Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, STIINTE


SOCIALE SI PSIHOLOGICE
FILIALA SLATINA
MASTER: MANAGEMENT EDUCATIONAL
ANUL I

DEMERSURI CANTITATIVE SI
CALITATIVE ALE CERCETARII
EDUCATIONALE

Conf.univ.dr. Langă Claudiu

Prof. Inv. Primar,


Cîrstea (Stancu) Stela Maria
UNIVERSITATEA DIN PITESTI
FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, STIINTE
SOCIALE SI PSIHOLOGICE
FILIALA SLATINA
MASTER: MANAGEMENT EDUCATIONAL
ANUL I

DEMERSURI CANTITATIVE SI
CALITATIVE ALE CERCETARII
EDUCATIONALE

Conf.univ.dr. Langă Claudiu

Prof. Inv. Primar,


Dragomir (Stancu) Angelica Mihaela
UNIVERSITATEA DIN PITESTI
FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, STIINTE
SOCIALE SI PSIHOLOGICE
FILIALA SLATINA
MASTER: MANAGEMENT EDUCATIONAL
ANUL I

DEMERSURI CANTITATIVE SI
CALITATIVE ALE CERCETARII
EDUCATIONALE

Conf.univ.dr. Langă Claudiu

Prof. Inv. Prescolar,


Ghiuta (Jurca) Adriana
Prevenirea şi combaterea violenţei şi
agresivităţii în şcoli
Cuprins

1. Motivarea alegerii temei

2. Documentarea

3. Stabilirea scopului

4. Ipoteza

5. Instrumentarul metodologic

6. Concluzii

7. Bibliografie

8.Anexe
1.Alegerea temei

Am ales să dezbat această temă deoarece:

 violenţa este una dintre marile probleme ale societăţii contemporane care ia
amploare pe zi ce trece şi devine din ce în ce mai des întâlnită în şcoli;
 a devenit un comportament tolerat, chiar acceptat, ajungând să fie învățat de
copii şi reprodus ca fiind o practică frecventă şi "firească";
 în mediul școlar, violenţei nu i se acordă atenţia necesară, astfel devine adesea
un lucru normal cu care indivizii coexistă fără a conştientiza dimensiunea
pericolului implicat, având repercusiuni asupra individului în formare pe toate
planurile.
2.Documentarea

Această problemă a violenţei sau a agresivității în mediul școlar a fost


studiată din multe puncte de vedere în literatura de specialitate. Un exemplu, este
Laurențiu Şoitu, care, în cartea „Agresivitatea în şcoală”, ilustrează violenţa în
şcoală ca fiind un fenomen dramatic nu numai prin simpla sa existență, ci şi prin
consecințele pe care le provoacă. Până în ziua de astăzi, s-a înregistrat un număr
mare de definiţii ale violenţei.

Eric Debarbieux, specialist în problematica violenţei în mediul școlar, oferă


o definiție prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei: „Violenţa este
dezorganizarea brutală întreruptă sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau
social şi care se traduce printr-o pierdere a integrității ce poate fi fizică, materială
sau psihică. Această organizare poate să opereze prin agresiune,prin utilizarea forței,
conștient sau inconștient, însă poate exista şi violenţă doar din punctul de vedere al
victimei, fără ca agresorul să aibă intenția de a face rău.” Este dificil să se realizeze
discriminări între cele două concepte: agresivitatea şi violenţa.

Dorina Sălăvăstru, în cartea „Violenţa în mediul școlar” precizează că


termenul de agresivitate face referire la o potențialitate individuală, la capacitatea de
a înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul şi de a nu da înapoi în caz de
dificultate. Conform modului de abordare propus de autoare, agresivitatea este
necesară, uneori chiar utilă pentru desfășurarea şi finalizarea unei activităţi, ea
devine o calitate, putând fi chiar asimilată şi integrată în definiţia ambiţiei.

3.Scop şi obiective

Scopul cercetării de faţă este reliefarea modului în care agresivitatea se


manifestă în mediul școlar şi propunerea de soluţii viabile pentru a face posibilă
dispariţia acesteia sau, cel puţin, o diminuare vizibilă şi satisfăcătoare.

Obiectivele propuse de această cercetare:


 Să descopăr cauzele şi efectele violenţei în şcoli;
 Să stabilesc în ce măsură comportamentul agresiv al elevilor derivă din
modele regăsite în sfera mass-media sau din mediul familial;
 Să identific resursele care pot fi puse la dispoziţie de şcoli cu scopul de a
preveni şi stăpâni violenţa școlară;
 Să elaborez un program de prevenție şi intervenție asupra agresivității în
cadrul şcolii;
 Să analizez comportamentul agresiv al elevilor în unitățile de învățământ;
 Să includ elevii agresivi într-un program de consiliere;

4.Ipoteza

Ca profesor, eu consider că dacă aş iniția un proiect prin care să informez


elevii de efectele violenţei, atunci agresivitatea din rândul acestora ar scădea. Aş
sfătui părinții să aibă o relație mult mai apropiată cu copiii lor şi invers, pentru a crea
o relaţie sănătoasă care să constituie baza unei dezvoltări psihice normale.

Suprasaturarea pieţei cu filme care promovează violenţa şi comportamentul


antisocial sunt o altă componentă care contribuie la dezvoltarea atitudinii
adolescenţilor, dar nu numai. Unii dintre ei pot identifica în mod eronat un model
comportamental demn de urmat în rândul personajelor de acest tip. Aş putea sfătui
elevii să urmărească mai puține programe TV ce conțin violenţă, sau să fie conştienţi
că scopul filmelor este acela de a prezenta situații şi realităţi ce nu trebuie mereu
imitate, în unele cazuri, trebuie să rămână doar la stadiul de ipoteză, având rezultate
dezastruoase la punerea în aplicare. Dacă interesul consilierilor şcolari şi al
profesorilor ar fi mai des îndreptat asupra acestei probleme, violenţa în şcoli s-ar
putea reduce considerabil sau chiar eradica.
Dacă mediul familial al unui elev este dominat de agresivitate şi violenţă,
sunt foarte mari şansele ca şi comportamentul copilului să fie dominat de aceste două
constante. M-aş interesa, în limita posibilităţilor, de situaţia familială a unui elev
care prezintă semne de agresivitate, atât la nivel verbal, dar nu numai. Dacă se poate,
încerc să port o discuţie cu părinţii elevului şi să le explic efectele dăunătoare ale
limbajului si comportamentului lor asupra dezvoltării psihice, sociale şi școlare a
copilului.

5.Instrumentar metodologic

Metodele de cercetare folosite pentru abordarea acestei teme:

 OBSERVAŢIA PARTICIPATIVĂ

Această metodă este foarte indicată, deoarece permite observarea


comportamentelor verbale şi non-verbale ale elevilor exact la momentul producerii
lor. Este posibilă prin studierea şi analizarea tacită a şcolarilor atât pe parcursul
orelor, dar şi în pauze.

 CONVERSAŢIA

Am discutat cu părinții pentru a analiza comportamentul agresiv al elevilor şi


care ar putea fi factorii care îl determină şi/sau declanșează . Se poartă discuţii şi cu
celelalte cadre didactice, dar şi cu personal avizat (consilierul şcolar sau psihologul
şcolii).

 CHESTIONARUL
Prin această metodă am evaluat amploarea fenomenului de violenţă în școală şi
am putut afla perspectiva pe care directorii şcolii, consilierii școlari, părinţii şi elevii
o au asupra acestei teme.

 STUDIUL DE CAZ

Acesta a fost întocmit pentru a reliefa cauzele determinative şi premisele care


conduc la cazuri de violenţă şcolară. Conform unui studiu de caz realizat de UNICEF
în anul 2006, la nivelul ţării noastre, cca. 80% dintre respondenţi (elevi, consilieri
şcolari şi directori de şcoli) au spus că sunt conştienţi de existenţa unui
comportament inadecvat, chiar violent al elevilor în şcoli.
6.Concluzii

În urma acestei cercetări, am ajuns la concluzia că dacă vrem eliminarea


violenţei din şcoli, trebuie localizată în primul rând sursa acesteia pentru a putea
stârpi acest flagel.

De asemenea, este necesară şi acordarea unor resurse atât materiale, dar şi


punerea la dispoziţie a unui anumit interval temporal dedicat aplicării metodelor
sugerate anterior. Odată cu încercarea şi demararea acestui proces, rezultatele vor
începe să apară, iarviolenţa şi agresivitatea din şcoli vor fi semnificativ reduse.
7.Bibliografie:

1.Sălăvăstru Dorina : „Violenţa în mediul Școlar", Editura Polirom, Iaşi, 2003;

2. Laurențiu Şoitu , Cornel Havârneanu: „Agresivitatea în școală”, Iaşi, Editura


Institutul european, 2001;

3. Eric Debarbieux: „Violenţa în şcoală”, Iași, Editura Institutul european, 2010 (


Traducere de Irinel Antoniu ) ;

4. UNICEF: „Violenţa în şcoală”, Bucureşti, Editura Alpha MDN, 2006 (Autori:


Florentina Anghel, Magdalena Balica, Ciprian Fartuşnic, Irina Horga, Mihaela
Ionescu, Mihaela Jigău , Aurora Liiceanu, Andreea Măruţescu, Doina Săucan şi
Lucian Voinea) .

S-ar putea să vă placă și