Proprietăţi ale matricii coeficienţilor

(continuare)

Fie p un număr natural, 2 ≤ p ≤ min{m, n}, şi

mulţimile de indici
{α1, . . . , αp} ⊆ {1, . . . , m}; {i1, . . . , ip} ⊆ {1, . . . , n}.
Mulţimea rutelor
{(α1, i1); (α2, i1); (α2, i2); (α3, i2); . . . ; (α1, ip)}
se numeşte ciclu de lungime 2p şi se notează
(α1, i1, . . . , αp, ip). Se observă că pentru orice
astfel de ciclu avem
rα1i1 −rα2i1 +rα2i2 −rα3i2 +. . .+rαpip −rα1ip = 0
În particular, orice ciclu este o mulţime liniar
dependentă de rute. Pe tabelul de transport,
orice ciclu de lungime 2p dă naştere la o linie
poligonală ı̂nchisă cu 2p laturi, laturile consecu-
tive fiind perpendiculare. Dacă linia poligonală
are un vârf situat pe o linie (respectiv coloană)
a tabelului, atunci mai are ı̂ncă exact un vârf
pe acea linie (respectiv coloană).
1
Propoziţie Orice mulţime liniar dependentă
minimală de rute este un ciclu.

Corolar O mulţime de rute este bază dacă

şi numai dacă are cardinalul m + n − 1 şi nu
conţine cicluri.

Corolar Fie B o bază. Atunci au loc următoarele:

i) Pentru orice rută (β, j) ̸∈ B există un unic ci-
clu C cu proprietăţile (β, j) ∈ C şi C\{(β, j)} ⊆ B.
ii) Pentru orice α ∈ {1, 2, . . . , m} există
i ∈ {1, 2, . . . , n} a. ı̂. (α, i) ∈ B.
iii) Pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n} există
α ∈ {1, 2, . . . , m} a. ı̂. (α, i) ∈ B.

Ciclul definit ı̂n i) se notează C(β, j) şi se numeşte

ciclul asociat rutei (β, j), iar linia poligonală de-
terminată de ciclu se numeşte linia poligonală
asociată rutei (β, j).

2
Dacă C(β, j) = (β, j, α2, i2, . . . , αp, ip), atunci

rβj −rα2j +rα2i2 −rα3i2 +rα3i3 −. . .+rαpip −rβip = 0

ceea ce se mai poate scrie
∑ ∑
rβj = rαi − rαi
(α,i)∈C − (β,j) (α,i)∈C +(β,j)
Propoziţie Fie x̄ = (x̄αi) o soluţie admisibilă
de bază şi B̄ baza corespunzătoare. Fie (β, j) ̸∈
B̄, C(β, j) ciclul asociat şi
ε= min {x̄αi}.
(α, i) ∈ C −(β, j)
Vectorul x̃ ∈ Rmn cu componentele
x̃αi = x̄αi, (α, i) ∈ B̄ \ C(β, j)
x̃αi = x̄αi − ε, (α, i) ∈ C −(β, j)
x̃αi = x̄αi + ε, (α, i) ∈ C +(β, j)
x̃βj = ε
x̃αi = 0 ı̂n rest
este soluţie admisibilă de bază.

3
 Algoritmul potenţialelor

Criteriul de optimalitate

Problema de transport are forma

(T ) min ⟨c, x⟩
x∈T
unde c = (c11, . . . c1n, . . . , cm1, . . . , cmn)T ∈ Rmn
şi T = {x ∈ Rmn, Rx = d, x ≥ 0}.
Duala problemei (T ) este
∑ ∑n
(D) max ⟨d, w⟩ = max( m a u
α=1 α α + i=1 bivi )
w∈D
unde w = (u1, . . . , um, v1, . . . , vn)T ∈ Rm+n şi
D = {w ∈ Rm+n, uα+vi ≤ cαi, α = 1 . . . m, i = 1 . . . n}
Propoziţie Fie x̄ o soluţie admisibilă a prob-
lemei (T ), corespunzătoare bazei B̄. Dacă ex-
istă vectorul w̄ = (ū1, . . . , ūm, v̄1, . . . , v̄n)T , ast-
fel ı̂ncât
ūα + v̄i = cαi, (α, i) ∈ B̄
ūα + v̄i ≤ cαi, (α, i) ̸∈ B̄
atunci x̄ este soluţie optimă.
4
Propoziţie Fie x̄ o soluţie admisibilă de bază
a problemei (T ) corespunzătoare bazei B̄ şi
w̄ = (ū1, . . . , ūm, v̄1, . . . , v̄n)T astfel ı̂ncât

ūα + v̄i = cαi, ∀(α, i) ∈ B̄

Dacă există (β, j) astfel ı̂ncât

ūβ + v̄j > cβj

atunci, utilizând linia poligonală asociată lui
(β, j), se poate obţine o nouă soluţie admisibilă
de bază x̃, vecină lui x̄, pentru care

⟨c, x̄⟩ ≥ ⟨c, x̃⟩.

5
Observaţii

1. Sistemul de ecuaţii

uα + vi = cαi, (α, i) ∈ B̄
este compatibil 1-nedeterminat, şi se re-
zolvă de regulă atribuind variabilei u1 sau
variabilei v1 valoarea 0.

2. Pentru a obţine o descreştere cât mai mare

a funcţiei obiectiv, se alege (β, j) astfel
ı̂ncât
δβj = ūβ + v̄j − cβj
să fie maxim.

6
 Etapele algoritmului potenţialelor

Etapa 1 Se echilibrează problema.

Etapa 2 Se determină o soluţie admisibilă de
bază X̄ şi baza corespunzătoare B̄
Etapa 3 Se rezolvă sistemul de ecuaţii

uα + vi = cαi, (α, i) ∈ B̄.

Pentru soluţia sistemului

w̄ = (ū1, . . . , ūm, v̄1, . . . , v̄n)T

se calculează

c∗αi = ūα+v̄i, δαi = c∗αi−cαi, α = 1 . . . m, i = 1 . . . n.

Etapa 4 a) Dacă δαi ≤ 0, α = 1 . . . m,
i = 1 . . . n, atunci X̄ este soluţie optimă. STOP
b) Dacă există (α, i) astfel ı̂ncât δαi > 0, se de-
termină ruta (β, j) astfel ı̂ncât
δβj = max {δαi}
δαi > 0

7
Etapa 5 Se determină o nouă soluţie admisi-
bilă de bază utilizând linia poligonală asociată
rutei (β, j). Se trece la Etapa 3.

Pentru problemele de tip transport cu criteriu

de maxim, algoritmul de rezolvare este acelaşi,
cu modificarea Etapei 4:
Etapa 4’ a) Dacă δαi ≥ 0, α = 1 . . . m,
i = 1 . . . n, soluţia admisibilă de bază x̄ este
soluţie optimă. STOP
b) Dacă există (α, i) astfel ı̂ncât δαi < 0, se
determină ruta (β, j) astfel ı̂ncât
δβj = min {δαi}.
δαi < 0