asasss nqw jlqqwljfbqfjqf,bqbf jwbflj bfl1wlj1bfjl bfjbf1 bjf wbfl1jbf1fjlb jlfb

ljfb1 jlfbljb fbjl1f j1bwfjl fjb jbf1jb 1jbfjlfb jl1wfbwMedicina interna subiecte
colocviu

1. Simptome ap. respirator:

 Durerea toracica: Durerea este o experienţă senzorială şi emoţională

dezagreabilă, dată de o leziune tisulară veritabilă sau potenţială sau de o
descriere cu termeni ce se referă la o asemenea leziune. Este frecvent
descrisă ca penetrantă sau distructivă (junghi, arsură, răsucire, sfâşiere,
apăsare) şi asociază o reacţie emoţională (spaimă, greaţă).

 Dispneea: Dispneea reprezintă percepţia anormală a unei greutăţi în

respiraţie. Ea este descrisă de pacienţi ca: sete de aer, respiraţie grea, lipsă de
aer, sufocare, oboseală. Toţi aceşti termeni definesc subiectiv dispneea. Din
punct de vedere obiectiv, aceasta poate fi cuantificată prin măsurarea
amplitudinii, frecvenţei sau ritmului respirator.

Dispneea de efort este dispneea care apare sau se accentuează în cursul

efortului. Nivelul efortului la care apare dispneea este proporţional cu
severitatea afectării funcţionale dată de boală, deci reflectă gravitatea bolii.

Dispneea de repaus este dispneea prezentă în timpul repausului. Este

întotdeauna patologică.

 Tusea reprezintă un expir exploziv cu rol în eliminarea secreţiilor sau

corpilor străini de la nivelul arborelui traheo-bronşic. Tusea este iniţiată
voluntar sau reflex.
 Expectoraţia sau sputa reprezintă secreţia patologică eliminată pe cale orală
din arborele respirator. În mod curent, prin expectoraţie se înţelege atât actul
expulziv cât şi produsul eliminat (sputa). Examinarea ei este obligatorie în
evaluarea pacienţilor.

 Hemoptizia reprezintă eliminarea prin tuse şi expectoraţie a unei cantităţi de

sânge de la nivelul subglotic al aparatului respirator. Cantitatea de sânge
eliminată este variabilă, de la spută amestecată cu striuri de sânge (sputa
hemoptoică) la cantităţi masive de sânge – hemoptizia.

2. Sindrome ale aparatului respirator:

 Bronşita acută. Denumită şi traheobronşită acută, reprezintă o inflamaţie

acută a peretelui bronşic, cu debut brusc şi durată scurtă de cauză virală,
bacteriană sau chimică. Poate evolua singură sau să fie asociată unor
faringite, amigdalite, laringite, sinuzite. Unele boli infecto-contagioase se
asociază cu manifestări de traheobronşită: rujeola, varicela, tusea convulsivă,
febra tifoidă.

 Astmul bronşic este definit ca hiperreactivitatea arborelui traheobronşic la

numeroşi stimuli, manifestată din punct de vedere fiziopatologic prin
îngustarea difuză a căilor aeriene, reversibilă spontan sau la tratament, iar
din punct de vedere clinic prin crize de dispnee paroxistică, wheezing şi
tuse.

 BPOC se caracterizează prin limitarea fluxului de aer prin căile respiratorii,

limitare care nu este complet reversibilă. Limitarea este progresivă şi se
însoţeşte de un răspuns inflamator anormal al plămânului faţă de particule
străine sau gaze.
  Bronşiectazia reprezintă dilatarea patologică şi permanentă a bronhiilor.
Poate fi focală (limitată la o regiune pulmonară) sau difuză. Manifestarea
clinică este dată de infecţiile bacteriene recurente de tip supurativ (bronhoree
purulentă), cu cronicizare.

 Pleurezia uscată sau fibrinoasă reprezintă inflamaţia fibrinoasă a foiţelor

pleurale, cu absenţa lichidului sau cu cantitate minimă de lichid.

 Pneumoniile sunt boli inflamatorii ale parenchimului pulmonar, de cauză

infecţioasă sau neinfecţioasă.

3. Simptome ale aparatului cardio-vascular:

 Durerea de origine cardiacă se întâlneşte în: ischemia miocardică,

pericardită, disecţie de aortă, embolism pulmonar, alte cardiopatii. Durerea
de cauză ischemică sau durerea coronariană este una din cele mai frecvente
şi mai tipice manifestări ale cardiopatiei ischemice. Durerea apare în
condiţiile în care necesităţile de oxigen ale miocardului depăşesc aportul de
oxigen.

 Dispneea este o respiraţie anormală care produce disconfort şi de care

pacientul este conştient. Dispneea este principalul simptom în insuficienţa
ventriculară stângă, în stenoza mitrală sau în tahiaritmii cu frecvenţă mare,
dar poate fi şi un simptom al bolilor pulmonare.

 Palpitaţiile înseamnă perceperea conştientă, în mod neplăcut, a activităţii

cardiace. În mod normal, activitatea cardiacă nu este percepută conştient..
Ele sunt descrise de pacient ca “zbatere”, “rostogolire”, “bătăi puternice”,
“bătăi neregulate”, “gol în piept”. Palpitaţiile apar în: creşteri ale frecvenţei
cardiace, tulburări de ritm sau de conducere, creşterea debitului cardiac sau
în absenţa unor modificări patologice cardiace.
 Sincopa Reprezintă pierderea de cunoştinţă cu absenţa semnelor vitale (puls,
tensiune arterială, respiraţie, urmată de revenire spontană la normal.
Sincopa care durează peste 5 – 6 minute se transformă în moarte clinică.

Insuficienţa cardiacă (IC) poate fi definită fiziopatologic ca incapacitatea

inimii de a asigura debitul circulator necesar acoperirii nevoilor metabolice
tisulare sau aceasta se realizează numai în condiţiile unei presiuni de
umplere crescute. Din punct de vedere clinic, IC reprezintă un sindrom clinic
complex caracterizat prin anomalii ale funcţiei ventriculare stângi şi ale
reglării neuroumorale, care sunt însoţite de intoleranţă la efort, retenţie
lichidiană şi scăderea supravieţuirii.

Hipertensiunea arterială este un factor de risc major cardiovascular şi cea

mai frecventă afecţiune cardiovasculară, afectând peste un miliard de
oameni din întreaga lume.
În prezent, hipertensiunea este definită printr-o tensiune arterială sistolică de
140 mmHg sau superioară şi/sau o tensiune arterială diastolică de 90 mmHg
sau superioară.

Angina pectorală se defineşte ca durere retrosternală sau în regiunile

toracice adiacente care are caractere relativ specifice, apare cel mai adesea
de efort sau emoţie şi încetează prompt la repaus sau nitroglicerină.

Frecvenţa cardiacă este determinată în mod normal de NSA situat pe

peretele posterior al atriului drept, el fiind pacemakerul cardiac normal.
Frecvenţa de stimulare a sa este de 60 – 80/minut.

Hipotensiunea arteriala reprezinta scăderea tensiunii arteriale sistolice sub

105 mmHg la persoane peste 45 ani sau sub 100 mmHg la persoane sub 45
ani.