Formele PPL

Prin proces economic ı̂nţelegem un sistem for-

mat dintr-o intrare (input), o ieşire (output)
şi o ”cutie neagră” ı̂n care inputul se prelu-
crează obţinându-se outputul. Inputul şi out-
putul sunt caracterizaţi respectiv prin vectorii
b = (b1, b2, . . . , bm)T , x = (x1, x2, . . . , xn)T
unde bα, α = 1 . . . m reprezintă cantitatea dis-
ponibilă de resursă α, iar xi, i = 1 . . . n, repre-
zintă cantitatea de produs i ce se va obţine ı̂n
urma prelucrării inputurilor. Aceasta se face
utilizând un număr de n tehnologii caracteri-
zate prin vectorii tehnologici
a1 = (a11, . . . , am1)T , . . . , an = (a1n, . . . , amn)T ,
respectiv prin matricea tehnologică A = (aαi)α,i,
unde aαi reprezintă cantitatea de materie primă
de tip α utilizată pentru producerea unei unităţi
din produsul finit de tip i. Procesul se numeşte
liniar, dacă legăturile dintre input, output şi
vectorii tehnologici sunt date prin ecuaţii sau
inecuaţii liniare.
1
Dacă aαi este cantitatea de materie primă α
necesară obţinerii unei unităţi din produsul i,
∑
atunci n i=1 aαi xi reprezintă cantitatea de ma-
terie primă α necesară obţinerii cantităţilor x1, . . . , xn
de produse finite. Aceasta nu poate depăşi
resursa bα. Obţinem sistemul de restricţii
n
∑
aαixi ≤ bα , α = 1 . . . m (1)
i=1

xi ≥ 0 , i = 1...n . (2)
Relaţiile (2) reprezintă condiţii de natură eco-
nomică.
Procesul are ca scop realizarea unui profit maxim
sau efectuarea unor cheltuieli de producţie mi-
nime, acesta fiind descris prin vectorul
c = (c1, c2, . . . , cn)T , unde ci reprezintă profitul
obţinut prin vânzarea unei unităţi din produsul
i, sau cheltuielile de producţie efectuate prin
producerea unei unităţi din produsul i. Scopul
este astfel caracterizat de funcţia obiectiv
n
∑
f (x) = cixi = ⟨c, x⟩ .
i=1

2
Astfel un proces economic liniar este descris de
problema
max (min) f (x)
x∈P (3)
unde

P = {x ∈ Rn, Ax ≤ b, x ≥ 0}, f (x) = ⟨c, x⟩.

Problema (3) se va scrie


 max(min)⟨c, x⟩
Ax ≤ b

 x≥0

A = (aαi) = (a1, . . . , an) se numeşte matricea

tehnologică,
b = (b1, . . . , bm)T ∈ Rm se numeşte vectorul
resurselor, iar
c = (c1, . . . , cn)T ∈ Rn se numeşte vectorul de
profit (de cost).
Problema de optimizare de forma (3) se numeşte
problemă de optimizare (sau de programare)
liniară.
3
 Forma generală a PPL



 max(min)(⟨c 1 , x1⟩ + ⟨c2 , x2 ⟩ + ⟨c3, x3 ⟩)



 A x 1 + A x2 + A x3 ≥ b1

 11 12 13

 1 2 3 2

 A21x + A22x + A23x = b
(P) A31x1 + A32x2 + A33x3 ≤ b3



 x1 ≥ 0



 2 fără restricţie de semn

 x

 x3 ≤ 0

4
Se numesc forme standard pentru problema de
optimizare liniară problemele:

min⟨c, x⟩ max⟨c, x⟩
Ax = b Ax = b
x≥0 x≥0

Se numesc forme canonice pentru problema de

optimizare liniară problemele:

min⟨c, x⟩ max⟨c, x⟩
Ax ≥ b Ax ≤ b
x≥0 x≥0
Propoziţie
Orice problemă de programare liniară poate fi
adusă
a) la forma standard;
b) la forma canonică.

5
 Trecerea de la o formă la alta

Utilizând transformări echivalente, orice prob-

lemă de optimizare liniară poate fi adusă la
forma standard sau la forma canonică. Trans-
formările echivalente:
a) Sensul unei inegalităţi se schimbă prin ı̂nmulţirea
cu -1.
b) Inegalitatea de forma ⟨a, x⟩ ≤ b se trans-
formă ı̂n ⟨a, x⟩ + y = b, y ≥ 0. y se numeşte
variabilă ecart.
c) Inegalitatea de forma ⟨a, x⟩ ≥ b se trans-
formă ı̂n ⟨a, x⟩ − y = b, y ≥ 0.
d) Egalitatea ⟨a, x⟩ = b se transformă ı̂n ine-
galităţile ⟨a, x⟩ ≤ b, −⟨a, x⟩ ≤ −b.
e) Inegalitatea x ≤ 0 se transformă prin substituţia
x′ = −x ı̂n inegalitatea x′ ≥ 0.
f) Variabila x fără restricţie de semn se trans-
formă ı̂n x = x′ − x′′ unde x′ ≥ 0, x′′ ≥ 0.
g) min f(x)=-max (-f(x)).
h) max f(x)=-min (-f(x)).
6
 Aplicaţii

1. Să se scrie problema următoare sub forma

a) standard
b) canonică de maxim
c) canonică de minim.


 max(x1 + x2)



 2x1 − 3x2 ≤ 6

3x1 − 2x2 ≥ −2



 x1 + 2x2 = 10


 x f.r.s., x ≤ 0
1 2
2. Să se scrie problema generală de minim sub
forma
a) standard
b) canonică de minim.