Sunteți pe pagina 1din 2

Republica Turcia (limba turcă: Türkiye) este o țară întinsă pe două continente.

97% din suprafața


țării se află în Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia
are granițe cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-
est; Iran (Persia) la est; Irak și Siria la sud. Turcia este
o republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia
este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și Consiliul Europei. În octombrie
2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.
Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e
situată între Marea Neagră la nord și Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee și Marea Marmara la
vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale,
politice și istorice. Datorită poziției sale geografice între Europa și Asia și între trei mări, Turcia a fost
o răscruce istorică, patria și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un centru de comerț.
Turcii selgiucizi au început să migreze în locul numit acum Turcia în secolul al XI-lea. Procesul a fost
accelerat de victoria selgiucizilor asupra Imperiului Bizantin la Bătălia de la Manzikert. Sultanatul de
Rum al turcilor selgiucizi a controlat mare parte din Anatolia centrală până la invazia mongolă din
1243. Începând cu secolul al XIII-lea, turcii otomani au unit Anatolia și au creat un imperiu ce
cuprindea Europa de sud-est, Asia de sud-vest și nordul Africii. După ce Imperiul Otoman s-a
prăbușit, în urma înfrângerii din Primul Război Mondial, părți din el au fost ocupate de aliații
victorioși. O grupare a tinerilor ofițeri din armata turcă, grupare condusă de Mustafa Kemal Atatürk, a
organizat rezistența față de aliați; în 1923 ei au instaurat Republica modernă Turcia, cu Atatürk ca
prim președinte al acesteia.
Așezarea Turciei la intersecția Europei cu Asia o face să fie o țară de o mare importanță
geostrategică. Din punct de vedere etnic, turcii formează majoritatea populației, existând însă și o
minoritate importantă de kurzi. Religia predominantă în Turcia este Islamul, iar limba oficială a țării
este turca.
Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o moștenire culturală și
istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenența vestică în organizații ca
Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE și economiile majore G-20. Turcia a început negocierile
complete cu UE în 2005, a fost un membru asociat al Comunității Economice Europene încă din
anul 1963 și a atins acordul uniunii vamale în 1995. Turcia, de asemenea, a promovat relațiile
culturale, politice, economice și industriale cu lumea de Est, în particular cu Orientul Mijlociu și cu
statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenența în organizații ca Islamic Conference and
Economic Cooperation Organization. Având în vedere așezarea strategică, economia dezvoltată și
armata modernizată, Turcia este clasificată ca o putere regională de oamenii politici și economiștii
mondiali.

Cuprins

 1Etimologia
 2Istoria
o 2.1Antichitate
o 2.2Turcii și Imperiul Otoman
o 2.3Republica Turcia
 3Politică
o 3.1Relațiile externe
o 3.2Armata
 4Împărțirea administrativă
 5Geografie
o 5.1Clima
 6Economie
 7Demografia
o 7.1Orașe
o 7.2Limbă
o 7.3Religie
 8Cultură
o 8.1Patrimoniu
 9Sport
 10Note
 11Legături externe
 12Vezi și

Etimologia[modificare | modificare sursă]


Numele Turciei, Türkiye în limba turcă, poate fi împărțită în 2 componente: Türk, care înseamnă
„puternic” sau „măreț” în turca veche și, de obicei, semnificând locuitorii Turciei sau un membru al
turcilor sau oameni turci, mai târziu formează „Tukin”, un nume dat de chinezi oamenilor care
locuiesc în Munților Altay din Asia Centrală mai devreme de 177 î.Hr.E; și sufixul abstract –iye
(derivat din sufixul arab –iyya), dar, de asemenea, asociat cu sufixul Medieval Latin –ia în Turchia.
Prima referință folosită de termenul „Turk” sau „Turuk” ca un antonim continuat în inscripțiile Orkhon
a lui Gokturks din Asia Centrală (sec. 8 CE). Cuvântul englezesc „Turkey” derivă din latina
medievală, Turchia (c. 1369).[6]

Istoria