Transferul de căldură

Este ştiinţa schimbului ireversibil de căldură între două corpuri, două

părţi ale aceluiaşi corp sau între două fluide ăntre care există o diferenţă de temperatură.
Căldura este schimbul de energie dintre două corpuri într-o transformare în
care nu se efectuează lucru mecanic.
Temperatura este parametru ce caracterizează din punct
de vedere calitativ schimbul de căldură şi este expresia energiei interioare a mediului
respectiv. Transferul de căldură are loc cu respectarea celor două
principii termodinamicii:
- principiu I al conservării energiei
- principiu II care arată sensul în care are loc schimbul de căldură
adică de la corpul mai cald la cel mai rece
Utilitate
1) întocmirea bilanţurilor puternice pentru
un utilaj, secţie, fabrică Qintrat=Oieşit+Qpirdut
- scopul bilanţului este
acela de a micşora pierderile 2) proiectării
instalaţiilor: suprafaţa unui utilaj se calculează după fluxul termic care străbate utilajul
respectiv 3)
alegerea materialului pentru diverse materiale
Schimbul de căldură poate avea loc prin 3 moduri: - conducţie
- convecţie
-
radiaţie Conducţia şi convecţia au loc prin
contact direct în schimb radiaţia are locîn mediu aflate la distanţă.Conducţia şi radiaţia
au loc pe baza diferenţei de temperatură iar convecţia presupune şi trasfer de masă(
deplasare de fluide)
Mărimi de bază

1) Câmp de temperatură: totalitatea valorilor de temperatură la un moment dat.

Pentru nu punct M(x, y, z) câmpul de temperatură este dat de t=f(x, y, z, ). Poate fi
constant sau staţionar atunci când nu depinde de timp şi poate fi tranzitoriu, nestaţionar
sau variabil cânt depinde de timp.
Câmp constant: t= f1(x, y,z)
Câmp tranzitoriu:
t=f(x, y, z, ) Câmp
tranzitoriu bidirecţional: t=f2(x, y, )
unidirecţional t=f3(x, )
2) Suprafaţa izotermă: totalitatea punctelor care au la un moment dat aceeaşi
temperatură. Punctele nu se intersectează deoarece ar exista puncte care au simultan
aceeaşi temperatură.
 3) Gradientul de temperatură( creşterea de temperatură): dacă
se intersectează suprafeţele izoterme cu un plan se obţine o familie de curbe izoterme.

t+Dt
Dln

t-Dt

 Dt 
gradt  lim    0C/m
Dln 0 Dl
 n 
4) Fluxul termic(Q) cantitatea de căldură care traversează o
suprafaţă S de schimb de căldură în unitatea de timp
5) Densitatea fluxului termic ( fluxul
termic unitar) cantitatea de căldură transferată pe unitatea de suprafaţă de schimbul de
căldură Analogia electrică a
schimbului de căldură Două sisteme sunt
analoage atunci când sunt descrise ecuaţii similare, adică ecuaţiile ce descriu funcţiile
unui sitem pot deveni ecuaţia celuilat sistem prin simpla schimbare a variabilelor. Se
poate face analogia între legea lui Ohm ce caracterizează procesul ce se desfăşoară în
curent continuu şi fluxul termic ce caracterizează schimbul de căldură :
DU Dt
I ; qs 
R Rt
Dt- variaţia de timp, Rt- rezistenţa termică a instalaţiei
Analogia electrică a schimbului de căldură permite
vizualizarea proceselor care au loc în transferul de căldură prin realizarea unor circuite
electrice echivalente. Fiecărui circuit termic se poate asocia un circuit electric
echivalent. Schimbul
de căldură prin conducţie Conducţia este schimbul de căldură
care are loc între două corpuri, două părţi ale aceluiaşi corp, două fluide între care există
contact fizic direct, transferul de căldură are loc de la particulă la particulă. Aici este
dt
prezentă legea lui Fourier: Q  A
dx
W A-
suprafaţa de schimb de căldură m , - coeficient termic
2
W/m C
0
 dt
- gradientul de temperatură pe direcţia lui x 0C/m
dx
semnul minus – schimbul de căldură are loc de la corpul mai cald la
Q
cel mai rece 
dt
S
dx
Conductivitatea de căldură : cantitatea de căldură schimbată
printr-un m de suprafaţa de schimb de căldură sub un gradient de temperatură de 0C/m
2

- depinde de natura materialului, starea de

agregare, temperatură şi presiune   0 1   t  t o 
W/m0C  se ia din tabele
- conductivitatea
termică poate creşte sau scădea cu temperatura Dacă
t=0t=0(1  t)
3

La gaze t=0  T  2 ,T se expimă în K

 273 

Ordin de mărime a
conductivităţii
 gaze la pres atm
0,006-0,22 materiale izolante
0,02-0,2 lichide, nemetale
0,04-0,55 materiale de construcţii
0,03-3 lichide, metale
8-140 aliaje
14-300 metale
pure 7-500
Materialele care au o conductivitate foarte scăzută se numesc materiale izolatoare.
La materialele cristaline conductivitatea este mai mare decât la cele amorfe.
Conductivitatea este mai mare la materialele pure decât la aliaje. Prezenţa impurităţilor
într-un material determină mi8cşorarea lui . Prelucrarea mecanică, expunerea la radiaţii
determină micşorarea lui . este mai mare la solide decât la lichide. Coeficienţii
termici cu valoare mare conduc căldura.

Schimbul de căldură prin convecţie Convecţia

reprezină un proces complex de transmitere a căldurii în care odată cu schimbul de
energie, la contact fizic direct, are loc şi deplasarea fluidelor , adică convecţia presupune
schimb de căldură între o suprafaţă solidă şi un fluid aflat în mişcare. Căldura de la
suprafaţa solidă se transmite prin conducţie prin stratul adiacent de particule iar acestea,
mărindu-şi energia , se vor deplasa către zone cu particule mai reci(transfer de masă).
Aici întâlnim legea lui Newton
Q=A(tp-tf) W
   t p  t f 
Q
qs  W/m2
A
- coeficient de transmitere de căldură prin
convecţie, depinde de l( geometria suprafeţei), v, p, t f, prop fizice ale suprafeţei solide şi
a fluidelor tp- temperatura suprafeţei solide
tf- temperatura fluidului

Schimbul de căldură prin radiaţie Radiaţia are loc

între corpuri aflate la distanţă între ele. Un corp poate absorbi radiaţia emisă de un alt
corp dar la rândul lui poate să emită radiaţie. Transmiterea căldurii are loc sub formă de
unde magnetice ( a cărei lungime de undă este de 1-100) în domeniul infra roşucare la
contactul cu corpul se transferă în căldură.
Legea: Q= AT4 W
coeficient de absorbţie a radiaţiei pentru corpul negru=5,76*10 8
W/m2k4 Schimbul de căldură are loc printr-un transfer simultan prin
convecţie, conducţie şi radiaţie. În calculeletehnice nu se ia în seamî radiaţia dacă
temperatura corpului nu depăşeşte 200-3000C.
 Transferul de căldură prin conducţie prin pereţi plan paralel

qs

Tp1 S

dt
Tp2

=ct

x dx

tp-temperatura peretelui
tp1tp2; S
Suprafeţele izoterme sunt plane şi paralele între ele. Dacă S
atunci se pot neglija efectele de capăt ale peretelui care s-ar manifesta în
neiniformitîţi a câmpului de temperatură. qsS
Fluxul termic ce trece prin
conducţie în perete este dat de legea lui Fourier:
dt
Q  S ( considerăm câmpul termic unidirecţional)
dx
Q dt
q s     q s dx  dt
S dx

x=o, t=tp1
x=, t=tp2
 tp2

q s  dx    dt  q S    t p1  t p 2 
0 t p1

qs=/(tp1-tp2) W/m2

Q  qs S  t p1  t p 2 S W

 Dt  
q ; q Dt  Rt  m2.0C/W
Rt  
Distribuţia temperaturii în
perete( Variaţia temperaturii în perete)
Considerăm un punct în
interiorul peretelui situat la distanţa x de coordonate 0x x=0; t=tp1
x; t=t(x)
=ct
qsx=tp1-t(x)t(x)=tp1  q s x

 x t p1  t p 2 
qs=(tp1-tp2); qs= (tp1-tp2)t(x)=tp1- 
 
t p1  t p 2
t ( x)  t p1  x

0C

t p1  t ( x) t p1  t p 2

x 

=0(1+t), - variază cu temperatura

 tp2 tp2

  
dt dt
qs=-0(1+t) qs=-0 dt -0t  qs dx  0 dt  o t tdt 
dx dx dx 0 t p1 t p1

 t 2p1  t 2p 2   t t 
= q s  0 t p1  t p 2   0     0 t p1  t p 2 1   p1 p 2
 
 2   2 

0  t t 
t p1  t p 2   m t p1  t p 2 
R
qs  1   p1 p 2
  2   W/m2

 t p1  t p 2  1  2
m  0 1   
 2  2

Valoarea medie a lui  între două temperaturi se poate calcula în două moduri:
- se calculează temperatura medie şi se citeşte valoarea lui la această temperatură
- se citeşte valoarea lui  la prima temperatură,apoi la cea de-a doua
temperatură şi se face media lor.
 Transferul de căldură
între două fluide prin intermediu unui perete plan

qs
Tf1
Dt1=qsRs1=qs
2
Dx
Tp1
Dtp=qsRsp=qs
Tp2
S
Dt2=qsRs2=qs
Tf2


, - constante; tf1tf2, qv=0( fluxul termic volumetric

W/m  şi apare atunci când în perete se generează căldură)
3

Fluxul termic care trece de la fluidul

cald la perete este egal cu fluidul termic care trece prin perete şi este egal cu fluxul
termic care trece de la perete la fluidul rece deoarece în perete nu se acumulează
căldură. qs=1(tf1-tp1)=

(tp1-tp2)=2(tp2-tf2) tf1-tp1=qs

1
1
tp1-tp2=qs 

1
tp2-tf2=qs
2
 t t
tf1-tf2=qs( +  + 1 )qs= 1  1
f1 f2
1
W/m2
1   2  
1  2
1
Ks= W/m2.0C
1
 1
1  
 2
1
transfer prin convecţie; 1 transfer
1 2
ăprin conducţie
qs=KsDt W/m2 sau Q=KsSDt
W Ks=coeficientul global de
Dt 
transmitere a căldurii prin convecţie şi conducţie q= ; Rt=
Rt 
Dt 1  Dt
q=Dt= ; Rt conv= qs= Dt 
1   
 
Rsp=rezistenţa termică
la transmiterea căldurii prin conducţie în perete Rs2= rezistenţa
termică la transmiterea căldurii prin convecţie de la perete la fluidul rece Rs1=
rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin convecţie de la fluidul cald la perete

Tf1 Tp1 Tp2 Tf2

t f1  t f 2
Rs1 Rspq s  1  1 Rs2
 
1   2

Rt=Rs1+Rsp+Rs2= 1 +  +
1
1  2

Analogia electrică a
transmiterii căldurii ne permite să calculăm căldura într-un punct oarecare din perete
cunoscând o temperatură de referinţă şi rezistenţele termice de la punctul de referinţă
până în punctul al cărei temperaturi se calculează.
Tx=t0t
 t
qs   t  q s .Rt  tx=t0qsRt
Rt

tp1=tf1-qsRs1=tf1-qs 1 =tf2+qs(  + )
1
1  2
tp2=tf1-qs( 1 +  )= tf2+qs
1
1  2

CURS NR 3.

Transferul de căldură prin pereţi cilindrici

r dr
Tp1

L=1m
dt
d
Tp2
R1

=ct R2

D1
D2

R1,r2- raza interioară şi raza exterioară

Suprafeţele izoterme sunt suprafeţe cilindrice concentrice a căror
mărime variază cu raza. Se presupune că lr pentru a se neglija efectele de capăt ale
peretelui care ar însemna neuniformităţi ale câmpului de temperatură.
dt
Q  s
dx
 Deoarece S depinde de rază, fluxul
Q
termic unitar se raportează la lungime(este aceeaşi). ql 
l
W/m
  2rl 
dt dt
Q  q l l  S W
dr dr
dt
S=2rl; ql=-(2r)
dr
r=r1(d=d1); t=tp1
r=r2(d=d2); t=tp2

tp2 r
ql 2 dr q r q d
t dt  2  r r  t p1  t p 2  2l ln r12  2l ln d12
p1 1

r1/r2=(d1/2)/(d2/2)
2 t p1  t p 2  t p1  t p 2
ql   W/m
d2 1 d
ln ln 2
d1 2 d1

2t p1  t p 2 
Q=qll= l W
d2
ln
d1
1 d2
Rlcond  ln
2 d1
m0C/W Distribuţia
temperaturii în peretele cilindric r1  r r2; t = t (r)

d
ln
t p1  t r t p1  t p 2
 t p1  t p1  t p2 
ql r q d q d d1
t p1  t r  ln  l ln  t r  t p1  l ln  
2 r1 2 d1 2 d1 d2 d d
ln ln ln 2
d1 d1 d1
- distribuţia logaritmică
d2
1,8 peretele cilindric poate fi considerat perete plan
d1
d d
=r2-r1= 2 1
2

Transferul de căldură între două fluide

separate printr-un perete cilindric omogen
 Q=S(tf-tp)=(dl)(tf-tp) W
Q
ql= =d(tf-tp) W/m
l
2t p1  t p 2 
ql=d11(tf1-tp1)= =d22(tp2-tf2)
d2
ln
d1
Fluxul termic care trece de la fluidul cald prin convecţie la
peretele cilindric este egal cu fluxul termic care trece prin conducţie la peretele
cilindric şi este egal cu fluxul termic care trece de la peretele cilindric către fluidul
ql
rece( în perete nu se acumulează căldură). Tf1-tp1=
d1 1
Tf1 d2
ql ln
d1 1
tp1 t1=  q l
-tp2
1 2 2 d 1 1
t tp2-tf2=
ql Tp1
1 tf1-tdf22=ql(
d 2 2 t p  ql ln
2 d1
d Tp2
ql ln 2 l 1
ql d1 ql  t 2  q l
+ + ) d 2 2
d1 1 2 d 2 2 Tf2
d1

d2
 t f1  t f 2
ql  W/m
1 1 d 1
 ln 2 
d1 1 2 d1 d 2 2
Q=Kll(Rf1-Rf2)
t  l
Q= 1 n
i 1 W
 
 1 d 1 1 i d m  e d e

Ret=Rl1+Rep-Rl2=
1 1 d 1
 ln 2  Q=Ktl(Tf1-tf2);
d1l1 2 d1 d 2 l 2
Q
ql= =Kl(tf1-tf2)
l

CURS NR 4.

Transferul de căldură prin pereţi sferici

tp1
t
t(r)
dt
Rep tp2
Rl1 Rl2
Tf1 tp1 Tp2 Tf2

d2

d1
tf2
tf1
Q
 tp1tp2; r1r2; Q  S
dt
ds

  4r 2
dt
dr

Suprafeţele izoterme variază cu raza şi sunt sfere concentrice.
Q 1 1
p2 t r
Q dr Q 2 dr
 dt 
4 r 2
  t 4 r r 2
dt   t p1  t p 2 
4
  
 r1 r2 
p1 1

4 t p1  t p 2  4 t p1  t p 2 r1r2 4 t p1  t p 2 d1d 2

Q  
1 1 r2  r1 d 2  d1
  
 r1 r2 

r=r1; t=tp2
r=r2; t=tp1

Transferul de căldură între două fluide prin

intermediul unui perete sferic solid

tf1 tf2; S1=d12

Căldura care trece prin convecţie
de la fluidul cald la peretele sferic este egală cu căldura ce trece prin conducţie în
peretele sferic şi este egală cu căldura ce trece prin convecţie de la peretele sferic la
fluidul rece( în perete nu se scumulează căldură). convecţie

  
2d 2 d1 t p1  t p 2   
Q  d12 1 t f 1  t p1   d 22 2 t p 2  t f 2
d 2  d1
1
t f 1  t p1  Q
d12 1
d 2  d1
t p1  t p 2  Q
2d1d 2
1
t p2  t f 2  Q
d 22 2
 1 d  d1 1 
t f 1  t f 2  Q 2  2  2  
 d1  1 2d1 d 2 d 2  2 
t f1  t f 2 W
Q
1 1 1
 
d12 1 2d1 d 2 d 22 2

Q=Ksf(tf1-tf2)
 STRUCTURI GEOMETRICE OARECARE

1 2 3

oţel
z
beton

RS 21  RS 22
Rs  RS 1  RS 2  RS 3  RS 1   RS 3
RS 21  RS 22
RS 1  beton
RS 2  otel  beton
RS 3  beton
( y1  y 2 )  z  1m 2
1 
zona1  qS   t1 ; RS1  1
1 1
1 
zona 2(neomogena)  q S  qS1  qS 2   y1  z  t 2  2  y 2  z  t 2
2 2
  
q S   1  y1  2  y 2   z  t 2
2 2 
1 
RS 21   2
1 y1 z 1 y1 z
1 2
RS 22  
2 2 y2 z 2 y2 z
2
 RS 21  RS 22 2 ( y  y 2 ) 2
RS 2    1
RS 21  RS 22 (1 y1  2 y 2 ) z  y1  2 y 2
1
deoarece : z ( y1  y 2 )  1m 2  z 
y1  y 2
1 
zona 3 : (omogena)  q S   t 3 ; RS 3  3
3 1
 ( y  y 2 ) 2  3
RS  RS 1  RS 2  RS 3  1 1 
1 1 y1  2 y 2 1

Calculul izolaţiilor termice

Calculul izolaţiilor termice se face pentru a evita pierderea de căldură în
mediul exterior a instalaţiei de încălzire sau absorbţia de căldură din exterior a
instalaţiei frigorifice. Toate instalaţiile cu transfer de căldură se acoperă cu materiale
izolatoare. Toate aceste materiale au conductivitatea termică foarte mică. Straturile de
izolaţie constituie rezistenţe termice în direcţia transmiterii căldurii.
Izolaţiile termice sunt formate în general dintr-un material izolator peste care
se aşază un strat mai subţire de material protector.
Determinarea pierderilor de căldură în
mediul ambiant

perete izolaţie strat protector perete izolaţie strat protector

termică termică
 tf= temperature fluidului cald;to= temperatura mediului
ambiant (aer)
qS= pierderea specifică de căldură
t t f  to t f  to W 
qS    ; 2 
RS RSi  RSp  RSiz  RSsp  RSe 1  p  iz  sp 1 m 
   
i  p iz  sp  e
t t f  to
Q  qS  S  S   S W 
RS RSt
Pentru peretele cilindric:
t t f  to W 
ql    m 
Rt Rli  Rlp  Rliz  Rlsp  Rle
t f  to
ql 
1 1 d 1 d 1 d 1
 ln e  ln iz  ln p 
d i i 2p d i 2iz d e 2p d iz d sp e
RSi ,Rli= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin convecţie de la fluidul cald
către perete
RSp ,Rlp= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin conducţie în perete
RSiz ,Rliz= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin strat izolator
RSsp ,Rlsp= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin convecţie în strat protector
RSe ,Rle= rezistenţa termică la transmiterea căldurii prin convecţie de la stratul
protector către mediul înconjurător
t t f  to
Q  ql  l  l   l[W ]
Rl Rl
Temperatura intermediară a pereţilor:
t x  t o  t
t  t x  t o  q  Ro x
q
Rt
t i  t f  q  Ri  t o  q  ( Re  Rsp  Riz  R p )
t p  t f  q  ( Ri  R p )  t o  q  ( Re  Rsp  Riz )
t iz  t f  q  ( Ri  R p  Riz )  t o  q  ( Re  Rsp )
t e  t f  q  ( Ri  R p  Riz  Rsp )  t o  q  Re

Grosimea izolaţiei termice pentru o pierdere de căldură dată

Date iniţiale:
- (di, de, l) – conductă
- t f, t o
- iz ,  sp ,  sp
- pierderile specifice de căldură ql sau totale Q
t f  to
ql 
Rl
Rl  Rli  Rlp  Rliz  Rlsp  Rle
1 1 d 1 d 1 d sp 1
Rl   ln e  ln iz  ln 
d i i 2p d i 2iz d e 2sp d iz d sp e
 t f  to 
 Rli  Rlp  Rlsp  Rle 
d iz
ln  2iz 
de  ql 
Rli, Rlp =valori determinate întrucât se cunosc diametrele suprafeţelor cilindrice
izoterme. Celelalte rezistenţe termice depind de grosimea izolaţiei.
Se alege o grosime, după care se calculează fluxul termic care se transmite în
exterior. Dacă valoarea calculului coincide cu cea propusă atunci calculul este
încheiat, dacă nu se alege o altă grosime de izolaţie şi se calculează din nou fluxul
termic.
Rlp, Rle – se admit valori pentru  iz
de  d iz 
 iz    1
2  de 
Pentru perete plan:

 t f  to 
 iz  iz   RSi  RSp  RSsp  RSe 
 qS 
 t f  to  1  p  sp 1 
 iz  iz     
 
 q S  i  p  sp  e 
- ql şi qs sunt valori recomandate.

Calculul grosimii izolaţiei termice pentru o temperatură

dată la suprafaţa acesteia
Acest calcul se face din motive de protecţie a muncii.
Fluxul termic tramsmis din interiorul instalaţiei către exterior este egal cu
fluxul termic absorbit de mediul înconjurător.
 t f  te te  to

Rli  Rlp  Rliz  Rlsp Rle
Se _ admite : Rli  0; Rlp  0; Rlsp  0 
t f  to t  to
 e
1 d 1
ln iz
2iz de d iz  e
d iz
inmultim _ ambii _ factori _ cu :
de
d iz d 2iz (t f t o )
 ln iz   x ln x  const
de de d e e (t e  t o )
d iz
unde : x 
de
Rezolvarea se poate face:
- grafic
- prin încercare
- direct cu ajutorul tabelului