Indiferent de formulele pe care le cunoaste astizi viata de familie , dinamica si transformarile care au loc in simul acesteia reprezinté izvorul nesecat din care apar si se dezvoltd bucuria sau suferinja indivizilor , eficienta sau ineficienfa lor ori adaptarea sau neadaptarea la cerinfele societifii moderne . Familia este contextul in care individul evolueaza pe tot parcursul vietii sale, iar consecinjele unei funcfionari deficitare se reflect’ intotdeauna negativ in starea de sinatate psihicd si somaticd a acestuia, dar si in dezechilibrele si suferingcle sociale. in acest sens, terapiile de familie incearcd si invele oamenii si interactioneze responsabil in cea mai importanta structurd a viefii lor —inimitatea si solidaritatea familiald-astfel incdt sd igi menfind sAnatatea si armonia. Terapiile de familie reprezintd modele viabile de asistare si facilitare a echilibrului sistemului familial aflat in impas , instrumente modeme de acjiune, preventive si curative in egala masurd, in slujba familiilor disfunctionale Terapeutul este cel care oferd cuplului aflat in impas o perspectiva neutr3,obiectiva asupra situatiei existente.EI este cel care poate dezvalui celor doi parteneri alternativele reale de rezolvare a problemelor familiale,cu avantajele si dezavantajele fiecdreia,fara a impune alegerea vreuneia.De asemenea,terapeutul este cel care fi poate ajuta pe cei doi parteneri_ si se cunoascd mai bine, si se oat detasa de anumite probleme sau chiar si le evite Cele mai importante disfunctionalitai pentru (L.Mitrofan si C.Ciuperc’,2002): -o imagine de sine negativa,sentimente si pareri despre ei insisi defavorabile; -comunicarea cu ceilalti membri ai familiei indirect,vaga si nesincerd; -regulile folosite in sistemul familial sunt rigide,depasite sau neacceptate de -relatiile extrafamiliale sunt pufine si formale. la un consilier terapeut sunt ilalyi, Totusi,trebuie precizat faptul cd pufine persoane sunt in masurd s& identifice problemele cu care se confrunta, fie din cauza ignorantei, fie din eauza indiferentei. Sunt, de asemenea, situafii in care indivizii reusesc si dea impresia unei cdsnicii fericite, considerand chiar un success aparenta exteriorizat’.$i aceast’ categorie de indivizi are nevoie de consiliere psihologicd.Orice familie poate spera s8-si imbundtafeasca calitatea viefii daca fiecare membru al ei este gala si recunoasc’ problemele cu care se confrunti,doreste $4 schimbe ceva gi, mai ales, face ceva pentru ca shimbarea in bine s& se producé. a)Puterea in cuplu Reprezintd cauza a numeroase disensiumi, pentru c& cei doi parteneri impart puterea in mai multe feluri. Problemele care apar pornesc in special de la ignorarea ideii potrivit cdreia relatia moderna de parteneriat presupune reciprocitatea puterii si autoritifii pe diferite niveluri, Faptul cd orice diferenfi este vzutd ca o sursi de inegalitate creazd impresia c& toate sarcinile si toate rolurile po fi indeplinite,in egal masurd aat de femei , cat si de barbafi. Este, evident ,o impresie gresitd, care nu fine cont de anumite elemente de speificitate, care diferentiaza cele doua sexe.in plus,existd diferente importante de la un cuplu la altul in ceea ce priveste rolurile asumate ,in functie de particularitajile persoanelor implicate , dar si ale relafiei respective.Egalitatea in cuplu este posibild . fr’ ca acest lueru si insemne eliminarea diferentelor, ci doar echilibrarea domeniilor si a nivelurilor in care cei doi parteneri isi exercita auoritatea si puterea, printr-o complemetaritate a rolurilor, Adicd,”autoritatea si puterea intre cele doud sexe pot fi relativ egal distibuite, in condifiile in care suma actvitifilor (gi a importanfei acestora)desfasurate de o femeie este egal cu suma activitijilor(si a importantei) desfasurate de un barbat” ( (J.Mitrofan si C.Ciuperca, 2002,pg.117). Echivalenta activitatilor desfagurate in cuplu de catre cei doi parteneri duce la o echilibrare a raporturilor de autoritate si putere. Numarul activitafilor desfigurate de edtre cele doud sexe nu este identic, el variind gi in functie de importanfa pe care cuplul o acord& fiecdrei activitati in parte .in plus , pot exista,in functie de context, anumite negocieri (boala, examene, aparitia unui copil, decesul unui parinte,ete...). Partenerii pot impdrfi puterea in mai multe feluri. De exemplu, un sot poate s& ia toate deciziile privind modul in care se cheltuiese resurscle familiei, in timp ce celdlalt poate stabili patternul de socializare al copiilor . Barbatul poate fi intr-o pozitie superioara sau inferioard in raport cu femeia , in diferite ari de competen{a, sau altemnativ, intr-un aranjament care fie satisfAedtor petra ambii parteneri, Unul dintre indicatorii principali care definese raportul de autoritate gi putere fl reprezint conceptul de “luare a deciziilor”.Luarea deciziilor nu este sinonima nici cu autoritatea, nici cu puterea, pentru cA este posibil ca o decizie si fie luatd de un membru al cuplului, fie pentru c4 partenerul siu lea delegate in acest sens, fie pentru cA celalalt nu este interesat. Adicd,dacd un membru al cuplului are o capacitate decizionala mai mare decat cedlalt, acest Iueru nu inseam neaparat si o autoritate sporitd fal de partener.Trebuie amintit’ aici si situatia in care intervin anumite expectafii gresite privind autoritatea si puterea pe care trebuie sa le aiba un individ dintr-o anumit& clas sociald.(exemplu:barbatul dint-o clas& social inferioara, care pretinde autoritate pe baza modelului traditional vs. sofia contemporand, care define o autoritate substanfiala). Diserepanga fntre autoritatea pe care barbatul crede c& ar trebui si o aiba si puterea pe care o define, in mod real reprezinta o sursa importanta de insabilitate marital. Totusi, in societatea contemporana, raporturile de autoritate si putere tind si devind negociabile si sunt extreme de schimbatoare, in funefie de aparitia, disparifia au modificarea unor factori cu rol important in influenfarea cauzelor care genereazi aceste raporturi. Orice negociere sau redefinire a importanfei unui indicator poate avea ca efect o modificare a autoritéfii in cadrul cuplului b)Problemele de ordin sexual Genereaza , de asemenea, mult nelinite in viata conjugala. Problemele sunt legate de durata, calitatea si frecventa raporturilor sexuale. Semnificatiile simbolice pe care le atribuie cei doi parteneri actului sexual sunt foarte diferite:"a face dragoste cand vrea ea, poate confirma unui barbat iubirea sofiei lui, pe cand , pentru o femeie, a face dragoste cdnd vrea el , poate insemna c& sojul se foloseste de ea sau cd o domina. O femeie respins crede cA nu mai este atractiva, pe cnd un barbat se simte jignit daca observa o lips de entuziasm sau neimplicarea sotiei in actul sexual”(I.Mitrofan si C.Ciupercd,2002,pg.121).Aceste diferente ereaza disfuncfii si nemulfumiri, Specialistii sustin c& problemle sexuale apar in cuplu doar atunci cdnd exist 0 proasti comunicare intre parteneri, Multi indivizi care declara cA igi iubese partenerul au asteptari in viata intima despre care prefera si nu discute cu partenerii lor,ceea ce reprezinti un paradox, intrucdt exprimarea dorinfelor ar trebui si se desftgoare mult mai usor intr-o relagie intima. Secolul XX a marcat rastumarea concepliei potrivit creia , in actul sexual femeia este elementul pasiv, in timp ce barbatul este elementul activ, S-a ajuns chiar la concluzia c& femeia timpului nostru a devenit activa-pasiva, in timp ce birbatul a rimas mai mult pasiv-activ.Multe nemujumiri legate de viafa sexual pomnese gi de la faptul c’,uneori, faptul e& si femeia poseda dorinta sexual’, poate chiar mai puternic’ decdt a barbatului este ignorat. Exist ins si situatii in care, barbafii care constientizea7A aceasta realitate devin foarte nelinistifi, stresafi c8, dack nu igi vor satisface partenera ,rise’ si o piarda. Schimbarea de viziune privind pozifia activa a femeii in cadrul actului sexual a generat si un alt efect negativ.legat de preocuparea excesiva a barbafilor entru propria performata, de multe ori dorinta sexuald fiind inlocuitd cu dorinta orgasmului “fn esenfa , femcia a devenit si ca sclava sexului, si, implicit a barbatului, chiar daca feminismul crede ci a facut din barbat sclavul femeii.Placerea este prea mare pentru a refuza cutarea orgasmului, iar stigmatul a devenit din ce in e mai mic. Exist o isterie masculind la fel de apsdtoare ca si isteria femininaf...[Prin urmare,indivizii tind si nussi mai pastreze controlul asupra sentimentelor si senzafiilor, asupra felului in care se manifesta in fiecare aspect al relatiei sexuale de cuplu,pentru cd nu ar avea decat de pierdut :lipsiti de spontaneitate si/sau inhibaji ,s-ar condamna singuri la necunoasterea implinirii sexuale . De aceea se incearca iesirea din normele schematice ale sexului traditional” (IMitrofan si C.Ciupercd,2002,pe. 126). in cadrul sedinjelor de consiliere psihologic’ , cei doi parteneri trebuie sfituiti si discute sincer unul cu celdlalt in legaturi cu ceea ce ii satisface ,pe fiecare in parte,dar s8 nu neglijeze nici aspectul nonverbal al comunicarii sexuale, pentru cd aceste mesaje vorbesc de multe ori mai bine decdt cuvintele, Partenerii trebuie si. constientizeze c& preferintele sexuale ale celuilalt se pot modifica de-a lungul timpului, dar 4, dac& celalalt respinge un anumit fel de activitate sexual’, acest lucru nu inseamna, implicit o respingere a persoanei. ¢) Comportamentele reeiproc negative Intr-am cuplu disfunctional ,dac& unul dintre parteneri se comport negativ ,soful acestuia se consider indreptatit si rispunda cu aceeasi moneda,declansand astfel un lant de interatiuni negative.Acest sir de comportamente negative se poate declansa si dac& acest Iucru mu s-a urmatit, pentru cd Aspunde cu o alt& critics, cei doi parteneri find mereu gata de atac si de contra-atac.Accasti perpetuare a stiri de dizarmonie duce la acumularea conflictelor nerezolvate si la consolidarea unui context negativ , in care este putin probabil ca problemele sa fie rezolvate constructiv De multe ori partenerii cuplului conflictual au tendinfa de a interpreta evenimentele dintr-o perspectiva subiectiva, care fi plaseaza, pe fiecare in parte, in pozitia cea mai favorabili.Aceasta supralicitare a propriului rol este numiti de psihologi prejudecata egoistd.Terapeutul trebuie si incerce s fi constientizeze pe ce doi parteneri c& aceasta prejudecat egoistd nu face altceva decat si adinceasca prastia dintre ei si s& transforme intimitatea intr-un permanent cmp de lupta. Il. PRINCIPALELE TIPURI DE TERAPII DE FAMILIE, 1) Terapia centrata pe problema Aceasta varianta de terapie incepe prin a prezenta terapeutului problema cu care se confruntd cuplul,problema pe care sofii pretind c& vor incerca s& 0 depasease& pentru a putea si rimand impreund. Exist insd gi situatii in care unul dintre sofi este foarte hotdrdt s& divorteze, Prd a-i dezvalui celuilalt intentiile sale. El se prezind 1a teapeut doar pentru a putea spune ulterior ca incercat A igi salveze cdsnicia, dar c& aceast incercare a eguat. Aceastd duplicitate face ,de fapt, ca lucrurile sa rimana disfunctionale,Multe dintre disensiumile unui cuplu isi au originea in absenfa flexibilitiji, terapeutii constatind adeseori cd motivele neinfelegerilor pomnesc de la regulile dintre cei doi parteneri. Sunt situatii in care problemele apar o singura dati, dar si cdsnicii in care crizele se sueced ciclic. Terapeutul trebuie si intrerupa acest ciclu gi si fi aducd pe cei doi membri ai cuplului intro direcfie armonioasa,continua.Se poate intimpla insi ca terapeutul si simté c& unul dintre membri cuplului il depaseste pe celdlalt in dezvoltare, iar calea cea mai indicata este divorful. De asemenea , terapeutul poate sesiza gi situatiile in care unul dintre parteneri doreste s& solutioneze probleme, in timp ce celalalt evita solujionarea lor si se centrea7a pe altele.Sunt si cazuri in care membrii unui cuplu vor si traiasc& separate in timp ce fac terapie, dar acest Iucru este nerecomandat .Majoritatea terapeutilor consider cd a face terapie pe un cuplu separat reprezinti o pierdere de timp, iar sedinjele de terapie se transforma in acest fel doar in conversafii despre probleme, in loc si fie incereari de rezolvare a problemelor. Locul si rolul terapeutului Terapeutul joacd in tot acest demers un rol asemanitor rolului unui negociator sindical a cdrui implicare de partea uneia dintre p&rfi complicd rezolvarea problemei.Totusi, in timpul demersului terapeutic se poate intimpla ca propriile lui prejudecati legate de viata , de relatiile dintre barbafi si femei si iasi la suprafati in timp ce inceared si rezolve problemele celorlalti. Ca reactie la experiena acumulata in consilierea altora, de multe ori chiar mariajul terapeutului sufera schimbari importante. Depinde ins de maturitatea, experienta si profesionalismul lui s& depgeascd aceste capcane gi si-i ajute pe cei care-i solicit ajutorul sd iasd din impas. Pentru a reusi si fi motiveze pe membrii cuplului disfunctional si ii urmeze indicatiile, el I)abordarea indireeti, cand ii determina pe parteneri si vorbeasca despre tot ceea ce au incercat sa fac pentru a rezolva problema cuplului.Constientizindu-si nereusitele ,partenerii cuplului consiliat sunt mai dispusi si urmeze indicatiile terapeutului 2jabordarea directi,cand fi determina pe cei doi si povesteasca despre cét de grava este situatia lor.Astfel, terapeutul foloseste disperarea celor doi drept motivatie in acceptarea sfaturilor lui ‘Terapeutul trebuie perceput ca o persoand autoritard si credibill.El are la dispozifie una din urmatoarele dowd variante: de a spune oamenilor ce pot si facd, atunci cind doreste ca ei si facd ceva anume, sau ce si nu facd, atunci cdnd nu doreste ca ei si facd ceva anume. Daca arata cd isi cunoaste meseria, exista mari sanse ca oamenii s& facd ceea ce li se cere. De asemenea, felul in care deserie sarcina este deosebit de relevant, El se poate exprima la modul”VA voi cere sa faceti ceva ce vi se va parea, poate, stupid sau ciudat...”in felul acesta,cei care vin la terapie acepta altfel sarcina. La urmatoarea intrevedere terapeutul trebuie si verifoe tema pentru acasd Se poate intémpla cca sarcina s4 fi fost indepliniti, si fi fost indeplinité doar parfial, sau si nu fi fost indeplinit deloc Evident, dacd familia a indeplinit sarcina, ea trebuie felicitata, dar dacd sarcina a fost indeplinita doar partial, este necesara o explicatie legata de ce nu s-a indeplinit in intregime. Terapeutul trebuie si fie ferm si uuze care ar putea genera recidive in acest sens in vitor, Daca se intémpla ca membrii familiei si nu isi indeplineasca sarcina, cea mai bund atitudine din partea terapeutului este aceea de a arita faptul 4 acesia au pierdut o bund oportunitate de a iesi din impas. in plus, daca in timpul intalnirii apar si alte probleme, terapeutul poate ardta ci indeplinirea sarcinii pentru acasa ar fi eliminat aceste probleme,Accentuarea unui sentiment de vinovatie ti poate motiva pe parteneri s nu mai repete aceasta situatie gis rezolve mult mai prompt in vitor sarcinile trasate. Abordarea problemei maritale: a)Terapeutul trebuie s8 evite minimizarea problemelor. Indiferent de problemele care exist in cadrul unui cuplu, terapeutul nu trebuie si incerce si atenueze impasul prin minimizarea lucrurilor, pentru e’, in caz contrar, cei care i s-au adresat pot considera c& el nu infelege gravitatea situafiei, fapt care duce chiar la renunjarea de a mai face terapie. Chiar daca multe prbleme par la prima vedere minore, in spatele lor se pot ascunde altele, mult mai importante decat cele pentru care s-a cerut initial consilierea b)Terapeutul trebuie s& evite Iucrurile abstracte, cerénd partenerilor unui cuplu si se concentreze pe comportamente concrete si pe reguli precise, care si ducd la schimbare. c)Terapeutul trebuie s& evite si fie prins intr-o coalitie. El trebuie s riménd impartial, s& mu {ina cont de similitudinea de sex cu unul dintre parteneri. De asemenea, propriile prejudecafi trebuie finute departe de schimbarile pe care cuplul consiliat le cauta d)Terapeutul trebuie s8 accentueze rolul prezentului si s@ evite trecutul, pentru c& , de multe ori, partenerii vid situatia lor actuala ca o consecinf& a unor lucruri petrecute in trecut. Terapeutul trebuie si caute in prezent ceea ce poate pemite iertarea gi depasirea situatiei conflictuale. Exista {n trecutul partenerilor si elemente care, activate in prezent, duc la depasirea situafiei neplacute si nefericite din prezent (ex. Motivele care ii ficeau pe cei doi fericiti in trecut, care pot fi reactualizate in noua conjunctura ) e)Terapeutul trebuie si evite adoptarea unor pozitii ireversibile de c&tre pateneri. intotdeauna trebuie pistrata portita deschisa catre dialog , iar viata cuplului trebuie si-si pastreze flexibilitatca. 2)Terapia centrata pe comunicare Buna comunicare presupune un mesaj corect recepfionat, Pentru ca acest lucru s& fie realizabil trebuie ca cel care transmite mesajul si fie precis in exprimare, dar si s& se asigure ci celalalt a infeles corect sensul informatiilor sale. De asemenea, cel care recepfioneaz’ mesajul trebuie sA se asigure cd perceptia lui este corect. Se intampla ins descori ca intentia gi impactul unui mesaj pentru aceasta situafie s-ar putea formul mai multe explicafii 1.Acelasi mesaj poate avea impact diferit, in functie de tonalitatea vocii sau starea de spirit a celui care transmite informatia, 2.Starea de spirit a celui care receptez4 afecteazA si ea confinutul mesajului.De exemplu , pentru o persoana deprimati, orice compliment suna fals., pe cind , intr-o dispozifie mai bund, el poate fi considerat sincer. 3.Multi oameni au tendinta de a presupune cA celilalt intelegeexact ceea ce i se trasmite gi sunt foarte uimifi sa constate c& nu este intotdeauna aga.Este destul de dificl,totusi, si identifici ce simte sau ce gandeste o persand,fard s& o intrebi. Asadar, distorsiunile in comunicare pot s apari din cauza celor doud componente ale comunicarii, si anume: componenta de continut(care se referd la ceea ce vrei sA transmiti) si componenta ~sentiment(care se refer la modul in care este rostit un mesaj). Adiea, acelasi confinut poate fi spus in moduri diferite, in funefie de starea de spirit pe care o avem in momentul respectiv. fotodata, acelasi confinut pote fi receptat diferit, in functie de sentimentele pe care le incearca cel care trebuie si decodifice mesajul. Putini sunt cei care sunt constienti de ambele aspecte ale mesajului, pentru c4 pujini cer sau oferi feed-back, 0 dimensune a comunicirii ce trebuie avu iba continuturi dife . iarpermanent in vedere pentru a se putea evita neinfelegerile, dizarmoniile, dar i pentru a imbundtayi calitatea relatiei de parteneriat Persoanele flexibile, tolerante si empatice au sanse de a realiza o bund comunicare cu partenerii lor, in timp ce persoanele rigide si intolerante, care socotese 0 pierdere de vreme fnfelegerea mesajelor celuilalt, au sanse mult mai mici, in timp ce intr-un cuplu cu un astfel de partener, amandoi sofii au anse si devina frustrati, necomunicativi si, in ultima instant, singuri. Studiie clinice gi psihologice au demonstrat cA problemele maritale sunt datorate in special deficienfelor comunicafionale, De asemenea, satifacfia conjugald apare ca fiind direct proporfionala cu capacitatea de a dialoga sincer cu celdlat. Din acest punct de vedere putem observa faptul ci partenerii din cuplurile fericite vorbesc mai des decét cei din cuplurile cu probleme despre nemulfumirile si problemele lor, pe care inceared sa le rezolve in mod activ, intre sursele care ridied intre parteneri bariere comunicationale ar fi de amintit:diferenfele culturale, difernjcle de gen-rol, comunicarea indirecti, folosirea diferits a cuvintelor, presupunerile incorecte si generalizatile, comunicarea contradictorie, monologul ori comunicarea defensiva. Daca in ceea ce priveste diferentele culturale gi cele de gen-rol sunt evidente (partenerii evitind si spund unul altuia ceea ce ii deranjeaza in efectuarea unor sarcini care le sunt atribuite sau impuse, fird a fi dorite sau interiorizate), comunicarea indirect’ distorsioneaz’ profund calitatea relatiei de parteneriat. infelesul diferit acordat aceluiasi mesaj ingreuneaz comunicarea, ceea ce se intmpla gi in cazul tendintei de a generaliza. Comunicarea contradictorie se refer la faptul cd dowd sau mai multe mesaje transmise de aceeasi persoani se opun intre ele, situafie in care receptorul nu stie ce s mai cread’, mai ales atunci cnd si semnalele nonverbale nu concorda cu cele exprimate verbal. Monologul inhibi comunicarea, dar $i interacjiunea dintre parteneri, deoarece pentru receptor este foarte frustrant si nu alba posibilitatea de a-si exprima opinia in legaturd cu mesajul primit, Comunicarea defensiva este si mai suparatoare, deoarece apare atunci cnd_o persoani se simte amenint& de cealalta si comunicd cu ea ascunzindu-se in spatele acestor temeri. Condifiile esenfiale ale bunei comunicdri in cadrul cuplului sunt (I.Mitrofan si C.Ciupered,2002.pg.146): ‘© claritatea(adic& expunere sistematic’ si concisi) ‘* proprietatea(utilizarea termenilor adecvati pentru exprimarea exacti a intentiilor) + naturalefea(exprimarea fireasc’, fra o cdutare forfatd a unor expresii sau cuvinte) Agenda ascunsi reprezint& suma ideilor si frimantarilor care rman ascunse, neexteriorizate in fata partenerului sidrept urmare, nerezolvate. Daca aceasté agenda ramane ascuns’ mai mult timp, insatisfactia si frustrarea vor creste, iar dizarmoniile si disensiunile se vor amplifica. In consecin3, partenerii vor incepe s& se simti singuri, chiar dacd taiesc impreund si vor uita sd se bucure ‘impreuna de viata, chiar dacd vor continua s4 exteriorizeze o aparenta linstitoare. in general, dacd unul dintre parteneri are o agenda ascunsa, este posibil ca el sd interpreteze toate mesajele celuilalt prin filtrul acestei agende. El isi poate exterioriza {raméntirile in mod indirect, in cadrul unor discufii colaterale, agenda fiind exprimata, dar raménand in mod constient ascunsé. Pottivit specialistilor exista trei tipuri de agende ascunse: agenda ascunsd negativa, care are ca problema centrald afectiunea. Filtrul care opereaza in aceasta situafie ar fi “soful/sojia nu ma iubeste”, in timp ce dovezile sunt adunate pntru a hrani aces sentiment dureros. Fiecare mesaj este evaluat in termenii acestui filru de afectiune.2)agenda de raspuns, care are ca problema centrala interesul, in timp ce filtrul care opereaza este sofului/soiei nu fi pasa de mine, nu i/o intereseaza problemele mele”, Toate mesajele sunt filtrate pentru a arta aceasti lips de infeles sau de rispuns. 3)agenda ascunsd de statu, care are ca problema centrala influenta. Fitrul eare opereaz in ace: situafie ar fi “soful/sofia nu ma trateaza ca pe un egal”, Mesajele sunt filtrate in asa fel in ct si arate c4 partenerul este unul dominator, ‘Agendele ascunse apar chiar si in cazul cdsatoriilor considerate foarte linistite si mu trebuie ignorate niciodata.Ele pot semnala suparari marunte, dar pot fi si serioase semnale de alarma care indicd faptul cd un partener care selecteazé mesajele are un serios bagaj de nemulfumiri acumulate Oricum, toate indiciile unei agende ascunse trebuie examinate, pentru a se depista ce ascund gi ce se afl dincolo de ele. Atunci cand se blocheaza canalele de comunicare, membrii cuplului constati deseori c4 ceca ce fi uneste reprezinté mult mai putin decdt ceca ce fi separ, Dar, daca agendcle ascunse sunt eliminate, iar comunicarea devine sincera si maturd, tensiunile se pot risipi, iar armonia poate atenua angoasele constientizarii unor opinii diferenfiate. ‘Agedele ascunse se pot ,demonta” pacurgdnd urmitoarele etape (IMitrofan si C.Ciupered,2002, pg.153): I)trebuie si asculfi suficient de bine, pentru a putea rezuma ceea ce spune partenerul t&u; 2)}trebuie si iesi din cadrul punctului tiu de vedere si sd incerci sd infelegi validitatea punctului de vedere al partenerului; Oamenii adopt, de obice, una din urmatoarele atitudini 1) De coneiliere - este cazul celor careinceaca si rezolve impaciuitor o situatie problematicd; 2) De blamare ~ cei care aruncd vina pe ceilalfi pentru problemele aparute; 3) Rational - cazul celor ce iau in calcul toate datele pentru a gsi solutia cea mai potrivit; 4) Nerelevantd - cazul cclor evazivi, care-i lasd intotdeauna pe ceilalfi s& decid Fiecare dintre noi aparjine uneia din cele patru categorii. i putea infelege pe ceilalti trebuie s& desciftdm si motivatia pentru care acestia adopt o poztie sau alta, iar cea mai eficace metodd este aceea de a te pune in locul celuilalt, adica de a imagina diverse jocuri de rol. Capacitatea de a intra intr-un joc comunicafional reprezinta un semn al maturitafii si al dorinfei de a rezolva sau evita situafii problematice. Aceste persoane au posibilitatea de a creste, de a se dezvolta si de a-si ‘gsi echilibrul si maturitatea, de a imbundtai calitatea relafiei conjugale sau familiale. Identificares negocierea regulilor -care individ traieste dupa anumite reguli. Acestea au fost fie impuse de alti, fie de propria dorinfa de a face ordine intr-o existen{a care, fr aceste reguli, ar putea scdpa de sub control Regulile au un rol fundamental si in buna funcfionare a viejii de familie. in lipsa lor apar situafii de criza, dar situajii dificile apar si atunci cind aceste reguli suferd de inadverten{a ori anomie, ceea ce genereaz’ insatisfactie si dizarmonie. Una dintre cele mai eficiente modalitafi constd in identificarea, cu ajutorul comunicadrii, a regulilor care ne ghidea7a viata, pastrarea celor care sut validate la nivel familial si reformularea altora care-si gsesc justificarea doar in egoismul ori prejudeciile unor membrii ai familiei. Negocierea sincera a rolurilor se poate face ins doar in familiile in care fiecare ‘membru are dreptul la cuvént. Indiferent de natura sentimentelor, dac& membrii familiei mu gi le cunose reciproe gi dac& mu pot vorbi depre cle unii cu ceilalfi, eresterea personala a fiecdruia va avea de suferit, Exist familii in care anumite subiecte nu sunt abordate niciodaté ,pentru a nu redeschide rani ale trecutului, sau pentru a evita stiri de spirit negative. Acest Iucru mu face ins decat si scada increderea interpersonal, s reducd sinceritatea gi si blocheze comunicarea,Alt aspect al tabuurilor familiale este legat de secrete. Multi paringi inceared si ascund’ copiilor anumite lucruri din trecut sau din prezent (un copil ndscut inainte de cAsatorie, cazier, un amant sau 0 amant, etc..). Fi considera c8, dacd nu se vorbeste despre aceste probleme, ele nu std, ceea e nu functioneaz’ chiar as Orice regula care-i impiedicd pe membrii familiei si comenteze sau si stie ceea ce se intampla reprezint& punctul de plecare in dezvoltarea uni persoane marginite, ignorante si lipsite de creativitate, precum gi a unei situatii familiale pe masura. in schimb, familia ale carei reguli permit libertatea aflarii si comentirii oricdrui Iucru, indiferent ct ar fi de dureros, are mari ganse s8 fie 0 familie care te ajuti sa cresti. Numai daca se vorbeste despre o fapt anume si despre gravitatea ei, se poate evita reaparitia ei in viitor. ‘Mecanismul fami in fiecare familie au loc interactiuni si activitati care nu se produc la intamplare. Fiecare membru al familei are timpul sau, capacitatea de a gandi, de a simti, energia fizicd si emotional, precum si experinfa anterioara. Toate acestea reprezinté materia prima care susfine mecanismul familial.Cea mai importanté problema pentru o familie este legati de alegerea unor modalitafi ineficiente de a gestiona resursele membrilor sai. Una dintre cele mai frecvente plingeri este cea Jegat de faptul cd indivizii considera cd au prea multe lucruri de facut intr-un timp prea scurt. Mecanisml intern al familiei trebuie sa asigure fiecdrui membru o evident concreta a valorii sale, adica fiecare persoand trebuie si aiba sentimentul ci a contribuit cu ceva la bunul mers al viefii familiale. in acclagi timp, totul trebuie negociat pentru a fi realizat cu plicere, Probleme la fel de importante gi la fel de frecvente deriva din folosirea timpului care ramane dupa ce sarcinile au fost indeplinite. Acest timp poate fi impart in trei categorii: timpul pentru sine, timpul pentru un anumit membru al familie, timp pentru tofi. Mulfi sunt cei care se plang cd timpul petrecut impreund de tofi membrii familiei este foarte scurt. Alfii se aratd deranjafi de faptul c& nu mai pot avea un timp al lor, in care sa stea singuri, fara a fi deranjati. Obiectivele terapiei comunicarii in cadrul grupului familial sunt asemi grupului format din persoane straine, adied promovarea individualitafii membrilor familici si optimizarea relatiilor interpersonale. Cresterea individual se poate realiza atunci cand nevoile nesatisfcute sunt verbalizate si infelese, iar rolurilein familie bine delimitate si explorate pe masurd. Terapeutii comunicarii pleact de la pre i, atunci cind membrii familici vor fi cliberati de proprile inhibifii, isi vor dezvolta si o mai mare coeziune familial Optimizarea comunicarii inseamna (I, Mitrofan si D. Vasile, 2001): ‘© manifestarea unei cooperiri sporite ¢ independenta personala crestrea libertapii si deschider © cresterea gradului de cresterea flexibilitatii rolurilor in familie interactiunilor uritate al fiecdrui membru al familiei Procesul terapeutic promoveazii schimbarea comportamentului prin : ‘© ajutarea membrilor familiei sa vorbeascd deschis * sprijinirea celor care par reticenti © criticarea procesului interactiunii lor * prezentarea fiecdrui membru in parte intt-o nous lumind, care le permite celorlalfi sa se raporteze la el in noi moduriUn exemplu in acest sens ar putea reprezenta situafia copiilor care nu sunt obisnuifi sa fie ascultaji de cei maturi si au, in aceste condifii, tendinfa de a se face “auzifi” prin comportamente indezirabile, Daca terapeutul manifest bundvoinfa {afi de un asemenea copil, el poate invaja si isi exprime sentimentele prin cuvinte si nu prin acfiuni, Astfel, interacfionand cu cineva care ii ia in serios, copiii sunt ajutati si se maturizeze mai repede. ile terapeutice care pot provoca schimbarea sunt: a) Modelarea ascultarii in timp ce membri familiei vorbesc, terapeutul ascultd cu atentie, demonstrand vorbitorului ce anume il face s& simpté cd vrea s fie auzit i inteles, iar celorlalti membri ai familiei de ce mu trebuie s il intrerup’, sA nu se certe sau si nu se agresez b) Analiza Dupa ce s-au exprimat, membri familiei sunt ajutati si analizeze cele spuse, in primul rind sentimentele si nevoia de a fi ascultati de ceilalfi, In acest fel li se oferd sansa de a explora de ce aceste sentimente sunt prezente si, mai ales de ce au fost ele refinute, Ipoteza de la care se porneste ar fi aceea cA familiile pot schimba ceea ce pot infelege. (I. Mitrofan si D. Vasile, 2001) - “daca comportamentul inseamnd comunicare, atunci modul de a schimba comunicarea inseamnd schimbarea comportamentului * ¢) Aducerea la lumina a “mesajelor acoperite” Specialistii in comunicare sustin c& toate evenimentele gi actiunile oamenilor incearcd s4 comunice ceva anume. Astfel, anumite simptome pot fi considerate mesaje acoperite care furnizea7a informatii asupra relafiilor. Dac& un simptom este de fapt, un mesaj acoperit, transforménd acest mesaj intr- unul deschis, simptomul nu mai apare Potrivit acestei strategii, schimbarea nu vine ins din interiorul sistemului, ci din exterior, terapeutul find o persoan din afara familici, De pe aceasta pozifie, exterioard familiei, el are doud posibilitii: aceea de a releva anumite secvente problematice sau de a le manipula pentru a provoca o schimbare terapeutica, in primul caz, strategia se bazeazA pe puterea interiorului, depinzind de coperare si de dorinja de schimbare. in cea de a doua variant’, strategia consti in a “invinge “familile cu propriile lor jocuri interactional, cu sau far cooperarea acestora. Aceste strategii manipulative au format baza terapici de familie strategic, care este un produs al teoriei comunicationale. Tehnicile terapiei de familie comunicafionale sunt similare cu cele ale terapiei de grup analitic si de sprijin, Rolul terapeutului este acela de dirijor de proces, modelul familiei find cel al unui grup democratic. Terapeutul se raporteazi democratic 1a membrii familiei, asa cum ei se asteaptd si procedeze unul fat de altul. {In terapia de familie axatd pe comunicare, tehnicile gi procedeele strategice au fost, de cele mai multe ori, derivate din paradigma teoretica . Procedeul lui Watzlawick (1966 apud I. Mitrofan gi D. Vasile, 2001) structureaza un ghid de 5 sarcini pentru familia — problema, care este solicitata s4 parcurga si s4 completeze ghidul - interviu in prezenta tuturor membrilor si Aceste solicitari sunt © si decida impreuna principalele lor probleme de familie + si planifice o “iegire” (un program comun in afara casei ) ‘© prin s& discute despre cum s-au cunoscutsi discute toti despre intelesurile unui proverb + sd identifice greselile fiecdruia si si igi asume fiecare persoand propria vind in timp ce familia lucreaza la aceste sarcini, terapeutul observa, dintr-o camera alaturata, modelele de comunicare, metodele de formulare a deciziilor si fenomenul “tapului ispasitor”. Totusi desi foarte util pentru cercetarea familiei, acest tip de interviu structurat nu a cdstigat mult teren ca instrument clinic. fehnicile de comunicare s-au structurat progresiv in trei modele strategice pomnind de la intelegerea din ce in ce mai clara a modului in care familiile se dovedesc rezistente la schimbare: + strategia axata pe invajarea regulilor comunicarii clare ‘© strategia axata pe analiza si interpretarea modelelor comunicationale ‘ strategia axaté pe manipularea interacfiunilor printr-o varietate de manevre Initial, terapeutii comunicdrii au incercat sA convinga familiile sA accepte responsabilitatea reciproca, dar, ulterior, izbindu-se la rezistenta familiei la schimbare, terapeufii au solicitat familile 4 isi autodefineasca problema, Fiecare membru al familei isi comunic& problemele, iar daca cineva se exprima confuz, terapeutul evidenfiaza acest Iucru si insista pe regulile de comunicare clara, Virginia Satir (1964) apud I. Mitrofan si D. Vasile (2001) a fost cea care a incercat conturarea urmatoarelor regul 1) Fiecare trebuie si vorbeased in numele 2) Fiecare trebuie si formuleze afirmafii personale, in legaturd cu probleme personale. Opinile si judecatile de valoare nu trebuie sa treacd drept principii generale. A avea opinii reprezinti un pas necesar pentru a diseuta si a schimba opinii 3) Fiecare trebuie s& se adreseze si s& vorbeascd direct, nu pe ocolite, unul altuia si unul despre altul Aceasta regula exclude ignorarea sau descalificarea vreunui membru al familiei si impiedicd stabilirea de coalitii destructive. . la persoana intdi, referitor la ceea ce simte si ce erede; Aceste dialoguri sunt dificile si oamenii nu prea pot fi invafati si comunice doar spunandu-le cum s& 0 facd. Majoritatea persoanelor implicate inceare& insi, cel pujin pentru moment, urmarea anumitor demersuri terapeutice. Totusi, datorita rezistenfei mari la schimbare a familiei, de cele mai multe ori noul comportament dureazd numai cat timp terapeutul se afl acolo. 3)Terapia de familie de tip experiential Scopul terapiei de familie de tip experiential il constituie in primul rand asa numita “crestere 4 integritaqii personale “( tradus& prin congruenta dintre experienta interioard si comportamentul exterior). Acestei “cresteri” i se adaugi o mai mare libertate de optiune, mai putin dependenta si o mai mare extindere a experienfei (Malone, Whitaker, Warketin si Felder,1961). Simptomele dureroase cu care se prezinti familia in terapie, desi importante, sunt considerate secundare. Obiectivul terapici este ca membrii familici, fiecare in parte, s& devind sensibili la nevoile si sentimentele lor si s& le impartigeasca in cadrul familiei. in acest fel, unitatea familiala se poate baza pe o interactiune vie si autentica Virginia Satir (1972, pg.120) enunfa astfel scopurile terapiei de familie: 1) ficcare membru al familici trebuie sé fie in stare si relateze complet si onest ceca ce vede si aude, simte si gdndeste despre el insusi i despre ceilalfi, in prezenfa celorlalti. Adic&, fiecare trebuie s& fie el insusi in prezenta celorlalf 2) fiecare persoana din familie trebuie si se adreseze gi s& se raporteze la ea in termenii unicitatii sale, asa incdt decizile s se poat& lua mai curdnd prin explorare si negociere, decdt in termeni de putere, 103) este absolut necesar ca diferenfele dintre persoane si fie constientizate in familie si folosite pentru crestere, Terapia experienfiala include elemente rafionale gi non-rafionale. Primele sunt necesare pentru a promova constientizarea si infelegerea, celelalte pentru a creste spontaneitatea si sinceritatea. Experimentarea, in mod constient, a potenfialului uman intern ( fantezii, alte aspecte, etc.) fereste oamenii de influentele lor patogene si le elibereazd forta de viati, ceea ce duce eresterea constientizarii prin reintegrarea partilor reprimate ale sinelui . Cei mai multi terapeuti experienfialisti incearcd s4 accentueze latura afectiva a naturii umane, adic creativitatea, spontaneitatea si abilitatea de a se juca. Alti terapeuti, preludnd ideea Virginiei Satir conform cdreia principalele probleme si cauze ale nefericirii tuturor familiilor sunt subaprecierea de sine si comunicarea distructiva, ei considera drept cheia terapiei promovarea unui comportament flexibil, ca urmare a cresterii constiinjei de sine gi de ceilalt. Cei mai multi terapeufi ai familiei considera cA o sensibilitate sporita si o mai bund ‘maturizare ilor servese scopul mai general al terapiei de familie: intensificarea functionalit varca individual este relationaté explicit cu maturizarca familiala. Clinicienii experientiali folosese tehnici educative si forta propriei lor personalitifi de a crea intdlniri terapeutice, regresie si deconspirarea intimitatii. in acest tip de terapie, exprimarea sentimentelor gi a experienfei intime sunt cruciale, anxietatea este stimulata gi traitd, pentru c sa observat cd exprimarea furiei si a suparirii este urmati de o mai mare intimitate si cildurd, comparativ cu situatia in care acestea sunt reprimate. Reprimarea lor ii impiedicd pe oameni sa isi dezvolte jubirea unii fata de altii. Terapeutii sunt, alternativ, provocativi gi calzi-suportivi, incerednd si ajute membrii familici sf indrzneasea s isi asume riscul de a fi mai anxiosi, cel putin temporar. Acest lucru le permite si dezvolte pattern-uri protective, defensive si s se deschid in mod real uni fata de altii. Kempler (1973) si Whitaker (1976) sustin c& forfa esentiala in procesul psihoterapeutic il constitie “intélnirea existenfiald”, Adicd, terapeutul trebuie si fie persoana care cataliz, schimbarea, folosindu-se de impactul su personal asupra familiei. Terapeutii experienfiali incearca si ajute familia, sd-i injeleag’ mai profund experientele personale, dorinfele si fricile. Acesti terapeuti adesea se manifest in terapie impulsivi, adorm sau chiar igi marturisesc visele (Whitaker si colaboratorii sai de la Atlanta Psychiatric Clinic apud I. Mitrofan si D. Vasile, 2001). Ei promovs tehnici de comunicare spontand a sentimentelor de furie, suparare, anxietate, plictiseala, bucurie etc. Printr-o extrema autodezvaluire sunt provocate stari de maxima deschidere familiilor. Prin credinta de a fio “persoand real “, deschis& , onesta i spontand , terapeutul ji invat pe membrii familiei si fie la fel. Aceasta presupune cd terapeutul experiential fyi asuma rolul de model sinatos si matur, dar i de persoana ale cirei instincte sunt demne de ineredere, un soi de barometru in raport cu care membrii familiei se pot evalua pe ei ingis W.Kempler (1968) sustine cA in terapia de familie experientiala “nu exist tehnici, ci doar persoane (cazuri individuale) ”, ceea ce reitereaz& faptul c& experienfialigtii pun accentul pe puterea creativa a personalitatii terapeutului. Deci, nu conteazi doar ce spun sau ce fac terapeulfii, cat gi ceea ce sunt ei, ce reprezinta ei. Carl Whitaker susfine necesitatea ca acest tip de terapeut sa fie “o persoand vital, constienta si sensibila, tocmai pentru a trezi aceste potentialititi in familie”. Cu alte cuvinte, terapeutii care doresc si stimuleze deschiderea yi autenticitatea in comportamentul pacientilor, trebuie s& fie ei insisi deschisi si autentici. Tehnicile utilizate de terapeutii experientialisti se grupea7 in doua categorii 1) Tehmnici structurate ittAcestea au drept scop si angreneze familia in activitafi bine structurate cum ar fi sculptura de familie si coregrafia (dansul) cu scopul de stimulare a intensitafii trdirilor afective pe parcursul sedintelor terapeutice. Se utilizeaza, de asemenea, tehnici imprumutate din dramaterapie si artterapie (desenul familici, modelaj, etc). Aceste tehnici antreneazi familia inr-o activitate comuna care prilejuieste deblocarea afectivitafii, spontancitatii $i comunicarii autentice. Membrii familiei sunt ghidati de catre terapeut pentru a-si constientiza propriile trairi, imaginile de sine si perceptiile reciproce, gandurile gi atitudinile nemarturisite pe care le au unii fafa de afi, De asemenea sunt utilizate exercitii de comunicare in scopul clarificdrii sentimentelor proprii, inlaturarea lamentirilor legate de trecut. Adicd, acum si aici se incearca gasirea de solutii chiar e catre membrii familiei 2)Tehnici nestructurate Se aplicd in cadrul sedinjelor nestructurate, fara o strategie deliberatd, insistindu-se pe idea a familia si fie impreund, pur si simplu, i mai putin pe ideea ca familia s& facd ceva impreund Cel mai important promotor al acestor tehnici este Carl Whitaker, care sustine importanta ca terapeutul i fie pur si simplu el insusi, in prezenga si cu familiile tratate, La baza acestui model terapeutie se afl convingerea impartisiti ca terapia ar trebui s& fie o experienfi intensi, emofionald, “aici si acum”, Implicarea emofionald intensi activeaza ins puternic reacfiile de transfer. Aceastd orientare recomanda relatia de coterapie, rolul coterapeutului find acela de a observa relatiile si sentimentele terapeutului fafd de pacienti(transferul emotional) si de a le discuta cu acesta dupa sedinta. Pentru a preveni reacjiile de transfer, Whitaker recomanda menfinerea unei priviri de ansamblu asupra intregii familii, privita ca un tot unitar. impértasirea deschisA si liber a sentimentelor si conlucrarea permanenté cu terapeutul sunt caracteristici de baz4 in terapia experientiald nestructurata, Stilul promovat de Whitaker a fost in mod deliberat excentric si provocator: afipire in timpul sedinfelor, lupta cu pacienfii, impartigirea fantasmelor sexuale, adic un stil de lueru dincolo de intalnirea personala si intima, dincolo de teorii si tehnici riguros trasate. Dacd Whitaker promoveaza stilul provocator, un alt terapeut, Kempler, concepe rolul specialistului drept catalizator, un participant activ la interacfiunile familile, In aceasta calitate el face sugestii si da directive, Direetivele tipice: © membrii familiei sa se priveascd unul pe celalalt vorbeasca intr-un fel anume ‘* 88 foloseascd sintagma “eu” in exprimarea stiilor, gandurilor si opiniilor, ‘Totusi, acelasi Kempler considera ci. terapeutii trebuie s& isi limiteze impulsul de a instiga ori forta pacientii in timpul procesului terapeutic. El sustine modelul terapeutului spontan, dar nu impulsiv, care reuseste pastrarea echilibrului intre cdldura oferta si exercitarea puterii ‘Tehnici expresive integrate in terapia experiential de familie Cele mai utilizate sunt: 1. Sculptura familiala (realizarea unui grup statuar - fiecare membru fi ageaz pe ceilalti intr-un tablou semnificativ. Sarcina releva percepjiile fiecarei persoane despre familie. Prilejuieste experimentarea trlirilor emofionale si realizeazi reprezentiri tridimensionale asupra raporturilor dintre soti, parinti si copii. Ex: pozitia “facem fafa lumii impreund”, pozitia “st&pan- rca dragonului”, pe un piedestal” ete. 2. Artterapia familiala ( membrii familiei sunt instrui familiei sau tabloul familial ) 3. Desenul familiei conjugale la ”. pozitia “tu si numai tu”, pozitia “in si deseneze secvenje din viafi, pictura4, Telmicile gestalt-terapeutice Tehnici bazate pe pe joc de rol si dramaterapie: -Interviul cu pipusile familiale(ex:un membru al familiei pune in scend o poveste utilizand papusile . Are drept consecint& exprimarea gi iluminarea puternica a conflietelor gi alianfelor) -Tehnicile gestalt-terapeutice(ex: jocuri de rol, tehnica scaunului gol-un seaun gol substituie 0 persoand, tehnic’ utili pentru intensificarea experienfelor emofionale prin activarea amintirilor si reacfiilor refulate, avand ca scop deblocarea dialogului intre membrii familiei) Famiiliile in dificultate primese astfel, sansa revitalizarii relafiilor, a unor interactiuni mai autenticesi a unei comunicari deblocate. Schimbarea produsd este evaluati prin efectul de catalizare a expresiei emofionale, in afara sedinjelor terapeutice. Totusi rezultatele, in general au fost mai greu de obiectivat in comportamentele schimbate ale fiecdrui membru, terapeufii considerdnd c& nu este necesar ca fiecare si se schimbe, eat, mai ales si experimenteze stiri emofionale intense care s4 deblocheze impasul functional al familiei in mod spontan, Un alt indicator important se refera la satisfactia si caracterul activ-creativ al terapeutilor pe parcursul terpapiei. in caz de insucces , acestia sunt plictisiti gi nu se las antrenati in proces. Contributia majora a terapici experientiale de familic este de a ne aminti mereu c& durerile si bucuriile individuale nu trebuie pierdute in vedere, Persoana nu trebuie “pierdut&” in sistem, ci tratati ca individualitate. 4) Terapia psihanaliticd de familie Acest tip de terapie are drept scop eliberare membrilor familiei de restrictile inconstiente, in asa fel incdt acestia s& interactioneze unul cu celalalt pe baza realitatii din prezent, nu in baza unor imagini inconstiente din trecut, Terapia psihanaliticd incearca si realizeze schimbarea personalit3}ii concomitent cu o crestere din interior. Aceata introspectie se realizeazA patrunzandu-se in spatele atitudinilor si incerednd aflarea motivelor ascunse care determina aceste atitudini, De asemenea, visele constituie 0 sursi de cercetare, analizéndu-se motivele ascunse care le determina, Ele sunt considerate a avea un continut manifest. In mod firesc, familiile se apara impotriva ideii de a-si expune cele mai intime ganduri gi sentimente, de aceea psihanalistii incearca si le creeze un climat de incredere. De aceea terapia inainteaza foarte incet. in terapia de familie psihanalitica exist patru tehnici de baz: ascultarea, mentinerea neutralitatii analitice, empatia gi interpretarea Ascultarea reprezint& 0 activitate tcutd, dar concentratd, Aici apare o problema pentru c& ‘uli psihanalisti simt nevoia si faci ceva pentru a veni in ajutorul celor pe care fi trateaz& . Pentru a stabili insi 0 atmosferd analitica, este necesar ca terapeutul si asculte si si infeleaga, fara a se ingrijora in legdturd cu ceea ce se intampla (asigurarea neutralitdtii analitice). Atunci cand, totusi, terapeufii psihanalisti intervin, o fac pentru a exprima o infelegere empatied , in scopul de a-i face pe membrii familiei si se deschida, De asemenea, se fac inferpretdri, pentru a clarifica aspectele ascunse si confuze ale experienfei. Pacienfii tratafi psihanalite sunt invafati_ sd isi exprime gandurile spontan, fri cenzura, modalitatea cea mai eficienté pentru a aduce gandurile inconstiente la suprata lor sunt Kasai si discute liber, fard a fi intrerupfi din expunerile lor, pentru ci se considera c& fluxul spontan al gandurilor si sentimentelor lor oferd sugestii_ mai importante decat in cazul in care acestia ar fi intrerupfi de intrebari, intrebari care vor fi oricum adresate mai tarziu, Din momentul in care familia incepe sa igi discute problemele, terapeutul se abjine de la orice comentarii, pana in momentul fn care se epuizeaz fluxul spontan al dialogului. De asemenea, psihanalistii se feresc si ofere sfaturi, ei doar interpreteaza si propun alternative, Relatiamaritald va fi analizati la trei nivele si anume: valori si norme culturale, ego-uri centrale si forte inconstiente reprimate. Daca un cuplu se afla in armonie la dou’ din cele trei niveluri, oricare ar fi ele, relajia poate fi funcjional’, chiar dac& neconcordanfele generate de incompatibilitijile celui de al treilea nivel genereaz’ conflicte. Daca partenerii sunt incompatibili la doua dintre niveluri, este foarte probabil ca relatia s& nu dureze. Acest punct de vedere ne poate explica de ce multe cupluri rman impreund, degi se ceartd in mod constant, in timpce altele, desi par mulfumite impreund, se intmpla uneori si se destrame bruse. 6) Terapia multipli de familie Terapia multipli de familie are drept scop modelarea comportamentului de sprijin gi rerolvarea de probleme in famille cu dificultaji, printr-o experien{a de comunicare in care familiile isi impartigese problemele, isi fer modele si sugestii si se sustin reciproc intr-o “maniera coterapeuticd”. Modificara interactiunilor familiale are la baz modelarea prin analogie, bazata pe comparatia, experimentarea, corecfia si optimizarea propriului comportament in familie, pe baza altor familii cu probleme similare sau diferite, Un grup terapeutic familial cuprinde 5-6 familii, adic cca 20-25 de persoane, incluznd in acest grup parintii, bunicii sau copiii, Grupul este condus de un terapeut, asistat de un co-terapeut gi doi sau mai mulfi observatori cu experien{, un operator video (pentru a inregistra sedinfele) si un supervizor. $edinfa durea: seara, 60-75 de minute, cel pufin o data pe saptimana si se desfagoard de obicei Criteriul dupa care se constituie grupul este acela al neomogenitafii socio-economice, etnice, religioase, ori de varstd, inteligenfa, interese speciale sau nivel economic. Se aplicd acest eriteriu pentru a evita discufiile bazate pe preferinfe comune si pentru a concentra atenfia pe constientizarea si remodelarea comportamentelor afective si relationale ale participantior. Acestia sunt incurajati sa se integreze in grup gi li se explica faptul cd o dificultate a unui membru al familiei este o dificultate pentru tofi. De asemenea, experien{a altor familii ajuté la o mai buna injelegere a propriilor comportamente i la optimizarea acestora. Autorii terapiei de familie multiple pomesc de la supozitia cA, indiferent de cultura, mediul social sau ciclul de viatd in care se afla familiile, ceea ce le uneste sau le disipeaz diferentele, sunt anumite modele de comportament uman de bazit, care fie pot ajuta oamenii si “creased “si trliasca sfnitos si creativ, fie s& intretind criza de intimitate, frica reciproca , lipsa de comunicare ori actiunile evazive, ambigue, depresia sau boala. Toate cele din urma sunt privite ca rispuns la anumite comportamente de provocare, iar factorii care le declanseazA trebuie depistati si descurajati prin terapie. Se recomanda crearea unui sentiment de flexibilitate gi de libertate de miscare, iar in acest scop se accept chiar mici “nereguli” si chiar disconforturi gen zgomote, sunet de telefon, fluctuafii de migcare, intarzierea participantilor , plansetul unui copil, etc. Fiecare este incurajat s& se exprime pe sine insusi, si nu fie marcat de existen{a unor reguli prea autoritare sau prea rigide . ferapeutii inceard s& stimuleze familiile pentru a se descoperi ele insele, impreun’ cu terapeutii, de a le transforma, in acest fel, in coterapeuti si de a gasi impreund posibilitati de schimbare, de cooperare si de abordare a problemelor intr-un nou mod. Sarcina de baz a terapeutului este insi accca de a evita discupii sterile care ar avea drept punct de plecare dispute valorice (gen ce si cum fac, ce si cum simt, cum comunicd ) care ar putea degenera in insulte, acuzatii reciproce, ori atitudini calomnioase care ar putea compromite demersul terapeutic. Participantii trebuie ghidati in directia observarii si infelegerii comportamentelor si sentimentelor, Terapeutul ajuta participanfii in sensul c&: 14© dezvaluie semnificafii ascunse ale unor expresii jignitoare, semne de respingere sau intoleranta; ‘ scoate la iveala si pune in valoare sentimente ale unora din membrii grupului , de care ceilalti nu sunt constientis + provoacd manifestarea unor emoiii si sentimente ascunse , inabusite, reprimate; © favorizeaa constientizarea, prin analogie (in subgrupurile si raporturile intre generatii - ex. subgrupul tafilor, mamelor, adolescenjilor, bunicilor ,etc.) a unor interese speciale gi a unor moduri de a experimenta viata specilice. in terapia de grup a familiilor se faciliteaza 1) exptimarea in sensul formulérii experien(ei, frustrarii si deprivarii in cadrul oricdruia dintre subgrupurile in cauza. 2) injelegerea mai buna si gasirea unor solutii alternative optime pentru depasirea diferendelor dintre subgeupuri Un avantaj special il reprezint’ acest tip de terapie pentru familiile care au un membru spitalizat sau bolnav cronic, familii care se simt, in general, izolate si care au posibilitatea de a invata, prin contact social , despre alte modalitati de adaptare si interactiune cu membrul afectat. Dificultifile terapeutului in conducerea un Mitrofan si D. Vasile, 2001): a) Supraidentificarea - situatie in care 2-3 persoane se susfin simultan intr- problema emotionala, ceea ce ingreuneaz celorlalti exprimarea sentimentelor si pot genera confruntari emotionale dificile. b)Evitarea prin minimalizare :“la fel mi s-a intémplat si mie” - in scopul de a evita o discutie claificatoare. ©) Coalitia sau complicitatea negativd — proces prin care un grup de persoane se coalizeazi impotriva altei persoane, transformaté in victim, adiugdnd propriile lor acuzatii si critici celor pe care le profereaz propria familie. 4) Tapul ispasitor - fenomen care consti in invinuirea si reatribuirea responsabilitayii unui singur ‘membru al familiei pentru cauzarea suferintei sau proasta functionare a intregului sistem. e) Folosirea codurilor secrete, verbale sau nonverbale. De multe ori se poate intimpla ca terapeutul fie surpins de aceste coduri la care nu are acces si s& se simti confuz, socat si chiar incapabil s& controleze evenimentele. Se poate intimpla ca unele familii si se dovedeascd mai eficiente in “spargerea acestor coduri”, ca urmare a propriilor lor experienfe de codificare a secretelor si s& sara in ajutorul terapeutului 1) Dirijarea crizelor individuale grup de terapi in ceea ce priveste terapeutul, acesta are cdteva variante : ‘+ susfinerea directa a persoanei in cauz, prin incurajare, interes si infelegere. Un membru furios care doreste si se retraga trebuie lasat s4 plece daca se manifesta agresiv in scop manipulativ, sau trebuie sprijinit, daca starea lui este aceea a unui disconfort real, ‘+ ignorarea crizei pentru moment, pentru a rezolva problemele mai tarziu © incurajarea grupului s reflecteze si si exprime emofiile declansate si sd emita sugestii in Jegatur& cu ceea ce s-ar putea face in situatia in care 0 familie refuzd sd se mai prezinte, acesta va telefona sau chiar va face 0 vizita la domiciliu, pentru a constata ce s-a intamplat. Daca motivul refuzului de a mai participa este cauzat de o eroare terapeutica (neatentie, lips de suport, etc) sau de comportamentul provocativ al‘grupului, familia respectiva poate fi invitatd cu “scuze” si se reintoarcd la grup si si discute deschis sentimentele negative pe care le resimte (manie, revolta, dezaprobare ). Principalul avantaj al acestui tip de terapie ar fi acela c4, daca in terapia obignuitd de grup, familia fiecdrui membru participant este prezent& doar in planul imaginafiei, iar anumite temeri si frimdntari sunt aduse in discufie filtrate sau chiar deformate de fortele inconstiente ale fiecdruia, in aceasta situafie se pot confrunta si compara toate trdirile si perceptiile personale cu realitatea comportamentald a membrilor familiei, fat de care ele sunt resimtite sau atribuite, adic& eu realitdti observabile. Acest lucru poate duce la optimizarea relatiilor si reechilibrarea familiilor. Unul dintre motivele pentru care terapia de grup functioneaza eficient se bazeaz pe faptul ‘oamenii sunt mai obiectivi in legaturd cu problemele altora, comparativ cu problemele pe care ei ingisi le au, Cand analizeaza un alt cuplu, pot sesiza mai usor cauzele disfunetiilor, pot identifica mai repede solufiile icgirii din impas. Dimpotriva, cdnd incep s& vorbease& despre problemele lor devin mai ezitanfi, se blocheazi mai des, tonul vocii se modifica gi la fel se intimpla si cu maniera de apreciere. Ceea ce face terapia de grup sa fie eficienta, sunt doi factori de baz: lucrul in cuplu si Iucrul {n grup, Membrii grupului pot vedea fiecare cuplu in acjiune gi fi ofera observatii prefiose cu privire la modul in care ajung sa se certe, s& igi intind3 unul altuia capeane sau si evite intimitatea, Factorii curativi ai grupului sunt astfel pusi in migcare. Daca terapia incepe cu o faz dinamica, generata de universalitatea problemelor si trdirilor,mai apoi fiecare grup capata un stil propriu de lucru. in timp ce insight-ul este vital pentru unele grupuri, altruismul sau feed-back-ul sunt mai importante pentru altele, Grupul reprezinta, de fapt, un microcosmos al comunitijii maritale, in care cuplurile si partenerii isi manifesta stilul de a se comporta in societate, precum si de a-si infelege, semnifica gi apoi resemnifica experienfele de convieuire si dezvoltare personal, Ftapa finala este menita si consolideze cdstigurile sis valideze progresele, paraffnd schimbarea mult dorit TIL.Consilicrea familiei i terapia de familic in anumite situafii de viata 1 Exercitarea rolurilor familiale Rolurile familiale gi cele legate de carierd sunt interdependente. Cele traditionale indeplinite de ambele sexe au influenfat natura relafiei Famili Schimbirile recente in structura fami siin cadrul slujbei creeaz& presiuni, care determin’ familiile sa redefineascd aceasta leg’tura Specialistii in dezvoltarea carierei in domeniile educajionale, comunitare si de afaceri trebuie s8 infeleaga conceptele de baz ale familiei si carierei gi s4 devind mai eficienfi in a-i ajuta pe indivizi si integreze rolurile familiale gi de carierd, astfel incdt acestea sd-i satisfacd si pe ei si familiile lor. Este util 8 oferim un rispuns la intrebarea: “Cat de importantd este cariera pentru femei?” Miller in 1984 citea7A un studiu, conform caruia 87% dintre femeile chestionate au un simt dezvoltat al implinirii profesionale, 58% prefera o slujba in afara ciminului Modelele de dezvoltare a carierei pentru femei variazi si au fost influentate in mod traditional de solicitarile familiei. Exista tendinfa catre o participare mai putemicd, pe termen lung a femeilor pe piafa fortei de munca, Cétiva autori au dezvoltat anumite idei pentru a descrie aceste modele, Harmon in 1967 sugereaz 5 modele: (1) cele fara experienfa de munca, (2) cele ee munk doar pan’ la cisitorie si/sau nasterea copiilor, (3) cele ce combina slujba cu cAsnicia si/sau copii, (4) cele ce reintra pe piafa forfei de munca atunci cdnd copiii au crescut si (5) cele ce rman necasatorite si-gi continua cariera, 16Deciziile cheie in ceea ce priveste cariera includ solufionarea urmatoarelor probleme: dacd si aiba sau nu o cariera, in ce domeniu ocupational s se implice si cdnd sa lucreze. Variabilele care sprijind luarea anumitor decizii in ceea ce priveste slujba in cazul barbatilor (interese, aptitudini gi ‘maturitate pentru carier) sunt mai pufin utile in cazul femeilor. Care sunt factorii ce intervin pentru a modifica acest proces? Unul dintre ei il constituie stereotipia ocupationala sau punctul de vedere normativ, prin care o slujba este considerata potriviti pentru o femeie sau un barbat. Tendinta ca deciziile femeilor referitoare la cariera sa fie influentate de altii reprezinta un alt factor. Barnett in 1971 a descoperit 3 categorii de femei: (1) cele ce isi stabilese propriile scopuri in ecea ce priveste slujba; (2) cele ce isi stabilese obiectivele, bazdndu-se pe influenfa persoanelor semnificative pentru ele; (3) cele ce nu au scopuri bine definite legate de carierd si care-si selecteaz’ opfiunile in ultimul moment. Modelele de rol de carierd influenteaz de asemenea deciziile Iuate de femei, in accasti direcfie, Unii autori au constatat cA fiicele mamelor cu slujbi au o mai mare orientare spre carierd decat ale celor casnice. Aceste descoperiri sunt intarite si de satisfactia pe care o au mamele in urma participarii la activitati Exist insd si alfi factori care au un rol important in deciziile legate de cariera ale femeilor. Acestia includ: atitudine pozitiva fafa de sine, stima de sine ridicata; caracteristici asociate barbatilor, cum ar fi: siguranta de sine, independentd, incisivitate, precum si trasaturi atribuite femeilor; accesul la modele de rol care stabilese aspiratii educationale si ocupationale ridicate; dorinta de a modifica rolurile familiale pentru a se adapta carierei; nivele educationale inalte si nevoi de implinire mai ridicate decat cele de afiliere, Multe dintre studiile care au avut in vedere compararea copiilor mamelor angajate si ai mamelor fird loc de muned - din punctul de vedere al dezvoltarii lor cognitive si socioemotionale - wuat in gasirea de diferente seminificative, Cereetarea care a demonstrat diferente consistente examinat relafiile din cadrul subgrupurilor constituite pe clase sociale si gen. Modelele care au fost reprezentate includ urmatoarele: 1. Fiicele mamelor angajate au realizari scolare mai bune, succes mai mare in carierd, alegeri de domenii mai netraditionale si o implicare ocupafionali mai puternis 2. Studierea copiilor sdraci, din familii cu doi parinti si din cele cu p&rinte unic (mama) a fnregistrat scoruri mai ridicate la indicii socicemotionali si cognitivi in cazul celor cu mame care au tun loc de munca. 3. Anterior, alte cercetiri descoperiserd cd fiii mamelor angajate din clasa mijlocie inregistrau pe parcursul scolaritajii performanfe mai scdzute, precum si scoruri mai mici ale coeficientului de inteligenta decat cei cu mame casnice in prezent un alt studiu a indicat ins, in cazul copiilor apartinand mamelor angajate, scoruri mai ridicate la teste de limba, citit si matematica. 4. S-au descoperit, de asemenea citeva diferente de adaptare social& intre copii celor dowd categorii de mame, dar mai putin solide. Fiicele mamelor angajate s-au dovedit a fi mai independente, in special in interactiune cu cei de varsta lor in mediul scolar gi au inregistrat un punctaj mai mare in ceea ce priveste masurile de adaptare socio-emofionala, Rezultatele baiefilor au fost relativ amestecate si au variat funcfie de clasa sociala si varsta la care acestia au fost testaf Astfel, in 1970 s-a constatat cd in familiile de muncitori, fiii mamelor angajate aveau rezultate scolare bune, dar exista o tensiune in relafia tat-fiu, Aceasta a fost interpretat ca o mai puternicd reflectare a atitudinilor in ceea ce priveste rolurile pe genuri. Angajarea mamei era priviti ca un semn c& tatil este cel ce nu cdstiga cat trebuie gi de aceea, daci ajuta la treburile casnice sau la ‘ingrijirea copilului era detestat. in prezent nu mai intdlnim asemenea perceptii eronate. Fiicele mamelor eu un loc de munc& au demonstrat o mai puternica incisivitate decat cea presupusa de profesor (au participat la discufii in clas, au formulat intrebari pentru a primi limuriri 7legate de subiectele instruirii, au detinut pozifii confortabile de lideri ai clasei). Au fost mai putin timide, mai independente si au dat dovada de un simt ridicat de eficacitate. Baie(ii din familiile de muncitori au fost caracterizati ca avand de asemenea o adaptare social mai buna, dacd mamele lor erau angajat 14 constatare este valabila atdt pentru familiile cu pi cele cu doi parinti. in cazul celor din clasa de mijloc, desi rezultatele lor scolare erau mai ridicate, au existat putine dovezi ale avantajelor adaptirii sociale in urma angajarii mamelor. De fapt s-a ‘observat cA cei cu mame angajate au dat dovada de un comportament mai deschis decat fiii celor casnice. 5. Fiii si flicele mamelor angajate au atitudini mai pufin tradifionale in ceea ce priveste rolurile pe genuri, Cercetarea s-a centrat pe doua aspecte diferite: unul a abordat punctele de vedere ale copilului referitoare la actiuni pe care un barbat ar putea sau nu sA le realizeze gi care eran considerate in mod traditional domeniul femeii (ingrijirea copilului, folosirea unci masini de cusut) si al doilea aspect a avut in vedere exact opusul situafiei de mai inainte; actiuni de tipul: repararea masini, alpinism, pilotare a unui avion. Fetele cu mame angajate au indicat mai mult decat celelalte faptul cd femeile, ca gi barbatii, pot efectua activitafi asociate de obieci barbafilor, Constatarile au fost valabile pentru fetele din categoria prezentat& anterior, care aparfineau fie familiilor intacte, fie celor cu parinte unic. La baiefi nu s-au inregistrat diferentieri functie de statutul de angajat al mamei. Pe de alta parte, in familiile cu doi parinti atat fiii, cat si fiicele mamelor angajate au considerat c barbafii ar putea executa activitati femeiesti, in vreme ce copiii aparfinand mamelor casnice au contrazis ace opinie, Analiza ulterioara a indicat c& aceasta opinie a fost inregistrata doar in familiile intacte, pentru c& barbafii cu sofii angajate erau mai activi in indeplinirea unor sarcini femeiesti si in cresterea copilului. Astfel, implicarea maternd era stréns legat de o imagine mai putin stereotipa a ceea ce poate face un barbat, din cauza efectului siu asupra rolului tatalui si, in absenfa tatalui, efectul nu a aparut, Un alt aspect vazut adesea ca stabilind legatura intre statutul ocupajional al mamei si efectele asupra copilului il reprezinta sentimentul de bundstare al mamei. De aceea, numeroase studii au comparat mamele angajate cu cele casnice, pe baza unor indici de sindtate mentala gi satisfactie familiald. Mare parte dintre cercetiri au inregistrat un nivel mai ridicat de satisfactie si scoruri mai mici la indicatorii de stres, la femeile angajate. Pentru femeile din clasa muncitoare studiile arata cA satisfactia locului de munca nu este dat de acesta in sine, ci de stimularea gi spr oferit de colegii de serviciu, de avantajul salariului si de un mai mare sentiment de control asupra proprici lor viefi. Tot in cadrul acestei clase s-au inregistrat si avantaje ale implicdrii matemne in viata copiilor, in special pentru baiefi Mai mult decét atat, posibilitatea ca bundstarea mamei si conteze in relatia dintre implicarea maternd si rezultatele copiilor este sustinuti de faptul ci mare parte din studiu demonstrea7a, existenfa une relafii intre sénatatea mentala a mamei si o indeplinire mai eficient a rolului parental, precum si o mai bund adaptare emotionala si cognitiva a copilului S-a constatat c4 in cadrul acestei clase, mamele angajate uzau mai putin decdt cele casnice de stilurile parentale autoritariste si permisive, fiind adeptele stilului autoritar. Acesta se refer la un model de tipul: parinfii {gi exercita controlul, dar ofera explicafii pentru actiunile lor, nesprijinindu-se pe controlul puternic si disciplina exagerat’. De asemenea, in cazul acestor mame s-a inregistrat 0 frecvent& mai ridicati a interactiunilor lor cu copiii, decat la cele casnice. Astfel cA variabilele parentale au fost in dependenfa de rezultatele copiilor. De pilda, permisivitatea acordata de mamele casnice a fost asociaté cu comportamente rebele ale fiilor lor, iar practicarca unui control autoritarist a fost corelat cu probleme de comportament ale fiicelor acestora. Un alt aspect important al structurii de gen il reprezinta responsabilitatea femeii de a creste copii. Teoriile individualiste atribuie maternitatea predispozitiilor biologice al femeii sau motivatiilor psihologice puternic internalizate in copilarie, Dar maternitatea are importante baze interactioniste: 18parin{ii se comport astfel incdt s4 corespunda imaginilor cognitive despre femei si barbafi, iar ideea de “ingrijire” a. copiilor relationeazd mai mult cu mama decat cu tata in vreme ce teoriile individualiste prezic faptul cd barbatii vor avea dificultati cu “maternitatea”, chiar si in situafii in eare este nevoie de ei, teoria interacionala sugerea7: pot performa noi roluri, atunci cdnd se confrunti cu situafii deosebite gi cu expectatii sociale diverse. Studierea tafilor singuri a demonstrat ci majoritatea performeaz sarcini casnice intr-o ‘manierd competent. Desi multe dintre aceste cercet&ri nu au comparat tafii singuri cu mamele aflate in aceeasi situafie, cele cdteva care au realizat aceasta au sesizat diferente foarte mici intre cele dou grupuri. © excepfie o constituie cercetarea lui Hanson, care a relevat o micd diferent in favoarea copiilor crescufi de mame singure, in ceea ce priveste sindtatea fizicd a acestora. Cercetarea a comparat “tafii singuri de circumstanta” (cei ce nu au ales si-si ereasca copii, dar au sfargit prin a face aceasta, ca rezultat al absenfei mamei) cu mamele singure gi alfi pring. Daca asemenea tati au obfinut rezultate favorabile in educarea copiilor lor, aceasta poate constitui un sprijin real pentru ipoteza, conform cAreia contextul interactional influenfeaz4 comportamentul de gen, S-a comparat impactul rolului parental (reflectarea nivelul interactional al structurii de gen) asupra sexului parintelui (reflectarea nivelului individual) pe dou’ coordonate: afectiunea parental si sarcinile casnice. Atat rolul parental, cat si sexul parintelui au influentat afectiunea parentala. Parinfii care au inregistrat cea mai multd afectiune fata de copii au fost femeile gi partenerii cAsatorif. Rolul parental a contat mai mult in ceea ce priveste sarcinile casnice. Parintii singuri si cei ‘Atoriji, dar casnici se ocup’ mai mult de activitatile gospodéresti, indiferent de sex. Dar sexul a conditionat efectele cAsniciilor in care exist dowd slujbe: sotiile angajate isi indeplinese mai putin sarcinile casnice decdt cele neangajate, in vreme ce sofii celor angajate fac mai mult decat altii Sunt pufine femei in ziua de azi in pozitia de a alege maternitatea ca slujba de baz’, indiferent dacd sunt cAsitorite cu barbafi care nu cdstig’ destul sau sunt mame singure, care trebuie si-si intretina gi copii Alte studii indicd 0 schimbare catre un echilibru in alocarea timpului, in cazul cuplurilor cu ambii parteneri cu venituri Un alt aspect important il constituie implicarea psihologica a tajilor in familie, Se constatd c& pentru ei cele mai importante evenimente sunt cele legate de familie, si nu cele de la slujba. De aceea, atunci cand au fost solicitati s& precizeze care dintre cele doud - familia sau slujba - le oferd satisfactii mai mari, mai pufin de 5% au indicat munca, aproape 50% au afirmat c& au satisfactie egal, atat de la familie, ct si de la slujba si in jur de 45% au vazut familia ca fiind o surs mai mare de satisfactie decat locul de muncd. Studii recente s-au centrat pe comportamentele parentale ale barbatilor, folosindu-se de tehnici observafionale. S-a demonstrat c& pot fi competenti si foarte responsabili, atunci cand isi ingrijese copiii, iar acestia din urma dovedesc un atasament puternic atat fafd de tat’, cat si fara de mamé, in comparatie cu atitudinea pe care o au fat de strdini, Au tendinfa de a-si cduta tatl pentru activitati de joaca si mama, atunci cand sunt obositi, alarmati sau stresati ‘Tafii activ implicafi in cresterea copiilor afirma c& pot comunica mai deschis cu acestia, ti cunose mai bine gi le place si fie cu ei. Unii precizeazi ci au mai multe conflicte cu copiii, dar simt cd ele sunt utile gi-i ajuta si-si formeze o imagine mai realista despre ei. Rolul tatélui a fost privit ca un mediator important al legaturii dintre statutul ocupational al mamei si rezultatele copilului. Concluzia conform ivi in indeplinirea sarcinilor casnice si cele legate de ingrijirea copiilor, in cazul mamelor cu loc de munca - a fost emisd in anii ’50 si a fost repetati de-a lungul timpului. Acest nou tip de implicare a barbatilor este privit de catre sofiile lor ca 0 schimbare aparuti in momentul reintrarii lor pe piata fortei de munca. 19Studiile au aritat c& participarea lor este limitatd la interacfiuni funcfionale, Sofii femeilor angajate, in general, nu sunt mai activi in interactiunile de tip distracfie/ timp liber Oricum, exist un efect de gen: tafii din familiile cu un singur venit interactioneaz mai mult cu fii decdt cu fiicele lor, iar cei din familii cu doua venituri interactioneazé in mod egal, atat cu fetele, eat si cu baie intr-um studiu efectuat in Michigan rolul tatalui a reprezentat o variabild major, existind o Jegatura clara cu performantele scolare mai bune ale fiicelor lor. Astfel cd participarea tatilor a incurajat mamele si se angajeze si, in consecinfd, exemplul acestora pentru fiicele lor a fost foarte bbun, pentru cd fetele au dorit si fie la fel de competente ca ele si au obfinut rezultate foarte bune la scoala. Antropologul Margaret Mead a subliniat cA, spre deosebire de rolul mamei, care are 0 baz biologicd, cel al tatélui este 0 creatie sociala. Scdderea motivatici barbatului inscamn& mai pufind productivitate din partea sa, mai pujind dorinfa de a-si asuma responsabilitaji familiale, mai multe familii fra tat, mai muli copii fra tata, mai multe crime, mai pufind crestere economicd. O societate care nu-gi poate incuraja barbatii sa-si sprijine familiile se va deteriora. Din nefericire, ei si- au pierdut inerederca in faptul c& societatea fi doreste in rolul de susfinatori ai familiilor lor, pentru 4 aceasta pare si-i vada doar ca susfinatori ai fostelor famili, Sunt adesea forjafi s& platesca gi astfel i contureaza o imagine gresit asupra indatoriilor pe care le au, statul obligandu-i- intr-o anumita masura - sA fie doar tafi biologici, si nu sociali, aga cum ar trebui, de fapt. Motivatia lor este de naturd pur economicd, materiala si nu constientizeaza cA rolul de tata adevarat pentru copilul lor este altul Nu exist substitut pentru familie. Ar trebui sa incetm a mai cduta unul sis recunoastem ca slabiciunile familiei din zilele noastre sunt o consecinf& a egecului societafii de a sustine rolu! tatalui, un rol de care este mare nevoie. Diminuarca rolului tatilui din punet de vedere biologic nu este un motiv pentru a inlatura tajii din familie, ci unul pentru a intari importanta lor in dezvoltarea acesteia. Lipsa de interes fata de rolul tatdlui se dovedeste relevanta in cazul cdtorva aspecte cruciale. De pilda, conceptul de “fertilitate” este echivalat cu fertilitatea femeii, “Fertilitatea maritala” inseamna numérul nasterilor unei femei c&sdtorite, nu numarul copiilor nascufi de c&tre un cuplu cAsHtorit sau un barbat cAsdtorit. De fapt, desi exist cdteva cercetiri despre infertilitatea feminina si masculind, nu exist, in general, aproape nici un studiu despre comportamentul de fertilitate masculin. Denumirea de “familie cu parinte unie™ data celor cu mame divorfate sau necdsatorite este, de asemenea, un indicator al masurii in care sunt ignorafi tafii. Pentru c& nu sunt cdsdtorili cu mamele copiilor lor sunt considerati non-parinfi. De vreme ce nu suntem interesati de activitatile de parinfi ale tatilor, inseamna ca ii trat’im ca si cum nu ar exista. fn timp ce poate fi adevarat ci multi taji nu se implica in activitafi de tip parental, cele cdteva studii care au incereat s& informeze asupra acestei teme au demonstrat cd afirmatia - sablon, conform careia barbafii nu se comportd ca tali, nue valabild, nici chiar in cazurile celor care nu locuiese cu proprii copii in Statele Unite au fost anumite studi care au demonstrat c& tafii necdsatoriti au rimas in continuare interesafi de copil si de mama acestuia, Relafia dintre tata si copil a depins in mare de recasitorirea mamei; in cazul mamelor care nu s-au mai cisitorit, 62% dintre tafi au continuat si-si vada copiii, cel pufin ocazional, in vreme ce doar 5% dintre ei si-au mai vizitat copilul, dup& ce mama acestuia s-a recdsatorit. Aceasta. demonstreazi ined 0 dat& c& relajiile din cadrul diferitelor dimensiuni ale interactiunilor familiale pot varia independent. O completare a afirmatiei c barbafii nu se comport a tafi o constituie preocuparea binecunoscutd pentru rolul dual al femeilor care sunt si mame/sotii § au si un loc de muned. Este un adevar faptul cd in majoritatea cazurilor, femeile care au o slujba poarta intreaga responsabilitate faf% de activitafile casei si pe cele legate de ingrijirea copilului 20confrunti cu conflicte intre rolurile familiale gi cele privind cariera. De aceea, cétiva cercetitori au fost interesati ide tipurile de conflict, ce apar la barbafi, nu doar la femei, ‘De-a lungul anilor au fost examinate doar edteva dintre variabilele capacitatii de a fi parinte, din perspectiva relafiei lor cu statutul ocupafional al mamei. S-a observat, in urma cercetarilor, diferenjele in cresterea copiilor au influenjat rezultatele acestora. Astfel, folosirea adecvata a controalelor autoritare de cdtre mamele cu slujba din clasa muncitoare - un stil in care copilului ti sunt date explicatii - a fost puternic legatd de performantele gcolare foarte bune ale acestuia, iar, pe de alt& parte, un stil punitiv al mamelor casnice a dus la aparifia unor probleme de comportament in scoala. Cercetirile s-au centrat, de asemenea, si pe frecventa interactiunilor dintre mama si copil pe parcursul unei siptimani. Cele casnice, din clasele de mijloc, au raportat c& desfagoard activitati educative mai dese eu copiii decdt mamele cu un loc de munca; in cazul celor aparfindnd clasei muncitoare, mamele cu servici au precizat c& dezvolta astfel de activitii cu fiicele lor si in egal misurd, cu fiii lor. in ceea ce priveste modul in care mamele isi exprima deschis afectiunea fata de copiii lor, mamele care au un loc de munca sunt cele mai apropiate de ei, indiferent de statutul marital sau de clas, Mai mult decat atat, ele sisau stabilit scopuri educative foarte ridicate pentru copii lor, fapt ce a determinat rezultatele bune la teste ale acestora Desi tatii se ocupa mai mult de gospodarie si cresterea copiilor decat inainte, mamele sunt cele care au ined cea mai mare contributie, desi uneori castigd mai mult de jumatate din venitul total al familiei. Cuplurile care, ile in locuinfa, ajung in cele din urmé tot la rolurile traditionale de gen, dupa aparitia unui copil. Mamele sunt cele care oferd ingrijirea primard a copilului, se ocupa de acesta cnd se imbolnaveste, se implica in activitatea sa scolar. Aav un loc de munea si a fi mama nu sunt doud actiuni opuse si nu trebuie privite astfel, pentru ci acest fapt ar avea consecinje negative asupra femeilor si a familiilor lor. Dac& numim. femeile cu slujbe cu jumatate de norma ca fiind “orientate spre familie” incurajm tratarea lor ca muncitori fara un salariu decent, beneficii gi slujba sigura. Daca le considerim pe cele puternice implicate in activitatea pe care o desfagoard, ca fiind “orientate spre munca” este echivalent cu faptul cd ele si-au abandonat responsabilititile lor familiale unice. Aceasta le determina pe mamele care muncese si se simt& vinovate pentru c& nu fac mai mult decat pot si permite tatilor gi societafii in ansamblul sau sa facd mai putin pentru copii, decdt ar putea, 2.Stiluri parentale - stiluri educationale. Relatia pArinte- copil “ Multe dintre lucrurile de care avem nevoie pot s& astepte, copilul nu poate. E perioada in care se formeaza din punet de vedere fizic, cand mintea i se dezvolt El nu inseamna maine; el inseamna azi.” Gabriela Mistral ‘Toi parinfii incorporeazi atat dragoste, cat si limite in stilul lor parental, Exist un echilibru fntre acestea, care determind un stil parental specific. Doar stilul educativ democratic sau echilibrat are att dragoste ridicata, punete tari si slabiciuni inerente in el si este atribuit figurilor parentale importante din viafa noastri, Aceste personaje sunt de obicei proprii nostri Parin}ii care folosese dragostea, ca stil esenfial (parinfii permisivi) o considera pe aceasta ca fiind mai importanta decat limitele. Se folosesc de asemenea de atasament si de legdtura cu copilul lor, pentru a-i invata ce-i bine si ce-i rau, Petree foarte mult timp cu copiii, comunicand, negociind si 21explicdnd, Valoarea lor consti in “cresterea autoincrederii copilului” sau “sii faci si se simti important”. Parinfii care au limitele drept baz a stilului abordat (parinfii autoritaristi) le considera pe acestea ca fiind mult mai importante decat dragostea (relafia). Folosese controlul extern pentru invaja ce-i bine si ce-i rau si sunt rapizi in a acfiona intr-o problema de disciplind. Prin urmare, copiti sunt de obicei rapizi in reactii si rar negociaz cu parinfii. Valoarea constd in: “insusirea respectului” si “furnizarea structurii”. Stilurile parentale sunt definite ca “maniera in care parinfii isi exprima eredinjele despre cum si fie pirinji buni sau rai”, Tofi parinjii (cel putin 99%) vor si fie pirinfi buni si evitd si fa ceea ce cred ei c& ar face un pirinte rau, Adopt stilurile insusite de la parinfii lor, pentru & nu stiu ce altceva sa facd gi simt c& aceasta este modalitatea corecti de a fi parinte. Stilul parental de respingere sau neglijare inseamni dragoste si limite scazute. In acest caz se considera ca fiind inadecvat si intampini nevoile copiilor. Uneori se fac referiri la el, ca find “un stil parental indiferent”, datorita lipsei de implicare emofionald si de control asupra copilului. Parinfii est tip sunt angajafi freevent in joase de interaetiune. Un exemplu al unui astfel de cere este cel ce urmeaza: 1. P&rintele inceared sd controleze comportamentul copilului prin mijloace ineficiente. De pilda, un parinte poate striga la copil si-si adune jucdriile sau poate s4-1 ameninte ca i le pune pe toate la gunoi, daci nu sunt strnse imediat. 2. Copilul isi ignord parintele sau protesteaza sau se ceartd, ca rispuns. 3. Parintele inceteaz s mai tipe sau s4 ameninte si iese din situatic. Accasta actiune intareste exact lucrul pe care parintele doreste s4-1 opreasca, fcdnd exact ceea ce vrea copilul (s4-1 lase in pace). 4, Copilul a adoptat astfel o masurd de control asupra parintelui, pentru cd el/ea toomai a asistat la 0 scenii de “retragere” din partea acestuia, 5. Conflictul degenereazd, astfel incat parinfii forfeazi miza si incep ameninfitile si strigatele serioase sau abuzul fizic. 6. Copilul accepti in final cererea parinjilor de a strange juciriile gi intireste comportamentul abuziv al acestora (parintii simt cd trebuie si fie furiosi sau abuzivi pentru a-t face pe copil si se supuna). Sau copilul continua sA refuze si coopereze, protestand tot mai mult, ignoréndu-i sau fugind de-acasa. 7. Parintii renun{a sau fi pedepsese pe copii intr-o total’ frustrare Ceea ce © unic in cercul vicios este ci acest copil are de asemenea un rol de jucat in interactiune. Prin urmare, copilul face schimbari in comportamentul su, pentru a preveni reactia abuziva a pirinfilor (adund jucdriile). Acestia cred de obicei c& ficand copilul si se supuna, indiferent de mijloace, justificd rezultatul final. injelegerea acestor fapte e importanti, dacd profesionistii au de gand sé previni comportamentul abuziv. Nu va fi suficienté doar insusirea metodei “time out”- ului, pentru ci si valorile si credinfele sale de parinte trebuie si se schimbe. Altfel, il vor sprijini doar formal pe profesionist si vor merge acasa gi vor face tot ceea ce cred ci cde bine, Stilul parental autoritarist are limite inalte si dragoste sc&zuta. Aceasta nu inseamna cd un parinte autoritarist nu-si iubeste copilul. Fi igi jubese copilul, dar punctele tari ale stilului lor sunt in aria diseiplinei acfiunii (Jimite) si nu in disciplina relatiei (dragoste). Majoritatea copiilor cu parin{i autoritaristi nu se simt ca avand o relafie apropiata, calda cu parini lor. Prin urmare, acestia nu sunt cei spre care s& te indrepti pentru a-{i rezolva problemele si a te infelege. Parintii autoritaristi valorizeaz supunerea si respectul. Fi nu negociaz reguli si treburicasnice. $i cred intr-o ierarhie a familiei, cu tatal de obicei in varf, mama imediat alaturi si copii pe ultimut loc. Acest stil nu mai ¢ la moda astazi in societate. E vazut adesea ca abuziv de catre standardele actuale, Dar este un punet tare. Stabilese limite clare copiilor lor. Copiii in general se supun. $i astfel e objinut respectul. Dar ce-i determina si fie atét de rai? Asemenea pirinji confunda adesea disciplina cu pedeapsa. Pedeapsa este o fort externa, cu ajutorul carora parinfii controleaz. Fortele externe sunt eficiente pnd la un punet. Copiii se vor supune cand forta extern sau ameninfarea este prezenti, dar se vor revolta cand forfa se indepartea7i. Aga c, atunci cfnd un parinte pardseste camera sau copiii nu se afla sub controlul lor ei fac adesea ce vor, pentru c& nu exist nici un sentiment intern de bine sau rau la copii. Acest tip de parinte are tendinta de a folosi bataia ca metoda de fort externa, Fa s-a dovedit afi ineficienta din accleasi motive, adied, copiti vor face ce li se spune pentru a evita bataia, dar vor face ce vor, cdnd nu va fi nimeni in preajma si-i bat. Asta se intampla din cauzi ci nu au intemalizat semnificatia binelui si a raului, Bataia este doar un instrument pe care-1 folosese parintii Daca parintele are doar un ciocan pentru a fixa ceea ce ¢ stricat in cas, va strica mai multe lucruri deat va repara, de-a lungul timpului, Bataia, denumitd si pedeapsa corporali, a fost mult vreme unul dintre mijloacele folosite de parin{i pentru a-si disciplina copii. Desi gradul si frecventa pot varia de la familie ta familie, disciplinarea fizied a fost interpretatd ca o metoda de determinare a unui bun comportament si de condamnare a comportamentelor inacceptabile. Idea de baz este c& bataia este un act de violenta si agresivitate, Dacd un adult il palmuieste pe un altul pe trotuar, pentru c& nu s-a grabit suficient sau un barbat igi scoate cureaua si o pocneste pe vanzatoare in magazin, pentru cd aceasta nu a avut atitudinea potriviti - toate acestea sunt considerate atentat, violenga, crima chiar, Nu ar fi logic ca lovirea unui copil sd fie consideraté tot un act de violenf&? Bataia poate fi foarte bine unul dintre primele acte de violentd pe care le experimenteaza copii. Li se intimpla asta in timpul celor mai vulnerabili ani si de la cei de care depind si care ar trebui si le ofere dragoste, afectiune si indrumare. Tat& o lista, ce confine opinii pro si contra folosirii bataii in educatia in familie: PRO + Copilul ar putea sa opreascd comportamentul inacceptabil temporar © Copilul are atentia dumneavoastra + Va simfiti puternic * Afi dovedit ca sunteti mai mare si mai puternic decat copilul * Vi puteti intoarce la activitajile pe care le desfagurafi inainte de incident © Simfifi c afi facut ce trebuia, pentru cA este exact ceea ce ar fi facut si parintii dumneavoastra CONTRA * Veafi rinit copilul # Copilul simte durerea +E furios pe dumneavoastra fie teama de dumneavoastra # Erefractar fata de dumneavoastra * Se simte rusinat invata cd dragostea rineste¢ invatd cd lovirea/violenta reprezinta o cale de a rezolva conflictul * Se concentreazi doar asupra a ceea ce simle, nu asupra comportamentului care a provocat pedeapsa * Invafa cd oamenii mari fi pot controla pe cei mici, ranindu-i * Gaseste o cale si va atraga atentia...chiar daca doare si poate repeta comportamentul inacceptabil pentru a o obfine din nou invata sa minta gi sa pacdleascd pentru a evita bataia © invata sa-si exprime furia sau frustrarea prin actiuni violente * E posibil ca atunci cénd va creste si-si loveasca sofia sau copii © Stima fata de sine a copilului va fi mult redus& * Va puteti simfi vinovat * Voi incepe sil loviti mai mult de-a lungul timpului © Legatura parinte-copil va fi mult slabita © Afi putea s-I raniti serios pe copil si sa fiti acuzat de abuz asupra acestuia. Aceste consecinje deriva din ani de fare, purténd dovada substantial’ cd utilizarea consecvent& a pedepsei corporale poate fi in detrimentul dezvoltarii sindtoase a copilului. Milioane de copii sunt atacafi violent in mod regulat, in numele disciplinei. Ei, la randul lor devin extrem de violenfi, Vina e atribuitd pe rand copiilor, mass-mediei, situatiei noastre economice, scolilor, armelor, oricui si tuturor, si chiar principalul vinovat nu intra in discutie. Pentru c& pirinfii care folosese disciplinarea fizic& sunt primii care-i invafa pe copii si fie violenti. © Stii, trebuie so pedepsese tot timpul pentru acelasi Iucru. Dar pare cA nu are efeet. Ziua urmatoare face la fel.” Vi sund familiar? Aceasta este lamentarea multor parinji. Nu doar c& bataia nu functioneaza, dar ea determina de asemenea multe efecte periculoase neintentionate la copiti nostri. Jordan Riak scria in “Discufie despre bataie”: ”Actul pedepsirii corporale a copiilor erodeaz legatura de ineredere dintre copil si parinte. Copilul batut este mai pufin capabil s8-si priveasc& parintele ca pe o sursa de protectie si confort, care sunt vitale dezvoltarii sndtoase a fiecdrui copil”. Fard sentimentul de incredere in parinte, este pulemic impiedicat’ abilitatea copilului de a creste si dea deveni un adult sindtos emotional, care s fie apt sa aiba incredere si sd-i jubeascd pe ceilalli Sentimentul propriei valori si al stimei fata de sine sufera puternic cdnd este agresat. Copii ‘ora li se aplic’ pedeapsa corporali nu se privese ca fiind atragatori, demni de incredere, ci nemerituosi si inadaptaji. Aceasta il face pe copil sk devind “batdugul din vecini, care terorizeaz copiii mai mici”, scrie Riak. Copiii invata sa creada c& ar putea proceda bine si cd e in regula daca folosese violenfa pentru a-si rezolva problemele. Cei ce sunt batufi - sau chiar ameninafi cu bataia - devin rebeli, rizbundtori si refractari fay de paringii lor. Nu devin mai de incredere si responsabili, cu un control intern al comportamentului lor, dupa ce au fost batufi. Uneori multi parinfi igi amintese c& au fost batufi, dar foarte rar igi amintese de ce au fost tratati astfel. Faptul ca isi bat copiii ii impiedicd s& invefe cum sa fie responsabili gi si se comporte firese. Unul dintre cele mai dezastruoase efecte ale bataii il reprezint& blocarea comunicdrii dintre parinte si copil. Copilul batut este rezistent la ceea ce vrea parintele sd-i spund si nu e deschis la a impartasi problemele si sentimentele cu acesta. Bataia creeazA mai degrabi o relatie plina de team’, furie gi evitare, gi nu o apropiere emotional reciproca: Mulfi paringi se intreaba: "Dacd nu o pedepsese pentru c& a fost rea, cum va invita ea vreodata si fie bund?” E nevoie ca parintii sf lase deoparte ideea controlatii copiilor lor. Pot controla 24situatia si pot folosi consecinfele in loc de pedeapsi. In loc si pedepseasca, parintii trebuie si adopte o atitudine decenté, plind de respect, o disciplina educativa nonviolenta fafa de copiii lor: Existi cdteva altemative la pedeapsi: © Caiutafi nevoile ascunse si sentimente ascunse # Dati informatii si explicatii + Schimbafi mediul © Gasiti alternative acceptabile * Aritaji-i cum vreji si se comporte © Oferiti alegeri si mu dati ordine # Faceti mici concesii © perioada de pregatire sati s apar consecintele naturale propriile dumneavoastra sentimente © Actionafi cand e necesar * Stipanijieva copilul © indepartati copilul de situatie gi stati cu el © Jucafi-va impreuna * Dezamorsati situajia cu umor # Faceti un targ, negociati + Rezolvati reciproc conflictul © Revizuiti-va expectatiile + Luaji un “time out” parental Parintii autoritaristi pot deveni autoritari si pot echilibra astfel dragostea si limitele in stilul lor de a-si educa copiii, Parinfii autoritari folosese controale interme, fi invaja si distingd binele de rau, uzeaza de instrumente variate si sunt atenfi la nevoile de dezvoltare si emofionale ale copiilor lor. Stilul parental autoritar inseam sa copiii s8 fie ei ingisi si s& invete despre lumea inconjurdtoare, in mod independent. Desi au ceva independent’, parinfii incd stabilese limite gi isi controleaz copiii. Fac asta intr-un mod iubitor si plin de afectiune. Un parinte autoritar poate s-si pund braful in jurul copilului si intr-un mod confortabil s& spund: “stii cd n-ar fi trebuit sd faci asta; hai si vorbim despre cum pofi si rezolvi situafia mai bine data viitoare”, Aceasta arat’ doar edt de calm poate aborda pirintele copilul si cum acesta nu trebuie cicdlit pentru c& a gresit. Probabil c& majoritatea copiilor de parin{i autoritari isi vor cunoaste limitele si nu vor trebui 8 se ingrijoreze daca parintii afla cA ei au facut ceva gresit. Adic& nu trebuie sd se teama cA vor fi batuji. Nu inseamna cd ei, copiii acestia nu vor avea nici o problema, datoritd stilului educativ respectiv. Acest stil le permite si se relaxeze gi si afle cine sunt, in timp ce fac greseli. Cea ce € putin probabil 8 se intémple este ca acesti copii s8 aiba o atitudine negativa fata de viata. Probabil cA nu se vor strédui s& incalce reguli, din cauza cd isi stiu limitele. $4 sperm cA vor creste si vor folosi acest stil efnd vor avea la randul lor copii Stilul parental permisiy inseamna dragoste ridicata (disciplina 25relafionala) si limite scdzute (disciplina acjiunii), Parintii permisivi sunt total de acord cu nevoile de dezvoltare si emofionale ale copiilor lor, dar au dificultafi in stabilirea de limite ferme. De fapt, cea ‘mai importanta caracteristica a lor este cd sunt inconsecventi. Ora de culcare este 19.00, apoi 22.00. Folosese explicafia si negocierea pentru a obfine acordul copilului lor. Se prevaleaza de atagamentul si legatura cu copilul, pentru a-l invaja ce-i bine si ce-i rdu, Nu se poate afirma ca pirintele permisiv este abuziv sau ineficient. Copiii adesea accept parintii permisivi, ca rezultat al relatiei dintre ei. Este un fapt putin cunoscut 4 acesti copii vor sisi mulfumeasea parinfii si probabil c& urmeaz mai mult indrumarile cuiva pe care-I cunose, il iubese si in care au incredere decat cele ale unora pe care nu-i agreeaza, Din nefericire pentru parinfii permisivi exista cdteva slabiciuni ale stilului, Aceste puncte slabe fac stilul parental respectiv ineficient pe termen lung. Asa cum deja am mentionat, parintii permisivi sunt inconsccvenfi, De-a lungul timpului, copiii inva{a s-si manipuleze parintii pentru a-i lisa si facd ce vor. Numifi-l egocentrism sau comportament egoist, copiii manipuleaza. De ce? Pentru cd pot si pentru cd parintii permisivi fi las. Parintii permisivi intaresc de fapt comportamentul manipulator al copiilor. Copii dobandese un fals sentiment de control asupra aduljilor, care dezvolta comportamentul lor manipulator. ‘Acesti piringi confimd’ de asemenea agresivitatea cu afirmarea, Una dintre consecinjele negative ale permisivitajii parentale, pentru parinti, este c& sfargesc prin a se simfi sclavi si marti fata copiilor lor. Detestd ca ceilalti s& aib& mereu avantaj in fata lor, si nu li se arate respect sau apreciere pentru tot ceea ce fac pentru copiii lor. Aceasta duce Ja furie si comportament verbal abuziv (0 zona de probleme comune tuturor parinilor permisivi). Stabilirea de limite inconsecvente este un simptom al inabilitifii de a fixa limite clare pentru sine. Parintii de acest fel nu au grija de ei sau nu se valorizeaza suficient. Au grij de oricine altcineva in afara de ei, crezdnd cA acesta este comportamentul unui “bun” parinte. S& invefe sd se afirme este esenfial pentru parintele permisiv. Ce facefi dacd suntefi un astfel de parinte? Incepefi mai intdi prin a avea griji de dumneavoastra. $tiu cA poate prea egoist, dar realitatea este cA trebuie si va reglati rezervele ‘emotionale, inainte de a incerca s va pese de altcineva. Comportindu-va astfel, dar cu un rezervor gol este egoism, pentru ca sfarsifi prin a fi amirat si refractar fafa de membrii familiei. Nu puteti si le oferifi prea mult cnd suntefi stors si epuizat. Apoi, in al doilea rénd, folosiji-va punetele tari ale comunicarii pentru a stabili limite mai ferme. invatati de la sotul/sotia dumneavoastra sau de la altii, care au un stil mai orientat spre actiune. Comunicarea efectiva cu copiii este dependent de capacitatea de a invita si fii un bun ascultitor. Desi parinfi fi aud pe copii vorbind in fiecare zi si poartd conversafii cu ei, nu intotdeauna are loc o buna comunicare. CAnd copilul dumneavoastra vorbeste, faceti un efort real sd-1 ascultati. Opriti tot ceea ce facefi, stabilifi un contact vizual si acordafi atenjie celor afirmate de el. Destul de des, ceea ce e spus printre randuri este la fel de important ca si cuvintele rostite. Demonstrati-va interesul fafa de ceca ce spune copilul dumneavoastra, punand intrebari potrivite si raspunzand intr-o maniera pozitiva. Dacd afirmatiile copilului sunt trecute cu vederea in continu, ca fiind de micd important, acesta va fncepe si simtd cd opiniile sale nu contea7a, Gasiti cai de a comunica copilului cd dumneavoastrd credefi cd ealel e important, Apreciafi-le realizarile si eforturile frd si le “infloriti”. Complimentele pot fi motive bune si ajut si ardtati intr-adevar va intereseazJ. Exersarea capacitatii de a fi un bun ascultator la copii poate ajuta la prevenirea multor probleme, care ar putea aparea acasa sau la Existi multe tehnici de ascultare excelente, Ele sunt esenfiale, atunci cénd se diseuti 0 problemi sau o neintelegere. Exersati aceste tehnici acasa si invatati-i pe copii cum s devina buni asculttori incurajati cealalta persoana si vorbeascd liber. 26* Nu vi razgiindifi inainte de a incepe conversafia * Trecefi direct la fapte © C&utati limbajul care 4 constituie cheia cdtre sentimentele persoanei * Faceji un efort de ascultare si fifi atenji; oamenii pot vorbi doar cand ceilalfi asculta © Punefi intrebari care si ducd la o infelegere a situatiei Afi un bun ascultitor e o sareind care se invafd. Tehnica unei bune ascultiri inseamnd mune multd si efort. Sunt multe beneficii ale unei ascultari eficiente, care pot fi utilizate atat de parinti, cat si de copii. Amintiti-va cd o comunicare deschisa cu copilul este decisiva. Parinfii ar trebui sd fie cei mai importangi ascultatori ai copilului lor. Ardtafi cd va pas, fcdnduel pe copilul dumneavoastra sa se simt& suficient de important pentru a fi auzt. Stilul parental democratic sau echilibrat inseamnd atét dragoste ridicata, cat si limite inalte, Este bazat pe conceptele democratice, cum ar fi egalitatea si inerederea, Parinti si copii sunt i nevoii de demnitate si valorizare, dar nu in termeni de responsabilitate si luarea nse, unde sunt mai multi copii decdt adulfi, parinti ar fi invingi in alegeri cu usurinfa, de pilda, in problema conform careia inghefata ar trebui servitd inainte sau dupa mas’. Parinfii- precum pregedintele intro jar democraticd- au puterea veto-ului asupra deciziilor, eare ar afecta sindtatea gi bundstarea celor mai tineri membri ai familiei. Stilurile parentale echilibrate au-in consecin{a- un set de credinte parentale : © Parintii prezinta raul si binele cu propriile cuvinte gi fapte. * Disciplina e diferita de pedeapsa. * Blamarea copilului nu este acceptat # Consecinfele sunt inevitabile si existd si frustrare uneori * Copiii au nevoie de incurajare pentru a in © Trebuie invatati cum sa rezolve problemele. * Disciplina e folosité pentru a invaja sau ghida, nu pentru a pedepsi, manipula sau controla. Principiile de ba7a ale tuturor acestor credinte sunt reprezentate de independenfa si responsabilitatea copilului. Parinfii prezinta asteptari, nu cererie pentru a edstiga cooperarea $i respectul copilului. Regula de aur- si-i tratezi pe alfii asa cum ai fi vrut si te trateze ei pe tine- este esenfa stilului parental echilibrat sau democratic. Stabilifi standarde realiste de educare in familie si valorizati omul. Prea multa dragoste si parinfii vor fi pringi in plas de copii lor. Prea multe limite si vor deveni rigizi in relafia lor cu copii, Gasirea unui echilibru intre dragoste si limite este o sarcina riscanta, dar necesara. in acest sens, iata cdteva clemente importante pentru o negociere de succes: + Comunicati clar © Respectati-1 pe celalalt + Recunoastefi si definifi clar problema © C&iutafi solufii din diverse surse i 0 solufie comuna * Colaborafi pentru a ga * Fiti de incredere © Pastrati relatia Negocierea este una din cele edteva cai de a rezolva conflicte. Poate fi utilizata atunei end parintele si copilul au luat pozifie fafa de o problema. Ea reprezinta procesul prin care poate fi 27rezolvat conflictul, asa inedt atat adultul, ct gi copilul se simt ca si cum ar fi gisit o solutie. Negocierea const in ~ ascultare si infelegere = interes pentru relatie ~ satisfacerea intereselor ambelor parti = inventarea de noi opfiuni = atingerea unui acord bazat pe corectitudine Zonele comune de negociere cu adolescentii sunt: - bani = notele = transportul = recrearea ~ hainele - treburile casnice = conventiile sociale Subiectele incluse in negociere sunt alese, avand la baz nivelul deprinderilor copilului si nivelul lui de maturitate. Frecventa negocierii creste pe masura ce copilul creste. in timpul adolescentei tarzii, aproape toate regulile pot fi negociate, ins’ cu mentinerea de re parinfi unora nenegociabile. Téndirul incearca si-si cdstige independenta si se poate revolta impotriva unora dintre aceste reguli. Cheia spre 0 negociere eficientd 0 constituie comunicarea clara. Aceasta implica 3 deprinderi importante: vorbitul, ascultatul si infelesul. Negocierea nu functionea74 folosind doar una din aceste abilitifi, De pilda, nu pofi avea o buna infelegere Prd o bund ascultare sau discutare. E mai eficienta atunci cénd atat parintele, cat si adolescentul sunt capabili sa identifice clar si s discute sursele lor de dezacord si neinfelegere. ‘CAnd presupuneti cd stifi ce are de gdnd s& spund cineva inainte de a spune, cresteti sansele de neinjelegere a ceea ce a spune el in realitat Negocierea eficienta este un proces dus-intors, care incurajeaz ambele parti s& participe in luarea deciziilor. Oferd, de asemenea, o cale pentru parinte si adolescent de a invata s& se infeleaga unul cu celalalt mai bine si s& creased in cadrul acestei relafii. Negocierea ajut la crearea unei balanfe snatoase intre a da si a primi, Fiecare devine cAstigator prin negociere. Regandirca este 0 cale buna de a va aminti cum s& abordati conflictul si si incepeti negocierea. Recunoasteti cAnd sunteti furios. invatati sA va relaxati Reganditi Care sunt semnalele de furie ale corpului meu? Am dureri de inima, tensiune ridicatd, dureri de stomac, durere de cap? Ce alte sentimente mai am, pe care mi le ascunde furia? Ma simt rant, stresat, jenat, infricosat? Cum sat fac sit ma calmez? Reganditi ~ Faceti un pas inapoi si respirati addne inainte de a reactiona = Vorbiti cu dumneavoastr’ insiva: “Totul e in reguls. Ia-o mai usor. ‘Te descurci cu asta.” = Numéiraji pang la 10. = Daca e necesar luati o pauza, plimbati-v apoi rezolvati lucrurile. - Explicati situatia din punctul de vedere al celeilalte persoane; fiti empatici . ascultati muzica, rcoriti-va dupa bunul plac si Parintele regdndeste astfel: 28Ce géndeste copilul meu? Ce simte? Cand am fost adolescent am simit la fel? Dac-as mai fi adolescent cum as reactiona? Ce altceva se intémpla in viata lui, care st contribuie la problema pe care o are? Adolescentul regdndeste in felul urmator: Ce gdndeste parintele meu? Ce simte? Dace as fi fost parinte cum m-as fi simyit? Ce as fi ficut in situaia aceasta, daca as fi fost périnte? Ce altceva se mai intémpla in viaja mamei sau a tatélui, care face ca problema sa fie dificila? Ganditi-va cum putefi contribui dumneavoastra la rezolvarea problemei. Reganditi : Pot privi situayia dintr-o alta ipostazd? Pot sii gdsesc ceva umor in ea? La ce ma gandese cand sunt furios? Gandurile imi hranese furia? Ce altceva se mai intémpla in viata mea, care ar putea contribui la problem Eo bdtlie ce merité osteneala sau ar trebui sd tree peste ea Ascultafi intr-adevar ecea ce spune cealalt& persoand, Ascultafi sentimentele, la fel de mult ca si cuvintele. Regandifi: Cum pot fi sigur cat infeleg cum se simte cealalta persoand si sd-i ardt cd injeleg? ~ acordafi persoanei intreaga dumncavoastra atentie, dati din cap, stabilii un contact vizual si nu intrerupeti ~ testati eat de bine infelegefi punctul de vedere al celuilalt, transpundnd in cuvinte cu ideile celuilalt, pune{i intrebari dac& e necesar = _ascultafi emotiile, nu doar gandurile. Spuneti:"Pot sdeti spun cd te simi Includefi afirmatiile cu “Eu”. Folositi propozifii care incep cu “Eu simt...cnd...” pentru a explica cum va simtiti Regénditi: Cum ar putea afirmarea sentimentelor mele sd ajute situatia? Cum se simte persoana daca incep propozitia cu "Tu. Negociaji pentru a incerea sa rezolva i Iucrurile spre satisfacfia tuturor. Reganditi: Am finut cont de cat de mult am contribuit la aparitia problemei? Ce ag fi putut face s& ajut la reglarea situajiei? Ce altceva rezonabil ar fi trebuit s-o intreb pe cealaltd persoand pentru a ajuta situati Cum pot gsi o solutie sau un compromis? Pasi spre negociere: ~ Explicati-va pozitia pe cat de calm si simplu posibil - Ascultati si fiti sigur ca infelegeti punctul de vedere al celeilalte persoane ~ Sugerati si discutati céteva optiuni cu care sunteji améndoi de acord = Daca orice altceva egueazé, luati o pauza sau fiti de acord cu dezacordul 29© Aritai blandete chiar si cdnd va exprimati furia. Reganditi: Pot spune ceva pozitiv despre persoand sau situatie, pe ldngd sentimentele mele negative? Este calm tonul vocii mele? Pot folosi o glumd st destind atmosfera tensionata? ‘Am in minte si alte probleme, care ar putea afecta ceea ce simtim améndoi? Imi concentrez comentariile pe problema si nu pe persoand? Procesul de negociere va fi mult mai eficient atunci cAnd atat parintele, cat si adolescentul igi iau un timp de gandire referitor la cea ce au de spus. Cand e posibil, planificafi s& va intalnipi intr-un loc gi la 0 or8 convenabila amandurora. Un loc linistit, intrerupt din cand in ednd de cei ce se distreaza, este cel mai bun pentru o discutie deschisa. Recunoasteti schimbarile prin care trece adolescentul si care vizeazi dezvoltarea sa social, emotional, intelectuala si fizici. Aceste schimbari pot aparea cand adolescentul lupti pentru independent, suferd schimbari hormonale si dezvolt& procese de gandire. infelegand caracteristicile generale de dezvoltare pentru fiecare varst8, parinfii vor negocia eficient cu adolescentul. ina sens trebuie stiut c& au fost identificate citeva modele de personalitifi de ba: igi au esenfa in caracteristicile innascute ale copiilor. in cartea “Copilul provocator”, Greenspan descrie fiecare tip de personalitate a copilului dificil sau “provocator” : copilul puternic sensibil; copilul autoabsorbit; copilul sfidator; copilul neatent si copilul activ agresiv. Parin{ii pot identifica apoi ce tip de personalitate se potriveste mai bine copilului lor. care Copilul puternic sensibil adesea face din tnfar armasar. igi experimenteaza sentimentele uternic si din plin, Pare a fi foarte centrat pe sine, cu toane, pretentios, plingare}, autoritar, plin de fose. $i chiar este. Se pare cd sentimentele il depagesc. Copilul sensibil se poate simti coplesit cu usurinta si de senzatii fizice. O atingere prieteneascd poate fi supardtoare, de pilda. Fi se simt adesea bombardati de senzatii si emofii interne si externe si de obicei reactioneaz’ in consecinta- complet, puternic si intens, Copitul autoabsorbit igi incepe adesea viata ca un bebelus "foarte linistit”; e cel care st’ retras si care poate fi inedntat doar sa stea gi s& se holbeze la o jucdrie. Pare s& priveased in interior. Asemenea copii sunt adesea necoordonati fizic, cu o musculaturd slaba. Au dificultafi in a infelege ce le-a fost spus, cuplate cu o dificultate in a-si transpune géndurile in cuvinte. Comunicarea cu un copil aparent neinteresat sau respins poate fi extrem de epuizanta emotional. Copitul sfidator : “Nu! Nu! Nu! Tu nu esti seful meu!” Va sund cunoscut? Acesti copii au mare nevoie de a fi organizati si controlati si se concentreazi in mod deliberat doar asupra unei sarcini. Dificultatile apar adesea in timpul tranzifiei de la o activitate la alta. Copilul sfidator are tendinta de a vedea lumea intr-un mod perfectionist, de tipul “totul sau nimic” si poate deveni foarte supiirat cand lucrurile nu merg aga cum crede el c-ar trebui sd se intample. Copitul neatent este vazut ca unul cAruia fi este greu s se concentreze si este usor de distras. Acesti copii sunt adesea etichetati ea avand o “tulburare deficitari a atentiei” (TDA). Au probleme in a urma sfaturi gi adesea hoinirese aiurea cu géndul, cénd li se adreseaza cei din jur. Se mij 30neobosit de la o jucdirie sau activitate la alta, pArind incapabili sa-si centreze atenfia. Sunt viizuti ca “aerieni”. Copitul activ agresiv este impulsiy, frustrat si usor furios, intotdeauna grabit. in mod constant ia parte la un scandal sau se bate, in timp ce paringii il denumese “micutul nesibuit”, Pare a cere cu insistent actiune sau miscare, desi are dificultati motorii. Pare cA vrea doar sa-si atingd surioara bebelug, dar datorita coordonarii motorii slabe ea sfargeste prin a fi impins& pur si simplu. Acesti copii au adesea probleme in infelegerea comunicérii nonverbale si interpretea7 gresit oamenii si situatiile, O privire ameningatoare a parintelui poate trece complet neobservatd, caci el continua si se joace energic si s& transforme totul intr-o lupta. Nu sunt capabili de obicei s& conceptualizeze gi si ‘Verbalizeze sentimentele — preferd sd-si exprime furia decat sa discute. Cand un bebelus vine pe lume parinfii sunt adesea exaltafi si plini de imagini ale unui copil perfect adaptat si fericit. Dar copiii se lovesc uneori de probleme gi temerile lor stau la baza acestora. E normal pentru bebelusi si fie nelinistifi cdnd sunt separati de parinfi, in special cdnd au in jur de 8, 13, 18 sau 24 luni de viaf3. Fi trebuie s& invele treptat c& atunci cand paringii pleacd, fntore. Acesta e un pas major in dezvoltarea intelectual a bebelusului. Nu inseamna c& suntefi un parinte groaznic, daca copilul plinge cand plecati de Langa el! Bebelusii au trei temeri interne esenfiale: de gesturi bruste, de zgomote puternice si de apropieri neasteptate. Cei de gridinita las in urma treptat toate acestea gi i interpreteze mediul si s4 dezvolte un sentiment de incredere Dar cu cat crese, cu atat apar alte tipuri de temeri Parinfii trebuie sd inteleaga cd teama este pnd la urma infrdnta, Pe masurd ce copilul creste, temeri diverse apar in diferite momente. Unele sunt specifice uunei anumite varste, cum ar fi teama de anu eddea a copilului de 1 an. O cadere la inceput ii poate afecta viitoarele incercati de a merge. Conform cercetitorilor Schacter& McCauley exist& temeri obisnuite in copilarie.Ele au o varietate de simptome, intinzndu-se de la a plange cu putere pana la cosmaruri si la retragerea din anumite activitati. De pilda, teama de ora de culeare poate duce la cosmaruri, Teama de respingere poate conduce la retrageri din activitafi si din preaima oamenilor. remerile apar la varste diferite, inclusiv la maturitate. Cercetatorii disting intre temeri schimbdtoare si stabile. Teama schimbatoare este una care vine gi trece. Daca temerile se schimba de la o sptiména la alta sau rman pe o perioada limitata gi fineep si se diminueze, poate fi considerat un fapt normal. Teama stabil’ poate cere multé rabdare pentru a o depasi si poate solicita chiar o atenjie speciala din partea unui profesionist. Care sunt factorii care contribuie la temerile timpurii ale copiilor? Doi factori-cheie de Iuat in considerare sunt: nivelul de maturizare si suspiciunea emotionald. Cercetirile araté c&i 25% dintre temerile primilor 2 ani de via} au fost cauzate de zgomotele puternice, in timp ce doar 3% dintre copiii de 12 ani au aceste temeri. Copiii las deoparte anumite temeri, dar devin mult mai suspiciosi emotional decat ceilalfi. De pilda, teama de straini intra in declin, in vreme ce teama de monstri creste. Un copil de 2 ani este mult mai bine organizat si mai sigur decat un bebelus. El se teme de fntuneric, de baie, de traznet gi tunet, de apa de Ia toaletd, de zgomotele puternice, de animale, de doctori, de straini sau de separarea de ceilalti. Cel de 3 ani continua lista si adauga teama de oameni sau de animalele cu o aparitie neobignuita. Cel de 4 ani adauga teama de pierdere a unui parinte sau de pierdere a controlului. intre 4-5 ani copiii sunt adesea imprevizibili in comportament, dar 5 ani nu este o varstd plind de reale temeri, Pentru un copil care are in jur de 5 ani, moartea devine mai personal’: moartea este cineva care ii duce departe pe ceilalfi. Cdnd un copil infelege c& moartea mu ‘inseamna doar somn, el intreaba “Voi muri si cu?” in acel moment copilul are un sentiment de 31vulnerabilitate, Parintele trebuie si ‘ingrijorat peste masura. Folositi-va credintele morale si religioase. Nu generalizati, afirmand c& doar batranii mor. Intrebatiel pe copil ce simte induntrul sdu si determinafil sd infeleaga cd nu el a cauzat moart Moartea animalului preferat este adesea prima pierdere suferita de copil. Abordafi un ton sincer si permiteti-i si-si exprime sentimentele. incurajati-l sa intrebe si nu fifi stnjeniti de comentariile sale inocente. Exprimati ceea ce simtiti in termeni pe care sd-i inteleaga gi ei. Evitati cufemismele si afirmatiile de tipul: “Bunica se afl intr-n somn adéne” sau “sea asezat si se odihneasc&”. Aceasta ii deruteaza. Fiti onesti: “Bunica a murit pentru ca inima ei a incetat si mai bata. "A murit pentru cd n-a folosit centura gi a fost foarte tare rniti intr-un accident de masini”. Dacd copilul merge la inmormantare, spunetisi simplu ci aveti de gnd s& va luafi rimas bun. Informafi-va copilul c multi oameni vor fi tristi si le va lipsi persoana respectiva, asa c& s-ar putea ca ei sd plinga si astfel totul va fi in regula. De la un copil mai mic de 5 ani nu trebuie si va asteptati sa inteleagd sau s se poarte potrivit in asemenea situatii Lista temerilor raméne un ghid important dupa varsta de $ ani, Copilul are acum 0 gandire mult mai concreti. Aceasta inseamni cA incepe si ineleaga ce e real si ce nu. Cand ¢ mic, e important si-i rispundem la temeri int-un mod pozitiv, suportiv. O asemenea abordare va continua sl ajute s& facd fata multor situatii de-a lungul dezvoltarii sale. Copii de varsta scolara incep si realizeze c& pot sisi depigeascd temerile sau invafa si treacd peste ele intro manierd pozitiva Recunose ca le vor lisa in urma si ci acestea nu trebuie si-i imobilizeze, Cerefi-i copilului dumneavoastra si-si foloseascd punctele tari pentru a-si depasi teama. Odatd ce copilul a capatat acest sentiment de stipanire, sprijiniti-l in a domina noi teritorii. Prima tama a adultilor, adolescentilor si a copiilor mai mari este teama de a vorbi in public. Accasta se poate dezvolta din mai multe motive si poate fi greu de eliminat, dar majoritatea adultilor 0 pot st4pani, daci au invatat la varste mici s4 se confrunte direct cu temerile. Conform lui Schacter& McCauley, temerile cele mai obisnuite ale oamenilor sunt: © Vorbitul in public * Teama de a gresi © Esecul © Dezaprobarea celor din jur * Respingerea * Oamenii furiogi #Teama de a sta singuri © Intunericul i rispunda onest si direct, asigurandu-l ci nu trebuie si fie * Dentistii * Injectiile + Spitalele # Teama de a fi examinati, de a da teste + Rinile deschise, © Sangele + Politia © Cainii © Paianjenii © Oamenii diformiTata cdteva puncte-cheie ce trebuie luate in considerare de catre parinfi: 1. Respectati temerile copilului dumneavoastra 2. intelegeti cd le va depagi pe majoritatea 3. Permiteti indepirteze treptat teama 4 5 Injelegeti temerile functie de personalitatea sa . Fiti constienti de diversitatea de temeri cu care se confrunta copiii la varste diferite. Familiarizati-va cu informatiile despre temerile copiilor si invatati si-i ghidafi cu atentic, pentru a le depasi. Acest fapt va constitui 0 baz sigura de dezvoltare a copiilor dumneavoastra. Dac copiii sunt separati de parinti pe un timp mai indelungat- de pilda, datorita spitalizarii, mori sau divortului- ingrijorarea poate duce la depresii ale copilariei. Copiii au nevoie de relatii continue, de afectivitate intr-un mediu familiar lor, Dacd circumstantele fortead separarea in familia dumneavoastra, consultarea cu un pediatru sau un medic de familie v-ar fi de folos. Astfel de separari pot duce la sentimente de culpa ale parinjilor, dar dac& sunt rezolvate din timp pot fi depasite. Teama de strdin este un subiect legat de cele discutate anterior. Un copil care di dovada de atasament fafé de un parinte sau un membru important al familici poate manifesta o neliniste mai puternica in faja necunoscufilor sau chiar gi a bunicului care-I viziteazé mai rar. Aceasta nu inseamna c& el mui place pe bunicul sau pe bunica, ci cd se simte in siguranfi cu anumifi oameni gi are nevoie de mai mult timp pentru a-i aecepta pe ceilalti. Acest tip de team e normal pentru un copil iubit si aflat in erestere. in jurul varstei de 8 pang la 10 luni inva ca obiectele si oamenii sunt diferiti de el. Faptul cd nu-i vede nu inseamna cd nu-i fine minte, pentru ca el isi aminteste fetele. Cand parintii ii disciplineazd in mod diferit, copiii sunt adesea derutati. Teama dati de disciplina inconsecventa creste in timp si poate fi miezul multor altor temeri, cum ar fi cea de respingere, Copiii se pot teme de acfiuni executate nepotrivit. Comportamentul gresit poate fi expresia inconsecvenfei fata de furie si frustrare, ‘Adultii trebuie si stabileasca reguli si sA le aplice impreund. Consecinfele naturale si logice trebuie urmate. Copiii au nevoie de 0 avertizare gi de multe momente in care si le reamintim unele lucruri, Daca seapa de sub control, anunjafiei cd acesta nu e un comportament acceptat si oferifiele alternative limitate din care sa aleaga. Problema disciplinei inconsecvente este un subiect important in familiile amestecate, in care copii sunt expusi la 2 seturi de roluri ce trebuie indeplinite in cas Copiii trebuie s& invefe s4 se infeleagd cu altii si sd-si exprime sentimentele puternice in moduri acceptate de cei din jur. Ei sunt expusi greselilor. Disciplina ar trebui si fie viizut’ ca o abordare prin care ei sunt ajutafi si invefe din aceste greseli, fra a se simfi stanjenifi, ridicoli, indurerati sau pedepsiti. Parinfii trebuie si facd sugestii poritive gi sd-si expund asteptirile, mai degraba decat si 7icd: “FA asta” sau “Nu face asta”. Daca un copil e ridiculizat sau i se dau puternice mesaje de tipul “nu”, Prd nici o explicate, poate deveni temator fal de reactile pirinjilor in fata greselilor lui. Unui copil trebuie s& i se spun’ des gi si i se permita sd incerce din nou. Copiilor mai mari nu e nevoie sa li se repete adesea sau atat de detaliat. Fi invata cA existi motive pentru a urma anumite reguli si cA pot discuta deschis cu se teama de furia sau mesajele neclare pe care le primese. Multe titluri noi adue in atenjie nevoia de a fi precaufi si de a ne instrui copiii, raporténdu-ne lao multime de probleme legate de siguranta lor. Fiti calmi, onesti, dar mu supraprotectivi. Un copil de 5 ani nu trebuie escortat cand merge la un prieten, care sti doud ugi mai incolo, in mijlocul dupa. decat dacd a avut loc recent un incident care a ameninfat securitatea copiilor. Cei care sunt prea protejafi pot deveni nelinistiti si tematori fai de mediu. Le va fi greu si-si dezvolte un sentiment de independenta si incredere de sine. De pilda, un copil de 7 ani supraprotejat se va teme mai tarziu sa se plimbe cu bicicleta prin i. Aceasta poate duce la 0 anxietate ridieati in orice nou comportament care presupune rise.Copiii pot invata si se descurce cu succes cu temerile. Conform lui Schacter& McCauley in “Cand copilul se teme”: “Unele temeri sunt reale si palpabile, cum ar fi fiica de inaltimi, de strazi intunecate si de animale care musgea. Celelalte sunt doar dovezi false ce apar ca reale. ” Va puteti indruma copilul si realizeze diferenta dintre cele doud si siel ajutati si le stipaneascd, Procesul e foarte important si cere rabdare, sensibilitate i comunicare deschis4. ‘Acti indruma copii s& se poarte intr-un mod acceptat si potrivit constituie o provocare pentru multi adulti, Nu exist raspunsuri rapide, usoare, pentru cd fiecare copil e unic. Temperamente, personalitaji, nevoi, modele de erestere, medi familiale diferite influenfcaz mult viafa copiilor. De aceea expunem mai jos cdteva puncte cheie, ce permit parinfilor si-si educe copii E bine sd promovati un comportament pozitiv. Att paringii, cdt si cei care au grija de copii sunt de acord cu aceasta afirmatie. Copiii devin ceca ce ne asteptim noi si devina, Fifi foarte clari, atunei end ii complimentati sau fi ridicagi in slavi. Lasati copiii sa cunoasca exact ce fel de comportament, acfiumi sau cuvinte va plac. De pilda: “Mi-a placut si-i vad pe cei trei copiii, colaborand atunci cdnd faceau curafenie” sau “Apreciez tare mult cd ai ascultat tot ceea ce era de explicat, legat de aceasta activitate”. Copilul va Cei ce au grija de copii in locul parinjilor pot construi increderea de sine a copilului prin alte modalititi minore: imbratisari, zAmbete si sdrutii. -i copilului cat e de important pentru dumneavoastrd, Laudafi-l fata de alfi, Oferiti-i atentie totald. Pentru acei copiii care va atrag atenfia doar cu comportamentele lor nepotrivite, incercafi s& aleatuifi o listé cu lueruri pe care le apreciafi la i gi cu cele cu care nu suntefi de acord. $i acordati-le atentie cand se comporta frumos, cel putin la fel de mult cu cea pe care le-o oferiti cfnd nu sunt cumingi Asteptati-va ca ei s& se supund. Fifi foarte clari in ceea ce priveste regulile si expectafiile dumneavoastrd. Oferiti copiilor 0 opfiune, in afara de cazul in care e o problema de siguran{& personali sau s’natate, cand e implica agresiunea sau cind dumneavoastrd ca adult decidefi ci situatia necesiti o actiune prompta. Demonstrati-va inerederea in ei, folosind afirmatii scurte, clare, pozitive. Folosifi un ton care sa arate asteptafi satisfacerea cerinfelor din partea lor. Mentinefi corectitudinea si consecventa faceji fata provocarilor into manier calm, Tinefi cont de varsta copilului si de comportamentul sau “normal” pentru aceasti varsté. invatati despre stagiile de dezvoltare ale copiilor si nevoile cel insofese, de natura fiziea, social’, emofionala si intelectual. De pilda, este nerealist s8 va asteptati ca un copil de 3 ani si fie generos, pentru c& cei de varsta lui, prin natura lor, sunt centrafi pe sine. ‘Comunicati reguli si consecintele lor in cuvinte pe care copiii le pricep. Cand un copil incalea regula, aplicafi imediat 0 consecin{3 corectd, potrivits si plina de sens. Cand suntefi corecti si consecvenfi in rispunsul dat la un comportament inacceptabil, intarifi sentimentul de securitate al copilului, precum si abilitatea sa de a distinge intre bine gi rau. Permiteti exprimarea sentimentelor Permifandu-i unui copil sa-si exprime sentimentele nu inseamna cai permiteji exprimari inadecvate, de tipul lovirii celorlalfi. Uneori oferindu-le timp suficient alaturi de jucdria preferata sau de paturica favorita, fi ajutati si se relaxeze gis se calmeze. Unii igi exprima furia, resentimentele i frustrarea lovind mingea in curte, desenand ceva sau vorbind singuri cu animalele impaiate. Oferiti-va si mergeti la plimbare impreund sau s& citifi o poveste amandoi. Aceste activita}i pot ajuta la indepirtarea unor astfel de sentimente puternice (furie, frustrare). E important si furnizati copiilor mai multe ci acceptabile de eliberare a stirilor foarte puternice care-i coplesesc, emotii ined firesti Planificati-va viitorulGanditi-va la toate momentele dificile ale zilei. Amintiji-va ci scopul este dobandirea de cdtre copil a autodisciplinei. Cand apar problemele iesiti din scend, daca puteti. Numarafi pan’ la zece sau faceti orice altceva pentru a va mentine calmul si perspectiva asupra a ceea ce se intémpla. indrumarea comportamentului copilului este un angajament major gi pentru cei care au grija de el in locul dumneavoastra. Progresul poate prea nesemnificativ in timp. E posibil si apard regresiuni. Mentineti-va simful umorului si reamintifi-va succesele avute si faptul c& jucati un rol important in ingrijirea copilului dumneavoastra Parinfii vor s scape de stilul autocratic, autoritarist folosit de paringii lor in edueaia primis, Ei promit si incearc si nu bat, si nu foloseas nu umileascd si si nu-gi pedepseased copiii. Din nefericire, adesea considera c4 a mu pedepsi inseamni o atitudine schimbat la 180 grade in cealalta directie: si fie relaxati, permisivi, s& aplice stilul "laissez. faire”. Aceast’ schimbare de la punitiv la permisiv gi inapoi apare frecvent in multe case in zilele noastre. Parinfii reacfioneaza des la teama si fue. CAnd suntem furiosi tipam, lovim, amenintim, batem si pedepsim. Apoi vedem efectele furiei noasire la copii si incepem s& ne temem ci pierdem dragostea lor. De aceea alunecim in permisivitate, pledénd pentru ei, in speranfa cd+i muljumim, pentru a le recdpata dragostea, Apoi ne “innebunesc” din nou gi ne simjim furiosi iardgi. Aceasti oscilare intre un anumit stil parental sau altul poate fi dezastruos pentru familie si poate duce la copii nerespectuosi, rAsfatati, rebeli, obraznici. Exista insa si o cale de mijloc, Aceasta e reprezentata de stilul parental democratic, Nu este autocratic gi nue permisiv: e un stil parental care e si ferm si sensibil in acelasi timp. Ferm, insemnand respectarea drepturilor si limitelor parintelui, Sensibil, insemnand respectarea drepturilor silimitelor copilului. Stilul democratic e bazat pe respect reciproc. A ne respecta copiii inseamna a-i invata sii respecte pe ceilalfi, Daca vrem ca ei si ne ciocdne Ia usd, de pildd, trebuie ca gi noi, la randul nostra, sa batem la usa lor. Parinjii democrati ofera alegeri, nu dau ordine. Ordinele il invaja pe copil umili resentimentul si revolta. Pe de alta parte, alegerile potrivite si acceptabile fi invat& pe copii ca au propria putere de a-si face viata cum doresc. Acesti copii devin adultii, care confruntati cu o problema stiu gi vad toate opfiunile de care dispun. Stilul educativ democratic implied utilizarea consecinjelor naturale si logice. Consecintele naturale rezultd din a te opune legilor naturii: copilul care-gi uit haina, va rici. Cele logice nu sunt atét de simple si cer interventta parental. Sunt consecinfe legate logic de situatie si-i invata pe copii si fie responsabili, De pild’, daca copilul dumneavoastra se poarté rau cu cafelusul nu ¢ logie sii interzic c uite la TV. Ar fi normal ferm si calm si-i luafi c&jelusul. Consecinfele naturale si logice ii determina pe copii si invete din situatie, incurajand astfe! autocontrolul si autodisciplina Consecinfele logice sunt situatii construite de persoane indreptatite, ele fiind logic legate de atitudinile inacceptabile. Sunt denumite astfel, pentru cd se “potrivese” cu delictul. De pildi, daca adolescentul intarzie noaptea in oras, seara urmitoare nu mai iese. Daca nu m&ndnc, nu primeste desert. Daca nu di muzica mai incet, i se ia casetofonul. Acest tip de consecinfe este mult mai eficient decat “terorizarea” copilului. fi obisnuieste cu realitatea pe tineri. Daca nu vii la servici, nu esti platit. Dacd depasesti viteza legal, iei amend’, Consecinjele naturale sunt situafii ce nu sunt controlate de nimeni, se intimpl: natural. Daca bagi degetele in priza, te electrocutezi. Sunt momente in care parinfii tebuie s8 intervina cu consecinte logice, pentru ca tinerii s& mu se confrunte cu cele naturale, Accasta pentru cd adolescenfii nostri se afld in lumea reala, fara a avea experienta necesari, Lumea zilelor noastre este inspimantitoare si ei au nevoie de ajutorul nostru. Stilul educativ democratic implica, de asemenea, comunicarea deschisd si onestd. A asculta gi a medita in acelagi timp inseamnd a asculta cu inima ceea ce simte copilul, Parintele asculta cu 0 curiozitate st&panita si apoi se exprima astfel inedt si ii dea senzatia copilului ca ii impartageste in mod firese,ideile. Nu inseamma si comandafi, s sfituifi, si judecafi, si moralizafi sau si rezolvafi. Simultaneitatea ascultare-reflectie reprezintd o extraordinard oportunitate de a Va ardta dragostea fafé de copil. Stilul democrat il ajuti pe copil s& se simta iubit, important si demn de incredere. Parinfii autoritaristi si permisivi dau nastere la copii care au o incredere de sine scizuta si care se vor comporta inacceptabil, pentru a-si gsi locul. Acest stil parental le di posibilitatea copiilor de a fi fericiti, generosi, capabili si de incredere. In stabilirea regulilor trebuie mai intai s4 comunicam limitele. Aceasta ar trebui ficutd atunci cind dumneavoastra si copilul nu va contrazicefi fafa de © anumitd reguld, Gasifi-va timp si vorbifi despre aceasta, trimijand adolescentului mesaje clare legate de o anumita regula sau limita. Lasafi-I pe copil s& se pronunfe. Adesea, suntem pre stabili reguli, Daci respective, probabil cA i se va supune mai usor. Trebuie sA faceti compromisuri asupra catorva lucruri. Si este bine, pentru ca dacd regula nu functioneaza in timp, poate fi schimbata. Fifi conseevent! Daca regula este s& nu se uite la televizor pana nu-si termina temele, atunci trebuie s& fie aceeasi in fiecare zi de scoala. Nu suntem intotdeuna in stare de a aplica consecinfele, aceasta reprezentind partea care face dificilé “profesia” de parinte. De ‘vreme ce copii inteleg cd pedeapsa se va aplica, chiar si cénd sunteti obosit, nu vor incerca si depaseasca limitele. Fiti corecti! Dac ceva a intervenit si va face si credefi cd regula trebuie schimbata sau imbunatatita, asteptati pana va Limuriti si comunicati-o copiilor. ‘Nu Va uitati valorile! Acestea ne fac s& fim ceea ce suntem, aga cd nu va temefi si le comunicafi copiilor, atunci cand stabilifi limitele, Nu Tuafi in seama ecea ce fac ceilali paringi, Replica standard ar putea fi: “ Fiecare cum erede.” Sau: “ imi pare rau c& te deranjeaza, dar astea sunt regulile noastre, ale tale si ale mele. Este familia noastrd, a mea sia ta.” Cand se intore la dumneavoastra cu: “ Atunci n-ag fi vrut sd fac parte din familia aceasta!” respirati adéne si Kisafiei, Este 0 reactie absolut normala a adolescenfilor la constrangeri. E datoria lor si le testeze gi si incerce sf le incalee Exist cdteva principii de educare responsabild a copiilor. Astfel, parintii de acest tip implinese dorinfele copiilor si nu se tem c&-i risfatd, ludndu-i in brafe si permifanducle si se “cuibareascd”, Bi accepta intreaga scald de emofii si infeleg modul de exprimare a acestora, fard sd-i judece prea aspru, Realizeaz c& nu pot impiedica toata tristetea, furia sau frustrarea si nu incearcd si-i opreasca din plans gi urlete. fi stimuleaz4 conform varstei si le acorda incredere copiilor, pentru ca acestia s4 invete pe cont propriu gi prin propriile puteri. Nu incearcd si le grabeascd dezvoltarea. Ii incurajeaz4 in insusirea de noi deprinderi, dar nu le judecd performanfele, nici criticdndu-i, nici ridiedndu-i in slavi. Isi petree timpul in fiecare zi, acordand atentie totala copiilor lor. in aceasta perioada special, ei observa, asculta, rispund si se alaturd copiilor lor la joacd (dac& sunt invitati si facd asta), dar nu le directioneaza activitatile. Astfel de parinji protejeazé copilul de pericol, dar nu inceared si prevind toate problemele, greselile sau conflictele acestuia, fi incurajeaza si-si rezolve in mod autonom problemele sici ajuta doar cand e nevoie. Nu rezolva problemele in locul lor. Stabilesc limite rezonabile, ii ghideaza subtil cétre comportamente acceptate gi iau in considerare nevoile fiecdruia, cand rezolva conflictele. Nu-si controlea7i copiii cu recompense, ameninfiri sau pedepse de nici un fel. Au griji de propria persoand si sunt onesti fafa de propriile nevoi si sentimente, até, prin urmare, exist o multitudine de stiluri educative in familie, dar important este ca relatia copil-parinte s& nu se distruga, indiferent de modurile de actiune ale acestuia din urmé. grabifi ina i oferifi inarului oportunitatea de a ajuta in ceea ce priveste formularea regulilor 36Cum se construieste relatia cu copilul Daca urmarim cu atentie un grup de copii, imediat fi vom distinge pe cei care sunt siguri pe ei, Orice parinte trebuie si considere o prioritate dezvoltarea la copil a unui sentiment de incredere de sine. Cum se poate realiza aceasta? Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa il transmit un parinte copilului sau este acela cd este iubit. Poate c& multi considera aceasta un “dat” si cred cA fiul sau fiica lor va infelege intr-un fel sau altul ce se intémpla, Nu este ins intotdeauna asa. Existi si mame care-si_umilese copiii, atribuindu! inte dure, precum: “incapabil”, “neindemanatic”, care-i afecteazi pe acestia de-a lungul intregii viefi. De aceea, exist adulfi care sunt convingi cd sunt incapabili si lipsiti de abilitati, aceste convingeri venind de undeva din copilatie, o perioada in care credeau cd persoanele cele mai apropiate stiu ce-i mai bine pentru ei. De accea, trebuie evitate atitudinile negative, de tipul: “ Esti intotdeauna atat de dezordonat! Cura imediat!”. Acestea ar putea fi “transformate” in: “ Ar fi foarte bine dac-ai putea si curefi aici. Urmate mai tarziu de: “Bravo! Stiam cA poti.” intarirea pozitiva este foarte utild pentru moralul copilului Daca trebuie criticat intradevar dintr-un motiv foarte bine intemeiat, atunci e bine si se inceapa discutia cu: “ Tu niciodata...” sau “Tu intotdeauna...”, in nici un caz insa cu:” Avem 0 problema aici....”, care atrage atentia copilului mai mult decat trebuie si sund ca o amenintare. Pentru a-i oferi incredere in sine este util si i se dezvolte anumite abilitati: si foloseasca. foarfeca corect, si traverseze strada, si meargl pe bicicleta; toate acestea il ajutd si se simti mai independent. De fiecare data cand este aprobat de citre parinte in tot ceea ce intreprinde, copilul isi demonstreazA siesi c& poate si tot restul vietii va fi sigur de ceea ce face. Daca stie ce se asteapta de la el in diverse situafii, va sti si cum sA actioneze, Fiind fermi in deciziile pe care le iau gi in discufiile cu copiii lor, parinfii vor afla cu mai multa usurinf& motivele pentru care ceva este in nereguli cu fiul sau fica lor, pentru c& il vor cunoaste mai bine gi le va fi mai facil s& ia masuri. Copii au intr-adevar nevoie s& fie ascultati de parinfi. Pentru a realiza aceasta, trebuie ca adultii s& fie la dispozitia lor si si-i asculte cu mare atentie. Toate acestea necesita timp. Parintii din zilele noastre se plang mereu de lips de timp, mai mult decét de comportamentul copiilor lor. C u tofii avem mai multe abilitaji parentale decat tindem si folosim. Stim cum si ne tratim copii, stim cum si fim parinfi mai buni, ins avem dificultati in a ne gasi timp pentru aceasta. Ne infuuriem pe cei mici nu doar pentru erorile lor, ci mai ales pentru timpul suplimentar de care avem nevoie si realizim ce trebuie, Nimeni nu are timp pentru copii, iar copiii cer timp. Paringii se supra cand un copil are rezultate nesatisfacdtoare la scoald, adesea nu din cauza notelor slabe, ci din cauza timpului pe care trebuie si! aloce ajutorului fa lectii acasa. Nu s-au descoperit ci ugoare de a fi parinte. Copii au nevoie de atentie, afectiune, aprobare, ghidare si disciplind. Nu exist o garantie e& daca petreci o anumit& parte din timp cu copilul tau vei avea o relatie foarte bund cu acesta, De aceea, existi cazuri de parinji foarte devotati copiilor lor, care sfarsesc prin a avea un fiu, care imparte celula unei inchisori cu fiul unor parinti abuzivi. Nimeni nu poate spune parinfilor:” Facefi aceasta si totul va fi in regula.” Nimic nu este atit de simplu, De cat timp este nevoie? Daca am avea tot timpul din lume, am sti cum si aefionim? Copiii sunt extrem de adaptabili. Ei se pot obisnui chiar si cu neglijarea. Tree ani pana cénd putem observa rezultatele. Trebuie sine céntarim prioritiile si sf decidem cea ce este sau nu sential in prezent, intotdeauna timpul pentru carier3, sof/sotie, copii, prieteni si indeplinirea propriilor noastre obiective implica o bund organizare a activititilor noastre, astfel incat neglijam nici una dintre atributiile diverselor roluri pe care le performam. Copiii nu pot astepta. Timpul acordat lor este intotdeauna cel mai important, Daca parintii asteapta un moment mai bun, pan’ incheie cea ce au de realizat la slujbi, pana cdnd se simt mai odihnifi, pnd sptimdna viitoare, pana anul viitor, copiii deja au crescut si perioada cea mai budispairut deja, Aduljii ar trebui sa se intrebe daca oferd intadevar copiilor tot timpul pe care acestia il merit. Fiecare persoand gaseste timp pentru lucrurile si oamenii de baz din viata sa. Dacd reugim s& acordim timpul nostru copiilor, ei vor infelege cu siguranja cat de importangi sunt pentru noi Copiii nu-si dorese nimic mai mult de la pirintii lor decat atenfie. intr-m fel sau altul ei o vor primi. Ei nu realizeazi unde se termina drepturile lor si unde incep cele ale parintilor. Aceasta combinatie poate fi dezastruoas4 pentru familie. Copiii au nevoie de atenjie, dar trebuie si existe niste limite, Ei nu vor infelege niciodata drepturile parentale, daca cei mari nu le specifica limitele dintre timpul copiilor si timpul adultilor, dintre nevoile lor si cele ale parintilor. Dilema incepe in copilarie si se pare cd mu se incheie niciodata. Conform astronomilor, lumea se invarte in jurul soarelui, Fiecare proaspat parinte stie cd lumea se invarte in jurul noului nascut. até lumea din cas& face tot posibilul pentru ca micutul si fie vesel in permanent’. Nici 0 alta creatura atét de mica mu are asa o putere impresionantd. La un moment dat adultii incep sd se intrebe:” Ce s-a intimplat de fapt?” Numai cd sunt foarte multe nopti nedormite, mese neterminate, conversafiiintrerupte pana ednd Nu este cea mai buna cale aceea de a gravita cu totul in jurul copilului. Aji observat vreodata ce cat este de nefericit un copil, cand controleaza intreaga familie? El devine din ce in ce mai pretentios gi familia se upta din rasputeri si-l facd fericit. Este o situatie intr-adevar neplacuta. Parinfii se tem cd nu oferd copiilor tot ceea ce au nevoie, pentru c& acestia par si dore mai mult de fiecare data. Ei vor intotdeauna mai mult, indiferent de cat primese. De aceea au nevoie de limite. Adulfii nu ar trebui s& se simt& vinovati atunci cnd stabilesc niste reguli rezonabile. Pentru ca gi ei au drepturi. Decizia de a menfine anumite limite este mai dificil de luat in cazul primului copil. $i devine din ce in ce mai usor, pe masurd ce apar si alfi. Este aproape imposibil de precizat cu certitudine cand anume, in ce situafii trebuie fixate limitele. Fiecare are nivele diferite de toleran{a, nevoi diverse. Atunei cand parintii decid c& este “destul”, atunci este momentul. Primul sfat cdtre parintii ar fi acela cd trebuie s& aiba ineredere in ce simtd frustraji, domici de rizbunare, infuriali, acela e momentul. $i ei merit& s& aibi pauze, somn, relaxare, timp pentru sine- printre multe altele. A stabili limite bazate pe drepturile pirinfilor este bine gi pentru copii. Cand copii igi vad parinfii c& afirma: "Sunt o persoand: iati ce nevoi am, ” invata despre respectul de sine sidespre drepturile eclorlalfi. A doilea pas in stabilirea drepturilor parentale este formularea unei intrebii, de tipul:”Cum trebuie facut?” Parintii se pot intreba doar atat:” Ce-mi doresc sa fac?” Adesea cer sfaturi despre cum ar trebui s4 facd ceva, cdnd, de fapt, nu au nevoie decat de cineva care s-i sprijine in ceea ce stiu cu siguranfa cum trebuie facut. Nu este scris nicdieri & celor mici le place tot ceea ce fac parinfi. Copilul se va plinge, in mod evident, atunci cénd i se va stabili o limita, Nu trebuie uitat c& el nu stie ct de multd atenfie trebuie sf i se acorde. Copiii adaptabili accept cu usurin{d limitele. Alfii se pot plange multa vreme, inainte de a accepta ceea ce li se impune. A stabili limite pentru a fi protejafi pare dificil pentru prinji, dar altfel nu ar mai fi parinte, daca nu ar intampina obstacole. Dac renunfa la propriile drepturi, permit copiilor lor si devind tirani nefericiti. Nimeni nu merit asemenea soarta. CAnd se discutd despre comunicarea cu adultii trebuie s admitem cd cei mici au un adevarat “simy” in a pereepe ceca ee vrem si spunem, Uneori pare cf au o perceptic suplimentara i adultii, Suntem constienti de faptul c& nu se bazeaz pe cuvinte rostite pentru a infelege sensul mesajelor trimise de paring Cu totii comunicdm in alte moduri decat prin cuvinte. Un cercet&tor afirma ci doar 7% din comunicare este verbal, Volumul, ritmul, intensitatea reprezinté 38% din mesaj. Restul de $5% se 38realizeaz prin limbajul trupului, mare parte fiind reprezentat& de expresiile faciale. Pard a injelege limbajul, bebelusii percep mesajele parentale de foarte timpuriu. De aceea, copii preferd comunicarea de tip “faté-in-fata” si contactul vizual, atunci cand vorbese. De vreme ce devin exper{i in limbaj, asteapti measaje clare de la cei care fin la ei, Un asemenea mesaj este cel in care cuvintele, expresia vocal si migearile corpului sunt congruente. Copiii au nevoie de congruent pentru a se simfi in sigurantd. Daca mesajul nu este clar, daca cea ce se spune indica ceva, iar tomul si expresia facial altceva, copilul este derutat. Cand sunt confuzi, se simt ameninfafi, Parinti transmit astfe! de mesaje in cel putin doud situa ‘¢ cAnd inceared prea mult s& fie parinti perfecti and se striduiesc si-i protejeze pe copii de experimentarea unor sentimente negative Parintii perfecti niciodat nu se simt furiosi, frustrafi sau exasperati de copii lor. Asemenea paringi nu exist&; cei normali se simt asa cum am deseris anterior. Cand parinii obignuifi au astfel de intimente negative, incearca de cele mai multe ori prea mult si le controleze. “A incerca prea mult” \seamn_reprimarea sentimentelor. Ei cred c& dac, uneori spun: "Nu sunt suparat” demonstreaza intr-o anumitS masurd cd nu sunt parinfi ri, pentru c& doar acestia au reactii nedorite fata de cei miei. Atitudinile negative nu pot fi negate. Daca ne simfim intr-un anume fel trebuie s& injelegem motivul si sf acfionim pentru a elimina cauza, Copii nu pot fi pacalii in asemnea situati, indiferent de cuvintele de care uzim. E mai bine si ne exprimim adevaratele sentimente, chiar dacd nu sunt dintre cele mai bune. Copiii devin confuzi si nelinistiti, cdnd inceared s4 raspunda unor mesaje contradictorii, ambigue E mai bine sa fii bun si suparat decdt sf incerci sa fii un “bun” parinte, care nu se infurie niciodata. Copiii nu se asteapta la parinti perfecti; ci la unii care sa fie corecti in ceea ce priveste propriile sentimente. Nu sunt fragili. Suporté mai usor atitudini negative oneste, decat cuvinte superficiale. Problemele de comunicare apar, de asemenea, cind parinfii incearcd si-i fereasc pe copii de situatiile dificile, trimitandu-le mesaje de tipul “totul e in reguld”, cnd- in realitate- este exact invers. Cei mici stiu intotdeauna cand ceva nu este aga cum ar trebui s& fie. Imaginatia lor poate crea chiar situafii mai stresante decdt adevarul. Este foarte nepottivit s& i se spund “totul e perfect”, cand nu este. Ei vid adevarul, indiferent de ceea ce li se transmite prin cuvinte de cdtre adulfi Cand se intimpla ceva grav in familie e mai bine sd explicdm situatia asa cum este, decat si-i lasim s& presupund cd ei sunt cauza problemei. Afirmatiile parentale, care intentioneaz& si ascunda situafiile dificile, fi determina pe copii sa se simta extrem de nesiguri Ca parinfi nu trebuie si uitim ca cel mai potrivit si corect fata de copiii nostri ar fi ca ceea ce spunem si fie in concordant cu ceea ce simtim. Copii cunose diferenta. Cand pot parinfii s& vorbeasca, astfel incat copiii si-i asculte? Niciodat& nu-i vom invaja pe copii ceea ce dorim si stie, jinindu-le predici, in timpul unei situatii de criz8. Ei vin la noi cu o problema si primul nostru raspuns este si oferim o solufie bund pentru ei, si le spunem ce si faca si cum sd facd. Vrem si le transmitem din experienta noastra. Ni se confeseazA in primul rand pentru c& simt nevoia s& vorbeasc4, nu pentru ca vor sfatul nostru de ‘expert’. Se uit adesea c& experienta este cel mai bun profesor. Mare parte dintre noi am invafat mai putin asculténdu-ne parintii si foarte mult- din propriile noastre greseli. Doar cand experienta noastr ne-a confirmat ceea ce auziseram de la parinti am admis cd aveau dreptate. Existi un anumit moment si o cale mai bund de a transmite din valorile noastre. Le putem jpartasi din experien{d, atunci cénd nu ne aflém intr-o situatie dificil, cum ar momentele in care 39