Universitatea Babeş-Bolyai, Departamentul de Psihologie

Cluj-Napoca Clinică şi Psihoterapie

www.ubbcluj.ro www.clinicalpsychology.ro

Fericirea

Dr. Silviu Matu

Ce este fericirea?
• Filosofie: perspectiva hedonică
▫ Fericirea ca bază a moralei (utilitarism)

• Cea mai studiată formă în psihologia pozitivă:

▫ Starea de bine subiectivă – well-being
– Satisfacţie faţă de viaţă
– Afectivitate pozitivă crescută
– Emoţionalitate negativă scăzută

▫ Afectivitatea pozitivă și cea negativă sunt componente distincte.

Factori care influențează fericirea
• Factorii genetici și de personalitate
▫ Neuroticism vs. Extraversie
– Neuroticismul scăzut e asociat cu afectivitate negativă scăzută
– Extraversia cu afectivitate pozitivă crescută

▫ Agreabilitatea și conștiinciozitatea asociate cu stare de bine generală.

▫ Evenimentele de viaţă par să aibă un efect redus asupra fericirii: avem un

baseline spre care tindem să revenim la scurt timp după evenimentele
negative.
▫ Factorii temperamentali și genetici – până la 50% din varianţa fericirii.
Factori care influențează fericirea
• Indivizii foarte fericiţi: petrec mai puţin timp singuri, socializează
mai mult, iar relaţiile lor sociale sunt evaluate ca fiind foarte bune
▫ Contează calitatea relaţiilor, nu numărul lor.
• Genul:
▫ Femeile sunt mai nefericite?
▫ Depinde de cultură: unde există libertate crescută diferenţele dispar
sau chiar se inversează
Factori care influențează fericirea
• Vârsta: cu cât îmbătrânim pare să crească ușor
▫ Implicarea în activităţi cu sens
▫ Preocupare mai mare pentru relaţii
▫ Creșterea abilităţilor de reglare emoţională

• Banii: cei săraci au o stare de bine mai scăzută (sunt afectate toate
componentele), dar:
▫ De la un punct în colo banii nu par să mai conteze;
▫ Dacă avem ca valori aspectele financiare suntem mai nefericiţi;
▫ La nivel de ţară însă contează: ţările mai bogate au cetăţeni mai fericiţi.
• Dezbatere:
„The power of positive thinking”

Cei care gândesc pozitiv sunt mai fericiţi?

Tipuri de fericire (Selingman)
• Hedonică:
▫ Activităţi plăcute și evenimente pozitive;

• Eudaimonică:
▫ a trăi virtuos și în a atinge excelenţa;
▫ „a-ţi folosi punctele forte caracteristice, pentru a obţine satisfacţii în cele
mai importante domenii ale vieţii”

• Viaţa cu sens:
▫ „punerea punctelor forte și virtuţilor în slujba a ceva mult mai mare decât
noi”
 Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

Psihologie Pozitivă

Rezilienţă şi dezvoltare post-traumatică

Dr. Silviu Matu

Notă: Acest material poate fi folosit doar în scop educaţional de către studenţii masteratelor Departamentului de
Psihologie Clinică şi Psihoterapie, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Traumă: definiţie
} Criză vs. traumă vs. eveniment traumatic;

} Definiţie restrânsă:
} eveniment negativ major
} ameninţă viaţa individului sau a cuiva apropriat
} apare neaşteptat/neprevăzut
} are un caracter „grotesc/terifiant”
} este perceput ca necontrolabil
} exemple: catastrofe naturale, război, asalt, viol, răpire, accident aviatic, etc.
} sunt necesare în diagnosticul PTSD

} Prevalenţă: până la 19% din populaţie trăieşte astfel de experienţe pe parcursul unui
an (Breslau et al., 1995).

11
Traumă: definiţie
} Definiţie (extinsă) din perspectivă tranzacţională (Lawrence & Tedeschi, 1999):
} ia în considerare interacţiunea dintre individ (resursele sale de coping) şi solicitările
evenimentului
} nu exclude evenimentele din prima categorie
} evenimente negative neaşteptate
} percepute ca necontrolabile
} individul se simte depăşit de situaţie
} generează un distres semnificativ
} se asociază cu pierderea sensului existenţial
} exemple: moartea subită a cuiva apropriat, pierderea unui loc de muncă, un partener
care pleacă subit dintr-o relaţie îndelungată

12
Recuperare, rezilienţă, dezvoltare
} Recuperare: există o afectare semnificativă a funcţionării dar apare o revenirea
la starea normală;

} Rezilienţă: individul funcţionează normal chiar şi în condiţiile unei traume;

} Rezilienţa este un fenomen comun:

} între 6-17% dezvoltă PTSD imediat
} între 5-10% dezvoltă PTSD tardiv

Bonanno, 2004
13
Rezilienţă
} Factori care promovează rezilienţa
} Strategii de coping adaptative
} Hardiness (trăsătură de personalitate):
} Angajamentul de a fi implicat în situațiile cu care te confrunți; a căuta sens şi semnificaţie în viaţă
şi în lucrurile pe care le faci;
} Credinţa că pot schimba mediul din jurul meu, că pot controla ceea ce mi se întâmplă;
} Credinţa că pot învăţa atât din experienţele pozitive cât şi din cele negative;
} Iluziile pozitive despre sine;
} Coping represiv !?
} Emoţii pozitive (şi umor)

14
Dezvoltare post-traumatică
} Dezvoltare post-traumatică (DPT): schimbări pozitive care apar ca urmare a
confruntării cu eveniment traumatic;
} modificări psihologice pozitive
} iluzii pozitive
} reinterpretare pozitivă
} reducerea disonanţei cognitive

} Caracteristici cheie (Tedeschi & Lawrence, 2004):

} un eveniment stresant major
} transformări majore ale vieţii care trec dincolo de iluzii
} este un rezultat, nu un mecanism de coping
} este rezultatul depăşirii evenimentului şi nu o dezvoltare generică

15
Dezvoltarea post-traumatică
} Componente:
} modificări în relaţiile cu ceilalţi:
} întărirea relaţiilor sociale şi creşterea sentimentului de intimitate
} creşterea auto-dezvăluirilor
} modificări în reprezentarea propriei persoane – „mai vulnerabil dar totuşi mai
puternic”:
} perspectivă mai realistă asupra propriei vulnerabilități în faţa evenimentelor negative
} în paradoxal apare o modificare pozitivă asupra percepţiei propriilor abilităţi de a le face faţă;
} modificări în filozofia de viaţă şi în sistemul de valori:
} apare frecvent aprecierea lucrurilor simple din viaţă

16
Cum se produce?
} Procesare cognitivă a evenimentului (similar cu PTSD?):
} ruminaţie vs. cântărirea evenimentelor de viaţă (reflective pondering); rememorarea
evenimentului facilitează DPT dar nu şi gândurile intruzive

} prezenţa unor factori sociali favorizanţi care să faciliteze procesarea cognitivă a

traumei: contexte de auto-dezvăluire

} procesare meta-cognitivă a evenimentului care conduce la o înţelegere nouă a ceea ce

s-a întâmplat şi a vieţii prezente

19
Predictori ai dezvoltării post-traumatice
} Suportul social;

} Strategiile de coping ale persoanei:

} rezolvare de probleme
} reinterpretare pozitivă
} punerea în perspectivă

} Factori de personalitate:
} extraversie şi conștiinciozitate (+)
} neuroticism (-)

} Deschiderea spre religiozitate/spiritualitate

} Distresul asociat evenimentului (+)!

21
La ce ajută?
} Există indicii care indică faptul că DPT este asociată cu o serie de beneficii în
ceea ce priveşte sănătatea mentală şi o serie de simptome fizice (Powell et al., 2007;
Zoellner & Maercker, 2006):
} durere fizică mai scăzută
} reduce probabilitatea dezvoltării PTSD?!
} alte probleme de sănătate fizică/mentală
} calitate a vieţii mai ridicată
} funcţionare socială mai bună

} Nu a fost identificată o asociere consistentă între DPT şi distres: se presupune

că DPT poate apărea chiar şi în condiţiile unui distres semnificativ;

22
Cum facilităm DPT în terapie?
1. Facilitarea procesării cognitive prin ascultare activă şi empatică a relatărilor
clienţilor:
a) focus pe componenta experienţială şi nu pe rezolvarea de probleme în primele faze
b) adaptarea comunicării la limbajul folosit de pacient pentru a descrie trauma;
2. Identificarea şi punctarea elementelor care indică DPT;
3. Centrarea pe confruntarea cu evenimentul şi nu pe evenimentul în sine;
4. Identificarea / oferirea de modele de dezvoltare post-traumatică
5. Implicarea pacientului în identificarea posibilelor semne ale DPT prin teme
de casă

(după Tedeschi & Lawrence, 2004)

23
Universitatea Babeş-Bolyai, Departamentul de Psihologie
Cluj-Napoca Clinică şi Psihoterapie
www.ubbcluj.ro www.clinicalpsychology.ro

IERTARE

Dr. Silviu Matu

 30

Iertare
• Diferită de justificare, scuze, uitare, negare și reconciliere;

• O schimbare pozitivă în modul în care cel care a fost rănit gândește despre
cel care a produs răul.

• Studii de intervenție și corelaționale arată că:

• Predispoziția spre iertare este asociată cu funcționare mai bună din punct de vedere a
sănătății mentale;
• Intervențiile care se centrează pe iertarea din partea victimelor unor agresiuni, se
adaptează mai bine noilor condiții.
Mulţumesc pentru atenţie!

33