Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Tema 3
Analiza structurii și dinamicii cheltuielilor publice din
bugetul de stat și din bugetele locale din România

Prof.univ: Elena Toma Student:Marin Marta

Grupa 2112
1.Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat și din bugetele locale-
criterii și componente(conform clasificației bugetare)

1.1. Sinteza clasificației bugetare a cheltuielilor publice

Activitatea economică se desfașoară în fiecare țară potrivit unui mecanism propriu,numit mecanism
economic și care reprezintă un sistem de metode de conducere economică,de obiective ce determină
conducerea și de structuri organizatorice(instituționale,suprastructurale,juridice) prin care se
efectuează conducerea. Principala funcție a acestui mecansim este cea de conducere și reglare a
proceselor economice,condiționate de raporturile de interese.

Sistemul financiar include finanțele corporatiste(ale întreprinderii),asigurările sociale de

stat,asigurările de bunuri,de persoane și răspundere civilă,creditul,piața capitalurilor,bugetul de
stat,bugetele locale,bugetele fondurilor speciale.

Bugetul de stat nu este numai una din componentele majore ale sistemului financiar(prin ponderea
mare 25-30% pe care o reprezintă în produsul intern brut),dar și prin rolul pe care îl are în
 funcționarea unor pârghii financiare. Sub aspect formal,bugetul de stat este o listă de venituri și
cheltuieli ale statului,referitoare la un anumit interval de timp,de regulă un an.

Cheltuielile publice constituie pârghii de reglare în special pentru consum și producție.Cheltuielile

publice sunt un concept financiar al cărui conținut îl reprezintă exprimarea în formă bănească a
relațiilor economico-sociale apărute între stat(pe de o parte) și persoane fizice și juridice(pe de altă
parte).

Clasificatia ONU,folosită inclusiv de instituțiile sale specializate,poate fi:

a)funcțională,identificând cheltuielile după scopul/destinația lor:

 servicii publice generale

 apărare
 educație
 sănătate
 securitate socială și bunăstare
 acțiuni economice
 locuințe și servicii comunale
 recreație,cultură,religie
 alte cheltuieli

b)economică,identificând cheltuielile dupa implicarea produsului intern brut:

 consum final
 formarea brută de capital(investiții în capital fix,creșterea stocurilor materiale,achiziții de
terenuri,active necorporale,transferuri de capital).

Structura cheltuielilor bugetare în România

Clasificația economică grupează cheltuielile în capitole,subcapitole,articole și aliniate,ceea ce

permite definirea conturilor din contabilitatea publică în măsură să reflecte fidel alocarea
fondurilor și execuția bugetară.Structura cheltuieilor bugetare,conform acestei clasificații se
prezintă astfel:

1.Cheltuieli de personal

2.Cheltuieli materiale și
servicii

3.Subvenții

I.Cheltuieli curente,din 4.Prime

care:
Clasificația funcțională grupează cheltuielile pe părți,ceea ce permite identificarea
sectoarelor de activitate,astfel:

I. Servicii publice generale(Autorități publice)

II. Apărare,ordine publică și siguranță națională
III.Cheltuieli socio-culturale(învățământ,sănătate,asistență socială)
IV.Servicii și dezvoltare publică,locuințe,mediu și ape
V.Acțiuni economice,industrie,agricultură și silvicultură
VI. Alte acțiuni
VII.Transferuri
VIII. Împrumuturi acordate
IX. Plăți de dobânzi și alte cheltuieli privind datoria publică
X.Fonduri de rezervă

Clasificația administrativă grupează cheltuielile pe instituții publice centrale autonome,cum

sunt ministerele,agențiile guvernamentale,etc.
 Principalele categorii de cheltuieli publice (conform clasificației bugetare):

 Cheltuieli publice bugetare pentru acțiuni social-culturale:

-cheltuieli pentru învațământ

-cheltuieli pentru sănătate
-cheltuieli pentru cultură,recreere,religie
-cheltuieli pentru asigurări și asistență socială

 Cheltuieli pentru servicii publice generale,ocrotire publică și siguranță națională

 Cheltuieli publice pentru apărare națională
 Cheltuieli publice pentru acțiuni economice.

Clasificarea cheltuielilor publice:

 Criteriul administrativ

 Criteriul repetabilității:
-cheltuieli ordinare
-cheltuieli extraordinare

 Criteriul financiar:
-cheltuieli cu caracter definitiv
-cheltuieli cu caracter temporar
-cheltuieli cu caracter posibil(virtual)

 Criteriul economic:
-cheltuieli curente(salarii,materiale,servicii)
-cheltuieli de capital(investiții,dezvoltare)
-cheltuieli de transfer

 Criteriul functional(educația,sanatatea,asistența socială,apărarea,etc)

Structura cheltuielilor publice

Analiza cheltuielilor publice ale unei țări poate fi efectuată din punctul de vedere al
structurii lor pe diferite categorii potrivit unui anumit criteriu de clasificare.Cele mai
importante grupări sunt,așa cum s-a subliniat anterior,clasificația economică și cea
funcțională.
În acest scop,este necesară stabilirea ponderii a fiecărei categorii de cheltuieli publice în
totalul acestora,pe baza relației:
 gsᴄpᵢ=Cpᵢ x 100, unde:
Cpt

gsᴄpᵢ=ponderea categoriei de cheltuieli publice,în totalul cheltuielilor publice;

Cpᵢ=cheltuieli publice ale grupării i
Cpt=cheltuieli publice totale
i=1…n grupări de cheltuieli

Cu ajutorul ponderilor gsᴄpᵢ se poate stabili în ce proporție au fost orientate resursele

bugetare ale statului spre anumite obiective: sociale,administrative,economice,etc.

1.2.Identificarea diferențelor dintre abordarea teoretică și cea legislativă

Bugetul public este o categorie fundamentală a științei finanțelor, a cărui definire cunoaște
două abordări: una economico-financiară și una juridică.
Prin bugetul public se proiectează şi se desfăşoară activitatea financiară, putând
aprecia că bugetul public reflectă activitatea privind finanţele publice ale unui stat.
Sub aspect financiar, „conceptul de buget public naţional este o noţiune sintetică a
trei instituţii juridice diferite: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
locale ale comunelor, oraşelor şi ale judeţelor.”1
Resursele şi cheltuielile reflectate în bugetele menţionate anterior, cumulate la nivel
naţional, alcătuiesc resursele financiare publice totale, respectiv cheltuielile publice totale
care, după consolidare prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective, evidenţiază
dimensiunile efortului financiar public, pe anul respectiv, starea de echilibru sau de
dezechilibru, după caz.
Bugetul reprezintă deci, un plan financiar, ceea ce sugerează ideea de echilibru între
două componente: venituri şi cheltuieli.
„Dintre trăsăturile subliniate în literatura economică de specialitate pentru bugetul
public, se relevă:
- bugetul este un act previzional, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ şi
comparativ de venituri publice, indicând veniturile băneşti ale statului şi destinaţia acestora
exprimată în cheltuieli bugetare;
- este un act de autorizare prin care puterea legislativă împuterniceşte executivul să
cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
- este un act anual, anul bugetar, de exerciţiu financiar fiind cel mai potrivit interval pentru
care se poate efectua programarea şi se poate urmării execuţia veniturilor şi cheltuielilor;
- bugetul public reprezintă un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor băneşti
publice, gestionarea, utilizarea şi controlul folosirii acestora;
- bugetul public este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii; pe baza
opţiunilor politice, economice, sociale, bugetul public reflectă politica financiară propriu-
zisă a statului.”2
Sub aspect juridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute și autorizate
veniturile și cheltuielile anuale ale statului. “Bugetul de stat prevede și autorizează, în formă

1
art. 137 alin.(1) din Constituția României
2 Tatiana Moşteanu - Buget şi trezorerie publică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
legislativă, cheltuielile și resursele statului”3. Această definiție pune în evidență necesitatea
aprobării parlamentare a indicatorilor bugetari. Fiind un document ce necesită autorizarea
prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Totodată, se subliniaza
faptul că bugetul este un act de previziune a resurselor publice și a modului de utilizare a
acestor resurse. Între prevederile înscrise în legea bugetului de stat și execuția veniturilor și
cheltuielilor publice intervin neconcordanțe care impun anumite corective și aprobarea de
către puterea legislativă a unor rectificări ale bugetului în cadrul aceluiași exercițiu bugetar.
În statele democratice moderne, elaborarea, execuția și controlul bugetar sunt realizate
în conformitate cu procedurile de drept bugetar și în cadrul pricipiilor contabilității publice,
asigurându-se, în egală măsură, un echilibru între puterea legislativă și cea executivă, în
conformitate cu prevederile constituționale.
Legea bugetului de stat este influențată de concepțiile politice, economice și sociale
specifice fiecărei perioade, ca și de interesele grupurilor care exercită puterea politică.
Ca document oficial, bugetul de stat evidențiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se
vor efectua în viitor și mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziția statului, ca și
durata de timp pentru care se elaborează bugetul.
Sub aspect economic, conceptul de buget subliniază corelațiile macroeconomice și, în
special, legătura cu nivelul și evoluția produsului intern brut. În teoria economica modernă,
bugetul este considerat ca o variabilă esențială în determinarea produsului intern brut și a
nivelului folosirii resurselor. În acest context, politica bugetară generează numeroase dispute,
iar efectele acesteia sunt, cel mai adesea, contradictorii.
Un anumit nivel al produsului intern brut și măsura în care acesta este repartizat pentru
formarea brută de capital și consum determină nivelul indicatorilor bugetari și constituie baza
evoluției favorabile a resurselor în viitor.
Bugetul de stat exprimă relațiile economice în formă bănească ce iau naștere în
procesul repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică
economică, socială și financiară ale fiecărei perioade. Aceste relații se manifestă în dublu
sens: pe de o parte, ca relații prin intermediul cărora se mobilizează resursele bănești la
dispoziția statului, iar pe de altă parte, ca relații prin care se repartizează aceste resurse.
Relațiile de mobilizare a resurselor sunt, în principal, relații de repartiție a produsului
intern brut în favoarea statului, prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, al
prelevărilor din venituri, la care se adaugă atragerile de disponibilități temporar libere din
economie prin intermediul împrumuturilor de stat interne. Insuficiența resurselor, generată de
repartiția produsului intern brut, determină relații ale statului cu străinătatea, concretizate în
diverse tipuri de finanțări externe.
În economia modernă, bugetul nu mai constituie un simplu document în care se înscriu
veniturile și cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă de 12 luni, ci este un plan
financiar la nivel macroeconomic. Bugetul de stat este un instrument de previziune atât pe
termen scurt, ca urmare a dimensionării veniturilor și cheltuielilor publice la nivelul unui an,
cât și pe termen mediu prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice
de investiții.

2.Mutații în nivelul și structura funcțională a cheltuielilor publice din

bugetul de stat în perioada 2012-2015

2.1. Evoluția nivelului absolut și relativ al cheltuielilor publice

3
I. Talpoș - Finanțele României , vol.1, Editura Sedona, Timișoara, 1996