Capitolul 1 Page 1 of 19

CAPITOLUL 1
 
SPAŢII VECTORIALE

1.1. Noţiunea de spaţiu vectorial

Fie V o mulţime nevidă. Fie (K,+,·) un corp în raport cu operaţiile “+” şi “.”
Elementele corpului K le vom numi scalari sau numere.
Pe mulţimea V introducem legea : ϕ : V × V → V , ϕ ( x, y ) = x ⊕ y care este o
lege de compoziţie internă pe V, iar pe corpul K introducem legea de compoziţie
externă: ψ : K × V → V , ψ (α , x ) = α ⊗ x .

DEFINIŢIA 1.1.1.

Mulţimea nevidă V peste care s-au introdus două operaţii :

ϕ ( x, y ) = x ⊕ y şi ψ (α , x ) = α ⊗ x
prima, internă pe V, cea de-a doua, externă cu valori din K, se numeşte spaţiu vectorial (liniar) peste
corpul K, dacă sunt satisfăcute proprietăţile:

¾ (V ,⊕) formează un grup abelian, adică adunarea este asociativă, are element neutru θ,
are element simetric, şi este comutativă.

¾ 1) 1 ⊗ x = x , oricare ar fi elementul x din V

2) (α + β ) ⊗ x = (α ⊗ x ) + ( β ⊗ x ) , oricare ar fi x şi y din V, α şi β din K
3) (α • β ) ⊗ x = α • ( β ⊗ x ) , oricare ar fi x şi y din V, α şi β din K
4) α ⊗ ( x ⊕ y ) = (α ⊗ x ) ⊕ (α ⊗ y ) , oricare ar fi x şi y din V, α şi β din K

EXEMPLUL 1:

Fie V = Rn spaţiul real n dimensional , iar K = R

Rn = R x R = { ( x1 , x2 , … , xn )T | xi aparţinând lui R, i = 1, … ,n }
⎛ x1 ⎞
⎜ ⎟
⎜x ⎟
x=⎜ 2⎟
M
⎜⎜ ⎟⎟
Dacă x aparţine lui Rn , atunci vom nota : ⎝ xn ⎠ = (x1 , x 2 ,K, x n )T
⎛ y1 ⎞
⎜ ⎟
⎜y ⎟
y=⎜ 2⎟
M
⎜⎜ ⎟⎟
Fie y din spaţiul Rn , ⎝ yn ⎠

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 2 of 19

⎛ x1 + y 1 ⎞ ⎛ αx1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ x2 + y2 ⎟ ⎜ αx 2 ⎟
x⊕ y =⎜ ⎟ α⊗x=⎜
M M ⎟
⎜⎜ ⎟⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
Introducem notaţiile: x
⎝ n + y n ⎠ şi αx
⎝ n⎠
Arătăm că ( Rn , R ) este un spaţiu vectorial real , n-dimensional.

¾ 1) asociativitatea rezultă din asociativitatea numerelor reale

⎛0⎞
⎜ ⎟
θ = ⎜⎜ ⎟⎟
0
M
⎜⎜ ⎟⎟
2) elementul neutru este ⎝0⎠
⎛ − x1 ⎞
⎜ ⎟
⎜ − x2 ⎟
−x=⎜ ⎟
M
⎜⎜ ⎟⎟
3) elementul simetric este −
⎝ n⎠x
4) comutativitatea rezultă din comutativitatea adunării numerelor reale

⎛ 1 • x1 ⎞
⎜ ⎟
⎜1 • x 2 ⎟
1⊗ x = ⎜ ⎟=x
M
⎜⎜ ⎟⎟
¾ 1) ⎝1 • x n ⎠

⎛ αx1 + βx1 ⎞
⎜ ⎟
⎜ αx2 + βx2 ⎟
(α + β ) ⊗ x = ⎜ ⎟ = (α ⊗ x ) ⊕ ( β ⊗ x )
M
⎜⎜ ⎟⎟
2) ⎝ αxn + βxn ⎠

⎛ αx1 ⎞ ⎛ βx1 ⎞ ⎛ αx1 + βx1 ⎞

⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ αx 2 ⎟ ⎜ βx 2 ⎟ ⎜ αx 2 + βx 2 ⎟
α⊗x=⎜ β⊗x=⎜ (α ⊗ x ) ⊕ ( β ⊗ x ) = ⎜
M ⎟ M ⎟ M ⎟
⎜⎜ ⎟⎟ ⎜⎜ ⎟⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
3) ⎝ αx n ⎠ ⎝ βx n ⎠ deci ⎝ αx n + βx n ⎠

DEFINIŢIA 1.1.2.

Elementele unui spaţiu vectorial le vom numi vectori.

DEFINIŢIA 1.1.3.

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 3 of 19

Elementele corpului K le vom numi scalari.

EXEMPLUL 2 :

Fie Pn [x] mulţinea tuturor polinoamelor de gradul n cu coeficienţi reali.

Dacă p aparţine mulţimii Pn [x] , atunci p(x) = a0 + a1 x1 + … + an xn , unde a este diferit de
zero.
Dacă q aparţine mulţimii Pn [x] , atunci q(x) = b0 + b1 x1 + … + bn xn , unde b este diferit
de zero.

( p ⊕ q )( x ) = a 0 + b0 + ( a1 + b1 ) x + K + ( a n + bn ) x n
(α ⊗ p )( x ) = αa 0 + αa1 x1 + K + αa n x n

Din aceste două relaţii observăm că mulţimea Pn [x] nu formează un spaţiu vectorial
deoarece, dacă avem an = -bn , în urma adunării rezultă un polinom care nu este de gradul n .
Dacă notăm cu Pn [x] mulţimea polinoamelor de grad mai mic sau egal cu n şi introducem
aceste două legi de compoziţie, atunci mulţimea dată formează un spaţiu vectorial.

PROPOZIŢIA 1.1.1.

Fie (V,K) un spaţiu vectorial. Atunci elementul neutru θ este unic.

DEMONSTRAŢIE:

Din propoziţie ştim că există elementul neutru θ, oricare ar fi vectorul x din

mulţimea V. Aceasta înseamnă că θ+x = x+θ = x. Presupunem că există două elemente neutre θ1
şi θ2. Atunci fiecare din cele două elemente neutre verifică relaţia de mai sus:

θ1+x = x+θ1 = x pentru orice x aparţinând mulţimii V.

θ2+x = x+θ2 = x pentru orice x aparţinând mulţimii V.

Dacă aceste relaţii sunt adevărate pentru orice x aparţinând mulţimii V, atunci sunt adevărate
şi pentru θ care aparţine mulţimii V. Astfel, putem scrie:

pentru x = θ2, θ1+θ2 = θ2+θ1 = θ2

pentru x = θ1 , θ2+θ1 = θ1+θ2 = θ1

Din cele două relaţii observăm că θ1 = θ2, deci elementul neutru este unic.

1.2. Vectori liniar independenţi şi liniar dependenţi; bază şi dimensiune

Fie (V,K) un spaţiu vectorial.

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 4 of 19

Fie x1, x2, … , xn vectori care aparţin mulţimii V.

Fie λ1, λ2,…, λn scalari care aparţin corpului K.

DEFINIŢIA 1.2.1.
n
λ1 x1 + λ 2 x 2 + K + λn x n = ∑ λi x i
Relaţia : i =1

se numeşte combinaţie liniară a vectorilor x1 , x2 , …, xn cu scalari din K.

DEFINIŢIA 1.2.2.

Vectorii x1, x2, …, xn care aparţin mulţimii V se numesc liniar independenţi atunci când
relaţia (1 ) λ1 x1 + λ2 x2 + …+ λn xn = θ este adevărată dacă şi numai dacă toţi scalarii sunt nuli:
λ1 = λ2 = … = λn = 0.

DEFINIŢIA 1.2.3.

Dacă relaţia (1) are loc fără ca toţi scalarii λ1 , λ2 , … , λn să fie nuli,vectorii x1 , x2 , … , xn
se numesc liniar dependenţi.

EXEMPLUL 1:

Fie ( R3 , R ) un spaţiu vectorial , fie x1 , x2 , x3 vectori din acest spaţiu

⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
x1 = ⎜ 1 ⎟ x2 = ⎜ 0 ⎟ x 3 = ⎜1 ⎟
⎜0⎟ ⎜1 ⎟ ⎜1 ⎟
vectorial. ⎝ ⎠ , ⎝ ⎠ , ⎝ ⎠
Să se arate că aceşti vectori sunt liniar independenţi.

λ1 x1 + λ2 x2 + …+ λn xn = θ
⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛ 0⎞ ⎛ 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
λ1 ⎜1 ⎟ + λ2 ⎜ 0 ⎟ + λ3 ⎜1 ⎟ = ⎜ 0 ⎟
⎜0⎟ ⎜1 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎜ 0 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧λ1 + λ2 = 0 1 1 0 1 1 0
⎪
⎨λ1 + λ3 = 0 1 0 1 = 0 −1 1
⎪λ + λ = 0
⎩ 2 3 0 1 1 0 1 1 = -2 întrucât determinantul este diferit de zero, soluţia
sistemului este λ1 = λ2 = λ3 = 0 , deci vectorii x1 , x2 , x3 sunt liniar independenţi.

PROPOZIŢIA 1.2.1.

Fie (V,K) un spaţiu vectorial. Vectorii x1 , x2 , … , xn sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 5 of 19

cel puţin un vector este o combinaţie liniară a celorlalţi vectori.

DEMONSTRAŢIE:

1* Presupunem că x1 , x2 , … , xk-1 , xk , xk+1 , …, xn sunt liniar dependenţi şi vom

demonstra că cel puţin un vector este o combinaţie liniară a celorlalţi. Vectorii fiind liniar
independenţi, înseamnă că relaţia :
λ1 x1 + λ2 x2 + … + λk-1 xk-1 + λk xk + λk+1 xk+1 + … + λk xk = θ este adevărată fără ca
toţi scalarii să fie nuli.
Presupunem că λ k este diferit de zero. Atunci:

⎛λ λ λ λ λ ⎞ n
λ
x k = −⎜⎜ 1 x1 + 2 x 2 + K + k −1 x k −1 + k +1 x k + K + n x n ⎟⎟ = − ∑ i x i
⎝ λk λk λk λk λk ⎠ i =1 λ k
i ≠k

2* Presupunem că cel puţin un vector este o combinaţie liniară a celorlalţi vectori şi vom
demonstra că vectorii sunt liniar dependenţi.

xk = α1 x1 + α2 x2 + … + αk-1 xk-1 + αk xk + αk+1 xk+1 + … + αn xn

α1 x1 + α2 x2 + … + αk-1 xk-1 + (-1) xk + αk+1 xk+1 + … + αn xn = θ

Întrucât (-1) este un scalar diferit de zero, ultima relaţie demonstrează că vectorii sunt liniar
dependenţi.

DEFINIŢIA 1.2.4.

Vectorii x1 , x2 , … , xn care aparţin mulţimii V formează un sistem de generatori ai spaţiului

V, dacă oricare ar fi vectorul x din mulţimea V, există scalarii λ1 , λ2 , … , λn aparţinând corpului K
astfel încât să existe relaţia:

x = λ1 x1 + λ2 x2 + … + λn xn (3)

Altfel spus, x1 , x2, …, xn formează un sistem de generatori dacă oricare ar fi

vectorul x din mulţimea V, el se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor x1 , x2 , … ,
xn .

DEFINIŢIA 1.2.5.

Fie (V,K) un spaţiu vectorial. Vectorii x1 , x2 , … , xn formează o bază a spaţiului V dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
1) vectorii x1 , x2 , … , xn formează un sistem de generatori.
2) vectorii x1 , x2 , … , xn sunt liniar independenţi.

EXEMPLUL 2 :

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 6 of 19

Fie ( R3 , R ) un spaţiu vectorial , fie x1 , x2 , x3 vectori din acest spaţiu

⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
x1 = ⎜ 1 ⎟ x2 = ⎜ 0 ⎟ x 3 = ⎜1 ⎟
⎜0⎟ ⎜1 ⎟ ⎜1 ⎟
vectorial. ⎝ ⎠ , ⎝ ⎠ , ⎝ ⎠
În exemplul anterior am arătat că aceşti vectori sunt liniar independenţi. În continuare
vom arăta că formează un sistem de generatori.
Ştim că oricare ar fi vectorul x din R3 , există scalarii λ1 , λ2 , λ3 astfel încât x = λ1 x1 +
⎛ x1 ⎞
⎜ ⎟
x = ⎜ x2 ⎟
⎜x ⎟
λ2 x2 + λ3 x3 , ⎝ 3⎠

⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛0⎞ ⎛ x1 ⎞ ⎧λ1 + λ2 = x1
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎪
λ1 ⎜1 ⎟ + λ2 ⎜ 0 ⎟ + λ3 ⎜1 ⎟ = x = ⎜ x 2 ⎟ ⎨λ1 + λ3 = x 2
⎜0⎟ ⎜1 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎜x ⎟ ⎪λ + λ = x
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 3⎠ deci sistemul ⎩ 2 3 3 este un sistem

liniar, neomogen. Vectorii x1 , x2 , x3 formează un sistem de generatori deoarece sistemul de mai

sus este compatibil determinat.
Astfel am demonstrat că vectorii x1 , x2 , x3 formează o bază în R3 .

DEFINIŢIA 1.2.6.

Dimensiunea spaţiului vectorial V este egală cu numărul vectorilor unei baze.

PROPOZIŢIA 1.2.2.

Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K , dimensiunea spaţiului V fiind n.

Fie B = { x1 , x2 , … , xn } o bază în spaţiul V.
Atunci, oricare ar fi vectorul x din V el se scrie în mod unic ca o combinaţie liniară de vectorii
bazei.

DEMONSTRAŢIE:

Din ipoteză ştim că B = { x1 , x2 , … , xn } este o bază. Aceasta înseamnă că vectorii x1 , x2 ,

… , xn formează un sistem de generatori şi sunt liniar independenţi.
Intrucât vectorii x1 , x2 , … , xn formează un sistem de generatori , înseamnă că este
verificată relaţia:
x = λ1 x1 + λ2 x2 + … + λn xn (1)

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 7 of 19

Presupunem că x se scrie şi sub forma: x = β1x1 + β2x2 + … + βnxn (2)

Înmulţind relaţia (2) cu -1 şi adunând-o cu relaţia (1) vom obţine:

x + (-x) = ( α1 – β1) x1 + ( α2 – β2 ) x2 + … + ( αn – βn) xn = θ

Din această relaţie şi din faptul că vectorii subt liniar independenţi, rezultă că:

α1 – β1 = 0, α2 – β2 = 0, … , αn – βn = 0 , adică α1= β1, α2 = β2, … , α3 = β3.

V este un spaţiu vectorial de dimensiune n , iar B = { x1, x2, … , xn } este o bază în V.

Atunci, oricare ar fi vectorul x din V, el se scrie în mod unic sub forma unei combinaţii liniare de
vectorii bazei. Deci x se scrie sub forma:
x = α1 x1 + α2 x2 + … + αn xn .

DEFINIŢIA 1.2.7.

Scalarii α1 , α2 , … , αn se numesc coordonatele vectorului x în baza B.

⎛ α1 ⎞
⎜ ⎟
⎜α ⎟
xB = ⎜ 2 ⎟
M
⎜⎜ ⎟⎟
⎝α n ⎠

EXEMPLUL 1:

Fie P2 [x] spaţiul vectorial al polinoamelor de grad mai mic sau egal cu 2, cu coeficienţi
reali. Să se cerceteze dacă vectorii B1 = { 1 + x , 1 + x2 , x + x2 } şi B2 = { 1 + 2x + 2x2 } formează
sau nu o bază.

(i) Oricare ar fi polinomul p din spaţiul vectorial P2 [x], p(x) = a0 + a1x + +a2 x2, unde a,
a, a sunt numere reale, există λ1 , λ2 , λ3 astfel încât p = λ1 p1 + λ2 p2 +λ3 p3
λ1 ( 1+x) + λ2 (1 + x2 ) + λ3 ( x + x2) = a0 + a1 x + a2 x2
( λ1 + λ2) + ( λ1 + λ3) x + ( λ2 + λ3) x2 = a0 + a1 x + a2 x2

Din aceste două relaţii obţinem un sistem compatibil determinat:

⎧λ1 + λ2 = a 0
⎪
⎨λ1 + λ3 = a1
⎪λ + λ = a
⎩ 2 3 2

(ii) Vectorii sunt liniar independenţi : θ = 0 + 0x + 0x2

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 8 of 19

⎧λ1 + λ2 = 0
⎪
⎨λ1 + λ3 = 0
⎪λ + λ = 0
⎩ 2 3

1.3. Schimbarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor

Fie (V,K) un spaţiu vectorial de dimensiune n.

Fie E = { e1 , e2 , … , en } o bază în spaţiul vectorial V.
Fie x un vector din V , xE = α1 e1 + α2 e2 + … + αn en , xE = ( α1 , α2 , … , αn )T
Fie G = { g1 , g2 , … , gn } o altă bază în spaţiul vectorial V.
xG = β1 g1 + β2 g2 + … + βn gn , xG = ( β1 , β2 , … , βn )T

Deoarece E şi G formează baze în spaţiul V, înseamnă că vectorii ei şi gi aparţin spaţiului V oricare

ar fi indicele “i” cu valori în mulţimea { 1, … , n }.

g1 aparţine lui V, atunci g1 = c11 e1 + c12 e2 + … + c1n en

g2 aparţine lui V, atunci g2 = c21 e1 + c22 e2 + … + c2n en
…………………………………………………………………………………………..
gn aparţine lui V, atunci gn = cn1 e1 + cn2 e2 + … + cnn en

Vom nota cu CEG = (cij ) , unde cij aparţine corpului K, iar indicii i şi j aparţin mulţimii { 1 ,
… , n }.

DEFINIŢIA 1.3.1.

Matricea CEG = (cij ) se numeşte matricea de trecere de la baza E la baza G.

OBSERVAŢIE : Determinantul matricei CEG este diferit de zero, ceea ce înseamnă că matricea
este nesingulară.

PROPOZIŢIA 1.3.1.

Fie (V,K ) un spaţiu vectorial de dimensiune n .

Fie E şi G două baze în spaţiul V, E = { e1 , e2 , … , en } , G = { g1 , g2 , … , gn }
Fie vectorul x din V, xE = ( α1 , α2 , … , αn )T şi xG = ( β1 , β2 , … , βn )T
xE = α1 e1 + α2 e2 + … + αn en
xG = β1 g1 + β2 g2 + … + βn gn
Atunci este adevărată relaţia: XG = ( CT EG )-1 XE

DEMONSTRAŢIE:

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 9 of 19

gi = ci1 e1 + ci2 e2 + … + cin en =

xG = β1 g1 + β2 g2 + … + βn gn = β1 (c11 e1 + c12 e2 + … + c1n en ) +
+ β2 (c21 e1 + c22 e2 + … + c2n en ) +
+ …………………………………+
+ βn (cn1 e1 + cn2 e2 + … + cnn en ) =
= ( β1 c11 + β2 c21 + … + βn cn1 ) e1 + ( β1 c12 + β2 c22 + … + βn cn2 ) e2 + … +
+ ( β1 c1n + β2 c2n + … + βn cnn ) en

Deoarece scrierea unui vector într-o bază este unică, vom obţine:

⎧ β 1 c11 + β 2 c 21 + K + β n c n1 = α 1
⎪β c + β c + K + β c = α
⎪ 1 12 2 22 n n2 2
⎨
⎪ M
⎪⎩ β 1 c1n + β 2 c 2 n + K + β n c nn = α n

Acest sistem, scris matriceal, are forma : CT EG XG = XE ( 2’ )

Determinantul matricei CEG este diferit de zero, deci şi determinantul matricei CTEG este diferit
de zero, astfel încât există ( CT EG )-1
Din ( 2’ ) obţinem:
( CT EG )-1 CT EG XG = ( CT EG )-1 XE , adică , XG = ( CT EG )-1 XE

1.4. Lema substituţiei

Fie (V,K) un spaţiu vectorial de dimensiune n .

Fie E = { e1 , e2 , … , en } = { e1 , e2, … , ei-1 , ei , ei+1 , … , en } o bază în spaţiul V.
Fie u un vector oarecare din V, uE = ( λ1 , λ2 , … , λi-1 , λi , λi+1 , … , λn )T
uE = λ1 e1 + λ2 e2 + … + λi-1 ei-1 + λi ei + λi+1 ei+1 + … + λn en

Lema substituţiei răspunde la următoarele întrebări:

1) În ce condiţii mulţimea E* = { e1 , e2 , … , ei-1 , u , ei+1 , … , en } formează o bază în spaţiul

V?
2) Fiind dat un vector x din spaţiul V , xE = ( α1 , α2 , … , αi-1 , αi , αi+1 , … , αn )T , care sunt
coordonatele vectorului în baza E* ?
xE * = ( α *1 , α *2 , … , α *i-1 , α *i , α *i+1 , … , α *n )T

Vom demonstra că mulţimea E* = { e1 , e2 , … , ei-1 , u , ei+1 , … , en } formează o bază şi că dacă

vectorul x aparţine spaţiului V, xE = ( α1 , α2 , … , αi-1 , αi , αi+1 , … , αn )T şi dacă xE * = ( α *1 , α

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 10 of 19

* … , α *i-1 , α *i , α *i+1 , … , α *n )T, atunci:

2,
αi α j λi − α i λ j
α i* = α *j =
(1) λi ; (2) λi unde j ia valori din mulţimea { 1 , … , n }, j fiind diferit
de i .

DEMONSTRAŢIE:

1) Trebuie să arătăm că vectorii { e1 , e2 , … , ei-1 , u , ei+1 , … , en } sunt liniar independenţi .

μ1 e1 + μ2 e2 + … + μi-1 ei-1 + μi u + μi+1 ei+1 + … + μn en = θ
μ1 e1 + μ2 e2 + … + μi-1 ei-1 + μi ( λ1 e1 + λ2 e2 + … + λi-1 ei-1 + λi ei + λi+1 ei+1 + …+λnen)+ +μi+1
ei+1 + … + μn en = θ
( μ1 +μi λ1 ) e1 + … + ( μi-1 + μi λi-1 ) ei-1 + μi λi ei + ( μi λi+1 + μi+1 ) ei+1 + … + ( μi λn + + μn ) en
=θ
Dar vectorii { e1 , e2 , … , en } formează o bază deci sunt liniar independenţi. Astfel, obţinem un
sistem liniar şi omogen de n ecuaţii şi n necunoscute:

⎧μ1 + μ i λ1 = 0 1 K K 0 λ1 0 K K 0
⎪M M K K K K K K K M
⎪
⎪μ i −1 + μ i λi −1 = 0 0 K K 1 λi −1 0 K K 0
⎪
⎨ μ i λi = 0 A = 0 K K 0 λi 1 K K 0
⎪μ λ + μ = 0 0 K K 0 λi +1 1 K K 0
⎪ i i +1 i +1

⎪M M K K K K K K K M
⎪
(3) ⎩μ i λn + μ n = 0 0 K K 0 λn 0 K K 0

Determinantul sistemului este: detA = (-1)i+1 λi | Ii-1 | , deci detA = λi şi este diferit de zero.
Înseamnă că sistemul (3) are numai soluţia banală.
Deci vectorii { e1, e2, … , ei-1, u , ei+1, … , en } sunt liniar independenţi .

2) Trebuie să arătăm că { e1, e2, … , ei-1, u , ei+1, … , en } formează un sistem de generatori.

Oricare ar fi vectorul x din spaţiul V, există scalarii α *1 , α *2 , … , α *i-1 , α *i , α *i+1 ,
… , α *n astfel încât

xE = λ*1 e1 + λ*2 e2 + … + λ*i-1 ei-1 + λ*i u + λ*i+1 ei+1 + … + λ*n en

xE = λ*1 e1 + λ*2 e2 + … + λ*i-1 ei-1 + λ*i (λ1 e1 + λ2 e2 + … + λi-1 ei-1 + λi ei + λi+1 ei+1 + …+ +λn
en ) + λ*i+1 ei+1 + …+ λ*n en = ( α*1 + α*i λ1 ) e1 + …+ ( α*i-1 + α*i λi-1 ) ei-1 + α*i λi ei +
+( α*i+1 + α*i λi+1 ) ei+1 + ( α*n + α*i λn ) en

Ştim că scrierea unui vector într-o bază este unică. Vom obţine sistemul:

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 11 of 19

⎧α 1* + α i* λ1 = α 1
⎪
⎪KKKKKKK
⎪α * + α * λ = α
⎪⎪ i*−1 i i −1 i −1

⎨α i λi = α i
⎪α * + α * λ = α
⎪ i +1 i i +1 i +1

⎪KKKKKKK αi
⎪ * α i* =
⎩⎪α n + α i λn = α n
*
rezultă că λi

Celelalte ecuaţii le putem scrie sub forma:

α *j + α i* λ j = α j
αiλ j α j λi − α i λ j
α *j = α j − α i* λ j = α j − α *j =
λi de aici rezultă că λi pentru oricare j
din mulţimea { 1, … , n } , j fiind diferit de i.

Formulele ( 1 ) şi ( 2 ) se numesc formulele de pivotare Gauss- Jordan.

E U X E* X
e1 λ1 α1 e1 α*1
· · · · ·
· · · · ·
· · · · ·
ei-1 λi-1 αi-1 ei-1 *
α i-1
ei λi αi u α*i
ei+1 λi+1 αi+1 ei+1 α*i+1
· · · · ·
· · · · ·
· · · · ·
ej λj αj ej α*j
· · · · ·
· · · · ·
en λn αn e1 α*n

( 1 ) Se împarte linia pivot la pivot ; ( 2 ) Se aplică Gauss-Jordan.

1.5. Spaţii vectoriale izomorfe

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 12 of 19

Fie (X,K) şi (Y,K) două spaţii vectoriale peste acelaşi corp de sclari K.

DEFINIŢA 1.5.1.

Spaţiile vectoriale X şi Y se numesc K izomorfe, dacă există φ : X→ Y cu proprietăţile

următoare: 1) φ este bijectivă
2) oricare ar fi x1 şi x2 doi vectori din spaţiul X şi oricare ar fi α1 şi α2
scalari din corpul K, atunci φ ( α1 x1 + α2 x2 ) = α1 φ ( x1 ) + α2 φ ( x2 ) .
Funcţia φ cu proprietatea 2) se numeşte aplicaţie sau funcţie liniară.

TEOREMA 1.5.1.

Dacă X şi Y sunt două spaţii vectoriale definite pe acelaşi corp de scalari K, dimensiunea celor
două spaţii fiind n finit, atunci X şi Y sunt K-izomorfe.
Aceasta este teorema de izomorfism a spaţiilor vectoriale finit dimensionale.

DEMONSTRAŢIE:

Fie E = { e1 , e2 , … , en } o bază în spaţiul X

Fie G = { g1 , g2 , … , gn } o bază în spaţiul Y
n

Oricare ar fi vectorul x din spaţiul X, x = α1 e1 + α2 e2 + … + αn en =

∑α e
i =1
i i

n n
ϕ ( ∑ α i ei ) = ∑ α i g i
Definesc funcţia φ : X → Y, φ ( x ) = y i =1 i =1

Pentru a arăta că φ este izomorfism, demonstrăm că:

1) funcţia este bijectivă:
* injectivitate: oricare ar fi x1 şi x2, x1 diferit de x2, atunci φ ( x1 ) este diferit de φ
( x2 ) .
Fie x1 = α1 e1 + α2 e2 + … + αk ek + … + αn en
Fie x2 = β1 e1 + β2 e2 + … + βk ek + … + βn en unde αi şi βi aparţin corpului K, oricare ar fi
indicele “i” din mulţimea { 1, … , k , … , n } .

Întrucât x1 este diferit de x2 , există cel puţin un indice “k” din mulţimea { 1, … , n } astfel încât αk
este diferit de βk .

φ ( x1 ) = α1 e1 + α2 e2 + … + αk ek + … + αn en
φ ( x2 ) = β1 e1 + β2 e2 + … + βk ek + … + βn en

Deoarece există cel puţin un indice “k” din mulţimea { 1, … , n } astfel încât αk este diferit de βk ,
atunci φ ( x1 ) este diferit de φ ( x2 ).

* surjectivitate: oricare ar fi y din Y, există x din X astfel încât φ ( x ) = y.

Oricare ar fi y din Y, există scalarii α1 , α2 , … , αn din corpul K astfel încât să

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 13 of 19

existe relaţia: y = α1 g1 + α2 g2 + … + αn gn . Considerăm un x care aparţine lui X,

x = α1 e1 + α2 e2 + … + αn en . Din definiţia funcţiei φ rezultă că φ ( x ) = y.

2) liniaritatea funcţiei φ :
Oricare ar fi x1 şi x2 din spaţiul X şi oricare ar fi a şi b din corpul K,
φ ( a x1 + b x2 ) = a φ ( x1 ) + b φ ( x2 )

n n
x1 = ∑ α i e i x 2 = ∑ β i ei
i =1 i =1 , unde αi , βi aparţin corpului K, iar i aparţine mulţimii { 1 , … , n}

⎡ n n
⎤ ⎡ n
⎤ n
ϕ (ax1 + bx 2 ) = ϕ ⎢a ∑ α i ei + b∑ β i ei ⎥ = ϕ ⎢∑ (aα i + bβ i )ei ⎥ = ∑ (aα i + bβ i )g i =
⎣ i =1 i =1 ⎦ ⎣ i =1 ⎦ i =1

n n n n
= ∑ aα i g i + ∑ bβ i g i = a ∑ α i g i + b∑ β i g i = aϕ ( x1 ) + bϕ ( x 2 )
i =1 i =1 i =1 i =1

1.6. Subspaţii liniare

Fie (X,K) un spaţiu liniar vectorial; fie X0 un spatiu inclus în spaţiul X, X0 fiind diferit de
mulţimea vidă.

DEFINIŢIA 1.6.1.

Mulţimea X0 este un subspaţiu liniar al spaţiului X dacă:

1) oricare ar fi x, y doi vectori din X0 , atunci şi x + y aparţine lui X0 .
2) oricare ar fi scalarul α din corpul K şi oricare ar fi vectorul x din X0 şi α x aparţine
lui X0 .

PROPOZIŢIA 1.6.1.

Dacă Xi ( i aparţine unei familii de indici ) este o familie de subspaţii liniare a spaţiului
liniar ( X,K ) , atunci şi mulţimea X0 formată din intersecţia subspaţiilor Xi este un subspaţiu liniar al
spaţiului X.

DEMONSTRAŢIE:

I X i , x aparţine lui X şi y
1) oricare ar fi vectorii x şi y din spaţiul X0 , X0 = i∈I i
aparţine lui Xi , pentru orice i din I .
Dar Xi este un subspaţiu liniar al lui X, deci x+y aparţin lui Xi oricare ar fi i din mulţimea
I, adică x+y aparţin lui X0 .

2) Oricare ar fi vectorul x din spaţiul X0 , x aparţine subspaţiului Xi al spaţiului X0 . Oricare ar fi

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 14 of 19

scalarul α din corpul K, αx aparţine spaţiului Xi , deci aparţine şi subspaţiului X0.

Fie (X,K) un spaţiu liniar. Fie mulţimea A ⊂ X , A ≠ ∅ .

DEFINIŢIA 1.6.2.

Se numeşte acoperirea liniară a mulţimii A, mulţimea tuturor combinaţiilor liniare de vectori

din mulţimea A . Acoperirea liniară se notează cu L(A).
⎧ p
*⎫
⎨ x | x = ∑ α i a i , a i ∈ A, α i ∈ K , i = 1, K , p, p ∈ N ⎬
L(A) = ⎩ i =1 ⎭

PROPOZIŢIA 1.6.2.

Fie (X,K) un spaţiu vectorial. Fie A o mulţime din X, diferită de mulţimea vidă. Atunci
acoperirea liniară a lui A este un subspaţiu liniar al spatiului X.

DEMONSTRAŢIE:

1) Demonstrăm că oricare ar fi vectorii x şi y din L(A) şi x+y aparţine

acoperirii liniare L(A).
Dacă x ∈ L(A), atunci :
p1
x = ∑α i a i
i =1 unde αi este un scalar din K, ai este un vector din A, i = 1, … , p1 , iar p1 este un
număr natural.
Dacă y ∈ L(A), atunci :
p2
y = ∑ β ja j
i =1 unde βj este un scalar din K, aj este un vector din A, j = 1, … , p2 ,
iar p2 este un număr natural.
p1 p2
x + y = ∑α i a i + ∑ β j a j
i =1 deci (x+y) este o combimaţie liniară de vectori din mulţimea A,
i =1

ceea ce înseamnă că (x+y) aparţine acoperirii liniare a mulţimii A.

2) Demonstrăm că oricare ar fi vectorul x din L(A) şi αx aparţine acoperirii

liniare L(A), unde α este un scalar din corpul K.
Dacă x ∈ L(A), atunci :
p1
αx = ∑ (αα i )a i
i =1 oricare ar fi α din corpul K.
Deoarece α i aparţine corpului K şi αα i aparţine corpului K. Rezultă astfel că αx aparţine
acoperirii liniare L(A) .

PROPOZIŢIA 1.6.3.

Fie A o mulţime din spaţiul liniar X, A fiind diferită de mulţimea vidă.

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 15 of 19

Acoperirea liniară a unei mulţimi conţine mulţimea respectivă.

DEMONSTRAŢIE:

Oricare ar fi elementul a din mulţimea A, el se poate scrie astfel:

1
a = ∑1 * a = 1 * a = a
i =1 aceasta fiind o combinaţie liniară ce aparţine acoperirii
liniare L(A) .

Fie (X,K) un spaţiu liniar şi fie A o mulţime din acest spaţiu, A fiind diferită de mulţimea
vidă.

DEFINIŢIA 1.6.2.

Se numeşte subspaţiu liniar generat de mulţimea A, cel mai mic subspaţiu liniar al spaţiului X
care conţine mulţimea A.

Subspaţiul liniar generat de mulţimea este un subspaţiu al spaţiului X care conţine pe A şi este cel
mai mic subspaţiu care are acestă proprietate. Îl vom nota cu Sp(A).

OBSERVAŢIE: Dacă XA = { Xi | Xi fiind subspaţii ale lui X, A ⊂ X, i = I } , atunci mulţimea XA

este diferită de mulţimea vidă.

PROPOZIŢIA 1.6.4.

Fie (X,K) un spaţiu liniar şi fie A o mulţime inclusă în X, A fiind diferită de mulţimea vidă.
Atunci L(A) = Sp(A) .

DEMONSTRAŢIE:

1) Sp ( A) ⊂ L( A) este evidentă deoarece L(A) este un subspaţiu liniar al lui X care conţine
mulţimea A, iar Sp(A) este cel mai mic subspaţiu cu această proprietate.
2) L( A) ⊂ Sp ( A)
p
x = ∑α k a k
Fie x un vector din L(A) , k =1 , αk aparţinând corpului K şi ak aparţinând mulţimii A , k =
1, … ,p .

A ⊂ X i , iar X este un subspaţiu , deci a aparţine subspaţiului X , k = 1, … ,p .

i k i
p
x = ∑α k a k
k =1 aparţine subspaţiului Xi , oricare ar fi Xi care include mulţimea A.
p
x = ∑α k a k IX i = Sp( A)
Deci k =1 aparţine Xi ⊃ A . Astfel rezultă că L(A) = Sp(A) .

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 16 of 19

PROPOZIŢIA 1.6.5.

Fie (X,K) un spaţiu liniar, fie A o mulţime din X, A fiind diferită de mulţimea vidă. Fie B o
familie maximală de vectori liliar independenţi conţinută în mulţimea A. Atunci, L(A) = L(B) .

OBSERVAŢIE : Fie (X,K) un spaţiu liniar şi fie X0 un subspaţiu liniar al spaţiului X. Atunci
elementul neutru θ aparţine subspaţiului X0 .

DEMONSTRAŢIE :

1) L( A) ⊂ L( B )
Dacă B este o familie maximală de vectori liniar independenţi din mulţimea A, atunci oricare ar fi
elementul a din A, a este o combinaţie liniară de elemente din familia maximală B. Rezultă că
oricare ar fi vectorul x aparţinând acoperirii liniare L(A), x este o combinaţie liniară de elemente
din B, adică x aparţine acoperirii liniare L(B). Deci L( A) ⊂ L( B ) .
2) L( B ) ⊂ L( A) este evidentă.

PROPOZIŢIA 1.6.6.

Fie (X,K) un spaţiu liniar a cărui dimensiune este n. Fie X1 şi X2 două subspaţii liniare ale lui
X.
Dacă dim X1 + dim X2 > dim X , atunci X 1 ∩ X 2 conţine şi alte elemente diferite de θ .

DEMONSTRAŢIE:

Fie dim X1 = p1 . Fie E = { e1 , … , ep } o bază în X1 .

Fie dim X2 = p2 . Fie G = { g1 , … , g2 } o bază în X2 .
p1
x = ∑ α i ei
Dacă x ∈ X1 ∩ X 2 , atunci : i =1 dacă x aparţine subspaţiului X1

p2
x = ∑β jg j
i =1 dacă x aparţine subspaţiului X2
p1 p2 p1 p2

∑α e = ∑ β g ⇔ ∑ α e + ∑ (− β )g = θ
i =1
i i
j =1
j j
i =1
i i
i =1
j j

Dar {e , K , e , g , K , g } este o mulţime care aparţine lui X şi are p1 + p2 elemente.

1 p1 1 p2

Din ipoteză ştim că p1 + p2 > p deci vectorii {e , K , e , g , K , g } sunt liniar

1 p1 dependenţi.
1 p2

Presupunem că αi = 0 ( i = 1, … , p1 ) . Atunci există scalari βj diferiţi de zero pentru că vectorii

sunt liniar dependenţi. Presupunem că βj = 0 (j = 1, … , p2 ) . Atunci există scalari αi diferiţi de
zero pentru că vectorii sunt liniar dependenţi. Deci există şi vectori nenuli.

1.7. Sumă de subspaţii liniare

Fie (X,K) un spaţiu liniar . Fie X1 şi X2 două subspaţii liniare ale lui X.

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 17 of 19

DEFINIŢIA 1.7.1.

Se numeşte suma subspaţiilor X1 şi X2 mulţimea: S = X1 + X2 unde

X1 + X2 = { x | x = x1 + x2 , x1 ∈ X1 , x2 ∈ X2 }.

PROPOZIŢIA 1.7.1.

Suma a două subspaţii liniare este un subspaţiu liniar.

DEMONSTRAŢIE:

1) Oricare ar fi x din S , x = x1 + x2 , x1 ∈ X1 , x2 ∈ X2
Oricare ar fi y din S , y = y1 + y2 , y1 ∈ X1 , y2 ∈ X2
Dacă x1 ∈ X1 şi y1 ∈ X1 , atunci x1 + y1 ∈ X1 .
Dacă x2 ∈ X2 şi y2 ∈ X2 , atunci x2 + y2 ∈ X2 .
x + y = x1 + x2 + y1 + y2 = x1 + y1 + x2 + y2 ∈ S.

2) Oricare ar fi λ un scalar din corpul K, oricare ar fi vectorul x din S, obţinem:

λx = λ(x1 + x2 ) = λx1 + λx2 deci λx ∈ S .

OBSERVAŢIE : 1) În general, X 1 ∪ X 2 nu este un subspaţiu liniar

2) S = X1 + X2 ≠ X 1 ∪ X 2 .

TEOREMA 1.7.1. ( teorema dimensiunii )

Fie (X,K) un spaţiu vectorial de dimensiune n. Fie X1 un subspaţiu liniar, dim X1 = p1 . Fie
X2 un alt subspaţiu al lui X, dim X2 = p2 . Fie D = X1 ∩ X 2 ,dim D = d . Fie S = X1 + X2 , dim S = s.
Atunci :
dim X1 + dim X2 = dim D + dim S ⇔ p1 + p2 = d + s .

DEMONSTRAŢIE :

Fie { e1 , … , ed } o bază în D. Completăm această bază astfel încât să obţinem nişte baze în
X1 şi în X2 .
Fie { e1 , … , ed , fd+1 , … , fp1 } o bază în X1 .
Fie { e1 , … , ed , gd+1 , … , gp2 } o bază în X2 .
Vom arăta că mulţimea BS = { e1 , … , ed , fd+1 , … , fp1 , gd+1 , … , gp2 } formează o bază în S.

1) oricare ar fi x ∈ S, x = x1 + x2 , x1 ∈ X1 , x2 ∈ X2
d p1
x1 = ∑ α i e i + ∑α i fi
Dacă x1 ∈ X1 , atunci i =1 i = d +1

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 18 of 19

d p2
x 2 = ∑ β i ei + ∑β g i i
Dacă x2 ∈ X2 , atunci i =1 i = d +1

d p1 p2
x = ∑ (α i + β i )ei + ∑ αi fi + ∑β g i i
x∈S , i =1 i = d +1 i = d +1 deci x se scrie ca o combinaţie liniară a
vectorilor din BS . Înseamnă că BS formează un sistem de generatori.

2) arătăm că vectorii din BS sunt liniar independenţi.

p1

∑ (− β ) f
d p2
d p1 p2 j j ∑α ei i + ∑γ k gk
(*)
∑α e
i =1
i i + ∑
j = d +1
βj fj + ∑γ
k = d +1
k gk = θ ⇒ 1
j = d +1
42
4 43
4
+
i =1 44
1 = d +4
42k4 1 4
3

este vector este vector în X2 ,

în X1 , deci deci x ∈ X2
x ∈ X1

Din cele scrise mai sus, rezultă că x ∈ D = X1 ∩ X 2 , deci γk = 0 ( 1 ) , oricare ar fi k = d+1, … ,

p1 .
p2 d p1

∑ (− γ )gk k ∑ α i ei +
i =1
fj ∑β
j = d +1
j
k = d +1
142
4 43
4 14442444
3
Din ( * ) obţinem : =
x∈ X2 x∈ X1
De aici rezultă că x ∈ X 1 ∩ X 2 , deci βj = 0 ( 2 ) , oricare ar fi j = 1, … , p1 .
d

∑ α i ei = θ
Din ( * ) , ( 1 ) , ( 2 ) obţinem : i =1
Dar vectorii { e1 , … , ed } formează o bază în D, deci sunt liniar independenţi. Rezultă că αi = 0 ,
oricare ar fi i = 1 , … , d , ceea ce înseamnă că BS formează o bază.
BS are d + p1 – d + p2 – d = s vectori ⇒ -d + p1 + p2 = s ⇒ p1 + p2 = s + d .

COROLAR: Fie S un subspaţiu al spaţiului X , S ⊂ X , deci s ≤ n , atunci:

p1 + p2 – d ≤ n .

OBSERVAŢIE : Dacă X 1 ∩ X 2 = {θ } , atunci d = 0 , p1 + p2 = s , ceea ce inseamnă:

dim X1 + dim X2 = dim ( X1 + X2 ) .

DEFINIŢIA 1.7.2.

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008
Capitolul 1 Page 19 of 19

Fie X1 şi X2 două subspaţii ale spaţiului (X,K) . Dacă X 1 ∩ X 2 = {θ } , atunci X 1 ⊕ X 2 se

numeşte suma directă a subspaţiilor X1 şi X2 .

http://cristiann.ase.ro/AlgebraRaduSerban/capitolul1.html 19.04.2008