nervos pe scaun.
– Pân` atunci, ]i-a[ fi recunosc`tor s`-mi ar`]i Knosos, draga mea
Tania, rosti. Astfel, vei avea tot timpul s`-mi explici ce te-a f`cut s`
\ntârzii s` ba]i la ma[in` manuscrisul fratelui dumitale....
– La drept vorbind, nu cuno[team data limit`, murmur`
stânjenit` tân`ra femeie, mi[cându-[i buzele.
– Serios? M` uime[ti. Fergus nu te-a putut l`sa f`r` s` cuno[ti c`
lucrarea sa trebuia s` apar` de Cr`ciun.... Chiar ne-a scris acum
câteva s`pt`mâni, pentru a ne afirma c` manuscrisul era gata.
Desigur, \i r`m`seser` dou` sau trei capitole, dar nimic altceva!
Tania se sim]ea din ce \n ce mai \ncurcat`.
– Este sup`r`tor, bâigui ea. Am g`sit foarte pu]ine noti]e sosind,
asupra manierei de a pune manuscrisul \n ordine. De obicei, Fergus
este mult mai exact. M` preg`team s`-l fac eu \ns`mi....
Dick Ross scutur` negativ din cap.
– Regret, dar nu se poate, r`spunse. Fratele dumitale este un
specialist. Po]i foarte bine s`-i ba]i manuscrisele la ma[in`, dar este
alt` poveste s` organizezi [i s` redactezi un studiu!
Râsul lui Titos izbucni brusc, r`sunând \n \nc`perea vast`.
UN S~RUT PE FURTUN~ 49

– Dragul meu, toate c`r]ile domnului Fergus Drummond au fost


scrise de la un cap`t la altul de sora sa, aici prezent`! exclam` acesta.
Dick Ross \i adres` o privire sceptic` [i aproape dispre]uitoare.
– L-am \ntâlnit deseori pe domnul Drummond, exclam`, [i nu
mi-a vorbit niciodat` de un eventual rol jucat de sora sa \n redactarea
operelor lui, \n afar` de a le bate la ma[in`. S` \n]elege]i bine, nu
vom accepta ca la colec]ia noastr` s` participe un amator!
– {i totu[i, asta s-a \ntâmplat cu adev`rat, \l ironiz` cretanul.
– Cu excep]ia c` nu sunt doar un amator, sublinie Tania.
Vizitatorul \[i puse cea[ca de cafea pe mas` [i lu` un aer
\nsp`imântat.
– Oare acesta este adev`rul? Dar este \ngrozitor! spuse \n sfâr[it.
Tania \[i umezi buzele uscate.
– Fergus prefera s` nu se [tie, explic`. Acum, trebuie s` v` spun
un ultim lucru.... Fratele meu [i so]ia sa au fost da]i disp`ru]i \n Peru,
domnule Ross. Sunt din ce \n ce mai pu]ine [anse s` fie g`si]i \n via]`.
Lacrimile f`ceau s`-i tremure vocea.
– {i ce se va \ntâmpla cu cartea sa despre Creta? \ntreb` englezul
dup` o t`cere.
– O voi termina [i v-o trimit.
– Nu! |nc` o dat`, nu se poate. Nu putem s` public`m lucrarea
dumitale sub un alt nume [i avem nevoie de numele fratelui
dumitale; este o excelent` publicitate. Mi-e team` c` toat` aceast`
afacere nu reprezint` pentru noi decât o enorm` pierdere f`r`
compensa]ii....
Tania se aplec` \n fa]`.
– Pute]i s`-mi acorda]i \ncredere, v` asigur, \l rug`. Veni]i cu mine
50 ELEANOR WOODS

la cealalt` vil`, v` voi ar`ta lucrarea \n curs....


Dick Ross strânse buzele, un tic nervos f`cându-i obrazul s` joace.
– De ce nu? accept`. Totu[i, trebuie s` m`rturisesc, sunt uimit
s`-l v`d pe Fergus \ncredin]ând o asemenea responsabilitate unei
femei atât de tinere [i lipsite de experien]`....
– {i eu sunt arheolog`, \i aminti Tania.
Englezul lu` un aer indulgent.
– Poate ]i-ai urmat fratele pe unul sau dou` [antiere, admise. Dar
asta nu va face din dumneata o arheolog`...
Tania nu r`spunse. Ross se ridic` [i-i adres` un zâmbet arogant.
– Ei bine, voi veni oricum s` te v`d disear`, exclam`. D`-mi
adresa....
Tân`ra femeie \i d`du informa]ia cerut` [i se ridic` pentru a-l
conduce. Spre marea sa surprindere, b`rbatul se aplec`, \i lu` mâna
[i-i s`rut` cu stâng`cie vârful degetelor.
– Pe disear`, \i murmur`. Sunt \ncântat c` te-am \ntâlnit. Fergus
nu mi-a spus cât e[ti de frumoas`....
– Probabil n-a observat asta, replic` Tania.
Titos se apropiase cu non[alan]`.
– Fergus nu s-a gândit niciodat` la tine, spuse pe un ton
zeflemitor. Iar domnul Ross se gânde[te prea mult.... Cred c` o voi
trimite pe Rhea s` \mpart` cina cu voi.
– Nu, interveni, kyria Melissa. Am nevoie de ea.
– Cu atât mai r`u, replic` Titos cu iritare.
– Cum vrei, fiule, spuse b`trâna doamn` ridicând din umeri. Dar
cu siguran]`, o vei enerva pe Tania....
– Nu [tiam c` sunt un asemenea pericol public, exclam` englezul
UN S~RUT PE FURTUN~ 51

pe un ton t`ios. |ntr-un fel, sunt flatat....


Titos Michalakis \l m`sur` cu dispre].
– Nu sunte]i \n Anglia, \i spuse cu r`ceal`, iar aici, domni[oara
Drummond este sub protec]ia mea. O cretan` nu petrece niciodat`
seara singur` cu un b`rbat [i ]in s` fie la fel [i pentru Tania.
– Nu sunt cretan`, protest` slab aceasta din urm`. {i am obiceiul
s` m` descurc singur`....
– E[ti complet incon[tient` de pericolele care te amenin]`!
exclam` fiul Melissei. Te \ncrezi \ntr-o imagine a ta care nu exist` cu
adev`rat. Doar c` \nc` nu [tii.....
F`r` s`-i a[tepte r`spunsul, se \ndrept` spre u[`, o deschise [i
strânse mâna lui Dick Ross.
– S` ave]i grij` de ea, spuse.
– Conta]i pe mine, replic` cel`lalt, destul de n`ucit. Doar cartea
lui Fergus m` intereseaz`. Acestea fiind spuse, s` [ti]i c` Fergus
Drummond este un om de via]`. Poate sora sa este ca el....
Zâmbea cu un aer n`tâng.
– Nu, replic` Titos pe un ton glacial. Dimpotriv`.
Englezul plec` [i cretanul \nchise u[a cu un pocnet sec.
Tania ridic` ochii, con[tient` de privirea p`trunz`toare a Melissei
a]intit` asupra ei.
– |ntr-un fel, acest b`rbat are dreptate, spuse aceasta din urm`.
Nu [tim nimic despre tine, draga mea copil`. Vorbe[te-ne pu]in
despre via]a ta. La urma urmei, avem dreptul s` [tim....
Tân`ra femeie se a[ez` pe canapea, \ntrebându-se de unde s`
\nceap`.
– P`rin]ii mei au divor]at când eram \nc` la [coal`, spuse. Au
52 ELEANOR WOODS

plecat [i Fergus s-a ocupat s` m` \nscrie la universitate....


B`trâna doamn` pocni din limb` dezaprobator.
– Nu rezultatele tale [colare ne intereseaz`! exclam` ea. Tu \ns`]i,
ce fel de persoan` e[ti....
– |n]eleg, r`spunse Tania, \nghi]ind \n sec. Ei bine, sunt o
persoan` foarte obi[nuit`....
Titos, care r`m`sese \n picioare, se trânti \ntr-un fotoliu [i
interveni:
– Ce vrea mama s` [tie cu adev`rat, \i explic`, este dac` ai fost
prieten` cu b`rba]i. Nu e[ti obligat` s`-i r`spunzi, dac` nu dore[ti.
Interlocutoarea sa scoase o exclama]ie stupefiat`, aproape [ocat`.
O clip`, avu tenta]ia s`-[i inventeze un trecut scandalos, dar un
impuls \i ordon` s` n-o fac`. Titos n-ar fi crezut un cuvânt din aceste
minciuni eventuale [i replicile sale ar fi avut un efect dezastruos
asupra kyriei Melissa.
– M-am.... concentrat mereu asupra muncii mele, \ncepu Tania.
N-am avut timp s` m` las conturbat` de pove[ti romantice....
Oricum, din spusele lui Fergus, sunt rece [i pu]in atr`g`toare.
Titos schimb` o privire cu mama sa.
– Ce cred p`rin]ii despre cariera ta? Nu se tem s` te vad`
angajându-te pe un drum greu, \ntr-un cuvânt, \nc` masculin?
– Nu, au acceptat bine.
– Au al]i copii?
– Da. Nu i-am v`zut niciodat` pe ai mamei, deoarece Noua
Zeeland` este prea departe, dar \n schimb, \i cunosc bine pe cei ai
tatei. El viziteaz` des Anglia, cu familia. Evident, celei de-a doua so]ii
nu-i face pl`cere s` ne primeasc`, pe Fergus [i pe mine....
UN S~RUT PE FURTUN~ 53

– Cu "familia"? sublinie b`trâna doamn` pe un ton rece. Oare nu


sunte]i [i voi "familia" sa?
Tania ro[i, realizând c` picase \n capcan`. Acum, cretana era
convins` c` tân`ra femeie nu avea un univers familial stabil. Era un
punct prost pentru ea.
– |l am pe Fergus, protest`.
Spre marea sa mirare, Melissa s`ri atunci \n picioare, cu lacrimi
curgându-i pe obraji [i se repezi spre Tania care era uluit`, pentru a
o strânge \n bra]e.
– Fergus! gemu b`trâna doamn`. Dar este ru[inos! S` nu-]i pese,
noi vom fi familia ta. Ne vom ocupa de tine, Titos te va sf`tui....
– Dar n-am nevoie s` fiu sf`tuit`! exclam` Tania eliberându-se,
din ce \n ce mai uimit`.
Mama lui Titos se \ndrept`, punându-[i la loc \n coafur` câteva
ace de p`r.
– Ba da, "kari mou", te asigur, r`spunse. Ne vom ocupa s`-]i
g`sim un so] bun, nu-i a[a fiule? N-ar fi potrivit s-o l`s`m pe aceast`
tân`r` fat` f`r` protec]ie....
– Desigur, mam`, \ncuviin]` acesta din urm` cu un zâmbet.
– Nu vreau.... \ncepu nelini[tit` tân`ra englezoaic`.
– Sst! o \ntrerupse Melissa. Rhea te va \nso]i la vil`. Nu vei mai
suferi niciodat` de singur`tate...
– Dar n-am suferit niciodat`!
– Ba da, haide! cu p`rin]ii atât de departe.... O voi chema pe
Rhea.
– Las`, mama, interveni Titos. O voi \nso]i eu.
– Bine, de acord, aprob` mama sa. Biata Tania, singur` pe lume,
54 ELEANOR WOODS

doar cu fratele s`u!


|[i \mpreun` mâinile cu un aer dezolat, sem`nând din ce \n ce
mai mult cu o albin`.
Arheologa se ridic` f`r` s` replice. Era de preferat s` abandoneze
partida. Melissa se \ntoarse spre fiul s`u [i \ncepu s` vorbeasc` \n
limba natal`, repede, cu gesturi mari, agitate. |n cele din urm`,
izbucni \n lacrimi, \n fotoliul s`u. Tania se preg`tea s-o consoleze,
dar Titos o prinse cu autoritate de bra] [i o oblig` s` p`r`seasc`
\nc`perea, l`sând-o \n urm` pe b`trâna doamn` deprimat`.
– Ce duritate! nu se putu \mpiedica s` exclame tân`ra femeie.
Cum \]i po]i l`sa mama singur`, \n aceast` stare?
– Sunt obligat s` te conduc, spuse Titos pe un ton aspru. Rhea a
plecat \n vizit` [i nu s-a \ntors \nc`.
Tania f`cu un efort violent s` se elibereze, apoi \[i frec` bra]ul
care o durea.
– Chiar nu poate s` mi se \ntâmple nimic de aici pân` la vil`,
spuse cu o voce obosit`. Po]i s` m` la[i pân` la urm` \n pace?
– {tii foarte bine de ce nu pot [i pe bun` dreptate, replic`
b`rbatul aruncându-i o privire p`trunz`toare.
Ochii \i str`luceau de o emo]ie st`pânit`, enigmatic`.
– Nu \n]eleg câtu[i de pu]in la ce faci aluzie, replic` Tania cu
r`ceal`.
F`r` s` rosteasc` o vorb`, b`rbatul \i puse mâna pe gât [i o atrase
u[or spre el. Tân`ra femeie sim]i c` i se moaie picioarele.
– Titos, te rog.... protest` slab.
B`rbatul se mul]umi s` zâmbeasc`, apoi ridic` \ncet fa]a
\ncânt`toare [i buzele sale calde puser` st`pânire pe cele ale Taniei.
UN S~RUT PE FURTUN~ 55

Aceasta \nchise ochii [i, f`r` s` se mai gândeasc`, \[i strecur` mâinile
\n jurul gâtului \nso]itorului s`u. Titos o \mbr`]i[` mai strâns [i o
s`rut` din nou, de mai multe ori, tandru [i pasionat. Apoi \i d`du \n
sfâr[it drumul [i o privi câteva clipe, zâmbind din nou.
– Iat` ce li se \ntâmpl` tinerelor care se plimb` singure, spuse
ironic.
– Numai cu tine! r`spunse Tania cu am`r`ciune, dezam`git` de
cuvintele sale.
– Te cuno[ti atât de prost, "kartia mou"? }i s-ar putea \ntâmpla
cu oricine....
– Nu! exclam` ea furioas`. S` [tii c` nu to]i b`rba]ii sunt ca tine!
Sunt sigur` c` Dick Ross se va comporta ca un gentleman perfect...
– N-a[ pune mâna \n foc, o ironiz` b`rbatul. Mama are perfect`
dreptate: ai nevoie de un so].
– Oh, nu mai pune asta pe tapet, te rog! M` simt foarte bine cum
sunt. N-am inten]ia s` m` c`s`toresc.
Titos puse o mân` cald` pe um`rul Taniei.
Aceasta se \nfior`.
– S` presupunem.... c` ai deveni so]ia mea, murmur` cretanul.
Tân`ra femeie \[i umezi buzele uscate, rezistând tenta]iei de a i se
arunca \n bra]e.
– Nu-]i dore[ti deloc s` te c`s`tore[ti cu mine, spuse cu o voce
slab`. Te-a[ dezam`gi repede. N-am temperamentul..... Annei!
Cuvântul \i sc`pase. Oare o va \n]elege c` era incapabil` s-o
\ndep`rteze pe Anna de tat`l fiului s`u? |ncepu s` alerge de-a lungul
c`r`rii, cu toat` puterea disper`rii.
|nso]itorul s`u i se al`tur` f`r` nicio dificultate [i o prinse de talie.
56 ELEANOR WOODS

– Anna! exclam` cretanul pe un ton indiferent. {tii c` nu este


absolut nimic pentru mine? De ce naiba e[ti geloas`? Iat` c` nu e[ti
atât de rece cum pretinzi....
Este timpul s` ]ii cont de emo]iile tale, s` tr`ie[ti cu trupul t`u,
draga mea Tania.
– M` consideri imatur`, protest` aceasta. Nu m` iube[ti....
– Te consider lipsit` de experien]`, este altceva. Cât despre
dragoste....
Culese o crengu]` de cimbri[or [i-i mângâie cu mali]iozitate
obrazul.
– Dragostea, relu`, vine deseori dup` c`s`torie. Vreau \n casa
mea o femeie [i mul]i fii....
– |l ai pe Minos, obiect` Tania.
– |l am pe Minos la fel ca pe Elena [i pe Rhea, \i explic`. Nu este
acela[i lucru.
Tania \l privi cu aten]ie, \ntrebându-se ce hot`râre s` ia.
Propunerea sa era tulbur`toare, neobi[nuit`, dar treptat realiz` c`-i
va fi imposibil s` refuze.
Probabil aerul Cretei produsese un efect straniu asupra ei, o
transformase....
– Chiar nu [tiu ce s` spun, Titos, [opti.
Cretanul o atrase din nou spre el, râzând u[or.
– Nu spune nimic, Tania mou. E[ti femeia de care am nevoie, nu
te voi l`sa s` pleci.
Nu e[ti de acord cu mine?
– Poate nu va dura, spuse tân`ra englezoaic`, slab, punându-[i
capul pe um`rul s`u. Poate nu va fi decât un fulger, un tr`snet \n
UN S~RUT PE FURTUN~ 57

mijlocul furtunii.
– Eu sunt cel care comand` tr`snetul, replic` Titos râzând mai
tare. Când \l auzi, este vorba de propria mea voce!
|n acea clip`, Tania nu se putu \mpiedica s`-l cread`.
Capitolul 5

– Ce spui? f`cu Tania, cu un aer distrat.


Rhea \[i ascunse un zâmbet.
– N-ai ascultat nimic, \i repro[` cu amabilitate. |]i explicam cât ai
fost de abil` cu mama. Acum, te place foarte mult. Evident, s-ar putea
s` fie contrariat` dac` te c`s`tore[ti cu Titos; [i-a dorit \ntotdeauna
s`-l vad` c`s`torit cu o cretan`...
– Presupun c` Titos va face ce-i va pl`cea.
– Ca to]i b`rba]ii, oft` Rhea. La fel se comporta [i tata: mama era
foarte nefericit`. Dar Titos va fi un so] ideal, nu g`se[ti?
– Nu m-am gândit la asta, spuse interlocutoarea sa pe un ton
indiferent. Am avut enorm de lucru \n ultimele zile....
– Titos are multe de spus despre asta, obiect` adolescenta. Mai
\ntâi, este opera lui Fergus....
Se \ntrerupse, evident ne\ndr`znind s` mearg` mai departe. Oare
ce altceva avusese de spus Titos despre ea? se \ntreb` \n t`cere tân`ra
englezoaic`.
UN S~RUT PE FURTUN~ 59

– Nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec! exclam` brusc, cu voce


tare. Nu-i las` nicio libertate so]iei....
– Va avea grij` de ea, atâta tot, preciz` Rhea. |n plus, \i va fi
fidel....
– |n cazul lui Titos, m` \ndoiesc!
– Gre[e[ti, o admonest` calm cretana. Respect` prea mult
no]iunea de familie. So]ia sa nu va regreta c` l-a ales.
– Fratele t`u se preocup` destul de pu]in de Anna, obiect` Tania.
– Dimpotriv`, se ocup` de ea atât cât este necesar. Anna i-a f`cut
un foarte mare r`u familiei noastre. F`r` Titos, mama ar fi refuzat cu
hot`râre s`-i ajute pe ea [i pe fiul s`u.
– Minos este totu[i carne din carnea lui Titos...
– S` spunem, acela[i sânge. La fel ca Elena [i ca mine. Oricum,
to]i am vegheat asupra copilului. |n Creta, ar fi de neconceput s` te
compor]i altfel! Am fost atât de [oca]i când Fergus a considerat inutil
s`-[i invite propria sor` la c`s`toria sa...
Interlocutoarea sa se \nfior` imperceptibil. |ntr-adev`r, suferise
profund c` nu fusese invitat` la ceremonie.
– Fratele meu a f`cut \ntotdeauna tot ce a putut mai bine, spuse
cu voce tare, ascunzându-[i emo]ia.
Rhea zâmbi comp`timitor.
– Dup` Titos, nu te-a ajutat cu adev`rat s` intri la universitate;
statul ]i-a acordat o burs`, cum face pentru to]i studen]ii dota]i.
Fergus n-avea de ce s` te ajute [i tot dup` Titos, n-ai avut parte de
prea multe distrac]ii. }i-ai consacrat toate vacan]ele muncii pentru el
pe [antiere de s`p`turi arheologice.... Fratele meu spune de
asemenea c` e[ti foarte frumoas`, dar.... oare ce cuvânt a folosit? Ah!
60 ELEANOR WOODS

"incon[tient`", `sta era!


Tania \[i dori ca termenul s` fie exact; dar nu mai era. De la
sosirea sa \n Creta, era pe deplin con[tient` de existen]a lui Titos
Michalakis.... Dar acesta din urm` nu-[i d`dea seama c` insistase s`-l
ajute, pentru a-l urma pretutindeni, crezând c` era singurul mod de
a-i atrage aten]ia. Pe lâng` el, ceilal]i b`rba]i de-abia existau. |i erau
indiferen]i. Cu excep]ia lui Titos, acum.... Privirea sa \ntunecat`,
ironia arogant`, aprindeau obrajii Taniei. Se \nfiora la atingerea lui,
ca lovit` de tr`snet. Dar toate acestea nu erau de-ajuns pentru a pune
bazele unei c`s`torii. Avea nevoie mai ales de dragoste [i tandre]e,
cât [i de pasiune fizic`. |i era imposibil s` r`spund` afirmativ la
propunerea sa. |n plus, \n cazul \n care totu[i ar accepta s`-l ia de so]
pe Titos, Fergus nu i-o va ierta niciodat`.
Tania \[i schimb` pozi]ia pe scaun, str`duindu-se s`-[i alunge din
minte ce se \ntâmplase pu]in mai devreme \ntre ea [i cretan. Privirea
sa o \ntâlni pe a Rheei, str`lucind de un amuzament ironic.
– |n Anglia, o tachin` u[or aceasta din urm`, crede]i c` femeia are
\ntotdeauna ultimul cuvânt; dar \n Creta, [tiu c` nu este a[a. Fratele
meu \[i atinge \ntotdeauna scopurile, chiar [i pe lâng` mama!
– Cu mine, va fi altfel, sublinie ferm interlocutoarea sa. Cei din
familia Drummond sunt cunoscu]i pentru spiritul lor de
independen]`. Nimeni nu-i \nl`n]uie.
Adolescenta zâmbi mai larg.
– Totu[i, Fergus a trebuit s` se supun` pân` la urm` preten]iilor
lui Titos...
– Nu! protest` cealalt` strângând pumnii. A luat-o pe Elena cu el
\n Peru, \mpotriva voin]ei \ntregii familii.
UN S~RUT PE FURTUN~ 61

– Este adev`rat, lui Titos nu-i pl`cea prea mult aceast` idee. Dar
un so] are dreptul s`-[i ia so]ia cu el [i asta, fratele meu a acceptat-o.
Este un b`rbat drept!
– A[adar, Fergus nu i s-a supus lui Titos! jubil` Tania.
– Ba da, \n privin]a c`s`toriei.... Fratele t`u nu-[i dorea deloc s-o
ia pe Elena de so]ie. A rezistat pân` la cap`t.
– Dar atunci, de ce.... bâigui arheologa, descump`nit`.
Zâmbetul Rheei se stinse pe buze; lu` un aer serios [i
comp`timitor.
– Iart`-m` c` te-am tulburat, Tania. Am vorbit deja prea mult.
Dac` vrei s` [tii ceva \n plus, \ntreab`-l chiar pe Titos.
Tân`ra englezoaic` deschise gura s` r`spund`, dar fu \ntrerupt`
de Anna, care veni s` anun]e sosirea domnului Dick Ross. Tania se
ridic` zâmbind, pentru a-l \ntâmpina.
– Bun` seara! Intra]i.... spuse. Rhea, \]i prezint un prieten al lui
Fergus, domnul Dick Ross. Aceasta este Rhea Michalakis, domnule
Ross. Locuie[te cu mine.
Nou-venitul o ignor` cu \ngânfare pe tân`ra cretan` [i se trânti pe
canapea, mult prea aproape de gazda sa.
– Spune-mi Dick, zise el.
U[or stânjenit`, Tania se refugie \n col]ul canapelei [i puse discret
o pern` \ntre ea [i vizitator.
– V` voi ar`ta noti]ele lui Fergus.... \ncepu ea.
– Nu imediat! obiect` Ross cu un râs arogant. Am tot timpul. {tii,
nu trebuie s` te emo]ionezi dac` te-am considerat inapt` s` termini
manuscrisul. Sunt multe alte lucruri \n care sunt sigur c` excelezi! {i
cum inten]ionez s` r`mân aici o s`pt`mân` sau dou`, am putea face
62 ELEANOR WOODS

unele \mpreun`....
Interlocutoarea sa era gata s` izbucneasc` \n râs \n fa]a expresiei
profund [ocate a Rheei.
– Categoric, prefer s` lucrez la cartea fratelui meu, \i replic` t`ios
vizitatorului.
– N-are rost, patronii mei vor refuza s-o publice.
B`tu u[or mâna tinerei femei, cu un aer patern.
– E[ti mult prea frumoas` pentru a te obosi cu subiecte atât de
aride! ad`ug`.
Vocea \i sc`zu cu un ton.
– Am putea petrece pu]in, pentru c` e[ti singur` la vila aceasta....
continu`.
– Rhea locuie[te cu mine, v-am spus, replic` Tania.
– Trimite-o la fratele s`u! La urma urmei, aceast` locuin]`
apar]ine lui Fergus....
Arheologa se preg`tea s`-i r`spund`, când un gând \i trecu prin
minte. Din \ntâmplare, oare Ross ar avea inten]ia s-o cear` \n
c`s`torie? Mânia i se \mbin` cu o uimire profund`. De ce vedea \n ea
altceva decât o simpl` colaboratoare? N-ar fi trebuit s`-[i desfac`
p`rul [i s` adopte o comportare mai pu]in rigid`. Iat` ce culegea!
– |i voi cere Annei s` v` aduc` de b`ut, interveni subit Rhea,
foarte ]eap`n` pe scaun, aproape alb` ca varul. Cu aceea[i ocazie
trebuie s` m` duc s` iau [i noti]ele tale, Tania?
– Nu, Rhea, mul]umesc, r`spunse tân`ra englezoaic`. Le voi lua
eu \ns`mi.
Asta \i va permite s` dispar` o clip`, se gândi, [i s`-[i \mpleteasc`
p`rul ca mai \nainte. Apoi, \i va da domnului Ross replica ustur`toare
UN S~RUT PE FURTUN~ 63

pe care o merita. |[i p`r`si scaunul [i se duse \n camera sa.


Totu[i, ajuns` \n fa]a oglinzii, \[i d`du seama c` ochii [i fa]a
str`luceau de o lumin` nou`, o radia]ie special`. S`rutul lui Titos, \[i
spuse tân`ra femeie... S`rutul lui Titos explic` asta... Totu[i, se
piept`n` [i \nchise u[a \nc`perii.
|n hol, o \ntâlni pe Rhea, cu telefonul \n mân`, speriat` [i
tremurând toat`.
– O voi anun]a pe mama! exclam` aceasta, gata s` plâng`.
B`rbatul acesta este un b`d`ran!
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` blând Tania.
– A.... spus c` ]i-ar pl`cea s` te distrezi, ca Fergus, [i c` vei fi
sup`rat` dac` te voi \mpiedica...
Se \ntrerupse, tulburat`.
– Mama ta nu poate face nimic, o asigur` Tania. M` voi ocupa eu
\ns`mi de acest personaj, nu-]i face griji. Probabil nu este decât o
ne\n]elegere.
Puse cu fermitate receptorul la loc [i strânse lini[titor um`rul
Rheei.
– Fii atent`, Tania! o preveni aceasta. Dac` se \ntâmpl` ceva, Titos
va insista s` se r`zbune pe domnul Ross...
– Titos n-are nimic de-a face cu asta! exclam` tân`ra englezoaic`,
u[or exasperat`.
Apoi \n`l]` b`rbia [i p`trunse \n salon cu capul sus.
Ross nu-[i d`du m`car osteneala s` se ridice.
– Am sc`pat de nepoftita aceea, o anun]` pe un ton satisf`cut.
Tania tres`ri, [ocat`.
– Rhea nu este deloc nepoftit`, replic`. |n plus, eu nu am câtu[i
64 ELEANOR WOODS

de pu]in inten]ia "s` scap de ea", cum spune]i. Este invitata mea aici
[i am g`sit-o când voia s`-i telefoneze mamei sale, atât de mult a
scandalizat-o modul dumneavoastr` de a vorbi despre mine, \n
spatele meu!
|n acea clip`, b`rbatul se ridic` \n picioare, ticul s`u obi[nuit
revenind foarte puternic pe obraz.
– N-aveam inten]ia s` te insult, draga mea, protest`. Dumneata [i
cu mine venim totu[i dintr-o ]ar` mai pu]in ipocrit` decât aceasta! Pe
scurt, cuvintele mele au fost absolut banale... Te rog, ia atitudine. Nu
e[ti cretan`, nu te l`sa \nchis` \n sistemul lor de protec]ie excesiv` a
femeii. Vino mai degrab` cu mine, via]a va fi mai pu]in monoton`!
– Sunte]i prea amabil, \l ironiz` tân`ra femeie pe un ton glacial,
dar nu m` plictisesc. Lua]i loc, domnule Ross, v` voi ar`ta noti]ele lui
Fergus. Chiar dac` nu trebuie s` termin cartea, le pute]i m`car
consulta, este minimum de polite]e.
Se \ndrept` spre u[` [i se d`du \ntr-o parte pentru a o l`sa s`
treac` pe Anna, \nc`rcat` cu o tav`. Rhea o urma cu un aer timid [i
speriat.
– "Ti ipate?" exclam` servitoarea spre Dick Ross, cu o voce pu]in
trist`. "Protimate Yoorkikou kafe i neskafe"?
Nelini[tit` s-o aud` exprimându-se \n grece[te, Tania se apropie.
Asta nu prevestea nimic bun.
– Poate prefera]i pu]in uzo, spuse \n grab`. Nu sunte]i obligat s`
be]i cafea....
Anna \n`l]` capul cu un aer furios [i morm`i câteva cuvinte de
ne\n]eles.
– Spune c` trebuie s` ias`, explic` Rhea. |ncepe s` se \ntunece [i
UN S~RUT PE FURTUN~ 65

Minos nu s-a \ntors \nc`. De fapt, este din cauza domnului Ross...
– Minos? exclam` Tania s`rind \n picioare, f`r` s` aud` sfâr[itul
frazei. Trebuie s` mergem s`-l c`ut`m! Poate ar trebui s`-l prevenim
pe Titos...
– Nu, interveni mama copilului, amintindu-[i brusc s` vorbeasc`
engleze[te. Nu-l vom deranja pentru asta. Numai c`, domnul Ross
i-a dat bani copilului pentru a-l \ndep`rta [i ]in s`-i \napoiez! Nu
trebuie s` capete obiceiuri proaste....
– Este vorba de b`ie]elul care era adineauri afar`? insinu` Ross,
amestecând zah`rul \n cea[c`, având un aer pref`cut. I-am cerut s`
mearg` s`-mi caute un taxi [i i-am dat câteva drahme pentru a-l
recompensa. Nu v`d ce este r`u \n asta!
– I s-a recomandat mereu s` nu accepte bani de la nimeni,
explic` femeia cu r`ceal`. Chiar dac` [i kyrios Fergus....
Venise timpul s` se afirme ca st`pâna casei, se gândi Tania.
|ntrerupând-o pe cretan`, \i ceru:
– Vrei s` aduci coniac [i uzo, Anna? Sunt sigur` c` domnul Ross
va bea cu cafea.
Femeia lu` tava dup` ce servi pe toat` lumea [i ridic` sprâncenele
cu un aer contrariat.
– Kyrios Titos ]ine cheia dulapului cu lichioruri, exclam`. Nimeni
\n afar` de el n-are dreptul s` le ofere.
– Cum! exclam` englezoaica, exasperat`. Este absolut intolerabil!
Totu[i, nu el este proprietarul....
– Ba da, interveni \ncet Rhea. Nu i-a dat titlurile de proprietate lui
Fergus, cu scopul de a proteja viitoarele interese ale Elenei [i de
asemenea pentru c` dup` el, un b`rbat trebuie s` poat` s`-[i
66 ELEANOR WOODS

g`zduiasc` so]ia. Oricum, englezii apreciaz` rareori uzo.


– Ascult`, replic` nervoas` interlocutoarea sa. Vila \i apar]ine
fratelui meu, o [tiu, pentru c` mi-a scris. {i Titos Michalakis ar face
mai bine s` nu \nchid` nimic pe o proprietate Drummond! Vreau
s`-i dau un telefon [i s` pretind s` aduc` imediat cheia aceea!
Tân`ra cretan` p`str` t`cerea, cu ochii pleca]i. Era inutil, o [tiau
foarte bine amândou`.
– Incredibil, remarc` Dick Ross. Trimite-o pe servitoare....
– Oh, t`ce]i, v` rog, \l \ntrerupse Tania, disperat` de neputin]a sa
\n fa]a inflexibilit`]ii lui Titos. |i voi vorbi despre asta data viitoare
când \l voi vedea.
– Curând, presupun, o ironiz` b`rbatul. S-ar spune c` se ]in
literalmente scai. Este atât de important pentru dumneata?
– Este cumnatul fratelui meu, atâta tot, oft` Tania.
– Este [i "koumbaros" al lui, preciz` Rhea, ca [i când asta explica
totul.
– "Koumbaros" este un martor la c`s`torie, dar de]ine apoi un rol
foarte important, preciz` tân`ra englezoaic`. Are grij` de toat`
familia...
– Cred c` \n]eleg, o ironiz` Ross, ducând mâna la obrazul unde
ticul \ncepuse iar.
– |ntr-un fel, murmur` Tania.
– Ce posesivitate! Nu po]i face nici cea mai mic` mi[care f`r` s`
fii spionat`, dominat`... Grecii nu le las` nicio independen]`
femeilor!
Tania se \nfior`. Relua exact cuvintele pe care le folosise ea cu
Rhea, mai devreme, dup`-amiaz`...
UN S~RUT PE FURTUN~ 67

Se \ndrept` spre mas`, adun` noti]ele lui Fergus [i cele câteva


pagini redactate cu grij` de ea.
– Dac` nu-mi permite]i s` termin studiul fratelui meu, anun]` ea,
m` voi \ntoarce \n Anglia. Voi putea totu[i preda, a[teptând primele
s`p`turi arheologice estivale.
– S` predai? exclam` Ross. Te credeam doar secretar`!
– Nu, am toate diplomele de arheologie.
– D`-mi alea, f`cu pe un ton subit serios, punând mâna pe hârtii.
Le voi citi \n lini[te. Arheolog`, o fat` frumoas` ca dumneata! Dac` a[
fi [tiut....
– Este totu[i adev`rat, zâmbi Tania.
– Bun, concluzion` englezul cu un aer gânditor. |]i voi face
cunoscut r`spunsul meu \n câteva zile. Pân` atunci, nu-]i obosi prea
tare micul [i \ncânt`torul cap.... Mai e[ti de acord s` m` \nso]e[ti la
Knosos?
– Presupun c` da, f`cu Tania, a[ezându-se pe marginea
canapelei.
De fapt, n-avea de ales.... B`rbatul \i arunc` o privire ofensatoare
prin familiaritatea sa.
– Vei vedea, va fi foarte pl`cut, o asigur`. Nu-mi repro[ezi c`
vreau s` prelungesc rela]ia dintre noi, nu-i a[a? E[ti atât de
seduc`toare.... Probabil suce[ti capul tuturor arheologilor de pe
[antierele la care participi!
Un zgomot \n buc`t`rie o \mpiedic` pe tân`ra femeie s`
r`spund`. Anna \[i f`cu intrarea, radioas`:
– Minos a adus un taxi, anun]`. Trebuie s`-i servesc o cafea \n
timp ce a[teapt`?
68 ELEANOR WOODS

|n tain`, Tania \[i dorea ca Ross s` plece cât mai repede posibil,
dar acesta se a[ez` comod pe canapea.
– Mai r`mân o jum`tate de or`, r`spunse. B`iatul a fost foarte
rapid.
Servitoarea \i arunc` o privire \nc`rcat` de repro[uri.
– S-a gr`bit din cauza ploii, sublinie. Acum, este ud!
Rhea s`ri \n picioare, cu un aer comp`timitor.
– Are cu ce s` se schimbe? \ntreb`.
– Nu, aici nu...
– |n acest caz, \i voi \mprumuta ni[te haine, \ncheie adolescenta.
Cele dou` femei disp`rur`.
– |n sfâr[it, singuri! exclam` englezul, zâmbind u[or.
|nso]itoarea sa lu` o min` sobr`.
– |nc` o cea[c` de cafea, domnule Ross?
– Nu, \n niciun caz! Trebuie s` ne gr`bim, draga mea. Avem
m`car o dat` ocazia....
Se ridic` \n timp ce vorbea. Tania \l observ`, f`r` s` \n]eleag`.
– Ai avut o idee \n minte, invitându-m` aici, nu-i a[a? \ncepu
b`rbatul apropiindu-se. Fii dr`gu]` [i te voi l`sa s` termini cartea lui
Fergus....
|ngrozit`, Tania \n]elese, dar prea târziu. B`rbatul o prinse,
blocându-i orice rezisten]` [i l`s` capul \n jos. Din fericire, \n aceea[i
clip`, se auzi tuse o u[oar`; cineva intrase \n \nc`pere. Tania profit`
de ocazie s` se elibereze, ad`postindu-se \n spatele canapelei [i
aruncându-i o privire incendiar` lui Ross.
Titos str`b`tu salonul [i adun` noti]ele c`zute pe covor. Apoi i le
\ntinse englezului.
UN S~RUT PE FURTUN~ 69

– Taxiul v` a[teapt` \n fa]a u[ii, spuse cu o voce indiferent`.


Cel`lalt puse mâna pe documente, f`r` o privire pentru Titos.
– Ne vom revedea la Knosos, exclam` spre tân`ra femeie. M`car
ne vom putea \n]elege f`r` s` fim permanent \ntrerup]i....
– Da, f`cu ea slab, ro[ind, \ntâlnind privirea cretanului. N-am
putut s`-i ofer de b`ut domnului Ross, relu` adresându-i-se, pentru
c` ai avut ciudata idee s` iei cheia. A[ putea s-o am, te rog?
Titos ridic` amuzat sprâncenele, apoi se \ntoarse pentru a-i
deschide u[a lui Dick Ross. Când acesta disp`ru, reveni \n \nc`pere
[i o privi cu aten]ie pe tân`ra arheolog`.
– Cine a trimis s` te caute? izbucni aceasta, nebun` de furie.
Detest modul \n care vii [i pleci din aceast` cas`, f`r` s` fii invitat.
Consternat`, \l v`zu zâmbind, f`r` s` par` câtu[i de pu]in ofensat.
– Oare nu e[ti fericit` s` m` vezi? \i replic`. Poate \]i sim]i
con[tiin]a \nc`rcat`....
– Nu v`d de ce!
Zâmbetul lui Titos disp`ru [i Tania se \nfior`.
– Ciudat, replic` b`rbatul. Ai acceptat totu[i s` r`mâi singur` \n
\nc`pere cu un b`rbat fa]` de care te-am pus \n gard`. Nu \ncerca s`
pari mai naiv` decât e[ti! {i desf`-]i p`rul, nu suport aceast`
coafur`....
Tania deschise gura [i o \nchise, considerând mai prudent s` tac`.
Cretanul se apropie, scoase repede elasticul care ]inea coada brun`
[i lu` un aer mul]umit v`zând p`rul tinerei femei \ncadrându-i cu
suple]e fa]a.
– Bine, murmur`. Pe viitor, fii mai prudent`, va fi mai eficace
decât s` \ncerci s` pari banal`. |n plus, acum ochii \]i str`lucesc
70 ELEANOR WOODS

puternic [i gura invit` la s`rut`ri, "karitsi mou". Nu mai e[ti aceea[i....


[i \mi apar]ii deja.
– Nu! [opti Tania, cu ochii mari.
– Poate nu \nc` imediat, dar curând, când vei fi so]ia mea, preciz`
Titos. Te consider ca logodnic`.
{i, m` rog, ce f`cea logodnica mea \n bra]ele altui b`rbat,
adineauri, când am intrat?
– N-am spus niciodat` c` m` voi c`s`tori cu tine, Titos, obiect`
Tania cu stâng`cie, plecând ochii.
Se str`dui s`-[i domoleasc` tremurul vocii: el nu trebuia s`
b`nuiasc` emo]ia care o str`b`tea.
– Dac` domnul Ross refuz` s` m` lase s` termin cartea lui Fergus,
m` voi \ntoarce \n Marea Britanie, ad`ug`.
– |n]eleg, f`cu b`rbatul pe un ton amuzat. {i evident, tocmai
vorbeai despre asta cu el, nu-i a[a?
Tân`ra femeie d`du din cap, incapabil` s` articuleze un sunet.
Ironia sa o descump`nea complet. N-avea dreptul s`-[i bat` joc astfel
de ea!
– N-a[ putea s` discut situa]ia cu el, \n locul t`u? o \ntreb`.
Nu-mi place s` te [tiu \n compania sa.
– De ce? Trebuie s` \nv`] s` m` ap`r singur`, obiect` ea.
– Poate, dar n-am \ncredere \n el. Sunt r`spunz`tor pentru tine [i
]in s` te protejez.
Totu[i, Tania nu se l`s` convins`. Scuturând din cap, declar`:
– M-am descurcat \ntotdeauna singur` [i am ferma inten]ie s`
continuu. Nu m` voi c`s`tori cu tine, deoarece nu m` voi c`s`tori
decât din dragoste....
UN S~RUT PE FURTUN~ 71

Mereu zâmbitor, Titos o \nconjur` cu bra]ele.


– Degeaba discu]i, Tania, spuse cu voce joas`. Totu[i, te voi
cuceri. Nu uita, sunt Zeus. Nu i se spune niciodat` nu lui Zeus....
Capitolul 6

Tania se preg`tea s` replice cu asprime. Titos gre[ea


considerându-se Zeus! Dar el se d`duse deja \napoi [i p`rea \n alt`
parte....
– De ce ai venit? articul` atunci tân`ra femeie, \ncercând s`-[i
revin`.
– S` te v`d! \i spuse simplu. Oare nu este un motiv suficient?
– Nu! Nu te cred.
– Ei bine, mai este unul....
Fa]a sa lu` o expresie enigmatic` [i Tania b`nui c` era vorba de o
veste important`. Inima \ncepu s`-i bat` foarte repede. Oare
Fergus....
– L-au g`sit, o anun]` Titos, ca [i când \i citise gândurile. Mai
exact, un elicopter a reperat un b`rbat r`t`cind pe munte....
– Singur? murmur` tân`ra femeie.
– Dup` toate aparen]ele.
– {i.... Elena?
UN S~RUT PE FURTUN~ 73

– Nu [tiu. Trebuie s` sper`m..... Poate \l a[teapt` \ntr-un ad`post,


\n timp ce el a plecat s` caute ajutor.... Totul este posibil.
Tania oft` profund.
– Sunt multe [anse ca b`rbatul s` fie Fergus, relu` cretanul pe un
ton lini[titor. Fii curajoas`. Acum, trebuie s` m` duc s-o anun] pe
mama. Dar te rog, nu-i spune Rheei c` Elena n-a fost g`sit`. Mai bine
s` a[tept`m....
F`cu o pauz`, apoi ad`ug`:
– |mi dai un s`rut de adio, \n seara asta?
– Nu! exclam` Tania.
– Cu atât mai r`u! Dar s` nu s`ru]i pe nimeni altcineva... Domnul
Ross \[i poate g`si alt flirt, dac`-i place.
– Decizia de a s`ruta pe cine vreau \mi apar]ine, sublinie pu]in
t`ios tân`ra englezoaic`. }i-am spus, nu sunt proprietatea ta....
– A[teapt` pu]in, f`cu el pe un ton pref`cut amenin]`tor [i
izbucni \ntr-un râs sincer. Noapte bun`, Tania mou, vise pl`cute.
{i \n acea noapte, spre marea sa surprindere, tân`ra femeie dormi
foarte bine. Când ap`ru la micul dejun, Anna [i Rhea erau instalate
deja \n buc`t`rie [i st`teau la taifas, râzând \n hohote. Sora mai mic`
a lui Titos p`rea transformat` de vestea referitoare la Fergus....
– Când se va \ntoarce fratele t`u, \i spuse aceasta Taniei, \]i vei
putea scrie propria carte, nu-i a[a? Disear`, \]i voi ar`ta câteva din
desenele mele. Dup` Titos, lucrarea ta va putea fi publicat` aici, \n
Creta, [i va fi pus` \n vânzare \n hotelurile sale!
– Hotelurile sale? repet` interlocutoarea sa, f`r` s` \n]eleag`.
– Hotelurile lui Titos, desigur, \i explic` adolescenta cu r`bdare.
Nu [tii? Are dou` la Aghios Nikolaos [i un al treilea la Mallia, pe
74 ELEANOR WOODS

cealalt` coast`. Terenurile apar]in familiei noastre de mai multe


genera]ii, dar fratele meu a fost primul care le-a construit. A deschis
de asemenea mai multe pr`v`lii cu produse locale... \nainte de
accident, lucram uneori \ntr-una din ele, la Knosos. Datorit` lui
Titos, am ie[it \n sfâr[it din mizerie! Ce s` mai vorbim! Cartea se va
vinde \n hoteluri....
A[adar, iat` de unde \[i scotea Titos Michalakis veniturile, gândi
englezoaica. Nici m`car nu se gândise s` se \ntrebe despre resursele
familiei Michalakis! Oare era atât de mult preocupat` de propriile
probleme, \ncât devenise oarb` la existen]a semenilor? Ru[inea [i
remu[c`rile o cople[ir` retrospectiv.
– Asta din cauza turi[tilor, relu` impulsiv Rhea, continuându-[i
expunerea f`r` s` remarce stânjeneala Taniei. Vreau s` spun c`
turi[tii str`ini vor fi ferici]i s` g`seasc` o carte despre Creta chiar \n
hotelul \n care locuiesc. Mai ales dac` poveste[ti mituri [i legende!
Sunt sigur` c` o po]i face foarte bine. {i dac`-]i plac desenele mele,
o voi ilustra \n acela[i timp.... Apoi, cartea va putea fi chiar tradus` \n
greac` de mine, \n francez` [i german` de Titos. N-ar fi splendid? O
munc` de familie \n \ntregime....
– Dar eu nu fac parte din familie, remarc` Tania.
Adolescenta zâmbi cu indulgen]`.
– Ei bine, da! insist`. E[ti sora cumnatului meu [i \n plus, din
clipa \n care te-ai piept`nat cum dore[te Titos....
– Gre[it! bâigui interlocutoarea sa.
– Crezi? replic` Rhea cu ochii str`lucind [treng`re[te. S`
admitem! Dar totu[i, Titos l-a alungat din cas` pe Dick Ross. Dup`
p`rerea mea, asta arat` c` te vrea doar pentru el....
UN S~RUT PE FURTUN~ 75

– Nu fi ridicol`, replic` Tania, stânjenit` s` se simt` ro[ind. Pe


de-o parte, nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec....
– Un cretan nu este tocmai un grec, o \ntrerupse cealalt` cu
amabilitate.
– Este mai r`u! exclam` arheologa.
Rhea izbucni \n râs. Tania \i arunc` o privire furioas`.
– Plec! exclam` ea. Am nevoie s` fac o plimbare!
Fierbea \n sinea sa [i nu mai suporta conversa]ia.
– Bun` idee, \ncuviin]` adolescenta, f`r` s`-[i piard` calmul. De
altfel, de ce nu-l iei pe Minos cu tine? |i voi cere mamei s`-]i
\mprumute ma[ina. Minos ador` plimb`rile cu automobilul!
Kyria Melissa nu f`cu nicio obic]ie \n a-i \ncredin]a micul s`u Fiat
tinerei englezoaice [i fiul Annei, \ncântat, se instal` al`turi de ea.
– Unde vom merge? o \ntreb`, cu harta \ntins` pe genunchi.
– Am v`zut un loc numit Mochlos, unde se afl` ni[te ruine. |]i
convine?
– Foarte bine! Se vinde acolo o limonad` excelent`.
– Ai v`zut deja acele ruine? \ntreb` Tania.
– Da, dar cele mai interesante descoperiri au fost adunate \n
muzeu: topoare de bronz, câteva bijuterii, câteva fresce..... nu v`
face]i griji, situl este foarte frumos. Domin` marea. {i vom bea
limonad`!
Arheologa se resemn`; cu atât mai r`u dac` \[i lua o zi vacan]` \n
loc s` lucreze. Evident, Minos prefera mai curând s` hoin`reasc`
decât s` viziteze muzeul....
Drumul, foarte \ngust [i prost nivelat, \nconjura \n curbe
\ntortocheate colinele. Ma[ina ridica de-o parte [i de cealalt` nori de
76 ELEANOR WOODS

praf ro[iatic. Dup` câteva clipe, ajunser` \n vârful unei pante pline
de pietri[. Tania privea cu ochii mari [i respira]ia t`iat`: \n asprimea
sa sobr`, peisajul era unul din cele mai frumoase din lume. La
orizont, platouri masive de un roz-\nchis \n lumina soarelui, se
conturau pe albastrul-intens al m`rii. Capre sprintene circulau ici [i
colo \n mijlocul tufelor cenu[ii de cimbri[or, uscate de c`ldur`, iar
clopotele mici atârnate la gâtul lor sunau melancolic. Le r`spundea
doar ]ârâitul u[or al insectelor [i din când \n când strig`tul ascu]it al
unui r`pitor. Cerul f`r` nori p`rea deschis la culoare, aproape alb.
La Skafa, Minos o sf`tui pe tân`ra femeie s` coteasc` la stânga.
Aceasta se supuse, nu f`r` o oarecare \ngrijorare: c`rarea, extrem de
\ngust` [i desfundat`, probabil nu v`zuse niciodat` mai \nainte o
ma[in`.
– E[ti sigur c` acesta este drumul bun? \l \ntreb`, ]inând solid
volanul.
– Da, absolut, o asigur` Minos. Recunosc acea capel` mic`, la
dreapta.
Tania continu` a[adar cu hot`râre. La baza colinei, câteva tufe de
c`tin` \ncadrau un vad pe care-l traversar` printr-o mare \mpro[care
de ap`. Trecur` prin fa]a unei elegante case albe; satul trebuia s` fie
aproape.
– Sosim, spuse copilul.
|ntr-adev`r, drumul plin de [leauri [i pietre d`dea \ntr-un fel de
pia]` umbrit`, \nconjurat` de c`su]e. B`rba]ii st`teau de vorb` la
soare.
– Din ce tr`iesc locuitorii? \ntreb` englezoaica.
– Sunt pescari.... Vre]i s` parca]i ma[ina aici? Iat` cafeneaua.
UN S~RUT PE FURTUN~ giannijollys 77

Tania opri ma[ina la ad`postul unui copac [i se instalar` amândoi


la o mas` ferit` de c`ldur` de o verand`. Exact \n fa]a lor, marea
sclipea \n soare [i câteva b`rci \n culori str`lucitoare se leg`nau u[or.
Dup` un timp, un grup de b`rba]i ap`ru pe verand` [i se instal` la o
mas` \nvecinat`, dup` ce murmurar` câteva saluturi politicoase spre
Tania [i tân`rul s`u \nso]itor.
Acesta din urm` \i privi ca [i când \i mai \ntâlnise, dar fu \ntrerupt
din contemplare de proprietara localului, care veni s` ia comenzile.
Tania [i Minos aleser`, fire[te, limonad`.
B`iatul se hot`r\ atunci s` se prezinte b`rba]ilor de la masa
vecin`, recunoscându-i \n sfâr[it ca pe fo[ti colegi de c`utare printre
ruine. Acum, st`tea vesel de vorb` cu ei. Tania \n]elese c` pe moment
o abandonase. De fapt, chiar se bucura, deoarece asta \i permitea s`
se gândeasc` \n lini[te. Gândurile \i revenir` la Fergus [i la Titos. De
ce oare se detestau cei doi b`rba]i? |n]elegea pu]in punctul de vedere
al fratelui s`u care dispre]uia orice personalitate prea sensibil`, prea
p`tima[`, prea \ndep`rtat` de lumea universitar` \n care evolua.
Titos Michalakis i se p`ruse sportiv [i energic [i asta ar fi fost suficient
pentru a-l judeca negativ \n mod definitiv, f`r` s` se \ntrebe dac` nu
era capabil [i de inteligen]`. Cât despre Titos, antipatia fa]` de Fergus
Drummond se explica mai greu; Tania \l cuno[tea mult mai tolerant
decât fratele s`u, mai deschis deosebirilor. Poate-l considerase pe
englez lipsit de c`ldur` uman` [i se nelini[tise pentru viitorul fericit
al Elenei....
Proprietara micului han, dup` ce servi limonada, disp`ru [i se
\ntoarse imediat \nc`rcat` cu o tav` cu ni[te struguri minuna]i. |i
puse pe mas`, \n fa]a arheologei, \ntr-un gest de ospitalitate, apoi se
78 ELEANOR WOODS

a[ez` pe prag [i-[i relu` tricotatul. Dup` câteva clipe, ridic` timid
capul [i-i puse o \ntrebare Taniei. Aceasta r`spunse cât putu mai bine
[i cele dou` femei \ncepur` s` discute \n mod pl`cut, \n ciuda
barierei de limbaj.
Atunci, englezoaica \[i d`du seama de un lucru: pentru cretani,
nicio \ntrebare nu p`rea indiscret`. Putea p`rea chiar nepoliticos s`
nu-[i \ntrebe vizitatorul despre via]a sa. Aceast` simplitate \i lipsea cu
cei din familia Michalakis.
Pentru a \ncerca s` fac` o impresie bun`, o \ntreb` pe femeie ce
tricota. Aceasta \i ar`t` cu mândrie o pern` pestri]`, deja terminat`.
Tania o g`si de prost gust, dar o admir` politicos. Grecoaica \l chem`
pe Minos pentru a-i traduce mai u[or cuvintele interlocutoarei sale.
B`iatul li se al`tur` [i o f`cu cu pl`cere. Brusc, to]i observar` c` ea
cuno[tea destul de bine familia Michalakis. Tania fu imediat
\nconjurat` de un grup volubil, care-i includea [i pe prietenii lui
Minos.
– Ce poveste trist`, c`s`toria Elenei Michalakis, exclam` hangi]a
cl`tinând din cap. Tân`ra Rhea a suferit mult... din cauza p`catului
surorii sale!
Minos traduse rapid.
– Ce vrea s` spun`? \ntreb` Tania, când termin`.
– Ei bine, Rhea [i Elena au avut un accident de ma[in`.....
r`spunse cu reticen]` b`iatul.
– Cine conducea? Elena?
– |ntreba]i-l pe kyrios Titos, r`spunse copilul, plecând capul cu
un aer \nc`p`]ânat. Acum, trebuie s` ne \ntoarcem. Mama va prepara
prânzul [i va fi dezam`git` s` \ntârziem....
UN S~RUT PE FURTUN~ 79

Tania zâmbi resemnat`, se ridic` [i pl`ti cu generozitate


consuma]ia. Hangi]a \i puse \n mân` ultimii ciorchini de struguri, \n
chip de cadou de adio.
Minos deschise galant portiera ma[inii, apoi se a[ez` al`turi de
[oferi]`.
Aceasta era preocupat`. Expresia "p`catul" Elenei o tulbur`. |n
tradi]ia cretan`, nu putea s` \nsemne decât un singur lucru: Elena se
\ntâlnise cu Fergus \n intimitate, \nainte de c`s`torie. Titos trebuie s`
fi fost extrem de furios aflând asta. |ntr-adev`r, Fergus se ar`tase mai
degrab` iresponsabil! Mai ales dac`, dup` cum b`nuia Tania, i se
ceruse Rheei s` le serveasc` de \nso]itoare.... Ar fi trebuit s` [tie c`
nu trebuie s` strice reputa]ia unei femei cretane. Tinerei englezoaice
i-ar fi pl`cut s` afle mai mult: dar secretul p`rea bine p`zit.
– Ace[ti "stafilia" sunt delicio[i, nu-i a[a kyria? \ntreb` brusc
Minos.
– Este adev`rat, zâmbi \nso]itoarea sa.
|ncetini u[or ma[ina – tocmai se angajase pe c`rare – [i lu` cu o
mân` ciorchinele de struguri pe care i-l \ntindea.
– |ncerca]i s` repeta]i cuvântul, relu` copilul cu seriozitate.
"Stafilia!" Kyrios Titos ar fi \ncântat dac` a]i \nv`]a grece[te.
P`rea s` presupun` c` nimic \n via]` nu era mai important!
– N-am nevoie deloc de asta, protest` Tania. Po]i s`-mi traduci tu
orice fraz`....
– |n afar`, replic` b`ie]elul cu un aer subit foarte matur pentru
vârsta sa, dac` vre]i s`-i m`rturisi]i lui kyrios Titus lucruri foarte
personale...
– Ei bine, \n acest caz m` pot exprima foarte bine \n englez`!
80 ELEANOR WOODS

– Nu este acela[i lucru, kyria, se maimu]`ri Minos. Limba greac`


se potrive[te mult mai bine pentru anumite m`rturisiri....
– Nu voi avea niciodat` nimic de acest gen de "m`rturisit" lui
Titos, replic` arheologa, cu fa]a ca de marmur`.
Nu se mai mir` s` aud` un b`iat de doisprezece ani s` vorbeasc`
astfel; \n Creta era un lucru obi[nuit. Dobândeau foarte curând o
mare maturitate [i apreciau compania unei femei. Minos nu f`cea
excep]ie de la regul`. Dac` Tania \i repro[a ceva, era mai curând
uimitoarea sa intui]ie. De altfel, relu` deja cu o voce pozna[`:
– Totu[i, sunt anumite lucruri pe care Titos vi le spune \n
grece[te, nu \n engleze[te....
– Oricum, niciodat` nimic compromi]`tor!
– Nu? f`cu \ncet b`iatul, mâncând \nc` un bob de strugure
ro[u-\nchis.
Tania nu r`spunse [i se mul]umi s` ia un viraj delicat. Minos o
\ncuraj` cu strig`te bucuroase ca [i când era vorba de o tr`sur` cu cai
[i nu de o ma[in`.
La un moment dat, Tania recunoscu \n jos cetatea antic` Gournia.
La venire, n-o remarcase.
– Mi-ar pl`cea s` m` opresc, spuse, dorindu-[i enorm s` str`bat`
str`du]ele \ntortocheate, m`rginite de case str`vechi, toate \n ruin`,
nelocuite din perioada minoic`.
– – Nu mai avem timp, obiect` \nso]itorul s`u. Dar Titos vine
deseori aici \n vizit`, ai putea veni cu el.
– Sau cu Fergus! exclam` cu r`ceal` englezoaica. Prefer compania
unui expert.....
– Titos cunoa[te aceste ruine pe dinafar`. Le-a v`zut de mii de
UN S~RUT PE FURTUN~ 81

ori.
Tân`ra femeie p`str` t`cerea. {tia sigur cât de mult i-ar fi pl`cut
s` viziteze Gournia \n compania lui Titos Michalakis.... Tres`ri; acesta
era un fenomen nou. Odinioar`, ar fi dat orice s`-l urmeze pe Fergus
pe un [antier de s`p`turi arheologice, pentru a-l asculta vorbind, f`r`
s` \ndr`zneac` vreodat` s` spun` vreo p`rere personal`. Ori acum,
era gata s` renun]e la toate acestea pentru a-l urma pe Titos
oriunde... S` fie oare pe cale s` se \ndr`gosteasc` de el?
|ntoarcerea se desf`[ur` \n t`cere; Tania era pierdut` \ntr-un fel
de visare. Cele mai mici vorbe [i cele mai mici gesturi ale cretanului
\i treceau [i-i retreceau prin minte, f`când-o s` se \nfioare ca de un
tr`snet \n timpul furtunii....
Când opri ma[ina \n fa]a vilei, Titos a[tepta \n u[`, \n picioare, cu
bra]ele \ncruci[ate. Pe buze \i flutura un zâmbet u[or, ca [i când
ghicise gândurile din timpul dup`-amiezii ale tinerei englezoaice.
Aceasta ie[i din Fiat, str`duindu-se s` nu-l priveasc`, \n timp ce
inima-i b`tea cu putere \n piept. Cretanul nu trebuia s-o vad` ro[ind.
Totu[i, b`rbatul nu se mi[c` atunci când urc` cele câteva trepte
ale verandei [i tân`ra femeie se afla \n fa]a sa, f`r` s` poat` merge mai
departe; \i bloca trecerea.
– Ce faci aici? bâigui Tania. Titos privi cu un ochi critic fularul pe
care-[i \nf`[urase p`rul pentru a conduce.
– Nu e[ti mul]umit` s` m` vezi? replic` cu un ton degajat.
– Ba da, bine\n]eles, r`spunse tân`ra femeie, str`duindu-se s`
par` natural`. Vrei s` intri?
Zâmbetul b`rbatului se l`rgi; evident, calmul pref`cut al Taniei
nu-l \n[ela. Spre marea sa descump`nire, aceasta din urm` se sim]i
82 ELEANOR WOODS

\mbujorându-se.
– }i-am adus \napoi noti]ele lui Fergus, spuse \n cele din urm`
cretanul, sco]ând din buzunar un plic mare brun. I-am spus
domnului Ross c`, probabil, fratele t`u nu va \ntârzia s` se \ntoarc`
[i c`-[i va termina el \nsu[i cartea, deoarece n-ai inten]ia s` te ocupi
de ea....
– Te \n[eli! exclam` Tania. B`rbatul zâmbi, f`r` s` r`spund`.
Minos li se al`tur`. Sem`na atât de mult cu Titos, \ncât Tania se
\ntoarse [i se duse s`-[i ia po[eta din ma[in`; nu suporta s`-i vad`
unul lâng` cel`lalt. Dar Michalakis cobor\ treptele \n urma sa [i
exclam`:
– Vei tr`i toat` via]a \n umbra lui Fergus, Tania?
– Nu \n]eleg, ripost` aceasta, subit foarte obosit` de c`ldura
\n`bu[itoare a prânzului.
– Ba da, insist` b`rbatul. {tii foarte bine ce vreau s` spun. Nu mai
e[ti o copil` naiv`, acum. Las`-l pe Fergus s`-[i scrie singur lucrarea
[i redacteaz` alta pentru tine \ns`]i....
– Nu-mi pot abandona fratele!
– Va trebui totu[i s-o faci, dintr-o clip` \n alta. De ce nu acum?
– L-am ajutat mereu pe Fergus, repet` arheologa cu
\nc`p`]ânare.
– Asta se explic` foarte bine când fiecare dintre voi era celibatar,
r`spunse calm Titos. Dar de atunci, el s-a c`s`torit cu Elena.... Ei
bine, \]i pot \ncredin]a aceste noti]e, sau trebuie s` le p`strez pentru
a i le da eu \nsumi fratelui t`u?
Tania \ntinse o mân` care tremura [i lu` plicul.
– Elena nu este destul de calificat` pentru a-l asista pe Fergus \n
UN S~RUT PE FURTUN~ 83

lucr`rile sale, murmur`. Doar eu o pot face. Te previn c`-l voi \nso]i
pe domnul Ross la Knosos. {i voi fi foarte fericit` s` discut arheologie
cu el!
– Doar c`, izbucni interlocutorul s`u, nimic nu spune c` despre
arheologie dore[te s` vorbeasc` Ross cu tine. O [tii perfect! Este
timpul s` urmezi sfaturile altui b`rbat decât fratele t`u....
– Nu voi urma sfaturile nim`nui, exclam` Tania. Am luat
\ntotdeauna singur` decizii [i voi continua s-o fac!
– Serios? S` vorbim despre asta! Oare ce decizii ai luat cu adev`rat
vreodat`? Fergus este cel care a hot`rât mereu \n locul t`u, nu-i a[a?
{i l-ai urmat \ntotdeauna orbe[te. Este timpul s`-]i g`se[ti locul \n
lume, independent de el....
– Ei bine, hot`r`sc s`-l v`d pe domnul Ross, declar` Tania,
sfidându-l.
– {i Rhea?
– Rhea? repet` tân`ra femeie, f`r` s` \n]eleag`.
– Este implicat` \n hot`rârea ta. To]i suntem: sora, mama mea.....
[i eu.
– De ce? \ntreb` Tania cu timiditate. Niciunul din voi nu are
nevoie de mine. De-abia m` cunoa[te]i....
Titos \i lu` mâinile [i o trase blând spre el.
– Eu te cunosc temeinic, Tania Drummond, \i spuse \n [oapt`.
Dar tu \ns`]i, \nc` nu te cuno[ti....
Poate avea dreptate, se gândi aceasta. Dar nu era \nc` hot`rât`
s`-l abandoneze pe Fergus [i s` nu-i mai serveasc` interesele. Nici
m`car pentru a-i face pl`cere lui Titos.
– Voi n-ave]i deloc nevoie de mine, se \nc`p`]ân`.
Capitolul 7

Titos se invit` singur la prânz. Tania reac]ion` la hot`rârea sa cu


sentimente amestecate. Era pu]in iritat` de \ndr`zneala sa [i totu[i
foarte fericit` s` se afle a[ezat` \n fa]a lui la mas`.
– Când inten]ionezi s` mergi la Knosos? o \ntreb` cretanul cu o
voce neutr`, impersonal`.
– Nu [tiu, bâigui tân`ra englezoaic`, tulburat` de indiferen]a sa
rece. Domnul Ross m` va anun]a \n timp util.
– {i dac` ]i-a[ cere, Tania, s` nu mergi acolo? relu` Titos, cu o
privire mai intens`.
– Nu mi-o cere! exclam` aceasta.
– Dac` era Fergus, ai fi ascultat....
– Fergus nu mi-ar cere niciodat` un asemenea lucru. {tii foarte
bine c` sunt \n stare s` m` descurc singur`. |n frumoas` situa]ie a[ fi
fost dac` nu-l aveam!
– |]i cuno[ti foarte prost fratele, exclam` Titos, m`surând-o cu o
privire p`trunz`toare. N-are nimic din eroul pe care-l vezi \n el. Este
UN S~RUT PE FURTUN~ 85

un b`rbat foarte banal, complet lipsit de imagina]ie [i \n plus, destul


de iresponsabil când este vorba de so]ia [i de sora sa. Oricum, n-ai
nimic din femeia rece [i cerebral` care pretinzi c` e[ti. |i e[ti \ntru
totul devotat` fratelui t`u pentru c` a fost din când \n când amabil
fa]` de tine; nu-]i dai seama c` te-ar l`sa balt` f`r` s` ezite dac` ar fi
necesar....
Tania nu era preg`tit` s`-l asculte criticându-l pe Fergus f`r` s` se
revolte.
– |nceteaz` s` m` iei drept proast`, exclam`. Explic`-mi mai \ntâi
cum s-a ar`tat fratele meu iresponsabil fa]` de Elena [i poate am s`
te cred!
Titos \[i turn` un pahar de ap` cu ghea]` [i-[i l`s` capul \n jos,
spre farfurie, f`r` s`-i mai acorde aten]ie. Tân`ra femeie fu atât de
tulburat`, \ncât \i venir` lacrimi \n ochi. Ea, care de obicei nu-[i
pierdea niciodat` controlul emo]iilor....
– Nu mai suport s` fiu tratat` ca o copil`, bâigui. {tiu totu[i s` fac
diferen]a \ntre bine [i r`u! De ce nu-mi spui nimic?
– I-ai ]inut parte fratelui t`u f`r` s` [tii m`car despre ce este
vorba. Asta dovede[te limpede c` e[ti atât de naiv`, \ncât po]i fi
\n[elat`; ai nevoie de cineva care s` te conduc`, s` te sf`tuiasc`, s` te
protejeze....
– Nu \n]eleg... te asigur, r`spunse englezoaica.
Titos b`u o \nghi]itur` [i \mpinse paharul, oftând u[or. Tania oft`
de asemenea, dezam`git`. Nu-i acorda nici m`car destul` \ncredere
pentru a-i m`rturisi adev`rul.
– Vreau s` m` c`s`toresc cu tine, Tania mou, relu` \n acea clip`
Titos.
86 ELEANOR WOODS

– F`r` dragoste? Este ridicol! replic` ea, uluit`.


– Crezi? o ironiz` cu un aer sarcastic [i tr`s`turile ciudat de
\ncordate. Poate creierul t`u nu [tie \nc`, dar inima a hot`rât deja
pentru tine, draga mea.
– Inima nu este un ghid foarte sigur, replic` Tania. Prefer s` m`
\ncred \n mintea mea!
– Dar n-o folose[ti, zâmbi b`rbatul. |]i ascunzi capul \n nisip,
atâta tot! F` un efort, Tania, trebuie s` prive[ti lucrurile \n fa]`. Sunt
b`rbatul de care ai nevoie. F`r` devotamentul \nc`p`]ânat fa]` de
fratele t`u, ai fi acceptat deja....
– Nu vorbe[ti serios, spuse \n cele din urm` tân`ra femeie.
– Ba da.
Conversa]ia le fu \ntrerupt` provizoriu de intrarea lui Minos [i a
Annei. Minos strânse farfuriile [i le \nlocui cu altele, apoi Anna puse
pe mas` o tav` cu carne [i o salat` de brânz` greceasc`. Apoi \i adres`
lui Titos un zâmbet complice. Acesta se ridic`, descuie dulapul cu
lichioruri [i scoase o sticl` de uzo; turn` pu]in \n pahare [i-i oferi
unul servitoarei, care-i mul]umi cu c`ldur`. Apoi, cretanul \ntinse un
pahar Taniei [i toast`:
– "Stin iyassou!" lans` el.
– "Iss iyia!" r`spunse ea automat.
O expresie viclean` se aprinse \n ochii lui Minos.
– Kyria Tania este pe cale s` \nve]e grece[te, anun]`. Pentru a-]i
face pl`cere.
– Adev`rat? zâmbi Titos Michalakis. |l lovi afectuos pe b`ie]el [i-l
urm`ri din ochi \n timp ce ie[ea din \nc`pere. Anna ie[i de asemenea
[i \nchise u[a dup` ea.
UN S~RUT PE FURTUN~ 87

– A[adar, \ncerci s`-mi placi? se adres` Titos tinerei femei.


– Nu \n mod special, protest` Tania.
– La drept vorbind, m` a[teptam, replic` t`ios cretanul. Mama
m-a prevenit c` sim]ul familiei te va face s` fii de partea lui Fergus....
– Oare cum a[ putea reac]iona altfel? Nu-mi spui nimic, absolut
nimic! |l dete[ti pe Fergus f`r` s`-mi fi spus vreodat` de ce!
– Ai putea avea \ncredere \n judecata mea, sublinie b`rbatul cu
un aer trist.
– Ai putea avea \ncredere \n mine! repet` Tania cu c`ldur`,
aproape mânioas`.
– Nu acum, r`spunse Titos. Nu \n starea de confuzie \n care e[ti.
Poate mai târziu.... Deocamdat`, las`-m` s` iau decizii \n locul t`u.
– Nu \n]eleg de ce ar trebui s-o fac, exclam` ea, sus]inându-i
privirea.
– Pentru c` un grec este \ntotdeauna st`pân \n casa lui [i f`r` s-o
[tii \nc`, e[ti de acord cu mine. Ei bine, \mi acorzi \ncredere?
– Nu vreau s` am de ales \ntre tine [i fratele meu, murmur` Tania
cu o voce aproape neauzit`.
– |ntr-o zi, va trebui s` rezolvi asta, agapi.
Tân`ra femeie p`str` t`cerea câteva clipe, apoi declar` brusc:
– De fapt, b`nuiesc de ce \l dete[ti atât de mult pe Fergus; Elena
era \ns`rcinat` \nainte de c`s`torie, nu-i a[a? Altfel nu l-ai fi obligat
pe fratele meu s-o ia de so]ie...
– L-am primit ca pe un prieten, replic` Titos cu \nfl`c`rare [i
ne-a mul]umit dezonorându-ne familia!
– Femeile pe care le frecventeaz` de obicei Fergus, [tiu s` spun`
da sau nu singure, f`r` ajutorul fratelui mai mare! De unde [tii dac`
88 ELEANOR WOODS

Elena n-a consim]it? La urma urmei, era \ndr`gostit` de el!


Cretanul \i arunc` o privire surprins`. Probabil nu era obi[nuit s`
aud` o femeie exprimându-se cu atâta sinceritate. Apoi expresia \i
deveni ironic`.
– Dar tu? o \ntreb`. Oare [tii s` spui da sau nu?
– Fire[te, \l asigur` cu demnitate.
– Pentru c` nu e[ti cretan`.... M` \ntreb, continu` cu un aer
viclean, dac` mie mi-ai spune da sau nu....
Tania ro[i [i p`str` t`cerea câteva clipe. Apoi, se gândi brusc la
Anna [i fa]a i se contract`.
– Va fi nu, afirm` cu putere, l`sând furculi]a [i cu]itul. |n plus, nu
e[ti \n m`sur` s`-l condamni pe Fergus. Te afli tu \nsu]i \n aceea[i
situa]ie! De fapt, este regretabil c` femeile nu v-au spus mai des nu
[i unuia [i celuilalt....
Titos izbucni \n râs, f`r` s` r`spund`, se ridic` [i se apropie de ea.
Tania se \nfior` sim]indu-l atât de aproape.
– Nu m-ai respinge, te asigur, murmur` el.
– Ba da!
Cretanul se aplec` [i-i s`rut` u[or buzele, apoi din nou, mai
insistent.
– Chiar dac` mi-ai spune da, relu` pe un ton mai sc`zut, a[
refuza. Nu sem`n cu Fergus: femeia pe care o voi conduce la altar va
fi acolo prin \n]elegere deplin` [i nu pentru c` va fi constrâns`.
|i ridic` \ncet o [uvi]` de p`r de pe frunte.
– "Yineka mou", femeia inimii mele, \i [opti. Nu este o expresie
frumoas`?
Tania se eliber`, se ridic` [i f`cu \nconjurul mesei, apoi \i arunc`
UN S~RUT PE FURTUN~ 89

o privire provocatoare.
– A[adar, am avut dreptate \n leg`tur` cu Fergus [i Elena, nu-i
a[a? spuse cu energie.
Vorbind, \ncepu s` strâng` tacâmurile, str`duindu-se s`-[i
ascund` tremurul mâinilor.
– Da. Numai c` fratele t`u a aruncat toat` responsabilitatea
asupra Elenei, deoarece nu voia \n niciun caz s` se \ncurce cu o so]ie
[i un copil pentru tot restul vie]ii. Când a \n]eles c` voi fi inflexibil, a
\ncercat s` ob]in` cât mai mul]i bani pentru zestrea surorii mele....
– {i... vila?
– Nu i-am dat-o, preciz` Titos zâmbind u[or. Le-am permis doar
s` locuiasc` aici.
Tania cuno[tea deja latura rapace [i lacom` a fratelui s`u. |n
trecut, luase obiceiul s` evite mereu s` aib` conversa]ii despre bani
cu el; deveneau foarte repede nepl`cute. Tinerei femei \i era ru[ine
pentru Fergus. Totu[i, \i lu` ap`rarea.
– S-a gândit probabil c`-]i umile[ti sora refuzându-i o zestre
normal`, suger`.
– Ai fi umilit` dac` te-a[ lua de so]ie a[a cum e[ti, f`r` zestre?
replic` Titos cu o expresie enigmatic`.
Tania era gata s` scape o tav`.
– Englezoaicele au rareori zestre, r`spunse. |n plus, n-am inten]ia
s` m` c`s`toresc cu tine!
– Ai fi atât de sigur`, dac` te-a[ lua \n bra]e chiar \n aceast` clip`?
Nu te voi l`sa s`-mi scapi, te previn....
– Vorbe[ti despre mine ca [i când a[ fi un simplu obiect, \n
posesia ta....
90 ELEANOR WOODS

Cretanul lu` un aer scandalizat.


– M` crezi oare \n stare de un gând atât de josnic? exclam`. M`
dezam`ge[ti, Tania. Sau dore[ti \n tain` s` fii curtat` engleze[te? |mi
pare r`u, dar sunt grec. Te voi curta grece[te, sau deloc!
Tân`ra femeie ie[i f`r` s` r`spund`, cu capul sus, [i ajunse \n
buc`t`rie, unde se afla Anna. Aceasta din urm` se plânse c` de-abia
se atinseser` de mâncarea excelent` preparat` de ea cu grij`.
– Nu te \ngrijora r`spunse Tania pe un ton \ncurajator. Când se
va \ntoarce fratele meu, se va ar`ta \ncântat de modul cum g`te[ti.
Fergus are mereu o mare poft` de mâncare!
– Numai c` poate kyria Elena nu va aprecia prezen]a mea \n
buc`t`ria sa, obiect` cealalt`.
– De ce?
– Se \n]elege de la sine, insist` enigmatic Anna, ridicând din
umeri. Astfel o va sf`tui imediat mama sa.
– Nu v`d \n ce m`sur` o prive[te, protest` Tania.
– Kyria Melissa nu mi-a adresat niciodat` vreun cuvânt jignitor,
dar cred c` a suferit totu[i foarte mult. |n locul s`u, a[ fi avut aceea[i
reac]ie. Nu va putea uita nimic \nainte de plecarea mea \n America.
Atunci, poate....
– Dar, Anna, chiar te gânde[ti s` pleci \n Statele Unite? o \ntreb`
interlocutoarea sa. Ce vei face acolo?
– Am familie.
Arheologa lu` o cârp` [i \ncepu s` [tearg` vasele, gânditoare.
– L`sa]i-le, obiect` Anna. De altfel, v` cheam` kyrois Titos.
– Am auzit! replic` Tania, cu indiferen]`.
O tuse u[oar` \n spatele s`u o f`cu s` tresar`. Brusc, \n \nc`pere
UN S~RUT PE FURTUN~ 91

r`sun` vocea lui Titos.


– Am g`sit, spuse acesta amuzat. |]i voi face curte ducându-te s`
vizitezi Phaestos. |mbrac` cea mai frumoas` rochie [i vom lua
ma[ina. Ce crezi despre asta?
– N-ai prefera s` a[tep]i \ntoarcerea lui Fergus? exclam` cu ironie
tân`ra femeie. Pentru a-i cere permisiunea...
– N-are rost, r`spunse cretanul, pe acela[i ton. M-ai asigurat c`
e[ti destul de mare pentru a te descurca...
– Admi]i asta doar ca s` fiu de p`rerea ta. Altfel...
– |ntr-adev`r, zâmbi Titos; asta din cauza chipului t`u. Când e[ti
\n dezacord cu mine, se schimb` [i atunci tr`s`turile devin foarte
dure. E[ti mult mai frumoas` când te str`duie[ti s`-mi placi!
– Adev`rat? murmur` Tania, descump`nit`.
– Da.... Accep]i s` vii la Phaestos? relu` el, mângâindu-i u[or
p`rul.
– Accept, spuse Tania, cu voce sc`zut`.

***

– N-ar trebui s` fii la munc`? \ntreb` Tania pu]in mai târziu, \n


timp ce lua loc \n ma[ina lui Titos Michalakis.
– Ba da, replic` acesta, dar hotelurile nu se vor pr`bu[i dac`
lipsesc o dup`-amiaz`.
Strecur` spre ea o privire admirativ`; Tania se \nfior`
imperceptibil [i remarc` \n ochii s`i o lic`rire ironic`, dar mai
92 ELEANOR WOODS

afectuoas` decât de obicei.


– Iat` o rochie foarte frumoas`, spuse \ncet cretanul.
– Sunt fericit` c`-]i place.
– Totul \mi place la tine, Tania.
Tân`ra femeie \[i a]inti privirea asupra drumului, ca [i când nu
auzise nimic. Nu era obi[nuit` s` primeasc` ni[te complimente
\ndreptate spre altceva \n afar` de munca sa [i nu [tia deloc cum s`
reac]ioneze.
Titos puse o mân` peste cea a Taniei.
– {tii, nu e[ti foarte diferit` de o cretan`! \i murmur`. Nu te teme,
n-am s` te m`nânc. Cel pu]in nu \nc`....
– Nu m` tem de nimic, repet` tân`ra femeie provocator.
– Cu mine e[ti \n deplin` siguran]`, relu` b`rbatul pe un ton mai
serios. |mi doresc la nebunie s` te s`rut, dar [tiu s` a[tept. Voi
a[tepta pân` când vei admite c` e[ti a mea.....
Tania \ndr`zni atunci s` \ntoarc` spre el capul. Niciodat` ochii lui
Titos nu avuseser` o expresie atât de tandr`. M`car dac` ar fi iubit-o,
totul ar fi putut s` fie perfect....
– Dac` eram cretan`, n-a[ fi fost aici, sublinie.
– Ai fi fost de mult c`s`torit` [i ai avea deja fii! replic` Titos.
Ne-am fi plimbat peste tot unde am fi dorit....
– Poate n-a[ fi fost c`s`torit` cu tine!
– Ba da! Nu ]i-a[ fi l`sat nicio clip` de r`gaz, draga mea. Te doresc
atât de mult...
– Este oare suficient? se ambal` Tania, ro[ind. N-ai nevoie [i de
dragoste?
– Un anumit fel de dragoste se va instaura treptat, \i explic`
UN S~RUT PE FURTUN~ 93

b`rbatul. Vom \mp`r]i bucuriile [i greut`]ile vie]ii, ne vom sus]ine


reciproc.... Nu-]i ajunge?
Englezoaica \[i puse \ntrebarea \n minte. La \nceput, situa]ia ar fi
cu siguran]` fascinant`. Dar apoi? N-ar avea nevoie s` fie iubit` cu
adev`rat?
– Nu sunt grecoaic`, repet` Tania pe un ton jalnic. Nu m` pot
supune astfel unui b`rbat. Am nevoie de libertate, de independen]`,
de toate lucrurile insuportabile pentru tine la o so]ie.... Nici m`car
nu m-ai \ntrebat dac` mi-ar pl`cea s` am copii!
– Cunosc deja r`spunsul, replic` Titos.
– Nu! exclam` tân`ra femeie, strângând pumnii. De exemplu,
vreau [i o fat`, nu numai fii....
– Voi face tot ce pot, exclam` Titos cu umor.
– Nu asta voiam s` spun, protest` Tania. |ncerc s` te fac s`
\n]elegi c`, pentru tine, nu sunt decât un pion \ntr-un joc de [ah....
– Fratele t`u merit` aceste cuvinte, nu eu! obiect` cretanul pe un
ton dur.
– Fergus nu ia femeile ca pe ni[te obiecte!
– Nu! o ironiz` interlocutorul s`u, virând pentru a se angaja pe
drumul spre Iraklion. Totu[i, nu-]i las` din libertatea de a deveni
femeie. Cu mine, vei avea posibilitatea s` fii cu adev`rat femeie, s`
\nflore[ti, s` zâmbe[ti vie]ii.... }i-a[ permite s` descoperi c` ai [i un
trup, nu numai minte!
– Despre asta nici nu vorbesc, bâigui tân`ra femeie cu o voce
gâtuit`. M` consideri dur`, dar nu sunt \nc` suficient. A[ vrea s` m`
c`lesc, atât \mi este de team` s` fiu r`nit`, s` suf`r....
– Ai putea s` fii r`nit` de mine, Tania? o \ntreb` grecul cu o
94 ELEANOR WOODS

solicitudine surprinz`toare.
Aceasta d`du din cap, incapabil` s` articuleze vreun sunet. Se
sim]ea extrem de vulnerabil`.
– Te voi proteja, o asigur` Titos. Voi avea grij` de tine... |nainte
[i dup` ce ne vom c`s`tori.
– |nc` nu \n]eleg.... de ce-]i dore[ti s` te c`s`tore[ti cu mine,
r`spunse Tania \n [oapt`. Pentru a-l provoca pe Fergus?
Titos izbucni \ntr-un râs sonor.
– Nu spune prostii! exclam`. Prive[te-te \ntr-o oglind` [i vei [ti de
ce doresc s`-mi fii so]ie!
Stacojie, Tania se refugie \ntr-o t`cere \nc`p`]ânat`. Str`b`tur`
ora[ul Iraklion \ntr-o circula]ie infernal`. Autobuze nesigure,
biciclete, tr`suri vechi, se \ntâlneau din toate direc]iile, dispre]uind
orice pruden]`.
La ie[irea din ora[, str`b`tur` o câmpie fertil`, acoperit` cu vii.
– Aici se face un vin excelent, o inform` Titos.
– V`d [i m`slini, remarc` Tania.
– Bine\n]eles! Vin, m`slini, câteva capre.... un cretan n-are nevoie
de mai mult pentru a fi fericit. Cu o so]ie [i copii, fire[te. Când erau
tineri, p`rin]ii mei au muncit ca ]`rani, duceau o via]` foarte simpl`.
Mama se ocupa de capre.
– N-a[ putea face asta niciodat`, interveni tân`ra femeie. Nu sunt
obi[nuit` cu animalele, n-am avut niciodat`.
– Te obi[nuie[ti repede. De foarte mic m-am ocupat de miei [i de
câinii pierdu]i.... \i aduceam \ntotdeauna acas`! De altfel, am fost de
mai multe ori mu[cat.
– Mai ave]i turme de capre?
UN S~RUT PE FURTUN~ 95

– Da, am p`strat-o pe cea a tat`lui meu. Am angajat un cioban s`


le p`zeasc` pe coline; de altfel, este fratele Annei. Din când \n când,
\i dau o mân` de ajutor. |mi place asta.
Tania [i-l imagin` cu u[urin]`, cu p`rul \n vânt, discutând vesel cu
ciobanii, la apusul soarelui...
– Mamei tale... nu-i era team` s` r`mân` singur` \n timp ce tat`l
t`u pleca s` p`zeasc` turmele? \ntreb`.
Se vedea cu greu \n locul s`u, petrecând nop]ile singur`, \ntr-o
ferm` izolat`....
– Nu! Nu se temea de nimic. Era foarte mândr` s` fie so]ia lui
kyrios Sterghios!
– Oh! exclam` interlocutoarea sa. |n ce m` prive[te, recunosc c`
sunt multe lucruri care m` sperie....
– Cu mine, nu te vei teme de nimic... De altfel, draga mea Tania,
\]i voi spune un lucru: n-ai team` decât de tine \ns`]i.... {i de tunet.
|[i punct` fraza cu un râs \nduio[at.
Capitolul 8

Pu]in dup` aceea, ma[ina str`b`tu ora[ul Ayii Dheka, al c`rui


nume evoca zece martiri cre[tini masacra]i pe vremea romanilor.
– |n antichitate, vechiul ora[ se numea Gortyna, \i spuse Titos.
Era centrul administra]iei romane pentru Creta [i Libia.... Ne vom
opri aici la \ntoarcere.
– Mi-ar pl`cea foarte mult! exclam` Tania cu entuziasm.
– Am inten]ia s`-]i ar`t [i altceva. Dar nu-]i spun ce: este o
surpriz`. O surpriz` \n leg`tur` cu Zeus....
Aceste cuvinte \i f`cur` mare pl`cere tinerei femei. Ele dovedeau
c` Titos nu se interesa de ea numai ca femeie, \n mod fizic, ci [i ca
persoan` \nzestrat` cu minte, cu care putea comunica de la egal la
egal. Tot restul dup`-amiezii, schimbar` considera]ii care aduceau
foarte multe cuno[tin]e despre arheologie [i istoria Cretei.
– Sunt extrem de fericit` s` vizitez \n sfâr[it Phaestos, spuse
Tania, f`r` s` \ndr`zneasc` s` \ntrebe care era surpriza. Era ora[ul lui
Rhadamante, nu-i a[a? Fratele lui Minos... Amândoi erau mari
UN S~RUT PE FURTUN~ 97

judec`tori; \nsu[i zeul Rhandamante \[i exercita talentele \n Infern,


regatul lui Hades. Minos avea [i un al treilea frate, mi se pare....
Sarpendon, a[a este. Acesta n-a f`cut mare lucru.
– {tii c` a fost zeul din Mallia? Sarpendon a p`r`sit Creta pentru
Asia Mic`, \mpreun` cu unul din fiii lui Apolo. De aceea, Creta a fost
\mp`r]it` doar \ntre ceilal]i doi fra]i ai s`i.
– Credeam c` fiul mai mare al Europei, Minos, a devenit regele
\ntregii insule.
– Nu, Rhadamante avea o parte din teritoriu. |n ce-l prive[te pe
Minos, s-a c`s`torit cu Pasiphae, mama resping`torului Minotaur.
Mai târziu, monstrul a fost \nchis \n labirint [i doar Theseu i-a putut
veni de hac, cu ajutorul fiului Ariadnei....
– Labirintul se afla \n Knosos, nu-i a[a?
– A[a afirm` legenda. A fost construit de atenianul Dedal la
cererea lui Pasiphae; a vrut s`-l ascund` de lume pe Minotaur, rodul
iubirii sale cu un taur alb, trimis de Poseidon.
– Minos trebuie s` fi fost furios pe comportarea so]iei sale!
– |ntr-adev`r, a fost extrem de furios. Mai \ntâi, i-a trimis pe Dedal
[i pe fiul s`u Icar \n labirint, sperând c` Minotaurul \i va devora. Dar
Icar [i-a fabricat aripi pentru a fugi....
– ... {i ceara care le ]inea s-a topit \n apropierea soarelui. |mi
amintesc.
– |n Creta, exist` ni[te dansuri ale taurilor asem`n`toare
coridelor, care celebreaz` aceast` legend` a Minotaurului. Se g`sesc
reprezentate chiar pe unele fresce.
Titos p`rea s` cunoasc` foarte bine tradi]iile din ]ara sa, gândi
Tania. Ca Fergus, dac` nu mai bine...
98 ELEANOR WOODS

– Nu cuno[team aceste dansuri, recunoscu. M` intereseaz` mult.


Ce-mi place cel mai mult \n arheologie, este via]a de fiecare zi a
oamenilor de odinioar`; modul de a preg`ti mâncarea, de a-[i instala
casele, obiceiurile lor.... Fratele meu prefer` s` studieze luptele. Nu
avem deloc acelea[i puncte de interes!
– Asta chiar nu m` mir`, remarc` Titos pe un ton pu]in t`ios. Este
mai u[or s` te la[i cucerit de marile mi[c`ri ale istoriei, decât s` te
apleci asupra vie]ii umile de fiecare zi a popoarelor.
– Dar [i asta este necesar, protest` Tania, preocupat` mereu s`-[i
apere fratele. |n tot cazul, s-a ocupat de mine la fel de bine cum ai
avut tu grij` de surorile tale. Restul nu conteaz`!
Vocea cretanului deveni mai \n`bu[it`.
– Din nefericire, rosti, n-am reu[it s` le protejez foarte bine...
Elena nu mi-a ascultat sfaturile, cât despre Rhea.... a avut acel
accident stupid pe care n-am [tiut m`car s`-l \mpiedic!
O emo]ie puternic` se sim]ea \n vorbele sale. Tania era gata s`-i
cear` preciz`ri asupra accidentului, dar \[i aminti la timp c` \nc`
n-aveau ve[ti despre Elena [i prefer` s` nu r`suceasc` un cu]it \n
ran`.
– Dac` m-a[ c`s`tori cu tine, exclam` cu un zâmbet emo]ionant,
presupun c` mi-ai interzice s` continuu s` practic arheologia. Poate
mi-ai cere s` p`zesc caprele...
Titos refuz` s` se lase prins \n joc [i r`spunse cu mare seriozitate:
– Când vei fi so]ia mea, \]i vei putea ocupa timpul liber absolut
cum vei vrea, draga mea. Te apreciez a[a cum e[ti [i sunt mândru de
inteligen]a ta. Oare cum s` te fac s` \n]elegi?
O aprecia, se gândi tân`ra femeie. Dar o iubea? Totu[i, \n mod
UN S~RUT PE FURTUN~ 99

cert, Titos o atr`gea din ce \n ce mai mult, se sim]ea din ce \n ce mai


bine lâng` el [i gata s` cedeze farmecului s`u. Nu va avea niciodat`
puterea s` se \ntoarc` \n Anglia.... |l va iubi, chiar f`r` speran]a de a
i se r`spunde sentimentelor.
Ajunser` \n sfâr[it la Phaestos. Un cântec din fluier r`suna \n aerul
vibrânt de c`ldur`, cu o anumit` melancolie. Refuzând s` se lase
prad` triste]ii, Tania ie[i din ma[in` [i se al`tur` lui Titos. Acesta din
urm` discuta deja cu muzicianul cel b`trân. |i strig` un la revedere
vesel [i-i \ntinse mâna tinerei femei.
– }i-e sete? o \ntreb` cu amabilitate. Putem bea un suc de fructe
acum, sau mai \ntâi s` vizit`m ruinele. Ce preferi?
– S` vizit`m mai \ntâi, hot`r\ Tania.
Era ner`bd`toare se admire un loc atât de celebru [i a[tept`rile
nu-i fur` \n[elate. Coco]at \n vârful unei coline, palatul antic se ridica
\n mijlocul pinilor milenari al c`ror parfum \nmiresma atmosfera.
Uitându-l aproape pe Titos, care o urma cu non[alan]`, Tania \ncepu
s` exploreze ansamblul, f`r` s`-[i poat` ascunde entuziasmul.
|nc`peri de toate dimensiunile se succedau \n [ir, urmând o tehnic`
apropiat` labirintului din palatul din Knossos. Unele erau rezervate
regilor, altele reginelor [i \n sfâr[it, unele curtenilor [i sclavilor.
Doar dup` o or`, tân`ra arheolog` \[i aminti c` nu venise singur`
[i alerg` s` se al`ture cretanului.
– Iart`-m`, spuse cu o voce \ntret`iat`. Totul aici este atât de
minunat! Mi se pare c` recunosc \n anumite locuri elemente
miceniene. M-am gr`bit s` compar cu Knossos....
– Knossos a fost reconstruit \n parte, \n secolul al XIX-lea, \i
aminti Titos. Dup` p`rerea mea, foarte prost.
100 ELEANOR WOODS

– Restaurarea poate n-a fost la \n`l]ime, r`spunse cu pruden]`


arheologa, care \nv`]ase s` respecte experien]a colegului s`u, Arthur
Evans.
Animat de bune inten]ii, \i lipsiser` mereu banii.
– Fac aluzie mai ales la Schliemann, preciz` Titos. S-a comportat
ca un adev`rat jefuitor de comori. Slav` Domnului, \n zilele noastre
str`inii nu mai au dreptul s` scoat` din Creta vestigii arheologice...
Se g`sesc deja destule la British Museum, la Londra!
– |n acea perioad`, speciali[tii englezi se gândeau s` le protejeze
ducându-le acolo, pled` Tania. Nu se gândeau s` se comporte ca
ni[te vandali....
– Desigur, admise interlocutorul s`u. De altfel, \i iert....
Se \ntrerupse, râzând, \nainte de a continua:
– |i iert, deoarece eu \nsumi m` preg`tesc s` pun mâna pe o
adev`rat` comoar` britanic`!
Dup` o clip` de ezitare, tân`ra englezoaic` \n]elese c` vorbea
despre ea. Sim]i c`-[i pierde puterile [i se a[ez` pe cea mai apropiat`
piatr`...
– Nu vorbi astfel, murmur`. O c`s`torie \ntre noi va fi sortit`
e[ecului, s` [tii....
Cu fa]a furioas`, Titos \ncepu s` vocifereze \n grece[te.
– Mai \ntâi, de-abia m` cuno[ti, bâigui Tania, disperat` c`-l
\nfuriase. |n plus, Fergus....
– Nu-l amesteca pe Fergus \n asta! izbucni cretanul. Tu [i cu mine
suntem singurii interesa]i!
F`cu un efort pentru a se st`pâni, apoi relu` cu o voce mai calm`:
– S` mergem s` bem un pahar, Tania. Vom vedea mai târziu.
UN S~RUT PE FURTUN~ 101

– |mi pare r`u, r`spunse aceasta, ridicându-se. |ncerc s` te fac s`


\n]elegi c` nu este vorba decât de un vis frumos.... Tunetul r`sun`
foarte puternic, Titos, dar nu dureaz` mult...
Cretanul oft` [i atinse u[or fa]a tinerei femei.
– Nu fi atât de pesimist`, \i [opti. Nu uita c` eu comand tunetul,
ca Zeus... S` fii convins` c` \ntr-o zi, inima ta \mi va apar]ine.
– Zeus nu i-a r`mas mult timp fidel so]iei sale, Hera, obiect`
tân`ra femeie.
– Timpurile s-au schimbat.... Sunt mai fidel decât Zeus. Nu-mi vei
putea rezista, ]i-o prezic!
Ridic` u[or b`rbia Taniei [i-[i adânci privirea \n a sa.
– Vei avea oare curajul s` te \ntorci \n ]ara ta? continu` cu o voce
insistent`. {i m` vei putea uita complet?
– Nu, bâigui iar Tania. Nici una, nici alta.
– Atunci, vei fi so]ia mea, dar numai a mea [i nu te vei mai devota
nim`nui altcuiva. M` \n]elegi?
– {i eu? protest` tân`ra femeie, str`duindu-se \n zadar s` evite
ochii scrut`tori. Oare n-am condi]ii de pus? Refuz s`-mi \mpart so]ul
cu cineva, fie [i cu o umbr` din trecut!
Chipul lui Titos se \ntunec`, iar Tania pierdu orice speran]` s`
ocupe vreodat` primul loc \n inima lui.
– So]ia mea nu va interveni \n activit`]ile mele exterioare, spuse
t`ios. Dac` am grij` de anumite persoane \n afar` de familia mea, asta
m` prive[te doar pe mine.
– S` [tii c` ni[te s`rut`ri nu vor fi suficiente pentru a umple via]a
so]iei tale...
– Nu-]i face probleme. Dragostea pe care o poart` so]ului s`u
102 ELEANOR WOODS

ajunge din plin s` umple via]a oric`rei femei. Nu [tii despre ce


vorbe[ti, Tania. Cu siguran]`, te-a[ fi putut seduce mult mai rapid cu
"câteva s`rut`ri" \n plus. Dar n-am vrut s` cedezi frivolit`]ii. Am vrut
ca mintea ta s` vin` spre mine \n acela[i timp cu trupul....
Tân`ra englezoaic` se l`s` câ[tigat` treptat de sinceritatea
argumentelor lansate, refuzând s` asculte vocea ra]iunii. Aceast`
voce \i [optea c` va fi dominat` [i supus`, c`-[i va pierde
independen]a [i va trebui s` asculte de preten]iile unui singur
b`rbat.... Cum s` se poat` gândi la o asemenea perspectiv`? Doar
dragostea ar explica aceast` renun]are. Ar face mai mult pentru Titos
decât pentru orice alt b`rbat. Va renun]a chiar la concep]ia sa
romantic` despre dragoste, va d`rui f`r` s` ia nimic \n schimb...
Deoarece era foarte probabil c` el n-o va iubi niciodat` cu adev`rat.
P`cat; se sim]ea gata s` suporte orice pentru a r`mâne lâng` el.
– Ei bine... \ncepu englezoaica. Nu mai [tiu ce s` spun....
– Accep]i s` te c`s`tore[ti cu mine? insist` Titos cu voce sc`zut`.
Tania d`du din cap, cu un nod \n gât. Chiar dac` probabil n-o va
iubi, nu va permite nim`nui altcuiva s` \mpart` via]a cu Titos
Michalakis. Nimeni \n afar` de ea, Tania Drummond, nu va aduce pe
lume [i nu va cre[te copiii acestui b`rbat; nimeni nu va \mp`r]i
pâinea [i casa sa....
– Vreau s` te aud spunând da, murmur` brusc cretanul.
– Da... da, m` voi c`s`tori cu tine, r`spunse Tania.

***
UN S~RUT PE FURTUN~ 103

Contrar a[tept`rii sale, Titos nu avu nicio reac]ie special` \n fa]a


acestor cuvinte. A[ezat` la masa unei cafenele, \n fa]a unui suc de
fructe proasp`t preparat, arheologa \ncerc` un amar sentiment de
dezam`gire. B`rbatul se mul]umise doar cu o exclama]ie la aceast`
promisiune. Nici m`car n-o s`rut`...
Dup` ce terminar` conversa]ia, Titos propuse o vizit` la palatul
de var` al regilor minoici, la câ]iva kilometri de Phaestos. Se
\ntoarser` \n t`cere la ma[in` [i ajunser` la situl din Aghia Triada \n
câteva minute. Tot f`r` o vorb`, b`rbatul parc` ma[ina la umbra unui
copac. La câ]iva pa[i, un b`trân vindea rodii. |nso]itorul Taniei
cump`r` una, o t`ie \n dou` [i-i \ntinse o jum`tate tinerei femei. Cu
lacrimi \n ochi, aceasta mu[c` furioas` din fruct, urmându-l pe
cretan, care se \ndrepta spre ruine. De ce, se \ntreb` ea, p`stra o
asemenea t`cere? Oare nu era fericit c` acceptase \n sfâr[it s`-l ia de
so]?
Frumuse]ea palatului o distrase de la durerea sa. Titos se apropie,
\i trecu gânditor un deget peste obraz [i exclam`, pu]in stânjenit:
– Vom avea ocazia s` ne \ntoarcem aici, Tania. {i la Gortyna, cât
este \nc` lumin`.
Tân`ra femeie accept` cu c`ldur`. Orice era mai bine decât
stânjeneala persistent` instalat` \ntre ei de câteva momente. Oare de
ce se sim]ea incapabil` s` se comporte cu \ndr`zneala de care ar fi
dat dovad` \n aceea[i situa]ie? N-avea oare dreptul s` se cuib`reasc`
\n bra]ele lui Titos, s`-l s`rute? Cretanii se preocup` a[adar atât de
pu]in de sensibilitatea so]iilor lor?
Razele soarelui \ncepur` s` se alungeasc`, colorând cu o nuan]`
cafeniu-aurie verdele-delicat al m`slinilor. Tania se extazie \n fa]a
104 ELEANOR WOODS

ruinelor bisericii dedicate sfântului Titus. |n fa]a frumuse]ii lor, \[i


f`cu curaj [i-[i \ntreb` \nso]itorul dac` aceasta era surpriza despre
care \i vorbise la \nceputul plimb`rii.
– Nu, nu \nc`, r`spunse Titos. A[teapt` pu]in.
O expresie u[or stânjenit` de pe chipul s`u \i suger` Taniei c`, \n
definitiv, poate acest b`rbat era la fel de timid ca ea. Dar ideea i se
p`ru absurd` [i o alung` imediat.
P`trunser` \ntr-o capel` \nc` intact`. |n interior, circa o sut` de
lumân`ri aprinse aruncau o lumin` slab` peste icoanele masive,
ag`]ate pe pere]i. Tania alese [i ea o lumânare, strecur` câteva
drahme \n cutia rezervat` [i sc`p`r` un chibrit; flac`ra ]â[ni imediat.
Al`turi, Titos se \nchina \n stil ortodox, atingându-[i um`rul drept,
\naintea celui stâng.
– Zeus n-ar veni niciodat` aici, \ntr-un loc cre[tin, remarc` tân`ra
englezoaic`.
– Nici Hera, r`spunse cretanul zâmbind.
Tania \n`l]` capul [i-i distinse privirea \n penumbr`.
– N-au nimic de-a face cu noi, nu-i a[a? Nu ne vom comporta \n
acela[i mod....
– Evident, nu! o asigur` interlocutorul s`u. Angajamentul nostru
va fi mult mai sincer, mult mai serios....
|i lu` u[or mâna [i o conduse spre ie[ire, pentru a-i ar`ta celelalte
monumente romane ale sitului. De altfel, era surprinz`tor s` vad`
atât de multe construc]ii din vechea Rom`, adunate \ntr-un loc grec.
|n spatele unui zid mic din piatr` curgea un râu peste care
romanii construiser` un pod. Titos o conduse pe tân`ra sa
\nso]itoare de-a lungul malului; apoi ar`t` cu degetul \n direc]ia unui
UN S~RUT PE FURTUN~ 105

grup de arbori.
– Iat` ce voiam s`-]i ar`t, spuse.
Urcar` panta acoperit` cu mult` iarb` [i ajunser` la pâlcul de
copaci. Cretanul se rezem` cu spatele de un arbore splendid, pu]in
mai \nalt decât ceilal]i.
– Aici a condus-o Zeus pe Europa, relu`. Sub acest copac i-au
conceput pe cei trei fii despre care am vorbit: Minos, Rhadamante [i
Sarpedon.... Acest arbore are particularitatea de a nu se desfrunzi
niciodat`. Când frunzele \ncep s` se ofileasc`, apar imediat muguri
noi, \nainte chiar ca frunzele vechi s` cad`.
– De unde se [tie c` Zeus [i Europa s-au \ntâlnit exact \n acest loc?
\ntreb` tân`ra femeie.
– Este o tradi]ie foarte veche, r`spunse cretanul. Tinerii c`s`tori]i
din satul vecin vin s` se plimbe aici \n seara nun]ii, pentru a avea
copii frumo[i....
Se \ntrerupse o clip` [i o privi cu un aer ironic.
– Vom veni [i noi sub acest copac, \n ziua nun]ii? suger` pe un
ton amuzat.
Adunase câteva frunze de ment` [i-i mângâie obrazul. Mirosul
foarte pl`cut, extrem de puternic o ame]i pe Tania. |nchise ochii [i
sim]i brusc bra]ele lui Titos strecurându-se \n jurul taliei sale.
– Titos, protest` ea ridicând pleoapele. Totul este atât de ciudat!
Te rog, d`-mi pu]in timp s` m` adaptez situa]iei....
– Ce este atât de ciudat? o \ntreb` blând b`rbatul, punând delicat
st`pânire pe buzele sale.
– Nu [tiu.... totul, murmur` Tania, f`r` s` reu[easc` s` se exprime
cu mai mult` precizie.
106 ELEANOR WOODS

Titos râse u[or [i o s`rut` din nou.


– Tania, "karthia mou", dac` ai [ti cât de mult te doresc.... [opti
el.
|i [optea cuvinte grece[ti, pe care ea nu le \n]elegea, [i respira]ia
cald` pe pielea sa o f`cu s` se \nfioare. Pe moment, nimic nu mai
avea importan]`: se sim]ea cucerit` de c`ldura trupului lui Titos
lâng` al s`u, de presiunea bra]elor lui \n jurul taliei sale... Cu un
oftat, tân`ra femeie \[i ascunse fa]a la um`rul \nso]itorului s`u. Când
\n`l]` capul, acesta o s`rut` cu pasiune, jucându-se cu degetele prin
buclele brune care-i atingeau obrazul.
– Cât timp \]i va trebui pentru "a te adapta"? o \ntreb` \n sfâr[it,
respirând greu. Te doresc atât de mult, \ncât \mi este foarte greu s`
m` st`pânesc.... r`spunde-mi, te rog! |mi vei fi curând so]ie?
O \ndep`rt` pu]in pentru a o privi, adâncindu-[i ochii de un
negru profund \n ai s`i.
– A[ dori s` a[tept \ntoarcerea lui Fergus, replic` Tania,
str`duindu-se s`-[i \nt`reasc` vocea. Nu vreau ca la \ntoarcere s`-[i
g`seasc` lucrarea neterminat`, mai ales dac` este bolnav, dac` este
singur.... deoarece nu [tim \nc` unde este Elena! Va trebui s`-i
consacru un anumit timp, s`-i ofer ajutor. |n definitiv, este vorba de
fratele meu.... \n]elegi?
Titos oft`, rec`p`tându-[i treptat controlul asupra lui \nsu[i.
– Ai tot timpul care-]i trebuie, Tania mou, o asigur`. Dar când se
va termina aceast` perioad`, te previn c` mi te vei consacra \ntru
totul mie! Fergus nu va mai trebui s` treac` \naintea so]ului t`u....
Tân`ra englezoaic` zâmbi \ndatoritor [i-[i s`rut` rapid
\nso]itorul, \n semn de \ncuviin]are.
UN S~RUT PE FURTUN~ giannijollys 107

– Cu o condi]ie, \l rug` ea. S` fii amabil cu Fergus. Promite-mi....


– |]i promit s` fiu politicos, accept` Titos. Cu cât m` vei iubi mai
mult, cu atât mai politicos voi fi cu el! A[a c`, situa]ia este \n mâinile
tale....
Izbucni \n râs \n fa]a aerului n`ucit al Taniei; o s`rut` pentru
ultima dat` [i se \ntoarser` rapid la ma[in`; se \nserase [i primele
stele str`luceau slab.
giannijollys

Capitolul 9

Tania remarc` imediat starea de imens` epuizare \n care se afla


Fergus. Era de asemenea la cap`tul r`bd`rii [i \ncepu chiar din prima
zi s`-[i critice violent sora.
– Nu ]i-am cerut niciodat` s` vii \n Creta pentru a face pe turista,
exclam` pe un ton amar [i cu atât mai pu]in pentru a te \ndr`gosti!
Ai fost de acord s`-mi termini cartea; am crezut c` ai \n]eles cât era
de urgent.... Nu numai c` nu te-ai ocupat de ea, dar colac peste
pup`z`, ]i-ai petrecut cea mai mare parte a timpului \n compania lui
Titos Michalakis! Este absolut de ne\n]eles. {tii m`car c` acest b`rbat
m` detest`? Acum, \mi arunc` ni[te priviri extrem de nepl`cute....
– Este ab`tut din cauza surorii sale, pled` tân`ra englezoaic`,
atunci când putu spune o vorb`.
– Nu tocmai, ironiz` Fergus. Era convins c` nu voi [ti s-o protejez
pe Elena [i acum este \ncântat c` evenimentele i-au dat dreptate. Nu
i-ai observat aerul triumf`tor?
– Nu, r`spunse Tania, câtu[i de pu]in.
UN S~RUT PE FURTUN~ 109

– |ntr-adev`r! Probabil e[ti oarb`.... M-a obligat s` m` c`s`toresc,


apoi m-a obligat s-o iau cu mine \n Peru, unde nu avea nimic de
f`cut....
– N-ar fi trebuit s`-]i amâni plecarea pân` la na[terea bebelu[ului?
– E[ti nebun`! Pentru mine, nu se punea problema s` ratez o
asemenea ocazie. S-ar fi putut s`-mi distrug cariera.... M`car dac`
mi-ai fi terminat cartea! {i eu care credeam c` pot avea \ncredere \n
tine.... Pân` la urm`, nu e[ti decât o z`p`cit`, ca celelalte.
Tania era gata s`-i dea o replic` ustur`toare, dar t`cu. La urma
urmei, era \n doliu dup` so]ia sa.
– Ce noroc c` n-ai murit [i tu, murmur` ea simplu.
– Da. Le-au trebuit zile \ntregi s` m` g`seasc`. Pilotul avionului
nostru s-a lovit de un vârf de stânc`, \n plin` cea]`. F`r` ajutorul
indienilor care m-au primit a doua zi, acolo a[ fi r`mas. Acei mun]i
peruvieni sunt extrem de izola]i, n-au nici m`car drumuri [i au foarte
pu]ini locuitori....
– Ce triste]e pentru Elena, ad`ug` Tania \ncet.
– Da, spuse Fergus ridicând din umeri, cu un aer indiferent.
Tania era extrem de [ocat`.
– Nu sim]eai nimic pentru ea? \ntreb` cu ochii mari.
– Era frumoas`, dar nu-mi doream deloc s` m` c`s`toresc cu ea.
M`car dac` ar fi fost pu]in atent`...
– Haide, Fergus! exclam` arheologa, \ngrozit`. Ai tot atâta vin`
cât [i ea!
– Iat`-te devenit` moralist`, replic` fratele s`u. Influen]a lui
Michalakis, presupun. Apropo, dac` \ntr-adev`r vrei s`-l iei de so], \]i
atrag aten]ia c` so]iile grecilor sunt tratate cu pu]in mai bine decât
110 ELEANOR WOODS

sclavele...
– Exagerezi!
– Ah, crezi? Sunt crescute pentru a asculta f`r` s` se plâng`. Elena
era la fel, absolut exasperant`. Nu m` l`sa un minut singur, nu-mi
f`cea niciun repro[, dar m` privea cu ochi mari [i tri[ti când
pretindeam s` am pu]in` lini[te.... Era pur [i simplu epuizant!
– S`rmana Elena, f`cu gânditoare Tania. Fergus nu catadicsi s`-i
observe remarca. Morm`i doar cu un aer vis`tor:
– Totu[i, a[tept cu ner`bdare s` v`d evolu]ia rela]iei tale cu
Michalakis, draga mea. Va fi foarte dezam`git realizând c` e[ti rece ca
ghea]a, incapabil` s` te distrezi f`r` reticen]e....
Tania \[i mu[c` buzele.
– Vom vedea, replic` tân`ra femeie cu o voce indiferent`.
– Oricum, s` nu contezi pe mine s` intervin. N-am inten]ia s` m`
amestec \n treburile voastre. V` doresc chiar mult` delectare! Acestea
fiind spuse, vei fi de acord cu mine ca toate astea s` nu te \mpiedice
\n niciun fel s`-mi termini cartea. |n]elege bine, este o prioritate....
Sper c` ai reu[it de altfel s`-l faci pe domnul Ross s` aib` r`bdare.
F`r` s`-i dezv`lui ce nu trebuia s` [tie!
– |n leg`tur` cu acest subiect, mi-e team` c` situa]ia este pu]in
mai complicat`, bâigui Tania. Am fost obligat` s`-i m`rturisesc
domnului Ross c`-]i redactam operele. |n câteva zile, avem \ntâlnire
la Knossos, unde va trebui s`-mi spun` dac`-mi va permite s`
continuu. Din nefericire, Titos i-a luat deja noti]ele....
– De ce i-ai \ncredin]at aceste noti]e domnului Ross? Dar Tania,
ai devenit brusc complet stupid`. Oare de ce te compor]i subit
\ntr-un mod atât de neloial fa]` de mine? Este iar influen]a lui
UN S~RUT PE FURTUN~ 111

Michalakis, nu-i a[a? Am crezut c` te pot trimite \n Creta f`r` s` m`


tem de nimic, iar tu n-ai g`sit altceva mai bun de f`cut decât s` te
repezi cu bun`-[tiin]` \n bra]ele celui mai r`u du[man al meu!
– Nu-]i este du[man, protest` Tania, exasperat` de criticile
fratelui s`u la adresa lui Titos. N-are niciun motiv s` te deteste.
– N-are importan]`, replic` Fergus. Este indiscutabil, m` ur`[te.
Credeam c`-mi vei lua partea....
Tân`ra arheolog` ridic` din umeri [i-i \ntoarse spatele.
– Nu vreau s` aleg \ntre voi doi, spuse cu voce sc`zut`.
Acelea[i cuvinte le folosise [i cu Titos...
– N-are importan]` ce vrei tu, r`spunse t`ios Fergus. |mi datorezi
foarte mult, Tania. Am f`cut multe pentru tine \n trecut, [i nu este
momentul s` ui]i asta. Oare ai inten]ia s`-mi abandonezi cartea
pentru a te c`s`tori mai repede cu acel cretan?
– Nu, murmur` sora sa. I-am spus c`-]i voi termina mai \ntâi
cartea.
Tân`rul b`rbat scoase un suspin de u[urare.
– Asta este! exclam`. R`mâne doar de aranjat lucrurile cu Dick [i
tu vei putea s` le rezolvi. |i vom explica situa]ia; ]i-a fost team` c` nu
m` vei mai vedea niciodat`, dar am vrut s`-mi vezi cartea publicat`,
a[a c` ai \ncercat s`-l faci s` cread` c` scriai lucr`rile \n locul meu....
Sunt sigur c` va fi repede convins. La nevoie, \l vei seduce cu un
s`rut, dou`....
|[i \ncheie fraza cu un râs \n`bu[it [i nelini[titor. Tania sim]i c` i
se ridic` p`rul pe cap.
– Nu vorbe[ti serios! protest`. Nu vreau s`-l v`d pe domnul
Ross.... nu-mi place. N-ai putea s`-i vorbe[ti tu \nsu]i?....
112 ELEANOR WOODS

– Nu. Trebuie s` vii [i tu. |n acest caz, o femeie este \ntotdeauna


mult mai eficace! La urma urmei, ai reu[it s`-l seduci pe Titos
Michalakis.
– Refuz! exclam` nervoas` Tania. Nu voi merge! Mai ales pentru
a-]i r`spândi minciunile.... Se \ntrerupse. Fratele s`u se ridicase [i
\nainta spre ea, cu fa]a glacial`.
– Am un mijloc foarte simplu de a te obliga, articul` deslu[it.
Ajunge s` merg la kyria Melissa [i s` inventez ni[te am`nunte sordide
despre trecutul t`u. |l va \mpiedica imediat pe Titos s` te mai vad` [i
totul se va termina.
– Trecutul meu este f`r` pat`! exclam` tremurând tân`ra femeie.
– Voi face \n a[a fel \ncât s` inventez ni[te lucruri imposibil de
comb`tut, nu-]i face griji, o ironiz` fratele s`u.
– Fergus! \l rug` Tania, cu lacrimi \n voce. Nu face asta, te rog!
E[ti foarte nefericit, te sim]i vinovat \n leg`tur` cu Elena, dar nu este
un motiv....
– Nu m` simt vinovat` de nimic! r`spunse el pe un ton degajat.
Tân`ra femeie \nchise ochii. {ocul mor]ii so]iei sale \l f`cuse
odios pe fratele s`u: \[i pierduse min]ile.
– S` \ncet`m aceast` conversa]ie, spuse \n sfâr[it Tania. }i-am
promis s`-]i scriu cartea, n-am nimic de ad`ugat. Acum, am de
organizat propria mea via]`....
– Cu Titos Michalakis? o \ntrerupse brutal. Asta nume[ti tu via]`?
– Da, f`cu arheologa sus]inându-i privirea. Voi fi so]ia sa [i-i voi
purta copiii. Este cea mai drag` dorin]` a mea; \]i cer s` nu-mi
distrugi speran]ele...
– Nu voi face nimic, cu condi]ia s` mergi s`-l vezi pe Ross,
UN S~RUT PE FURTUN~ 113

exclam` Fergus pe un ton rece. Acestea fiind spuse, exist` un lucru


la care poate nu te-ai gândit; poate c` Michalakis nu se c`s`tore[te cu
tine din dragoste, ci pentru a se r`zbuna pe mine...
– Ar fi incapabil de un asemenea lucru.... protest` Tania, plecând
ochii. Ascult`, s` \ncheiem aceast` conversa]ie. Trebuie s` merg s`-i
prezint condolean]e kyriei Melissa.
Se \ndrept` spre u[`.
– S` nu ui]i ce ]i-am spus, exclam` pentru ultima dat` fratele s`u.
Aten]ie!
Tân`ra femeie se \nfior`. Dac` voia, Fergus p`rea \ntr-adev`r
capabil s`-i distrug` fericirea. Putea s`-l fac` pe Titos s` cread` c` era
u[uratic` [i f`r` inim`, iar atunci cretanul va refuza s-o ia de so]ie....
{i ea n-ar suporta asta. Acum era sigur`, \l iubea [i-[i dorea mai
presus de orice s` fie so]ia sa. Dac` nu-i \mp`rt`[ea \nc`
sentimentele, se va str`dui s`-i câ[tige inima, chiar dac` va trebui
s`-i ia ani de zile...
Urc` \ncet c`rarea care ducea la vila Michalakis, oprindu-se din
când \n când pentru a contempla apele turcoaz ale m`rii [i micile
mori de vânt care se \n`l]au la orizont. |n sfâr[it, o v`zu pe mama lui
Titos, \n picioare \n gr`din`, [i i se al`tur`.
– Kalimera, murmur` Tania. }in s` v` spun cât de mult v`
comp`timesc pentru moartea Elenei, kyria Melissa. N-am
cunoscut-o, dar sunt cu toat` inima al`turi de dumneavoastr`.
B`trâna doamn` se \ndrept` cu demnitate, cu o imens` triste]e \n
ochi.
– N-am crezut c` voi vedea plecând atât de curând unul dintre
copiii mei, murmur`. Dar poate este mai bine pentru ea.... Cine va
114 ELEANOR WOODS

[ti vreodat`? |n ce te prive[te, draga mea Tania, este mult timp de


când nu m-ai vizitat.
– A trebuit s` m` ocup de Fergus, bâigui aceasta, ro[ind. |[i
revine greu din [ocul suferit. D` impresia c` vrea s` uite totul, s` se
comporte ca [i când nimic nu s-ar fi \ntâmplat....
– De fapt, asta nu m` mir` foarte mult, f`cu pu]in cam t`ios gazda
sa. |ntr-un fel, este u[urat. Nu va ]ine niciodat` cu adev`rat doliu
dup` fata mea. Va fugi foarte repede, alungând din minte toat`
aceast` perioad`, cu o anumit` la[itate.... |n plus, mai devreme sau
mai târziu, dac` Elena ar fi tr`it, probabil ar fi divor]at. {i \n Creta,
divor]ul este un lucru de neiertat.
– Sunte]i foarte sever`, nu se putu st`pâni s` sublinieze Tania.
Kyria Melissa o privi cu insisten]`.
– Poate, replic` \n cele din urm`. Dar dac` te hot`r`[ti s` tr`ie[ti
printre noi, va trebui s` te obi[nuie[ti cu tradi]iile noastre. Fiul meu
n-ar suporta s`-l p`r`se[ti. De altfel, n-ar permite a[a ceva.
– Voi face tot posibilul s`-l fac fericit, o asigur` cu sinceritate
tân`ra femeie. Dac` va trebui, v` voi cere sfatul....
B`trâna doamn` se aplec` peste o tuf` de trandafiri [i \ncepu s`
\ndep`rteze florile ofilite.
– |l iube[ti pe fiul meu? \ntreb` subit, pe un ton direct.
– Da, recunoscu Tania.
– I-ai spus-o?
– Nu. |n englez` nu \ndr`znesc, iar \n greac` nu cunosc cuvintele
necesare....
– Iat`-le. Ascult`-m` bine: "s'agapo" \nseamn` "te iubesc"; "poli"
\nseamn` "foarte mult". "S'agapo poli", "te iubesc foarte mult".
UN S~RUT PE FURTUN~ 115

Tania repet` cuvintele de mai multe ori, cu sârguin]`.


– Bine, aprob` Melissa cu satisfac]ie, dup` mai multe \ncerc`ri.
De fapt, trebuie s` recunosc c` sunt fericit` c` te c`s`tore[ti cu fiul
meu. E[ti atât de diferit` de fratele t`u!
Tân`ra englezoaic` deschise gura pentru a protesta, dar b`trâna
doamn` nu-i l`s` timp.
– Nu te teme, nu voi spune nimic \mpotriva lui, rosti cu un râs
u[or. Nici \n favoarea lui, de altfel!
– {ti]i, n-a vrut s`-i fac` niciun r`u Elenei, strecur` cu tact Tania.
– Poate. Dar cu Rhea....
– Rhea?
– Oh, s` nu-]i \nchipui nimic extraordinar, se gr`bi s` adauge
Melissa. Se \ntrerupse o clip`, apoi se hot`r\ \n mod vizibil s`
schimbe subiectul.
– |n tot cazul, Rhea te iube[te foarte mult, relu`. Este \ncântat` s`
te vad` intrând \n familie. De altfel, i-ar fi pl`cut s` r`mân` cu tine la
vil`, dar prezen]a lui Fergus....
– .... Nu mai am nevoie de companie, termin` Tania zâmbind. La
asta v` gândea]i?
– Nu, f`cu b`trâna doamn` aplecându-se din nou peste tufa de
trandafiri, cu un aer stânjenit. De fapt, Titos a interzis ca Rhea s` se
afle sub acela[i acoperi[ cu fratele t`u. Pe moment, se simte mai bine
[i trebuie s` evite emo]iile. Risc` s` se \mboln`veasc` din nou, s`
re\nceap` s` aib` co[maruri....
– Fergus ar fi incapabil s` fac` vreun r`u, murmur` englezoaica,
alb` ca varul.
– Este evident, o asigur` cealalt` pe un ton \ncurajator. Pentru
116 ELEANOR WOODS

fratele t`u, Rhea nu este decât o adolescent` lipsit` de interes. Nu-i


acord` nicio aten]ie. Doar c` este totu[i mai \n]elept pentru ea s` se
\ntoarc` acas`. Este ordinul lui Titos.
– {i fiica dumneavoastr`? Ce crede despre asta?
– Ei bine, i-ar pl`cea mai mult s` r`mân` cu tine, fire[te. Dar este
obi[nuit` s`-[i asculte fratele f`r` s` murmure. De altfel, de ce n-ai
veni tu s` locuie[ti sub acoperi[ul nostru?
– Este imposibil. Fergus are nevoie de mine. Este tulburat, cartea
nu-i este terminat`.... {i este singur. Niciunul dintre voi nu i-a ar`tat
\nc` nici cea mai mic` simpatie....
– Ai dreptate, Tania. Dar crezi oare c` fratele t`u ar fi fericit s` ne
primeasc`, fie [i \n tristele \mprejur`ri actuale?
Nu, desigur, gândi \n sinea sa tân`ra femeie. Dimpotriv`, Fergus
probabil ar da afar` f`r` menajamente familia so]iei sale.
– {tiu, spuse cu voce tare, oftând. Pentru moment este \ntr-o
dispozi]ie execrabil` [i ar fi mai bine s` r`mân` singur. Dar cu
timpul, când se va lini[ti, a[ fi atât de fericit` dac` v-a]i putea
\mp`ca.... Este singura mea familie [i, când are ocazia, [tie s` fie
extrem de dr`gu].
– Vom vedea, r`spunse cu amabilitate Melissa. De fapt, asta
depinde mai ales de Titos. Trebuie s`-l \ntreb dac` este de acord
s`-l vizit`m pe fratele t`u. Mi-e team` c` va r`mâne o ceremonie pur
formal`....
– Ar fi totu[i de preferat, insist` englezoaica. V` mul]umesc
pentru \n]elegere, kyria.
– Nu-mi mai spune astfel! exclam` b`trâna doamn`. Termenul
kyria este politicos, dar rece. Cum i te adresai mamei tale?
UN S~RUT PE FURTUN~ 117

Tania ro[i u[or.


– Când eram copil, \i spuneam mama, explic`. Acum, \n scrisori,
folosesc "drag` mam`".
– Ei bine, \n ce m` prive[te, mi-ar pl`cea s`-mi spui mama, cum
face Titos. Sau \n cel mai r`u caz, Melissa. Dar nu kyria! Este un
termen rezervat str`inilor....
Tân`r` arheolog`, profund impresionat`, \i adres`
interlocutoarei un zâmbet radios. Pentru o clip`, \[i uitase toate
grijile.
– Nu vi se va p`rea obr`znicie s` v` spun mama? \ntreb`.
– Nu! Pentru c` ]i-am cerut-o! Nu [ov`i, fata mea, "kari mou".
– Bine, va fi o pl`cere pentru mine. Doar dac` nu-i deranjeaz` pe
Titos [i pe Rhea...
– Câtu[i de pu]in, dimpotriv`.
Kyria Melissa o s`rut` \n lini[te pe Tania, ridicându-se pe vârful
picioarelor, apoi o b`tu u[or cu palma peste obraz.
– Copiii mei te iubesc foarte mult, s` [tii, ad`ug`.
– Dar nu-l iubesc pe Fergus, obiect` cu triste]e tân`ra femeie.
– Nu trebuie s` le ceri prea mult, Tania. Trecutul apas`
\ntotdeauna greu asupra prezentului.... Totu[i, vorbe[te despre asta
cu Titos: va \n]elege foarte bine c` dore[ti ca tu [i fratele t`u s`
r`mâne]i \n rela]ii bune. Evident, poate nu-l va putea ierta \nc`. Dar
[tie cât de mult a suferit Fergus la moartea Elenei. Ar putea considera
aceast` pedeaps` suficient`....
– Pedeaps`? Oricum, nu Titos \l pedepse[te pe Fergus!
– Nu. Vreau s` spun doar c` ne invent`m singuri propria
pedeaps`. |n plus, Fergus este primul care nu vrea s` ne ierte. Face
118 ELEANOR WOODS

lucrurile extrem de dificile....


– Poate, admise Tania. Dar mul]i ani a f`cut atâtea pentru mine,
\ncât \i datorez tot ajutorul \n acest moment. Este o problem` de
dreptate.
Kyria Melissa d`du din cap [i \ntinse degetul spre un trandafir pe
care o albin` era ocupat` s` culeag` nectarul.
– To]i depindem unii de ceilal]i, cum albina depinde de trandafir,
murmur`. Dar nu mai mult. Dac` fratele t`u se va r`zbuna
f`cându-]i r`u, f`cându-te s` suferi, \n niciun caz Titos nu va suporta.
|l va alunga imediat din Creta, f`r` alte formalit`]i.
Culese trandafirul [i-l \ntinse tinerei \nso]itoare, apoi relu`:
– Explic`-i asta lui Fergus, situa]ia va fi mai limpede.
– Nu \n]eleg, replic` Tania, inspirând parfumul ame]itor al florii.
Ce r`u mi-ar putea face Fergus?
– S` sper`m c` nu se va \ntâmpla nimic, se mul]umi Melissa s`
r`spund`, pe un ton evaziv.
Se \ntoarse [i ar`t`, la cel`lalt cap`t al gr`dinii, o mic` turm` de
capre.
– Devin tot mai b`trân` pentru a m` ocupa de aceste animale, se
lament`. |[i petrec timpul devorându-mi r`sadurile. Titos ar vrea s`
renun]`m la ele, [i nu gre[e[te. Dar trebuie s` admit c`, \ntr-un fel,
a[ fi dezam`git` s`-mi pierd caprele!
– Adev`rat? se mir` Tania cu admira]ie. Nu v-a fost niciodat`
team`? V` privesc \ntr-un asemenea mod...
Kyria Melissa izbucni \n râs.
– La \nceput, da, eram \ngrozit`. Dar m` temeam [i mai mult de
ironiile lui Sterghios, so]ul meu [i nu i-am m`rturisit niciodat` cât m`
UN S~RUT PE FURTUN~ 119

speriau caprele. M` \nchinam mergând s` le mulg seara [i chiar


diminea]a, când le auzeam ]ipând. Apoi, treptat, m-am obi[nuit. Sunt
animale absolut inofensive când [tii cum s` le iei.
– N-a[ [ti s` m` ocup de ele, recunoscu tân`ra femeie. N-am muls
nici m`car o vac`....
– Nu vei avea nevoie s-o faci, o \ncuraj` Melissa. Titos nu mai
depinde de capre pentru a tr`i. Are alte mijloace!
Era aproape ora prânzului când Tania \[i p`r`si, \mpotriva voin]ei
sale, viitoarea soacr`. Aceasta \i vorbise [i despre Elena [i tân`ra
englezoaic` \n]elese pu]in câte pu]in, cât erau de apropia]i unii de
al]ii cei din familia Michalakis. Era cu atât mai pre]ios s` fii acceptat`
ca una de-a lor, se gândi coborând c`rarea.
|n buc`t`ria vilei o g`si pe Anna.
– S` nu uita]i c` mâine nu voi fi aici, spuse aceasta din urm`.
– L-ai anun]at pe fratele meu? \ntreb` Tania, con[tient` de o
anumit` tensiune care domnea \n locuin]`.
– Nu. Are un vizitator [i nu vreau s`-l deranjez.
Sora lui Fergus se \ndrept` imediat spre salon, ghicind despre ce
vizitator era vorba. Se opri o clip` \n fa]a unei oglinzi [i-[i d`du p`rul
spre spate. Nu-[i dorea câtu[i de pu]in s`-l revad` pe domnul Ross.
Fratele s`u o privi intrând cu evident` surprindere. Tania era gata
s` izbucneasc` \n râs \n fa]a expresiei sale. Oare se schimbase atât de
mult? Dac` a[a era situa]ia, era doar datorit` lui Titos....
– Bun` ziua, domnule Ross, spuse politicos.
Respectivul s`ri \n picioare.
– Spune-mi Dick, repet` el, ca prima dat` când se \ntâlniser`. E[ti
\ncânt`toare! Fergus tocmai \mi explica de ce te-ai oferit s` redactezi
120 ELEANOR WOODS

cartea \n locul s`u, \n timp ce nu erai \n stare de o asemenea munc`.


S` [tii c` ai fi putut s`-mi spui adev`rul! N-am fi insistat. A fost curajos
din partea ta, dar pu]in riscant! |n sfâr[it, acum fratele dumitale s-a
\ntors. |i vei putea bate manuscrisul la ma[in`, ca de obicei, f`r` s` te
amesteci \n altceva.
Tania zâmbi for]at [i-i arunc` o privire lui Fergus. P`rea s` aib`
cea mai bun` min` [i r`mase imperturbabil.
– |ntr-adev`r, f`cu ea cu r`ceal`. De acum, v` pute]i adresa lui.
– Este ce am f`cut, o asigur` Ross pe un ton mul]umit. Va \ncepe
s` lucreze chiar ast`zi. |n schimb, mi-a promis c` m` vei \nso]i la
Knossos \n aceast` dup`-amiaz`....
Interlocutoarea sa se sim]i subit nelini[tit` [i \ncordat`. Avea
sentimentul c` picase \ntr-o capcan`....
Cum p`stra o t`cere stânjenitoare, b`rbatul se apropie u[or [i se
aplec` spre ea.
– Vei veni, nu-i a[a?
– Voi.... veni dac` vine [i Fergus cu noi, exclam` \n sfâr[it Tania.
Fratele s`u \i arunc` o privire p`trunz`toare, apoi schi]` un
zâmbet ironic.
– De data aceasta accept, r`spunse. Sunt gata de orice pentru a
te \mpiedica s`-l vezi pe Titos Michalakis....
Dick Ross ridic` sprâncenele, \ntreb`tor.
Tania \l m`sur` de sus.
– Este logodnicul meu, declar`, ea.
Capitolul 10

Dup`-amiaz`, se \nghesuir` to]i trei \n vechiul Fiat al Elenei.


Fergus se a[ez` la volan; Tania se strecur` gr`bit` \n spate, apoi se
adânci \n gândurile sale, de-abia ascultând conversa]ia celor doi
b`rba]i.
Pu]in mai târziu, Ross se \ntoarse zâmbitor [i \ntreb`:
– Ce se va \ntâmpla cu fratele dumitale când te vei c`s`tori, draga
mea?
Hot`rât lucru, ticul obrazului [i str`lucirea privirii erau tot mai
dezagreabile.
– Voi mai putea s` bat la ma[in`, cel pu]in câtva timp, r`spunse
Tania. Dar nu voi mai avea ocazia s` vizitez siturile. De altfel, asta
n-are nicio importan]`: el o face mult mai bine decât mine!
Avu satisfac]ia tainic` s` vad` ceafa lui Fergus \nro[indu-se.
|ntr-adev`r, se gândi, oare ce va face f`r` ea? |n mod curios, nu-[i
pusese \nc` \ntrebarea....
– Am auzit spunându-se c` aceast` insul` ascunde numeroase
122 ELEANOR WOODS

pe[teri, relu` Ross. Le vei men]iona \n lucrare?


– Nu [tiu, replic` Fergus. Marea majoritate sunt prea izolate
pentru a prezenta vreun interes. Poate o voi cita pe aceea unde, dup`
legend`, s-a n`scut Zeus, atâta tot.
Vocea \i era nervoas`. Tania \[i dori din toat` inima s` redevin` la
fel de agresiv ca diminea]`.
– Ar fi p`cat s` nu men]ionezi pe[tera Idha, sublinie tân`ra
femeie. Zeus [i-a petrecut acolo o parte din copil`rie, iar Minos, când
a ajuns rege, a decis s` mearg` \n pelerinaj acolo din nou` \n nou`
ani. Cu aceast` ocazie, \l consulta pe Zeus asupra deciziilor de luat
\n guvernare. Mi-ar pl`cea mult s` am ocazia s` vizitez aceast`
pe[ter`.
– Nu te sf`tuiesc, replic` t`ios fratele s`u. Nu este mare lucru de
v`zut.
– Ia te uit`! se mir` Tania. S-ar spune c` ai vizitat-o deja. Nu
mi-ai spus.
– Am mers o dat` acolo, \n compania Elenei, murmur` Fergus.
Crede-m`, dac` nu vrei s`-]i atragi mânia lui Titos, urmeaz`-mi sfatul
[i nu te apropia de pe[tera Idha.
– Vom merge \mpreun`, dac` dore[ti, interveni \n acea clip`
Ross, cu mali]ie. Dar, spune]i-mi, de ce oare a trebuit Zeus s` se
ascund` \ntr-o pe[ter`? Era totu[i zeul zeilor, nu-i a[a?
– Da, explic` tân`ra femeie. Dar \naintea lui, a existat un alt [ef:
Chronos. I s-a prezis acestuia din urm` c` unul din copiii s`i \i va lua
locul [i, pentru a evita asta, [i-a devorat fiecare dintre copiii pe care
so]ia sa, Rhea, i-a adus pe lume. Dup` un timp, acesteia \i fu
de-ajuns; când s-a n`scut Zeus, l-a ascuns \n pe[tera Idha [i i-a dat lui
UN S~RUT PE FURTUN~ 123

Chronos, \n locul s`u, o piatr` mare \nf`[urat` \ntr-o pânz`. |n


aceast` pe[ter` era un grup de r`zboinici care au avut grij` de copil,
ascunzându-i strig`tele prin ale lor. Mai târziu, când a devenit adult,
Zeus i-a luat \ntr-adev`r locul lui Chronos.
– {i ce se poate vedea \n pe[ter`?
– Nimic, r`spunse Fergus. |n plus, accesul acolo este foarte difi-
cil [i relativ periculos. Chiar Elenei i-a fost greu s` g`seasc` drumul....
Nu m` voi mai \ntoarce niciodat` acolo. Niciodat`!
– Poate Zeus nu dore[te s` fie deranjat, glumi Dick Ross.
– Nu [tiu, f`cu evaziv tân`rul englez. Dar [tiu c` Elena a fost
extrem de mul]umit` s` fie m`car o dat` pu]in singur` cu mine. Nici
m`car dezaprobarea familiei nu i-a stricat bucuria \n acea zi.... Ar fi
trebuit s-o fac mai fericit` \n continuare. Poate ar mai fi fost \n via]`....
– Erai \ndr`gostit de ea? \ntreb` Ross, cu o curiozitate deplasat`
[i boln`vicioas`. Se pare c` aceste cretane sunt femei pasionante.
– Elena a fost so]ia mea, i-o t`ie Fergus pe un ton glacial.
Urm` o t`cere ap`s`toare. Drumul \ntre Heraklion [i Knossos era
extrem de aglomerat. Camioane dep`[eau ma[ina cu toat` viteza,
ridicând nori de nisip [i de praf. |n sfâr[it, ajunser` la situl arheologic
din Knossos. Fergus parc` vehiculul \n fa]a intr`rii. |ntr-un fel de
barac`, fusese instalat un ghi[eu [i un butic cu amintiri, plin ochi cu
diferite fleacuri. Cei doi b`rba]i discutar` politicos pentru a [ti cine
va pl`ti biletele, apoi observar` c` de data aceea vizitele erau
gratuite. A[a c` pornir` to]i trei pe aleea care ducea la vechiul palat
minoic.
– La ce visezi, Tania? \ntreb` brusc Fergus. Indic`-ne intrarea \n
palat, nu o g`sim.
124 ELEANOR WOODS

Tania, care \ntârziase \n spatele lor, consult` \n grab` planul.


– Pe aici, r`spunse. Sub porticul acela.
Ar`t` cu degetul un pasaj, vizibil restaurat de pu]in timp, apoi
intrar` pe acolo.
Cei doi tineri \ncepur` s` exploreze metodic \nc`perile palatului.
Dup` vechiul s`u obicei, Fergus Drummond tuna [i fulgera
\mpotriva restaur`rilor, f`cute extrem de prost dup` p`rerea sa.
Tania \i \mp`rt`[ea opinia, dar dezaproba [i mai mult frescele
stridente cu care fuseser` \mpodobi]i pere]ii.
– Ce oroare, exclam`. Sunt la fel de greu de suportat ca cele pe
care le-am g`sit la vil`. Mi[carea este \ntru totul \ncremenit`, culorile
vulgare... N-au nimic \n comun cu originalele!
– Asta are pu]in` importan]`, morm`i fratele s`u. Este vorba s`
dea doar o idee de ansamblu. Ascult`, flec`reala ta m` deranjeaz`.
N-ai vrea s` te ocupi pu]in de domnul Ross [i s` m` la[i \n pace?
Tania plec`, f`r` s` se formalizeze de cuvintele dezagreabile ale
fratelui s`u. Aceast` dispozi]ie ursuz` a lui Fergus nu era deloc nou`
pentru ea; indica doar c` voia s` se gândeasc` \n lini[te. Tân`ra
femeie \l reg`si pe Ross \ntr-una din \nc`peri. Acesta \i arunc` o
privire absolut nepl`cut`, o privire pe care n-ar fi avut-o niciodat`
dac` l-ar fi \ntâlnit mai \nainte \n Anglia. {tia c` \nf`]i[area sa se
schimbase mult; un fel de maturizare, de \nflorire se produsese \n ea.
{i uneori \i era greu s` controleze \ntru totul consecin]ele. M`car
dac` ar fi fost Titos lâng` ea! se gândi. Acum, doar \n prezen]a
cretanului se sim]ea cu adev`rat \n siguran]`....
|n ciuda planului palatului, Dick [i cu ea se pierdur` printre
culoarele sinuoase. B`rbatul repeta cu \nc`p`]ânare c` voia s` vad`
UN S~RUT PE FURTUN~ 125

"labirintul", cel \n care Teseu \i venise de hac Minotaurului;


\nso]itoarea sa se str`dui \n zadar s`-i explice, cu o exasperare
crescând`, c` palatul \ntreg constituia un labirint.
– Acest labirint de \nc`peri [i culoare era destinat s`-i descurajeze
pe invadatori, concluzion` Tania.
– Invadatori? Credeam c` Dedal a construit acest palat pentru
Minotaur....
– Aceasta este legenda, nu realitatea. De fapt, palatele minoice
sunt construite inten]ionat urm`rind un plan complex numit [i
"labirint", dintre care Knossos este cel mai bun exemplu.
– Serios? La drept vorbind, speram s` m` pierd \ntr-un col] cu
tine...
Tania se \ncord` imperceptibil.
– Ei bine, ne-am r`t`cit pu]in, dar vom reg`si drumul cu planul,
replic` tân`ra femeie pref`cându-se c` nu \n]elege.
– Nu imediat, insist` b`rbatul cu un zâmbet piezi[. Avem tot
timpul....
– Domnule Ross, exclam` tân`ra femeie cu fermitate; n-am venit
aici s` flirtez cu dumneata, ci pentru a vizita palatul. Credeam c`
]i-am spus.
– Dup` Fergus, nu e[ti atât de rigid`, draga mea, replic` englezul
cu ticul obi[nuit pe obraz.
– Fergus se \n[al`!
– Te gânde[ti oare la logodnicul t`u? o ironiz` b`rbatul. De altfel,
sunt surprins s` te v`d \ndr`gostit` de unul din ace[ti cretani.
Probabil d` dovad` de o tehnic` extrem de eficace....
– Toate astea nu te privesc! exclam` energic interlocutoarea sa,
126 ELEANOR WOODS

de data aceasta cu adev`rat furioas`.


Ross ridic` din umeri.
– Nu-]i \nchide celelalte orizonturi, relu`. Latinii nu de]in
monopolul seduc]iei....
– Titos este grec, \l \ntrerupse Tania pe un ton glacial. Nu latin.
Ross puse o mân` pe um`rul Taniei.
– Poate s`rut`rile mele \]i vor pl`cea la fel de mult ca ale sale, \i
[opti. Nu pierzi nimic \ncercând!
O \mpinse lâng` zid, lipind-o cu amândou` mâinile de perete [i
se aplec`. Repede, tân`ra femeie reu[i s` i se strecoare pe sub bra] [i
\ncepu s` alerge din toate puterile.
Ajunse \n curtea central` [i-l z`ri pe Fergus.
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` acesta, apropiindu-se.
– M` \ntorc acas`, gâfâi Tania. Voi lua autobuzul.
– Dick a fost dezagreabil?
– Da, [i asta din vina ta. A trebuit s`-i vorbe[ti despre mine \n
termeni absolut inexac]i! N-are rost, Fergus. Nimic nu m` va face
s`-mi schimb p`rerea \n leg`tur` cu Titos. Vâr`-]i bine asta \n cap!
Ross nu m` intereseaz`.
– Nu cere prea mult, oft` fratele s`u. |n]elege, am \ncasat un
avans substan]ial pentru apari]ia c`r]ii mele; speram c`-l vei \mbuna
pu]in, fiind amabil` cu el, a[a \ncât s` nu-[i piard` r`bdarea.... Nu
vrei?
– |n niciun caz! exclam` Tania.
– Bine, accept` fratele s`u. Cum vrei. V`d c` nu mai ocup primul
loc \n inima ta.... Este ciudat, n-am crezut c` te vei c`s`tori f`r` s`-mi
ceri p`rerea. Dac` Michalakis ar [ti s` te fac` fericit`, a[ fi de acord,
UN S~RUT PE FURTUN~ 127

dar m` \ndoiesc....
Tania zâmbi u[or.
– Prefer s` fiu mai degrab` nefericit` cu el, decât fericit` cu
oricine altcineva, Fergus.
Spre marea sa surpriz`, ochii tân`rului b`rbat se umplur` de
lacrimi.
– Exact acest gen de cuvinte mi-a spus Elena, murmur`. Avea
laturi exasperante, dar acum \mi lipse[te enorm... N-am avut timp s`
ne cunoa[tem bine. Ce pierdere.....
– O iubeai, nu-i a[a? murmur` \ncet sora sa.
– Presupun c` da, r`spunse Fergus dup` o t`cere. Credeam c`
nici tu, nici eu nu vom fi capabili de o mare pasiune, dar probabil
m-am \n[elat. Ascult`, \ntoarce-te acas` dac` vrei, m` voi ocupa eu de
Dick. |i voi explica eu ceva. De acord?
Tân`ra femeie se ridic` pe vârfurile picioarelor [i-l s`rut` u[or pe
obraz.
– Mul]umesc, Fergus spuse. Sunt fericit` s` te v`d \n sfâr[it mai
pu]in sup`rat decât de diminea]`!
– Aten]ie! o preveni fratele s`u. Sentimentele mele \n leg`tur` cu
Michalakis nu s-au schimbat câtu[i de pu]in. Nu voi face niciun gest,
chiar dac` te vei c`s`tori cu el!
– Oare nu-l vei ierta niciodat`?
– M` \ndoiesc. {i-a format o p`rere definitiv` despre mine, f`r` s`
se preocupe m`car s` m` cunoasc` bine, f`r` s` \ncerce s` vad`
lucrurile din punctul meu de vedere. Este de neiertat.
Tania se preg`tea s`-i replice, sperând \nc` s`-l conving`, dar \n
cadrul unei u[i ap`ru Dick Ross. Li se al`tur` f`r` s`-i lase timp s`
128 ELEANOR WOODS

plece.
– Sora mea trebuie s` ne p`r`seasc`, exclam` Fergus pe un ton
degajat. Vom continua singuri.
Dick \i privi pe rând, cu un aer descump`nit.
– Dac` Tania vrea s` se \ntoarc`, de ce nu ne \ntoarcem cu ea?
– Imposibil, spuse cu fermitate Fergus. Mai am multe de v`zut.
Fa]a lui Ross se posomor\ [i puse cu brutalitate mâna pe bra]ul
tinerei femei.
– O clip`! vorbi strident. Toate astea nu-mi plac prea mult! Pot
foarte bine s` anulez editarea c`r]ii dac` Tania nu este mai amabil`
cu mine...
– Ar fi p`cat, obiect` calm Fergus. Caut` mai curând o....
companie mai u[or de abordat.
Ross se strâmb` [i o respinse pe Tania cu un gest dispre]uitor.
– |n definitiv, ai dreptate, bomb`ni. N-am s`-mi dau osteneala....
Odat` eliberat`, tân`ra arheolog` o lu` la fug` f`r` s` se preocupe
s` asculte sfâr[itul frazei. Un lucru \i f`cea totu[i pl`cere: fratele s`u
d`duse dovad` de o uimitoare amabilitate.
Când ajunse la drum, nu se vedea niciun autobuz.
Resemnându-se s` a[tepte, travers` [i \ncepu s` priveasc` vitrinele
pr`v`liilor dcu amintiri. Cea mai mare parte vindeau turi[tilor
exemplare uneori destul de reu[ite de artizanat local: mici statuete [i
desene reprezentându-i pe vechii zei, sau minotaurul sub form` de
taur. Una dintre vitrine contrasta cu celelalte. Nu expunea niciun
obiect, \n afara unor farfurii din ceramic` pe care un pictor, se
explica, va reproduce un desen la alegerea clientului.
Englezoaica \[i rezem` fruntea de vitrin` pentru a \ncerca s`
UN S~RUT PE FURTUN~ 129

z`reasc` dac` vindea [i altceva. Distinse \ntr-un col] ni[te icoane


splendide, patinate de vreme, ag`]ate \n spatele pr`v`liei. Se \ntreba
dac` avea timp s` le priveasc` mai de aproape \nainte de sosirea
autobuzului, când \[i d`du brusc seama, c` vânz`torul din interior
era.... Titos!
Acesta o remarc` \n aceea[i clip` [i veni cu un zâmbet larg s`
deschid` u[a.
– Ce vânt bun te aduce? o \ntreb`.
– I-am \nso]it pe fratele meu [i pe domnul Ross la Knossos.
|n timp ce vorbea, se apropie de el, a[teptându-se s` primeasc`
un s`rut. Dar \[i reveni, amintindu-[i la timp c` nu se punea
problema \n public.
– {i unde sunt? relu` Titos.
|i lu` u[or mâna [i degetele li se \nl`n]uir` cu tandre]e. Gestul, se
gândi Tania, era mai emo]ionant decât un s`rut....
– Sunt \nc` \n palat, r`spunse. Este magazinul t`u, Titos? Rhea
lucra uneori aici, nu-i a[a? Mi-a vorbit despre asta. Farfuriile acestea
pictate sunt minunate!
– |]i plac? Dac` dore[ti, po]i avea una. Este suficient s` alegi
motivul....
– Mi-e team` s` nu fie prea scump`, obiect` proste[te Tania.
– }i-o ofer, evident!.... Cu o condi]ie, totu[i: m`rturise[te-mi de
ce i-ai l`sat pe fratele t`u [i pe domnul Ross \n urm`. Aveai inten]ia
s` te \ntorci singur`?
– Da, admise Tania ro[ind. Cu autobuzul.
– Te-a contrariat oare Fergus? o \ntreb` cu o privire
p`trunz`toare.
130 ELEANOR WOODS

– Oh, nu! exclam` tân`ra femeie. Dimpotriv`, deseori este


stângaci [i exasperant, dar nu face nimic pentru a m` r`ni
inten]ionat! Nu te-a vizitat \nc` pentru c` ezit`, dar \n realitate,
moartea Elenei l-a tulburat profund. {i s` [tii c` a iubit-o.
– Poate, f`cu t`ios Titos. |n tot cazul, dac` nu el te-a sup`rat, nu
mai poate fi decât Dick Ross. M` \n[el?
– Ei bine, bâigui Tania, am.... vrut s`-l \mpiedic s`-l deranjeze pe
Fergus. Dar s-a dovedit mai pu]in.... politicos decât a[ fi crezut....
– |mi imaginez cu u[urin]`.... Acum, e[ti frumoas` de faci toate
capetele s` se \ntoarc`! r`spunse cretanul zâmbind u[or.
Tania deveni stacojie.
– Mai \nainte, murmur`, nu mi-ar fi acordat nici m`car o privire.
– Prostii!
– Ba da, insist` Tania, te asigur! Nimeni nu m-a privit vreodat`
\nainte.... \nainte de a te \ntâlni!
– Frumuse]ea ta era adormit`, "karthia mou", r`spunse Titos
\ncet. Acum, este altceva... Te pot conduce eu? Farfuria ta de
ceramic` va fi gata \ntr-un minut.
– Cu pl`cere, mul]umesc.
Câteva clipe mai târziu, se instalar` \n ma[ina lui Titos. Tania
puse delicat farfuria pe genunchi, pentru ca s` aib` timp pictura s`
se usuce complet. |nso]itorul s`u \[i aprinse o ]igar` [i o privi.
– Unde s-a ajuns cu cartea? \ntreb` \n sfâr[it.
– Deocamdat`, este de-abia \nceput`, \i explic`. Fergus este \nc`
foarte obosit.
– |mi pierd r`bdarea, oft` b`rbatul.
Tân`ra femeie sim]i un nod \n gât.
UN S~RUT PE FURTUN~ 131

– |ncearc` s` \n]elegi, \l rug`, ridicând ochii spre el.


– De-abia a[tept s` m` c`s`toresc cu tine, Tania, replic` Titos
foarte serios. Te vreau acum [i nu când \i va pl`cea lui Fergus.... |n
sfâr[it, \n]eleg. Mama este o persoan` \n care ai un excelent avocat,
[tii? |[i petrece timpul \ncurajându-m` s` am r`bdare cu tine...
– |mi pare r`u, Titos, f`cu Tania cu o voce tremur`toare.
Cretanul schi]` un zâmbet.
– Când e[ti lâng` mine, mai merge, continu`. Dar când nu e[ti
aici, este \ngrozitor. Sunt pur [i simplu obsedat de prezen]a ta!
– Sper c` nu i-ai spus asta mamei tale!
– De ce nu? E[ti logodnica mea!
Tania plec` pleoapele. Dup` ea, acestea nu erau lucruri pe care
s` i le m`rturise[ti unei mame. Dac` m`car ar fi iubit-o cu adev`rat....
Trebuia s` spere cel pu]in c` Melissa nu [tia motiva]ia ascuns` a
fiului s`u, faptul c` era condus numai de dorin]` fizic` [i nu de
dragoste....
Degetele sale strânser` farfuria cu putere.
– Trebuie s` termin cartea aceasta! exclam` \n cele din urm`,
printre din]i.
– Atunci, gr`be[te-te, r`spunse Titos. Fergus va trebui s` \nve]e s`
se descurce f`r` tine \ntr-o situa]ie sau alta.... Dick Ross i-a pl`tit un
avans, \n]elege...
– N-o poate redacta singur?
– Fergus? Din nefericire, nu.
– |n sfâr[it, s` nu mai vorbim despre asta, \ncheie cretanul. Voi
recupera \n timp util!
|i arunc` o privire lung` [i o clip`, tân`ra femeie crezu c` o va
132 ELEANOR WOODS

s`ruta. Dar n-o f`cu; Titos demar` [i porni pe drumul de \ntoarcere.


Tania \ncerc` un uimitor sentiment de dezam`gire. Oare de ce nu
avea dreptul la un s`rut? Totu[i, nu se mai aflau \n pr`v`lie....
Tulburarea i se intensific` \n fa]a t`cerii pe care cretanul o p`str`
pân` la Mallia. Tania ar fi vrut s`-i spun` cât de mult o obseda [i pe
ea imaginea lui; Titos se afla permanent \n inima [i-n mintea sa....
Totu[i, nu reu[i s` rosteasc` aceste cuvinte.
– Oare unde este Anna? \ntreb` cretanul, oprindu-se \n fa]a vilei.
– Nu mai vine; \i este team` s` n-o contrarieze pe mama ta,
lucrând pentru Fergus.
– A[adar, faci treburi casnice [i g`te[ti \n afar` de carte? Nu este
\n regul`, Tania. |i voi spune Annei s` se \ntoarc`.
Minos tocmai alerga spre ei v`zând ma[ina. |i urm` pân` la c`su]a
\n care locuia cu mama sa. Aceasta \i salut` cu amabilitate [i \ncepu
s` prepare cafeaua.
Observând-o, Titos \i adres` o lung` tirad` \n grece[te.
– Nu pot, replic` \n englez` cretana, scuturând energic din cap.
Melissa ar suferi prea mult v`zându-m` lucrând pentru b`rbatul care
i-a luat fiica! I-am promis lui Sterghios \nainte s` moar`, s` n-o mai
fac niciodat` s` sufere pe so]ia sa. I-am produs deja destul`.....
Sângele Taniei \nghe]` \n vene. Sterghios! Dar acesta era tat`l lui
Titos! |ntâlni privirea b`rbatului [i bâigui:
– A[adar, Minos nu este....
– Este fratele meu, o \ntrerupse el. Nu \n]elesesei?
– Nu.... |]i cer iertare, murmur` tân`ra femeie.
|n ciuda lacrimilor, Anna izbucni \n râs.
– Dac` v` gândea]i c` Titos era tat`l fiului meu, cum a]i putut
UN S~RUT PE FURTUN~ 133

suporta s` m` vede]i \n fiecare zi? interveni. Eu a[ fi fost nebun` de


gelozie!
– Nu voiam s` fiu geloas`..... \ncepu Tania.
Titos puse cu blânde]e o mân` pe bra]ul s`u.
– Draga noastr` Tania, explic`, este englezoaic`. Nu [tie \nc`
s`-[i exprime emo]iile. Mai are de \nv`]at cum se iube[te [i se ur`[te
\n manier` greceasc`.... punând pasiune!
– |mi pare r`u, repet` iar tân`ra femeie cu obrajii ca focul. Dar tu
[i cu Minos sem`na]i \ntr-un mod atât de surprinz`tor.... {i apoi, \n
ciuda a tot, \i iubesc pe Anna [i pe fiul s`u. I-am iubit \nc` de la
\nceput!
– Dar pe mine nu m` puteai iubi, \i [opti Titos, \mbr`]i[ând-o.
Credeai c` am un fiu....
– Aproape te uram, r`spunse tân`ra femeie cu voce joas`,
punându-[i capul pe um`rul s`u. Am suferit enorm....
|nso]itorul s`u replic` \n grece[te, apoi o s`rut` u[or pe obraz.
– Nu-i nimic, Tania mon, relu`. |ntre un b`rbat [i o femeie, ura
nu este niciodat` foarte departe de dragoste!
Capitolul 11

|n zilele urm`toare, Tania munci cu \ndârjire la cartea lui Fergus,


cu o hot`râre \nver[unat`. Nimic n-o distr`gea; nici Minos, nici Titos,
nici m`car flec`reala lui Fergus care se sim]ea din ce \n ce mai bine.
Rhea nu mai \ndr`znea s` apar` diminea]a la micul dejun, cum se
obi[nuise.
– Cum po]i s` munce[ti atât de mult? protest` aceasta \ntr-o zi.
Sunt surprins` c` fratele meu accept` asta atât de bine....
|[i \ncheie fraza cu o grimas` u[or mâhnit`.
Dezorientat`, tân`ra englezoaic` se str`dui \n zadar s-o fac` s`
\n]eleag` urgen]a [i importan]a ocupa]iei sale; Rhea plec` f`r` s`
par` c` a \n]eles-o. Tania se \ntoarse la munca sa, oftând. |[i
promisese s` nu-l mai vad` pe Titos \nainte de a fi terminat. Pân` la
urm`, era [i o decizie simbolic`: devenea imposibil s` continue s` fie
astfel \mp`r]it` \ntre trecutul [i prezentul s`u....
– Cum merge? \ntreb` Fergus la prânz.
– Fac tot ce pot, replic` sora sa. Ar trebui s` te ocupi tu \nsu]i de
UN S~RUT PE FURTUN~ 135

corect`ri.
– Evident, o asigur` el zâmbind. |]i sunt atât de recunosc`tor....
Tân`ra femeie scutur` din cap cu un aer obosit.
– Este ultima dat`, Fergus. Sper c` ai \n]eles bine. Ce inten]ionezi
s` faci pe viitor?
– Am g`sit o slujb` de profesor \n Statele Unite, voi preda
arheologia. Nu-]i face griji. Nu va mai trebui s` m` \ntorc \n Creta....
– Nici m`car s` m` vezi? \ntreb` Tania, r`nit`.
– Poate mai târziu, dac` mi-o vei cere. Cred c` este mai bine s`-]i
las timp s` devii pe deplin doamna Michalakis.... |n plus, Titos va
pretinde probabil toat` aten]ia ta. Nu te-ai putea \mp`r]i \ntre noi
doi!
Ochii tinerei femei se \nce]o[ar`.
– Dac` te-ar cunoa[te mai bine, sunt sigur` c` te-ar aprecia,
replic`.
– Este posibil, dar nu vom avea ocazia s` verific`m. {tii bine c` tu
nu po]i iubi decât un singur b`rbat,, cu devotament total. Odinioar`,
eu eram obiectul devotamentului t`u [i de altfel, am abuzat \n mod
ru[inos. Nu m` contrazice! Te-am l`sat s` faci aproape toat` treaba
\n locul meu, [i \n plus [i pe a ta... Acum, st`pânul t`u este Titos [i
trebuie s` i te consacrii lui.
– Titos nu-mi este st`pân! obiect` prompt Tania.
– Po]i s`-l nume[ti cum vrei....
Tania decise s` schimbe subiectul.
– Pretinde c` el comand` tunetul! spuse pe un ton glume],
zâmbind.
– Tunetul? ripost` Fergus, f`r` s` \n]eleag`. Ce tunet?
136 ELEANOR WOODS

O clip`, Tania r`mase t`cut`, gândindu-se la modul cum tremura


p`mântul sub picioarele sale de fiecare dat` când Titos o atingea sau
o s`ruta... Apoi, r`spunse cu o voce indiferent`:
– Oh, ne-am \ntâlnit \n timpul unei furtuni, asta-i tot. Crezi c`-]i
va pl`cea \n Statele Unite?
– De ce nu? replic` fratele s`u, f`r` s` pun` \ntreb`ri \n leg`tur`
cu faimoasa furtun`, spre marea u[urare a Taniei.
– Da, desigur.... murmur` tân`ra femeie. {i vei deveni repede
celebru....
– A[a inten]ionez, recunoscu Fergus zâmbind larg.
– Am deplin` \ncredere \n tine, \l asigur` cu sinceritate Tania.
– Te cred, \i mul]umi tân`rul b`rbat.
Apoi, brusc serios, plec` ochii spre farfurie.
– {i Elena spunea c` are \ncredere \n mine, ad`ug` cu voce joas`.
Dup` mas`, Tania se duse \n buc`t`rie, unde o g`si pe Anna
ocupat` cu vesela. Cretana o salut` c`lduros.
– Kyria Melissa a venit s` v` vad` \n aceast` diminea]`, \i spuse.
I-am cerut s` nu v` deranjeze. Mi-a propus s` aib` grij` de Minos
când voi pleca \n America.
– Adev`rat? Dar e[ti mama sa, Anna! Nu-]i dore[ti s`-l iei cu tine?
– Mi-ar pl`cea mult, fire[te, dar este mai bine pentru amândoi ca
Minos s` r`mân` aici. Nimeni nu se va c`s`tori cu mine dac` sunt
\nso]it` [i de un copil nelegitim [i \n plus, fiul meu va avea mai
pu]ine probleme cu Melissa decât cu mine. Deocamdat`, reprezint
un handicap pentru viitorul s`u.... |n America, nu voi face r`u
nim`nui [i-mi voi putea reg`si demnitatea!
Tania b`nui problemele pe care le putuse avea Anna cu vecinii.
UN S~RUT PE FURTUN~ 137

Hot`r\ s-o ajute f`r` s-o judece.


– Fratele meu va merge curând [i el \n America, \i explic`. Va avea
nevoie de un ajutor, pentru a-i face treburile casnice [i a-i g`ti. Ai
putea s`-l \nso]e[ti? Când te vei c`s`tori, va g`si pe altcineva.
Emo]ionat`, servitoarea o strânse \n bra]e pe tân`ra englezoaic`
[i o s`rut` cu recuno[tin]`.
– Mul]umesc, exclam` \n sfâr[it. Voi avea grij` de el ca de
propriul meu frate. V` ve]i c`s`tori [i dumneavoastr` curând, nu-i
a[a? Trebuie s` fi]i mândr` c`-l iubi]i pe Titos....
– Da, \ncuviin]` Tania. Dar.... ar fi [i mai bine dac` m-ar iubi [i el!
– Dragostea unui b`rbat vine cu anii, replic` Anna pe un ton
senten]ios. Esen]ialul este c` v-a ales de so]ie. Ce vre]i altceva?
– Nu mi-a spus niciodat` c` m` iube[te, protest` slab
interlocutoarea sa.
– Ce importan]` are? Singurul lucru care conteaz`, este s` fi]i
sigur` de sentimentele dumneavoastr`.
Se \ntoarse la masa sa de lucru [i se str`dui s` se concentreze.
Osteneal` zadarnic`; gândurile \i fugeau \n fiecare clip` spre Titos.
Oare va \n]elege de ce n-o primise pe Melissa chiar \n acea
diminea]`? Nu s-ar putea s` fie furios?
– Kyria Tania! o strig` brusc o voce. A venit Rhea, dar a plecat
deja!
Englezoaica se ridic` [i deschise u[a Annei.
– Da? r`spunse. Ce pot s` fac?
Servitoarea era gata s` plâng`.
– A sosit domnul Ross [i a plecat cu el \n ma[in`, bâigui. Ar fi
trebuit s` v` previn imediat!
138 ELEANOR WOODS

– Nu \n]eleg, murmur` Tania, cuprins` de team`. Rhea este mult


prea rezonabil`....
– Familia Michalakis a spus acela[i lucru referitor la Elena [i la
fratele dumneavoastr`! exclam` Anna frângându-[i mâinile. Totu[i,
n-au observat c` Rhea c`zuse \ncercând s` se urce \n ma[ina lor. S-a
rostogolit pân` \n adâncul pr`pastiei [i au g`sit-o aproape moart` la
\ntoarcerea lor de la pe[tera Idha....
Iat` a[adar ce se \ntâmplase! se gândi tân`ra femeie. Dorind s` fie
singuri, Elena [i Fergus nu realizaser` c` Rhea \ncercase s`-i urmeze
cu orice pre]. {i ireparabilul s-a produs...
– Este incredibil ca Rhea s` accepte s` se \ntoarc` acolo, relu`
Anna. Sunt \ngrozitor de speriat`!
– S` se \ntoarc` acolo? se mir` Tania. A[adar, s-au dus la pe[tera
Idha?
– Da, a[a a spus domnul Ross. Cât despre a [ti de ce l-a urmat
Rhea, care \l detest`, m` dep`[e[te. Dac` fratele dumneavoastr` nu
este aici, trebuie s` merge]i chiar dumneavoastr` acolo. Altfel, bârfele
nu vor mai \nceta.
Tania d`du afirmativ din cap. Evident, Ross era animat de inten]ii
destul de necurate. Dorea s` se r`zbune din cauza englezoaicei pe
s`rmana [i naiva adolescent`....
– Explic`-mi drumul, comand`. Voi \ncerca s` merg acolo.
– Mul]umesc, exclam` servitoarea. A fost o scen` cu adev`rat de
speriat! Domnul Ross a \nceput s` strige [i Rhea p`stra t`cerea, f`r`
s` intervin`. Poate era flatat` c` un b`rbat se interesa de ea? Totu[i,
mama sa nu \nceteaz` s`-i repete cât de frumoas` va fi mai târziu, cu
toat` stâng`cia ei. Dar nu-i nimic de f`cut....
UN S~RUT PE FURTUN~ 139

Oft` [i continu`:
– Pentru a ajunge la pe[ter`, dup` Heraklion trebuie s-o lua]i pe
drumul spre Anoghia. Apoi, vor fi indicatoare.
Tania se \nfior` \n sinea sa: acorda doar o \ncredere relativ`
stâlpilor indicatori, din care de altfel, cea mai mare parte erau \n
grece[te. Altele utilizau alfabetul latin, dar cu o remarcabil`
imprecizie \n ortografie.
– Bine, spuse totu[i. Ce marc` de ma[in` avea domnul Ross?
Anna f`cu ochii mari.
– Nu [tiu, recunoscu. |n tot cazul, era o ma[in` mare.
Tân`ra englezoaic` oft`: se vedea alergând cu greu [i cu un
Mercedes pe drumurile pietroase ale insulei. Dar cu micul Fiat al
Elenei!
– M-ar putea \nso]i Minos? \ntreb`.
– Din p`cate, nu! A plecat \n vizit` cu kyria Melissa.
Tania ezit` o clip`, gata s-o roage pe servitoare s` vin` cu ea, apoi
\[i schimb` p`rerea. Ce i se putea \ntâmpla? Odinioar` n-ar fi ezitat
nicio clip` s` conduc` singur`, chiar [i pe un drum destul de lung...
Se duse repede \n camera sa, \[i lu` po[eta [i un mantou u[or, apoi
reap`ru [i se urc` \n ma[in`.
Porni motorul. Acesta toarse u[or [i Fiatul porni pe alee. Tania
arunc` o privire spre vila Michalakis: nu se vedea nimeni.
Curând, mergea cu toat` viteza spre Heraklion. La ie[irea din
ora[, se opri pentru a pune benzin` [i se strâmb` v`zând c` luase
exact atâ]ia bani pentru un plin. Trebuia s` spere c` pe[tera nu era
prea departe....
Str`b`tu târgu[orul f`r` obstacole [i dup` o jum`tate de or`
140 ELEANOR WOODS

Tania g`si un stâlp care indica "Anoya". Cu siguran]`, era vorba de


Anoghia [i tân`ra femeie coti pe drumul mic care se deschidea pe
flancul colinei.
Din când \n când, ochiul s`u experimentat repera vestigii
arheologice extrem de demne de interes. |[i promise s` se \ntoarc`
acolo mai târziu. Hârtoapele drumului f`ceau condusul obositor;
dup` un timp, tân`ra femeie trebui s` parcheze [i s` opreasc`
motorul pentru a se odihni câteva minute. Se rezem` cu spatele de
fotoliu [i \nchise ochii. Probabil \n \mprejurimi p`[teau ni[te capre,
deoarece clinchetul clopotelor ajungea distinct pân` la ea. Era
tentant s` leneveasc` la soare, dar va trebui s` plece curând. De
altfel, se gândi, ce-i va spune oare Rheei când o va g`si? Poate s`
intervin` \ntr-o poveste care n-o privea câtu[i de pu]in?.... {i dac`
Titos se va \nfuria aflând de comportarea sa?
Cu un oftat, demar` din nou. N-avea rost s`-[i piard` timpul cu
reflec]ii zadarnice [i \n plus, era târziu. Trebuia s` ajung` la pe[ter`
\nainte de a se \nnopta.
Satul Anoghia nu era indicat, dar cu siguran]` era vorba de grupul
de case pr`fuite care se z`reau pu]in mai sus. Englezoaica se opri \n
fa]a uneia dintre ele, sperând din toat` inima s` g`seasc` pe cineva
care s`-i \n]eleag` limba. Din fericire, primul b`rbat c`ruia i se
adres`, vorbea câteva cuvinte.
– A]i putea s`-mi indica]i drumul spre pe[tera Idha? \ntreb`
Tania.
– Da, da, zâmbi el. Dar mai \ntâi trebuie s` be]i o cea[c` de cafea
cu noi. O va prepara so]ia mea. Veni]i!
Tania ridic` o privire \ngrijorat` spre cer. Curând, va fi \ntuneric.
UN S~RUT PE FURTUN~ 141

– Mul]umesc foarte mult, dar n-am timp.... \ncepu.


Cretanul avu un aer atât de dezam`git, \ncât se \ntrerupse, apoi
accept` invita]ia \n disperare de cauz`.
– A trecut un alt b`rbat \naintea mea? \ntreb` din nou. Un englez,
cu o ma[in` mare.
– Da, \ntr-adev`r, domni[oar`, r`spunse cretanul deschizând u[a
casei sale.
– A trecut de mult timp? continu` tân`ra femeie p`trunzând \n
interiorul locuin]ei.
– Acum aproximativ o or`. |l cunoa[te]i? Avea un tic la obraz!
Interiorul c`su]ei era destul de \ntunecat. O femeie \n picioare
lâng` mas`, o salut` cu demnitate pe Tania, apoi, la ordinul so]ului
s`u, \ncepu s` prepare cafeaua. Cretanul purta \nc` acel costum tipic
adoptat de greci \n timpul st`pânirii turce[ti, \ncheiat` totu[i de
peste o sut` patruzeci de ani; pantaloni largi, bufan]i [i un turban
\nnodat \n jurul capului, pentru a se proteja de c`ldur`. |ncepu s`
vorbeasc` despre fiica sa emigrat` \n Canada [i ar`t` cu mândrie
fotografia unei tinere femei zâmbitoare, \mbr`cat` modern [i colorat.
Ce contrast cu satul s`u natal! \[i spuse Tania.
– Trebuie s` fi]i foarte ferici]i pentru ea, spuse.
Interlocutorul s`u d`du afirmativ din cap [i etal` ni[te plicuri cu
timbre de Canada.
– Acolo \[i câ[tig` bine existen]a, explic` b`rbatul. Este mai u[or.
Aranj` fotografiile [i scrisorile, apoi \ncepu s` desf`[oare o serie
de covoare vechi, dorind evident s-o incite pe vizitatoare s` cumpere
unul. Aceasta scutur` din cap.
– N-am destui bani la mine, spuse Tania. Dar m` voi \ntoarce
142 ELEANOR WOODS

\ntr-o zi [i voi lua unul.


– Nu v` ve]i mai \ntoarce, protest` trist b`rbatul. V` ve]i \napoia
\n ]ara dumneavoastr`.
– Nu, s` nu crede]i asta! exclam` arheologa. M` voi c`s`tori cu un
cretan, domnul Titos Michalakis.
}`ranul tres`ri [i-i arunc` o privire suspicioas`; când \n]elese c`
spunea adev`rul, se repezi afar` pentru a anun]a vestea vecinilor, cu
un aer \ncântat. Tania \[i mu[c` limba: poate vorbise prea repede?
Curând, o mul]ime \ncântat` s` \nghesui la u[`, acoperind-o pe
tân`ra arheolog` cu o mul]ime de dulciuri [i mici cadouri.
Generozitatea locuitorilor era proverbial`; oare \n grece[te "str`in" [i
"invitat", nu erau indicate prin acela[i cuvânt?
Când reu[i \n sfâr[it s` plece, jum`tate din sat o \nso]i triumf`tor
pe Tania la ma[in`.
– Pentru a merge la pe[ter`, lua]i-o pe acest drum, spuse gazda
sa, ar`tând cu degetul spre o c`rare cu aspect pu]in atr`g`tor.
– Adev`rat? Dar s-ar spune c` este \n lucru....
|ntr-adev`r, ni[te utilaje se aflau \n [an] [i se vedea \nceputul unei
excava]ii.
– Nu-i nimic, insist` ]`ranul. Pute]i trece.
F`r` s` z`boveasc`, Tania urc` \n Fiat, mul]umi [i porni la drum.
Hârtoapele erau mai mari decât se a[tepta [i, din când \n când,
pietrele râcâiau podeaua ma[inii. Dup` un kilometru, se afl` fa]` \n
fa]` cu un buldozer. Conduc`torul vehiculului, cu un aer uluit, se
d`du \ncet \napoi pentru a o l`sa s` treac`. Situa]ia era din ce \n ce
mai \ngrijor`toare: starea drumului se \nr`ut`]ea, soarele \ncepea s`
apun` [i curând va fi noapte. |n plus, muncitorii se vor \ntoarce la
UN S~RUT PE FURTUN~ 143

casele lor [i Tania se va afla singur` \n mijlocul câmpului, \n cel mai


deplin \ntuneric.
C`rarea p`trundea \n munte, f`când zigzaguri periculoase de-a
lungul pantelor abrupte. Pietre m`runte trosneau sub ro]i [i se
loveau \n parbriz. {oferi]ei \i era din ce \n ce mai greu s` disting`
drumul [i ultimele raze de lumin` se reflectau sup`r`tor \n oglinda
retrovizoare. }inând volanul cu toate puterile, Tania se str`dui s` nu
piard` controlul direc]iei. Totu[i, nu se putu \mpiedica s` se
gândeasc` la splendoarea spectacolului apusului de soare peste
mun]i. Frânturi de poeme care descriau Creta, frumuse]ea m`rii [i a
apusului \i revenir` \n memorie; dar le alung` pentru a se concentra
mai bine asupra condusului. |ntr-adev`r, ajunsese la o bifurca]ie.
De-o parte, un drum destul de larg p`rea s` duc` \n direc]ia bun`; de
cealalt`, un drum de catâri disp`rea \n adâncul v`ii. Tania era gata s`
porneasc` pe primul, dar \n ultima clip` z`ri un stâlp mic, ruginit,
care indica "Idha", \n cel`lalt sens. Examin` mai de aproape c`rarea
mic`, având gâtul uscat; mergea pe marginea unei pr`p`stii [i p`rea
\ntr-o stare [i mai \ngrozitoare decât cea pe care de-abia o luase.
Totu[i, n-avea de ales [i acceler`, strângând din din]i.
Soarele disp`ruse aproape complet [i urme lungi purpurii
subliniau \n mod amenin]`tor relieful stâncos. |n \ntuneric, peisajul
p`rea lipsit de vegeta]ie, aproape lunar. Era \nc` destul loc pentru
Fiat lâng` peretele muntelui [i nu se punea problema s` se \ntoarc`.
Singurul lucru \ncurajator, se gândi Tania cu am`r`ciune, era c`
volanul se afla pe partea peretelui [i nu vedea de aproape pr`pastia...
Cu precau]ie [i o vitez` de broasc` ]estoas`, tân`ra femeie \nainta
metru cu metru. Din când \n când, o bucat` de roc` se desprindea [i
144 ELEANOR WOODS

aproape atingea vehiculul \nainte de a se sf`râma la nivelul inferior,


sau chiar pe drum. {oferi]a trebuia atunci s-o ocoleasc` atent [i ruga
cerul ca una dintre ele s` nu cad` peste ma[in`... Asta nu se
\ntâmpl`, dar Tania \n]elese repede c` nu prev`zuse totul.
|ntr-adev`r, câteva clipe mai târziu, se izbi de o stânc` pe care n-o
v`zuse din cauza \ntunericului. Ro]ile patinar` [i pân` la urm` se
blocar`. Tania f`cu motorul s` huruie [i \ncerc` s` dea \napoi, f`r`
succes. Era pur [i simplu \n]epenit` \n mijlocul drumului. Dup` o
ultim` accelerare, se hot`r\ s` \mping` ma[ina. Era singura solu]ie.
Ie[i cu greu din ea [i-[i \ntinse picioarele, care o dureau. Acum,
soarele disp`ruse \n spatele culmilor [i lumina aurie a dup`-amiezii
fu \nlocuit` de o pâcl` cenu[ie [i uniform`. Umbrele se alungir`
peste m`sur` [i stâncile desenau prin cea]` forme grote[ti.
Tania \ncerc` mai \ntâi s` desprind` bucata de stânc`. Fiatul tot
nu se mi[c`. Epuizat`, tân`ra femeie renun]` la eforturi, cu gura
complet uscat` de praf. |i era team` s` nu alunece [i s` cad` \n
pr`pastie; dar nu se putea \ntoarce \n ma[in`; \n orice clip` o putea
surprinde o surpare...
Totu[i, trebuia s` p`r`seasc` acest loc cu orice pre]. Arunc` o
privire disperat` \n jur. Stele rare pres`rau cerul de un mov-\nchis,
dar lumina lini[titoare a lunii r`mânea invizibil`. |n fa]a tinerei
derutate, panglica \ntunecat` a c`r`rii se afunda \n \ntuneric.
Cuprins` de o team` ciudat`, Tania prefer` s` se \ntoarc` pân` la
bifurca]ie. A[a c` \ncepu s` escaladeze panta; pietrele i se
rostogoleau sub picioare [i-[i juli bra]ele [i genunchii \n muchiile
t`ioase. Când ajunse \n sfâr[it pe culme, de-abia mai putea respira [i
suspine \n`bu[ite \i strângeau gâtul. |[i [terse ochii, se dojeni \n gând
UN S~RUT PE FURTUN~ 145

pentru a-[i reveni [i c`ut` un loc \n care s` se instaleze pentru


noapte. Tufele de cimbri[or de pe flancul colinei, ofereau probabil
un pat suportabil [i cald, dac` nu chiar confortabil.
La atingere, Tania g`si solul dur [i mai pu]in nepl`cut decât ar fi
crezut. Se \ntinse, se acoperi cu mantoul, gândindu-se cu nostalgie
la c`ldura bra]elor lui Titos [i se \nfior`. Brusc, un zgomot u[or o
scoase din somnolen]a \n care c`zuse: era clinchetul unui clopo]el.
Se ridic` \n [ezut, cu inima b`tând puternic. Caprele erau foarte
aproape! Puse mâna pe mantou pentru a fugi, dar unul dintre
animale se apropiase deja. Tân`ra femeie r`mase nemi[cat`,
\ncremenit`. Capra veni lini[tit` s` se \ntind` foarte aproape de ea.
Dup` un timp, Tania \ndr`zni s-o priveasc` [i atunci observ` c`
ciudata sa \nso]itoare dormea \n tihn`! Celelalte capre sosir` pe rând
[i se instalar` \n cerc \n jurul Taniei. |n mod ciudat, mirosul lor
puternic se dovedi lini[titor. Cel pu]in era vorba de ni[te creaturi
calde [i vii, ap`rute de nic`ieri \n mijlocul de[ertului; [i p`reau s`-[i
accepte vizitatoarea f`r` nicio greutate, foarte simplu. Calmat`
treptat, Tania se \ntinse [i \nchise ochii, apoi adormi profund.
Capitolul 12

Când primele lic`riri ale zorilor o trezir` pe tân`ra femeie, aceasta


fu \ncântat` de prezen]a protectoare a caprelor. |ntr-adev`r, un vânt
glacial sufla din vale, alungând norii gro[i [i negri care se adunaser`
treptat pe culmile mun]ilor. Câteva clipe mai târziu, un fulger
str`lucitor lumin` cerul, urmat imediat de un tunet r`sun`tor. Pu]in
speriate, animalele \ncepur` s` beh`ie.
– Tania! Tania! strig` o voce.
Aceasta \n`l]` capul; o voce o striga printre fulgere. Oare \nc`
visa? Nu, era o voce pe care o cuno[tea foarte bine...
– Sunt aici, exclam` f`când ochii mari, pentru a vedea mai bine
prin cea]`.
O siluet` familiar` urca \n grab` panta. Câteva minute mai târziu,
st`tea \n fa]a sa \n picioare [i o privea zâmbind.
– Situa]ia n-are nimic amuzant, Titos! protest` tân`ra femeie.
– Este adev`rat, admise el. Ce te-a apucat s` te repezi aici? Ce
sperai s` po]i face?
UN S~RUT PE FURTUN~ 147

Un nou fulger str`luci exact deasupra capului cretanului. Tania


\nchise ochii, cople[it` de dragostea pe care i-o purta. Tr`iau o clip`
cu totul privilegiat`. Ce importan]` avea dac` \ncepuse s` plou` [i-i
uda pân` la piele?
– N-am reu[it s` mi[c ma[ina, \i explic`.
– Asta am \n]eles, r`spunse Titos. Pentru \nceput, n-ar fi trebuit
s` porne[ti pe acest drum!
Tania tres`ri. Oare era sup`rat?
– Anna m-a anun]at c` Rhea a plecat cu Dick Ross, replic` ea, [i
am crezut c` e bine s`-i urmez....
– {tiu, mi-a explicat Fergus. El cel pu]in, a avut bunul-sim] s` vin`
s` m` caute mai \ntâi! Tu de ce n-ai f`cut-o?
– Ma[ina ta nu era acolo, protest` Tania. M-am gândit c` va fi prea
târziu dac` nu m` gr`beam. |n plus, din spusele Annei, Ross avea
inten]ia s` mearg` la pe[tera Idha....
Ro[i [i plec` stânjenit` ochii.
Titos se a[ez` jos, al`turi de ea.
– Draga mea, spuse cu tandre]e, ar fi trebuit s`-]i dai seama c`
nicio for]` din lume n-ar fi putut-o obliga pe Rhea s`-l urmeze pe
domnul Ross de-a lungul acestui drum. A l`sat-o doar acas` la
veri[orii no[tri, unde era a[teptat` la ceai, cu mama [i cu Minos.
Tania ro[i [i mai puternic [i r`mase t`cut`.
– De altfel, mama a venit s` te invite [i pe tine, ad`ug` Titos pe
un ton mai dur. Dar, dup` toate aparen]ele, n-ai putut s-o prime[ti....
Tân`ra femeie se agit` nervoas` [i-[i schimb` pozi]ia.
– Voiam s` termin cartea, m`rturisi.
Titos o trase spre el [i o \mbr`]i[`, apoi \i mângâie blând obrazul.
148 ELEANOR WOODS

– Ai muncit foarte mult la ea, remarc`. Din spusele lui Fergus, e[ti
epuizat`....
– S-ar spune c` Fergus ]i-a dest`inuit multe lucruri!
– Câteva, admise Titos cu neglijen]`. Dar este mai bine decât s`
te pierzi la ]ar`....
– Nu m-am pierdut! obiect` Tania.
– Nu nega, agapi. Sau voi crede pân` la urm` c` ai f`cut-o
inten]ionat, doar pentru a vedea dac` vin s` te caut!
Tania \i arunc` o privire mirat`.
– Chiar e[ti sigur c` Rhea nu l-a \nso]it pe domnul Ross la pe[tera
Idha? \l \ntreb`.
– Nu, o asigur` cretanul. |n schimb, Ross se a[tepta cu siguran]`
s` te g`seasc` acolo.... }i-a prev`zut reac]ia.
– De ce?
– Din spusele lui Fergus, sublinie \nso]itorul s`u strângând-o cu
tandre]e, nu l-ar fi deranjat foarte mult; Ross este relativ lipsit de
scrupule. De altfel, trebuie s` [tii, fratele t`u m-a uimit. |ntr-adev`r,
dac` n-a[ fi plecat eu repede, era gata s` se \ntoarc` acolo pentru a
te c`uta. Totu[i, Dumnezeu [tie c`-[i dorea de asemenea, pu]in, ca
Rhea s` fie acolo....
– Mi-a povestit cât de fericit` p`rea Elena \n ziua vizitei lor,
murmur` vis`toare tân`ra femeie. Erau foarte \ndr`gosti]i.
– Numai c` totul s-a terminat foarte prost, remarc` Titos.
Tania se cuib`ri lâng` el.
– Din cauza Rheei?
Cretanul d`du afirmativ din cap.
– Da. A coborât s` verifice panourile indicatoare; Elena [i Fergus
UN S~RUT PE FURTUN~ 149

au decis atunci s` \nainteze pu]in. V`zând ma[ina demarând, Rhea a


alergat dup` ea [i, \ncercând s` deschid` portiera, [i-a pierdut
echilibrul [i a c`zut \n râp`. Ei n-au observat [i [i-au continuat
drumul. Au g`sit-o la \ntoarcere, le[inat` \n pr`pastie. Acum se simte
mai bine, dar este o amintire pe care nu reu[e[te s` [i-o alunge din
memorie.
– N-a fost vina lui Fergus, protest` Tania. N-a [tiut....
– N-a vrut s` [tie!
– Nici Elena!
Titos atinse u[or cu degetul buzele tinerei femei.
– N-are rost s` discut`m pentru a [ti a cui este vina, spuse. Asta
este situa]ia [i explic` de ce Rhea nu risc` s` se \ntoarc` aici. Probabil
ar fi trebuit s`-]i povestim \ntâmplarea mult mai curând, dar este un
subiect nepl`cut de abordat; \n plus, a[ prefera s` nu-mi amintesc de
gradul de rudenie care te leag` de Fergus Drummond.... Poate l-am
condamnat prea tare, dar \n acea zi le-a f`cut r`u ambelor mele
surori [i este un lucru greu de uitat.
Tania ridic` ochii mari spre el.
– Totu[i, m-ai iertat, spuse cu voce sc`zut`. N-ai putea s`-l ier]i [i
pe el, din dragoste pentru mine?
– Am f`cut-o deja aproape complet, acum câteva ore, când a venit
s`-mi semnaleze plecarea ta [i mi-a cerut s` plec s` te caut. A ad`ugat:
"F`-o mai fericit` decât am f`cut-o eu pe Elena". Am fost mi[cat. De
fapt, te iube[te mult.
Interlocutoarea sa avu un zâmbet radios. Aceste cuvinte \i f`ceau
mare pl`cere.
– A spus \ntr-adev`r asta? Este minunat, [opti \n cele din urm`.
150 ELEANOR WOODS

– I-am r`spuns c` am \ntr-adev`r inten]ia s` te fac fericit`, ad`ug`


Titos. Vei fi cea mai mul]umit` femeie din toat` Creta!
Tania izbucni \n râs [i-[i afund` fa]a la um`rul b`rbatului.
– S'agapo poli, rosti cu timiditate, cu o voce aproape neauzit`.
|nso]itorul s`u r`mase nemi[cat [i Tania se \ntreb` dac` o auzise.
Al`turi de ei, caprele \ncepur` s` se agite, al`turându-se \ncet
ciobanului care le striga.
– Nu-mi va mai fi niciodat` team` de ele, relu` Tania,
ar`tându-le. Voi putea chiar s` \nv`] s` le mulg, cred.
Urm` o lung` t`cere. Apoi Titos vorbi:
– Ce ai spus? \ntreb`.
– Am spus c`, \n mod sigur, nu-mi va mai fi team` de capre...
– Nu, o \ntrerupse cretanul. Repet` ce ai murmurat exact \nainte.
– Oh! exclam` Tania. N-ai \n]eles?
Ro[i [i p`str` t`cerea, incapabil` s` repete mica fraz` \n grece[te.
– Nu reu[esc, m`rturisi \n sfâr[it.
– Te rog, o implor` Titos. Am dorit atât de mult s` aud asta.
– Credeam c` [tiai deja...
– Eu, da! Dar credeam c` tu n-o [tii \nc`, Tania mou. {i cine te-a
\nv`]at aceast` expresie?
– Mama. Mi-a sugerat s`-i spun astfel....
– A avut dreptate, aprob` b`rbatul.
Se aplec` [i s`rut` u[or buzele \nso]itoarei sale.
– Oare când ne vom c`s`tori, draga mea? continu` cu o voce
mângâietoare. Mai trebuie s` a[tept mult?
Tania prinse nervoas` reverele mantoului.
– N-am terminat complet cartea, recunoscu.
UN S~RUT PE FURTUN~ 151

– Blestemat` carte! bomb`ni b`rbatul.


Titos oft` [i o strânse mai tare.
– Oricum, nu-]i vei schimba p`rerea, nu-i a[a? ad`ug` cu
\ngrijorare. Asigur`-m` \nc` o dat` c` vei deveni so]ia mea...
– |]i promit, zâmbi Tania. Te iubesc de mult, Titos. Probabil de
prima dat` când m-ai s`rutat, la Mallia, \n timpul furtunii....
– Dar m-ai asigurat totu[i c` nu te vei c`s`tori niciodat` f`r`
dragoste reciproc`, insist` cretanul.
Mirat` de propria \ndr`zneal`, Tania \i atinse u[or obrazul cu
mâna.
– Este adev`rat, admise. Dar mi-am schimbat p`rerea. Mi-e egal
dac` n-ai pentru mine un sentiment foarte romantic. Te iubesc atât
de mult, \ncât sunt gata de orice.... Poate cretanii nu simt o mare
dragoste pentru so]iile lor, ci doar stim`... \n afar` de dorin]`,
evident.
Spre marea sa surprindere, Titos izbucni \ntr-un râs sincer.
– Draga mea Tania, exclam`, ce copil` e[ti! Dac` n-a[ fi sim]it
pentru tine decât o simpl` atrac]ie fizic`, cu siguran]` nu te-a[ fi
cerut \n c`s`torie! }i-a[ fi f`cut o propunere cu totul diferit` [i a[ fi
reu[it probabil s` te fac s` accep]i.... Asta mi-ar fi permis de altfel s`
nu te amestec \n problemele de familie! {i mai ales, m-ar fi scutit
s`-l frecventez pe fratele t`u....
– Pleac` \n America, \l inform` Tania \n [oapt`.
Titos tot nu-i spusese precis c` o iubea. Poate nu i-o va spune
niciodat`....
– Anna \l \nso]e[te, dac` am \n]eles bine, spuse el. Asta de
asemenea datorit` interven]iei tale!
152 ELEANOR WOODS

– Nu este de preferat? pled` tân`ra femeie. Va fi mai pu]in


singur` [i va avea timp s` se adapteze. Cât despre Fergus ]in s`-l [tiu
bine hr`nit! Va fi pe mâini bune.
Titos schi]` un zâmbet ironic.
– Numai c` Anna \i va aminti permanent de Elena [i nu va fi
\ncântat dac` vrea s` uite tot [i s` \nceap` de la zero. |i place s` aib`
o p`rere bun` despre persoana sa [i va suporta greu prezen]a
permanent` a \ntruchip`rii mustr`rilor de con[tiin]`....
Tania not` \n minte veridicitatea acestor afirma]ii. Cu siguran]`,
Fergus o iubise pe Elena, dar nu putea r`mâne mult timp nefericit;
\ntr-o zi sau alta, va alunga toate aceste amintiri penibile.
– Anna va avea de asemenea un sprijin, \n acea ]ar` mare.... se
\nc`p`]ân` totu[i.
– Avem familie acolo, obiect` Titos. Ar fi primit-o....
– Oare am stricat totul?
– Nu, deoarece familia \i cunoa[te povestea [i asta poate ar fi
\mpiedicat-o s`-[i g`seasc` un so].
– Atunci, de ce \mi repro[ezi c` am intervenit? spuse cu c`ldur`
tân`ra femeie.
– Pur [i simplu pentru c` nu vreau s` iei decizii \n locul meu,
replic` interlocutorul s`u [i ]in s` te fac s-o \n]elegi clar. Nu m` voi
c`s`tori cu tine s`-mi conduci casa, draga mea. Te voi lua de so]ie
pentru c` e[ti femeia de care am nevoie, de tine [i de niciuna alta.
E[ti \ntru totul a mea, Tania Drummond, [i vei \mp`r]i intens via]a
mea.... Dar \mi vei l`sa responsabilitatea de a controla evenimentele
când va trebui, deoarece vei avea \ncredere \n mine!
– Accept, murmur` Tania cu un oftat fericit.
UN S~RUT PE FURTUN~ 153

F`cu o pauz` [i ad`ug`:


– {i-mi.... vei oferi dragoste?
– Forma mea personal` de dragoste, \ncuviin]` cretanul dând din
cap.
Tania \nchise ochii, cu inima plin` de bucurie. I-ar fi pl`cut s-o
s`rute din nou, pentru a sim]i din nou p`mântul tremurând [i
tunetul r`sunând \n urechi....
– |i vei cere lui Fergus s` fie "koumbaros" la nunta noastr`?
– Fergus? exclam` Titos uluit, aproape scandalizat.
– Da, de ce nu? Pentru c` pleac` \n America [i nu va interveni \n
via]a noastr`. {i apoi, ar fi o excelent` manier` de a-l face s` \n]eleag`
c` nu-i mai por]i pic`...
– Te-am rugat, acum un minut, s` nu mai iei decizii \n locul meu!
izbucni \nso]itorul s`u.
– Titos, te rog.... \l implor`, cu lic`rire u[or amuzat` \n privire.
– Bine, morm`i Titos. Dar cu o condi]ie: eu aleg data ceremoniei,
indiferent dac` este sau nu terminat` cartea! De acord?
– |ntru totul, \l asigur` Tania. Cu atât mai mult cu cât manuscrisul
este aproape \n \ntregime redactat!
– |n plus, mi-ar pl`cea s`-i vorbesc eu \nsumi lui Fergus. Nu-l
anun]a \nainte.
– De acord.
Fa]a cretanului se lumin` brusc [i o s`rut` cu tandre]e.
– Nu voi fi \ntotdeauna atât de u[or de convins, murmur`. Fii
prudent`!
Tân`ra femeie \i r`spunse la zâmbet, amuzat` de modul \n care
\ncerca s` par` sever. Pic`turile de ploaie \i [iroiau pe obraz, dar
154 ELEANOR WOODS

de-abia le sim]ea.
– Mul]umesc, spuse \n cele din urm`. Voi fi fericit` de prezen]a
fratelui meu. |mi va da impresia c`, \ntr-un fel, trecutul \mi
binecuvânteaz` viitorul.... \n]elegi?
– Da, spuse simplu Titos.
Se aplec` privind-o tandru, cu un aer extrem de serios, [i o s`rut`
pasionat. Tania nu [tiu niciodat` dac` tunetul care se auzi \n acea
clip` era din furtun`, sau sângele care-i zvâcnea \n tâmple.... Se
abandon` mângâierilor calde ale \nso]itorului s`u, cu sim]urile
aprinse. Dup` câteva minute, un foc la fel de arz`tor se aprinse \n
ochii lui Titos [i tân`ra femeie se \nfior` [i-l rug`:
– Nu.... nu acum, te rog. Nu \nc`...
– De ce te temi? spuse cretanul cu duritate. C`-]i voi cere s` mergi
prea departe?
– Nu, \l lini[ti Tania. Am \ncredere \n tine. Nu-mi este team` de
tine, Titos. Numai c` mi-ar pl`cea s` fiu pentru prima dat` \n bra]ele
tale \n alt` parte decât \n ploaia toren]ial`, \nconjurat` de capre....
Fa]a cretanului se \nveseli [i se lumin` de un zâmbet. Atinse
delicat p`rul tinerei femei.
– E[ti frumoas`, chiar când plou`, replic`. {i trebuie s` spun.... c`
te iubesc, Tania mou.
Tania \nchise ochii, cople[it` de fericire. |n sfâr[it, rostise [i el
cuvintele...
F`r` s` mai schimbe o vorb`, mân` \n mân`, se ridicar` [i
ajunser` la ma[ina lui Titos. Acesta arunc` o privire \n trecere spre
Fiatul blocat \n mijlocul c`r`rii.
– Voi trimite un depanator, anun]`. Dar un lucru este sigur:
UN S~RUT PE FURTUN~ 155

domnul Ross n-are interes s`-mi ias` \n drum, sau o s`-i par` r`u!
– Nu este foarte grav, obiect` Tania.
– Nu este grav? exclam` Titos, furios. Nu sunt de acord! Nu
numai c` ]i-ai petrecut noaptea singur`, afar`, dar \n plus, ai fi putut
s` cazi \n pr`pastie, ca Rhea! Probabil ai fost \ngrozit`....
– Nu prea, spuse tân`ra femeie pe un ton degajat. La drept
vorbind, chiar m-am obi[nuit cu caprele. Vezi, curând voi fi la fel de
curajoas` ca o adev`rat` cretan`!
Furtuna se \ndep`rtase, dar ploaia se \nte]ise [i aversele de ploaie
f`ceau s` curg` pe pante adev`rate torente de noroi. Alergar` s` se
refugieze \n ma[ina lui Titos [i acesta demar` imediat.
– S` ne gr`bim, spuse. Garajul din Iraklion trebuie s` fie deschis,
dar mai \nainte, le voi cere muncitorilor care lucreaz` mai sus s` vin`
s` pun` Fiatul pe un drum lateral.
– Este foarte stricat? \ntreb` Tania.
– Nu, nu cred; dar ]in s` fie verificat \nainte de a-l folosi din nou.
– Dar nu este ma[ina mea, protest` tân`ra femeie cu timiditate.
{i Rhea va fi \n curând destul de mare pentru a o folosi.
Titos zâmbi [i-[i strecur` un bra] \n jurul umerilor s`i.
– Rhea poate s` a[tepte, \i explic`. Va fi c`s`torit` \nainte s` [tie
s` conduc` [i oricum, dac` va avea nevoie, \i va procura so]ul s`u o
ma[in`. A[a cum te cunosc, cu siguran]` vei dori s` explorezi insula
[i Fiatul \]i va fi indispensabil.
– {i-mi vei permite s` m` plimb astfel, dup` voia mea? \ntreb`
surprins` englezoaica. Credeam c`-mi vei ordona s` r`mân cuminte
acas`, s` te a[tept....
– Când voi dori s` te g`sesc acas`, replic` b`rbatul cu o urm` de
156 ELEANOR WOODS

ironie, \]i voi da de \n]eles. Dar casa aceea \]i va fi c`min, nu


\nchisoare. Profit` de libertate atâta timp cât nu vom avea copii!
Dup` aceea, vei avea mai pu]ine ocazii s` pleci \n excursie...
– Nu voi ie[i prea des f`r` tine, admise Tania. Expedi]ia la
Knossos a fost plictisitoare de moarte, doar pentru c` nu erai acolo.
|n schimb, mi-a pl`cut la nebunie Phaestos... [i mai ales Mallia!
– Adev`rat, draga mea? Sunt fericit. Este ceva magic \n ruinele de
la Mallia, ascunse \ntre coline [i mare, nu-i a[a? Chiar o arheolog`
modern` [i britanic` a observat asta!
– Este adev`rat, recunoscu tân`ra femeie zâmbind. O vraj` care
aminte[te de cea din "Visul unei nop]i de var`" de Shakespeare....
– Numai c` noi nu tr`im un vis trec`tor, \ncheie Titos, ci o
\ncântare pentru toat` via]a!
Fergus se achit` cu o seriozitate irepro[abil` de datoria de
"koumbaros", \n timpul ceremoniei de c`s`torie. }inu coroana de
flori pe capul mirilor, apoi r`spunse f`r` s` gre[easc`, \n grece[te, la
\ntreb`rile rituale. Apoi, toat` lumea se duse la vila Michalakis pentru
petrecere [i dansa [i el rosti un discurs plin de spirit, \n care ura
noroc tinerei perechi. Vocea sa avea un asemenea accent de
sinceritate, \ncât kyria Melissa \l strânse emo]ionat` \n bra]e.
– Iau avionul mâine diminea]`, \i m`rturisi seara surorii lui, când
aceasta se odihnea dup` un sirtaki. {i \nainte de a pleca, mi-ar pl`cea
s`-]i solicit o favoare: ai putea s-o nume[ti pe prima ta fiic`, Elena?
– Desigur, aprob` Tania. Cu atât mai mult cu cât \n calitate de
"koumbaros", \i vei fi na[. Asta \]i va da ocazia s` vii \n Creta s` m`
vezi!
– De acord! r`spunse zâmbind Fergus.
UN S~RUT PE FURTUN~ 157

|[i privi sora cu un aer gânditor, ca [i când o vedea pentru prima


dat`.
– |mi garantezi c` e[ti fericit`, nu-i a[a? o \ntreb`. Altfel, te-a[
putea lua \n Statele Unite....
Tania scutur` din cap, cu obrajii roz de pl`cere \n fa]a
spectacolului so]ului s`u pe ringul de dans.
– N-a[ putea s` tr`iesc f`r` Titos, Fergus! Dar voi fi \ntotdeauna
extrem de mul]umit` s` te v`d.
Se \ntunec` brusc, remarcând tenul palid [i tr`s`turile trase ale
fratelui s`u.
– S` ai grij` de tine, ad`ug`. {i de asemenea de Anna, deoarece
va fi foarte frustrat` [i va avea nevoie de sprijin, la \nceput.
– Nu-]i face griji! promise Fergus. O voi \nv`]a chiar s` scrie
engleze[te, dac` nu [tie \nc`, pentru a-]i putea da ve[ti despre noi!
Tania \l privi cu afec]iune [i puse o mân` pe bra]ul s`u.
– }in s`-]i exprim toat` recuno[tin]a mea, Fergus, spuse simplu.
M` voi gândi deseori la tine.
Tân`rul b`rbat râse u[or.
– Nu prea mult, sper, sublinie pe un ton glume]. Deoarece so]ul
t`u devine cel mai important!
A[adar, totul se orânduise cât se poate de bine, gândi Tania cu un
oftat de u[urare. |n ajun, Rhea \i explicase c` Dick Ross nu avusese
niciodat` inten]ia s` mearg` la pe[tera Idha [i c` se \ntorsese pur [i
simplu la hotel.
– {i \n plus, continuase ea cu indignare, nu l-a[ fi urmat \n niciun
caz!
Pentru a se justifica, tân`ra englezoaic` trebuise s`-i
158 ELEANOR WOODS

\mp`rt`[easc` b`nuielile sale fa]` de Dick Ross. Totu[i, bunul-sim] al


adolescentei \i u[ur` sufletul.
– Titos era furios, \ncheie aceasta din urm`. Mama i-a spus
glumind c` era timpul s` se c`s`toreasc`!
Acum, se gândi Tania, erau \ntr-adev`r so] [i so]ie. Rhea o \nso]ise
\n camera nup]ial` pentru a o ajuta s`-[i scoat` rochia de mireas`.
Din când \n când, electricitatea se \ntrerupea din cauza furtunii [i
mai multe lumân`ri fuseser` puse \n \nc`pere. La pl`cuta lor lumin`
pâlpâitoare, Tania \mbr`c` o c`ma[` de noapte pe care i-o
cump`rase chiar Melissa.
– Noapte bun`, "athelfi mou", spuse cu amabilitate Rhea,
s`rutând-o \nainte de a ie[i.
Tân`ra so]ie se strecur` \n pat [i masa m`t`soas` de p`r se
r`spândi pe pern`. Un zgomot de pa[i, la u[`, o f`cu s` tresar`.
– Titos? \ntreb` ea.
– Cine altcineva s` fie? f`cu acesta din urm`, intrând \n camer`.
Se aplec` asupra ei [i ochii lui negri reflectau flac`ra lumân`rilor.
Niciodat` nu p`ruse atât de frumos: p`rul negru ca smoala se ondula
u[or \n jurul tâmplelor, iar buzele bine conturate, \[i pierduser`
expresia ironic`.
– E[ti mul]umit` de nunt`? o \ntreb` blând.
Tania d`du din cap, f`r` s` poat` vorbi din cauza unui nod \n gât.
Titos zâmbi tandru:
– Fergus este un excelent "koumbaros", relu`. I-ai spus la
revedere cum trebuia?
Tân`ra femeie [tia c` nu vorbea numai de plecarea fratelui s`u \n
Statele Unite: f`cea de asemenea aluzie la faptul c` ea \ncepea o via]`
UN S~RUT PE FURTUN~ 159

nou`, al c`rui centru era un alt b`rbat....


– Da, murmur`. Mi-a urat noroc. A \n]eles c` vei fi primul \n inima
mea, dragul meu.
|ntinse bra]ele spre el [i-l \mbr`]i[`.
– Ai s`-mi repe]i asta deseori, nu-i a[a? \i [opti b`rbatul. Deoarece
mi-am pus \n mâinile tale onoarea [i mândria, la fel cum tu ]i-ai pus
\n ale mele via]a [i fericirea....
– Nu mai sunt o Drummond, Titos, \l asigur` tân`ra femeie. Sunt
o Michalakis [i nu-]i voi tr`da numele.
– Nu te vei sim]i singur`, departe de ai t`i? o \ntreb` cretanul cu
o voce nuan]at` de \ngrijorare.
– Nu, promise Tania, deoarece de acum ai t`i sunt [i ai mei.
Odinioar` eram deseori singur`, dar am g`sit o adev`rat` familie.
Dac` ai [ti cât de mult te iubesc! Cât a[ vrea s` te fac s-o \n]elegi!
– Suntem \mpreun`.... pân` când moartea ne va desp`r]i,
r`spunse Titos cu voce sc`xut`.
Apoi pecetlui cu un s`rut dragostea promis` pentru eternitate.

Sfâr[it

giannijollys