UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE, UMANISTE ȘI ALE NATURII

ARMAMENTUL DE RĂZBOI
ÎNTRE CELE 2 RAZBOAIE MONDIALE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
LECTOR DR. MARIAN ȘTEFĂNESCU

STUDENT
VIRGIL GURAN

BUCUREȘTI

2019
 Prin război mondial se înțelege un război care implică mai multe state, mai ales mari
puteri ale lumii, un conflict militar la care participă, direct sau indirect, numeroase state ale
lumii, extins geografic pe mai multe continente și implicând utilizarea nelimitată a tuturor
resurselor strategice disponibile, având drept consecințe schimbări la nivel internațional.
Istoria a cunoscut două mari războaie globale purtate între anii 1914-1918 și între anii 1939-1945
(Primul și al Doilea Război Mondial).
Primul Război Mondial
Primul Război Mondial a transformat tacticile de manevră caracteristice conflictelor
armate până atunci în războaie de tranșee datorită utilizării unor noi descoperiri ca mitraliera,
sârma ghimpată sau avionul.
Acest război a fost primul război al noii societăți industriale, care stăpânea producția de masă și
folosea avantajele pieselor standardizate.
Mitraliera prin puterea sa de foc nu mai permitea efectuarea unor manevre lente, iar
sârma ghimpată încetinea orice asalt și putea să direcționeze atacul inamicului în zone bine
pregătite.
Tancurile, introduse în acest război de englezi și-au arătat efectele psihologice asupra
militarilor și capacitatea lor de a trece peste diferite obstacole antiinfanterie: șanțuri, sârmă
ghimpată.
Avioanele la rândul lor în prima fază a războiului au fost folosite doar pentru
recunoaștere, zădărnicind orice încercare de manevrare a inamicului. Doar mai târziu au început
să fie echipate cu mitraliere și bombe de mici dimensiuni.
Acest război era dominat de cuirasate și cel mai mult conta calibrul și precizia tunurilor
de pe cuirasate. Apariția însă a submarinelor deja începea să arate vulnerabilitatea cuirasatelor,
care vor deveni evidente de-abia în al Doilea Război Mondial odată cu dezvoltarea avioanelor de
vânătoare și tacticilor de atac ale acestora cu bombe și torpile.
Niciun război nu a fost dominat în așa mare măsură de căile ferate ca acesta. Prin căile
ferate, soldații și materialele puteau fi mutate pe front într-un ritm fără precedent, dar ele au fost
foarte vulnerabile pe linia frontului în sine. Astfel, armatele care avansau puteau să se deplaseze
doar înainte în ritmul în care erau capabili să construiască sau reconstruiască o cale ferată.
Cinci dintre tehnologiile de război care și-au pus amprenta pe desfășurarea Primului
Război Mondial au fost, după cum urmează:
- Mitraliera: A apărut pe la mijlocul secolului al XIX-lea, era de dimensiuni foarte mari şi
era greu de manevrat. În Primul Război Mondial s-a folosit o variantă îmbunătăţită a
mitralierei, numită mitraliera Maxim care era manevrată de mai puţini oameni şi era mult
mai uşoară. Alături de mitraliera Maxim britanicii au folosit şi mitraliera Vickers.
- Tancul: Condiţiile de luptă de pe fronturile Primului Război Mondial i-au făcut pe
britanicii să creeze un vehicul autopropulsat care să nu fie afectat de mitralieră şi care să
poată să traverseze tranşeele şi barajele de sârmă ghimpată. Primul exemplar a fost
poreclit “Little Willie” şi a fost utilizat prima oară de armata britanică pe 6 septembrie
1915. Primul tanc de luptă a fost folosit în Bătălia de pe Somme din 15 septembrie 1916,
condus de Căpitanul H.W. Mortimore.
 - Zeppelinul: Folosit întâi pentru survolarea Mării Nordului şi zonei Baltice, zeppelinul a
ajuns din 1915 o armă de război importantă pentru germani. Zeppelinul era destul de
rapid şi avea multiple avantaje:putea transporta mai multe mitraliere, avea un încărcător
de muniţie foarte mare şi o rezistenţă şi mai mare. În 1915, doua zeppeline L.3 şi L.4 au
lansat 24 de kg de explozibil asupra unor oraşe din Anglia.
- Bombardierul Handley Page: Handley Page a produs o serie de bombardiere pentru
Marina Regală Britanică pentru a bombarda zeppelinele germane şi pentru a răzbuna
atacarea Londrei.
- Tunul Big Bertha: Realizat de compania Krupp din Germania, a reuşit să distrugă
forturile belgiene de la Liege, Narmur şi Antwerp. Avea cel mai mare şi mai precis
calibru, 420 mm şi o rază de acţiune de 15 km. Datorită faptului că era enorm, era adus
pe piese şi asamblat la locul faptei de o echipă de aproximativ 1000 de oameni.

Al Doilea Război Mondial

Tehnologia a jucat un rol crucial și în rezultatului celui de-al Doilea Război Mondial. O
mare parte din aceste tehnologii au fost dezvoltate în anii interbelici: 1920 - 1930, unele s-au
dezvoltat ca urmare a lecțiilor valoroase învățate în timpul războiului, iar altele spre sfârșitul
războiului.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial armamentul a cunoscut o dezvoltare rapidă
astfel că în decurs de șase ani începând de la arme cu calibre mici până la avioane armele cu care
forțele au început războiul au fost depășite. De exemplu, dacă tranșeele, cavaleria
și cuirasatele erau larg folosite în 1940, peste șase ani armele folosite erau avioanele cu
reacție, rachetele balistice și chiar bomba atomică.
Progresul realizat în perioada interbelică în domeniul construcției avioanelor a creat noi
tipuri de avioane, diversificând plaja de utilizare a acestora. Atfel, luptele aeriene au devenit,
direct sau indirect, hotărâtoare în deznodământul celui de-al Doilea Război Mondial.
Printre armele și tehnologiile de război cele mai cunoscute din timpul acestui al doilea
conflict global sunt:

- B-17 ”Flying Fortress”: „Fortăreaţa Zburătoare” a americanilor este practic ceea ce

spune şi numele, un avion masiv care avea nouă mitraliere şi putea căra 1.800 de
kilograme de bombe. Capacitatea sa şi performanţele au crescut odată cu timpul.
Modelele mai târzii puteau căra chiar şi 4.500 de kilograme de bombe

- Avioanele Hurricane şi Spitfire: În termeni de performanţă, Spitfire avea un mic avantaj

faţă de Hurricane, dar acesta din urmă putea fi produs la scară mai largă. Acesta a fost
capabil să facă faţă excelentelor avioane BF109 ale germanilor, fiind responsabil pentru
55% din totalul distrugerilor cauzate forţelor aeriene germane, pe când Spitfire a fost
responsabil pentru 42% dintre distrugeri.

- Portavioanele: La începutul războiului, mulţi strategi navali credeau că tunurile mari ale
navelor de război vor domina conflictul pe mare. Portavioanele trebuiau să aibă rolul de
suport al acestor mari nave de război. Lucrurile au stat oarecum invers, întrucât în era
incipientă a vitezei, conflictul se baza pe flexibilitate. Un aeroport mobil, care putea duce
 avioane aproape de ţărmurile inamice, a reprezentat o parte esenţială a acestui principiu.
În ziua de astăzi, portavionul este elementul central al oricărei flote militare a unei ţări
mari.

- Submarinele: Germanii nu aveau o flotă foarte mare încât să facă faţă Aliaţilor, de aceea
strategia lor de la începutul războiului (înainte ca Statele Unite să intre în război) a fost de
izola Marea Britanie. Convoaiele de nave care transportau provizii din Statele Unite
în Marea Britanie au avut de-a face cu „haite” de submarine care le vânau în
largul Atlanticului. Efectele au fost devastatoare, cu mai bine de 2 milioane de tone au
fost pierdute doar în 1940

- Tancul Tiger: Panzer VI Tiger, dezvoltat de germani, era spaima altor tancuri, dar
trebuia să fii foarte ghinionist să ai de-a face cu un asemenea blindat, întrucât doar 1.347
de tancuri Tiger au fost construite. Tigerul era o maşină formidabilă care a forţat limitele
războiului cu blindate şi, de asemenea, i-a forţat pe aliaţi şi pe sovietici să dezvolte
tancuri mai bune. Cu un tun de calibrul de 88 de milimetri, putea penetra aproape orice
blindaj, iar, la rândul său, blindajul Tigerului era aproape imposibil de penetrat. Singurul
punct nevralgic în acest sens era partea din spate, unde blindajul era minimal, iar o
lovitură în această zonă îl scotea din acţiune.

- Mitraliera MG42: Când vine vorba de calitate, performanţă, fiabilitate şi cost, probabil
cea mai bună armă din Al Doilea Război Mondial a fost mitraliera MG42, sau numele
complet Maschinengewehr Modell 42. Având mai puţine probleme ca predecesoarea
acesteia, MG34, noua mitralieră grea a devenit rapid preferata infanteriei germane. A fost
folosită pentru prima dată în mai 1942 în campania din Africa de Nord. De asemenea, o
altă trăsătura a acesteia a fost versatilitatea, fiind folosită şi ca anti-aeriană, nu numai ca
armă defensivă împotriva infanteriei inamice.

Apogeul tehnologiilor militare însă, rămâne și la ora actuală bomba atomică, armă care,
în mod discutabil, odată cu folosirea ei a pus capăt celui de-al doilea conflict global, și destul de
probabil și modului desfășurare caracteristic războaielor de până la folosirea acesteia.

Istoria armei nucleare începe cu scrisoarea trimisă de Albert Einstein la 2 august 1939
președintelui Franklin D. Roosevelt. La scurt timp guvernul SUA a lansat proiectul de realizare a
armei nucleare cunoscut sub numele de “Proiectul Manhattan”.

Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori, și anume în anul 1945
în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial, când SUA au aruncat câte o singură bombă
atomică cu fisiune asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki. Primul eveniment a avut loc
în dimineața zilei de 6 august 1945, iar al doilea eveniment a avut loc după trei zile, la 9
august 1945.
BIBILIOGRAFIE
- dr. Gh. Cazan, col. Leonida Loghin etc.Marea conflagrație a secolului XX, Ed. politică,
București, 1974.
- Jaques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial 1939-1942, Ed.
Științifică și Enciclopedică București, 1988.
- www.historia.ro/sectiune/general/articol/top-5-cele-mai-celebre-arme-din-primul-razboi-
mondial
- www.descopera.ro/istorie/16709748-top-arme-care-au-facut-istorie-in-al-doilea-razboi-
mondial