UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea: Drept

CONSTITUIREA ȘI
STINGEREA
SERVITUȚILOR

Coordonator:
Conf. univ. dr. Matei Basarab
Student:
Ion Mardari

Constanța
2020

1
 Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, principal, perpetuu și indivizibil care
dezmembrează proprietatea, conferind titularului său anumite prerogative strict limitate
asupra lucrului altuia. Dreptul de servitute este un drept imobiliar întrucât se constituie numai
în folosul și respectiv în sarcina unor imobile. Servitutea este un drept perpetuu, întrucat se
menține atât timp cât există cele două imobile și situația care a determinat constituirea ei.
Servitutea este indivizibilă, în sensul că profită intregului fond dominant și grevează, în
întregime, fondului aservit.
Dreptul de servitute este dreptul real pe care proprietarul unui imobil (fond dominant)
îl are asupra imobilului altei persoane (fond aservit). Așadar, cel dintâi are drept de utilizare a
proprietății celuilalt. Dreptul de servitute reprezintă o sarcină impusă asupra unui fond (teren)
pentru utilitatea unui alt fond învecinat, care aparține unui alt proprietar. De exemplu: dreptul
proprietarului unui teren înfundat de a trece peste terenurile învecinate pentru a ajunge la o
cale publică reprezintă o servitute. Dreptul de servitute poate fi limitat sau stins prin
convenția proprietarilor celor două imobile.
Dreptul de servitute este reglementat de articolele 755-772 din Noul Cod civil.
Conform articolului 755 din Noul Cod civil, servitutea este sarcina care grevează un imobil,
pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. Conform aceluiași articol, alin. (2),
utilitatea rezultă din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a
confortului acestuia. În doctrina veche, denumirea de servitute, este rezervată pentru a
desemna numai acele sarcini care în afară de limitele normale ale atributelor inerente
dreptului de proprietate și sunt constituite printr-un act de voință individuală în folosul unui
fond dominant și în sarcina altui fond zis servit.
Servitutea, conform art. 756 C.civ, se poate constitui în temeiul unui act juridic ori
prin uzucapiune, dispozițiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.
Act juridic
1.Convenție
Atunci când vorbim de constituirea servituții prinre-un act juridic, trebuie de
menționat faptul că: ,,servitutea nu poate fi constituită prin act juridic unilateral inter vivos,
fiind nevoie de acordul atât al proprietarului fondului dominant, cât și al proprietarului
fondului asertiv, deci de o convenție."1 Convenția de constituire a servituții trebuie să fie
încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, deorece, fiind un drept real
imobiliar, este supusă înscrierii în cartea funciară.

1
BOROI Gabriel, ANGHELESCU Carla Alexandra, NAZAT Bogdan, NICOLAE Ioana, Fișe de drept civil,
Editura Hamangiu, 2019, pag. 424

2
 2.Legat
Atunci când proprietarul a două imobile lasă, prin testament, cele două imobile în
proprietatea a două persoane diferite, este posibil să se stabilească un raport de servitute între
cele două imobile.
Uzucapiune
Când constituirea servituții are loc prin intermediul uzucapiunii, se pot distinge 2
tipuri: uzucapiune tabulară (orice servitute) și uzucapiune extratabulară (doar servituțile
pozitive).

Dreptul de servitute vizează doi proprietari de imobile, dintre care unul dintre ei
primește dreptul de utilitate a proprietății celuilalt. Este vorba așadar de proprietarul fondului
dominant și de proprietarul fondului aservit. Dreptul de servitute nu se referă doar la dreptul
de trecere prin curtea vecinului. Există mai multe tipuri de servitute după cum urmează:

 după modul în care se manifestă:

 servitute aparentă – constrângerea este marcată în mod vizibil, o ușă, o

fereastră;
 servitute neaparentă – constrângerea nu se referă la un obiect vizibil, ci
la sarcina de a nu construi peste o anumită înălțime;

 după modul de exercitare:

 servitute continuă – exercitarea nu necesită intervenția persoanei, ca de

exemplu servitutea de vedere sau servitutea de a nu construi;
 servitute necontinuă – exercitarea necesită intervenția persoanei,
servitutea de trecere;

 după obiectul lor și natura fondului:

 servitute pozitivă – proprietarul fondului dominant realizează acte de

folosință asupra fondului aservit, ca în cazul servitutei de trecere;
 servitute negativă – proprietarul fondului aservit are o anumită
interdicție, de exemplu să nu construiască peste o anumită înălțime;

3
  după natura fondului:

 servitute urbană – este stabilită în folosul unei clădiri;

 servitute rurală – este stabilită în folosul unui teren;

 după modul de constituire:

 servitute naturală – apare din prezența naturală a fondurilor, ca de

exemplu servitutea de scurgere a apelor naturale;
 servitute legală – constituită de lege, ca de exemplu servitutea de
vedere, servitutea de trecere, a șanțului comun;
 servitute stabilită prin fapta omului – este realizată prin testament, prin
uzucapiune;

Stingerea servituților este reglementată de art. 770-772 din Noul Cod civil. Conform
art. 770, servituțile se sting pe cale principală prin radierea lor din cartea funciară pentru una
dintre următoarele cauze:

a) consolidarea, atunci când ambele fonduri ajung să aibă același proprietar;

b) renunțarea proprietarului fondului dominant;
c) ajungerea la termen;
d) răscumpărarea;
e) imposibilitatea definitivă de exercitare;
f) neuzul timp de 10 ani;
g) dispariția oricărei utilități a acestora
h) exproprierea fondului asertiv, dacă servitutea este contrară utilității publice
căreia îi va fi afectat bunul expropriat.

Neuzul imobilului este, de asemenea, un caz de stingere a servituții și termenul de 10

ani începe să curgă de la data ultimului act de exertcițiu al servituților necontinue ori de la
data primului act contrar servituților continue, conform art. 771 Noul Cod civil.

4
Bibliografie

 Codul civil¸ Ediția a 6-a actualizată la 2 septembrie 2018, îngrijită și adnotată de:
Prof. univ. dr. Dan LUPAȘCU, Conf. Univ. dr. Radu RIZOIU, Lect. univ. dr.
Doru TRĂILĂ, Editura Rosetti International, București
 STOICA Adrian, Drept civil. Drepturile reale. Note de curs. Spețe. Grile, Editura
Pro Universitaria, 2014
 BOROI Gabriel, ANGHELESCU Carla Alexandra, NAZAT Bogdan, NICOLAE Ioana,
Fișe de drept civil, Editura Hamangiu, 2019