UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI

FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE

DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

ROLUL METODEI MONTESSORI

ÎN GRĂDINIȚĂ

NUME: STROE ELENA MĂDĂLINA

ANUL : I
GRUPA: 41405

PLOIEȘTI,2020
UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

Rolul metodei montessori în grădiniței

Educația în zilele noastre este un subiect important, de aceea autoarea afirmă că

,,educația este arma păcii". Astfel, educația trebuie să ajungă la gradul de excelență şi
perfecțiune ştiințifică.
Maria Montessori consideră că educația actuală ,,îndeamnă individul la izolare şi la
cultul interesului personal: elevii sunt învățați să nu se ajute unul pe altul, să nu spună nimic
celui care nu ştie, să fie preocupați numai de promovare, de obținerea unui premiu în
competiția cu colegii", neavând legătură cu pacea dintre oameni. Însă o educație ,,capabilă să
salveze omenirea" are nevoie de includerea şi dezvoltarea spirituală a omului, ,,pregătirea
tânărului de a-şi înțelege vremea în care trăieşte."
,,Copilul constituie o speranță şi în acelaşi timp o promisiune pentru omenire", însă o
educație eronată provenită din familie, unde copilul nu este înțeles de adult, duce la
insensibilitatea, răutatea, timiditatea şi retragerea copilului la vârsta adolescenței în cadrul
relațiilor sociale.
Prin urmare, copilul are nevoie să trăiască experiențe sociale, să aibă libertate pentru
a-şi dezvolta simțul de ordine şi moralitate.
Autoarea ne vorbește despre tânăr că ,, nu este văzut de noi ca ființă slabă şi lipsită de
apărare care trebuie să fie numai protejată şi ajutată, ci ca un embrion spiritual dotat cu viață
psihică chiar de la naştere şi călăuzit de instincte subtile pentru construirea activă a
personalității umane".
Pentru ca noile generații să aibă parte de o educație pentru viitorul omenirii, aceasta
trebuie să înceapă cu adultul. Acesta a văzut în copil o ființă făra personalitate şi i-a îngrădit
înclinațile făra a-i lăsa copilului o fărâma de libertate. Astfel, autoarea afirmă că ,,În jurul
copilului trebuie să se realizeze o amplă lucrare socială de justiție, de armonie şi de iubire: iar
aceasta trebuie să fie opera educației, care numai în această formă va putea contribui la
costruirea unei lumi noi şi la realizarea păcii" , însă omenirea a ajuns într-un stadiu avansat de
dezorganizare spirituală încât ,,individul nu mai este decât un grăunte infim din nisipul
deşertului. Toți ignoră schimbarea vremurilor şi nu conştientizează pericolele care apar decât
atunci când este prea târziu."
Zilele noastre sunt un progres al omenirii. În trecut nu exista electricitate, apă curentă
şi alte bogății, acum totul este ceva normal şi nu am vedea viața fără aceste utilități. Astfel,
UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

Maria Montessori este de părere că ,,progresul inteligenței nu contravine, ci merge mână în

mână cu progresul tehnic. "Însă, progresul s-a produs doar la nivel exterior, nu s-a realizat
nimic în plan spiritual.
Ca urmare, omul este constrâns de cerințele mediului exterior, ale mediului social.
Autoarea a observat că ,,Este absolut impresionant fenomenul dezechilibrului dintre
dezvoltarea mediului extern şi dezvoltarea spirituală a omului."
Omul de astăzi are teama de a trăi şi este gata să facă orice pentru a supraviețui.
,,Uitați-vă ce a devenit educația părinților şi profesorilor! Aceştia spun: ,,Scoală-te! Învață!
Trebuie să obții o diplomă... trebuie să ocupi postul acela...ce o să faci în viață?" Dar uită să
rostească tocmai acele cuvinte care, cândva, constituiau elementul fundamental al educației:
,,Suntem cu toții frați!". Astfel, Maria Montessori compară oamenii de pe glob cu nişte
grăunțe de nisip din deşert pentru că nu există o legătură, o înțelegere între ei, uită să se
bucure de lucrurile mărunte şi frumoase ale vieții, de faptul că suntem împreună ,,Adevăratul
pericol care amenință omenirea este golul din inimi, restul nu este decât o consecință a
acestuia."
Maria Montessori încheie unul dintre capitolele sale cu o frumoasă comparație ce
ilustrează lumea civilizată si omenirea : ,,Să ne imaginăm un prinț care posedă un palat
magnific, împodobit cu opere de artă superbe, cu covoare orientale, cu obiecte prețioase etc.
O femeie simplă şi cinstită intră în palat ca prințesă, soție a prințului, dar calcă pe covoarele
prețioase fără a le cunoaşte valoarea, nu apreciază şi nici nu admiră operele de artă. Atunci
prințul înțelege că nu este suficient să te căsătoreşti cu o femeie pentru a face din ea o
prințesă: este nevoie s-o educi. Şi o educă, iar după aceea femeia se poate întoarce la palat ca
prințesă ca să se bucure de lucrurile pe care i le-a pus la dispoziție destinul. Ei bine, lumea
civilizată seamăna cu palatul prințului, omenirea cu femeia din popor. Prințesa trebuie
educată: aceasta este adevărata problemă. Nu este nevoie de altceva; nu lipsesc nici palatul,
nici demnitatea, nici titlul: lipseşte numai educația. Astăzi importanța educației este imensă,
deoarece omul are mult mai mult decât ştie şi decât poate savura cu adevărat. Are tot!
Trebuie să ştie să aprecieze ceea ce are! Trebuie să ştie să profite de tot ceea ce are!"
Maria Montessori, acordă o atenție deosebită copilului în toată cariera sa. Acest
capitol se deschide cu o frumoasă comparație a copilului cu o bijuterie ,,Să presupunem că
avem un diamant acoperit în întregime de zgură și vrem să dăm la o parte această zgură, ca să
UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

se vadă bijuteria. Văzându-l, cineva va întreba: ,,Cum ați făcut să obțineți o piatră prețioasă,
în care lumina se reflectă atât de frumos?'' Și vom răspunde că nu noi am creat acea bijuterie
miraculoasă, ea există acolo, ascunsă în acea mică îngrămădire de materie. Același lucru se
poate spune despre copil. Copilul ne-a arătat în ce mod trebuie să fie tratat, ne-a dezvăluit
splendoarea lui." Astfel, adultul trebuie să ,,şlefuiască” sufletul copilului prin ,,construirea
unui mediu adaptat şi a unei atitudini noi a adultului față de copil. Aceştia sunt cei doi factori
necesari pentru a da copilului posibilitatea de a se dezvolta. Cu alte cuvinte, trebuie să le
creăm în jurul copilului un mediu care să răspundă, nu numai din punct de vedere igienic, ci
mai ales din punct de vedere spiritual exigențelor sale.’’
Educația este văzută ca o problemă socială, deoarece se referă la întreaga omenire. De
aceea, accentul trebuie pus pe perioada copilăriei, însă mulți vorbesc de lucruri importante
din societatea care aparține doar adultului, pe copil nu-l vede nimeni, nu i se acordă ,,locul
care i se cuvine în societate.”
Adultul consideră că este creatorul copilului, nu slujitorul său şi ,,copilul este văzut
de adult ca un vas gol pe care el trebuie să-l umple", fiind doar ,,un dictator de a cărui voință
copilul trebuie să asculte orbeşte". Însă, copilul prin manifestările lui poate schimba
conceptul de educație, venind cu idei în domeniul experimental, ştiințific şi practic.
Cea mai importantă perioadă atât a dezvoltării fizice cât şi a dezvoltării psihice este
perioada copilăriei. Încă din primii ani de viață copilul învață, se pregăteşte pentru viața
socială.
În concepția montessoriană ,,educația este tutela unei obediențe față de viață".
Educația îl ajută pe copil încă de la naştere în dezvoltarea sa psihică, însă mulți nu ştiu că
nou-născutul asimilează imediat informațiile din mediu. ,,Copilul este atât de inteligent şi
poate să vadă şi să recunoască obiectele la o vârstă la care credem că viața psihică este total
absentă. La vârsta de patru luni, copilul a văzut deja tot ceea ce îl înconjoară şi recunoaşte
persoanele şi obiectele.”
Maria Montessori consideră că micuțul are o mare sensibilitate la ordine: ,,A vedea
obiectele întotdeauna în acelaşi loc este punctul de plecare pentru orientarea copilului în
observare. Un obiect aşezat în afara locului obişnuit îi poate provoca o mare tulburare
copilului, care va începe să plângă, iar plânsul îi va fi calificat drept ,,capriciu". Aceste
sensibilități, pentru noi cel puțin neaşteptate şi adesea foarte puternice, au funcția de a conferi
personalității anumite caracteristici definitorii." Aceste etape sunt numite de specialişti
UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

,,perioade senzitive" în care dacă o informație este dobândită greşit, va ramâne imperfectă şi
va da naştere unei trăsături de caracter negativă.
Prin urmare, pentru o bună dezvoltare psihică, copilului trebuie să i se creeze un
mediu propice, care să îi corespundă trebuințelor lui încă de la naştere.
Copilul de mic caută să descopere , învață prin instincte jucându-se ,,Acest instinct
este ceea ce îl îndeamnă să facă totul singur şi cere din partea noastră să-i pregătim un mediu
care să-i permită cu adevărat să se dezvolte". Astfel, copilul îşi construieşte propria
independență.
Cu timpul, ,,Individualitatea constituie aşadar, elementul de bază, punctul de plecare
pentru formarea societății, care este alcătuită din mai mulți indivizi, fiecare funcționând
independent, dar uniți între ei printr-un scop comun". Ca urmare, educația ajută la
dezvoltarea individualității şi a societății: ,,Nu poate avea loc o dezvoltare a societății fără o
dezvoltare a individului, aşa cum ne-a demonstrat copilul care, de cum îşi câştigă propria
independență, o aplică la mediul social."
Maria Montessori nu consideră total eficient învățământul bazat pe predare de către
profesori, ci pentru o bună dezvoltare copilul învață prin contact direct cu mediul înconjurător
şi prin înteracțiune cu obiectele. Astfel, între mediu şi om există o relație de dublă modelare:
,,utilizarea lucrurilor îl modelează pe om, omul modelează lucrurile", realizându-se iubirea
omului pentru mediu. ,,Copilul iubeşte nu obiectul, ci efortul cu care a fost făcut. Când
copilul învață să lucreze într-un anumit mediu, învață şi să socializeze, căci nimeni nu poate
lucra de unul singur. Şi iată cum se derulează viața: apare o muncă interesantă, care dă
valoare individualității, ceea ce educă persoana.” Astfel, autoarea afirmă că ,,Iubirea nu este
cauza, ci efectul dezvoltării normale a individului."
În concluzie, ceea ce trebuie să facă adultul este să acorde o atenție deosebită
construirii mediului copilului în aşa fel încât să asigure o dezvoltare normala a acestuia.
Ȋn plus, prin educație ființa umană îşi poate construi un mediu pentru supraviețuire
special pentru tineri ,,un mediu înzestrat cu toate lucruşoarele mici necesare vieții copilului.
Copilul nu ne-a spus ,,mulțumesc”, dar ne-a dezvăluit comoara ascunsă care se află în inima
omului. Şi această cunoaştere a inimii omeneşti, prin măreția şi puterea ei, constituie pentru
noi un avertisment şi o speranță.”
Copilul este văzut că o ființă neajutorată însă din punct de vedere social copilul este
,,o ființă umană, un cetățean, un om care îşi are demnitatea sa, drepturile sale de a trăi şi de a
UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

fi protejat. Indiferent de ce condiție este, indiferent cărei rase umane aparține, în orice țară din
lume, copilul trebuie recunoscut ca cetățean.”
Fiecare copil are propriul stil de a lucra. Copiilor le place să lucreze cu obiecte
,,Copiii nu-și pot concentra atenția asupra cuvintelor, dar le este foarte ușor să se concentreze
pe un obiect." Astfel, învățământul tradițional se confruntă cu mari dificultăți. Una dintre ele
este predarea orală și a doua este trezirea interesului copiilor: ,,Problema învățământului nu
constă în a avea un profesor bun, capabil să evoce obiecte care nu se văd sau în a avea
manuale bune; Important este să dispunem de un mediu de viață cu obiecte care să
reperezinte concret lucrurile de învățat.”
Ființa umană are nevoie de cunoştințe şi este capabil să învețe spontan mult
mai mult decât presupunem noi. Dar este la fel de adevărat că inteligența nesatisfăcută se
închide în sine, interesul lâncezeşte şi toată tinerețea este condamnată să rămână la un nivel
inferior față de cel la care ar putea să se ridice. Astfel, dacă dezvoltarea spontană este
reprimată, personalitatea copilului se poate situa la un standard negativ.
„Scopul nostru este să creăm o disciplină a muncii, a binelui și a nu imobilității și a
pasivității.” (Maria Montessori- Descoperirea copilului)
Autoarea Maria Montessori , ne vorbește despre faptul că nu noi educatorii suntem
cei care formăm copiii, ci ei sunt cei care se construiesc singuri. În trecut Maria Montessori
fusese convinsă că a educa un copil înseamnă a crea mediul convenabil acestuia pentru a
putea asimila lucrurile spontan. Pentru a putea creea acest mediu este nevoie de pregătire și
organizare a stimulilor exteriori.
Această activitate este si ea bazată pe o serie de principii fundamentale științific ,
metoda are și obiective.
Sistemul Montessori a fost inventat de Maria Montessori în urmă cu aproximativ un
secol. ,,Un element fundamental al acestei metode este că abordează copilul în
totalitatea sa şi îl vedeca pe o persoană care învaţă în mod natural şi e interesată de
progresul său, pe când viziunea sistemului tradiţional este cea care vede copilul ca pe o
tablă goală, ca pe un vas ce aşteaptă să fie umplut de profesor prin cunoştinţele sale.”
Studiile ştiinţifice recente asupra capacităţilor cognitive, sociale şi emoţionale ale copiilor
(începând chiar de la stadiul de sugari) validează aceste concepţii şi vin în completarea
viziunii Montessori asupra copilului şi asupra modalităţilor optime de educare a acestuia.
UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

O altă problemă a învățământului tradițional pe care o identifica Maria Montessori

este adaptarea predării în funcție de vârstele diferite și interesele copiilor. Așadar, pentru
aceasta ,,a învață înseamnă a desfăşura o muncă susținută.”
În încheierea acestui capitol autoarea consideră că toți tinerii au nevoie de o
îmbunătățire a educației: ,, Cred că trebuie să facem mult mai mult pentru educația copiilor și
a tinerilor. Așa cum am pregătit pentru cei mai mici o casă adaptată nevoilor lor, tot așa
pentru copiii ceva mai mari trebuie să pregătim în lumea exterioară un mediu care să le
dezvolte latura socială.”
Metoda Montessori se bazează pe crearea unui mediu în care copilul se poate dezvolta
în condiții optime. Mediul educațional vizează ordinea, armonia, accesibilitatea şi confortul
psihic al copilului prin manifestări independente de explorare, experimentare şi înmagazinare
a cunoştințelor.
Maria Montessori numeşte joaca ,, muncă", deoarece aceasta consideră că prin
activitatea desfăşurată de către copil, acesta experimentează mediul înconjurător, astfel
cunoscându-l şi descoperindu-l el însuşi, asimilând noi informații care-i sunt benefice
dezvoltării sale. Aşadar, verbul folosit nu este ,,se joacă" ci ,,lucrează", copilul lucrează la
construirea propriei personalități prin interacțiunea directă cu materialele. Astfel, din punctul
de vedere al Mariei Montessori ,, a învăța înseamnă a desfăşura o muncă susținută".
Un alt aspect important al acestei metode este profesorul care cunoaşte cu adevărat
menirea lui în educația copilului. În lucrarea ,,Copilul- ființă divină, dar neînțeleasă" Maria
Montessori afirmă că ,,adultul trebuie să-şi înțeleagă misiunea altfel decât şi-a înțeles-o până
acum, adică să înțeleagă că în educație factorul principal este copilul, nu el." Aşadar, în
învățământul bazat pe această metodă profesorul este un îndrumător al dezvoltării
intelectuale, sociale şi emoționale a copilului fiind responsabil de educația acestuia. Acesta
are rolul de a însoți elevul pe drumul cunoaşterii, nu de a-i oferi informații de care copilul nu
este interesat şi dornic să le primească. Activitatea profesorului Montessori se bazează pe
curiozitatea elevului, pe dorințele şi aspirațiile lui către un anumit domeniu.
Din punctual meu de vedere metoda Montessori în ultimi ani a devenit printre cele
mai cunoscută și folosite metode care îi ajută pe cei mici să se formeze ca și oameni.
UNIVERSITATEA PETROL ȘI GAZE PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

BIBLIOGRAFIE

 Alina Narcisa Crişan, Roxana Enache, Steliana Lefter, Nicoleta Lițoiu, Viorel
Nicolescu, Ana-Maria Petrescu, 2017 ,,Pedagogii alternative- Studii”, Editura
Universitară, Bucureşti
 Maria Montessori, 2016 ,,Educație şi pace, editura Vremea, Bucureşti
 Maria Motessori, 1991 ,,Copilul, ființă divină, dar neînțeleasă" editura CEDC
 www. Casamontessori . ro
 https://www.desprecopii.com/info-id-3376-nm-Educatia-prin-metoda-Montessori-sau-
educatia-personalizata.htm