Un Sarut Pe Furtuna PDF

giannijollys
ELEANOR WOODS
Un s`rut
pe furtun`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU
ALCRIS
Capitolul 1
Era una dintre acele zile \nsorite [i noroase \n acela[i timp, \n

care accesele nea[teptate ale vântului fac s` se \ndoaie nemilos
vârfurile copacilor. Una dintre aceste vijelii ridic` p`rul Taniei
Drummond [i-i lipi jupa de picioare. Tân`ra femeie ridic` ochii spre
cer, oprindu-se la jum`tatea \n`l]imii sc`rii monumentale. |ntr-o
clip`, averse puternice se rev`rsar` peste palatul \n ruine: era
indiscutabil. Se preg`tea s`-[i reia urcu[ul când brusc, ni[te mâini o
prinser` de talie, o ridicar` [i o l`sar` \n curtea inferioar`; ad`postit`
sub pulpanele unui impermeabil larg, se afla strâns` puternic la
pieptul unui b`rbat pe care nu-l mai v`zuse niciodat` mai \nainte.
– V` rog! protest` ea. Aversa nu m` sperie.
Necunoscutul râse u[or, [i râsul \i fu \n`bu[it imediat de bubuitul
tunetului. Tania \ncerc` din nou s` se elibereze.
– A[adar, murmur` b`rbatul, sunte]i englezoaic` [i nu grecoaic`.
O frumuse]e englezeasc` \n primejdie.
"Frumuse]ea englezeasc`" se \ncrunt` la enun]area
6 ELEANOR WOODS
complimentului. |l considera ridicol, nefiind o "frumuse]e" \n sens

clasic. Totu[i, necunoscutul se exprimase pe un ton categoric,
p`rând s` indice c` nu era obi[nuit s` fie contrazis. Tania era tot mai
iritat`; \n mod normal, \i pl`cea s` judece o situa]ie la indica]iile
creierului sù [i nu ale emo]iilor. Ori, tocmai \n aceast` clip`,
ra]iunea refuza orice serviciu. Aceast` \mbr`]i[are care o \mpiedica s`
se mi[te, \i displ`cea profund.
– Nu m` simt deloc "\n primejdie", spuse pe un ton rece.
L`sa]i-m`!
– O s` fi]i udat`, obiect` b`rbatul.
– N-are importan]`.
Oare de ce-l min]ea astfel? Era exasperant c` nu \n]elegea; [i la fel
de exasperant, de fapt, era sentimentul ciudat pe care-l sim]ea \n
contact cu acel b`rbat. O tensiune nervoas` de un gen nou o
cuprinse, l`sand-o complet descump`nit`.
– Veni]i, \i suger` el. Plou` mai pu]in tare. S` ne punem la
ad`post \nainte de urm`toarea rafal`.
O conduse spre o \nc`pere mic` a vechiului palat [i se \ndep`rt`
u[or pentru a o contempla mai bine. Taniei i-ar fi pl`cut s` poat` da
dovad` de aceea[i non[alan]` arogant`: dar reticen]a sa natural` o
\mpiedica. Se mul]umi s` lase ochii \n jos, \n timp ce-l spiona prin
filtrul genelor lungi. La drept vorbind, b`rbatul avea mai degrab` un
aspect pl`cut. Pu]in mai \nalt decât ea, bine f`cut, purtând p`rul,
negru ca t`ciunele, destul de scurt. Era ondulat natural [i-i punea \n
valoare profilul de medalie greceasc` [i buzele groase [i senzuale.
Privirea ochilor de culoare \nchis` p`rea melancolic` la prima
vedere; dar o sclipire ironic` corecta repede aceast` impresie.
UN S~RUT PE FURTUN~ 7
Privirile li se \ntâlnir` [i Tania nu-[i putu re]ine o strâmb`tur`

u[oar`. B`rbatul \i adres` un zâmbet ironic.
– Poate, \ntr-adev`r, nu sunte]i "\n primejdie", rosti el. Totu[i,
sunte]i \n mod indiscutabil o frumuse]e. Oare ce face]i singur` la
Mallia? Nu sunte]i \nso]it` de ni[te prieteni?
– Am venit singur` \n Creta, r`spunse Tania ridicând din umeri.
Prefer s` vizitez siturile arheologice \n deplin` libertate, cu atât mai
mult cu cât le cunosc bine. Am studiat mult civiliza]ia minoic`.
– Oricum, obiect` interlocutorul sù, v` expune]i, plimbându-v`
astfel, la \ntâlniri nepl`cute….
– Ca, de exemplu, cea cu dumneavoastr`?
– Nu! A[ fi f`cut acela[i lucru pentru un copil pierdut \n
furtun`.... Unde locui]i?
Tania deschise gura, apoi \[i schimb` p`rerea [i t`cu. |n definitiv,
\i era \ntru totul necunoscut.
– Nu v` prive[te, spuse \n cele din urm`.
– Oricum, s` [ti]i c` v` voi g`si adresa. Turi[tii sunt rari pe aici, la
mijlocul lunii octombrie. Pân` atunci, urma]i-mi sfatul s` fi]i \nso]it`
\n excursii.
B`rbatul cercet` cerul [i anun]`:
– Furtuna s-a terminat. Pot s` v` conduc la hotel?
Tân`ra scutur` negativ din cap.
– N-am terminat de vizitat ruinele, obiect`. |n plus, nu-mi este
team` s` r`mân singur`. |n zilele noastre, femeile sunt \n stare s` se
descurce, totu[i!
Un fulger se aprinse \n privirea b`rbatului. Era prea târziu pentru
a reveni asupra cuvintelor pe care tocmai le rostise.
8 ELEANOR WOODS
– |n Creta, murmur` el \ncet, trebuie s` v` ar`ta]i prudent`. Sau

s-ar putea s` ave]i necazuri.
|n timp ce vorbea, prinse \ncheieturile mâinilor Taniei [i o atrase
spre el; apoi \i atinse buzele cu un s`rut u[or, pe care ea nu avu
puterea s`-l resping`. Evident, o mai s`rutaser` [i al]ii mai \nainte;
dar niciodat` cu o \nfl`c`rare comparabil`. Fu cuprins` de o
tulburare nou`, ciudat`, derutant`. Necunoscutul o strânse mai
puternic, prelungi s`rutul pasionat, apoi \n sfâr[it \i d`du drumul.
– Ce vi s-a \ntâmplat? exclam` ea imediat, \nc` gâfâind. Nu v-am
cerut nimic! V` comporta]i \ntr-un mod ridicol. Nici m`car nu ne
cunoa[tem....
– Gestul meu te scute[te s`-mi spui mul]umesc, replic` b`rbatul
cu un râs sonor.
– N-am niciun motiv s`-]i mul]umesc! exclam` Tania.
– Reac]ia ta \]i dep`[e[te judecata.... exclam` necunoscutul cu
ironie.
Tania p`str` t`cerea, umilit` \n tain` c` fusese ghicit`. Se mira de
ea \ns`[i; de obicei avea altceva mai bun de f`cut decât s` r`spund`
diferitelor avansuri ale celuilalt sex. |n via]a sa, dou` lucruri
trecuser` \naintea tuturor celorlalte: munca [i Fergus. Fergus! |l
uitase... Cum ar judeca-o oare pe sora sa, dac` ar vedea-o chiar \n
aceast` clip`, cu obrajii \mbujora]i c` fusese s`rutat` de un cretan
necunoscut?
Totu[i, \[i reveni [i hot`r\ s` contraatace.
– Oare nu este reac]ia pe care ]i-o doreai? \l \ntreb` cu ochi
inocen]i.
– Nu chiar, replic` necunoscutul pe un ton gânditor.
– |mi pare rù c` te-am dezam`git, replic` prompt tân`ra, de

asemenea ironic.
– Trebuie s` nuan]ez, explic` necunoscutul. Nu s`rutul tù m-a
dezam`git, departe de asta. Ci mai degrab` dezinvoltura [i u[urin]a
cu care te-ai l`sat s`rutat` de un strìn.... Dac` ai fi f`cut parte din
familia mea, a[ fi avut grij` s` nu te las s` mergi singur` pe drumurile
Cretei, la discre]ia oricui. E[ti mult prea tân`r` pentru asta.... Ar
trebui s` fii c`s`torit` cu un b`rbat care s` aib` grij` s` te apere.
– Se \ntâmpl`, r`spunse Tania cu o furie sporit`, s` ]in la
libertatea mea....
Interlocutorul sù \ndep`rt` mâinile \ntr-un gest de lips` de
\n]elegere.
– Care libertate? o \ntreb`.
– Cea de a-mi practica profesia, de a fi eu \ns`mi....
– O femeie nu este cu adev`rat ea \ns`[i f`r` un b`rbat al`turi,
obiect` necunoscutul râzând. Care este numele tù, "thespinis"?
– Tania... Pleac`, te rog! insist` ea, exasperat`. Destul!
– Tania, repet` b`rbatul vis`tor. Este un nume \ncânt`tor. Eu m`
numesc Titos Michalokis. Titus, \n latine[te, a fost primul episcop al
Cretei; a r`mas sfântul patron al insulei. {tiai asta?
– Da, r`spunse ea sec. Sfântul Paul i-a spus: "Totul este curat
pentru sufletele curate".
Numele de Titos Michalakis umbl` prin capul tinerei. Se \ncrunt`.
Oare Elena nu se numise [i ea Michalakis \nainte de a se c`s`tori cu
Fergus? Nu era sigur`; toate aceste nume cretane terminate \n "akis"
se asem`nau atât de mult....
– Ai o sor`? \ntreb` ea.
10 ELEANOR WOODS
– Am dou`, a replicat Titos, cu un aer surprins. De ce aceast`

\ntrebare?
– Pentru nimic, mul]umesc.
Tania \i \ntinse mâna [i adùg`:
– Trebuie s` plec. La revedere.
– La revedere, Tania. Pe foarte curând, sper... Când ne vom
revedea, poate vei \n]elege de ce numele meu \]i este atât de familiar.
Pân` atunci, ai grij` de tine.
Tania d`du din cap f`r` s` scoat` niciun sunet, sigur` acum c`
acest b`rbat era \ntr-adev`r cumnatul sù; [i tot ce-i spusese Fergus
despre el \i veni brusc \n minte. Titos Michalakis fusese foarte dur cu
sora sa, Elena. Nemul]umit s-o vad` c`s`torindu-se cu un englez, se
str`duise s-o priveze de partea sa de mo[tenire, resemnându-se cu
greu s`-i dea lui Fergus titlurile de proprietate ale vilei.
Dar asta nu era \nc` nimic. Dup` obiceiurile grece[ti, martorul
mirelui la c`s`torie juca \n continuare un rol foarte important \n
toat` via]a cuplului: \[i spunea p`rerea, intervenea \n cea mai mic`
hot`râre, veghea asupra copiilor.... {i Fergus avusese ghinionul s`-i
cear` lui Titos s` exercite aceast` func]ie de :koumbaros" la c`s`toria
lor. Cei doi b`rba]i se aflaser` a[adar \ntr-un conflict permanent [i
Tania se temea ca Michalakis s` nu se simt` obligat s-o protejeze \n
absen]a lui Fergus, atitudine care ar fi f`cut parte din \ndatoririle sale
de "koumbaros". Tân`ra arheolog` se \nfior`: nu va suporta nicio
piedic` \n plec`rile [i venirile sale [i nici \n munca sa. Tania se
descurcase \ntotdeauna singur` [i avea cea mai ferm` inten]ie s`
continue astfel [i \n viitor.
Scuturând din cap pentru a-[i reveni, se hot`r\ s`-[i continue
explorarea. Bubuitul unui tunet se auzi \n dep`rtare. Zâmbind u[or,

Tania \[i aminti c`, \n antichitate, tunetul simboliza vocea lui Zeus.
Imaginea zeului grec i se form` \n imagina]ie: mohorât, imens, avea
chipul auster al lui Titos Michalakis... Trebuia s` uite acel s`rut ciudat
din timpul furtunii, se gândi, ro[ind f`r` s` vrea. |nainte de a pleca
\n America de Sud, Fergus \i ceruse s` vin` s` termine studiul
arheologic pe care-l preg`tea despre Creta [i trebuia s` se
concentreze asupra acestei munci. Doar asta conta. Ca de obicei,
fratele sù \i l`sase ni[te noti]e foarte incomplete [i aproape
indescifrabile; dar asta nu avea importan]`. Redactase deja cea mai
mare parte din c`r]ile publicate sub numele de Fergus Drummond [i
era fericit` s` contribuie la reputa]ia de arheolog str`lucit a tân`rului
b`rbat.
De altfel, c`s`toria acestuia din urm` cu Elena constituise pentru
Tania un veritabil traumatism. Fergus plecase \n Peru f`r` s-o vad` [i
el [i so]ia sa erau da]i acum disp`ru]i. Li se pierduse urma.
Hot`rât lucru, aceast` dup`-amiaz` furtunoas` \i provoca gânduri
triste.... Tân`ra englezoaic` se str`dui s`-[i reg`seasc` st`pânirea
emo]iilor. Pa[ii o conduser` spre un altar masiv din piatr` [i se
cufund` \n contemplarea sa. Un fel de bazin circular fusese s`pat \n
mijlocul platoului [i \n jurul sù fusese sculptat` o ghirland` de
cercuri mai mici. Cu siguran]`, era vorba de un altar destinat
ofrandelor. Aici se invoca zei]a fertilit`]ii punând boabe [i semin]e pe
fiecare din cercurile mici. Tania se strâmb` u[or: \[i aminti c`,
referitor la aceast` mas`, Fergus avusese o interpretare cu totul
diferit`. |i era foarte nepl`cut s` nu cad` de acord cu el.
O pic`tur` de ploaie se strivi pe suprafa]a lustruit`. Furtuna
12 ELEANOR WOODS
re\ncepea cu putere. Iritat`, Tania Drummond se surprinse

gândindu-se iar la cretanul Titos. Amintirea b`rbatului continua s` i
se impun` cu insisten]`....
– Aversa este foarte puternic`, "thespinis", f`cu o voce. Veni]i cu
mine, v` voi conduce la vil`.
Tân`ra femeie tres`ri [i se \ntoarse repede. |n fa]a ei st`tea un
bìe]el, zâmbind cu to]i din]ii. Avea o fa]` deschis` [i o mas` de p`r
brun [i cre], sem`nând indiscutabil cu cel al lui Titos Michalakis.
– Cine e[ti? \ntreb` cu amabilitate.
– M` cheam` Minos, spuse el. Mi s-a spus c` sunte]i sora lui
Kyrios Fergus. Fergus m-a \nv`]at s` vorbesc engleze[te. Vorbesc
bine, nu-i a[a? M-a pus s` lucrez pentru el; acum, voi lucra pentru
dumneavoastr`, dac` vre]i.
– Dar ar trebui s` fii la [coal`, Minos!
Copilul scutur` din cap.
– Nu, \i r`spunse. Trebuie s` m` ocup de mama. Vrea s` plece \n
America [i o ajut s` câ[tige bani de c`l`torie.
– {i tat`l tù?
– N-am tat`, spuse bìatul ridicând din umeri. Veni]i,
"thespinins", trebuie s` v` \ntoarce]i [i "kyrios" Titos a plecat deja.
Oare fusese martor la toat` scena dintre ea [i cretan? Tania nu se
putu \mpiedica s` ro[easc` din nou la aceast` idee.
– Sunt foarte u[urat` c` a plecat! exclam` Tania. Este un adev`rat
b`d`ran....
Bìe]elul zâmbi mai larg.
– Sunte]i foarte frumoas`, domni[oar`, replic` el. A avut dreptate
s` v` s`rute. A[ fi f`cut-o [i eu dac` eram mai b`trân.
Interlocutoarea sa \i adres` o privire uluit`.

– Dar ce vârst` ai? \l \ntreb`.
– Din p`cate, oft` el, sunt \nc` mic, dar v` pot ap`ra \mpotriva
nedori]ilor. Nu v` va costa scump, ve]i vedea; de-abia câteva
drahme...
– M` po]i "ap`ra" de Titos Michalakis? \l \ntreb` Tania, zâmbind
\n sinea sa.
Minos \[i pierdu pu]in din siguran]`.
– El este "koumbaros" al fratelui dumneavoastr`, bâigui. Va fi
furios s` afle c` v-a s`rutat \nainte s` [tie cine sunte]i. Titos are
dreptul s` v` supravegheze [i, cu siguran]`, v` va interzice s` v`
plimba]i singur`...
– M-ar mira! protest` tân`ra femeie. Titos Michalakis n-are niciun
drept asupra mea!
Copilul trase de mânec` [i pornir` pe c`rarea care ducea la vil`.
Tania \l urm` \n mod reflex.
– Dac` nu-l asculta]i, relu` bìe]elul, se va \nfuria foarte tare pe
dumneavoastr`....
Tania, foarte ocupat` s`-[i p`streze echilibrul printre pietre [i
r`d`cini, nu r`spunse. |n Anglia, nu se deplasa niciodat` f`r` ma[in`;
dar de la sosirea \n Creta, hot`râse s` mearg` mai mult pe jos. Clima
de toamn`, cald` dar pl`cut r`corit` de ploi, se preta de minune.
Vila ap`ru printre copaci. Era situat` admirabil la jum`tatea
\n`l]imii unei coline [i domina apele ve[nic turcoaz ale Mediteranei.
Era o construc]ie gra]ioas`, alb` [i aerian`, \nconjurat` de o gr`din`
\n care florile cre[teau din abunden]`. Tân`ra arheolog` nu detesta
decât un singur lucru \n cas`: frescele \n culori stridente, copii
14 ELEANOR WOODS
proaste ale celor minoice, atârnate pe to]i pere]ii din sufragerie.

– }i-ar pl`cea s` bei o coca-cola? \i suger` lui Minos, când
ajunser` \n buc`t`rie.
– A[ prefera o cafea, v` rog, r`spunse acesta cu demnitate. Nu v`
deranja]i, pot s-o fac singur.
Puse cu autoritate mâna pe cafetier` [i-[i \ndeplini sarcina cu
seriozitate. Tania era foarte amuzat`.
– Unde locuie[te mama ta? \l \ntreb`.
– Foarte aproape de aici.
Copilul se \ntoarse [i privi \nc`perea cu un ochi critic.
– Ave]i nevoie de cineva pentru a v` face menajul, anun]`. |i voi
spune mamei s` vin`.
– |n]elege engleza?
– Da, destul de bine. O ve]i putea \nv`]a restul. Are nevoie,
pentru a merge \n America.... S` [ti]i c` g`te[te foarte bine. O cheam`
Anna.
Tania se l`s` convins`; astfel va avea mai mult timp s` consacre
activit`]ilor sale. Trebuia s` spere c` Anna va cere un salariu
rezonabil.
Minos a[ez` dou` ce[ti mici pe o tav`, preg`ti dou` pahare cu ap`
rece al`turi, apoi umplu ce[tile cu cafea simpl`.
– Lua]i loc, "thespinis", o invit`.
– De ce nu-mi spui domni[oar` Drummond, sau m`car Tania? \l
sf`tui.
– |n principiu, nu v` pot spune "kyria Tania", \nc` nu sunte]i
c`s`torit`. Cât despre domni[oara Drummond, nu reu[esc niciodat`
s` pronun]!
– Atunci, alege simplu "Tania". Cuvântul "thespinis" nu-mi place.

Este cel pe care l-a folosit Titos Michalakis....
– Adev`rat? Probabil a b`nuit c` sunte]i nec`s`torit`. |n ce m`
prive[te, v` voi spune kirya Tania, [i-i voi spune mamei s` fac` la fel.
Va fi mai simplu.
Tân`ra femeie nu se putu \mpiedica s` nu râd` \n fa]a
\nc`p`]ân`rii bìatului, iar acesta din urm` izbucni [i el \n râs. |n
aceea[i clip`, \i \ntrerupse o b`taie \n u[`. Arheologa s`ri \n picioare,
dar aceasta se d`du deja de perete [i un b`rbat se profil` \n cadrul
ei.
Era Titos, cu fa]a \ntunecat`.
– A[adar, e[ti Tania Drummond! exclam` cu am`r`ciune.
– Da, r`spunse aceasta scurt, asigurându-se dintr-o privire rapid`
de prezen]a lui Minos al`turi.
– De ce nu mi-ai dezv`luit asta?
– Ar fi fost vreo diferen]`? \l \ntreb` calm.
– Evident! Dac` a[ fi [tiut, te-a[ fi \nso]it imediat, pentru ca
nimeni s` nu te supere.
– Ce idee! trebuie s` \n]eleg c` p`rerea mea n-ar fi avut nicio
importan]`? replic` tân`ra femeie, st`pânindu-[i de data aceasta
mânia.
Tr`s`turile lui Titos se \nveselir` [i schi]` un zâmbet ironic.
– "P`rerea" ta nu te va proteja \n mod eficace, exclam`.
– N-am auzit niciodat` ceva mai aberant, i-o trânti Tania cu
arogan]`.
– "Aberant"? Aici, \n Creta, ]inem s` ne p`zim femeile \naintea
c`s`toriei. Trebuie s` ajung` pure [i neatinse acolo, deoarece numai
16 ELEANOR WOODS
so]ul lor are dreptul s` le trezeasc` pasiunea. Este rolul ta]ilor [i al

fra]ilor s` asigure aceast` puritate...
– {i de a alege so]ul, presupun, \l \ntrerupse interlocutoarea sa
pe un ton acid.
– Uneori, admise Titos. Nu e[ti de acord?
– Bine\n]eles c` nu! exclam` prompt Tania.
– Atunci, ai gre[it venind \n Creta, "karitsi mou". Deoarece pari
atât de diferit` de fratele tù... Din fericire, de altfel.
– Serios? replic` tân`ra femeie pe un ton sceptic.
Ultima remarc` a lui Titos o contrariase profund. Fergus avea o
personalitate extraordinar` [i nu suporta nicio critic` referitoare la
el.
Kyrios Michalakis nu r`spunse. Tania ridic` b`rbia cu un aer
sfid`tor [i-i sus]inu privirea. Era adev`rat, \[i spuse \n sinea sa, c`
fizic, fratele sù [i cu ea nu sem`nau deloc. Fergus Drummond avea
p`rul blond-deschis [i ochii foarte alba[tri; cei ai Taniei erau c`prui
[i-[i strângea la ceaf` p`rul brun, \mpletit \ntr-o coad` strâns`.
Aceast` coafur` o dezavantaja. Tocmai \n acea clip` era acut
con[tient` de asta [i o regreta.
|n cele din urm`, b`rbatul vorbi, dup` ce oft` u[or.
– De ce te-ai instalat \n aceast` vil`? o \ntreb`.
– Pentru c` apar]ine fratelui meu.
– Nu. Apar]ine so]iei fratelui tù. Este vorba de nuan]`... Oricum,
nu po]i r`mâne aici singur`. Vei merge s` locuie[ti la mama....
Arheologa se \ndrept` [i-i adres` o privire glacial`.
– N-are rost s` faci pe tiranul, dragul meu. Voi face ce-mi va
pl`cea, nimic altceva.
Titos zâmbi sarcastic.

– Foarte bine, replic` el. Dar te previn: \]i voi trimite cea de-a
doua sor`, Rhea. |]i va ]ine companie. Te rog s` fii dr`gu]` cu ea; a
suferit mult din cauza plec`rii Elenei [i a indiferen]ei fratelui tù fa]`
de obiceiurile noastre. De acord?
Tania \[i umezi buzele, \ntrebându-se de ce nu-l detesta mai mult.
Apoi se \ntoarse, ridicând din umeri.
– O voi primi cu pl`cere pe sora ta, murmur`.
Capitolul 2
Minos preparase \nc` o cea[c` de cafea. O puse pe mas` [i-l invit`

cu un gest pe Titos s` bea.
– Ce faci aici? \l \ntreb` acesta din urm`.
– Am ajutat-o pe kyria Tania \n vizitele sale, cum l-am ajutat [i pe
fratele sù, explic` prompt copilul.
Tân`ra englezoaic` \i privi pe rând, cu aten]ie. Sem`nau frapant...
– Va veni [i mama sa, Anna, s` lucreze pentru mine, interveni.
Presupun c` o cuno[ti.
– Da.
– Ar fi trebuit s` b`nuiesc....
Titos \i arunc` o privire amenin]`toare [i bù o \nghi]itur` de
cafea fierbinte. Apoi \i spuse câteva cuvinte rapide lui Minos, \n
grece[te, [i amândoi zâmbir`.
– I-am spus kyriei Tania c` e[ti koumbaros al fratelui sù, spuse
bìe]elul. N-a p`rut \ncântat` s` se afle sub protec]ia ta.
Interlocutorul sù \ntoarse ochii spre tân`ra femeie.
– P`cat, murmur` cu non[alan]`.

– Aten]ie, i-o tìe Tania. Nu m` pun \n niciun caz sub "protec]ia"
ta. Minos \mi ajunge din plin pentru a m` \nso]i \n plimb`ri.
Titos Michalakis tres`ri u[or [i pupilele \i devenir` dou` g`m`lii
de ac. Apoi \[i reveni [i expresia i se \mblânzi.
– De ce-]i \mplete[ti p`rul? o \ntreb`.
Descump`nit`, Tania \[i duse \n mod reflex mâna la coada grea.
– Pentru c` a[a \mi st` bine.... r`spunse pe un ton [ovìtor.
– Nu sunt de acord, o \ntrerupse Titos.
– Este mai practic, protest` ea.
– Poate. Dar aceast` coafur` nu-mi place. Dac` ]i-ai l`sa p`rul
s`-]i fluture pe umeri, ]i-ar \mblânzi expresia inaccesibil` pe care o
arborezi \n prezen]a mea.
– Nu arborez niciun aer special.
– Ba da. |n afar` de când e[ti singur`. Atunci, ai \nf`]i[area tandr`
[i fragil` a unei c`prioare.... mi-ar pl`cea s` te v`d mereu astfel, ca
atunci când te-am \ntâlnit \n timpul furtunii....
– Nu-mi petrec timpul supraveghindu-mi expresiile, replic`
Tania. Am altceva mai bun de f`cut. |mi pare rù c` te-am dezam`git.
Titos \[i \ncruci[` bra]ele cu un aer sceptic.
– {i de ce ai venit \n Creta? continu`. Pentru a termina cartea
fratelui tù?
– Da, r`spunse tân`ra femeie. Am asigurat mereu redactarea
final` a lucr`rilor sale. El mi-a \ncredin]at noti]ele....
– De ce scrii \n locul lui?
– Pentru c` stilul sù este prea complex, prea academic pentru
ni[te lucr`ri de popularizare. Este vorba de popularizarea unui
20 ELEANOR WOODS
anumit num`r de civiliza]ii vechi.

– Dup` Fergus, toate legendele noastre cretane au fost introduse
de greci, interveni Titos.
– Unele, \n mod sigur, explic` Tania cu c`ldur`. Dar pentru
altele, mi se pare mai pu]in sigur.
Se \ntrerupse, con[tient` c` picase \ntr-o capcan`. Titos voia s-o
aud` criticându-[i fratele.
– Poate Fergus are dreptate! exclam`. Este o persoan` foarte
inteligent`!
– {i tu?
– Nu [tiu, bâigui ea. Am studiat arheologia pentru a-l putea ajuta,
atâta tot.
– |ntotdeauna ai lucrat sub \ndrumarea lui?
– Da.
– De ce? }i-ai ratat examenele?
– Nu! spuse Tania, ro[ind. Am avut chiar note foarte bune la
terminare, dac` vrei s` [tii! Dar numai datorit` lui am putut merge la
universitate. {i-i sunt foarte recunosc`toare.
Titos f`cu o grimas` de dispre].
– A[adar, i-ai scris toate c`r]ile.... Ce vei face, acum când a
disp`rut?
– Se va \ntoarce, afirm` Tania, \ndreptându-se. Vor fi g`si]i foarte
repede, sunt sigur`. Peruvienii fac cercet`ri. Era atât de mândru c`
pleac`! Pentru el, era o ocazie nesperat` de a dovedi teoriile sale
asupra indienilor inca[i....
– Voia s` te ia cu el acolo. {tii? \ntreb` Titos Michalakis. Biata
Elena...
Arheologa \[i \n`bu[i o exclama]ie de surpriz`. Nu [tia c` Fergus

\[i dorise prezen]a sa al`turi.
– De ce spui "biata Elena?" \l \ntreb`. Este norocoas` s` fie cu
Fergus [i sunt sigur` c` el o iube[te foarte mult.
– Crezi? M-ai \n]eles gre[it. Fratele tù dorea s` te ia \n Peru [i
s-o lase pe so]ia ei aici. Elena l-a rugat zile \ntregi, explicându-i c`
este o secretar` excelent`.... dar el voia pe cineva care s` fac` toat`
munca \n locul lui. Tocmai aici este problema!
– E[ti profund nedrept, replic` Tania, cu lacrimi \n ochi. N-ar fi
fost trimis \n Peru dac` era un arheolog prost. Elena [i-ar fi dat foarte
repede seama!
– S` sper`m, o ironiz` Titos. Pân` acum, s-a mul]umit s-o
antreneze \n mun]i inaccesibili, unde sunt foarte pu]ine [anse s` fie
g`si]i.
– Nu este vina lui!
– Crezi? Nu sunt atât de sigur. Acum, \]i voi da un sfat, Tania
Drummond. Lucreaz` pentru tine \ns`]i [i public` aceast` carte sub
propriul nume. Dac` ]ii neap`rat s` trìe[ti \n umbra unui b`rbat,
g`se[te un altul [i permite-i fratelui tù s` fie so]ul so]iei sale.
– O clip`! exclam` Tania. |mi câ[tig existen]a lucrând pentru
Fergus. Nu v`d ce este rù \n asta!
– F` un efort! replic` tìos b`rbatul.
– |mi displaci profund, spuse tân`ra femeie cu voce joas`, u[or
derutat`.
– De ce?
– Pentru simplul motiv c` te amesteci \n treburile altora. Este
extrem de nepl`cut.
22 ELEANOR WOODS
Interlocutorul sù p`ru amuzat.

– Spune-mi, oare fratele tù nu f`cea la fel? Chiar \]i l`sa toat`
libertatea?
– Crezi deja c` [tii totul despre mine, nu-i a[a? replic` Tania cu
ironie. Nu-]i apar]in \n niciun fel, s` [tii. {i nici nu-]i voi apar]ine
vreodat`.
– Serios? }i-ar fi team`?
– Nu-mi este team` de nimic [i de nimeni. {i \nc` [i mai pu]in de
tine.
– Poate vei reveni asupra faptului.... A venit vremea s` te despar]i
de Fergus. Unde sunt p`rin]ii tì, Tania?
Tân`ra femeie ezit` o clip`. Oare trebuie s`-i r`spund` la
\ntrebare? |n realitate, \n sinea sa [tia sigur c` \ntr-un anume mod, se
temea de Titos [i de asemenea c` nu-l detesta atât de mult cum
spunea. S`rutul sù o surprinsese, o tulburase, o [ocase pu]in, dar
nu-i displ`cuse. De fapt, \n ciuda pu]inei stime pe care o ar`ta fa]` de
Fergus, Titos Michalakis reprezenta un tip masculin nou pentru ea [i
destul de fascinant. Se hot`r\ s`-i m`rturiseasc` unde \i erau p`rin]ii.
Va vedea astfel c` nu era singur` pe lume, mai ales \n cazul \n care
fratele sù nu se va \ntoarce.
– Tata locuie[te \n Statele Unite, rosti \ncet [i mama \n Noua
Zeeland`. Fiecare s-a rec`s`torit, dar sunt oricând binevenit` la ei.
– |n]eleg, r`spunse Titos, cu o seriozitate pu]in uimitoare. De
aici, ata[amentul fa]` de Fergus.... Ar trebui s` g`se[ti un alt b`rbat,
un b`rbat care s` te iubeasc`, f`r` s` fie gelos pe diplomele tale....
– Le-am meritat din plin! exclam` Tania, \ncordându-se. Nu
mi-am permis nicio distrac]ie pe durata studiilor.
– Evident, asta se vede, r`spunse prompt Titos, punându-[i

cea[ca \n chiuvet`.
Tania se sim]i r`nit`, dar refuz` s-o arate. Cùta cu disperare o
replic` pentru a pune cap`t duelului lor verbal.
– Asta nu te-a \mpiedicat s` m` s`ru]i! exclam` ea pu]in la
\ntâmplare.
– Exact, spuse scurt b`rbatul. {i sunt sigur c` nu te vei plânge
dac` a[ repeta-o....
Tân`ra englezoaic` p`li vizibil.
– Am altceva mai bun de f`cut decât s` \ncurajez b`rba]ii s` m`
curteze, bâigui.
Titos izbucni \n râs.
– |]i este u[or s-o afirmi acum, când nu mai ai de ce te teme de
mine! Dac` nu-mi erai cumnat`, ar fi fost altfel.... Deocamdat`, f`-mi
pl`cerea [i desf`]i p`rul. |mi placi mai mult când este liber.
– {i de ce ar trebui s`-]i fac pl`cerea, te rog?
– Pentru c` am nevoie s` fiu \nconjurat de femei pl`cute la privit.
Poate Fergus nu d`dea nicio aten]ie acestui lucru, dar eu....
– Tu! exclam` Tania, brusc \nfuriat`. Ai terorizat-o pe Elena, ai
\ncercat s-o privezi de zestre [i s`-i \mpiedici c`s`toria! Te
dispre]uiesc. Fratele meu m-a prevenit....
– Draga mea, c`s`toria este cea mai important` etap` \n via]a
unei femei. Era firesc s`-mi aten]ionez sora. Pentru noi, familia este
o no]iune extrem de important`. So]ia trebuie s` se poat` baza pe
so]ul sù \n toate \mprejur`rile vie]ii. Fergus lua toate astea pu]in
prea u[or [i este cel mai pu]in spus. Ar schimba femeile cum se
schimb` ma[inile....
24 ELEANOR WOODS
– {i dac` a[ fi ca el? replic` Tania, speriat` \n tain` de acea

descriere teribil de exact` a lipsei de responsabilitate a fratelui sù.
Titos Michalakis ridic` din umeri.
– Asta ar avea mai pu]in` importan]`, remarc` el. Atunci când m`
voi c`s`tori, voi [ti s`-mi re]in so]ia \n cas` [i s` evit eventualele sale
capricii. Pentru o femeie, \n]elepciunea const` \n alegerea unui
b`rbat \n stare s`-i umple toate gândurile, s`-i satisfac` cele mai mici
dorin]e. De fapt, este singurul mod de a fi fericit \n cuplu...
– Mi se pare c` tu cuno[ti toate femeile, \l ironiz` Tania.
– Aproape, r`spunse b`rbatul f`r` s` se tulbure.
Se apropie foarte mult de ea: un frison o str`b`tu.
– {tiu destul despre ele pentru a le ghici dorin]ele, chiar \nainte
s` fie singure con[tiente, \i murmur`. Dac` n-a[ fi fost koumbarosul
fratelui tù, poate a[ fi avut ocazia s` te \nv`] s` nu m` mai dete[ti....
Oare Zeus n-a reu[it s-o conving` pe nimfa Europa de pasiunea sa?
Tân`rul Minos \n`l]` capul, aten]ia fiindu-i atras` de men]ionarea
acelei legende. O [tia pe dinafar`.
– Minos a fost primul fruct al dragostei dintre Zeus [i Europa,
explic` bìatul. Uneori \mi imaginez c` tat`l meu a fost \nsu[i Zeus,
deoarece mama nu are so]. Mi-ar pl`cea s`-l am ca tat` pe cel mai
mare dintre zeii greci!
Tania se sim]i tulburat` de emo]ia copilului.
– Zeus nu-mi place foarte mult, interveni ea. O trata pe so]ia sa,
Hera, cu o u[urin]` de neiertat. A \n[elat-o cu un num`r foarte mare
de tinere fete, [i nu numai cu Europa.
Pe m`sur` ce vorbea, se gândea tot mai mult la Anna [i furia \i
sporea. Oare Titos se comportase fa]` de ea la fel de nedemn ca Zeus
fa]` de amantele sale?...

– |n plus, continu` ea, Zeus al vostru nu se temea de ridicol. I
s-a \ntâmplat s` se transforme \ntr-un cuc banal pentru a-[i seduce
victimele....
– |n cuc? repet` Titos pe un ton ne\ncrez`tor, izbucnind \n râs.
Mi-e greu s` cred....
– Este totu[i exact, replic` tìos Tania. Cucii nu ezit` s`
exploateze celelalte p`s`ri....
Interlocutorul sù schi]` un zâmbet ironic \n fa]a irit`rii Taniei.
– Iei aceste istorii prea \n serios, sublinie. Acestea sunt mai ales
simboluri....
– Tocmai, protest` tân`ra englezoaic`. Miturile grece[ti
reprezint` o ilustrare a realit`]ii omene[ti. Când Zeus a vrut s-o
atrag` pe Europa, pentru a relua acest exemplu, a luat \nf`]i[area
unui vultur....
– {i-a dat mult` osteneal`, o \ntrerupse Titos cu ironie. Eu n-a[ fi
avut nevoie s` recurg la o asemenea stratagem`. Pe de alt` parte, a[
fi mult mai fidel so]iei mele. S` nu ui]i asta.
Tân`ra femeie \i arunc` o privire lui Minos. Hot`rât lucru, Titos
Michalakis [i cu el sem`nau \n mod tulbur`tor....
– Asta este sigur, admise Tania \n cele din urm`. Totu[i, poate nu
i-ai fost \nainte de a te c`s`tori.
Cretanul \i adres` o privire intens`:
– Nu fi prea indiscret`, spuse b`rbatul.
– Anna vrea s` plece \n America, replic` Tania ro[ind.
– Asta n-are nimic de-a face cu mine, anun]` Titos pe un ton
hot`rât.
26 ELEANOR WOODS
Tân`ra englezoaic` p`str` t`cerea, descump`nit` de siguran]a sa.

Era greu s`-l contracareze cu ceva.
– Oare ce se va \ntâmpla cu Minos? \ntreb` totu[i dup` un timp.
– Cu mine? o \ntrerupse acesta. Sunt b`rbat, kyria! Sunt destul de
mare s` m` descurc singur.
F`cu o pauz`, \ncruntându-se.
– V` credeam pe cale s` discuta]i despre vechii zei, relu`. Nu
despre noi....
– Vorbe[te despre amândou` lucrurile, interveni Titos, pe un ton
amuzat. Vezi, femeile au tendin]a s` se irite pentru mai nimic. De
fapt, kyria Tania prefer` s` m` considere un fel de zeu, pentru c`
i-ar fi foarte greu s` m` vad` ca pe un simplu muritor....
Un râs \n`bu[it \i urm` cuvintele. Bìe]elul ridic` ochii mira]i spre
arheolog`.
– Este adev`rat, domni[oar`? o \ntreb`.
– Nu. Este ridicol! exclam` aceasta.
– Serios? o tachin` Titos Michalakis. Mi se pare totu[i c` preferi
compania zeilor celei a unui b`rbat, mai pu]in lini[titoare pentru
tine....
Tania strânse buzele, jenat` de aceast` jum`tate de adev`r.
– |i iubesc pe zei, a[a cum iubesc legendele, se ap`r` ea. Este
munca mea.
– Doar c`, replic` interlocutorul sù cu o anumit` duritate, e[ti
prea \nchis` \n studiile tale. Ai pierdut din vedere binele pe care ]i-l
poate face un b`rbat adev`rat..... "Ime oandras, yineka mou!"
– Nu \n]eleg limba greac`, se plânse Tania. Iar conversa]ia voastr`
m` [ocheaz`. Minos este \nc` prea tân`r....
– Minos este grec, cretan, domni[oar` Drummond. Cunoa[te

via]a \nfinit mai bine decât tine. Nu-l folosi ca pretext pentru a fugi
de realitate.
– Pleac`, r`spunse Tania cu voce joas`, furioas`.
– De data aceasta, m` supun, exclam` b`rbatul ridicându-se. Dar
n-ai s` scapi \ntotdeauna la fel de u[or de mine, s` [tii.
U[a se \nchise cu un pocnet sec. Tania r`mase nemi[cat`, lungi
minute, pentru a-[i reveni. Minos se juca distrat cu cea[ca de cafea.
– Ce personaj dezagreabil! exclam` tân`ra femeie, cu o not` de
isterie \n voce. |mi doresc s` nu-l mai \ntâlnesc niciodat` \n calea
mea.
– V` \n[ela]i, murmur` bìatul. V` g`se[te foarte frumoas` [i
viseaz` s` v` s`rute din nou.
– Asta ]i-a spus \n grece[te? \l \ntreb` Tania, cu mâinile umede.
– Nu; a spus c` este b`rbat [i v-a numit "so]ia" sa. Dar p`rea
mânios.
– Mânios? Pe mine?
Titos mersese \ntr-adev`r prea departe, se gândi. Probabil era
nebun.
– Mai degrab` eu ar trebui s` fiu furioas`! continu`.
– Da, aprob` copilul dând din cap. Dar n-ar trebui s` v` fie team`
s`-l g`si]i seduc`tor, kyria Tania. Toate fetele din Creta n-au ochi
decât pentru el. Asta o face s` râd` mult pe mama, [i se amuz` s` le
fac` geloase când Titos vine s` ne viziteze acas`. Titos [i mama sunt
prieteni foarte buni.... Discut` deseori, seara.
– |n]eleg, f`cu Tania pe un ton rece. Se cunosc de mult timp?
– Da, de foarte mult timp. Tat`l lui Titos a fost na[ul mamei,
28 ELEANOR WOODS
\n]elege]i. Titos Michalakis continu` s` ne ajute \n amintirea tat`lui

sù.
– Asta \i face cinste, replic` englezoaica p`r`sindu-[i scaunul.
|ncepea s` se simt` nervoas`. Trecutul domnului Michalakis n-o
privea. Atunci, de ce oare nu \nceta s` se gândeasc` la el? Odinioar`
n-o preocupa decât munca sa, nu se l`sa conturbat` de altceva.
Trebuia s`-[i revin`.... |narmându-se cu o m`tur`, tân`ra femeie
\ncepu s` m`ture, cu o energie febril`. Minos o observ` cu o u[oar`
\ngrijorare.
– A[tepta]i pu]in, va veni mama, spuse el.
– Nu pot, \i r`spunse Tania. Rhea poate sosi dintr-un minut \n
altul. Dumnezeule, sper s` aib` o fire mai pl`cut` decât fratele sù!
Bìe]elul disp`ru [i reap`ru câteva clipe mai târziu \n compania
unei femei brunete, cu un aer pl`cut.
– Sunt Anna, explic` aceasta.
– Mama mea, adùg` Minos, dezam`git c` nu f`cuse el \nsu[i
prezent`rile. A venit s` v` preg`teasc` cina. |ncepând de mâine, va
face [i cur`]enie.
Anna d`du din cap pentru a-[i ar`ta asentimentul.
– V` voi ajuta pân` la plecarea mea \n America. Apoi, m` voi
c`s`tori cu un cet`]ean american [i voi fi lini[tit` pentru tot restul
zilelor! M` ve]i ajuta s` m` duc \n Statele Unite, kyria Tania?
Grecoaica \[i \ncheie fraza cu un râs sonor. Interlocutoarea sa nu
era sigur` c` Eldoradoul mai exista; r`spunse totu[i cu gentile]e.
– Desigur, \n m`sura posibilit`]ilor mele, o asigur`.
– Fratele dumneavoastr` se afl` de asemenea \n America, nu-i
a[a? relu` nou-venita. Trebuie s`-i scrie]i [i s`-i cere]i s` m` ia \n
serviciul kyriei Elena...

Tania \[i mu[c` buzele.
– Fratele meu [i so]ia sa au disp`rut, Anna. Nu se [tie nici m`car
dac` mai sunt \n via]`. |n plus, nu stau \n Statele Unite, ci \n Peru.
– Sunt sigur` c` n-au murit. Se vor \ntoarce curând [i atunci le
ve]i putea vorbi despre mine, nu-i a[a?
Arheologa \ncuviin]`, u[or \ncurajat` de siguran]a lini[tit` a
femeii. |i l`s` buc`t`ria [i se refugie \n salon, str`duindu-se s`
parcurg` noti]ele lui Fergus despre situl din Mallia.
Observ` foarte repede c`-i era imposibil s` se concentreze.
Imaginea lui Titos Michalakis nu-i ie[ea din minte. Era o obsesie
profund enervant`. |nc` i se p`rea c` aude r`sunând cuvintele dure
ale cretanului....
Se apropie de o oglind` ag`]at` pe un perete [i se privi cu aten]ie,
gânditoare. P`rul strâns \i d`dea indiscutabil un aer auster, aproape
sever. Cu impulsivitate, puse mâna pe coada grea [i \ncepu s-o
desfac` \n grab`. Masa de bucle brune i se r`spândi cu suple]e pe
umeri. Acea coafur` nou` \i d`dea un aspect cu totul diferit, o f`cea
s` par` mult mai tân`r`, aproape vulnerabil`. |n niciun caz Titos nu
trebuia s-o vad` astfel!
– Kyria Tania! Kyria Tania! O ma[in` coboar` pe alee, strig` vocea
Annei. Ce trebuie s` servesc vizitatorilor?
– Re]ine-i pu]in, bâigui Tania \n grab`. Trebuie mai \ntâi s` m`
piept`n. Voi vedea dup` aceea.
Mama lui Minos se mul]umi s` izbucneasc` \n râs, [i deschise
u[a-fereastr` a salonului, \ntâmpinându-i cu c`ldur` pe nou-veni]i.
Tân`ra englezoaic` r`m`sese \n fa]a oglinzii. Ochii sì \i \ntâlnir` pe
30 ELEANOR WOODS
ai lui Titos Michalakis [i scoase un strig`t u[or.

– Am \nso]it-o pe Rhea, o anun]` el pe un ton indiferent. Iat`
Rhea, ]i-o prezint pe Tania, cumnata Elenei.
Grecoaica adolescent` era fin` [i delicat` ca por]elanul. Avea
acela[i p`r ca fratele sù, dar tr`s`turile p`reau obosite, ochii \i erau
\ncerc`na]i.
– Bun` ziua, murmur` englezoaica. Ce faci?
– Hero poli, r`spunse cealalt`.
Tania invit` toat` lumea s` se a[eze [i se a[ez` ea \ns`[i pe un
scaun, ]inându-[i p`rul cu o mân`.
– |mi pare rù, spuse, dar totul este pu]in \n dezordine. M`
preg`team s` fac o baie....
– E[ti foarte frumoas`, exclam` sincer Rhea. Mult mai frumoas`
decât \n descrierea lui Titos. Dup` el, ai avea aerul unei profesoare
[i \]i petreci zilele studiind! Am avut unele temeri venind aici, dar
acum m` bucur.
Se \ntrerupse o clip`, apoi adùg` cu timiditate.
– De fapt, m` temeam s` nu semeni foarte mult cu fratele
dumitale....
– Tania scrie ea cartea lui Fergus, o \ntrerupse Titos.
– Cartea despre Creta? se mir` Rhea izbucnind \n râs. El avea idei
ciudate. |l interesa mai mult trecutul insulei noastre decât locuitorii
actuali. F`cea atât de pu]ine eforturi pentru a ne cunoa[te cu
adev`rat!
– Destul, o \ntrerupse fratele sù. Tania pretinde c` [tie [i mai
mult despre vechile legende, draga mea Rhea.
– Este adev`rat, se gr`bi s` aprobe tân`ra englezoaic`,
preocupat` s` \ndep`rteze conversa]ia de la Fergus. Dar cunosc [i

reputa]ia cretanilor. Se spune c` sunt ni[te mincino[i teribili.... De
exemplu, sus]in c` Zeus moare [i \nvie o dat` pe an. Grecii de pe
continent nu sunt de acord....
– N-ar trebui s` ne critici astfel zeul, exclam` Titos pe un ton iron-
ic. Sau va veni s` pun` mâna pe tine pentru a se r`zbuna. Mai ales cu
p`rul desf`cut....
– Zeii au murit de mult, bâigui Tania, stânjenit` [i ro[ind. Nu m`
voi l`sa intimidat` de minciunile tale!
Rhea Michalakis f`cu s` se aud` din nou râsul sù cristalin.
– Acum, vorbe[ti chiar ca o profesoar`! o tachin`. S` [tii, Titos
este implacabil. Va ac]iona când te vei a[tepta mai pu]in, exact ca
Zeus!
Capitolul 3
Tân`ra Rhea p`ru s` se acomodeze repede la vil`; aerul de

oboseal` \i disp`ru, iar gesturile \i devenir` mai pu]in timide.
– Titos ar vrea s`-mi recap`t \ncrederea \n mine, \i explic` ea
Taniei, deoarece am avut recent un accident grav.... |mi place mult
cu tine. Curând, va trebui s` te prezint mamei, i-ar pl`cea s` te
cunoasc`.
Englezoaica zâmbi cu amabilitate, amuzat` \n tain` de obiceiul
Rheei de a s`ri de la una la alta \n timp ce vorbea.
– De fapt, relu` cretana cu o voce mai nesigur`, ne-a fost team`
s` nu ne g`se[ti dezagreabili, ca Fergus....
– Adev`rat? se mir` Tania, pu]in cam rece.
Dar de ce oare familia Elenei p`rea s`-l deteste atât de mult pe
Fergus Drummond? Era de ne\n]eles.
– Desigur, continu` cealalt`, Titos ne-a repetat s` n-avem
prejudec`]i \mpotriva englezilor. El \nsu[i are mul]i prieteni printre
ei. Totu[i, o iubim atât de mult pe Elena! Este atât de \nspìmânt`tor
c`....
Interlocutoarea sa se ridic` [i o \nconjur` pe tân`ra sa \nso]itoare
cu un bra] \ncurajator.
– Nu te \ngrijora, spuse cu blânde]e. |i vor g`si, sunt sigur`....
– Of! Nu la asta m-am gândit... A[adar, Fergus nu ]i-a spus?
– Ce-ar fi trebuit s`-mi spun`? f`cu Tania, pu]in speriat`.
Explic`-te, te rog!
– Nu pot! Doar Titos are dreptul s`-]i povesteasc` ce s-a
\ntâmplat.... {i dup` p`rerea mea, n-o va face.
– Nu mai \n]eleg nimic, oft` arheologa.
– {tiu, admise Rhea. De pe pozi]ia mea, pot doar s`-]i dau un sfat;
când vom merge \n vizit` la mama, dac` accept` s` te vad`, te rog s`
nu-i vorbe[ti \n niciun caz despre Fergus. Nu-i dezv`lui nici c`
p`rin]ii tì sunt divor]a]i.
– Nu-mi este ru[ine de familia mea, sublinie Tania.
– Aici, nu avem acelea[i concep]ii despre divor]. Mama ar fi
profund [ocat`. I-ar fi team` s` nu te vad` [i pe tine abandonându-]i
so]ul!
– Dar nu am un so]!
– Un cretan nu te-ar ierta niciodat` dac` ai fugi, continu`
adolescenta, cu o aparent` lips` de logic`.
– N-am inten]ia s` m` c`s`toresc, replic` interlocutoarea sa, din
ce \n ce mai uimit`. |n tot cazul, cu siguran]` nu cu un grec! De altfel,
am fost foarte surprins` de alegerea lui Fergus.
Sora lui Titos lu` un aer \ngrijorat.
– Totu[i, n-o va p`r`si pe Elena, nu-i a[a? Titos ar fi \n stare s`-l
omoare!
34 ELEANOR WOODS
– Ei bine, s` sper`m c` fratele meu se va ar`ta rezonabil, exclam`

Tania pe un ton degajat.
Totu[i, dup` ce Rhea ie[i, aceast` conversa]ie \i r`mase mult timp
\n minte. Se instalase \n camera de zi [i se str`duia s` trieze noti]ele
lui Fergus. Acestea din urm` erau \n mare dezordine [i mai ales
destul de slabe \n ansamblu. Probabil \[i petrecuse timpul cu altceva.
Aceast` treab` de mântuial` nu i se potrivea.
Parcurse automat \nc`perea cu privirea. Tenta]ia era mare s`
arunce pur [i simplu la co[ schi]ele fratelui sù, apoi s` scrie [i s`
conceap` cartea complet singur`. Ideea \i umbla prin minte de când
o men]ionase Titos. La \nceput, se temuse s` se arate neloial`, dar
tindea s`-[i schimbe p`rerea. Fergus \i l`sase un material inutilizabil;
nu se va putea plânge dac`, m`car o dat`, ar zbura cu propriile ei
aripi. {i chiar dac` ar fi fost furios, cu atât mai rù! Aventura era prea
incitant` pentru a renun]a.
Ochii \i c`zur` brusc asupra frescelor de un gust mai mult decât
\ndoielnic, prinse pe pere]i. Se \nfior`; trebuia neap`rat s` scape de
ele. Aceste caricaturi insuportabile ale splendidelor originale din
Knosos, depozitate la muzeul din Heraklion, erau insuportabile.
Anna scoase strig`te stridente auzind-o pe Tania anun]ându-[i
inten]ia de a le desprinde.
– Kyria Elena n-a avut nicio obiec]ie, protest` ea.
– Numai c` deocamdat` lipse[te, iar eu sunt incapabil` s` lucrez
cu ororile acestea \n fa]a mea. Dac` nu vrei s` m` aju]i, le voi scoate
singur`!
– Kyrios Titos va fi contrariat, semnal` menajera.
– Mi-e egal. Vila aceasta \i apar]ine fratelui meu...
Cretana se mul]umi s` zâmbeasc`.

– M-ar mira, kyria Tania. Titos Michalakis nu cedeaz` atât de u[or.
V` spun, nu schimba]i nimic \n cas` \nainte de a-i cere permisiunea!
– Niciodat`! exclam` Tania, nebun` de furie. N-am s` ascult de
un b`rbat doar pentru c` este atât de seduc`tor! |n ochii mei n-are
absolut nimic special....
– Ba da, cel pu]in un lucru, insist` Anna.
– Serios? Care? ripost` englezoaica, \ncordându-se.
– Minos v-a v`zut la Mallia, povesti femeia izbucnind \n râs. {i
apoi, v-a]i schimbat coafura! Numai c`, multe femei au \ncercat s`-l
seduc` pe Titos, dar niciuna n-a reu[it s`-l ia de so]!
Tania era mut` de furie.
– Te \n[eli \ntru totul! se ofens` \n sfâr[it. Domnul Michalakis [i
cu mine nu ne putem nici m`car suporta....
– E[ti sigur`? o \ntrerupse o voce. Totu[i, Anna n-a gre[it: p`rul
\]i st` mult mai bine astfel.
Era Titos, rezemat cu non[alan]` de canatul u[ii, cu un aer
extrem de amuzat.
– Poate, r`spunse tân`ra arheolog`. Dar evident, nu mi-am
schimbat coafura pentru a-]i pl`cea. S` nu crezi asta!
– |n acest moment, te situezi \ntru totul de partea lui Fergus,
nu-i a[a? exclam` b`rbatul.
– {i chiar dac`? Oare ce ave]i to]i de-l detesta]i atât de mult?
Titos \naint` \n \nc`pere, cu un aer brusc preocupat, iar Anna
disp`ru \n direc]ia buc`t`riei.
– Fratele tù nu ]i-a vorbit niciodat` am`nun]it despre sejurul sù
\n Creta, nu-i a[a? \ncepu b`rbatul cu voce blând`.
36 ELEANOR WOODS
Tania \[i sim]i mânia disp`rând. Aceast` subit` blânde]e o

tulbur`. Dac` m`car ar [ti cum s` se fac` apreciat` de cumnatul sù...
Inspir` profund [i alung` acest gând.
– |n coresponden]`, Fergus vorbe[te doar de munca sa, explic`
ea. Nu se opre[te la fleacuri....
– Ce f`ceai \n Anglia, \n timpul vizitei sale aici?
– Eram... ocupat`.
Era complet fals. |n acea perioad`, tân`ra femeie avea tot timpul
liber [i-i trimisese scrisori peste scrisori fratelui sù, rugându-l s-o
lase s` vin` lâng` el. Acesta p`strase o t`cere \nc`p`]ânat`, trimi]ând
o singur` carte po[tal`, foarte târziu, pentru a-i anun]a c`s`toria cu
Elena [i plecarea urgent` \n Peru... Pu]in mai târziu, primise un bilet
de avion pentru Creta [i ni[te instruc]iuni ordonându-i s`-i termine
opera arheologic` \nceput`.
– Sunt sigur c` o femeie frumoas` [i-a f`cut mul]i prieteni,
singur` la Londra.... Nu era nimeni acolo care s` vegheze asupra ta,
\n timpul absen]ei lui Fergus? f`cu Titos.
– Ce vrei s` spui? bâigui Tania, din nou iritat`.
– Ei bine, m` \ngrijoreaz` pu]in lipsa ta de experien]`, atâta tot.
E[ti \nc` destul de aproape de copil`rie, nu cuno[ti bine b`rba]ii....
– Insinu`rile tale sunt \ntru totul deplasate, protest` tân`ra
femeie pe un ton tìos.
– Nu insinuez nimic. Este absolut normal ca o fat` tân`r` s` fie
pu]in naiv`; tocmai de aceea, \n Creta ne protej`m fiicele [i surorile.
– Ai venit numai ca s` m` insul]i, sau mai ai [i altceva s`-mi spui?
replic` arheologa pe un ton glacial.
B`rbatul \ntinse mâinile, cu un aer surprins [i profund mâhnit.
– |n ce fel te-am insultat? o \ntreb`.

– Iart`-m` c` te dezam`gesc, dar nu sunt atât de naiv` cât se pare
c` gânde[ti. Nu toat` lumea m` consider` atât de banal` cum spui tu!
– M` bucur, exclam` Titos cu un aer enigmatic. N-am nimic de
adùgat: venisem doar s` m` asigur c` totul este bine cu Rhea...
– Bine. |n acest caz, te-a[ ruga s` m` scuzi, dar mi-ar pl`cea s`-mi
reiau lucrul.
– O clip`, o \ntrerupse Titos. }i-a[ fi recunosc`tor s` m` \nso]e[ti
la u[`, cum cere cea mai elementar` polite]e. Eu, când vei veni....
Tania, care se a[ezase \n fa]a ma[inii de scris, s`ri \n picioare.
– Am pu]ine [anse s`-]i fac vreodat` o vizit`, i-o lu` \nainte. Dup`
toate aparen]ele, mama ta refuz` s` m` primeasc`...
– Cine ]i-a spus asta? o \ntreb` el pe un ton tìos.
– Rhea. Dup` ea, mama ta nu suport` divor]ul p`rin]ilor no[tri
[i-[i permite s` ni-l repro[eze. Eu, cel pu]in, nu judec oamenii \nainte
s`-i fi v`zut, iar familiile lor n-au influen]` asupra p`rerii mele! De
exemplu, \mi place mult sora ta....
– Mai mult decât mine, dac` \n]eleg bine.
– |ntr-un fel, da. De fapt, ai fi atât de amabil s`-i explici Annei c`
aceast` cas` \i apar]ine lui Fergus? Din spusele ei, nu-i pot aduce
nicio modificare f`r` acordul tù prealabil.... Dac` era la fel [i cu
fratele meu, \i \n]eleg exasperarea fa]` de tine!
– N-a ar`tat-o foarte mult, murmur` gânditor Titos. Asta nu i-ar fi
servit interesele.... |mi pare rù pentru reac]ia mamei mele. Dar cu
toate acestea, sunt sigur c`-i vei pl`cea. Este o b`trân` doamn` pu]in
tradi]ionalist`, dar cu inim` mare.
– M` crede \n stare s` m` c`s`toresc, pentru a pleca apoi....
38 ELEANOR WOODS
Interlocutorul sù izbucni \ntr-un râs sincer.

– Tot Rhea ]i-a spus asta, nu-i a[a? Dac` so]ul tù te-ar l`sa s`
pleci, ar fi din vina sa.
– Poate n-are de ales, sublinie tìos Tania.
– El ar fi r`spunz`tor. B`rbatul este cel care \[i d` seama dac`
so]ia este fericit` sau nu [i ac]ioneaz` \n consecin]`.
– Pu]ine femei ar c`dea de acord cu tine, r`spunse Tania
zâmbind. Suntem capabile s` lu`m [i singure decizii, s` ne orga-
niz`m via]a....
– Uneori, admise b`rbatul.
– Concep]ia ta despre c`s`torie mi se pare foarte romantic`,
relu` englezoaica. Realitatea se dovede[te deseori foarte diferit`....
– Dar regre]i asta, nu-i a[a? o \ntreb` Titos pe un ton insistent.
– Presupun c` da, replic` ea, gânditoare.
– |n Creta, so]iile nu-[i p`r`sesc so]ii.... ar trebui s` urmezi
exemplul fratelui tù [i s` te c`s`tore[ti de asemenea cu un membru
al comunit`]ii noastre.
Tania \ncepu s` râd`. Ideea nu-i displ`cea. Titos degaja o atrac]ie
irezistibil`, foarte seduc`toare; [i i-ar fi pl`cut s` se apropie iar, cum
o f`cuse \n timpul furtunii....
– N-am zestre, explic` \n cele din urm`. Ori, este un element
necesar c`s`toriei, nu-i a[a? |ns`[i Elena a adus ca zestre aceast`
vil`....
– S` spunem mai exact c` li s-a dat permisiunea s` locuiasc` aici,
preciz` Titos. Se vor instala din nou \n ea dac` se vor \ntoarce din
Peru....
– Se vor \ntoarce, nu m` \ndoiesc, \l asigur` Tania pe un ton
ferm.
|n timp ce vorbea, \i veni \n minte amintirea frescelor.
– Totu[i, adùg` ea, a[ vrea s` desprind frescele din salon. Sunt
\ntr-adev`r greu de suportat. M` \ntreb de ce Fergus n-a sc`pat de ele
mai curând!
– Pentru c` el \nsu[i le-a ales, replic` Titos cu o voce indiferent`.
– Fergus? exclam` tân`ra femeie pe un ton ne\ncrez`tor. Este
imposibil! N-ar fi f`cut-o decât pentru pl`cerea Elenei. Aceste
caricaturi sunt cu atât mai urâte cu cât originalele....
– Ai vizitat muzeul din Heracklion, nu-i a[a? {i sora mea a mers
deseori acolo. Pe Fergus l-a \ntâlnit \ntr-una din s`lile consacrate
frescelor.... Ea detesta aceste reproduceri din toate puterile. Sunt la
fel de neadev`rate ca povestea lor de dragoste!
Tania se sim]i str`b`tut` de un frison de ghea]`.
– Nu te cred, spuse cu voce joas`.
– Vei \nv`]a s`-]i cuno[ti fratele.... Pân` atunci, voi asculta
dorin]ele tale: chiar mâine, frescele vor fi coborâte.
– Mul]umesc, r`spunse Tania, potolit`.
|n definitiv, el nu petrecuse mul]i ani cu Fergus Drummond. Nu
putea s` [tie ce fiin]` de ne\nlocuit era...
– Dac` ai avea un minut, le-am putea desprinde chiar acum,
suger`.
– Nu, deoarece trebuie s`-i facem o vizit` mamei mele; cu cât o
vei vedea mai curând, cu atât va fi mai bine. Se nume[te Melissa, ceea
ce \nseamn` "albin`". Dar s` nu te temi de acul ei! Nu-]i este
du[manc`, Tania mou.
– Chiar este necesar s` vin? \ntreb` tân`ra englezoaic`, cu o
40 ELEANOR WOODS
u[oar` reticen]`. |n acest caz, ar trebui s` m` schimb...

– Nu. Vino a[a cum e[ti. A mai v`zut femei \n pantaloni, nu va fi
[ocat`.
Se \ndrept` spre u[`, dup` ce prinse cu autoritate mâna
interlocutoarei sale. Oare cum putea fi mama lui Titos? se gândi
Tania. De fapt, cunoscuse foarte pu]in pân` acum toat` familia
Michalakis. Era totu[i familia so]iei fratelui sù....
– Amândou` surorile sunt mai tinere decât tine? \ntreb`.
– Da. P`rin]ii mei prev`zuser` s` aib` mai mul]i copii, dar tata a
murit pu]in dup` na[terea ultimei, Rhea. A trebuit s` muncesc ca s`
hr`nesc toat` familia.... Din fericire, aveam atât vârsta, cât [i puterea.
– {i când te vei c`s`tori?
– Asta nu va schimba nimic. Voi avea \ntotdeauna grij` de mama
[i de cea mai mic` dintre surori, pân` când \[i va g`si la rândul sù
un so]. Dar nu-mi fac griji; \mi câ[tig mult mai bine existen]a decât o
f`cea tata. Voi avea din plin cu ce s` m` \ngrijesc de cele dou` familii
ale mele!
Tania fu pe punctul s`-l \ntrebe ce munc` presta de era atât de
bogat, dar se r`zgândi. Fu cu atât mai surprins` s`-l aud` pe el
punând \ntrebarea:
– C`r]ile lui Fergus aduc mult? |]i permit s` trìe[ti confortabil?
– |n mod obi[nuit, lucrez pentru mine \ns`mi, r`spunse Tania.
Predau cursuri, particip la s`p`turi arheologice... Colabor`rile cu
fratele meu sunt doar ocazionale.
– Totu[i, \n acest moment nu faci nimic altceva, obiect` Titos.
– Este adev`rat. Mi-ar pl`cea s` scriu o carte pentru copii, dar ar
trebui s` g`sesc un ilustrator....
Se \ntrerupse brusc [i se opri, pierdut` \n contemplarea

peisajului. Pe panta colinei, solul era de un ro[u-\nchis, argilos,
traversat ici [i colo de tufe de culoarea jaspului de cimbri[or.
Coborând spre mare, turba se deschidea treptat la culoare, ajungând
pân` la galbenul-deschis al plajei c`reia ochii \i urm`reau \ncânta]i
curbele [erpuitoare. Dincolo de ea se \ntindea marea, de un
albastru– \nchis, aproape asem`n`tor cu cerneala chinezeasc`.
– Prive[te, murmur` \n sfâr[it tân`ra femeie. Ce splendoare! Nu
mi-a[ fi imaginat niciodat` atâta frumuse]e....
Titos deschise un grilaj alb [i o invit` s` treac` \naintea lui.
Pornir` amândoi pe o alee cu pietri[.
– {tii, Rhea face desene admirabile. Ar trebui s`-i ceri s` ]i le
arate, \i suger` Titos.
– Nu [tiu dac` va accepta, r`spunse Tania. Mi se pare c` nici ea
nu m` place foarte mult....
– N-are importan]`, cere-i totu[i.
|i ar`t` cu mâna imensa cas` \mpodobit` cu grilaje din fier forjat
care se \n`l]a \n fa]a lor.
– Bine ai venit la mine acas`, Tania, spuse simplu.
Traversar` o curte interioar` plin` cu o mul]ime de flori, \n culori
str`lucitoare. Plante ag`]`toare ornamentale se urcau \n
m`nunchiuri grele de-a lungul pere]ilor. Tân`ra englezoaic` z`ri
brusc un boboc de hibicus c`zut pe p`mânt [i se aplec` pentru a-l
aduna. Când se ridic`, se afl` nas \n nas cu cea mai uimitoare b`trân`
doamn` imaginabil`. Foarte scund`, destul de plinu]`, aceasta o
observa cu aten]ie. Rochia neagr` impecabil` [i mâinile care
tremurau pu]in \i d`deau irezistibilul aspect al unei mici albine
42 ELEANOR WOODS
lucr`toare.
– Kyria Melissa? \ntreb` Tania, ezitând.
– Ai fi putut s` m` anun]i de sosirea unei vizitatoare, exclam`
b`trâna doamn` spre Titos, f`r` s` r`spund` la \ntrebare.
– M` preg`team s-o fac, replic` acesta. Tocmai am urcat aleea.
}i-o prezint pe Tania Drummond, mam`.
Kyria Melissa \[i \ndrept` privirea spre arheolog`.
– Tania? rosti ea.
Este un nume frumos.... nu foarte obi[nuit.
– Mul]umesc, bâigui tân`ra femeie. V` sunt recunosc`toare c`-i
permite]i Rheei s` doarm` la vil`....
– N-am permis absolut nimic. Fiul meu a insistat enorm [i a
trebuit s` cedez, cu toate reticen]ele mele...
– Tania n-are nimic de-a face cu fratele sù, o \ntrerupse tìos
Titos.
– Nu-i seam`n`, sunt de acord.... S` nu ezi]i s` vii deseori, copila
mea drag`. |n calitate de "koumbaros", fiul meu este r`spunz`tor
pentru tine.
– S` nu exager`m! sublinie tân`ra femeie pe un ton dur. Fratele
meu cu siguran]` se va \ntoarce, nu sunt singur` pe lume! {i [tiu s`
m` descurc....
– S` evit`m s` vorbim despre fratele tù! replic` Melissa, cu un
râs scurt. Rhea mi-a spus c` ai angajat-o pe Anna. E[ti mul]umit` de
ea?
– Da, \ntru totul. Numai c` viseaz` s` plece \n America foarte
curând...
– Ar trebui s` fie deja acolo! sublinie mama lui Titos, pe un ton
mali]ios. {i fiul sù ar trebui s` fie la [coal`, \n loc s` leneveasc` toat`

ziua.... I-am propus s` m` ocup de el, dar Anna a refuzat cu
vehemen]`.
– Poate a f`cut-o pentru a evita s` v` supere, spuse f`r` s`
gândeasc` Tania.
Kyria Melissa [i fiul sù \i aruncar` o privire mustr`toare [i
p`strar` câteva clipe o t`cere de ghea]`.
– Anna... ]i-a vorbit despre tat`l copilului? \ntreb` \n cele din
urm` b`trâna doamn`.
– Nu, admise interlocutoarea sa.
Titos o atrase \ncet spre el pe tân`ra arheolog` [i-i mângâie u[or
p`rul.
– Tania este la fel de impulsiv` pe cât era Fergus de prudent, \i
explic` mamei sale. Se las` dus` de imagina]ie [i trage foarte repede
concluzii ciudate. Totu[i, n-are decât inten]ii bune, nu-i a[a "agapi
mou?"
– Minos \]i seam`n` atât de mult! exclam` \nso]itoarea sa.
– Se \ntâmpl`, nu crezi? Chiar \ntre strìni....
– Poate.... dar \n tot cazul, merit` s` te ocupi de el. Este un copil
absolut adorabil....
– Eu m` voi ocupa de el, interveni Melissa. Ar fi trebuit s-o fac
\nc` de la \nceput....
Intr` \n cas`, Tania; voi prepara cafeaua [i vei putea s`-mi vorbe[ti
pu]in despre munca ta.
Aceasta din urm` se preg`tea s` replice c` nu \n]elegea de ce ar
fi trebuit s` se ocupe bunica bìe]elului de el, mai degrab` decât
tat`l; dar o privire poruncitoare a lui Titos o opri. Se \ndrept` spre
44 ELEANOR WOODS
trepte, tulburat` de importan]a sporit` a lui Titos Michalakis \n via]a

sa. Era cu atât mai ciudat cu cât nu sim]ea nimic pentru el.... [i nici
el pentru ea!
Capitolul 4
– Mai avem un vizitator, exclam` Melissa peste um`r, p`trunzând

\n locuin]`. Poate \l cuno[ti, Tania; pretinde c` este un prieten al
fratelui tù. Du-te [i-i vorbe[te, te rog, [i explic`-i unde este acum
Fergus. Când i-am spus eu, n-a vrut s` m` cread`!
– Cine este? \ntreb` tân`ra femeie, mirat`.
Mama lui Titos ridic` din umeri.
– Oare cum se nume[te? S` vedem, este englez ca voi.... Ah! Ross,
a[a este. Numele acesta \]i spune ceva?
– Nu, nu cred.
– S` mergem s`-l salut`m, propuse Titos.
O lu` de cot pe tân`ra femeie [i o conduse spre salon.
Persoana instalat` pe sofa nu putea fi \ntr-adev`r decât un englez.
Avea fa]a osoas`, fruntea \nalt`, o privire inteligent` \n spatele
ochelarilor cu rame de o]el [i un zâmbet uimitor de tineresc.
Privirea sa o m`sur` pe Tania cu un aer apreciator.
– Sunte]i sora lui Fergus Drummond, nu-i a[a? Este minunat!
46 ELEANOR WOODS
Poate \mi ve]i putea spune unde se afl`. Doamna Michalon....

Michalakon..... – nu reu[esc niciodat` s` pronun] aceste nume
grece[ti – n-a p`rut s` \n]eleag` ce o \ntrebam....
– Vi-l prezint pe fiul sù, se gr`bi s` semnaleze arheologa,
domnul Titos Michalakis. Este [i cumnatul lui Fergus.
– M` prezint: Dick Ross, r`spunse vizitatorul dup` o scurt`
t`cere.
Apoi, imediat, d`du frâu liber mir`rii.
– Vre]i s` m` face]i s` \n]eleg c` Fergus Drummond este c`s`torit?
Nu-mi vine s` cred....
Se aplec` \n fa]`, cu un aer iscoditor.
– Dar de când? Unde este acum?
– |n Peru, r`spunse Tania cu fermitate. |n compania so]iei sale,
cu care s-a c`s`torit recent. A fost invitat s` participe la ni[te s`p`turi
arheologice foarte importante....
– Ave]i adresa sa?
Tania Drummond \ntoarse ochii spre Titos, \ntr-un apel mut.
– Deocamdat` este imposibil s`-l g`si]i pe cumnatul meu, spuse
acesta din urm`. Ave]i nevoie de el?
– Da. Cu atât mai rù! Poate \ncânt`toarea sa sor` va rezolva
problema....
Un tic nervos agita fa]a lui Dick Ross, contrastând cu
impasibilitatea cretanului.
– Despre ce este vorba? \ntreb` acesta pe un ton dur.
– N-o g`si]i \ncânt`toare? f`cu englezul, f`r` s` r`spund`. Fergus
n-a prea ar`tat-o, nu-i a[a? Tania? A gre[it....
Avu un râs nepl`cut [i tân`ra femeie \ntoarse capul, stânjenit`,
con[tient` de dezaprobarea lui Titos.

– Lucra]i cu Fergus? \ntreb` \n cele din urm`, când t`cerea deveni
prea ap`s`toare.
– Nu! Nu direct cu el, cu editura sa, explic` englezul. Ar fi trebuit
s` ne \nmâneze manuscrisul despre Creta exact acum dou` luni [i
\ncepusem s` ne \ngrijor`m pu]in.... Fire[te, [tiu de la Fergus c`-i
bate]i toate lucr`rile la ma[in` [i c` ve]i \ntârzia pu]in cu acesta.
N-are importan]`, draga mea. Oricum, inten]ionam s`-]i cer s`-mi
ar`]i insula. Câteva s`pt`mâni \n plus sau \n minus, nu vor face
deosebire!
– Din nefericire, Tania va fi \n imposibilitate de a v` servi de ghid
acum, \ntrerupse Titos cu o fa]` \ntunecat`.
– Dar.... \ncepu tân`ra femeie.
– Are alte angajamente, o \ntrerupse cretanul.
– Adev`rat? exclam` Tania. {i care, m` rog?
Apari]ia Melissei, \nc`rcat` cu o tav`, \l scuti pe fiul sù s`
r`spund`.
Englezoaica a[tept` s` fie servit` cafeaua, apoi reveni.
– N-am niciun angajament, exclam`. Dac` domnul Ross vrea s`
viziteze insula....
– Nu po]i merge singur`, iar Rhea nu te poate \nso]i.
– Ei [i? Am totu[i inten]ia s` vizitez insula cu domnul Ross. Nimic
nu m` \mpiedic`.
– Ai dreptate, draga mea, interveni b`trâna doamn`. Titos, nu
sunt de acord cu tine. Societatea britanic` este mai permisiv` decât a
noastr` [i Tania este destul de mare pentru a lua propriile decizii. Nu
trebuie s`-i impunem concep]iile noastre cretane. Unde ve]i merge
48 ELEANOR WOODS
pentru \nceput?
– La Knosos, cred, replic` arheologa.
– Phaestos este mai interesant, remarc` Titos, cu o expresie de
relativ` indiferen]`.
Evident, renun]ase s` se opun` proiectelor Taniei. Aceasta, \n
mod ciudat dezam`git`, se str`dui totu[i s` continue conversa]ia.
– Mi-ar pl`cea mult s` v`d Phaestos, spuse \ncet.
– |ntr-o zi, te voi duce acolo, promise Titos.
Dick Ross se agita pu]in nervos pe scaun.
– Pân` atunci, ]i-a[ fi recunosc`tor s`-mi ar`]i Knosos, draga mea
Tania, rosti. Astfel, vei avea tot timpul s`-mi explici ce te-a f`cut s`
\ntârzii s` ba]i la ma[in` manuscrisul fratelui dumitale....
– La drept vorbind, nu cuno[team data limit`, murmur`
stânjenit` tân`ra femeie, mi[cându-[i buzele.
– Serios? M` uime[ti. Fergus nu te-a putut l`sa f`r` s` cuno[ti c`
lucrarea sa trebuia s` apar` de Cr`ciun.... Chiar ne-a scris acum
câteva s`pt`mâni, pentru a ne afirma c` manuscrisul era gata.
Desigur, \i r`m`seser` dou` sau trei capitole, dar nimic altceva!
Tania se sim]ea din ce \n ce mai \ncurcat`.
– Este sup`r`tor, bâigui ea. Am g`sit foarte pu]ine noti]e sosind,
asupra manierei de a pune manuscrisul \n ordine. De obicei, Fergus
este mult mai exact. M` preg`team s`-l fac eu \ns`mi....
Dick Ross scutur` negativ din cap.
– Regret, dar nu se poate, r`spunse. Fratele dumitale este un
specialist. Po]i foarte bine s`-i ba]i manuscrisele la ma[in`, dar este
alt` poveste s` organizezi [i s` redactezi un studiu!
Râsul lui Titos izbucni brusc, r`sunând \n \nc`perea vast`.
– Dragul meu, toate c`r]ile domnului Fergus Drummond au fost

scrise de la un cap`t la altul de sora sa, aici prezent`! exclam` acesta.
Dick Ross \i adres` o privire sceptic` [i aproape dispre]uitoare.
– L-am \ntâlnit deseori pe domnul Drummond, exclam`, [i nu
mi-a vorbit niciodat` de un eventual rol jucat de sora sa \n redactarea
operelor lui, \n afar` de a le bate la ma[in`. S` \n]elege]i bine, nu
vom accepta ca la colec]ia noastr` s` participe un amator!
– {i totu[i, asta s-a \ntâmplat cu adev`rat, \l ironiz` cretanul.
– Cu excep]ia c` nu sunt doar un amator, sublinie Tania.
Vizitatorul \[i puse cea[ca de cafea pe mas` [i lu` un aer
\nspìmântat.
– Oare acesta este adev`rul? Dar este \ngrozitor! spuse \n sfâr[it.
Tania \[i umezi buzele uscate.
– Fergus prefera s` nu se [tie, explic`. Acum, trebuie s` v` spun
un ultim lucru.... Fratele meu [i so]ia sa au fost da]i disp`ru]i \n Peru,
domnule Ross. Sunt din ce \n ce mai pu]ine [anse s` fie g`si]i \n via]`.
Lacrimile f`ceau s`-i tremure vocea.
– {i ce se va \ntâmpla cu cartea sa despre Creta? \ntreb` englezul
dup` o t`cere.
– O voi termina [i v-o trimit.
– Nu! |nc` o dat`, nu se poate. Nu putem s` public`m lucrarea
dumitale sub un alt nume [i avem nevoie de numele fratelui
dumitale; este o excelent` publicitate. Mi-e team` c` toat` aceast`
afacere nu reprezint` pentru noi decât o enorm` pierdere f`r`
compensa]ii....
Tania se aplec` \n fa]`.
– Pute]i s`-mi acorda]i \ncredere, v` asigur, \l rug`. Veni]i cu mine
50 ELEANOR WOODS
la cealalt` vil`, v` voi ar`ta lucrarea \n curs....

Dick Ross strânse buzele, un tic nervos f`cându-i obrazul s` joace.
– De ce nu? accept`. Totu[i, trebuie s` m`rturisesc, sunt uimit
s`-l v`d pe Fergus \ncredin]ând o asemenea responsabilitate unei
femei atât de tinere [i lipsite de experien]`....
– {i eu sunt arheolog`, \i aminti Tania.
Englezul lu` un aer indulgent.
– Poate ]i-ai urmat fratele pe unul sau dou` [antiere, admise. Dar
asta nu va face din dumneata o arheolog`...
Tania nu r`spunse. Ross se ridic` [i-i adres` un zâmbet arogant.
– Ei bine, voi veni oricum s` te v`d disear`, exclam`. D`-mi
adresa....
Tân`ra femeie \i d`du informa]ia cerut` [i se ridic` pentru a-l
conduce. Spre marea sa surprindere, b`rbatul se aplec`, \i lu` mâna
[i-i s`rut` cu stâng`cie vârful degetelor.
– Pe disear`, \i murmur`. Sunt \ncântat c` te-am \ntâlnit. Fergus
nu mi-a spus cât e[ti de frumoas`....
– Probabil n-a observat asta, replic` Tania.
Titos se apropiase cu non[alan]`.
– Fergus nu s-a gândit niciodat` la tine, spuse pe un ton
zeflemitor. Iar domnul Ross se gânde[te prea mult.... Cred c` o voi
trimite pe Rhea s` \mpart` cina cu voi.
– Nu, interveni, kyria Melissa. Am nevoie de ea.
– Cu atât mai rù, replic` Titos cu iritare.
– Cum vrei, fiule, spuse b`trâna doamn` ridicând din umeri. Dar
cu siguran]`, o vei enerva pe Tania....
– Nu [tiam c` sunt un asemenea pericol public, exclam` englezul
pe un ton tìos. |ntr-un fel, sunt flatat....

Titos Michalakis \l m`sur` cu dispre].
– Nu sunte]i \n Anglia, \i spuse cu r`ceal`, iar aici, domni[oara
Drummond este sub protec]ia mea. O cretan` nu petrece niciodat`
seara singur` cu un b`rbat [i ]in s` fie la fel [i pentru Tania.
– Nu sunt cretan`, protest` slab aceasta din urm`. {i am obiceiul
s` m` descurc singur`....
– E[ti complet incon[tient` de pericolele care te amenin]`!
exclam` fiul Melissei. Te \ncrezi \ntr-o imagine a ta care nu exist` cu
adev`rat. Doar c` \nc` nu [tii.....
F`r` s`-i a[tepte r`spunsul, se \ndrept` spre u[`, o deschise [i
strânse mâna lui Dick Ross.
– S` ave]i grij` de ea, spuse.
– Conta]i pe mine, replic` cel`lalt, destul de nùcit. Doar cartea
lui Fergus m` intereseaz`. Acestea fiind spuse, s` [ti]i c` Fergus
Drummond este un om de via]`. Poate sora sa este ca el....
Zâmbea cu un aer n`tâng.
– Nu, replic` Titos pe un ton glacial. Dimpotriv`.
Englezul plec` [i cretanul \nchise u[a cu un pocnet sec.
Tania ridic` ochii, con[tient` de privirea p`trunz`toare a Melissei
a]intit` asupra ei.
– |ntr-un fel, acest b`rbat are dreptate, spuse aceasta din urm`.
Nu [tim nimic despre tine, draga mea copil`. Vorbe[te-ne pu]in
despre via]a ta. La urma urmei, avem dreptul s` [tim....
Tân`ra femeie se a[ez` pe canapea, \ntrebându-se de unde s`
\nceap`.
– P`rin]ii mei au divor]at când eram \nc` la [coal`, spuse. Au
52 ELEANOR WOODS
plecat [i Fergus s-a ocupat s` m` \nscrie la universitate....

B`trâna doamn` pocni din limb` dezaprobator.
– Nu rezultatele tale [colare ne intereseaz`! exclam` ea. Tu \ns`]i,
ce fel de persoan` e[ti....
– |n]eleg, r`spunse Tania, \nghi]ind \n sec. Ei bine, sunt o
persoan` foarte obi[nuit`....
Titos, care r`m`sese \n picioare, se trânti \ntr-un fotoliu [i
interveni:
– Ce vrea mama s` [tie cu adev`rat, \i explic`, este dac` ai fost
prieten` cu b`rba]i. Nu e[ti obligat` s`-i r`spunzi, dac` nu dore[ti.
Interlocutoarea sa scoase o exclama]ie stupefiat`, aproape [ocat`.
O clip`, avu tenta]ia s`-[i inventeze un trecut scandalos, dar un
impuls \i ordon` s` n-o fac`. Titos n-ar fi crezut un cuvânt din aceste
minciuni eventuale [i replicile sale ar fi avut un efect dezastruos
asupra kyriei Melissa.
– M-am.... concentrat mereu asupra muncii mele, \ncepu Tania.
N-am avut timp s` m` las conturbat` de pove[ti romantice....
Oricum, din spusele lui Fergus, sunt rece [i pu]in atr`g`toare.
Titos schimb` o privire cu mama sa.
– Ce cred p`rin]ii despre cariera ta? Nu se tem s` te vad`
angajându-te pe un drum greu, \ntr-un cuvânt, \nc` masculin?
– Nu, au acceptat bine.
– Au al]i copii?
– Da. Nu i-am v`zut niciodat` pe ai mamei, deoarece Noua
Zeeland` este prea departe, dar \n schimb, \i cunosc bine pe cei ai
tatei. El viziteaz` des Anglia, cu familia. Evident, celei de-a doua so]ii
nu-i face pl`cere s` ne primeasc`, pe Fergus [i pe mine....
– Cu "familia"? sublinie b`trâna doamn` pe un ton rece. Oare nu

sunte]i [i voi "familia" sa?
Tania ro[i, realizând c` picase \n capcan`. Acum, cretana era
convins` c` tân`ra femeie nu avea un univers familial stabil. Era un
punct prost pentru ea.
– |l am pe Fergus, protest`.
Spre marea sa mirare, Melissa s`ri atunci \n picioare, cu lacrimi
curgându-i pe obraji [i se repezi spre Tania care era uluit`, pentru a
o strânge \n bra]e.
– Fergus! gemu b`trâna doamn`. Dar este ru[inos! S` nu-]i pese,
noi vom fi familia ta. Ne vom ocupa de tine, Titos te va sf`tui....
– Dar n-am nevoie s` fiu sf`tuit`! exclam` Tania eliberându-se,
din ce \n ce mai uimit`.
Mama lui Titos se \ndrept`, punându-[i la loc \n coafur` câteva
ace de p`r.
– Ba da, "kari mou", te asigur, r`spunse. Ne vom ocupa s`-]i
g`sim un so] bun, nu-i a[a fiule? N-ar fi potrivit s-o l`s`m pe aceast`
tân`r` fat` f`r` protec]ie....
– Desigur, mam`, \ncuviin]` acesta din urm` cu un zâmbet.
– Nu vreau.... \ncepu nelini[tit` tân`ra englezoaic`.
– Sst! o \ntrerupse Melissa. Rhea te va \nso]i la vil`. Nu vei mai
suferi niciodat` de singur`tate...
– Dar n-am suferit niciodat`!
– Ba da, haide! cu p`rin]ii atât de departe.... O voi chema pe
Rhea.
– Las`, mama, interveni Titos. O voi \nso]i eu.
– Bine, de acord, aprob` mama sa. Biata Tania, singur` pe lume,
54 ELEANOR WOODS
doar cu fratele sù!

|[i \mpreun` mâinile cu un aer dezolat, sem`nând din ce \n ce
mai mult cu o albin`.
Arheologa se ridic` f`r` s` replice. Era de preferat s` abandoneze
partida. Melissa se \ntoarse spre fiul sù [i \ncepu s` vorbeasc` \n
limba natal`, repede, cu gesturi mari, agitate. |n cele din urm`,
izbucni \n lacrimi, \n fotoliul sù. Tania se preg`tea s-o consoleze,
dar Titos o prinse cu autoritate de bra] [i o oblig` s` p`r`seasc`
\nc`perea, l`sând-o \n urm` pe b`trâna doamn` deprimat`.
– Ce duritate! nu se putu \mpiedica s` exclame tân`ra femeie.
Cum \]i po]i l`sa mama singur`, \n aceast` stare?
– Sunt obligat s` te conduc, spuse Titos pe un ton aspru. Rhea a
plecat \n vizit` [i nu s-a \ntors \nc`.
Tania f`cu un efort violent s` se elibereze, apoi \[i frec` bra]ul
care o durea.
– Chiar nu poate s` mi se \ntâmple nimic de aici pân` la vil`,
spuse cu o voce obosit`. Po]i s` m` la[i pân` la urm` \n pace?
– {tii foarte bine de ce nu pot [i pe bun` dreptate, replic`
b`rbatul aruncându-i o privire p`trunz`toare.
Ochii \i str`luceau de o emo]ie st`pânit`, enigmatic`.
– Nu \n]eleg câtu[i de pu]in la ce faci aluzie, replic` Tania cu
r`ceal`.
F`r` s` rosteasc` o vorb`, b`rbatul \i puse mâna pe gât [i o atrase
u[or spre el. Tân`ra femeie sim]i c` i se moaie picioarele.
– Titos, te rog.... protest` slab.
B`rbatul se mul]umi s` zâmbeasc`, apoi ridic` \ncet fa]a
\ncânt`toare [i buzele sale calde puser` st`pânire pe cele ale Taniei.
Aceasta \nchise ochii [i, f`r` s` se mai gândeasc`, \[i strecur` mâinile
\n jurul gâtului \nso]itorului sù. Titos o \mbr`]i[` mai strâns [i o
s`rut` din nou, de mai multe ori, tandru [i pasionat. Apoi \i d`du \n
sfâr[it drumul [i o privi câteva clipe, zâmbind din nou.
– Iat` ce li se \ntâmpl` tinerelor care se plimb` singure, spuse
ironic.
– Numai cu tine! r`spunse Tania cu am`r`ciune, dezam`git` de
cuvintele sale.
– Te cuno[ti atât de prost, "kartia mou"? }i s-ar putea \ntâmpla
cu oricine....
– Nu! exclam` ea furioas`. S` [tii c` nu to]i b`rba]ii sunt ca tine!
Sunt sigur` c` Dick Ross se va comporta ca un gentleman perfect...
– N-a[ pune mâna \n foc, o ironiz` b`rbatul. Mama are perfect`
dreptate: ai nevoie de un so].
– Oh, nu mai pune asta pe tapet, te rog! M` simt foarte bine cum
sunt. N-am inten]ia s` m` c`s`toresc.
Titos puse o mân` cald` pe um`rul Taniei.
Aceasta se \nfior`.
– S` presupunem.... c` ai deveni so]ia mea, murmur` cretanul.
Tân`ra femeie \[i umezi buzele uscate, rezistând tenta]iei de a i se
arunca \n bra]e.
– Nu-]i dore[ti deloc s` te c`s`tore[ti cu mine, spuse cu o voce
slab`. Te-a[ dezam`gi repede. N-am temperamentul..... Annei!
Cuvântul \i sc`pase. Oare o va \n]elege c` era incapabil` s-o
\ndep`rteze pe Anna de tat`l fiului sù? |ncepu s` alerge de-a lungul
c`r`rii, cu toat` puterea disper`rii.
|nso]itorul sù i se al`tur` f`r` nicio dificultate [i o prinse de talie.
56 ELEANOR WOODS
– Anna! exclam` cretanul pe un ton indiferent. {tii c` nu este

absolut nimic pentru mine? De ce naiba e[ti geloas`? Iat` c` nu e[ti
atât de rece cum pretinzi....
Este timpul s` ]ii cont de emo]iile tale, s` trìe[ti cu trupul tù,
draga mea Tania.
– M` consideri imatur`, protest` aceasta. Nu m` iube[ti....
– Te consider lipsit` de experien]`, este altceva. Cât despre
dragoste....
Culese o crengu]` de cimbri[or [i-i mângâie cu mali]iozitate
obrazul.
– Dragostea, relu`, vine deseori dup` c`s`torie. Vreau \n casa
mea o femeie [i mul]i fii....
– |l ai pe Minos, obiect` Tania.
– |l am pe Minos la fel ca pe Elena [i pe Rhea, \i explic`. Nu este
acela[i lucru.
Tania \l privi cu aten]ie, \ntrebându-se ce hot`râre s` ia.
Propunerea sa era tulbur`toare, neobi[nuit`, dar treptat realiz` c`-i
va fi imposibil s` refuze.
Probabil aerul Cretei produsese un efect straniu asupra ei, o
transformase....
– Chiar nu [tiu ce s` spun, Titos, [opti.
Cretanul o atrase din nou spre el, râzând u[or.
– Nu spune nimic, Tania mou. E[ti femeia de care am nevoie, nu
te voi l`sa s` pleci.
Nu e[ti de acord cu mine?
– Poate nu va dura, spuse tân`ra englezoaic`, slab, punându-[i
capul pe um`rul sù. Poate nu va fi decât un fulger, un tr`snet \n
mijlocul furtunii.
– Eu sunt cel care comand` tr`snetul, replic` Titos râzând mai
tare. Când \l auzi, este vorba de propria mea voce!
|n acea clip`, Tania nu se putu \mpiedica s`-l cread`.
Capitolul 5
– Ce spui? f`cu Tania, cu un aer distrat.

Rhea \[i ascunse un zâmbet.
– N-ai ascultat nimic, \i repro[` cu amabilitate. |]i explicam cât ai
fost de abil` cu mama. Acum, te place foarte mult. Evident, s-ar putea
s` fie contrariat` dac` te c`s`tore[ti cu Titos; [i-a dorit \ntotdeauna
s`-l vad` c`s`torit cu o cretan`...
– Presupun c` Titos va face ce-i va pl`cea.
– Ca to]i b`rba]ii, oft` Rhea. La fel se comporta [i tata: mama era
foarte nefericit`. Dar Titos va fi un so] ideal, nu g`se[ti?
– Nu m-am gândit la asta, spuse interlocutoarea sa pe un ton
indiferent. Am avut enorm de lucru \n ultimele zile....
– Titos are multe de spus despre asta, obiect` adolescenta. Mai
\ntâi, este opera lui Fergus....
Se \ntrerupse, evident ne\ndr`znind s` mearg` mai departe. Oare
ce altceva avusese de spus Titos despre ea? se \ntreb` \n t`cere tân`ra
englezoaic`.
– Nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec! exclam` brusc, cu voce

tare. Nu-i las` nicio libertate so]iei....
– Va avea grij` de ea, atâta tot, preciz` Rhea. |n plus, \i va fi
fidel....
– |n cazul lui Titos, m` \ndoiesc!
– Gre[e[ti, o admonest` calm cretana. Respect` prea mult
no]iunea de familie. So]ia sa nu va regreta c` l-a ales.
– Fratele tù se preocup` destul de pu]in de Anna, obiect` Tania.
– Dimpotriv`, se ocup` de ea atât cât este necesar. Anna i-a f`cut
un foarte mare rù familiei noastre. F`r` Titos, mama ar fi refuzat cu
hot`râre s`-i ajute pe ea [i pe fiul sù.
– Minos este totu[i carne din carnea lui Titos...
– S` spunem, acela[i sânge. La fel ca Elena [i ca mine. Oricum,
to]i am vegheat asupra copilului. |n Creta, ar fi de neconceput s` te
compor]i altfel! Am fost atât de [oca]i când Fergus a considerat inutil
s`-[i invite propria sor` la c`s`toria sa...
Interlocutoarea sa se \nfior` imperceptibil. |ntr-adev`r, suferise
profund c` nu fusese invitat` la ceremonie.
– Fratele meu a f`cut \ntotdeauna tot ce a putut mai bine, spuse
cu voce tare, ascunzându-[i emo]ia.
Rhea zâmbi comp`timitor.
– Dup` Titos, nu te-a ajutat cu adev`rat s` intri la universitate;
statul ]i-a acordat o burs`, cum face pentru to]i studen]ii dota]i.
Fergus n-avea de ce s` te ajute [i tot dup` Titos, n-ai avut parte de
prea multe distrac]ii. }i-ai consacrat toate vacan]ele muncii pentru el
pe [antiere de s`p`turi arheologice.... Fratele meu spune de
asemenea c` e[ti foarte frumoas`, dar.... oare ce cuvânt a folosit? Ah!
60 ELEANOR WOODS
"incon[tient`", `sta era!

Tania \[i dori ca termenul s` fie exact; dar nu mai era. De la
sosirea sa \n Creta, era pe deplin con[tient` de existen]a lui Titos
Michalakis.... Dar acesta din urm` nu-[i d`dea seama c` insistase s`-l
ajute, pentru a-l urma pretutindeni, crezând c` era singurul mod de
a-i atrage aten]ia. Pe lâng` el, ceilal]i b`rba]i de-abia existau. |i erau
indiferen]i. Cu excep]ia lui Titos, acum.... Privirea sa \ntunecat`,
ironia arogant`, aprindeau obrajii Taniei. Se \nfiora la atingerea lui,
ca lovit` de tr`snet. Dar toate acestea nu erau de-ajuns pentru a pune
bazele unei c`s`torii. Avea nevoie mai ales de dragoste [i tandre]e,
cât [i de pasiune fizic`. |i era imposibil s` r`spund` afirmativ la
propunerea sa. |n plus, \n cazul \n care totu[i ar accepta s`-l ia de so]
pe Titos, Fergus nu i-o va ierta niciodat`.
Tania \[i schimb` pozi]ia pe scaun, str`duindu-se s`-[i alunge din
minte ce se \ntâmplase pu]in mai devreme \ntre ea [i cretan. Privirea
sa o \ntâlni pe a Rheei, str`lucind de un amuzament ironic.
– |n Anglia, o tachin` u[or aceasta din urm`, crede]i c` femeia are
\ntotdeauna ultimul cuvânt; dar \n Creta, [tiu c` nu este a[a. Fratele
meu \[i atinge \ntotdeauna scopurile, chiar [i pe lâng` mama!
– Cu mine, va fi altfel, sublinie ferm interlocutoarea sa. Cei din
familia Drummond sunt cunoscu]i pentru spiritul lor de
independen]`. Nimeni nu-i \nl`n]uie.
Adolescenta zâmbi mai larg.
– Totu[i, Fergus a trebuit s` se supun` pân` la urm` preten]iilor
lui Titos...
– Nu! protest` cealalt` strângând pumnii. A luat-o pe Elena cu el
\n Peru, \mpotriva voin]ei \ntregii familii.
– Este adev`rat, lui Titos nu-i pl`cea prea mult aceast` idee. Dar
un so] are dreptul s`-[i ia so]ia cu el [i asta, fratele meu a acceptat-o.
Este un b`rbat drept!
– A[adar, Fergus nu i s-a supus lui Titos! jubil` Tania.
– Ba da, \n privin]a c`s`toriei.... Fratele tù nu-[i dorea deloc s-o
ia pe Elena de so]ie. A rezistat pân` la cap`t.
– Dar atunci, de ce.... bâigui arheologa, descump`nit`.
Zâmbetul Rheei se stinse pe buze; lu` un aer serios [i
comp`timitor.
– Iart`-m` c` te-am tulburat, Tania. Am vorbit deja prea mult.
Dac` vrei s` [tii ceva \n plus, \ntreab`-l chiar pe Titos.
Tân`ra englezoaic` deschise gura s` r`spund`, dar fu \ntrerupt`
de Anna, care veni s` anun]e sosirea domnului Dick Ross. Tania se
ridic` zâmbind, pentru a-l \ntâmpina.
– Bun` seara! Intra]i.... spuse. Rhea, \]i prezint un prieten al lui
Fergus, domnul Dick Ross. Aceasta este Rhea Michalakis, domnule
Ross. Locuie[te cu mine.
Nou-venitul o ignor` cu \ngânfare pe tân`ra cretan` [i se trânti pe
canapea, mult prea aproape de gazda sa.
– Spune-mi Dick, zise el.
U[or stânjenit`, Tania se refugie \n col]ul canapelei [i puse discret
o pern` \ntre ea [i vizitator.
– V` voi ar`ta noti]ele lui Fergus.... \ncepu ea.
– Nu imediat! obiect` Ross cu un râs arogant. Am tot timpul. {tii,
nu trebuie s` te emo]ionezi dac` te-am considerat inapt` s` termini
manuscrisul. Sunt multe alte lucruri \n care sunt sigur c` excelezi! {i
cum inten]ionez s` r`mân aici o s`pt`mân` sau dou`, am putea face
62 ELEANOR WOODS
unele \mpreun`....
Interlocutoarea sa era gata s` izbucneasc` \n râs \n fa]a expresiei
profund [ocate a Rheei.
– Categoric, prefer s` lucrez la cartea fratelui meu, \i replic` tìos
vizitatorului.
– N-are rost, patronii mei vor refuza s-o publice.
B`tu u[or mâna tinerei femei, cu un aer patern.
– E[ti mult prea frumoas` pentru a te obosi cu subiecte atât de
aride! adùg`.
Vocea \i sc`zu cu un ton.
– Am putea petrece pu]in, pentru c` e[ti singur` la vila aceasta....
continu`.
– Rhea locuie[te cu mine, v-am spus, replic` Tania.
– Trimite-o la fratele sù! La urma urmei, aceast` locuin]`
apar]ine lui Fergus....
Arheologa se preg`tea s`-i r`spund`, când un gând \i trecu prin
minte. Din \ntâmplare, oare Ross ar avea inten]ia s-o cear` \n
c`s`torie? Mânia i se \mbin` cu o uimire profund`. De ce vedea \n ea
altceva decât o simpl` colaboratoare? N-ar fi trebuit s`-[i desfac`
p`rul [i s` adopte o comportare mai pu]in rigid`. Iat` ce culegea!
– |i voi cere Annei s` v` aduc` de bùt, interveni subit Rhea,
foarte ]eap`n` pe scaun, aproape alb` ca varul. Cu aceea[i ocazie
trebuie s` m` duc s` iau [i noti]ele tale, Tania?
– Nu, Rhea, mul]umesc, r`spunse tân`ra englezoaic`. Le voi lua
eu \ns`mi.
Asta \i va permite s` dispar` o clip`, se gândi, [i s`-[i \mpleteasc`
p`rul ca mai \nainte. Apoi, \i va da domnului Ross replica ustur`toare
pe care o merita. |[i p`r`si scaunul [i se duse \n camera sa.

Totu[i, ajuns` \n fa]a oglinzii, \[i d`du seama c` ochii [i fa]a
str`luceau de o lumin` nou`, o radia]ie special`. S`rutul lui Titos, \[i
spuse tân`ra femeie... S`rutul lui Titos explic` asta... Totu[i, se
piept`n` [i \nchise u[a \nc`perii.
|n hol, o \ntâlni pe Rhea, cu telefonul \n mân`, speriat` [i
tremurând toat`.
– O voi anun]a pe mama! exclam` aceasta, gata s` plâng`.
B`rbatul acesta este un b`d`ran!
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` blând Tania.
– A.... spus c` ]i-ar pl`cea s` te distrezi, ca Fergus, [i c` vei fi
sup`rat` dac` te voi \mpiedica...
Se \ntrerupse, tulburat`.
– Mama ta nu poate face nimic, o asigur` Tania. M` voi ocupa eu
\ns`mi de acest personaj, nu-]i face griji. Probabil nu este decât o
ne\n]elegere.
Puse cu fermitate receptorul la loc [i strânse lini[titor um`rul
Rheei.
– Fii atent`, Tania! o preveni aceasta. Dac` se \ntâmpl` ceva, Titos
va insista s` se r`zbune pe domnul Ross...
– Titos n-are nimic de-a face cu asta! exclam` tân`ra englezoaic`,
u[or exasperat`.
Apoi \n`l]` b`rbia [i p`trunse \n salon cu capul sus.
Ross nu-[i d`du m`car osteneala s` se ridice.
– Am sc`pat de nepoftita aceea, o anun]` pe un ton satisf`cut.
Tania tres`ri, [ocat`.
– Rhea nu este deloc nepoftit`, replic`. |n plus, eu nu am câtu[i
64 ELEANOR WOODS
de pu]in inten]ia "s` scap de ea", cum spune]i. Este invitata mea aici
[i am g`sit-o când voia s`-i telefoneze mamei sale, atât de mult a
scandalizat-o modul dumneavoastr` de a vorbi despre mine, \n
spatele meu!
|n acea clip`, b`rbatul se ridic` \n picioare, ticul sù obi[nuit
revenind foarte puternic pe obraz.
– N-aveam inten]ia s` te insult, draga mea, protest`. Dumneata [i
cu mine venim totu[i dintr-o ]ar` mai pu]in ipocrit` decât aceasta! Pe
scurt, cuvintele mele au fost absolut banale... Te rog, ia atitudine. Nu
e[ti cretan`, nu te l`sa \nchis` \n sistemul lor de protec]ie excesiv` a
femeii. Vino mai degrab` cu mine, via]a va fi mai pu]in monoton`!
– Sunte]i prea amabil, \l ironiz` tân`ra femeie pe un ton glacial,
dar nu m` plictisesc. Lua]i loc, domnule Ross, v` voi ar`ta noti]ele lui
Fergus. Chiar dac` nu trebuie s` termin cartea, le pute]i m`car
consulta, este minimum de polite]e.
Se \ndrept` spre u[` [i se d`du \ntr-o parte pentru a o l`sa s`
treac` pe Anna, \nc`rcat` cu o tav`. Rhea o urma cu un aer timid [i
speriat.
– "Ti ipate?" exclam` servitoarea spre Dick Ross, cu o voce pu]in
trist`. "Protimate Yoorkikou kafe i neskafe"?
Nelini[tit` s-o aud` exprimându-se \n grece[te, Tania se apropie.
Asta nu prevestea nimic bun.
– Poate prefera]i pu]in uzo, spuse \n grab`. Nu sunte]i obligat s`
be]i cafea....
Anna \n`l]` capul cu un aer furios [i mormì câteva cuvinte de
ne\n]eles.
– Spune c` trebuie s` ias`, explic` Rhea. |ncepe s` se \ntunece [i
Minos nu s-a \ntors \nc`. De fapt, este din cauza domnului Ross...
– Minos? exclam` Tania s`rind \n picioare, f`r` s` aud` sfâr[itul
frazei. Trebuie s` mergem s`-l cùt`m! Poate ar trebui s`-l prevenim
pe Titos...
– Nu, interveni mama copilului, amintindu-[i brusc s` vorbeasc`
engleze[te. Nu-l vom deranja pentru asta. Numai c`, domnul Ross
i-a dat bani copilului pentru a-l \ndep`rta [i ]in s`-i \napoiez! Nu
trebuie s` capete obiceiuri proaste....
– Este vorba de bìe]elul care era adineauri afar`? insinu` Ross,
amestecând zah`rul \n cea[c`, având un aer pref`cut. I-am cerut s`
mearg` s`-mi caute un taxi [i i-am dat câteva drahme pentru a-l
recompensa. Nu v`d ce este rù \n asta!
– I s-a recomandat mereu s` nu accepte bani de la nimeni,
explic` femeia cu r`ceal`. Chiar dac` [i kyrios Fergus....
Venise timpul s` se afirme ca st`pâna casei, se gândi Tania.
|ntrerupând-o pe cretan`, \i ceru:
– Vrei s` aduci coniac [i uzo, Anna? Sunt sigur` c` domnul Ross
va bea cu cafea.
Femeia lu` tava dup` ce servi pe toat` lumea [i ridic` sprâncenele
cu un aer contrariat.
– Kyrios Titos ]ine cheia dulapului cu lichioruri, exclam`. Nimeni
\n afar` de el n-are dreptul s` le ofere.
– Cum! exclam` englezoaica, exasperat`. Este absolut intolerabil!
Totu[i, nu el este proprietarul....
– Ba da, interveni \ncet Rhea. Nu i-a dat titlurile de proprietate lui
Fergus, cu scopul de a proteja viitoarele interese ale Elenei [i de
asemenea pentru c` dup` el, un b`rbat trebuie s` poat` s`-[i
66 ELEANOR WOODS
g`zduiasc` so]ia. Oricum, englezii apreciaz` rareori uzo.

– Ascult`, replic` nervoas` interlocutoarea sa. Vila \i apar]ine
fratelui meu, o [tiu, pentru c` mi-a scris. {i Titos Michalakis ar face
mai bine s` nu \nchid` nimic pe o proprietate Drummond! Vreau
s`-i dau un telefon [i s` pretind s` aduc` imediat cheia aceea!
Tân`ra cretan` p`str` t`cerea, cu ochii pleca]i. Era inutil, o [tiau
foarte bine amândou`.
– Incredibil, remarc` Dick Ross. Trimite-o pe servitoare....
– Oh, t`ce]i, v` rog, \l \ntrerupse Tania, disperat` de neputin]a sa
\n fa]a inflexibilit`]ii lui Titos. |i voi vorbi despre asta data viitoare
când \l voi vedea.
– Curând, presupun, o ironiz` b`rbatul. S-ar spune c` se ]in
literalmente scai. Este atât de important pentru dumneata?
– Este cumnatul fratelui meu, atâta tot, oft` Tania.
– Este [i "koumbaros" al lui, preciz` Rhea, ca [i când asta explica
totul.
– "Koumbaros" este un martor la c`s`torie, dar de]ine apoi un rol
foarte important, preciz` tân`ra englezoaic`. Are grij` de toat`
familia...
– Cred c` \n]eleg, o ironiz` Ross, ducând mâna la obrazul unde
ticul \ncepuse iar.
– |ntr-un fel, murmur` Tania.
– Ce posesivitate! Nu po]i face nici cea mai mic` mi[care f`r` s`
fii spionat`, dominat`... Grecii nu le las` nicio independen]`
femeilor!
Tania se \nfior`. Relua exact cuvintele pe care le folosise ea cu
Rhea, mai devreme, dup`-amiaz`...
Se \ndrept` spre mas`, adun` noti]ele lui Fergus [i cele câteva

pagini redactate cu grij` de ea.
– Dac` nu-mi permite]i s` termin studiul fratelui meu, anun]` ea,
m` voi \ntoarce \n Anglia. Voi putea totu[i preda, a[teptând primele
s`p`turi arheologice estivale.
– S` predai? exclam` Ross. Te credeam doar secretar`!
– Nu, am toate diplomele de arheologie.
– D`-mi alea, f`cu pe un ton subit serios, punând mâna pe hârtii.
Le voi citi \n lini[te. Arheolog`, o fat` frumoas` ca dumneata! Dac` a[
fi [tiut....
– Este totu[i adev`rat, zâmbi Tania.
– Bun, concluzion` englezul cu un aer gânditor. |]i voi face
cunoscut r`spunsul meu \n câteva zile. Pân` atunci, nu-]i obosi prea
tare micul [i \ncânt`torul cap.... Mai e[ti de acord s` m` \nso]e[ti la
Knosos?
– Presupun c` da, f`cu Tania, a[ezându-se pe marginea
canapelei.
De fapt, n-avea de ales.... B`rbatul \i arunc` o privire ofensatoare
prin familiaritatea sa.
– Vei vedea, va fi foarte pl`cut, o asigur`. Nu-mi repro[ezi c`
vreau s` prelungesc rela]ia dintre noi, nu-i a[a? E[ti atât de
seduc`toare.... Probabil suce[ti capul tuturor arheologilor de pe
[antierele la care participi!
Un zgomot \n buc`t`rie o \mpiedic` pe tân`ra femeie s`
r`spund`. Anna \[i f`cu intrarea, radioas`:
– Minos a adus un taxi, anun]`. Trebuie s`-i servesc o cafea \n
timp ce a[teapt`?
68 ELEANOR WOODS
|n tain`, Tania \[i dorea ca Ross s` plece cât mai repede posibil,
dar acesta se a[ez` comod pe canapea.
– Mai r`mân o jum`tate de or`, r`spunse. Bìatul a fost foarte
rapid.
Servitoarea \i arunc` o privire \nc`rcat` de repro[uri.
– S-a gr`bit din cauza ploii, sublinie. Acum, este ud!
Rhea s`ri \n picioare, cu un aer comp`timitor.
– Are cu ce s` se schimbe? \ntreb`.
– Nu, aici nu...
– |n acest caz, \i voi \mprumuta ni[te haine, \ncheie adolescenta.
Cele dou` femei disp`rur`.
– |n sfâr[it, singuri! exclam` englezul, zâmbind u[or.
|nso]itoarea sa lu` o min` sobr`.
– |nc` o cea[c` de cafea, domnule Ross?
– Nu, \n niciun caz! Trebuie s` ne gr`bim, draga mea. Avem
m`car o dat` ocazia....
Se ridic` \n timp ce vorbea. Tania \l observ`, f`r` s` \n]eleag`.
– Ai avut o idee \n minte, invitându-m` aici, nu-i a[a? \ncepu
b`rbatul apropiindu-se. Fii dr`gu]` [i te voi l`sa s` termini cartea lui
Fergus....
|ngrozit`, Tania \n]elese, dar prea târziu. B`rbatul o prinse,
blocându-i orice rezisten]` [i l`s` capul \n jos. Din fericire, \n aceea[i
clip`, se auzi tuse o u[oar`; cineva intrase \n \nc`pere. Tania profit`
de ocazie s` se elibereze, ad`postindu-se \n spatele canapelei [i
aruncându-i o privire incendiar` lui Ross.
Titos str`b`tu salonul [i adun` noti]ele c`zute pe covor. Apoi i le
\ntinse englezului.
– Taxiul v` a[teapt` \n fa]a u[ii, spuse cu o voce indiferent`.

Cel`lalt puse mâna pe documente, f`r` o privire pentru Titos.
– Ne vom revedea la Knosos, exclam` spre tân`ra femeie. M`car
ne vom putea \n]elege f`r` s` fim permanent \ntrerup]i....
– Da, f`cu ea slab, ro[ind, \ntâlnind privirea cretanului. N-am
putut s`-i ofer de bùt domnului Ross, relu` adresându-i-se, pentru
c` ai avut ciudata idee s` iei cheia. A[ putea s-o am, te rog?
Titos ridic` amuzat sprâncenele, apoi se \ntoarse pentru a-i
deschide u[a lui Dick Ross. Când acesta disp`ru, reveni \n \nc`pere
[i o privi cu aten]ie pe tân`ra arheolog`.
– Cine a trimis s` te caute? izbucni aceasta, nebun` de furie.
Detest modul \n care vii [i pleci din aceast` cas`, f`r` s` fii invitat.
Consternat`, \l v`zu zâmbind, f`r` s` par` câtu[i de pu]in ofensat.
– Oare nu e[ti fericit` s` m` vezi? \i replic`. Poate \]i sim]i
con[tiin]a \nc`rcat`....
– Nu v`d de ce!
Zâmbetul lui Titos disp`ru [i Tania se \nfior`.
– Ciudat, replic` b`rbatul. Ai acceptat totu[i s` r`mâi singur` \n
\nc`pere cu un b`rbat fa]` de care te-am pus \n gard`. Nu \ncerca s`
pari mai naiv` decât e[ti! {i desf`-]i p`rul, nu suport aceast`
coafur`....
Tania deschise gura [i o \nchise, considerând mai prudent s` tac`.
Cretanul se apropie, scoase repede elasticul care ]inea coada brun`
[i lu` un aer mul]umit v`zând p`rul tinerei femei \ncadrându-i cu
suple]e fa]a.
– Bine, murmur`. Pe viitor, fii mai prudent`, va fi mai eficace
decât s` \ncerci s` pari banal`. |n plus, acum ochii \]i str`lucesc
70 ELEANOR WOODS
puternic [i gura invit` la s`rut`ri, "karitsi mou". Nu mai e[ti aceea[i....

[i \mi apar]ii deja.
– Nu! [opti Tania, cu ochii mari.
– Poate nu \nc` imediat, dar curând, când vei fi so]ia mea, preciz`
Titos. Te consider ca logodnic`.
{i, m` rog, ce f`cea logodnica mea \n bra]ele altui b`rbat,
adineauri, când am intrat?
– N-am spus niciodat` c` m` voi c`s`tori cu tine, Titos, obiect`
Tania cu stâng`cie, plecând ochii.
Se str`dui s`-[i domoleasc` tremurul vocii: el nu trebuia s`
b`nuiasc` emo]ia care o str`b`tea.
– Dac` domnul Ross refuz` s` m` lase s` termin cartea lui Fergus,
m` voi \ntoarce \n Marea Britanie, adùg`.
– |n]eleg, f`cu b`rbatul pe un ton amuzat. {i evident, tocmai
vorbeai despre asta cu el, nu-i a[a?
Tân`ra femeie d`du din cap, incapabil` s` articuleze un sunet.
Ironia sa o descump`nea complet. N-avea dreptul s`-[i bat` joc astfel
de ea!
– N-a[ putea s` discut situa]ia cu el, \n locul tù? o \ntreb`.
Nu-mi place s` te [tiu \n compania sa.
– De ce? Trebuie s` \nv`] s` m` ap`r singur`, obiect` ea.
– Poate, dar n-am \ncredere \n el. Sunt r`spunz`tor pentru tine [i
]in s` te protejez.
Totu[i, Tania nu se l`s` convins`. Scuturând din cap, declar`:
– M-am descurcat \ntotdeauna singur` [i am ferma inten]ie s`
continuu. Nu m` voi c`s`tori cu tine, deoarece nu m` voi c`s`tori
decât din dragoste....
Mereu zâmbitor, Titos o \nconjur` cu bra]ele.

– Degeaba discu]i, Tania, spuse cu voce joas`. Totu[i, te voi
cuceri. Nu uita, sunt Zeus. Nu i se spune niciodat` nu lui Zeus....
Capitolul 6
Tania se preg`tea s` replice cu asprime. Titos gre[ea

considerându-se Zeus! Dar el se d`duse deja \napoi [i p`rea \n alt`
parte....
– De ce ai venit? articul` atunci tân`ra femeie, \ncercând s`-[i
revin`.
– S` te v`d! \i spuse simplu. Oare nu este un motiv suficient?
– Nu! Nu te cred.
– Ei bine, mai este unul....
Fa]a sa lu` o expresie enigmatic` [i Tania b`nui c` era vorba de o
veste important`. Inima \ncepu s`-i bat` foarte repede. Oare
Fergus....
– L-au g`sit, o anun]` Titos, ca [i când \i citise gândurile. Mai
exact, un elicopter a reperat un b`rbat r`t`cind pe munte....
– Singur? murmur` tân`ra femeie.
– Dup` toate aparen]ele.
– {i.... Elena?
– Nu [tiu. Trebuie s` sper`m..... Poate \l a[teapt` \ntr-un ad`post,

\n timp ce el a plecat s` caute ajutor.... Totul este posibil.
Tania oft` profund.
– Sunt multe [anse ca b`rbatul s` fie Fergus, relu` cretanul pe un
ton lini[titor. Fii curajoas`. Acum, trebuie s` m` duc s-o anun] pe
mama. Dar te rog, nu-i spune Rheei c` Elena n-a fost g`sit`. Mai bine
s` a[tept`m....
F`cu o pauz`, apoi adùg`:
– |mi dai un s`rut de adio, \n seara asta?
– Nu! exclam` Tania.
– Cu atât mai rù! Dar s` nu s`ru]i pe nimeni altcineva... Domnul
Ross \[i poate g`si alt flirt, dac`-i place.
– Decizia de a s`ruta pe cine vreau \mi apar]ine, sublinie pu]in
tìos tân`ra englezoaic`. }i-am spus, nu sunt proprietatea ta....
– A[teapt` pu]in, f`cu el pe un ton pref`cut amenin]`tor [i
izbucni \ntr-un râs sincer. Noapte bun`, Tania mou, vise pl`cute.
{i \n acea noapte, spre marea sa surprindere, tân`ra femeie dormi
foarte bine. Când ap`ru la micul dejun, Anna [i Rhea erau instalate
deja \n buc`t`rie [i st`teau la taifas, râzând \n hohote. Sora mai mic`
a lui Titos p`rea transformat` de vestea referitoare la Fergus....
– Când se va \ntoarce fratele tù, \i spuse aceasta Taniei, \]i vei
putea scrie propria carte, nu-i a[a? Disear`, \]i voi ar`ta câteva din
desenele mele. Dup` Titos, lucrarea ta va putea fi publicat` aici, \n
Creta, [i va fi pus` \n vânzare \n hotelurile sale!
– Hotelurile sale? repet` interlocutoarea sa, f`r` s` \n]eleag`.
– Hotelurile lui Titos, desigur, \i explic` adolescenta cu r`bdare.
Nu [tii? Are dou` la Aghios Nikolaos [i un al treilea la Mallia, pe
74 ELEANOR WOODS
cealalt` coast`. Terenurile apar]in familiei noastre de mai multe

genera]ii, dar fratele meu a fost primul care le-a construit. A deschis
de asemenea mai multe pr`v`lii cu produse locale... \nainte de
accident, lucram uneori \ntr-una din ele, la Knosos. Datorit` lui
Titos, am ie[it \n sfâr[it din mizerie! Ce s` mai vorbim! Cartea se va
vinde \n hoteluri....
A[adar, iat` de unde \[i scotea Titos Michalakis veniturile, gândi
englezoaica. Nici m`car nu se gândise s` se \ntrebe despre resursele
familiei Michalakis! Oare era atât de mult preocupat` de propriile
probleme, \ncât devenise oarb` la existen]a semenilor? Ru[inea [i
remu[c`rile o cople[ir` retrospectiv.
– Asta din cauza turi[tilor, relu` impulsiv Rhea, continuându-[i
expunerea f`r` s` remarce stânjeneala Taniei. Vreau s` spun c`
turi[tii strìni vor fi ferici]i s` g`seasc` o carte despre Creta chiar \n
hotelul \n care locuiesc. Mai ales dac` poveste[ti mituri [i legende!
Sunt sigur` c` o po]i face foarte bine. {i dac`-]i plac desenele mele,
o voi ilustra \n acela[i timp.... Apoi, cartea va putea fi chiar tradus` \n
greac` de mine, \n francez` [i german` de Titos. N-ar fi splendid? O
munc` de familie \n \ntregime....
– Dar eu nu fac parte din familie, remarc` Tania.
Adolescenta zâmbi cu indulgen]`.
– Ei bine, da! insist`. E[ti sora cumnatului meu [i \n plus, din
clipa \n care te-ai piept`nat cum dore[te Titos....
– Gre[it! bâigui interlocutoarea sa.
– Crezi? replic` Rhea cu ochii str`lucind [treng`re[te. S`
admitem! Dar totu[i, Titos l-a alungat din cas` pe Dick Ross. Dup`
p`rerea mea, asta arat` c` te vrea doar pentru el....
– Nu fi ridicol`, replic` Tania, stânjenit` s` se simt` ro[ind. Pe

de-o parte, nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec....
– Un cretan nu este tocmai un grec, o \ntrerupse cealalt` cu
amabilitate.
– Este mai rù! exclam` arheologa.
Rhea izbucni \n râs. Tania \i arunc` o privire furioas`.
– Plec! exclam` ea. Am nevoie s` fac o plimbare!
Fierbea \n sinea sa [i nu mai suporta conversa]ia.
– Bun` idee, \ncuviin]` adolescenta, f`r` s`-[i piard` calmul. De
altfel, de ce nu-l iei pe Minos cu tine? |i voi cere mamei s`-]i
\mprumute ma[ina. Minos ador` plimb`rile cu automobilul!
Kyria Melissa nu f`cu nicio obic]ie \n a-i \ncredin]a micul sù Fiat
tinerei englezoaice [i fiul Annei, \ncântat, se instal` al`turi de ea.
– Unde vom merge? o \ntreb`, cu harta \ntins` pe genunchi.
– Am v`zut un loc numit Mochlos, unde se afl` ni[te ruine. |]i
convine?
– Foarte bine! Se vinde acolo o limonad` excelent`.
– Ai v`zut deja acele ruine? \ntreb` Tania.
– Da, dar cele mai interesante descoperiri au fost adunate \n
muzeu: topoare de bronz, câteva bijuterii, câteva fresce..... nu v`
face]i griji, situl este foarte frumos. Domin` marea. {i vom bea
limonad`!
Arheologa se resemn`; cu atât mai rù dac` \[i lua o zi vacan]` \n
loc s` lucreze. Evident, Minos prefera mai curând s` hoin`reasc`
decât s` viziteze muzeul....
Drumul, foarte \ngust [i prost nivelat, \nconjura \n curbe
\ntortocheate colinele. Ma[ina ridica de-o parte [i de cealalt` nori de
76 ELEANOR WOODS
praf ro[iatic. Dup` câteva clipe, ajunser` \n vârful unei pante pline
de pietri[. Tania privea cu ochii mari [i respira]ia tìat`: \n asprimea
sa sobr`, peisajul era unul din cele mai frumoase din lume. La
orizont, platouri masive de un roz-\nchis \n lumina soarelui, se
conturau pe albastrul-intens al m`rii. Capre sprintene circulau ici [i
colo \n mijlocul tufelor cenu[ii de cimbri[or, uscate de c`ldur`, iar
clopotele mici atârnate la gâtul lor sunau melancolic. Le r`spundea
doar ]ârâitul u[or al insectelor [i din când \n când strig`tul ascu]it al
unui r`pitor. Cerul f`r` nori p`rea deschis la culoare, aproape alb.
La Skafa, Minos o sf`tui pe tân`ra femeie s` coteasc` la stânga.
Aceasta se supuse, nu f`r` o oarecare \ngrijorare: c`rarea, extrem de
\ngust` [i desfundat`, probabil nu v`zuse niciodat` mai \nainte o
ma[in`.
– E[ti sigur c` acesta este drumul bun? \l \ntreb`, ]inând solid
volanul.
– Da, absolut, o asigur` Minos. Recunosc acea capel` mic`, la
dreapta.
Tania continu` a[adar cu hot`râre. La baza colinei, câteva tufe de
c`tin` \ncadrau un vad pe care-l traversar` printr-o mare \mpro[care
de ap`. Trecur` prin fa]a unei elegante case albe; satul trebuia s` fie
aproape.
– Sosim, spuse copilul.
|ntr-adev`r, drumul plin de [leauri [i pietre d`dea \ntr-un fel de
pia]` umbrit`, \nconjurat` de c`su]e. B`rba]ii st`teau de vorb` la
soare.
– Din ce trìesc locuitorii? \ntreb` englezoaica.
– Sunt pescari.... Vre]i s` parca]i ma[ina aici? Iat` cafeneaua.
UN S~RUT PE FURTUN~ giannijollys 77
Tania opri ma[ina la ad`postul unui copac [i se instalar` amândoi

la o mas` ferit` de c`ldur` de o verand`. Exact \n fa]a lor, marea
sclipea \n soare [i câteva b`rci \n culori str`lucitoare se leg`nau u[or.
Dup` un timp, un grup de b`rba]i ap`ru pe verand` [i se instal` la o
mas` \nvecinat`, dup` ce murmurar` câteva saluturi politicoase spre
Tania [i tân`rul sù \nso]itor.
Acesta din urm` \i privi ca [i când \i mai \ntâlnise, dar fu \ntrerupt
din contemplare de proprietara localului, care veni s` ia comenzile.
Tania [i Minos aleser`, fire[te, limonad`.
Bìatul se hot`r\ atunci s` se prezinte b`rba]ilor de la masa
vecin`, recunoscându-i \n sfâr[it ca pe fo[ti colegi de cùtare printre
ruine. Acum, st`tea vesel de vorb` cu ei. Tania \n]elese c` pe moment
o abandonase. De fapt, chiar se bucura, deoarece asta \i permitea s`
se gândeasc` \n lini[te. Gândurile \i revenir` la Fergus [i la Titos. De
ce oare se detestau cei doi b`rba]i? |n]elegea pu]in punctul de vedere
al fratelui sù care dispre]uia orice personalitate prea sensibil`, prea
p`tima[`, prea \ndep`rtat` de lumea universitar` \n care evolua.
Titos Michalakis i se p`ruse sportiv [i energic [i asta ar fi fost suficient
pentru a-l judeca negativ \n mod definitiv, f`r` s` se \ntrebe dac` nu
era capabil [i de inteligen]`. Cât despre Titos, antipatia fa]` de Fergus
Drummond se explica mai greu; Tania \l cuno[tea mult mai tolerant
decât fratele sù, mai deschis deosebirilor. Poate-l considerase pe
englez lipsit de c`ldur` uman` [i se nelini[tise pentru viitorul fericit
al Elenei....
Proprietara micului han, dup` ce servi limonada, disp`ru [i se
\ntoarse imediat \nc`rcat` cu o tav` cu ni[te struguri minuna]i. |i
puse pe mas`, \n fa]a arheologei, \ntr-un gest de ospitalitate, apoi se
78 ELEANOR WOODS
a[ez` pe prag [i-[i relu` tricotatul. Dup` câteva clipe, ridic` timid
capul [i-i puse o \ntrebare Taniei. Aceasta r`spunse cât putu mai bine
[i cele dou` femei \ncepur` s` discute \n mod pl`cut, \n ciuda
barierei de limbaj.
Atunci, englezoaica \[i d`du seama de un lucru: pentru cretani,
nicio \ntrebare nu p`rea indiscret`. Putea p`rea chiar nepoliticos s`
nu-[i \ntrebe vizitatorul despre via]a sa. Aceast` simplitate \i lipsea cu
cei din familia Michalakis.
Pentru a \ncerca s` fac` o impresie bun`, o \ntreb` pe femeie ce
tricota. Aceasta \i ar`t` cu mândrie o pern` pestri]`, deja terminat`.
Tania o g`si de prost gust, dar o admir` politicos. Grecoaica \l chem`
pe Minos pentru a-i traduce mai u[or cuvintele interlocutoarei sale.
Bìatul li se al`tur` [i o f`cu cu pl`cere. Brusc, to]i observar` c` ea
cuno[tea destul de bine familia Michalakis. Tania fu imediat
\nconjurat` de un grup volubil, care-i includea [i pe prietenii lui
Minos.
– Ce poveste trist`, c`s`toria Elenei Michalakis, exclam` hangi]a
cl`tinând din cap. Tân`ra Rhea a suferit mult... din cauza p`catului
surorii sale!
Minos traduse rapid.
– Ce vrea s` spun`? \ntreb` Tania, când termin`.
– Ei bine, Rhea [i Elena au avut un accident de ma[in`.....
r`spunse cu reticen]` bìatul.
– Cine conducea? Elena?
– |ntreba]i-l pe kyrios Titos, r`spunse copilul, plecând capul cu
un aer \nc`p`]ânat. Acum, trebuie s` ne \ntoarcem. Mama va prepara
prânzul [i va fi dezam`git` s` \ntârziem....
Tania zâmbi resemnat`, se ridic` [i pl`ti cu generozitate

consuma]ia. Hangi]a \i puse \n mân` ultimii ciorchini de struguri, \n
chip de cadou de adio.
Minos deschise galant portiera ma[inii, apoi se a[ez` al`turi de
[oferi]`.
Aceasta era preocupat`. Expresia "p`catul" Elenei o tulbur`. |n
tradi]ia cretan`, nu putea s` \nsemne decât un singur lucru: Elena se
\ntâlnise cu Fergus \n intimitate, \nainte de c`s`torie. Titos trebuie s`
fi fost extrem de furios aflând asta. |ntr-adev`r, Fergus se ar`tase mai
degrab` iresponsabil! Mai ales dac`, dup` cum b`nuia Tania, i se
ceruse Rheei s` le serveasc` de \nso]itoare.... Ar fi trebuit s` [tie c`
nu trebuie s` strice reputa]ia unei femei cretane. Tinerei englezoaice
i-ar fi pl`cut s` afle mai mult: dar secretul p`rea bine p`zit.
– Ace[ti "stafilia" sunt delicio[i, nu-i a[a kyria? \ntreb` brusc
Minos.
– Este adev`rat, zâmbi \nso]itoarea sa.
|ncetini u[or ma[ina – tocmai se angajase pe c`rare – [i lu` cu o
mân` ciorchinele de struguri pe care i-l \ntindea.
– |ncerca]i s` repeta]i cuvântul, relu` copilul cu seriozitate.
"Stafilia!" Kyrios Titos ar fi \ncântat dac` a]i \nv`]a grece[te.
P`rea s` presupun` c` nimic \n via]` nu era mai important!
– N-am nevoie deloc de asta, protest` Tania. Po]i s`-mi traduci tu
orice fraz`....
– |n afar`, replic` bìe]elul cu un aer subit foarte matur pentru
vârsta sa, dac` vre]i s`-i m`rturisi]i lui kyrios Titus lucruri foarte
personale...
– Ei bine, \n acest caz m` pot exprima foarte bine \n englez`!
80 ELEANOR WOODS
– Nu este acela[i lucru, kyria, se maimu]`ri Minos. Limba greac`

se potrive[te mult mai bine pentru anumite m`rturisiri....
– Nu voi avea niciodat` nimic de acest gen de "m`rturisit" lui
Titos, replic` arheologa, cu fa]a ca de marmur`.
Nu se mai mir` s` aud` un bìat de doisprezece ani s` vorbeasc`
astfel; \n Creta era un lucru obi[nuit. Dobândeau foarte curând o
mare maturitate [i apreciau compania unei femei. Minos nu f`cea
excep]ie de la regul`. Dac` Tania \i repro[a ceva, era mai curând
uimitoarea sa intui]ie. De altfel, relu` deja cu o voce pozna[`:
– Totu[i, sunt anumite lucruri pe care Titos vi le spune \n
grece[te, nu \n engleze[te....
– Oricum, niciodat` nimic compromi]`tor!
– Nu? f`cu \ncet bìatul, mâncând \nc` un bob de strugure
ro[u-\nchis.
Tania nu r`spunse [i se mul]umi s` ia un viraj delicat. Minos o
\ncuraj` cu strig`te bucuroase ca [i când era vorba de o tr`sur` cu cai
[i nu de o ma[in`.
La un moment dat, Tania recunoscu \n jos cetatea antic` Gournia.
La venire, n-o remarcase.
– Mi-ar pl`cea s` m` opresc, spuse, dorindu-[i enorm s` str`bat`
str`du]ele \ntortocheate, m`rginite de case str`vechi, toate \n ruin`,
nelocuite din perioada minoic`.
– – Nu mai avem timp, obiect` \nso]itorul sù. Dar Titos vine
deseori aici \n vizit`, ai putea veni cu el.
– Sau cu Fergus! exclam` cu r`ceal` englezoaica. Prefer compania
unui expert.....
– Titos cunoa[te aceste ruine pe dinafar`. Le-a v`zut de mii de
ori.
Tân`ra femeie p`str` t`cerea. {tia sigur cât de mult i-ar fi pl`cut
s` viziteze Gournia \n compania lui Titos Michalakis.... Tres`ri; acesta
era un fenomen nou. Odinioar`, ar fi dat orice s`-l urmeze pe Fergus
pe un [antier de s`p`turi arheologice, pentru a-l asculta vorbind, f`r`
s` \ndr`zneac` vreodat` s` spun` vreo p`rere personal`. Ori acum,
era gata s` renun]e la toate acestea pentru a-l urma pe Titos
oriunde... S` fie oare pe cale s` se \ndr`gosteasc` de el?
|ntoarcerea se desf`[ur` \n t`cere; Tania era pierdut` \ntr-un fel
de visare. Cele mai mici vorbe [i cele mai mici gesturi ale cretanului
\i treceau [i-i retreceau prin minte, f`când-o s` se \nfioare ca de un
tr`snet \n timpul furtunii....
Când opri ma[ina \n fa]a vilei, Titos a[tepta \n u[`, \n picioare, cu
bra]ele \ncruci[ate. Pe buze \i flutura un zâmbet u[or, ca [i când
ghicise gândurile din timpul dup`-amiezii ale tinerei englezoaice.
Aceasta ie[i din Fiat, str`duindu-se s` nu-l priveasc`, \n timp ce
inima-i b`tea cu putere \n piept. Cretanul nu trebuia s-o vad` ro[ind.
Totu[i, b`rbatul nu se mi[c` atunci când urc` cele câteva trepte
ale verandei [i tân`ra femeie se afla \n fa]a sa, f`r` s` poat` merge mai
departe; \i bloca trecerea.
– Ce faci aici? bâigui Tania. Titos privi cu un ochi critic fularul pe
care-[i \nf`[urase p`rul pentru a conduce.
– Nu e[ti mul]umit` s` m` vezi? replic` cu un ton degajat.
– Ba da, bine\n]eles, r`spunse tân`ra femeie, str`duindu-se s`
par` natural`. Vrei s` intri?
Zâmbetul b`rbatului se l`rgi; evident, calmul pref`cut al Taniei
nu-l \n[ela. Spre marea sa descump`nire, aceasta din urm` se sim]i
82 ELEANOR WOODS
\mbujorându-se.
– }i-am adus \napoi noti]ele lui Fergus, spuse \n cele din urm`
cretanul, sco]ând din buzunar un plic mare brun. I-am spus
domnului Ross c`, probabil, fratele tù nu va \ntârzia s` se \ntoarc`
[i c`-[i va termina el \nsu[i cartea, deoarece n-ai inten]ia s` te ocupi
de ea....
– Te \n[eli! exclam` Tania. B`rbatul zâmbi, f`r` s` r`spund`.
Minos li se al`tur`. Sem`na atât de mult cu Titos, \ncât Tania se
\ntoarse [i se duse s`-[i ia po[eta din ma[in`; nu suporta s`-i vad`
unul lâng` cel`lalt. Dar Michalakis cobor\ treptele \n urma sa [i
exclam`:
– Vei trì toat` via]a \n umbra lui Fergus, Tania?
– Nu \n]eleg, ripost` aceasta, subit foarte obosit` de c`ldura
\n`bu[itoare a prânzului.
– Ba da, insist` b`rbatul. {tii foarte bine ce vreau s` spun. Nu mai
e[ti o copil` naiv`, acum. Las`-l pe Fergus s`-[i scrie singur lucrarea
[i redacteaz` alta pentru tine \ns`]i....
– Nu-mi pot abandona fratele!
– Va trebui totu[i s-o faci, dintr-o clip` \n alta. De ce nu acum?
– L-am ajutat mereu pe Fergus, repet` arheologa cu
\nc`p`]ânare.
– Asta se explic` foarte bine când fiecare dintre voi era celibatar,
r`spunse calm Titos. Dar de atunci, el s-a c`s`torit cu Elena.... Ei
bine, \]i pot \ncredin]a aceste noti]e, sau trebuie s` le p`strez pentru
a i le da eu \nsumi fratelui tù?
Tania \ntinse o mân` care tremura [i lu` plicul.
– Elena nu este destul de calificat` pentru a-l asista pe Fergus \n
lucr`rile sale, murmur`. Doar eu o pot face. Te previn c`-l voi \nso]i
pe domnul Ross la Knosos. {i voi fi foarte fericit` s` discut arheologie
cu el!
– Doar c`, izbucni interlocutorul sù, nimic nu spune c` despre
arheologie dore[te s` vorbeasc` Ross cu tine. O [tii perfect! Este
timpul s` urmezi sfaturile altui b`rbat decât fratele tù....
– Nu voi urma sfaturile nim`nui, exclam` Tania. Am luat
\ntotdeauna singur` decizii [i voi continua s-o fac!
– Serios? S` vorbim despre asta! Oare ce decizii ai luat cu adev`rat
vreodat`? Fergus este cel care a hot`rât mereu \n locul tù, nu-i a[a?
{i l-ai urmat \ntotdeauna orbe[te. Este timpul s`-]i g`se[ti locul \n
lume, independent de el....
– Ei bine, hot`r`sc s`-l v`d pe domnul Ross, declar` Tania,
sfidându-l.
– {i Rhea?
– Rhea? repet` tân`ra femeie, f`r` s` \n]eleag`.
– Este implicat` \n hot`rârea ta. To]i suntem: sora, mama mea.....
[i eu.
– De ce? \ntreb` Tania cu timiditate. Niciunul din voi nu are
nevoie de mine. De-abia m` cunoa[te]i....
Titos \i lu` mâinile [i o trase blând spre el.
– Eu te cunosc temeinic, Tania Drummond, \i spuse \n [oapt`.
Dar tu \ns`]i, \nc` nu te cuno[ti....
Poate avea dreptate, se gândi aceasta. Dar nu era \nc` hot`rât`
s`-l abandoneze pe Fergus [i s` nu-i mai serveasc` interesele. Nici
m`car pentru a-i face pl`cere lui Titos.
– Voi n-ave]i deloc nevoie de mine, se \nc`p`]ân`.
Capitolul 7
Titos se invit` singur la prânz. Tania reac]ion` la hot`rârea sa cu

sentimente amestecate. Era pu]in iritat` de \ndr`zneala sa [i totu[i
foarte fericit` s` se afle a[ezat` \n fa]a lui la mas`.
– Când inten]ionezi s` mergi la Knosos? o \ntreb` cretanul cu o
voce neutr`, impersonal`.
– Nu [tiu, bâigui tân`ra englezoaic`, tulburat` de indiferen]a sa
rece. Domnul Ross m` va anun]a \n timp util.
– {i dac` ]i-a[ cere, Tania, s` nu mergi acolo? relu` Titos, cu o
privire mai intens`.
– Nu mi-o cere! exclam` aceasta.
– Dac` era Fergus, ai fi ascultat....
– Fergus nu mi-ar cere niciodat` un asemenea lucru. {tii foarte
bine c` sunt \n stare s` m` descurc singur`. |n frumoas` situa]ie a[ fi
fost dac` nu-l aveam!
– |]i cuno[ti foarte prost fratele, exclam` Titos, m`surând-o cu o
privire p`trunz`toare. N-are nimic din eroul pe care-l vezi \n el. Este
un b`rbat foarte banal, complet lipsit de imagina]ie [i \n plus, destul

de iresponsabil când este vorba de so]ia [i de sora sa. Oricum, n-ai
nimic din femeia rece [i cerebral` care pretinzi c` e[ti. |i e[ti \ntru
totul devotat` fratelui tù pentru c` a fost din când \n când amabil
fa]` de tine; nu-]i dai seama c` te-ar l`sa balt` f`r` s` ezite dac` ar fi
necesar....
Tania nu era preg`tit` s`-l asculte criticându-l pe Fergus f`r` s` se
revolte.
– |nceteaz` s` m` iei drept proast`, exclam`. Explic`-mi mai \ntâi
cum s-a ar`tat fratele meu iresponsabil fa]` de Elena [i poate am s`
te cred!
Titos \[i turn` un pahar de ap` cu ghea]` [i-[i l`s` capul \n jos,
spre farfurie, f`r` s`-i mai acorde aten]ie. Tân`ra femeie fu atât de
tulburat`, \ncât \i venir` lacrimi \n ochi. Ea, care de obicei nu-[i
pierdea niciodat` controlul emo]iilor....
– Nu mai suport s` fiu tratat` ca o copil`, bâigui. {tiu totu[i s` fac
diferen]a \ntre bine [i rù! De ce nu-mi spui nimic?
– I-ai ]inut parte fratelui tù f`r` s` [tii m`car despre ce este
vorba. Asta dovede[te limpede c` e[ti atât de naiv`, \ncât po]i fi
\n[elat`; ai nevoie de cineva care s` te conduc`, s` te sf`tuiasc`, s` te
protejeze....
– Nu \n]eleg... te asigur, r`spunse englezoaica.
Titos bù o \nghi]itur` [i \mpinse paharul, oftând u[or. Tania oft`
de asemenea, dezam`git`. Nu-i acorda nici m`car destul` \ncredere
pentru a-i m`rturisi adev`rul.
– Vreau s` m` c`s`toresc cu tine, Tania mou, relu` \n acea clip`
Titos.
86 ELEANOR WOODS
– F`r` dragoste? Este ridicol! replic` ea, uluit`.

– Crezi? o ironiz` cu un aer sarcastic [i tr`s`turile ciudat de
\ncordate. Poate creierul tù nu [tie \nc`, dar inima a hot`rât deja
pentru tine, draga mea.
– Inima nu este un ghid foarte sigur, replic` Tania. Prefer s` m`
\ncred \n mintea mea!
– Dar n-o folose[ti, zâmbi b`rbatul. |]i ascunzi capul \n nisip,
atâta tot! F` un efort, Tania, trebuie s` prive[ti lucrurile \n fa]`. Sunt
b`rbatul de care ai nevoie. F`r` devotamentul \nc`p`]ânat fa]` de
fratele tù, ai fi acceptat deja....
– Nu vorbe[ti serios, spuse \n cele din urm` tân`ra femeie.
– Ba da.
Conversa]ia le fu \ntrerupt` provizoriu de intrarea lui Minos [i a
Annei. Minos strânse farfuriile [i le \nlocui cu altele, apoi Anna puse
pe mas` o tav` cu carne [i o salat` de brânz` greceasc`. Apoi \i adres`
lui Titos un zâmbet complice. Acesta se ridic`, descuie dulapul cu
lichioruri [i scoase o sticl` de uzo; turn` pu]in \n pahare [i-i oferi
unul servitoarei, care-i mul]umi cu c`ldur`. Apoi, cretanul \ntinse un
pahar Taniei [i toast`:
– "Stin iyassou!" lans` el.
– "Iss iyia!" r`spunse ea automat.
O expresie viclean` se aprinse \n ochii lui Minos.
– Kyria Tania este pe cale s` \nve]e grece[te, anun]`. Pentru a-]i
face pl`cere.
– Adev`rat? zâmbi Titos Michalakis. |l lovi afectuos pe bìe]el [i-l
urm`ri din ochi \n timp ce ie[ea din \nc`pere. Anna ie[i de asemenea
[i \nchise u[a dup` ea.
– A[adar, \ncerci s`-mi placi? se adres` Titos tinerei femei.

– Nu \n mod special, protest` Tania.
– La drept vorbind, m` a[teptam, replic` tìos cretanul. Mama
m-a prevenit c` sim]ul familiei te va face s` fii de partea lui Fergus....
– Oare cum a[ putea reac]iona altfel? Nu-mi spui nimic, absolut
nimic! |l dete[ti pe Fergus f`r` s`-mi fi spus vreodat` de ce!
– Ai putea avea \ncredere \n judecata mea, sublinie b`rbatul cu
un aer trist.
– Ai putea avea \ncredere \n mine! repet` Tania cu c`ldur`,
aproape mânioas`.
– Nu acum, r`spunse Titos. Nu \n starea de confuzie \n care e[ti.
Poate mai târziu.... Deocamdat`, las`-m` s` iau decizii \n locul tù.
– Nu \n]eleg de ce ar trebui s-o fac, exclam` ea, sus]inându-i
privirea.
– Pentru c` un grec este \ntotdeauna st`pân \n casa lui [i f`r` s-o
[tii \nc`, e[ti de acord cu mine. Ei bine, \mi acorzi \ncredere?
– Nu vreau s` am de ales \ntre tine [i fratele meu, murmur` Tania
cu o voce aproape neauzit`.
– |ntr-o zi, va trebui s` rezolvi asta, agapi.
Tân`ra femeie p`str` t`cerea câteva clipe, apoi declar` brusc:
– De fapt, b`nuiesc de ce \l dete[ti atât de mult pe Fergus; Elena
era \ns`rcinat` \nainte de c`s`torie, nu-i a[a? Altfel nu l-ai fi obligat
pe fratele meu s-o ia de so]ie...
– L-am primit ca pe un prieten, replic` Titos cu \nfl`c`rare [i
ne-a mul]umit dezonorându-ne familia!
– Femeile pe care le frecventeaz` de obicei Fergus, [tiu s` spun`
da sau nu singure, f`r` ajutorul fratelui mai mare! De unde [tii dac`
88 ELEANOR WOODS
Elena n-a consim]it? La urma urmei, era \ndr`gostit` de el!

Cretanul \i arunc` o privire surprins`. Probabil nu era obi[nuit s`
aud` o femeie exprimându-se cu atâta sinceritate. Apoi expresia \i
deveni ironic`.
– Dar tu? o \ntreb`. Oare [tii s` spui da sau nu?
– Fire[te, \l asigur` cu demnitate.
– Pentru c` nu e[ti cretan`.... M` \ntreb, continu` cu un aer
viclean, dac` mie mi-ai spune da sau nu....
Tania ro[i [i p`str` t`cerea câteva clipe. Apoi, se gândi brusc la
Anna [i fa]a i se contract`.
– Va fi nu, afirm` cu putere, l`sând furculi]a [i cu]itul. |n plus, nu
e[ti \n m`sur` s`-l condamni pe Fergus. Te afli tu \nsu]i \n aceea[i
situa]ie! De fapt, este regretabil c` femeile nu v-au spus mai des nu
[i unuia [i celuilalt....
Titos izbucni \n râs, f`r` s` r`spund`, se ridic` [i se apropie de ea.
Tania se \nfior` sim]indu-l atât de aproape.
– Nu m-ai respinge, te asigur, murmur` el.
– Ba da!
Cretanul se aplec` [i-i s`rut` u[or buzele, apoi din nou, mai
insistent.
– Chiar dac` mi-ai spune da, relu` pe un ton mai sc`zut, a[
refuza. Nu sem`n cu Fergus: femeia pe care o voi conduce la altar va
fi acolo prin \n]elegere deplin` [i nu pentru c` va fi constrâns`.
|i ridic` \ncet o [uvi]` de p`r de pe frunte.
– "Yineka mou", femeia inimii mele, \i [opti. Nu este o expresie
frumoas`?
Tania se eliber`, se ridic` [i f`cu \nconjurul mesei, apoi \i arunc`
o privire provocatoare.
– A[adar, am avut dreptate \n leg`tur` cu Fergus [i Elena, nu-i
a[a? spuse cu energie.
Vorbind, \ncepu s` strâng` tacâmurile, str`duindu-se s`-[i
ascund` tremurul mâinilor.
– Da. Numai c` fratele tù a aruncat toat` responsabilitatea
asupra Elenei, deoarece nu voia \n niciun caz s` se \ncurce cu o so]ie
[i un copil pentru tot restul vie]ii. Când a \n]eles c` voi fi inflexibil, a
\ncercat s` ob]in` cât mai mul]i bani pentru zestrea surorii mele....
– {i... vila?
– Nu i-am dat-o, preciz` Titos zâmbind u[or. Le-am permis doar
s` locuiasc` aici.
Tania cuno[tea deja latura rapace [i lacom` a fratelui sù. |n
trecut, luase obiceiul s` evite mereu s` aib` conversa]ii despre bani
cu el; deveneau foarte repede nepl`cute. Tinerei femei \i era ru[ine
pentru Fergus. Totu[i, \i lu` ap`rarea.
– S-a gândit probabil c`-]i umile[ti sora refuzându-i o zestre
normal`, suger`.
– Ai fi umilit` dac` te-a[ lua de so]ie a[a cum e[ti, f`r` zestre?
replic` Titos cu o expresie enigmatic`.
Tania era gata s` scape o tav`.
– Englezoaicele au rareori zestre, r`spunse. |n plus, n-am inten]ia
s` m` c`s`toresc cu tine!
– Ai fi atât de sigur`, dac` te-a[ lua \n bra]e chiar \n aceast` clip`?
Nu te voi l`sa s`-mi scapi, te previn....
– Vorbe[ti despre mine ca [i când a[ fi un simplu obiect, \n
posesia ta....
90 ELEANOR WOODS
Cretanul lu` un aer scandalizat.

– M` crezi oare \n stare de un gând atât de josnic? exclam`. M`
dezam`ge[ti, Tania. Sau dore[ti \n tain` s` fii curtat` engleze[te? |mi
pare rù, dar sunt grec. Te voi curta grece[te, sau deloc!
Tân`ra femeie ie[i f`r` s` r`spund`, cu capul sus, [i ajunse \n
buc`t`rie, unde se afla Anna. Aceasta din urm` se plânse c` de-abia
se atinseser` de mâncarea excelent` preparat` de ea cu grij`.
– Nu te \ngrijora r`spunse Tania pe un ton \ncurajator. Când se
va \ntoarce fratele meu, se va ar`ta \ncântat de modul cum g`te[ti.
Fergus are mereu o mare poft` de mâncare!
– Numai c` poate kyria Elena nu va aprecia prezen]a mea \n
buc`t`ria sa, obiect` cealalt`.
– De ce?
– Se \n]elege de la sine, insist` enigmatic Anna, ridicând din
umeri. Astfel o va sf`tui imediat mama sa.
– Nu v`d \n ce m`sur` o prive[te, protest` Tania.
– Kyria Melissa nu mi-a adresat niciodat` vreun cuvânt jignitor,
dar cred c` a suferit totu[i foarte mult. |n locul sù, a[ fi avut aceea[i
reac]ie. Nu va putea uita nimic \nainte de plecarea mea \n America.
Atunci, poate....
– Dar, Anna, chiar te gânde[ti s` pleci \n Statele Unite? o \ntreb`
interlocutoarea sa. Ce vei face acolo?
– Am familie.
Arheologa lu` o cârp` [i \ncepu s` [tearg` vasele, gânditoare.
– L`sa]i-le, obiect` Anna. De altfel, v` cheam` kyrois Titos.
– Am auzit! replic` Tania, cu indiferen]`.
O tuse u[oar` \n spatele sù o f`cu s` tresar`. Brusc, \n \nc`pere
r`sun` vocea lui Titos.

– Am g`sit, spuse acesta amuzat. |]i voi face curte ducându-te s`
vizitezi Phaestos. |mbrac` cea mai frumoas` rochie [i vom lua
ma[ina. Ce crezi despre asta?
– N-ai prefera s` a[tep]i \ntoarcerea lui Fergus? exclam` cu ironie
tân`ra femeie. Pentru a-i cere permisiunea...
– N-are rost, r`spunse cretanul, pe acela[i ton. M-ai asigurat c`
e[ti destul de mare pentru a te descurca...
– Admi]i asta doar ca s` fiu de p`rerea ta. Altfel...
– |ntr-adev`r, zâmbi Titos; asta din cauza chipului tù. Când e[ti
\n dezacord cu mine, se schimb` [i atunci tr`s`turile devin foarte
dure. E[ti mult mai frumoas` când te str`duie[ti s`-mi placi!
– Adev`rat? murmur` Tania, descump`nit`.
– Da.... Accep]i s` vii la Phaestos? relu` el, mângâindu-i u[or
p`rul.
– Accept, spuse Tania, cu voce sc`zut`.
***
– N-ar trebui s` fii la munc`? \ntreb` Tania pu]in mai târziu, \n

timp ce lua loc \n ma[ina lui Titos Michalakis.
– Ba da, replic` acesta, dar hotelurile nu se vor pr`bu[i dac`
lipsesc o dup`-amiaz`.
Strecur` spre ea o privire admirativ`; Tania se \nfior`
imperceptibil [i remarc` \n ochii sì o lic`rire ironic`, dar mai
92 ELEANOR WOODS
afectuoas` decât de obicei.

– Iat` o rochie foarte frumoas`, spuse \ncet cretanul.
– Sunt fericit` c`-]i place.
– Totul \mi place la tine, Tania.
Tân`ra femeie \[i a]inti privirea asupra drumului, ca [i când nu
auzise nimic. Nu era obi[nuit` s` primeasc` ni[te complimente
\ndreptate spre altceva \n afar` de munca sa [i nu [tia deloc cum s`
reac]ioneze.
Titos puse o mân` peste cea a Taniei.
– {tii, nu e[ti foarte diferit` de o cretan`! \i murmur`. Nu te teme,
n-am s` te m`nânc. Cel pu]in nu \nc`....
– Nu m` tem de nimic, repet` tân`ra femeie provocator.
– Cu mine e[ti \n deplin` siguran]`, relu` b`rbatul pe un ton mai
serios. |mi doresc la nebunie s` te s`rut, dar [tiu s` a[tept. Voi
a[tepta pân` când vei admite c` e[ti a mea.....
Tania \ndr`zni atunci s` \ntoarc` spre el capul. Niciodat` ochii lui
Titos nu avuseser` o expresie atât de tandr`. M`car dac` ar fi iubit-o,
totul ar fi putut s` fie perfect....
– Dac` eram cretan`, n-a[ fi fost aici, sublinie.
– Ai fi fost de mult c`s`torit` [i ai avea deja fii! replic` Titos.
Ne-am fi plimbat peste tot unde am fi dorit....
– Poate n-a[ fi fost c`s`torit` cu tine!
– Ba da! Nu ]i-a[ fi l`sat nicio clip` de r`gaz, draga mea. Te doresc
atât de mult...
– Este oare suficient? se ambal` Tania, ro[ind. N-ai nevoie [i de
dragoste?
– Un anumit fel de dragoste se va instaura treptat, \i explic`
b`rbatul. Vom \mp`r]i bucuriile [i greut`]ile vie]ii, ne vom sus]ine

reciproc.... Nu-]i ajunge?
Englezoaica \[i puse \ntrebarea \n minte. La \nceput, situa]ia ar fi
cu siguran]` fascinant`. Dar apoi? N-ar avea nevoie s` fie iubit` cu
adev`rat?
– Nu sunt grecoaic`, repet` Tania pe un ton jalnic. Nu m` pot
supune astfel unui b`rbat. Am nevoie de libertate, de independen]`,
de toate lucrurile insuportabile pentru tine la o so]ie.... Nici m`car
nu m-ai \ntrebat dac` mi-ar pl`cea s` am copii!
– Cunosc deja r`spunsul, replic` Titos.
– Nu! exclam` tân`ra femeie, strângând pumnii. De exemplu,
vreau [i o fat`, nu numai fii....
– Voi face tot ce pot, exclam` Titos cu umor.
– Nu asta voiam s` spun, protest` Tania. |ncerc s` te fac s`
\n]elegi c`, pentru tine, nu sunt decât un pion \ntr-un joc de [ah....
– Fratele tù merit` aceste cuvinte, nu eu! obiect` cretanul pe un
ton dur.
– Fergus nu ia femeile ca pe ni[te obiecte!
– Nu! o ironiz` interlocutorul sù, virând pentru a se angaja pe
drumul spre Iraklion. Totu[i, nu-]i las` din libertatea de a deveni
femeie. Cu mine, vei avea posibilitatea s` fii cu adev`rat femeie, s`
\nflore[ti, s` zâmbe[ti vie]ii.... }i-a[ permite s` descoperi c` ai [i un
trup, nu numai minte!
– Despre asta nici nu vorbesc, bâigui tân`ra femeie cu o voce
gâtuit`. M` consideri dur`, dar nu sunt \nc` suficient. A[ vrea s` m`
c`lesc, atât \mi este de team` s` fiu r`nit`, s` suf`r....
– Ai putea s` fii r`nit` de mine, Tania? o \ntreb` grecul cu o
94 ELEANOR WOODS
solicitudine surprinz`toare.
Aceasta d`du din cap, incapabil` s` articuleze vreun sunet. Se
sim]ea extrem de vulnerabil`.
– Te voi proteja, o asigur` Titos. Voi avea grij` de tine... |nainte
[i dup` ce ne vom c`s`tori.
– |nc` nu \n]eleg.... de ce-]i dore[ti s` te c`s`tore[ti cu mine,
r`spunse Tania \n [oapt`. Pentru a-l provoca pe Fergus?
Titos izbucni \ntr-un râs sonor.
– Nu spune prostii! exclam`. Prive[te-te \ntr-o oglind` [i vei [ti de
ce doresc s`-mi fii so]ie!
Stacojie, Tania se refugie \ntr-o t`cere \nc`p`]ânat`. Str`b`tur`
ora[ul Iraklion \ntr-o circula]ie infernal`. Autobuze nesigure,
biciclete, tr`suri vechi, se \ntâlneau din toate direc]iile, dispre]uind
orice pruden]`.
La ie[irea din ora[, str`b`tur` o câmpie fertil`, acoperit` cu vii.
– Aici se face un vin excelent, o inform` Titos.
– V`d [i m`slini, remarc` Tania.
– Bine\n]eles! Vin, m`slini, câteva capre.... un cretan n-are nevoie
de mai mult pentru a fi fericit. Cu o so]ie [i copii, fire[te. Când erau
tineri, p`rin]ii mei au muncit ca ]`rani, duceau o via]` foarte simpl`.
Mama se ocupa de capre.
– N-a[ putea face asta niciodat`, interveni tân`ra femeie. Nu sunt
obi[nuit` cu animalele, n-am avut niciodat`.
– Te obi[nuie[ti repede. De foarte mic m-am ocupat de miei [i de
câinii pierdu]i.... \i aduceam \ntotdeauna acas`! De altfel, am fost de
mai multe ori mu[cat.
– Mai ave]i turme de capre?
– Da, am p`strat-o pe cea a tat`lui meu. Am angajat un cioban s`

le p`zeasc` pe coline; de altfel, este fratele Annei. Din când \n când,
\i dau o mân` de ajutor. |mi place asta.
Tania [i-l imagin` cu u[urin]`, cu p`rul \n vânt, discutând vesel cu
ciobanii, la apusul soarelui...
– Mamei tale... nu-i era team` s` r`mân` singur` \n timp ce tat`l
tù pleca s` p`zeasc` turmele? \ntreb`.
Se vedea cu greu \n locul sù, petrecând nop]ile singur`, \ntr-o
ferm` izolat`....
– Nu! Nu se temea de nimic. Era foarte mândr` s` fie so]ia lui
kyrios Sterghios!
– Oh! exclam` interlocutoarea sa. |n ce m` prive[te, recunosc c`
sunt multe lucruri care m` sperie....
– Cu mine, nu te vei teme de nimic... De altfel, draga mea Tania,
\]i voi spune un lucru: n-ai team` decât de tine \ns`]i.... {i de tunet.
|[i punct` fraza cu un râs \nduio[at.
Capitolul 8
Pu]in dup` aceea, ma[ina str`b`tu ora[ul Ayii Dheka, al c`rui

nume evoca zece martiri cre[tini masacra]i pe vremea romanilor.
– |n antichitate, vechiul ora[ se numea Gortyna, \i spuse Titos.
Era centrul administra]iei romane pentru Creta [i Libia.... Ne vom
opri aici la \ntoarcere.
– Mi-ar pl`cea foarte mult! exclam` Tania cu entuziasm.
– Am inten]ia s`-]i ar`t [i altceva. Dar nu-]i spun ce: este o
surpriz`. O surpriz` \n leg`tur` cu Zeus....
Aceste cuvinte \i f`cur` mare pl`cere tinerei femei. Ele dovedeau
c` Titos nu se interesa de ea numai ca femeie, \n mod fizic, ci [i ca
persoan` \nzestrat` cu minte, cu care putea comunica de la egal la
egal. Tot restul dup`-amiezii, schimbar` considera]ii care aduceau
foarte multe cuno[tin]e despre arheologie [i istoria Cretei.
– Sunt extrem de fericit` s` vizitez \n sfâr[it Phaestos, spuse
Tania, f`r` s` \ndr`zneasc` s` \ntrebe care era surpriza. Era ora[ul lui
Rhadamante, nu-i a[a? Fratele lui Minos... Amândoi erau mari
judec`tori; \nsu[i zeul Rhandamante \[i exercita talentele \n Infern,

regatul lui Hades. Minos avea [i un al treilea frate, mi se pare....
Sarpendon, a[a este. Acesta n-a f`cut mare lucru.
– {tii c` a fost zeul din Mallia? Sarpendon a p`r`sit Creta pentru
Asia Mic`, \mpreun` cu unul din fiii lui Apolo. De aceea, Creta a fost
\mp`r]it` doar \ntre ceilal]i doi fra]i ai sì.
– Credeam c` fiul mai mare al Europei, Minos, a devenit regele
\ntregii insule.
– Nu, Rhadamante avea o parte din teritoriu. |n ce-l prive[te pe
Minos, s-a c`s`torit cu Pasiphae, mama resping`torului Minotaur.
Mai târziu, monstrul a fost \nchis \n labirint [i doar Theseu i-a putut
veni de hac, cu ajutorul fiului Ariadnei....
– Labirintul se afla \n Knosos, nu-i a[a?
– A[a afirm` legenda. A fost construit de atenianul Dedal la
cererea lui Pasiphae; a vrut s`-l ascund` de lume pe Minotaur, rodul
iubirii sale cu un taur alb, trimis de Poseidon.
– Minos trebuie s` fi fost furios pe comportarea so]iei sale!
– |ntr-adev`r, a fost extrem de furios. Mai \ntâi, i-a trimis pe Dedal
[i pe fiul sù Icar \n labirint, sperând c` Minotaurul \i va devora. Dar
Icar [i-a fabricat aripi pentru a fugi....
– ... {i ceara care le ]inea s-a topit \n apropierea soarelui. |mi
amintesc.
– |n Creta, exist` ni[te dansuri ale taurilor asem`n`toare
coridelor, care celebreaz` aceast` legend` a Minotaurului. Se g`sesc
reprezentate chiar pe unele fresce.
Titos p`rea s` cunoasc` foarte bine tradi]iile din ]ara sa, gândi
Tania. Ca Fergus, dac` nu mai bine...
98 ELEANOR WOODS
– Nu cuno[team aceste dansuri, recunoscu. M` intereseaz` mult.

Ce-mi place cel mai mult \n arheologie, este via]a de fiecare zi a
oamenilor de odinioar`; modul de a preg`ti mâncarea, de a-[i instala
casele, obiceiurile lor.... Fratele meu prefer` s` studieze luptele. Nu
avem deloc acelea[i puncte de interes!
– Asta chiar nu m` mir`, remarc` Titos pe un ton pu]in tìos. Este
mai u[or s` te la[i cucerit de marile mi[c`ri ale istoriei, decât s` te
apleci asupra vie]ii umile de fiecare zi a popoarelor.
– Dar [i asta este necesar, protest` Tania, preocupat` mereu s`-[i
apere fratele. |n tot cazul, s-a ocupat de mine la fel de bine cum ai
avut tu grij` de surorile tale. Restul nu conteaz`!
Vocea cretanului deveni mai \n`bu[it`.
– Din nefericire, rosti, n-am reu[it s` le protejez foarte bine...
Elena nu mi-a ascultat sfaturile, cât despre Rhea.... a avut acel
accident stupid pe care n-am [tiut m`car s`-l \mpiedic!
O emo]ie puternic` se sim]ea \n vorbele sale. Tania era gata s`-i
cear` preciz`ri asupra accidentului, dar \[i aminti la timp c` \nc`
n-aveau ve[ti despre Elena [i prefer` s` nu r`suceasc` un cu]it \n
ran`.
– Dac` m-a[ c`s`tori cu tine, exclam` cu un zâmbet emo]ionant,
presupun c` mi-ai interzice s` continuu s` practic arheologia. Poate
mi-ai cere s` p`zesc caprele...
Titos refuz` s` se lase prins \n joc [i r`spunse cu mare seriozitate:
– Când vei fi so]ia mea, \]i vei putea ocupa timpul liber absolut
cum vei vrea, draga mea. Te apreciez a[a cum e[ti [i sunt mândru de
inteligen]a ta. Oare cum s` te fac s` \n]elegi?
O aprecia, se gândi tân`ra femeie. Dar o iubea? Totu[i, \n mod
cert, Titos o atr`gea din ce \n ce mai mult, se sim]ea din ce \n ce mai

bine lâng` el [i gata s` cedeze farmecului sù. Nu va avea niciodat`
puterea s` se \ntoarc` \n Anglia.... |l va iubi, chiar f`r` speran]a de a
i se r`spunde sentimentelor.
Ajunser` \n sfâr[it la Phaestos. Un cântec din fluier r`suna \n aerul
vibrânt de c`ldur`, cu o anumit` melancolie. Refuzând s` se lase
prad` triste]ii, Tania ie[i din ma[in` [i se al`tur` lui Titos. Acesta din
urm` discuta deja cu muzicianul cel b`trân. |i strig` un la revedere
vesel [i-i \ntinse mâna tinerei femei.
– }i-e sete? o \ntreb` cu amabilitate. Putem bea un suc de fructe
acum, sau mai \ntâi s` vizit`m ruinele. Ce preferi?
– S` vizit`m mai \ntâi, hot`r\ Tania.
Era ner`bd`toare se admire un loc atât de celebru [i a[tept`rile
nu-i fur` \n[elate. Coco]at \n vârful unei coline, palatul antic se ridica
\n mijlocul pinilor milenari al c`ror parfum \nmiresma atmosfera.
Uitându-l aproape pe Titos, care o urma cu non[alan]`, Tania \ncepu
s` exploreze ansamblul, f`r` s`-[i poat` ascunde entuziasmul.
|nc`peri de toate dimensiunile se succedau \n [ir, urmând o tehnic`
apropiat` labirintului din palatul din Knossos. Unele erau rezervate
regilor, altele reginelor [i \n sfâr[it, unele curtenilor [i sclavilor.
Doar dup` o or`, tân`ra arheolog` \[i aminti c` nu venise singur`
[i alerg` s` se al`ture cretanului.
– Iart`-m`, spuse cu o voce \ntretìat`. Totul aici este atât de
minunat! Mi se pare c` recunosc \n anumite locuri elemente
miceniene. M-am gr`bit s` compar cu Knossos....
– Knossos a fost reconstruit \n parte, \n secolul al XIX-lea, \i
aminti Titos. Dup` p`rerea mea, foarte prost.
100 ELEANOR WOODS
– Restaurarea poate n-a fost la \n`l]ime, r`spunse cu pruden]`

arheologa, care \nv`]ase s` respecte experien]a colegului sù, Arthur
Evans.
Animat de bune inten]ii, \i lipsiser` mereu banii.
– Fac aluzie mai ales la Schliemann, preciz` Titos. S-a comportat
ca un adev`rat jefuitor de comori. Slav` Domnului, \n zilele noastre
strìnii nu mai au dreptul s` scoat` din Creta vestigii arheologice...
Se g`sesc deja destule la British Museum, la Londra!
– |n acea perioad`, speciali[tii englezi se gândeau s` le protejeze
ducându-le acolo, pled` Tania. Nu se gândeau s` se comporte ca
ni[te vandali....
– Desigur, admise interlocutorul sù. De altfel, \i iert....
Se \ntrerupse, râzând, \nainte de a continua:
– |i iert, deoarece eu \nsumi m` preg`tesc s` pun mâna pe o
adev`rat` comoar` britanic`!
Dup` o clip` de ezitare, tân`ra englezoaic` \n]elese c` vorbea
despre ea. Sim]i c`-[i pierde puterile [i se a[ez` pe cea mai apropiat`
piatr`...
– Nu vorbi astfel, murmur`. O c`s`torie \ntre noi va fi sortit`
e[ecului, s` [tii....
Cu fa]a furioas`, Titos \ncepu s` vocifereze \n grece[te.
– Mai \ntâi, de-abia m` cuno[ti, bâigui Tania, disperat` c`-l
\nfuriase. |n plus, Fergus....
– Nu-l amesteca pe Fergus \n asta! izbucni cretanul. Tu [i cu mine
suntem singurii interesa]i!
F`cu un efort pentru a se st`pâni, apoi relu` cu o voce mai calm`:
– S` mergem s` bem un pahar, Tania. Vom vedea mai târziu.
– |mi pare rù, r`spunse aceasta, ridicându-se. |ncerc s` te fac s`

\n]elegi c` nu este vorba decât de un vis frumos.... Tunetul r`sun`
foarte puternic, Titos, dar nu dureaz` mult...
Cretanul oft` [i atinse u[or fa]a tinerei femei.
– Nu fi atât de pesimist`, \i [opti. Nu uita c` eu comand tunetul,
ca Zeus... S` fii convins` c` \ntr-o zi, inima ta \mi va apar]ine.
– Zeus nu i-a r`mas mult timp fidel so]iei sale, Hera, obiect`
tân`ra femeie.
– Timpurile s-au schimbat.... Sunt mai fidel decât Zeus. Nu-mi vei
putea rezista, ]i-o prezic!
Ridic` u[or b`rbia Taniei [i-[i adânci privirea \n a sa.
– Vei avea oare curajul s` te \ntorci \n ]ara ta? continu` cu o voce
insistent`. {i m` vei putea uita complet?
– Nu, bâigui iar Tania. Nici una, nici alta.
– Atunci, vei fi so]ia mea, dar numai a mea [i nu te vei mai devota
nim`nui altcuiva. M` \n]elegi?
– {i eu? protest` tân`ra femeie, str`duindu-se \n zadar s` evite
ochii scrut`tori. Oare n-am condi]ii de pus? Refuz s`-mi \mpart so]ul
cu cineva, fie [i cu o umbr` din trecut!
Chipul lui Titos se \ntunec`, iar Tania pierdu orice speran]` s`
ocupe vreodat` primul loc \n inima lui.
– So]ia mea nu va interveni \n activit`]ile mele exterioare, spuse
tìos. Dac` am grij` de anumite persoane \n afar` de familia mea, asta
m` prive[te doar pe mine.
– S` [tii c` ni[te s`rut`ri nu vor fi suficiente pentru a umple via]a
so]iei tale...
– Nu-]i face probleme. Dragostea pe care o poart` so]ului sù
102 ELEANOR WOODS
ajunge din plin s` umple via]a oric`rei femei. Nu [tii despre ce

vorbe[ti, Tania. Cu siguran]`, te-a[ fi putut seduce mult mai rapid cu
"câteva s`rut`ri" \n plus. Dar n-am vrut s` cedezi frivolit`]ii. Am vrut
ca mintea ta s` vin` spre mine \n acela[i timp cu trupul....
Tân`ra englezoaic` se l`s` câ[tigat` treptat de sinceritatea
argumentelor lansate, refuzând s` asculte vocea ra]iunii. Aceast`
voce \i [optea c` va fi dominat` [i supus`, c`-[i va pierde
independen]a [i va trebui s` asculte de preten]iile unui singur
b`rbat.... Cum s` se poat` gândi la o asemenea perspectiv`? Doar
dragostea ar explica aceast` renun]are. Ar face mai mult pentru Titos
decât pentru orice alt b`rbat. Va renun]a chiar la concep]ia sa
romantic` despre dragoste, va d`rui f`r` s` ia nimic \n schimb...
Deoarece era foarte probabil c` el n-o va iubi niciodat` cu adev`rat.
P`cat; se sim]ea gata s` suporte orice pentru a r`mâne lâng` el.
– Ei bine... \ncepu englezoaica. Nu mai [tiu ce s` spun....
– Accep]i s` te c`s`tore[ti cu mine? insist` Titos cu voce sc`zut`.
Tania d`du din cap, cu un nod \n gât. Chiar dac` probabil n-o va
iubi, nu va permite nim`nui altcuiva s` \mpart` via]a cu Titos
Michalakis. Nimeni \n afar` de ea, Tania Drummond, nu va aduce pe
lume [i nu va cre[te copiii acestui b`rbat; nimeni nu va \mp`r]i
pâinea [i casa sa....
– Vreau s` te aud spunând da, murmur` brusc cretanul.
– Da... da, m` voi c`s`tori cu tine, r`spunse Tania.
***
Contrar a[tept`rii sale, Titos nu avu nicio reac]ie special` \n fa]a

acestor cuvinte. A[ezat` la masa unei cafenele, \n fa]a unui suc de
fructe proasp`t preparat, arheologa \ncerc` un amar sentiment de
dezam`gire. B`rbatul se mul]umise doar cu o exclama]ie la aceast`
promisiune. Nici m`car n-o s`rut`...
Dup` ce terminar` conversa]ia, Titos propuse o vizit` la palatul
de var` al regilor minoici, la câ]iva kilometri de Phaestos. Se
\ntoarser` \n t`cere la ma[in` [i ajunser` la situl din Aghia Triada \n
câteva minute. Tot f`r` o vorb`, b`rbatul parc` ma[ina la umbra unui
copac. La câ]iva pa[i, un b`trân vindea rodii. |nso]itorul Taniei
cump`r` una, o tìe \n dou` [i-i \ntinse o jum`tate tinerei femei. Cu
lacrimi \n ochi, aceasta mu[c` furioas` din fruct, urmându-l pe
cretan, care se \ndrepta spre ruine. De ce, se \ntreb` ea, p`stra o
asemenea t`cere? Oare nu era fericit c` acceptase \n sfâr[it s`-l ia de
so]?
Frumuse]ea palatului o distrase de la durerea sa. Titos se apropie,
\i trecu gânditor un deget peste obraz [i exclam`, pu]in stânjenit:
– Vom avea ocazia s` ne \ntoarcem aici, Tania. {i la Gortyna, cât
este \nc` lumin`.
Tân`ra femeie accept` cu c`ldur`. Orice era mai bine decât
stânjeneala persistent` instalat` \ntre ei de câteva momente. Oare de
ce se sim]ea incapabil` s` se comporte cu \ndr`zneala de care ar fi
dat dovad` \n aceea[i situa]ie? N-avea oare dreptul s` se cuib`reasc`
\n bra]ele lui Titos, s`-l s`rute? Cretanii se preocup` a[adar atât de
pu]in de sensibilitatea so]iilor lor?
Razele soarelui \ncepur` s` se alungeasc`, colorând cu o nuan]`
cafeniu-aurie verdele-delicat al m`slinilor. Tania se extazie \n fa]a
104 ELEANOR WOODS
ruinelor bisericii dedicate sfântului Titus. |n fa]a frumuse]ii lor, \[i

f`cu curaj [i-[i \ntreb` \nso]itorul dac` aceasta era surpriza despre
care \i vorbise la \nceputul plimb`rii.
– Nu, nu \nc`, r`spunse Titos. A[teapt` pu]in.
O expresie u[or stânjenit` de pe chipul sù \i suger` Taniei c`, \n
definitiv, poate acest b`rbat era la fel de timid ca ea. Dar ideea i se
p`ru absurd` [i o alung` imediat.
P`trunser` \ntr-o capel` \nc` intact`. |n interior, circa o sut` de
lumân`ri aprinse aruncau o lumin` slab` peste icoanele masive,
ag`]ate pe pere]i. Tania alese [i ea o lumânare, strecur` câteva
drahme \n cutia rezervat` [i sc`p`r` un chibrit; flac`ra ]â[ni imediat.
Al`turi, Titos se \nchina \n stil ortodox, atingându-[i um`rul drept,
\naintea celui stâng.
– Zeus n-ar veni niciodat` aici, \ntr-un loc cre[tin, remarc` tân`ra
englezoaic`.
– Nici Hera, r`spunse cretanul zâmbind.
Tania \n`l]` capul [i-i distinse privirea \n penumbr`.
– N-au nimic de-a face cu noi, nu-i a[a? Nu ne vom comporta \n
acela[i mod....
– Evident, nu! o asigur` interlocutorul sù. Angajamentul nostru
va fi mult mai sincer, mult mai serios....
|i lu` u[or mâna [i o conduse spre ie[ire, pentru a-i ar`ta celelalte
monumente romane ale sitului. De altfel, era surprinz`tor s` vad`
atât de multe construc]ii din vechea Rom`, adunate \ntr-un loc grec.
|n spatele unui zid mic din piatr` curgea un râu peste care
romanii construiser` un pod. Titos o conduse pe tân`ra sa
\nso]itoare de-a lungul malului; apoi ar`t` cu degetul \n direc]ia unui
grup de arbori.
– Iat` ce voiam s`-]i ar`t, spuse.
Urcar` panta acoperit` cu mult` iarb` [i ajunser` la pâlcul de
copaci. Cretanul se rezem` cu spatele de un arbore splendid, pu]in
mai \nalt decât ceilal]i.
– Aici a condus-o Zeus pe Europa, relu`. Sub acest copac i-au
conceput pe cei trei fii despre care am vorbit: Minos, Rhadamante [i
Sarpedon.... Acest arbore are particularitatea de a nu se desfrunzi
niciodat`. Când frunzele \ncep s` se ofileasc`, apar imediat muguri
noi, \nainte chiar ca frunzele vechi s` cad`.
– De unde se [tie c` Zeus [i Europa s-au \ntâlnit exact \n acest loc?
\ntreb` tân`ra femeie.
– Este o tradi]ie foarte veche, r`spunse cretanul. Tinerii c`s`tori]i
din satul vecin vin s` se plimbe aici \n seara nun]ii, pentru a avea
copii frumo[i....
Se \ntrerupse o clip` [i o privi cu un aer ironic.
– Vom veni [i noi sub acest copac, \n ziua nun]ii? suger` pe un
ton amuzat.
Adunase câteva frunze de ment` [i-i mângâie obrazul. Mirosul
foarte pl`cut, extrem de puternic o ame]i pe Tania. |nchise ochii [i
sim]i brusc bra]ele lui Titos strecurându-se \n jurul taliei sale.
– Titos, protest` ea ridicând pleoapele. Totul este atât de ciudat!
Te rog, d`-mi pu]in timp s` m` adaptez situa]iei....
– Ce este atât de ciudat? o \ntreb` blând b`rbatul, punând delicat
st`pânire pe buzele sale.
– Nu [tiu.... totul, murmur` Tania, f`r` s` reu[easc` s` se exprime
cu mai mult` precizie.
106 ELEANOR WOODS
Titos râse u[or [i o s`rut` din nou.

– Tania, "karthia mou", dac` ai [ti cât de mult te doresc.... [opti
el.
|i [optea cuvinte grece[ti, pe care ea nu le \n]elegea, [i respira]ia
cald` pe pielea sa o f`cu s` se \nfioare. Pe moment, nimic nu mai
avea importan]`: se sim]ea cucerit` de c`ldura trupului lui Titos
lâng` al sù, de presiunea bra]elor lui \n jurul taliei sale... Cu un
oftat, tân`ra femeie \[i ascunse fa]a la um`rul \nso]itorului sù. Când
\n`l]` capul, acesta o s`rut` cu pasiune, jucându-se cu degetele prin
buclele brune care-i atingeau obrazul.
– Cât timp \]i va trebui pentru "a te adapta"? o \ntreb` \n sfâr[it,
respirând greu. Te doresc atât de mult, \ncât \mi este foarte greu s`
m` st`pânesc.... r`spunde-mi, te rog! |mi vei fi curând so]ie?
O \ndep`rt` pu]in pentru a o privi, adâncindu-[i ochii de un
negru profund \n ai sì.
– A[ dori s` a[tept \ntoarcerea lui Fergus, replic` Tania,
str`duindu-se s`-[i \nt`reasc` vocea. Nu vreau ca la \ntoarcere s`-[i
g`seasc` lucrarea neterminat`, mai ales dac` este bolnav, dac` este
singur.... deoarece nu [tim \nc` unde este Elena! Va trebui s`-i
consacru un anumit timp, s`-i ofer ajutor. |n definitiv, este vorba de
fratele meu.... \n]elegi?
Titos oft`, rec`p`tându-[i treptat controlul asupra lui \nsu[i.
– Ai tot timpul care-]i trebuie, Tania mou, o asigur`. Dar când se
va termina aceast` perioad`, te previn c` mi te vei consacra \ntru
totul mie! Fergus nu va mai trebui s` treac` \naintea so]ului tù....
Tân`ra englezoaic` zâmbi \ndatoritor [i-[i s`rut` rapid
\nso]itorul, \n semn de \ncuviin]are.
UN S~RUT PE FURTUN~ giannijollys 107
– Cu o condi]ie, \l rug` ea. S` fii amabil cu Fergus. Promite-mi....

– |]i promit s` fiu politicos, accept` Titos. Cu cât m` vei iubi mai
mult, cu atât mai politicos voi fi cu el! A[a c`, situa]ia este \n mâinile
tale....
Izbucni \n râs \n fa]a aerului nùcit al Taniei; o s`rut` pentru
ultima dat` [i se \ntoarser` rapid la ma[in`; se \nserase [i primele
stele str`luceau slab.
giannijollys
Capitolul 9
Tania remarc` imediat starea de imens` epuizare \n care se afla

Fergus. Era de asemenea la cap`tul r`bd`rii [i \ncepu chiar din prima
zi s`-[i critice violent sora.
– Nu ]i-am cerut niciodat` s` vii \n Creta pentru a face pe turista,
exclam` pe un ton amar [i cu atât mai pu]in pentru a te \ndr`gosti!
Ai fost de acord s`-mi termini cartea; am crezut c` ai \n]eles cât era
de urgent.... Nu numai c` nu te-ai ocupat de ea, dar colac peste
pup`z`, ]i-ai petrecut cea mai mare parte a timpului \n compania lui
Titos Michalakis! Este absolut de ne\n]eles. {tii m`car c` acest b`rbat
m` detest`? Acum, \mi arunc` ni[te priviri extrem de nepl`cute....
– Este ab`tut din cauza surorii sale, pled` tân`ra englezoaic`,
atunci când putu spune o vorb`.
– Nu tocmai, ironiz` Fergus. Era convins c` nu voi [ti s-o protejez
pe Elena [i acum este \ncântat c` evenimentele i-au dat dreptate. Nu
i-ai observat aerul triumf`tor?
– Nu, r`spunse Tania, câtu[i de pu]in.
– |ntr-adev`r! Probabil e[ti oarb`.... M-a obligat s` m` c`s`toresc,

apoi m-a obligat s-o iau cu mine \n Peru, unde nu avea nimic de
f`cut....
– N-ar fi trebuit s`-]i amâni plecarea pân` la na[terea bebelu[ului?
– E[ti nebun`! Pentru mine, nu se punea problema s` ratez o
asemenea ocazie. S-ar fi putut s`-mi distrug cariera.... M`car dac`
mi-ai fi terminat cartea! {i eu care credeam c` pot avea \ncredere \n
tine.... Pân` la urm`, nu e[ti decât o z`p`cit`, ca celelalte.
Tania era gata s`-i dea o replic` ustur`toare, dar t`cu. La urma
urmei, era \n doliu dup` so]ia sa.
– Ce noroc c` n-ai murit [i tu, murmur` ea simplu.
– Da. Le-au trebuit zile \ntregi s` m` g`seasc`. Pilotul avionului
nostru s-a lovit de un vârf de stânc`, \n plin` cea]`. F`r` ajutorul
indienilor care m-au primit a doua zi, acolo a[ fi r`mas. Acei mun]i
peruvieni sunt extrem de izola]i, n-au nici m`car drumuri [i au foarte
pu]ini locuitori....
– Ce triste]e pentru Elena, adùg` Tania \ncet.
– Da, spuse Fergus ridicând din umeri, cu un aer indiferent.
Tania era extrem de [ocat`.
– Nu sim]eai nimic pentru ea? \ntreb` cu ochii mari.
– Era frumoas`, dar nu-mi doream deloc s` m` c`s`toresc cu ea.
M`car dac` ar fi fost pu]in atent`...
– Haide, Fergus! exclam` arheologa, \ngrozit`. Ai tot atâta vin`
cât [i ea!
– Iat`-te devenit` moralist`, replic` fratele sù. Influen]a lui
Michalakis, presupun. Apropo, dac` \ntr-adev`r vrei s`-l iei de so], \]i
atrag aten]ia c` so]iile grecilor sunt tratate cu pu]in mai bine decât
110 ELEANOR WOODS
sclavele...
– Exagerezi!
– Ah, crezi? Sunt crescute pentru a asculta f`r` s` se plâng`. Elena
era la fel, absolut exasperant`. Nu m` l`sa un minut singur, nu-mi
f`cea niciun repro[, dar m` privea cu ochi mari [i tri[ti când
pretindeam s` am pu]in` lini[te.... Era pur [i simplu epuizant!
– S`rmana Elena, f`cu gânditoare Tania. Fergus nu catadicsi s`-i
observe remarca. Mormì doar cu un aer vis`tor:
– Totu[i, a[tept cu ner`bdare s` v`d evolu]ia rela]iei tale cu
Michalakis, draga mea. Va fi foarte dezam`git realizând c` e[ti rece ca
ghea]a, incapabil` s` te distrezi f`r` reticen]e....
Tania \[i mu[c` buzele.
– Vom vedea, replic` tân`ra femeie cu o voce indiferent`.
– Oricum, s` nu contezi pe mine s` intervin. N-am inten]ia s` m`
amestec \n treburile voastre. V` doresc chiar mult` delectare! Acestea
fiind spuse, vei fi de acord cu mine ca toate astea s` nu te \mpiedice
\n niciun fel s`-mi termini cartea. |n]elege bine, este o prioritate....
Sper c` ai reu[it de altfel s`-l faci pe domnul Ross s` aib` r`bdare.
F`r` s`-i dezv`lui ce nu trebuia s` [tie!
– |n leg`tur` cu acest subiect, mi-e team` c` situa]ia este pu]in
mai complicat`, bâigui Tania. Am fost obligat` s`-i m`rturisesc
domnului Ross c`-]i redactam operele. |n câteva zile, avem \ntâlnire
la Knossos, unde va trebui s`-mi spun` dac`-mi va permite s`
continuu. Din nefericire, Titos i-a luat deja noti]ele....
– De ce i-ai \ncredin]at aceste noti]e domnului Ross? Dar Tania,
ai devenit brusc complet stupid`. Oare de ce te compor]i subit
\ntr-un mod atât de neloial fa]` de mine? Este iar influen]a lui
Michalakis, nu-i a[a? Am crezut c` te pot trimite \n Creta f`r` s` m`

tem de nimic, iar tu n-ai g`sit altceva mai bun de f`cut decât s` te
repezi cu bun`-[tiin]` \n bra]ele celui mai rù du[man al meu!
– Nu-]i este du[man, protest` Tania, exasperat` de criticile
fratelui sù la adresa lui Titos. N-are niciun motiv s` te deteste.
– N-are importan]`, replic` Fergus. Este indiscutabil, m` ur`[te.
Credeam c`-mi vei lua partea....
Tân`ra arheolog` ridic` din umeri [i-i \ntoarse spatele.
– Nu vreau s` aleg \ntre voi doi, spuse cu voce sc`zut`.
Acelea[i cuvinte le folosise [i cu Titos...
– N-are importan]` ce vrei tu, r`spunse tìos Fergus. |mi datorezi
foarte mult, Tania. Am f`cut multe pentru tine \n trecut, [i nu este
momentul s` ui]i asta. Oare ai inten]ia s`-mi abandonezi cartea
pentru a te c`s`tori mai repede cu acel cretan?
– Nu, murmur` sora sa. I-am spus c`-]i voi termina mai \ntâi
cartea.
Tân`rul b`rbat scoase un suspin de u[urare.
– Asta este! exclam`. R`mâne doar de aranjat lucrurile cu Dick [i
tu vei putea s` le rezolvi. |i vom explica situa]ia; ]i-a fost team` c` nu
m` vei mai vedea niciodat`, dar am vrut s`-mi vezi cartea publicat`,
a[a c` ai \ncercat s`-l faci s` cread` c` scriai lucr`rile \n locul meu....
Sunt sigur c` va fi repede convins. La nevoie, \l vei seduce cu un
s`rut, dou`....
|[i \ncheie fraza cu un râs \n`bu[it [i nelini[titor. Tania sim]i c` i
se ridic` p`rul pe cap.
– Nu vorbe[ti serios! protest`. Nu vreau s`-l v`d pe domnul
Ross.... nu-mi place. N-ai putea s`-i vorbe[ti tu \nsu]i?....
112 ELEANOR WOODS
– Nu. Trebuie s` vii [i tu. |n acest caz, o femeie este \ntotdeauna

mult mai eficace! La urma urmei, ai reu[it s`-l seduci pe Titos
Michalakis.
– Refuz! exclam` nervoas` Tania. Nu voi merge! Mai ales pentru
a-]i r`spândi minciunile.... Se \ntrerupse. Fratele sù se ridicase [i
\nainta spre ea, cu fa]a glacial`.
– Am un mijloc foarte simplu de a te obliga, articul` deslu[it.
Ajunge s` merg la kyria Melissa [i s` inventez ni[te am`nunte sordide
despre trecutul tù. |l va \mpiedica imediat pe Titos s` te mai vad` [i
totul se va termina.
– Trecutul meu este f`r` pat`! exclam` tremurând tân`ra femeie.
– Voi face \n a[a fel \ncât s` inventez ni[te lucruri imposibil de
comb`tut, nu-]i face griji, o ironiz` fratele sù.
– Fergus! \l rug` Tania, cu lacrimi \n voce. Nu face asta, te rog!
E[ti foarte nefericit, te sim]i vinovat \n leg`tur` cu Elena, dar nu este
un motiv....
– Nu m` simt vinovat` de nimic! r`spunse el pe un ton degajat.
Tân`ra femeie \nchise ochii. {ocul mor]ii so]iei sale \l f`cuse
odios pe fratele sù: \[i pierduse min]ile.
– S` \ncet`m aceast` conversa]ie, spuse \n sfâr[it Tania. }i-am
promis s`-]i scriu cartea, n-am nimic de adùgat. Acum, am de
organizat propria mea via]`....
– Cu Titos Michalakis? o \ntrerupse brutal. Asta nume[ti tu via]`?
– Da, f`cu arheologa sus]inându-i privirea. Voi fi so]ia sa [i-i voi
purta copiii. Este cea mai drag` dorin]` a mea; \]i cer s` nu-mi
distrugi speran]ele...
– Nu voi face nimic, cu condi]ia s` mergi s`-l vezi pe Ross,
exclam` Fergus pe un ton rece. Acestea fiind spuse, exist` un lucru

la care poate nu te-ai gândit; poate c` Michalakis nu se c`s`tore[te cu
tine din dragoste, ci pentru a se r`zbuna pe mine...
– Ar fi incapabil de un asemenea lucru.... protest` Tania, plecând
ochii. Ascult`, s` \ncheiem aceast` conversa]ie. Trebuie s` merg s`-i
prezint condolean]e kyriei Melissa.
Se \ndrept` spre u[`.
– S` nu ui]i ce ]i-am spus, exclam` pentru ultima dat` fratele sù.
Aten]ie!
Tân`ra femeie se \nfior`. Dac` voia, Fergus p`rea \ntr-adev`r
capabil s`-i distrug` fericirea. Putea s`-l fac` pe Titos s` cread` c` era
u[uratic` [i f`r` inim`, iar atunci cretanul va refuza s-o ia de so]ie....
{i ea n-ar suporta asta. Acum era sigur`, \l iubea [i-[i dorea mai
presus de orice s` fie so]ia sa. Dac` nu-i \mp`rt`[ea \nc`
sentimentele, se va str`dui s`-i câ[tige inima, chiar dac` va trebui
s`-i ia ani de zile...
Urc` \ncet c`rarea care ducea la vila Michalakis, oprindu-se din
când \n când pentru a contempla apele turcoaz ale m`rii [i micile
mori de vânt care se \n`l]au la orizont. |n sfâr[it, o v`zu pe mama lui
Titos, \n picioare \n gr`din`, [i i se al`tur`.
– Kalimera, murmur` Tania. }in s` v` spun cât de mult v`
comp`timesc pentru moartea Elenei, kyria Melissa. N-am
cunoscut-o, dar sunt cu toat` inima al`turi de dumneavoastr`.
B`trâna doamn` se \ndrept` cu demnitate, cu o imens` triste]e \n
ochi.
– N-am crezut c` voi vedea plecând atât de curând unul dintre
copiii mei, murmur`. Dar poate este mai bine pentru ea.... Cine va
114 ELEANOR WOODS
[ti vreodat`? |n ce te prive[te, draga mea Tania, este mult timp de

când nu m-ai vizitat.
– A trebuit s` m` ocup de Fergus, bâigui aceasta, ro[ind. |[i
revine greu din [ocul suferit. D` impresia c` vrea s` uite totul, s` se
comporte ca [i când nimic nu s-ar fi \ntâmplat....
– De fapt, asta nu m` mir` foarte mult, f`cu pu]in cam tìos gazda
sa. |ntr-un fel, este u[urat. Nu va ]ine niciodat` cu adev`rat doliu
dup` fata mea. Va fugi foarte repede, alungând din minte toat`
aceast` perioad`, cu o anumit` la[itate.... |n plus, mai devreme sau
mai târziu, dac` Elena ar fi trìt, probabil ar fi divor]at. {i \n Creta,
divor]ul este un lucru de neiertat.
– Sunte]i foarte sever`, nu se putu st`pâni s` sublinieze Tania.
Kyria Melissa o privi cu insisten]`.
– Poate, replic` \n cele din urm`. Dar dac` te hot`r`[ti s` trìe[ti
printre noi, va trebui s` te obi[nuie[ti cu tradi]iile noastre. Fiul meu
n-ar suporta s`-l p`r`se[ti. De altfel, n-ar permite a[a ceva.
– Voi face tot posibilul s`-l fac fericit, o asigur` cu sinceritate
tân`ra femeie. Dac` va trebui, v` voi cere sfatul....
B`trâna doamn` se aplec` peste o tuf` de trandafiri [i \ncepu s`
\ndep`rteze florile ofilite.
– |l iube[ti pe fiul meu? \ntreb` subit, pe un ton direct.
– Da, recunoscu Tania.
– I-ai spus-o?
– Nu. |n englez` nu \ndr`znesc, iar \n greac` nu cunosc cuvintele
necesare....
– Iat`-le. Ascult`-m` bine: "s'agapo" \nseamn` "te iubesc"; "poli"
\nseamn` "foarte mult". "S'agapo poli", "te iubesc foarte mult".
Tania repet` cuvintele de mai multe ori, cu sârguin]`.

– Bine, aprob` Melissa cu satisfac]ie, dup` mai multe \ncerc`ri.
De fapt, trebuie s` recunosc c` sunt fericit` c` te c`s`tore[ti cu fiul
meu. E[ti atât de diferit` de fratele tù!
Tân`ra englezoaic` deschise gura pentru a protesta, dar b`trâna
doamn` nu-i l`s` timp.
– Nu te teme, nu voi spune nimic \mpotriva lui, rosti cu un râs
u[or. Nici \n favoarea lui, de altfel!
– {ti]i, n-a vrut s`-i fac` niciun rù Elenei, strecur` cu tact Tania.
– Poate. Dar cu Rhea....
– Rhea?
– Oh, s` nu-]i \nchipui nimic extraordinar, se gr`bi s` adauge
Melissa. Se \ntrerupse o clip`, apoi se hot`r\ \n mod vizibil s`
schimbe subiectul.
– |n tot cazul, Rhea te iube[te foarte mult, relu`. Este \ncântat` s`
te vad` intrând \n familie. De altfel, i-ar fi pl`cut s` r`mân` cu tine la
vil`, dar prezen]a lui Fergus....
– .... Nu mai am nevoie de companie, termin` Tania zâmbind. La
asta v` gândea]i?
– Nu, f`cu b`trâna doamn` aplecându-se din nou peste tufa de
trandafiri, cu un aer stânjenit. De fapt, Titos a interzis ca Rhea s` se
afle sub acela[i acoperi[ cu fratele tù. Pe moment, se simte mai bine
[i trebuie s` evite emo]iile. Risc` s` se \mboln`veasc` din nou, s`
re\nceap` s` aib` co[maruri....
– Fergus ar fi incapabil s` fac` vreun rù, murmur` englezoaica,
alb` ca varul.
– Este evident, o asigur` cealalt` pe un ton \ncurajator. Pentru
116 ELEANOR WOODS
fratele tù, Rhea nu este decât o adolescent` lipsit` de interes. Nu-i

acord` nicio aten]ie. Doar c` este totu[i mai \n]elept pentru ea s` se
\ntoarc` acas`. Este ordinul lui Titos.
– {i fiica dumneavoastr`? Ce crede despre asta?
– Ei bine, i-ar pl`cea mai mult s` r`mân` cu tine, fire[te. Dar este
obi[nuit` s`-[i asculte fratele f`r` s` murmure. De altfel, de ce n-ai
veni tu s` locuie[ti sub acoperi[ul nostru?
– Este imposibil. Fergus are nevoie de mine. Este tulburat, cartea
nu-i este terminat`.... {i este singur. Niciunul dintre voi nu i-a ar`tat
\nc` nici cea mai mic` simpatie....
– Ai dreptate, Tania. Dar crezi oare c` fratele tù ar fi fericit s` ne
primeasc`, fie [i \n tristele \mprejur`ri actuale?
Nu, desigur, gândi \n sinea sa tân`ra femeie. Dimpotriv`, Fergus
probabil ar da afar` f`r` menajamente familia so]iei sale.
– {tiu, spuse cu voce tare, oftând. Pentru moment este \ntr-o
dispozi]ie execrabil` [i ar fi mai bine s` r`mân` singur. Dar cu
timpul, când se va lini[ti, a[ fi atât de fericit` dac` v-a]i putea
\mp`ca.... Este singura mea familie [i, când are ocazia, [tie s` fie
extrem de dr`gu].
– Vom vedea, r`spunse cu amabilitate Melissa. De fapt, asta
depinde mai ales de Titos. Trebuie s`-l \ntreb dac` este de acord
s`-l vizit`m pe fratele tù. Mi-e team` c` va r`mâne o ceremonie pur
formal`....
– Ar fi totu[i de preferat, insist` englezoaica. V` mul]umesc
pentru \n]elegere, kyria.
– Nu-mi mai spune astfel! exclam` b`trâna doamn`. Termenul
kyria este politicos, dar rece. Cum i te adresai mamei tale?
Tania ro[i u[or.

– Când eram copil, \i spuneam mama, explic`. Acum, \n scrisori,
folosesc "drag` mam`".
– Ei bine, \n ce m` prive[te, mi-ar pl`cea s`-mi spui mama, cum
face Titos. Sau \n cel mai rù caz, Melissa. Dar nu kyria! Este un
termen rezervat strìnilor....
Tân`r` arheolog`, profund impresionat`, \i adres`
interlocutoarei un zâmbet radios. Pentru o clip`, \[i uitase toate
grijile.
– Nu vi se va p`rea obr`znicie s` v` spun mama? \ntreb`.
– Nu! Pentru c` ]i-am cerut-o! Nu [ovì, fata mea, "kari mou".
– Bine, va fi o pl`cere pentru mine. Doar dac` nu-i deranjeaz` pe
Titos [i pe Rhea...
– Câtu[i de pu]in, dimpotriv`.
Kyria Melissa o s`rut` \n lini[te pe Tania, ridicându-se pe vârful
picioarelor, apoi o b`tu u[or cu palma peste obraz.
– Copiii mei te iubesc foarte mult, s` [tii, adùg`.
– Dar nu-l iubesc pe Fergus, obiect` cu triste]e tân`ra femeie.
– Nu trebuie s` le ceri prea mult, Tania. Trecutul apas`
\ntotdeauna greu asupra prezentului.... Totu[i, vorbe[te despre asta
cu Titos: va \n]elege foarte bine c` dore[ti ca tu [i fratele tù s`
r`mâne]i \n rela]ii bune. Evident, poate nu-l va putea ierta \nc`. Dar
[tie cât de mult a suferit Fergus la moartea Elenei. Ar putea considera
aceast` pedeaps` suficient`....
– Pedeaps`? Oricum, nu Titos \l pedepse[te pe Fergus!
– Nu. Vreau s` spun doar c` ne invent`m singuri propria
pedeaps`. |n plus, Fergus este primul care nu vrea s` ne ierte. Face
118 ELEANOR WOODS
lucrurile extrem de dificile....

– Poate, admise Tania. Dar mul]i ani a f`cut atâtea pentru mine,
\ncât \i datorez tot ajutorul \n acest moment. Este o problem` de
dreptate.
Kyria Melissa d`du din cap [i \ntinse degetul spre un trandafir pe
care o albin` era ocupat` s` culeag` nectarul.
– To]i depindem unii de ceilal]i, cum albina depinde de trandafir,
murmur`. Dar nu mai mult. Dac` fratele tù se va r`zbuna
f`cându-]i rù, f`cându-te s` suferi, \n niciun caz Titos nu va suporta.
|l va alunga imediat din Creta, f`r` alte formalit`]i.
Culese trandafirul [i-l \ntinse tinerei \nso]itoare, apoi relu`:
– Explic`-i asta lui Fergus, situa]ia va fi mai limpede.
– Nu \n]eleg, replic` Tania, inspirând parfumul ame]itor al florii.
Ce rù mi-ar putea face Fergus?
– S` sper`m c` nu se va \ntâmpla nimic, se mul]umi Melissa s`
r`spund`, pe un ton evaziv.
Se \ntoarse [i ar`t`, la cel`lalt cap`t al gr`dinii, o mic` turm` de
capre.
– Devin tot mai b`trân` pentru a m` ocupa de aceste animale, se
lament`. |[i petrec timpul devorându-mi r`sadurile. Titos ar vrea s`
renun]`m la ele, [i nu gre[e[te. Dar trebuie s` admit c`, \ntr-un fel,
a[ fi dezam`git` s`-mi pierd caprele!
– Adev`rat? se mir` Tania cu admira]ie. Nu v-a fost niciodat`
team`? V` privesc \ntr-un asemenea mod...
Kyria Melissa izbucni \n râs.
– La \nceput, da, eram \ngrozit`. Dar m` temeam [i mai mult de
ironiile lui Sterghios, so]ul meu [i nu i-am m`rturisit niciodat` cât m`
speriau caprele. M` \nchinam mergând s` le mulg seara [i chiar

diminea]a, când le auzeam ]ipând. Apoi, treptat, m-am obi[nuit. Sunt
animale absolut inofensive când [tii cum s` le iei.
– N-a[ [ti s` m` ocup de ele, recunoscu tân`ra femeie. N-am muls
nici m`car o vac`....
– Nu vei avea nevoie s-o faci, o \ncuraj` Melissa. Titos nu mai
depinde de capre pentru a trì. Are alte mijloace!
Era aproape ora prânzului când Tania \[i p`r`si, \mpotriva voin]ei
sale, viitoarea soacr`. Aceasta \i vorbise [i despre Elena [i tân`ra
englezoaic` \n]elese pu]in câte pu]in, cât erau de apropia]i unii de
al]ii cei din familia Michalakis. Era cu atât mai pre]ios s` fii acceptat`
ca una de-a lor, se gândi coborând c`rarea.
|n buc`t`ria vilei o g`si pe Anna.
– S` nu uita]i c` mâine nu voi fi aici, spuse aceasta din urm`.
– L-ai anun]at pe fratele meu? \ntreb` Tania, con[tient` de o
anumit` tensiune care domnea \n locuin]`.
– Nu. Are un vizitator [i nu vreau s`-l deranjez.
Sora lui Fergus se \ndrept` imediat spre salon, ghicind despre ce
vizitator era vorba. Se opri o clip` \n fa]a unei oglinzi [i-[i d`du p`rul
spre spate. Nu-[i dorea câtu[i de pu]in s`-l revad` pe domnul Ross.
Fratele sù o privi intrând cu evident` surprindere. Tania era gata
s` izbucneasc` \n râs \n fa]a expresiei sale. Oare se schimbase atât de
mult? Dac` a[a era situa]ia, era doar datorit` lui Titos....
– Bun` ziua, domnule Ross, spuse politicos.
Respectivul s`ri \n picioare.
– Spune-mi Dick, repet` el, ca prima dat` când se \ntâlniser`. E[ti
\ncânt`toare! Fergus tocmai \mi explica de ce te-ai oferit s` redactezi
120 ELEANOR WOODS
cartea \n locul sù, \n timp ce nu erai \n stare de o asemenea munc`.

S` [tii c` ai fi putut s`-mi spui adev`rul! N-am fi insistat. A fost curajos
din partea ta, dar pu]in riscant! |n sfâr[it, acum fratele dumitale s-a
\ntors. |i vei putea bate manuscrisul la ma[in`, ca de obicei, f`r` s` te
amesteci \n altceva.
Tania zâmbi for]at [i-i arunc` o privire lui Fergus. P`rea s` aib`
cea mai bun` min` [i r`mase imperturbabil.
– |ntr-adev`r, f`cu ea cu r`ceal`. De acum, v` pute]i adresa lui.
– Este ce am f`cut, o asigur` Ross pe un ton mul]umit. Va \ncepe
s` lucreze chiar ast`zi. |n schimb, mi-a promis c` m` vei \nso]i la
Knossos \n aceast` dup`-amiaz`....
Interlocutoarea sa se sim]i subit nelini[tit` [i \ncordat`. Avea
sentimentul c` picase \ntr-o capcan`....
Cum p`stra o t`cere stânjenitoare, b`rbatul se apropie u[or [i se
aplec` spre ea.
– Vei veni, nu-i a[a?
– Voi.... veni dac` vine [i Fergus cu noi, exclam` \n sfâr[it Tania.
Fratele sù \i arunc` o privire p`trunz`toare, apoi schi]` un
zâmbet ironic.
– De data aceasta accept, r`spunse. Sunt gata de orice pentru a
te \mpiedica s`-l vezi pe Titos Michalakis....
Dick Ross ridic` sprâncenele, \ntreb`tor.
Tania \l m`sur` de sus.
– Este logodnicul meu, declar`, ea.
Capitolul 10
Dup`-amiaz`, se \nghesuir` to]i trei \n vechiul Fiat al Elenei.

Fergus se a[ez` la volan; Tania se strecur` gr`bit` \n spate, apoi se
adânci \n gândurile sale, de-abia ascultând conversa]ia celor doi
b`rba]i.
Pu]in mai târziu, Ross se \ntoarse zâmbitor [i \ntreb`:
– Ce se va \ntâmpla cu fratele dumitale când te vei c`s`tori, draga
mea?
Hot`rât lucru, ticul obrazului [i str`lucirea privirii erau tot mai
dezagreabile.
– Voi mai putea s` bat la ma[in`, cel pu]in câtva timp, r`spunse
Tania. Dar nu voi mai avea ocazia s` vizitez siturile. De altfel, asta
n-are nicio importan]`: el o face mult mai bine decât mine!
Avu satisfac]ia tainic` s` vad` ceafa lui Fergus \nro[indu-se.
|ntr-adev`r, se gândi, oare ce va face f`r` ea? |n mod curios, nu-[i
pusese \nc` \ntrebarea....
– Am auzit spunându-se c` aceast` insul` ascunde numeroase
122 ELEANOR WOODS
pe[teri, relu` Ross. Le vei men]iona \n lucrare?

– Nu [tiu, replic` Fergus. Marea majoritate sunt prea izolate
pentru a prezenta vreun interes. Poate o voi cita pe aceea unde, dup`
legend`, s-a n`scut Zeus, atâta tot.
Vocea \i era nervoas`. Tania \[i dori din toat` inima s` redevin` la
fel de agresiv ca diminea]`.
– Ar fi p`cat s` nu men]ionezi pe[tera Idha, sublinie tân`ra
femeie. Zeus [i-a petrecut acolo o parte din copil`rie, iar Minos, când
a ajuns rege, a decis s` mearg` \n pelerinaj acolo din nou` \n nou`
ani. Cu aceast` ocazie, \l consulta pe Zeus asupra deciziilor de luat
\n guvernare. Mi-ar pl`cea mult s` am ocazia s` vizitez aceast`
pe[ter`.
– Nu te sf`tuiesc, replic` tìos fratele sù. Nu este mare lucru de
v`zut.
– Ia te uit`! se mir` Tania. S-ar spune c` ai vizitat-o deja. Nu
mi-ai spus.
– Am mers o dat` acolo, \n compania Elenei, murmur` Fergus.
Crede-m`, dac` nu vrei s`-]i atragi mânia lui Titos, urmeaz`-mi sfatul
[i nu te apropia de pe[tera Idha.
– Vom merge \mpreun`, dac` dore[ti, interveni \n acea clip`
Ross, cu mali]ie. Dar, spune]i-mi, de ce oare a trebuit Zeus s` se
ascund` \ntr-o pe[ter`? Era totu[i zeul zeilor, nu-i a[a?
– Da, explic` tân`ra femeie. Dar \naintea lui, a existat un alt [ef:
Chronos. I s-a prezis acestuia din urm` c` unul din copiii sì \i va lua
locul [i, pentru a evita asta, [i-a devorat fiecare dintre copiii pe care
so]ia sa, Rhea, i-a adus pe lume. Dup` un timp, acesteia \i fu
de-ajuns; când s-a n`scut Zeus, l-a ascuns \n pe[tera Idha [i i-a dat lui
Chronos, \n locul sù, o piatr` mare \nf`[urat` \ntr-o pânz`. |n

aceast` pe[ter` era un grup de r`zboinici care au avut grij` de copil,
ascunzându-i strig`tele prin ale lor. Mai târziu, când a devenit adult,
Zeus i-a luat \ntr-adev`r locul lui Chronos.
– {i ce se poate vedea \n pe[ter`?
– Nimic, r`spunse Fergus. |n plus, accesul acolo este foarte difi-
cil [i relativ periculos. Chiar Elenei i-a fost greu s` g`seasc` drumul....
Nu m` voi mai \ntoarce niciodat` acolo. Niciodat`!
– Poate Zeus nu dore[te s` fie deranjat, glumi Dick Ross.
– Nu [tiu, f`cu evaziv tân`rul englez. Dar [tiu c` Elena a fost
extrem de mul]umit` s` fie m`car o dat` pu]in singur` cu mine. Nici
m`car dezaprobarea familiei nu i-a stricat bucuria \n acea zi.... Ar fi
trebuit s-o fac mai fericit` \n continuare. Poate ar mai fi fost \n via]`....
– Erai \ndr`gostit de ea? \ntreb` Ross, cu o curiozitate deplasat`
[i boln`vicioas`. Se pare c` aceste cretane sunt femei pasionante.
– Elena a fost so]ia mea, i-o tìe Fergus pe un ton glacial.
Urm` o t`cere ap`s`toare. Drumul \ntre Heraklion [i Knossos era
extrem de aglomerat. Camioane dep`[eau ma[ina cu toat` viteza,
ridicând nori de nisip [i de praf. |n sfâr[it, ajunser` la situl arheologic
din Knossos. Fergus parc` vehiculul \n fa]a intr`rii. |ntr-un fel de
barac`, fusese instalat un ghi[eu [i un butic cu amintiri, plin ochi cu
diferite fleacuri. Cei doi b`rba]i discutar` politicos pentru a [ti cine
va pl`ti biletele, apoi observar` c` de data aceea vizitele erau
gratuite. A[a c` pornir` to]i trei pe aleea care ducea la vechiul palat
minoic.
– La ce visezi, Tania? \ntreb` brusc Fergus. Indic`-ne intrarea \n
palat, nu o g`sim.
124 ELEANOR WOODS
Tania, care \ntârziase \n spatele lor, consult` \n grab` planul.

– Pe aici, r`spunse. Sub porticul acela.
Ar`t` cu degetul un pasaj, vizibil restaurat de pu]in timp, apoi
intrar` pe acolo.
Cei doi tineri \ncepur` s` exploreze metodic \nc`perile palatului.
Dup` vechiul sù obicei, Fergus Drummond tuna [i fulgera
\mpotriva restaur`rilor, f`cute extrem de prost dup` p`rerea sa.
Tania \i \mp`rt`[ea opinia, dar dezaproba [i mai mult frescele
stridente cu care fuseser` \mpodobi]i pere]ii.
– Ce oroare, exclam`. Sunt la fel de greu de suportat ca cele pe
care le-am g`sit la vil`. Mi[carea este \ntru totul \ncremenit`, culorile
vulgare... N-au nimic \n comun cu originalele!
– Asta are pu]in` importan]`, mormì fratele sù. Este vorba s`
dea doar o idee de ansamblu. Ascult`, flec`reala ta m` deranjeaz`.
N-ai vrea s` te ocupi pu]in de domnul Ross [i s` m` la[i \n pace?
Tania plec`, f`r` s` se formalizeze de cuvintele dezagreabile ale
fratelui sù. Aceast` dispozi]ie ursuz` a lui Fergus nu era deloc nou`
pentru ea; indica doar c` voia s` se gândeasc` \n lini[te. Tân`ra
femeie \l reg`si pe Ross \ntr-una din \nc`peri. Acesta \i arunc` o
privire absolut nepl`cut`, o privire pe care n-ar fi avut-o niciodat`
dac` l-ar fi \ntâlnit mai \nainte \n Anglia. {tia c` \nf`]i[area sa se
schimbase mult; un fel de maturizare, de \nflorire se produsese \n ea.
{i uneori \i era greu s` controleze \ntru totul consecin]ele. M`car
dac` ar fi fost Titos lâng` ea! se gândi. Acum, doar \n prezen]a
cretanului se sim]ea cu adev`rat \n siguran]`....
|n ciuda planului palatului, Dick [i cu ea se pierdur` printre
culoarele sinuoase. B`rbatul repeta cu \nc`p`]ânare c` voia s` vad`
"labirintul", cel \n care Teseu \i venise de hac Minotaurului;

\nso]itoarea sa se str`dui \n zadar s`-i explice, cu o exasperare
crescând`, c` palatul \ntreg constituia un labirint.
– Acest labirint de \nc`peri [i culoare era destinat s`-i descurajeze
pe invadatori, concluzion` Tania.
– Invadatori? Credeam c` Dedal a construit acest palat pentru
Minotaur....
– Aceasta este legenda, nu realitatea. De fapt, palatele minoice
sunt construite inten]ionat urm`rind un plan complex numit [i
"labirint", dintre care Knossos este cel mai bun exemplu.
– Serios? La drept vorbind, speram s` m` pierd \ntr-un col] cu
tine...
Tania se \ncord` imperceptibil.
– Ei bine, ne-am r`t`cit pu]in, dar vom reg`si drumul cu planul,
replic` tân`ra femeie pref`cându-se c` nu \n]elege.
– Nu imediat, insist` b`rbatul cu un zâmbet piezi[. Avem tot
timpul....
– Domnule Ross, exclam` tân`ra femeie cu fermitate; n-am venit
aici s` flirtez cu dumneata, ci pentru a vizita palatul. Credeam c`
]i-am spus.
– Dup` Fergus, nu e[ti atât de rigid`, draga mea, replic` englezul
cu ticul obi[nuit pe obraz.
– Fergus se \n[al`!
– Te gânde[ti oare la logodnicul tù? o ironiz` b`rbatul. De altfel,
sunt surprins s` te v`d \ndr`gostit` de unul din ace[ti cretani.
Probabil d` dovad` de o tehnic` extrem de eficace....
– Toate astea nu te privesc! exclam` energic interlocutoarea sa,
126 ELEANOR WOODS
de data aceasta cu adev`rat furioas`.

Ross ridic` din umeri.
– Nu-]i \nchide celelalte orizonturi, relu`. Latinii nu de]in
monopolul seduc]iei....
– Titos este grec, \l \ntrerupse Tania pe un ton glacial. Nu latin.
Ross puse o mân` pe um`rul Taniei.
– Poate s`rut`rile mele \]i vor pl`cea la fel de mult ca ale sale, \i
[opti. Nu pierzi nimic \ncercând!
O \mpinse lâng` zid, lipind-o cu amândou` mâinile de perete [i
se aplec`. Repede, tân`ra femeie reu[i s` i se strecoare pe sub bra] [i
\ncepu s` alerge din toate puterile.
Ajunse \n curtea central` [i-l z`ri pe Fergus.
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` acesta, apropiindu-se.
– M` \ntorc acas`, gâfâi Tania. Voi lua autobuzul.
– Dick a fost dezagreabil?
– Da, [i asta din vina ta. A trebuit s`-i vorbe[ti despre mine \n
termeni absolut inexac]i! N-are rost, Fergus. Nimic nu m` va face
s`-mi schimb p`rerea \n leg`tur` cu Titos. Vâr`-]i bine asta \n cap!
Ross nu m` intereseaz`.
– Nu cere prea mult, oft` fratele sù. |n]elege, am \ncasat un
avans substan]ial pentru apari]ia c`r]ii mele; speram c`-l vei \mbuna
pu]in, fiind amabil` cu el, a[a \ncât s` nu-[i piard` r`bdarea.... Nu
vrei?
– |n niciun caz! exclam` Tania.
– Bine, accept` fratele sù. Cum vrei. V`d c` nu mai ocup primul
loc \n inima ta.... Este ciudat, n-am crezut c` te vei c`s`tori f`r` s`-mi
ceri p`rerea. Dac` Michalakis ar [ti s` te fac` fericit`, a[ fi de acord,
dar m` \ndoiesc....
Tania zâmbi u[or.
– Prefer s` fiu mai degrab` nefericit` cu el, decât fericit` cu
oricine altcineva, Fergus.
Spre marea sa surpriz`, ochii tân`rului b`rbat se umplur` de
lacrimi.
– Exact acest gen de cuvinte mi-a spus Elena, murmur`. Avea
laturi exasperante, dar acum \mi lipse[te enorm... N-am avut timp s`
ne cunoa[tem bine. Ce pierdere.....
– O iubeai, nu-i a[a? murmur` \ncet sora sa.
– Presupun c` da, r`spunse Fergus dup` o t`cere. Credeam c`
nici tu, nici eu nu vom fi capabili de o mare pasiune, dar probabil
m-am \n[elat. Ascult`, \ntoarce-te acas` dac` vrei, m` voi ocupa eu de
Dick. |i voi explica eu ceva. De acord?
Tân`ra femeie se ridic` pe vârfurile picioarelor [i-l s`rut` u[or pe
obraz.
– Mul]umesc, Fergus spuse. Sunt fericit` s` te v`d \n sfâr[it mai
pu]in sup`rat decât de diminea]`!
– Aten]ie! o preveni fratele sù. Sentimentele mele \n leg`tur` cu
Michalakis nu s-au schimbat câtu[i de pu]in. Nu voi face niciun gest,
chiar dac` te vei c`s`tori cu el!
– Oare nu-l vei ierta niciodat`?
– M` \ndoiesc. {i-a format o p`rere definitiv` despre mine, f`r` s`
se preocupe m`car s` m` cunoasc` bine, f`r` s` \ncerce s` vad`
lucrurile din punctul meu de vedere. Este de neiertat.
Tania se preg`tea s`-i replice, sperând \nc` s`-l conving`, dar \n
cadrul unei u[i ap`ru Dick Ross. Li se al`tur` f`r` s`-i lase timp s`
128 ELEANOR WOODS
plece.
– Sora mea trebuie s` ne p`r`seasc`, exclam` Fergus pe un ton
degajat. Vom continua singuri.
Dick \i privi pe rând, cu un aer descump`nit.
– Dac` Tania vrea s` se \ntoarc`, de ce nu ne \ntoarcem cu ea?
– Imposibil, spuse cu fermitate Fergus. Mai am multe de v`zut.
Fa]a lui Ross se posomor\ [i puse cu brutalitate mâna pe bra]ul
tinerei femei.
– O clip`! vorbi strident. Toate astea nu-mi plac prea mult! Pot
foarte bine s` anulez editarea c`r]ii dac` Tania nu este mai amabil`
cu mine...
– Ar fi p`cat, obiect` calm Fergus. Caut` mai curând o....
companie mai u[or de abordat.
Ross se strâmb` [i o respinse pe Tania cu un gest dispre]uitor.
– |n definitiv, ai dreptate, bomb`ni. N-am s`-mi dau osteneala....
Odat` eliberat`, tân`ra arheolog` o lu` la fug` f`r` s` se preocupe
s` asculte sfâr[itul frazei. Un lucru \i f`cea totu[i pl`cere: fratele sù
d`duse dovad` de o uimitoare amabilitate.
Când ajunse la drum, nu se vedea niciun autobuz.
Resemnându-se s` a[tepte, travers` [i \ncepu s` priveasc` vitrinele
pr`v`liilor dcu amintiri. Cea mai mare parte vindeau turi[tilor
exemplare uneori destul de reu[ite de artizanat local: mici statuete [i
desene reprezentându-i pe vechii zei, sau minotaurul sub form` de
taur. Una dintre vitrine contrasta cu celelalte. Nu expunea niciun
obiect, \n afara unor farfurii din ceramic` pe care un pictor, se
explica, va reproduce un desen la alegerea clientului.
Englezoaica \[i rezem` fruntea de vitrin` pentru a \ncerca s`
z`reasc` dac` vindea [i altceva. Distinse \ntr-un col] ni[te icoane

splendide, patinate de vreme, ag`]ate \n spatele pr`v`liei. Se \ntreba
dac` avea timp s` le priveasc` mai de aproape \nainte de sosirea
autobuzului, când \[i d`du brusc seama, c` vânz`torul din interior
era.... Titos!
Acesta o remarc` \n aceea[i clip` [i veni cu un zâmbet larg s`
deschid` u[a.
– Ce vânt bun te aduce? o \ntreb`.
– I-am \nso]it pe fratele meu [i pe domnul Ross la Knossos.
|n timp ce vorbea, se apropie de el, a[teptându-se s` primeasc`
un s`rut. Dar \[i reveni, amintindu-[i la timp c` nu se punea
problema \n public.
– {i unde sunt? relu` Titos.
|i lu` u[or mâna [i degetele li se \nl`n]uir` cu tandre]e. Gestul, se
gândi Tania, era mai emo]ionant decât un s`rut....
– Sunt \nc` \n palat, r`spunse. Este magazinul tù, Titos? Rhea
lucra uneori aici, nu-i a[a? Mi-a vorbit despre asta. Farfuriile acestea
pictate sunt minunate!
– |]i plac? Dac` dore[ti, po]i avea una. Este suficient s` alegi
motivul....
– Mi-e team` s` nu fie prea scump`, obiect` proste[te Tania.
– }i-o ofer, evident!.... Cu o condi]ie, totu[i: m`rturise[te-mi de
ce i-ai l`sat pe fratele tù [i pe domnul Ross \n urm`. Aveai inten]ia
s` te \ntorci singur`?
– Da, admise Tania ro[ind. Cu autobuzul.
– Te-a contrariat oare Fergus? o \ntreb` cu o privire
p`trunz`toare.
130 ELEANOR WOODS
– Oh, nu! exclam` tân`ra femeie. Dimpotriv`, deseori este

stângaci [i exasperant, dar nu face nimic pentru a m` r`ni
inten]ionat! Nu te-a vizitat \nc` pentru c` ezit`, dar \n realitate,
moartea Elenei l-a tulburat profund. {i s` [tii c` a iubit-o.
– Poate, f`cu tìos Titos. |n tot cazul, dac` nu el te-a sup`rat, nu
mai poate fi decât Dick Ross. M` \n[el?
– Ei bine, bâigui Tania, am.... vrut s`-l \mpiedic s`-l deranjeze pe
Fergus. Dar s-a dovedit mai pu]in.... politicos decât a[ fi crezut....
– |mi imaginez cu u[urin]`.... Acum, e[ti frumoas` de faci toate
capetele s` se \ntoarc`! r`spunse cretanul zâmbind u[or.
Tania deveni stacojie.
– Mai \nainte, murmur`, nu mi-ar fi acordat nici m`car o privire.
– Prostii!
– Ba da, insist` Tania, te asigur! Nimeni nu m-a privit vreodat`
\nainte.... \nainte de a te \ntâlni!
– Frumuse]ea ta era adormit`, "karthia mou", r`spunse Titos
\ncet. Acum, este altceva... Te pot conduce eu? Farfuria ta de
ceramic` va fi gata \ntr-un minut.
– Cu pl`cere, mul]umesc.
Câteva clipe mai târziu, se instalar` \n ma[ina lui Titos. Tania
puse delicat farfuria pe genunchi, pentru ca s` aib` timp pictura s`
se usuce complet. |nso]itorul sù \[i aprinse o ]igar` [i o privi.
– Unde s-a ajuns cu cartea? \ntreb` \n sfâr[it.
– Deocamdat`, este de-abia \nceput`, \i explic`. Fergus este \nc`
foarte obosit.
– |mi pierd r`bdarea, oft` b`rbatul.
Tân`ra femeie sim]i un nod \n gât.
– |ncearc` s` \n]elegi, \l rug`, ridicând ochii spre el.

– De-abia a[tept s` m` c`s`toresc cu tine, Tania, replic` Titos
foarte serios. Te vreau acum [i nu când \i va pl`cea lui Fergus.... |n
sfâr[it, \n]eleg. Mama este o persoan` \n care ai un excelent avocat,
[tii? |[i petrece timpul \ncurajându-m` s` am r`bdare cu tine...
– |mi pare rù, Titos, f`cu Tania cu o voce tremur`toare.
Cretanul schi]` un zâmbet.
– Când e[ti lâng` mine, mai merge, continu`. Dar când nu e[ti
aici, este \ngrozitor. Sunt pur [i simplu obsedat de prezen]a ta!
– Sper c` nu i-ai spus asta mamei tale!
– De ce nu? E[ti logodnica mea!
Tania plec` pleoapele. Dup` ea, acestea nu erau lucruri pe care
s` i le m`rturise[ti unei mame. Dac` m`car ar fi iubit-o cu adev`rat....
Trebuia s` spere cel pu]in c` Melissa nu [tia motiva]ia ascuns` a
fiului sù, faptul c` era condus numai de dorin]` fizic` [i nu de
dragoste....
Degetele sale strânser` farfuria cu putere.
– Trebuie s` termin cartea aceasta! exclam` \n cele din urm`,
printre din]i.
– Atunci, gr`be[te-te, r`spunse Titos. Fergus va trebui s` \nve]e s`
se descurce f`r` tine \ntr-o situa]ie sau alta.... Dick Ross i-a pl`tit un
avans, \n]elege...
– N-o poate redacta singur?
– Fergus? Din nefericire, nu.
– |n sfâr[it, s` nu mai vorbim despre asta, \ncheie cretanul. Voi
recupera \n timp util!
|i arunc` o privire lung` [i o clip`, tân`ra femeie crezu c` o va
132 ELEANOR WOODS
s`ruta. Dar n-o f`cu; Titos demar` [i porni pe drumul de \ntoarcere.

Tania \ncerc` un uimitor sentiment de dezam`gire. Oare de ce nu
avea dreptul la un s`rut? Totu[i, nu se mai aflau \n pr`v`lie....
Tulburarea i se intensific` \n fa]a t`cerii pe care cretanul o p`str`
pân` la Mallia. Tania ar fi vrut s`-i spun` cât de mult o obseda [i pe
ea imaginea lui; Titos se afla permanent \n inima [i-n mintea sa....
Totu[i, nu reu[i s` rosteasc` aceste cuvinte.
– Oare unde este Anna? \ntreb` cretanul, oprindu-se \n fa]a vilei.
– Nu mai vine; \i este team` s` n-o contrarieze pe mama ta,
lucrând pentru Fergus.
– A[adar, faci treburi casnice [i g`te[ti \n afar` de carte? Nu este
\n regul`, Tania. |i voi spune Annei s` se \ntoarc`.
Minos tocmai alerga spre ei v`zând ma[ina. |i urm` pân` la c`su]a
\n care locuia cu mama sa. Aceasta \i salut` cu amabilitate [i \ncepu
s` prepare cafeaua.
Observând-o, Titos \i adres` o lung` tirad` \n grece[te.
– Nu pot, replic` \n englez` cretana, scuturând energic din cap.
Melissa ar suferi prea mult v`zându-m` lucrând pentru b`rbatul care
i-a luat fiica! I-am promis lui Sterghios \nainte s` moar`, s` n-o mai
fac niciodat` s` sufere pe so]ia sa. I-am produs deja destul`.....
Sângele Taniei \nghe]` \n vene. Sterghios! Dar acesta era tat`l lui
Titos! |ntâlni privirea b`rbatului [i bâigui:
– A[adar, Minos nu este....
– Este fratele meu, o \ntrerupse el. Nu \n]elesesei?
– Nu.... |]i cer iertare, murmur` tân`ra femeie.
|n ciuda lacrimilor, Anna izbucni \n râs.
– Dac` v` gândea]i c` Titos era tat`l fiului meu, cum a]i putut
suporta s` m` vede]i \n fiecare zi? interveni. Eu a[ fi fost nebun` de

gelozie!
– Nu voiam s` fiu geloas`..... \ncepu Tania.
Titos puse cu blânde]e o mân` pe bra]ul sù.
– Draga noastr` Tania, explic`, este englezoaic`. Nu [tie \nc`
s`-[i exprime emo]iile. Mai are de \nv`]at cum se iube[te [i se ur`[te
\n manier` greceasc`.... punând pasiune!
– |mi pare rù, repet` iar tân`ra femeie cu obrajii ca focul. Dar tu
[i cu Minos sem`na]i \ntr-un mod atât de surprinz`tor.... {i apoi, \n
ciuda a tot, \i iubesc pe Anna [i pe fiul sù. I-am iubit \nc` de la
\nceput!
– Dar pe mine nu m` puteai iubi, \i [opti Titos, \mbr`]i[ând-o.
Credeai c` am un fiu....
– Aproape te uram, r`spunse tân`ra femeie cu voce joas`,
punându-[i capul pe um`rul sù. Am suferit enorm....
|nso]itorul sù replic` \n grece[te, apoi o s`rut` u[or pe obraz.
– Nu-i nimic, Tania mon, relu`. |ntre un b`rbat [i o femeie, ura
nu este niciodat` foarte departe de dragoste!
Capitolul 11
|n zilele urm`toare, Tania munci cu \ndârjire la cartea lui Fergus,

cu o hot`râre \nver[unat`. Nimic n-o distr`gea; nici Minos, nici Titos,
nici m`car flec`reala lui Fergus care se sim]ea din ce \n ce mai bine.
Rhea nu mai \ndr`znea s` apar` diminea]a la micul dejun, cum se
obi[nuise.
– Cum po]i s` munce[ti atât de mult? protest` aceasta \ntr-o zi.
Sunt surprins` c` fratele meu accept` asta atât de bine....
|[i \ncheie fraza cu o grimas` u[or mâhnit`.
Dezorientat`, tân`ra englezoaic` se str`dui \n zadar s-o fac` s`
\n]eleag` urgen]a [i importan]a ocupa]iei sale; Rhea plec` f`r` s`
par` c` a \n]eles-o. Tania se \ntoarse la munca sa, oftând. |[i
promisese s` nu-l mai vad` pe Titos \nainte de a fi terminat. Pân` la
urm`, era [i o decizie simbolic`: devenea imposibil s` continue s` fie
astfel \mp`r]it` \ntre trecutul [i prezentul sù....
– Cum merge? \ntreb` Fergus la prânz.
– Fac tot ce pot, replic` sora sa. Ar trebui s` te ocupi tu \nsu]i de
corect`ri.
– Evident, o asigur` el zâmbind. |]i sunt atât de recunosc`tor....
Tân`ra femeie scutur` din cap cu un aer obosit.
– Este ultima dat`, Fergus. Sper c` ai \n]eles bine. Ce inten]ionezi
s` faci pe viitor?
– Am g`sit o slujb` de profesor \n Statele Unite, voi preda
arheologia. Nu-]i face griji. Nu va mai trebui s` m` \ntorc \n Creta....
– Nici m`car s` m` vezi? \ntreb` Tania, r`nit`.
– Poate mai târziu, dac` mi-o vei cere. Cred c` este mai bine s`-]i
las timp s` devii pe deplin doamna Michalakis.... |n plus, Titos va
pretinde probabil toat` aten]ia ta. Nu te-ai putea \mp`r]i \ntre noi
doi!
Ochii tinerei femei se \nce]o[ar`.
– Dac` te-ar cunoa[te mai bine, sunt sigur` c` te-ar aprecia,
replic`.
– Este posibil, dar nu vom avea ocazia s` verific`m. {tii bine c` tu
nu po]i iubi decât un singur b`rbat,, cu devotament total. Odinioar`,
eu eram obiectul devotamentului tù [i de altfel, am abuzat \n mod
ru[inos. Nu m` contrazice! Te-am l`sat s` faci aproape toat` treaba
\n locul meu, [i \n plus [i pe a ta... Acum, st`pânul tù este Titos [i
trebuie s` i te consacrii lui.
– Titos nu-mi este st`pân! obiect` prompt Tania.
– Po]i s`-l nume[ti cum vrei....
Tania decise s` schimbe subiectul.
– Pretinde c` el comand` tunetul! spuse pe un ton glume],
zâmbind.
– Tunetul? ripost` Fergus, f`r` s` \n]eleag`. Ce tunet?
136 ELEANOR WOODS
O clip`, Tania r`mase t`cut`, gândindu-se la modul cum tremura

p`mântul sub picioarele sale de fiecare dat` când Titos o atingea sau
o s`ruta... Apoi, r`spunse cu o voce indiferent`:
– Oh, ne-am \ntâlnit \n timpul unei furtuni, asta-i tot. Crezi c`-]i
va pl`cea \n Statele Unite?
– De ce nu? replic` fratele sù, f`r` s` pun` \ntreb`ri \n leg`tur`
cu faimoasa furtun`, spre marea u[urare a Taniei.
– Da, desigur.... murmur` tân`ra femeie. {i vei deveni repede
celebru....
– A[a inten]ionez, recunoscu Fergus zâmbind larg.
– Am deplin` \ncredere \n tine, \l asigur` cu sinceritate Tania.
– Te cred, \i mul]umi tân`rul b`rbat.
Apoi, brusc serios, plec` ochii spre farfurie.
– {i Elena spunea c` are \ncredere \n mine, adùg` cu voce joas`.
Dup` mas`, Tania se duse \n buc`t`rie, unde o g`si pe Anna
ocupat` cu vesela. Cretana o salut` c`lduros.
– Kyria Melissa a venit s` v` vad` \n aceast` diminea]`, \i spuse.
I-am cerut s` nu v` deranjeze. Mi-a propus s` aib` grij` de Minos
când voi pleca \n America.
– Adev`rat? Dar e[ti mama sa, Anna! Nu-]i dore[ti s`-l iei cu tine?
– Mi-ar pl`cea mult, fire[te, dar este mai bine pentru amândoi ca
Minos s` r`mân` aici. Nimeni nu se va c`s`tori cu mine dac` sunt
\nso]it` [i de un copil nelegitim [i \n plus, fiul meu va avea mai
pu]ine probleme cu Melissa decât cu mine. Deocamdat`, reprezint
un handicap pentru viitorul sù.... |n America, nu voi face rù
nim`nui [i-mi voi putea reg`si demnitatea!
Tania b`nui problemele pe care le putuse avea Anna cu vecinii.
Hot`r\ s-o ajute f`r` s-o judece.

– Fratele meu va merge curând [i el \n America, \i explic`. Va avea
nevoie de un ajutor, pentru a-i face treburile casnice [i a-i g`ti. Ai
putea s`-l \nso]e[ti? Când te vei c`s`tori, va g`si pe altcineva.
Emo]ionat`, servitoarea o strânse \n bra]e pe tân`ra englezoaic`
[i o s`rut` cu recuno[tin]`.
– Mul]umesc, exclam` \n sfâr[it. Voi avea grij` de el ca de
propriul meu frate. V` ve]i c`s`tori [i dumneavoastr` curând, nu-i
a[a? Trebuie s` fi]i mândr` c`-l iubi]i pe Titos....
– Da, \ncuviin]` Tania. Dar.... ar fi [i mai bine dac` m-ar iubi [i el!
– Dragostea unui b`rbat vine cu anii, replic` Anna pe un ton
senten]ios. Esen]ialul este c` v-a ales de so]ie. Ce vre]i altceva?
– Nu mi-a spus niciodat` c` m` iube[te, protest` slab
interlocutoarea sa.
– Ce importan]` are? Singurul lucru care conteaz`, este s` fi]i
sigur` de sentimentele dumneavoastr`.
Se \ntoarse la masa sa de lucru [i se str`dui s` se concentreze.
Osteneal` zadarnic`; gândurile \i fugeau \n fiecare clip` spre Titos.
Oare va \n]elege de ce n-o primise pe Melissa chiar \n acea
diminea]`? Nu s-ar putea s` fie furios?
– Kyria Tania! o strig` brusc o voce. A venit Rhea, dar a plecat
deja!
Englezoaica se ridic` [i deschise u[a Annei.
– Da? r`spunse. Ce pot s` fac?
Servitoarea era gata s` plâng`.
– A sosit domnul Ross [i a plecat cu el \n ma[in`, bâigui. Ar fi
trebuit s` v` previn imediat!
138 ELEANOR WOODS
– Nu \n]eleg, murmur` Tania, cuprins` de team`. Rhea este mult

prea rezonabil`....
– Familia Michalakis a spus acela[i lucru referitor la Elena [i la
fratele dumneavoastr`! exclam` Anna frângându-[i mâinile. Totu[i,
n-au observat c` Rhea c`zuse \ncercând s` se urce \n ma[ina lor. S-a
rostogolit pân` \n adâncul pr`pastiei [i au g`sit-o aproape moart` la
\ntoarcerea lor de la pe[tera Idha....
Iat` a[adar ce se \ntâmplase! se gândi tân`ra femeie. Dorind s` fie
singuri, Elena [i Fergus nu realizaser` c` Rhea \ncercase s`-i urmeze
cu orice pre]. {i ireparabilul s-a produs...
– Este incredibil ca Rhea s` accepte s` se \ntoarc` acolo, relu`
Anna. Sunt \ngrozitor de speriat`!
– S` se \ntoarc` acolo? se mir` Tania. A[adar, s-au dus la pe[tera
Idha?
– Da, a[a a spus domnul Ross. Cât despre a [ti de ce l-a urmat
Rhea, care \l detest`, m` dep`[e[te. Dac` fratele dumneavoastr` nu
este aici, trebuie s` merge]i chiar dumneavoastr` acolo. Altfel, bârfele
nu vor mai \nceta.
Tania d`du afirmativ din cap. Evident, Ross era animat de inten]ii
destul de necurate. Dorea s` se r`zbune din cauza englezoaicei pe
s`rmana [i naiva adolescent`....
– Explic`-mi drumul, comand`. Voi \ncerca s` merg acolo.
– Mul]umesc, exclam` servitoarea. A fost o scen` cu adev`rat de
speriat! Domnul Ross a \nceput s` strige [i Rhea p`stra t`cerea, f`r`
s` intervin`. Poate era flatat` c` un b`rbat se interesa de ea? Totu[i,
mama sa nu \nceteaz` s`-i repete cât de frumoas` va fi mai târziu, cu
toat` stâng`cia ei. Dar nu-i nimic de f`cut....
Oft` [i continu`:
– Pentru a ajunge la pe[ter`, dup` Heraklion trebuie s-o lua]i pe
drumul spre Anoghia. Apoi, vor fi indicatoare.
Tania se \nfior` \n sinea sa: acorda doar o \ncredere relativ`
stâlpilor indicatori, din care de altfel, cea mai mare parte erau \n
grece[te. Altele utilizau alfabetul latin, dar cu o remarcabil`
imprecizie \n ortografie.
– Bine, spuse totu[i. Ce marc` de ma[in` avea domnul Ross?
Anna f`cu ochii mari.
– Nu [tiu, recunoscu. |n tot cazul, era o ma[in` mare.
Tân`ra englezoaic` oft`: se vedea alergând cu greu [i cu un
Mercedes pe drumurile pietroase ale insulei. Dar cu micul Fiat al
Elenei!
– M-ar putea \nso]i Minos? \ntreb`.
– Din p`cate, nu! A plecat \n vizit` cu kyria Melissa.
Tania ezit` o clip`, gata s-o roage pe servitoare s` vin` cu ea, apoi
\[i schimb` p`rerea. Ce i se putea \ntâmpla? Odinioar` n-ar fi ezitat
nicio clip` s` conduc` singur`, chiar [i pe un drum destul de lung...
Se duse repede \n camera sa, \[i lu` po[eta [i un mantou u[or, apoi
reap`ru [i se urc` \n ma[in`.
Porni motorul. Acesta toarse u[or [i Fiatul porni pe alee. Tania
arunc` o privire spre vila Michalakis: nu se vedea nimeni.
Curând, mergea cu toat` viteza spre Heraklion. La ie[irea din
ora[, se opri pentru a pune benzin` [i se strâmb` v`zând c` luase
exact atâ]ia bani pentru un plin. Trebuia s` spere c` pe[tera nu era
prea departe....
Str`b`tu târgu[orul f`r` obstacole [i dup` o jum`tate de or`
140 ELEANOR WOODS
Tania g`si un stâlp care indica "Anoya". Cu siguran]`, era vorba de

Anoghia [i tân`ra femeie coti pe drumul mic care se deschidea pe
flancul colinei.
Din când \n când, ochiul sù experimentat repera vestigii
arheologice extrem de demne de interes. |[i promise s` se \ntoarc`
acolo mai târziu. Hârtoapele drumului f`ceau condusul obositor;
dup` un timp, tân`ra femeie trebui s` parcheze [i s` opreasc`
motorul pentru a se odihni câteva minute. Se rezem` cu spatele de
fotoliu [i \nchise ochii. Probabil \n \mprejurimi p`[teau ni[te capre,
deoarece clinchetul clopotelor ajungea distinct pân` la ea. Era
tentant s` leneveasc` la soare, dar va trebui s` plece curând. De
altfel, se gândi, ce-i va spune oare Rheei când o va g`si? Poate s`
intervin` \ntr-o poveste care n-o privea câtu[i de pu]in?.... {i dac`
Titos se va \nfuria aflând de comportarea sa?
Cu un oftat, demar` din nou. N-avea rost s`-[i piard` timpul cu
reflec]ii zadarnice [i \n plus, era târziu. Trebuia s` ajung` la pe[ter`
\nainte de a se \nnopta.
Satul Anoghia nu era indicat, dar cu siguran]` era vorba de grupul
de case pr`fuite care se z`reau pu]in mai sus. Englezoaica se opri \n
fa]a uneia dintre ele, sperând din toat` inima s` g`seasc` pe cineva
care s`-i \n]eleag` limba. Din fericire, primul b`rbat c`ruia i se
adres`, vorbea câteva cuvinte.
– A]i putea s`-mi indica]i drumul spre pe[tera Idha? \ntreb`
Tania.
– Da, da, zâmbi el. Dar mai \ntâi trebuie s` be]i o cea[c` de cafea
cu noi. O va prepara so]ia mea. Veni]i!
Tania ridic` o privire \ngrijorat` spre cer. Curând, va fi \ntuneric.
– Mul]umesc foarte mult, dar n-am timp.... \ncepu.

Cretanul avu un aer atât de dezam`git, \ncât se \ntrerupse, apoi
accept` invita]ia \n disperare de cauz`.
– A trecut un alt b`rbat \naintea mea? \ntreb` din nou. Un englez,
cu o ma[in` mare.
– Da, \ntr-adev`r, domni[oar`, r`spunse cretanul deschizând u[a
casei sale.
– A trecut de mult timp? continu` tân`ra femeie p`trunzând \n
interiorul locuin]ei.
– Acum aproximativ o or`. |l cunoa[te]i? Avea un tic la obraz!
Interiorul c`su]ei era destul de \ntunecat. O femeie \n picioare
lâng` mas`, o salut` cu demnitate pe Tania, apoi, la ordinul so]ului
sù, \ncepu s` prepare cafeaua. Cretanul purta \nc` acel costum tipic
adoptat de greci \n timpul st`pânirii turce[ti, \ncheiat` totu[i de
peste o sut` patruzeci de ani; pantaloni largi, bufan]i [i un turban
\nnodat \n jurul capului, pentru a se proteja de c`ldur`. |ncepu s`
vorbeasc` despre fiica sa emigrat` \n Canada [i ar`t` cu mândrie
fotografia unei tinere femei zâmbitoare, \mbr`cat` modern [i colorat.
Ce contrast cu satul sù natal! \[i spuse Tania.
– Trebuie s` fi]i foarte ferici]i pentru ea, spuse.
Interlocutorul sù d`du afirmativ din cap [i etal` ni[te plicuri cu
timbre de Canada.
– Acolo \[i câ[tig` bine existen]a, explic` b`rbatul. Este mai u[or.
Aranj` fotografiile [i scrisorile, apoi \ncepu s` desf`[oare o serie
de covoare vechi, dorind evident s-o incite pe vizitatoare s` cumpere
unul. Aceasta scutur` din cap.
– N-am destui bani la mine, spuse Tania. Dar m` voi \ntoarce
142 ELEANOR WOODS
\ntr-o zi [i voi lua unul.

– Nu v` ve]i mai \ntoarce, protest` trist b`rbatul. V` ve]i \napoia
\n ]ara dumneavoastr`.
– Nu, s` nu crede]i asta! exclam` arheologa. M` voi c`s`tori cu un
cretan, domnul Titos Michalakis.
}`ranul tres`ri [i-i arunc` o privire suspicioas`; când \n]elese c`
spunea adev`rul, se repezi afar` pentru a anun]a vestea vecinilor, cu
un aer \ncântat. Tania \[i mu[c` limba: poate vorbise prea repede?
Curând, o mul]ime \ncântat` s` \nghesui la u[`, acoperind-o pe
tân`ra arheolog` cu o mul]ime de dulciuri [i mici cadouri.
Generozitatea locuitorilor era proverbial`; oare \n grece[te "strìn" [i
"invitat", nu erau indicate prin acela[i cuvânt?
Când reu[i \n sfâr[it s` plece, jum`tate din sat o \nso]i triumf`tor
pe Tania la ma[in`.
– Pentru a merge la pe[ter`, lua]i-o pe acest drum, spuse gazda
sa, ar`tând cu degetul spre o c`rare cu aspect pu]in atr`g`tor.
– Adev`rat? Dar s-ar spune c` este \n lucru....
|ntr-adev`r, ni[te utilaje se aflau \n [an] [i se vedea \nceputul unei
excava]ii.
– Nu-i nimic, insist` ]`ranul. Pute]i trece.
F`r` s` z`boveasc`, Tania urc` \n Fiat, mul]umi [i porni la drum.
Hârtoapele erau mai mari decât se a[tepta [i, din când \n când,
pietrele râcâiau podeaua ma[inii. Dup` un kilometru, se afl` fa]` \n
fa]` cu un buldozer. Conduc`torul vehiculului, cu un aer uluit, se
d`du \ncet \napoi pentru a o l`sa s` treac`. Situa]ia era din ce \n ce
mai \ngrijor`toare: starea drumului se \nrùt`]ea, soarele \ncepea s`
apun` [i curând va fi noapte. |n plus, muncitorii se vor \ntoarce la
casele lor [i Tania se va afla singur` \n mijlocul câmpului, \n cel mai

deplin \ntuneric.
C`rarea p`trundea \n munte, f`când zigzaguri periculoase de-a
lungul pantelor abrupte. Pietre m`runte trosneau sub ro]i [i se
loveau \n parbriz. {oferi]ei \i era din ce \n ce mai greu s` disting`
drumul [i ultimele raze de lumin` se reflectau sup`r`tor \n oglinda
retrovizoare. }inând volanul cu toate puterile, Tania se str`dui s` nu
piard` controlul direc]iei. Totu[i, nu se putu \mpiedica s` se
gândeasc` la splendoarea spectacolului apusului de soare peste
mun]i. Frânturi de poeme care descriau Creta, frumuse]ea m`rii [i a
apusului \i revenir` \n memorie; dar le alung` pentru a se concentra
mai bine asupra condusului. |ntr-adev`r, ajunsese la o bifurca]ie.
De-o parte, un drum destul de larg p`rea s` duc` \n direc]ia bun`; de
cealalt`, un drum de catâri disp`rea \n adâncul vìi. Tania era gata s`
porneasc` pe primul, dar \n ultima clip` z`ri un stâlp mic, ruginit,
care indica "Idha", \n cel`lalt sens. Examin` mai de aproape c`rarea
mic`, având gâtul uscat; mergea pe marginea unei pr`p`stii [i p`rea
\ntr-o stare [i mai \ngrozitoare decât cea pe care de-abia o luase.
Totu[i, n-avea de ales [i acceler`, strângând din din]i.
Soarele disp`ruse aproape complet [i urme lungi purpurii
subliniau \n mod amenin]`tor relieful stâncos. |n \ntuneric, peisajul
p`rea lipsit de vegeta]ie, aproape lunar. Era \nc` destul loc pentru
Fiat lâng` peretele muntelui [i nu se punea problema s` se \ntoarc`.
Singurul lucru \ncurajator, se gândi Tania cu am`r`ciune, era c`
volanul se afla pe partea peretelui [i nu vedea de aproape pr`pastia...
Cu precau]ie [i o vitez` de broasc` ]estoas`, tân`ra femeie \nainta
metru cu metru. Din când \n când, o bucat` de roc` se desprindea [i
144 ELEANOR WOODS
aproape atingea vehiculul \nainte de a se sf`râma la nivelul inferior,

sau chiar pe drum. {oferi]a trebuia atunci s-o ocoleasc` atent [i ruga
cerul ca una dintre ele s` nu cad` peste ma[in`... Asta nu se
\ntâmpl`, dar Tania \n]elese repede c` nu prev`zuse totul.
|ntr-adev`r, câteva clipe mai târziu, se izbi de o stânc` pe care n-o
v`zuse din cauza \ntunericului. Ro]ile patinar` [i pân` la urm` se
blocar`. Tania f`cu motorul s` huruie [i \ncerc` s` dea \napoi, f`r`
succes. Era pur [i simplu \n]epenit` \n mijlocul drumului. Dup` o
ultim` accelerare, se hot`r\ s` \mping` ma[ina. Era singura solu]ie.
Ie[i cu greu din ea [i-[i \ntinse picioarele, care o dureau. Acum,
soarele disp`ruse \n spatele culmilor [i lumina aurie a dup`-amiezii
fu \nlocuit` de o pâcl` cenu[ie [i uniform`. Umbrele se alungir`
peste m`sur` [i stâncile desenau prin cea]` forme grote[ti.
Tania \ncerc` mai \ntâi s` desprind` bucata de stânc`. Fiatul tot
nu se mi[c`. Epuizat`, tân`ra femeie renun]` la eforturi, cu gura
complet uscat` de praf. |i era team` s` nu alunece [i s` cad` \n
pr`pastie; dar nu se putea \ntoarce \n ma[in`; \n orice clip` o putea
surprinde o surpare...
Totu[i, trebuia s` p`r`seasc` acest loc cu orice pre]. Arunc` o
privire disperat` \n jur. Stele rare pres`rau cerul de un mov-\nchis,
dar lumina lini[titoare a lunii r`mânea invizibil`. |n fa]a tinerei
derutate, panglica \ntunecat` a c`r`rii se afunda \n \ntuneric.
Cuprins` de o team` ciudat`, Tania prefer` s` se \ntoarc` pân` la
bifurca]ie. A[a c` \ncepu s` escaladeze panta; pietrele i se
rostogoleau sub picioare [i-[i juli bra]ele [i genunchii \n muchiile
tìoase. Când ajunse \n sfâr[it pe culme, de-abia mai putea respira [i
suspine \n`bu[ite \i strângeau gâtul. |[i [terse ochii, se dojeni \n gând
pentru a-[i reveni [i cùt` un loc \n care s` se instaleze pentru

noapte. Tufele de cimbri[or de pe flancul colinei, ofereau probabil
un pat suportabil [i cald, dac` nu chiar confortabil.
La atingere, Tania g`si solul dur [i mai pu]in nepl`cut decât ar fi
crezut. Se \ntinse, se acoperi cu mantoul, gândindu-se cu nostalgie
la c`ldura bra]elor lui Titos [i se \nfior`. Brusc, un zgomot u[or o
scoase din somnolen]a \n care c`zuse: era clinchetul unui clopo]el.
Se ridic` \n [ezut, cu inima b`tând puternic. Caprele erau foarte
aproape! Puse mâna pe mantou pentru a fugi, dar unul dintre
animale se apropiase deja. Tân`ra femeie r`mase nemi[cat`,
\ncremenit`. Capra veni lini[tit` s` se \ntind` foarte aproape de ea.
Dup` un timp, Tania \ndr`zni s-o priveasc` [i atunci observ` c`
ciudata sa \nso]itoare dormea \n tihn`! Celelalte capre sosir` pe rând
[i se instalar` \n cerc \n jurul Taniei. |n mod ciudat, mirosul lor
puternic se dovedi lini[titor. Cel pu]in era vorba de ni[te creaturi
calde [i vii, ap`rute de nicìeri \n mijlocul de[ertului; [i p`reau s`-[i
accepte vizitatoarea f`r` nicio greutate, foarte simplu. Calmat`
treptat, Tania se \ntinse [i \nchise ochii, apoi adormi profund.
Capitolul 12
Când primele lic`riri ale zorilor o trezir` pe tân`ra femeie, aceasta

fu \ncântat` de prezen]a protectoare a caprelor. |ntr-adev`r, un vânt
glacial sufla din vale, alungând norii gro[i [i negri care se adunaser`
treptat pe culmile mun]ilor. Câteva clipe mai târziu, un fulger
str`lucitor lumin` cerul, urmat imediat de un tunet r`sun`tor. Pu]in
speriate, animalele \ncepur` s` behìe.
– Tania! Tania! strig` o voce.
Aceasta \n`l]` capul; o voce o striga printre fulgere. Oare \nc`
visa? Nu, era o voce pe care o cuno[tea foarte bine...
– Sunt aici, exclam` f`când ochii mari, pentru a vedea mai bine
prin cea]`.
O siluet` familiar` urca \n grab` panta. Câteva minute mai târziu,
st`tea \n fa]a sa \n picioare [i o privea zâmbind.
– Situa]ia n-are nimic amuzant, Titos! protest` tân`ra femeie.
– Este adev`rat, admise el. Ce te-a apucat s` te repezi aici? Ce
sperai s` po]i face?
Un nou fulger str`luci exact deasupra capului cretanului. Tania

\nchise ochii, cople[it` de dragostea pe care i-o purta. Trìau o clip`
cu totul privilegiat`. Ce importan]` avea dac` \ncepuse s` plou` [i-i
uda pân` la piele?
– N-am reu[it s` mi[c ma[ina, \i explic`.
– Asta am \n]eles, r`spunse Titos. Pentru \nceput, n-ar fi trebuit
s` porne[ti pe acest drum!
Tania tres`ri. Oare era sup`rat?
– Anna m-a anun]at c` Rhea a plecat cu Dick Ross, replic` ea, [i
am crezut c` e bine s`-i urmez....
– {tiu, mi-a explicat Fergus. El cel pu]in, a avut bunul-sim] s` vin`
s` m` caute mai \ntâi! Tu de ce n-ai f`cut-o?
– Ma[ina ta nu era acolo, protest` Tania. M-am gândit c` va fi prea
târziu dac` nu m` gr`beam. |n plus, din spusele Annei, Ross avea
inten]ia s` mearg` la pe[tera Idha....
Ro[i [i plec` stânjenit` ochii.
Titos se a[ez` jos, al`turi de ea.
– Draga mea, spuse cu tandre]e, ar fi trebuit s`-]i dai seama c`
nicio for]` din lume n-ar fi putut-o obliga pe Rhea s`-l urmeze pe
domnul Ross de-a lungul acestui drum. A l`sat-o doar acas` la
veri[orii no[tri, unde era a[teptat` la ceai, cu mama [i cu Minos.
Tania ro[i [i mai puternic [i r`mase t`cut`.
– De altfel, mama a venit s` te invite [i pe tine, adùg` Titos pe
un ton mai dur. Dar, dup` toate aparen]ele, n-ai putut s-o prime[ti....
Tân`ra femeie se agit` nervoas` [i-[i schimb` pozi]ia.
– Voiam s` termin cartea, m`rturisi.
Titos o trase spre el [i o \mbr`]i[`, apoi \i mângâie blând obrazul.
148 ELEANOR WOODS
– Ai muncit foarte mult la ea, remarc`. Din spusele lui Fergus, e[ti
epuizat`....
– S-ar spune c` Fergus ]i-a destìnuit multe lucruri!
– Câteva, admise Titos cu neglijen]`. Dar este mai bine decât s`
te pierzi la ]ar`....
– Nu m-am pierdut! obiect` Tania.
– Nu nega, agapi. Sau voi crede pân` la urm` c` ai f`cut-o
inten]ionat, doar pentru a vedea dac` vin s` te caut!
Tania \i arunc` o privire mirat`.
– Chiar e[ti sigur c` Rhea nu l-a \nso]it pe domnul Ross la pe[tera
Idha? \l \ntreb`.
– Nu, o asigur` cretanul. |n schimb, Ross se a[tepta cu siguran]`
s` te g`seasc` acolo.... }i-a prev`zut reac]ia.
– De ce?
– Din spusele lui Fergus, sublinie \nso]itorul sù strângând-o cu
tandre]e, nu l-ar fi deranjat foarte mult; Ross este relativ lipsit de
scrupule. De altfel, trebuie s` [tii, fratele tù m-a uimit. |ntr-adev`r,
dac` n-a[ fi plecat eu repede, era gata s` se \ntoarc` acolo pentru a
te cùta. Totu[i, Dumnezeu [tie c`-[i dorea de asemenea, pu]in, ca
Rhea s` fie acolo....
– Mi-a povestit cât de fericit` p`rea Elena \n ziua vizitei lor,
murmur` vis`toare tân`ra femeie. Erau foarte \ndr`gosti]i.
– Numai c` totul s-a terminat foarte prost, remarc` Titos.
Tania se cuib`ri lâng` el.
– Din cauza Rheei?
Cretanul d`du afirmativ din cap.
– Da. A coborât s` verifice panourile indicatoare; Elena [i Fergus
au decis atunci s` \nainteze pu]in. V`zând ma[ina demarând, Rhea a

alergat dup` ea [i, \ncercând s` deschid` portiera, [i-a pierdut
echilibrul [i a c`zut \n râp`. Ei n-au observat [i [i-au continuat
drumul. Au g`sit-o la \ntoarcere, le[inat` \n pr`pastie. Acum se simte
mai bine, dar este o amintire pe care nu reu[e[te s` [i-o alunge din
memorie.
– N-a fost vina lui Fergus, protest` Tania. N-a [tiut....
– N-a vrut s` [tie!
– Nici Elena!
Titos atinse u[or cu degetul buzele tinerei femei.
– N-are rost s` discut`m pentru a [ti a cui este vina, spuse. Asta
este situa]ia [i explic` de ce Rhea nu risc` s` se \ntoarc` aici. Probabil
ar fi trebuit s`-]i povestim \ntâmplarea mult mai curând, dar este un
subiect nepl`cut de abordat; \n plus, a[ prefera s` nu-mi amintesc de
gradul de rudenie care te leag` de Fergus Drummond.... Poate l-am
condamnat prea tare, dar \n acea zi le-a f`cut rù ambelor mele
surori [i este un lucru greu de uitat.
Tania ridic` ochii mari spre el.
– Totu[i, m-ai iertat, spuse cu voce sc`zut`. N-ai putea s`-l ier]i [i
pe el, din dragoste pentru mine?
– Am f`cut-o deja aproape complet, acum câteva ore, când a venit
s`-mi semnaleze plecarea ta [i mi-a cerut s` plec s` te caut. A adùgat:
"F`-o mai fericit` decât am f`cut-o eu pe Elena". Am fost mi[cat. De
fapt, te iube[te mult.
Interlocutoarea sa avu un zâmbet radios. Aceste cuvinte \i f`ceau
mare pl`cere.
– A spus \ntr-adev`r asta? Este minunat, [opti \n cele din urm`.
150 ELEANOR WOODS
– I-am r`spuns c` am \ntr-adev`r inten]ia s` te fac fericit`, adùg`

Titos. Vei fi cea mai mul]umit` femeie din toat` Creta!
Tania izbucni \n râs [i-[i afund` fa]a la um`rul b`rbatului.
– S'agapo poli, rosti cu timiditate, cu o voce aproape neauzit`.
|nso]itorul sù r`mase nemi[cat [i Tania se \ntreb` dac` o auzise.
Al`turi de ei, caprele \ncepur` s` se agite, al`turându-se \ncet
ciobanului care le striga.
– Nu-mi va mai fi niciodat` team` de ele, relu` Tania,
ar`tându-le. Voi putea chiar s` \nv`] s` le mulg, cred.
Urm` o lung` t`cere. Apoi Titos vorbi:
– Ce ai spus? \ntreb`.
– Am spus c`, \n mod sigur, nu-mi va mai fi team` de capre...
– Nu, o \ntrerupse cretanul. Repet` ce ai murmurat exact \nainte.
– Oh! exclam` Tania. N-ai \n]eles?
Ro[i [i p`str` t`cerea, incapabil` s` repete mica fraz` \n grece[te.
– Nu reu[esc, m`rturisi \n sfâr[it.
– Te rog, o implor` Titos. Am dorit atât de mult s` aud asta.
– Credeam c` [tiai deja...
– Eu, da! Dar credeam c` tu n-o [tii \nc`, Tania mou. {i cine te-a
\nv`]at aceast` expresie?
– Mama. Mi-a sugerat s`-i spun astfel....
– A avut dreptate, aprob` b`rbatul.
Se aplec` [i s`rut` u[or buzele \nso]itoarei sale.
– Oare când ne vom c`s`tori, draga mea? continu` cu o voce
mângâietoare. Mai trebuie s` a[tept mult?
Tania prinse nervoas` reverele mantoului.
– N-am terminat complet cartea, recunoscu.
– Blestemat` carte! bomb`ni b`rbatul.

Titos oft` [i o strânse mai tare.
– Oricum, nu-]i vei schimba p`rerea, nu-i a[a? adùg` cu
\ngrijorare. Asigur`-m` \nc` o dat` c` vei deveni so]ia mea...
– |]i promit, zâmbi Tania. Te iubesc de mult, Titos. Probabil de
prima dat` când m-ai s`rutat, la Mallia, \n timpul furtunii....
– Dar m-ai asigurat totu[i c` nu te vei c`s`tori niciodat` f`r`
dragoste reciproc`, insist` cretanul.
Mirat` de propria \ndr`zneal`, Tania \i atinse u[or obrazul cu
mâna.
– Este adev`rat, admise. Dar mi-am schimbat p`rerea. Mi-e egal
dac` n-ai pentru mine un sentiment foarte romantic. Te iubesc atât
de mult, \ncât sunt gata de orice.... Poate cretanii nu simt o mare
dragoste pentru so]iile lor, ci doar stim`... \n afar` de dorin]`,
evident.
Spre marea sa surprindere, Titos izbucni \ntr-un râs sincer.
– Draga mea Tania, exclam`, ce copil` e[ti! Dac` n-a[ fi sim]it
pentru tine decât o simpl` atrac]ie fizic`, cu siguran]` nu te-a[ fi
cerut \n c`s`torie! }i-a[ fi f`cut o propunere cu totul diferit` [i a[ fi
reu[it probabil s` te fac s` accep]i.... Asta mi-ar fi permis de altfel s`
nu te amestec \n problemele de familie! {i mai ales, m-ar fi scutit
s`-l frecventez pe fratele tù....
– Pleac` \n America, \l inform` Tania \n [oapt`.
Titos tot nu-i spusese precis c` o iubea. Poate nu i-o va spune
niciodat`....
– Anna \l \nso]e[te, dac` am \n]eles bine, spuse el. Asta de
asemenea datorit` interven]iei tale!
152 ELEANOR WOODS
– Nu este de preferat? pled` tân`ra femeie. Va fi mai pu]in

singur` [i va avea timp s` se adapteze. Cât despre Fergus ]in s`-l [tiu
bine hr`nit! Va fi pe mâini bune.
Titos schi]` un zâmbet ironic.
– Numai c` Anna \i va aminti permanent de Elena [i nu va fi
\ncântat dac` vrea s` uite tot [i s` \nceap` de la zero. |i place s` aib`
o p`rere bun` despre persoana sa [i va suporta greu prezen]a
permanent` a \ntruchip`rii mustr`rilor de con[tiin]`....
Tania not` \n minte veridicitatea acestor afirma]ii. Cu siguran]`,
Fergus o iubise pe Elena, dar nu putea r`mâne mult timp nefericit;
\ntr-o zi sau alta, va alunga toate aceste amintiri penibile.
– Anna va avea de asemenea un sprijin, \n acea ]ar` mare.... se
\nc`p`]ân` totu[i.
– Avem familie acolo, obiect` Titos. Ar fi primit-o....
– Oare am stricat totul?
– Nu, deoarece familia \i cunoa[te povestea [i asta poate ar fi
\mpiedicat-o s`-[i g`seasc` un so].
– Atunci, de ce \mi repro[ezi c` am intervenit? spuse cu c`ldur`
tân`ra femeie.
– Pur [i simplu pentru c` nu vreau s` iei decizii \n locul meu,
replic` interlocutorul sù [i ]in s` te fac s-o \n]elegi clar. Nu m` voi
c`s`tori cu tine s`-mi conduci casa, draga mea. Te voi lua de so]ie
pentru c` e[ti femeia de care am nevoie, de tine [i de niciuna alta.
E[ti \ntru totul a mea, Tania Drummond, [i vei \mp`r]i intens via]a
mea.... Dar \mi vei l`sa responsabilitatea de a controla evenimentele
când va trebui, deoarece vei avea \ncredere \n mine!
– Accept, murmur` Tania cu un oftat fericit.
F`cu o pauz` [i adùg`:

– {i-mi.... vei oferi dragoste?
– Forma mea personal` de dragoste, \ncuviin]` cretanul dând din
cap.
Tania \nchise ochii, cu inima plin` de bucurie. I-ar fi pl`cut s-o
s`rute din nou, pentru a sim]i din nou p`mântul tremurând [i
tunetul r`sunând \n urechi....
– |i vei cere lui Fergus s` fie "koumbaros" la nunta noastr`?
– Fergus? exclam` Titos uluit, aproape scandalizat.
– Da, de ce nu? Pentru c` pleac` \n America [i nu va interveni \n
via]a noastr`. {i apoi, ar fi o excelent` manier` de a-l face s` \n]eleag`
c` nu-i mai por]i pic`...
– Te-am rugat, acum un minut, s` nu mai iei decizii \n locul meu!
izbucni \nso]itorul sù.
– Titos, te rog.... \l implor`, cu lic`rire u[or amuzat` \n privire.
– Bine, mormì Titos. Dar cu o condi]ie: eu aleg data ceremoniei,
indiferent dac` este sau nu terminat` cartea! De acord?
– |ntru totul, \l asigur` Tania. Cu atât mai mult cu cât manuscrisul
este aproape \n \ntregime redactat!
– |n plus, mi-ar pl`cea s`-i vorbesc eu \nsumi lui Fergus. Nu-l
anun]a \nainte.
– De acord.
Fa]a cretanului se lumin` brusc [i o s`rut` cu tandre]e.
– Nu voi fi \ntotdeauna atât de u[or de convins, murmur`. Fii
prudent`!
Tân`ra femeie \i r`spunse la zâmbet, amuzat` de modul \n care
\ncerca s` par` sever. Pic`turile de ploaie \i [iroiau pe obraz, dar
154 ELEANOR WOODS
de-abia le sim]ea.
– Mul]umesc, spuse \n cele din urm`. Voi fi fericit` de prezen]a
fratelui meu. |mi va da impresia c`, \ntr-un fel, trecutul \mi
binecuvânteaz` viitorul.... \n]elegi?
– Da, spuse simplu Titos.
Se aplec` privind-o tandru, cu un aer extrem de serios, [i o s`rut`
pasionat. Tania nu [tiu niciodat` dac` tunetul care se auzi \n acea
clip` era din furtun`, sau sângele care-i zvâcnea \n tâmple.... Se
abandon` mângâierilor calde ale \nso]itorului sù, cu sim]urile
aprinse. Dup` câteva minute, un foc la fel de arz`tor se aprinse \n
ochii lui Titos [i tân`ra femeie se \nfior` [i-l rug`:
– Nu.... nu acum, te rog. Nu \nc`...
– De ce te temi? spuse cretanul cu duritate. C`-]i voi cere s` mergi
prea departe?
– Nu, \l lini[ti Tania. Am \ncredere \n tine. Nu-mi este team` de
tine, Titos. Numai c` mi-ar pl`cea s` fiu pentru prima dat` \n bra]ele
tale \n alt` parte decât \n ploaia toren]ial`, \nconjurat` de capre....
Fa]a cretanului se \nveseli [i se lumin` de un zâmbet. Atinse
delicat p`rul tinerei femei.
– E[ti frumoas`, chiar când plou`, replic`. {i trebuie s` spun.... c`
te iubesc, Tania mou.
Tania \nchise ochii, cople[it` de fericire. |n sfâr[it, rostise [i el
cuvintele...
F`r` s` mai schimbe o vorb`, mân` \n mân`, se ridicar` [i
ajunser` la ma[ina lui Titos. Acesta arunc` o privire \n trecere spre
Fiatul blocat \n mijlocul c`r`rii.
– Voi trimite un depanator, anun]`. Dar un lucru este sigur:
domnul Ross n-are interes s`-mi ias` \n drum, sau o s`-i par` rù!
– Nu este foarte grav, obiect` Tania.
– Nu este grav? exclam` Titos, furios. Nu sunt de acord! Nu
numai c` ]i-ai petrecut noaptea singur`, afar`, dar \n plus, ai fi putut
s` cazi \n pr`pastie, ca Rhea! Probabil ai fost \ngrozit`....
– Nu prea, spuse tân`ra femeie pe un ton degajat. La drept
vorbind, chiar m-am obi[nuit cu caprele. Vezi, curând voi fi la fel de
curajoas` ca o adev`rat` cretan`!
Furtuna se \ndep`rtase, dar ploaia se \nte]ise [i aversele de ploaie
f`ceau s` curg` pe pante adev`rate torente de noroi. Alergar` s` se
refugieze \n ma[ina lui Titos [i acesta demar` imediat.
– S` ne gr`bim, spuse. Garajul din Iraklion trebuie s` fie deschis,
dar mai \nainte, le voi cere muncitorilor care lucreaz` mai sus s` vin`
s` pun` Fiatul pe un drum lateral.
– Este foarte stricat? \ntreb` Tania.
– Nu, nu cred; dar ]in s` fie verificat \nainte de a-l folosi din nou.
– Dar nu este ma[ina mea, protest` tân`ra femeie cu timiditate.
{i Rhea va fi \n curând destul de mare pentru a o folosi.
Titos zâmbi [i-[i strecur` un bra] \n jurul umerilor sì.
– Rhea poate s` a[tepte, \i explic`. Va fi c`s`torit` \nainte s` [tie
s` conduc` [i oricum, dac` va avea nevoie, \i va procura so]ul sù o
ma[in`. A[a cum te cunosc, cu siguran]` vei dori s` explorezi insula
[i Fiatul \]i va fi indispensabil.
– {i-mi vei permite s` m` plimb astfel, dup` voia mea? \ntreb`
surprins` englezoaica. Credeam c`-mi vei ordona s` r`mân cuminte
acas`, s` te a[tept....
– Când voi dori s` te g`sesc acas`, replic` b`rbatul cu o urm` de
156 ELEANOR WOODS
ironie, \]i voi da de \n]eles. Dar casa aceea \]i va fi c`min, nu

\nchisoare. Profit` de libertate atâta timp cât nu vom avea copii!
Dup` aceea, vei avea mai pu]ine ocazii s` pleci \n excursie...
– Nu voi ie[i prea des f`r` tine, admise Tania. Expedi]ia la
Knossos a fost plictisitoare de moarte, doar pentru c` nu erai acolo.
|n schimb, mi-a pl`cut la nebunie Phaestos... [i mai ales Mallia!
– Adev`rat, draga mea? Sunt fericit. Este ceva magic \n ruinele de
la Mallia, ascunse \ntre coline [i mare, nu-i a[a? Chiar o arheolog`
modern` [i britanic` a observat asta!
– Este adev`rat, recunoscu tân`ra femeie zâmbind. O vraj` care
aminte[te de cea din "Visul unei nop]i de var`" de Shakespeare....
– Numai c` noi nu trìm un vis trec`tor, \ncheie Titos, ci o
\ncântare pentru toat` via]a!
Fergus se achit` cu o seriozitate irepro[abil` de datoria de
"koumbaros", \n timpul ceremoniei de c`s`torie. }inu coroana de
flori pe capul mirilor, apoi r`spunse f`r` s` gre[easc`, \n grece[te, la
\ntreb`rile rituale. Apoi, toat` lumea se duse la vila Michalakis pentru
petrecere [i dansa [i el rosti un discurs plin de spirit, \n care ura
noroc tinerei perechi. Vocea sa avea un asemenea accent de
sinceritate, \ncât kyria Melissa \l strânse emo]ionat` \n bra]e.
– Iau avionul mâine diminea]`, \i m`rturisi seara surorii lui, când
aceasta se odihnea dup` un sirtaki. {i \nainte de a pleca, mi-ar pl`cea
s`-]i solicit o favoare: ai putea s-o nume[ti pe prima ta fiic`, Elena?
– Desigur, aprob` Tania. Cu atât mai mult cu cât \n calitate de
"koumbaros", \i vei fi na[. Asta \]i va da ocazia s` vii \n Creta s` m`
vezi!
– De acord! r`spunse zâmbind Fergus.
|[i privi sora cu un aer gânditor, ca [i când o vedea pentru prima

dat`.
– |mi garantezi c` e[ti fericit`, nu-i a[a? o \ntreb`. Altfel, te-a[
putea lua \n Statele Unite....
Tania scutur` din cap, cu obrajii roz de pl`cere \n fa]a
spectacolului so]ului sù pe ringul de dans.
– N-a[ putea s` trìesc f`r` Titos, Fergus! Dar voi fi \ntotdeauna
extrem de mul]umit` s` te v`d.
Se \ntunec` brusc, remarcând tenul palid [i tr`s`turile trase ale
fratelui sù.
– S` ai grij` de tine, adùg`. {i de asemenea de Anna, deoarece
va fi foarte frustrat` [i va avea nevoie de sprijin, la \nceput.
– Nu-]i face griji! promise Fergus. O voi \nv`]a chiar s` scrie
engleze[te, dac` nu [tie \nc`, pentru a-]i putea da ve[ti despre noi!
Tania \l privi cu afec]iune [i puse o mân` pe bra]ul sù.
– }in s`-]i exprim toat` recuno[tin]a mea, Fergus, spuse simplu.
M` voi gândi deseori la tine.
Tân`rul b`rbat râse u[or.
– Nu prea mult, sper, sublinie pe un ton glume]. Deoarece so]ul
tù devine cel mai important!
A[adar, totul se orânduise cât se poate de bine, gândi Tania cu un
oftat de u[urare. |n ajun, Rhea \i explicase c` Dick Ross nu avusese
niciodat` inten]ia s` mearg` la pe[tera Idha [i c` se \ntorsese pur [i
simplu la hotel.
– {i \n plus, continuase ea cu indignare, nu l-a[ fi urmat \n niciun
caz!
Pentru a se justifica, tân`ra englezoaic` trebuise s`-i
158 ELEANOR WOODS
\mp`rt`[easc` b`nuielile sale fa]` de Dick Ross. Totu[i, bunul-sim] al

adolescentei \i u[ur` sufletul.
– Titos era furios, \ncheie aceasta din urm`. Mama i-a spus
glumind c` era timpul s` se c`s`toreasc`!
Acum, se gândi Tania, erau \ntr-adev`r so] [i so]ie. Rhea o \nso]ise
\n camera nup]ial` pentru a o ajuta s`-[i scoat` rochia de mireas`.
Din când \n când, electricitatea se \ntrerupea din cauza furtunii [i
mai multe lumân`ri fuseser` puse \n \nc`pere. La pl`cuta lor lumin`
pâlpâitoare, Tania \mbr`c` o c`ma[` de noapte pe care i-o
cump`rase chiar Melissa.
– Noapte bun`, "athelfi mou", spuse cu amabilitate Rhea,
s`rutând-o \nainte de a ie[i.
Tân`ra so]ie se strecur` \n pat [i masa m`t`soas` de p`r se
r`spândi pe pern`. Un zgomot de pa[i, la u[`, o f`cu s` tresar`.
– Titos? \ntreb` ea.
– Cine altcineva s` fie? f`cu acesta din urm`, intrând \n camer`.
Se aplec` asupra ei [i ochii lui negri reflectau flac`ra lumân`rilor.
Niciodat` nu p`ruse atât de frumos: p`rul negru ca smoala se ondula
u[or \n jurul tâmplelor, iar buzele bine conturate, \[i pierduser`
expresia ironic`.
– E[ti mul]umit` de nunt`? o \ntreb` blând.
Tania d`du din cap, f`r` s` poat` vorbi din cauza unui nod \n gât.
Titos zâmbi tandru:
– Fergus este un excelent "koumbaros", relu`. I-ai spus la
revedere cum trebuia?
Tân`ra femeie [tia c` nu vorbea numai de plecarea fratelui sù \n
Statele Unite: f`cea de asemenea aluzie la faptul c` ea \ncepea o via]`
nou`, al c`rui centru era un alt b`rbat....

– Da, murmur`. Mi-a urat noroc. A \n]eles c` vei fi primul \n inima
mea, dragul meu.
|ntinse bra]ele spre el [i-l \mbr`]i[`.
– Ai s`-mi repe]i asta deseori, nu-i a[a? \i [opti b`rbatul. Deoarece
mi-am pus \n mâinile tale onoarea [i mândria, la fel cum tu ]i-ai pus
\n ale mele via]a [i fericirea....
– Nu mai sunt o Drummond, Titos, \l asigur` tân`ra femeie. Sunt
o Michalakis [i nu-]i voi tr`da numele.
– Nu te vei sim]i singur`, departe de ai tì? o \ntreb` cretanul cu
o voce nuan]at` de \ngrijorare.
– Nu, promise Tania, deoarece de acum ai tì sunt [i ai mei.
Odinioar` eram deseori singur`, dar am g`sit o adev`rat` familie.
Dac` ai [ti cât de mult te iubesc! Cât a[ vrea s` te fac s-o \n]elegi!
– Suntem \mpreun`.... pân` când moartea ne va desp`r]i,
r`spunse Titos cu voce sc`xut`.
Apoi pecetlui cu un s`rut dragostea promis` pentru eternitate.
Sfâr[it
giannijollys

Un Sarut Pe Furtuna PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Un Sarut Pe Furtuna PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giannijollys

Era una dintre acele zile \nsorite [i noroase \n acela[i timp, \n

complimentului. |l considera ridicol, nefiind o "frumuse]e" \n sens

Privirile li se \ntâlnir` [i Tania nu-[i putu re]ine o strâmb`tur`

– |n Creta, murmur` el \ncet, trebuie s` v` ar`ta]i prudent`. Sau

– |mi pare r`u c` te-am dezam`git, replic` prompt tân`ra, de

– Am dou`, a replicat Titos, cu un aer surprins. De ce aceast`

explorarea. Bubuitul unui tunet se auzi \n dep`rtare. Zâmbind u[or,

re\ncepea cu putere. Iritat`, Tania Drummond se surprinse

Interlocutoarea sa \i adres` o privire uluit`.

proaste ale celor minoice, atârnate pe to]i pere]ii din sufragerie.

– Atunci, alege simplu "Tania". Cuvântul "thespinis" nu-mi place.

so]ul lor are dreptul s` le trezeasc` pasiunea. Este rolul ta]ilor [i al

Titos zâmbi sarcastic.

Minos preparase \nc` o cea[c` de cafea. O puse pe mas` [i-l invit`

– P`cat, murmur` cu non[alan]`.

anumit num`r de civiliza]ii vechi.

Arheologa \[i \n`bu[i o exclama]ie de surpriz`. Nu [tia c` Fergus

Interlocutorul s`u p`ru amuzat.

– Evident, asta se vede, r`spunse prompt Titos, punându-[i

– {i dac` a[ fi ca el? replic` Tania, speriat` \n tain` de acea

fa]` de amantele sale?...

Tân`ra englezoaic` p`str` t`cerea, descump`nit` de siguran]a sa.

– Minos este grec, cretan, domni[oar` Drummond. Cunoa[te

\n]elege]i. Titos Michalakis continu` s` ne ajute \n amintirea tat`lui

serviciul kyriei Elena...

ai lui Titos Michalakis [i scoase un strig`t u[or.

preocupat` s` \ndep`rteze conversa]ia de la Fergus. Dar cunosc [i

Tân`ra Rhea p`ru s` se acomodeze repede la vil`; aerul de

– Ei bine, s` sper`m c` fratele meu se va ar`ta rezonabil, exclam`

Cretana se mul]umi s` zâmbeasc`.

Tania \[i sim]i mânia disp`rând. Aceast` subit` blânde]e o

– |n ce fel te-am insultat? o \ntreb`.

Interlocutorul s`u izbucni \ntr-un râs sincer.

u[oar` reticen]`. |n acest caz, ar trebui s` m` schimb...

Se \ntrerupse brusc [i se opri, pierdut` \n contemplarea

mali]ios. {i fiul s`u ar trebui s` fie la [coal`, \n loc s` leneveasc` toat`

trepte, tulburat` de importan]a sporit` a lui Titos Michalakis \n via]a

– Mai avem un vizitator, exclam` Melissa peste um`r, p`trunzând

Poate \mi ve]i putea spune unde se afl`. Doamna Michalon....

con[tient` de dezaprobarea lui Titos.

– Dragul meu, toate c`r]ile domnului Fergus Drummond au fost

la cealalt` vil`, v` voi ar`ta lucrarea \n curs....

pe un ton t`ios. |ntr-un fel, sunt flatat....

plecat [i Fergus s-a ocupat s` m` \nscrie la universitate....

– Cu "familia"? sublinie b`trâna doamn` pe un ton rece. Oare nu

doar cu fratele s`u!

– Anna! exclam` cretanul pe un ton indiferent. {tii c` nu este

– Ce spui? f`cu Tania, cu un aer distrat.

– Nu m` voi c`s`tori niciodat` cu un grec! exclam` brusc, cu voce

"incon[tient`", `sta era!

pe care o merita. |[i p`r`si scaunul [i se duse \n camera sa.

g`zduiasc` so]ia. Oricum, englezii apreciaz` rareori uzo.

Se \ndrept` spre mas`, adun` noti]ele lui Fergus [i cele câteva

– Taxiul v` a[teapt` \n fa]a u[ii, spuse cu o voce indiferent`.

puternic [i gura invit` la s`rut`ri, "karitsi mou". Nu mai e[ti aceea[i....

Mereu zâmbitor, Titos o \nconjur` cu bra]ele.

Tania se preg`tea s` replice cu asprime. Titos gre[ea

– Nu [tiu. Trebuie s` sper`m..... Poate \l a[teapt` \ntr-un ad`post,

cealalt` coast`. Terenurile apar]in familiei noastre de mai multe

– Nu fi ridicol`, replic` Tania, stânjenit` s` se simt` ro[ind. Pe

Tania opri ma[ina la ad`postul unui copac [i se instalar` amândoi

Tania zâmbi resemnat`, se ridic` [i pl`ti cu generozitate