Istudor Iulian

Management

Anul 2

Importanta Managementului financiar într-o societate

comercială

Îndeplinirea obiectivelor sporite ce revin societatilor comerciale în etapa actuala necesita un volum
însemnat de fonduri bănești. În asigurarea acestor fonduri, în repartizarea și utilizarea lor cu
maximum de eficiență un rol însemnat revine managementului financiar.

Managementul financiar al societatii comerciale este expresia un domeniu specific al activitatii de

conducere, domeniu in cadrul caruia se fundamenteaza, elaboreaza, adopta și fnalizeaza deciziile
financiare prin relevarea întregului potențial managerial al nivelului întreprinderii.

Managementul financiar poate fi definit ca o functie a carui scop esential consta in asigurarea
permanenta si regulata a societatii comerciale cu fondurile necesare si in exercitarea controlului cu
privire la rentabilitatea operatiunilor angajate cu aceste fonduri.

Scopul fundamental al activitatii societatii comerciale si deci al managerului aflat la nivelul superior
este intotdeauna conservarea si majorarea capitalului pus la dispozitie de catre actionari sau de catre
proprietarii firmei. Managerul general este dator sa explice membrilor adunarii generale a
actionarilor modul in care a fost capitalul si profitul obtinut.

Pentru a atinge acest scop trebuie sa coordoneze activitatea in diferite domenii – dezvoltarea
produselor noi, aprovizionarea cu materii prime, angajarea si motivarea personalului, productia si
vanzarea produselor etc. Pentru fiecare dintre acestea, managerul generalfixeaza obiective specifice
derivate din scopuri generale, fundamentale ale firmei si angajeaza manageri specializati care
primesc sarcina sa atinga scopurile fixate. O mare parte dintre țeluri sunt direct legate de indicatorii
economco-financiari. Managerii exprima rezultatele activitatii lor prinnivelul profitului realizat.

Functia financiara din cadrul unei firme este implicata in trei domenii: strategii, prin stabilirea
criteriilor financiare privind deciziile de investire a capitalului; managementul riscului si operatii, prin
asigurareadisponibilitatii unor fonduri suficiente, sub forma de disponibilitati banestisau linii de
credit, pentru acoperirea deficitului net de numerar. Folosind acest cadru, se pot identifica cele trei
functii financiare principale ale firmei si componentele lor (pe langa contabilitate si control financir),
sianume:

Elaborarea si executarea bugetului de capital.

Criterii de investire a capitalului. Evaluarea financiara a proiectelor de capital. Evaluarea fluxului de

numerar.
Managementul activelor/pasivelor lichide.

Monitorizarea fluxului de numerar.

Managementul financiar include toate activitatile ce vizeaza colectarea, prelucrarea si interpretarea

datelor financiare, precum si controlul necesar inacest domeniu. Transpunerea in fapt a acestor
activitati, in conditii de eficienta ridicata, necesita o organizare temeinic fundamentata si care sa tina
seama de metodele pe care le utilizeaza managerul, de cerintele managementului financiar, de
necesitatea asigurarii laturii calitative a activitatii financiare a societatii comerciale.

Elementele primare ale activitatii financiare cuprind numeroase operatiuni dintre care esentiale sunt
urmatoarele:

a) Culegerea, conservarea si transmiterea de informatii;

b) Prelucrarea datelor in vederea btinerii informatiei financiare;
c) Realizarea repartizarii rezultatelor economice si financiare ale societatii comerciale

În rezolvarea sarcinilor ce revin activitatii financiare, se organizeaza un comportament financiar, sub

forma de serviciu sau birou cu urmatoarele diviziuni functionale:

a) Planificarea financiara
b) Decontari fara numerar
c) Ordonarea actelor referitoare la incasari si plati
d) Salarizare
e) Casierie
f) Preturi si tarife
g) Analizele economice
h) Control financiar intern

In cadrul societatii comerciale, activitatea financiara este condusa de directorul economic sau de
contabilul sef, acolo unde functia acestuia nu s-a transformat in director economic. Intrucat in
regulamentele de organizare si functionare a unitatilor, atributiile de serviciu ale directorului
economic sau cele ale contabilului sef nu sunt inca adaptate la cerintele pe care le pune tranzitia la
economia de piata in domeniul managementului financiar.

O activitate de care se ocupa directorul economic este si cea privitoare la elaborarea, recomandarea
si supravegherea functionarii sistemului de previziune referitoare la necesarul de capital rulant al
societatii comerciale, si, in sfarsit, tot directorul economic intocmeste rapoarte privind chestiunile
financiare ale unitatii, interpreteaza rezultatele financiare, dezvoltarile si ale situatiei financire
semnificative pentru a fi inaintate managerului general si consiliului de administratie.

Managementul financiar implica existenta unei contabilități comerciale care sa înstiinteze pe

manager si pe ajutoarele sale asupra mersului societatii comerciale,asupra mdului exploatarii si care
sa le permita previziuni si masuri de intreprins atunci cand se simte nevoia.
Popa Ciprian-Valentin

Management

Anul 2

Importanța managementului financiar într-o societate comercială

În condiţiile economiei de piaţă, eficienţa unei întreprinderi depinde într-o proporţie

covârşitoare de capacitatea managerilor de a înţelege şi aplica principiile, metodele şi tehnicile
moderne de management. Calitatea actului de management este o condiţie vitală pentru ca finnele
să obţină avantaje competitive şi să reziste în mecanismele concurenţiale. Afirmaţia anterioară este
cu atât mai importantă cu cât în ultimii ani, s-a demonstrat că factorul principal al falimentului unei
întreprinderi îl reprezintă incompetenţa managerilor şi greşelile de conducere datorate unor erori în
materie decizională. analiza structurală, acest factor deţine o pondere de 60%, fiind urmat la mare
distanţă de evoluţia nefavorabilă a pieţei (cu o pondere de 20%), fenomene naturale, incendii,
calamităţi, cutremure (cu o pondere de 10%) şi alte cauze (10%).

Având în vedere că falimentul apare ca urmare a imposibilităţii întreprinderii de a-şi onora obligaţiile
de plată şi este detenninat de lipsa de lichidităţi, putem susţine că managementul activităţii
financiare este cauza succesului sau eşecului întreprinzătorilor. Aşadar, conducerea prin finanţe a
unei întreprinderi vine în sprijinul fundamentării politicii financiare la nivel microeconomic,
concretizându-se într-o multitudine de decizii financiare, cu impact asupra performanţelor financiare.
in aceste condiţii, întreprinderea apare ca un centru autonom de decizie care deţine putere
economico-financi ară

„Existenţa unei structuri de putere - afirma P. Conso - constituie suportul procedurii interne de luare
a deciziilor. Gradul de raţionalitate al deciziei depinde de rolul oamenilor şi de sistemul de valori la
care aceştia acceptă să adere.

Noţiunea de putere este fundamentală pentru înţelegerea procesului decizional, iar argumentele
care pledează pentru conservarea şi sporirea acesteia sunt, prin excelenţă, de natură financiară.

Prin urmare, din multitudinea formelor de management, un rol fundamental a dobândit

managementul financiar care, în contextul actual al Uniunii Europene, trebuie să contribuie la
fonnarea unei noi mentalităţi despre afaceri şi la sporirea competitivităţii. Astfel, la summit-ul
organizat la Barcelona în primăvara anului 2002 s-a ajuns la concluzia că procesul de integrare
europeană trebuie să se bazeze nu doar pe marile concerne, ci pe întreprinderile mici şi mijlocii.
Acestea din urmă, printr-un management financiar adecvat, au rolul de a reinstaura încrederea
investitorilor şi consumatorilor şi, implicit de a relansa iniţiativa şi activitatea economică în spaţiul
comunitar.

Din acest motiv, multitudinea definiţiilor întâlnite în literatura de specialitate identific ă

managementul financiar cu domeniul care se ocupă cu fundamentarea deciziilor financiare la nivelul
întreprinderii.
 Managementul financiar reprezintă un ansamblu de principii, metode, tehnici, instrumente
şi acţiuni prin intermediul cărora se fundamentează deciziile financiare în contextul realizării
obiectivelor organizaţionale, formulate printr-o strategie de firmă.

În cazul managementului financiar, obiectivul său general este de a asigura eficienţa

constituirii şi utilizării capitalului, realizând pe această cale suportul financiar pentru maximizarea
valorii de piaţă a firmei şi, implicit, creşterea averii acţionarilor. in raport cu acest obiectiv, unii autori
definesc managementul financiar şi într-o formă simplificată, focalizându-se numai pe conducerea
eficientă a procesului de alocare corectă şi profitabilă a resurselor.

Mecanismele financiare de conducere a întreprinderii constituie unul dintre instrumentele de

baza ale managerilor. Numai cunoasterea si folosirea acestora permit celor care desfasoara o
activitate manageriala sa comunice si sa colaboreze între ei, sa aprecieze rezultatele pe care le obtin
si sa ia masuri pentru dezvoltarea viitoare a activitatii întreprinderii.

Exercitarea managementului financiar în societatea comerciala presupune formarea si

utilizarea unui meca-nism financiar. in sensul cel mai general, prin mecanism financiar se întelege
tehnologia de lucru formata din metode si instrumente managerial - financiare. Ele ne apar ca o
pârghie corespunzatoare pentru îndeplinirea în conditii cât mai bune a rolului si atributiilor ce revin
aparatului financiar, pentru stimularea cresterii eficientei economice si sporirea profitului,
cointeresarea salariatilor în valorificarea superioara a resurselor si obtinerea de rezultate economico-
financiare superioare.

În fiecare societate comerciala managerul stabileste obiective de natura managerial -

financiara. Dintre acestea retinem: întarirea gestiunii economico-financiare; funda-mentarea
temeinica si elaborarea unui buget de venituri si cheltuieli rational, care sa se constituie într-un
instrument al managementului financiar; perfectionarea indicatorilor economico-financiari;
îmbunatatirea generala a activitatii financiare a societatii comerciale.

În economia de piata, decizia financiara devine deo-sebit de complexa, fapt ce cere ca

managerul sa cunoasca mecanismele sale, articularea ei.

La nivelul societatii comerciale, decizia financiara reprezinta modalitatea de manifestare a

managementului financiar. Deciziile de natura financiara abordeaza probleme privitoare la repartitia
financiara si contureaza continutul bugetului de venituri si cheltuieli al societatii comerciale.

Adoptarea si realizarea deciziei financiare implica întreaga activitate financiara si mecanismul

financiar al unitatii si presupune numeroase valente de natura financiara. Între actul de adoptare a
deciziei si fiecare etapa a procesului decizional se stabileste o relatie bilaterala, nemijlocita. Ca
urmare a cresterii nivelului de profesionalitate în domeniul activitatii financiare se amplifica
capacitatea decizionala a economistilor ce activeaza în acest domeniu.

Managementulfinanciar implica existenta unei contabilitati comerciale care se înștiințează pe

manager si pe ajutoarele sale asupra mersului societatii comerciale, asupra modului exploatarii si
care sa le permita previziuni si masuri de intreprins atunci cand se simte nevoia.

Managementul financiar al firmei, are rolul de a face legatura între management şi

contabilitate. Astfel, managerul, bazându-se pe informaţiile financiar-contabile prelucrate
corespunzător nevoilor proprii, poate evalua şi administa eficient resursele financiare, materiale şi
umane de care dispune firma, pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Managementul financiar inseamnă deci, analiza, planificarea şi controlul performanţelor financiare

ale unei firme. Orice firmă are o "imagine financiară" care se regăseşte sub forma indicatorilor
financiari: cifra de afaceri şi care este reflectată în mod diferit de la o entitate economică la alta.
Managementul financiar oferă o multitudine de intrumente şi metodologii specifice particularităţilor
firmei, pentru atingerea obiectivelor stabilite de propriul management. Fiecare firmă este unică prin
obiectivele şi strategiile proprii stabilite, prin modul de organizare si de rezolvare a problemelor, prin
pregatirea personalului şi deci, este necesar crearea unui sistem propriu, personalizat la nevoile reale
pentru desfăşurarea activităţii proprii.
Popa Ştefania Nicoleta

Management

Anul 2

Importanta Managementului financiar la o

entitate economica
Managementul financiar oferă o multitudine de intrumente și metodologii specifice particularităților
firmei, pentru atingerea obiectivelor stabilite de propriul management. Fiecare firmă este unică prin
obiectivele și strategiile proprii stabilite, prin modul de organizare și de rezolvare a problemelor, prin
pregatirea personalului și deci, este necesar crearea unui sistem propriu, personalizat la nevoile reale
pentru desfășurarea activității proprii.

1.Previziunea financiară: funcţie complexă, cere numeroase cunoştinţe de specialitate;

riguroasă, dar în acelaşi timp deosebit de flexibilă. Dacă nu se acordă atenţie acestei
funcţii rezultatul va fi negativ pentru firmă, care poate duce chiar la faliment. Pentru
realizarea acestei funcţii se porneşte de la identificarea unor obiective, de strategie şi
tactică a firmei şi se efectuează evaluări şi calcule privind posibilele venituri şi cheltuieli
ale firmei, posibilele încasări şiplăţi pe care trebuie să le facă aceasta. Se iau în vedere
mai multe variante pentru obţinerea profitului, prin optimizarea activităţii, prin
mobilizarea tuturor resurselor tehnologice, economice şi umane. De asemenea, se iau în
vedere relaţiile cât mai bune cu acţionarii şi cu principalii parteneri ai firmei.
Instrumente de realizare a funcţiei:

- bugetul de venituri şi cheltuieli care face estimarea în perspectivă a posibilităţilor de

atragere de noi venituri şi raţionalizarea cheltuielilor.
- bugetul de trezorerie: este cu atât mai precis cu cât durata este mai scurtă. Se foloseşte
pe perioade mai scurte (semestru, trimestru, lună). Acest buget priveşte acele încasări şi
cheltuieli care sunt certe;
- prognoze financiare sau calificări financiare a căror durată este mai mare.

2. Organizarea financiară: ca organizare, departamentele şi principalele sectoare ale firmei

se pot grupa în două categorii:
- nonfinanciare (departamentul de producţie, departamentul de concepţie, departamentul
de marketing);
- financiare (departamentul de finanţe, departamentul de contabilitate, comisia de
cenzori).
Departamentul financiar: presupune determinarea resurselor financiare, utilizarea lor cât mai
eficientă; cu viteza de rotaţie a fondurilor; cu echilibrul centralizat şi descentralizat la nivelul întregii
firme, precum şi cu obţinerea unui profit cât mai însemnat.

Pentru obţinerea acestor obiective sunt necesare câteva aspecte:

 - un sistem informaţional cât mai adecvat;
- necesitatea comunicării între structurile organizatorice;
- delegarea de autoritate şi responsabilitate.
Sfera problematicii financiare se referă la:

- evaluări;
- determinarea de preţurişi tarife;
- probleme de gestiune;
- probleme fiscale;
- capacitate de plată;
- probleme legate de bugetul de venituri şi cheltuieli;
- bugetul de trezorerie;
- relaţiile cu banca şi piaţa de capital.

Ca periodicitate, lucrările financiare pot fi:

- curente;
- probleme de perspectivă (previziuni);
- analiză diagnostic.
Domeniul contabil: se ocupă de documentele de înregistrare, de întocmirea notelor
şidispoziţiilor contabile; de evaluarea şi reevaluarea patrimoniului; de întocmirea în cât mai bune
condiţiuni a bilanţului contabil.

3. Coordonarea financiară: presupune ca informaţiaşi comunicarea să se facă pe căi cât mai

simple, suple (flexibile) şi să aibă o largă eficienţă.

4. Antrenarea financiară (pentru realizarea obiectivelor financiare):

M–L–M
M – motivaţia, adică cel care conduce politica de management trebuie să aibă o înclinaţie deosebită
şi să fie motivat (stimulat) corespunzător;

L – legislaţie, adică cel care conduce politica de management trebuie să cunoască foarte bine
legile ţării;

M – mutaţii în mentalitate, managerii trebuie să vină cu idei noi, principii noi, să combată
unele manifestări învechite (organizarea ineficientă), să combată birocraţiaşicorupţia.

5. Controlul şi evaluarea firmei

 M. Gervais, vorbeşte de un fapt nou în economie, şi anume despre “controlul
imprevizibilului”. “Trebuie să înveţi să te stăpâneşti pentru a te adapta imprevizibilului şi a te menţine
în activitate pe linia dreaptă a obiectivelor”. Acestea se concretizează în metoda modernă de a
identifica “punctele forte” şi “punctele slabe” ale firmei; a reuşi să promovezi toate fenomenele
sănătoase, eficiente, de perspectivă şi să combaţi toate aspectele negative.

Un rol important revine adaptării funcţiilor managementului şiactivităţilordesfăşurate în

firmă:

- activităţi privind concepţia, producţia, comercializarea;

- activităţi de personal şi financiar-contabile pentru realizarea parametrilor avuţi în vedere.

Fara un management financiar eficient, o firma poate cadea foarte usorintr-un colaps
financiar care poate duce la insolventa si apoi la faliment.
Uţă George Alexandru

Management

Anul 2

Importanta Managementului financiar la o entitate

economica
În economia de piață care ne înconjoară, un rol important în realizarea activităților specifice acesteia
îl au agenții economici, deoarece este bine cunoscut faptul că principalul scop al unei afaceri îl
constituie profitul.
Managementul financiar al firmei, are rolul de a face legatura între management și contabilitate.
Astfel, managerul, bazându-se pe informațiile financiar- contabile prelucrate corespunzător nevoilor
proprii, poate evalua și administa eficient resursele financiare, materiale și umane de care dispune
firma, pentru realizarea obiectivelor stabilite.managementul financiar sta la baza gestiunii tuturor
operatiunilor financiare a unei firme cu scopul de a creste cat mai mult profiturile acestora

6.Previziunea financiară: funcţie complexă, cere numeroase cunoştinţe de specialitate;

riguroasă, dar în acelaşi timp deosebit de flexibilă. Dacă nu se acordă atenţie acestei
funcţii rezultatul va fi negativ pentru firmă, care poate duce chiar la faliment. Pentru
realizarea acestei funcţii se porneşte de la identificarea unor obiective, de strategie şi
tactică a firmei şi se efectuează evaluări şi calcule privind posibilele venituri şi cheltuieli
ale firmei, posibilele încasări şiplăţi pe care trebuie să le facă aceasta. Se iau în vedere
mai multe variante pentru obţinerea profitului, prin optimizarea activităţii, prin
mobilizarea tuturor resurselor tehnologice, economice şi umane. De asemenea, se iau în
vedere relaţiile cât mai bune cu acţionarii şi cu principalii parteneri ai firmei.
Instrumente de realizare a funcţiei:

- bugetul de venituri şi cheltuieli care face estimarea în perspectivă a posibilităţilor de

atragere de noi venituri şi raţionalizarea cheltuielilor.
- bugetul de trezorerie: este cu atât mai precis cu cât durata este mai scurtă. Se foloseşte
pe perioade mai scurte (semestru, trimestru, lună). Acest buget priveşte acele încasări şi
cheltuieli care sunt certe;
- prognoze financiare sau calificări financiare a căror durată este mai mare.

7. Organizarea financiară: ca organizare, departamentele şi principalele sectoare ale firmei

se pot grupa în două categorii:
- nonfinanciare (departamentul de producţie, departamentul de concepţie, departamentul
de marketing);
- financiare (departamentul de finanţe, departamentul de contabilitate, comisia de
cenzori).
Departamentul financiar: presupune determinarea resurselor financiare, utilizarea lor cât mai
eficientă; cu viteza de rotaţie a fondurilor; cu echilibrul centralizat şi descentralizat la nivelul întregii
firme, precum şi cu obţinerea unui profit cât mai însemnat.
 Pentru obţinerea acestor obiective sunt necesare câteva aspecte:

- un sistem informaţional cât mai adecvat;

- necesitatea comunicării între structurile organizatorice;
- delegarea de autoritate şi responsabilitate.
Sfera problematicii financiare se referă la:

- evaluări;
- determinarea de preţurişi tarife;
- probleme de gestiune;
- probleme fiscale;
- capacitate de plată;
- probleme legate de bugetul de venituri şi cheltuieli;
- bugetul de trezorerie;
- relaţiile cu banca şi piaţa de capital.

Ca periodicitate, lucrările financiare pot fi:

- curente;
- probleme de perspectivă (previziuni);
- analiză diagnostic.
Domeniul contabil: se ocupă de documentele de înregistrare, de întocmirea notelor
şidispoziţiilor contabile; de evaluarea şi reevaluarea patrimoniului; de întocmirea în cât mai bune
condiţiuni a bilanţului contabil.

8. Coordonarea financiară: presupune ca informaţiaşi comunicarea să se facă pe căi cât mai

simple, suple (flexibile) şi să aibă o largă eficienţă.

9. Antrenarea financiară (pentru realizarea obiectivelor financiare):

M–L–M
M – motivaţia, adică cel care conduce politica de management trebuie să aibă o înclinaţie deosebită
şi să fie motivat (stimulat) corespunzător;

L – legislaţie, adică cel care conduce politica de management trebuie să cunoască foarte bine
legile ţării;

M – mutaţii în mentalitate, managerii trebuie să vină cu idei noi, principii noi, să combată
unele manifestări învechite (organizarea ineficientă), să combată birocraţiaşicorupţia.
 10.Controlul şi evaluarea firmei
M. Gervais, vorbeşte de un fapt nou în economie, şi anume despre “controlul
imprevizibilului”. “Trebuie să înveţi să te stăpâneşti pentru a te adapta imprevizibilului şi a te menţine
în activitate pe linia dreaptă a obiectivelor”. Acestea se concretizează în metoda modernă de a
identifica “punctele forte” şi “punctele slabe” ale firmei; a reuşi să promovezi toate fenomenele
sănătoase, eficiente, de perspectivă şi să combaţi toate aspectele negative.

Un rol important revine adaptării funcţiilor managementului şiactivităţilordesfăşurate în

firmă:

- activităţi privind concepţia, producţia, comercializarea;

- activităţi de personal şi financiar-contabile pentru realizarea parametrilor avuţi în vedere.