1. Ce este cancerul?

Fenotipul malign
Definitie: cancerul este o masa anormala de tesut a carei crestere se produce in exces fata de
normal, este necontrolata si neconcordanta ce cea a tesuturilor normale si continua in acelasi
mod progresiv dupa incetarea stimulului care a determinat-o.
Caracteristicile cancerelor umane
 Creşterea prolifeării celulare ( adesea autonomă)
 Apoptoză insuficientă
 Diferenţiere celulară alterată
 Metabolism alterat
 Instabilitate genică
 Imortalizare ( creştere continuă după senescenţa replicativă)
 Invazia în diferite straturi celulare şi alte ţesutri ( cu perturbarea arhitecturii
celulare)
 Metastaze în ganglionii limfatici regionali şi în ţesuturi la distanţă.

Comună tuturor cancerelor este capacitatea acestor alterări de a induce la nivel celular
fenotipul malign, ale cărui trăsături includ: • tendinţa de a se manifesta similar cu celula
progenitorie stem (capacitate de autoreînnoire, diferenţiere, organogenicitate, diviziune
asimetrică); • răspuns accentuat la factorii stimulatori ai creşterii; • rezistenţa relativă la
stimulii inhibitori ai creşterii; • capacitate de diviziune nelimitată; • capacitate de a creşte în
organe diverse, într-un micromediu foarte diferit faţă de cel de provenienţă; • creştere rapidă a
ratei mutaţiilor, care permit generarea rapidă a unor noi variante de celule-fiice; •
nerespectarea barierelor tisulare, fapt care permite invazia în ţesuturile înconjurătoare şi
organe, vase de sânge şi limfatice; • capacitate de a atrage şi sintetiza o reţea vasculară proprie
(angiogeneza); • capacitate de a minimaliza un răspuns imun şi/sau evita distrugerea de către
celulele efectorii ale sistemului imun.
2. Care sunt trasaturile unei tumori maligne in comparative cu una benignă ?
1. Tumori maligne versus tumori benigne
Tumorile maligne:
-celulele maligne invadeaza si distrug tesuturile normale din jur
- metastazeaza pe calea vaselor de sange, limfatice sau pe calea seroaselor in marile
cavitati
-celulele tind sa fie anaplazice
- sunt neincapsulate
- au de regula o rata de crestere mai rapida, continuand sa creasca chiar si in conditiile
spolierii nutritive a gazdei, ducand la deces
Tumorile benigne:
-cresc prin expansiune si sunt obisnuit incapsulate, fara infiltrarea tesuturilor vecine, dar
putand sa le comprime
- nu metastazeaza, raman localizate
- sunt de obicei asemanatoare cu tesuturile in care iau nastere
- au o rata de crestere mai lenta – mai multi ani
3.Care sunt trăsaturile morfologice ale celulei maligne

Celulele maligne prezintă următoarele trăsături:

1.Provin dintr-o singură celulă care conţin o acumulare de mutaţii cu rol iniţiator, cu alte
cuvinte cancerul are origine şi dezvoltare clonală.
2.Sunt instabile genetic datorită defectelor în repararea leziunilor ADN, conducând la
heterogenitatea populaţiei celulare de la nivelul tumorii.
 3.Pot fi identificate prin morfologia lor anormală, de obicei diferită de celula
corespondentă normală a ţesutului de origine
4.Tind să fie mai puţin diferenţiate decât ţesuturile înconjurătoare, cu care pot prezenta
unele asemănări, dar pot fi şi nediferenţiate, făcând dificilă identificarea ţesutului de
origine.
5.Sunt dezorganizate în relaţie cu celelalte celule şi pierd capacitatea de aşi îndeplini
funcţiile normale, dar câştigă funcţii diferite – capacitate de migrare, sinteză de
molecule biologic active (enzime, hormoni etc.) care amplifică activităţi organice
specifice.
6.Pierd capacitatea de recunoaştere şi aderenţă la celulele aceluiaşi ţesut, permiţând
migrarea spre alte sedii ale organismului.
7.Pierd sau îşi alterează markeri şi receptori de pe suprafaţa membranei, modificându-şi
activităţile normale şi devenind de nerecunoscut de către sistemul imun, care nu le
percepe ca anormale (non-self).
8.Devin nemuritoare ca urmare a alterării susceptibilităţii la apoptoză (moartea elulară
programată) prin pierderea funcţiilor genelor supresor. Apoptoza are rolul de a limita
numărul diviziunilor pe care le suferă o celulă normală, prevenind replicarea ulterioară a
unor eventuale defecte genetice/structurale.
9.Prezintă un potenţial replicativ nelimitat. Celulele normale prezintă un program
autonom de control a numărului de diviziuni (finit) după care devin senescente.
10.Numărul total şi procentul de celule care proliferează (fracţia sau rata de proliferare)
într-o tumoră este mult mai crescut decât cel al celulelor normale cu aceeaşi origine
tisulară.
11.Se divid în manieră întâmplătoare, dezorganizată, rezultând celule cu leziuni
genetice şi alterări structurale şi funcţionale.
12.Pierd inhibiţia de contact. Această proprietate face ca – în cultură – celulele normale
să îşi blocheze diviziunea dacă ajung să formeze un strat confluent monocelular, chiar
dacă mediul de cultură conţine toţi factorii de creştere şi substanţele nutritive necesare
pentru diviziunile ulterioare.
13.Proliferează independent de substrat. Celulele normale din ţesuturile de cultură nu se
pot divide dacă nu prezintă un ancoraj la un substrat solid. Celulele neoplazice pot
creşte independent într-un mediu de cultură semisolid, fără a necesita un substrat de
aderenţă.
14.Invadează frecvent ţesuturile normale, depăşind membrana bazală.
4.Epidemiologia cancerelor umane: profilul epidemiologic al cancerelor in
România.
Epidemiologia cancerului se ocupa cu studiul distributiei localizarilor tumorale, a
raspandirii cancerului in populatia umana in functie de sex, varsta, profesie, spatiu si
timp, precum si al factorilor de risc ce contribuie la aceste fenomene.
Cele mai importante cancere umane in termenii incidentei, prevalentei si mortalitatii
sunt: bronho-pulmonar, cancerul mamar, cancerele colo-rectale, cancerele genitale
feminine (col, corp uterin si ovarian) , cancerul prostatic, cancerul gastric.
In Romania cele mai importante cancere sunt:
- la barbati: bronho-pulmonar (90% cauzate de fumat), gastric, din sfera ORL
- la femei: mamar, de col uterin, colo-rectal ( etiologie: factori alimentari).

5.Epidemiologia descriptivă: incidenţă, prevalenţă, mortalitate.Distribuţia

canceruli este ? Definiţie, locul şi importanţa bolii canceroase în patologia umana
în funcţie de sex, vârstă, areal geografic
 Epidemiologia dscriptiva urmareste identificarea unui proces epidemiologic, urmata
de masurarea si descrierea sa. Principalii indicatori ai epidemiologiei descriptive sunt:
incidenta, prevalenta, mortalitatea.
Incidenţa – numărul de cazuri noi ce apar într-o populaţie cu risc de boală într-o
anumită perioadă de timp (de obicei 1 an), şi este exprimată uzual la 100.000 locuitori.
La copii, cancerele fiind foarte rare, se exprimă ca număr de cazuri la 1.000.000
locuitori. Ratele de incidenţă pot fi calculate în funcţie de sex, vârstă specifică, profesie,
distribuţie geografică şi temporală sau rasă.
Prevalenţa – estimarea numărului total de persoane cu cancer (cazuri noi şi
preexistente) ce sunt în viaţă la un moment dat (prevalenţa punctiformă) sau după o
perioadă definită de timp (prevalenţa periodică), exprimată ca număr de cazuri la
100.000 de indivizi. În mod curent prevalenţa este utilizată pentru a descrie răspândirea
unei boli într-o comunitate.
Mortalitatea – definită pe baza datelor colectate din certificatele de deces
completate de medici. Ratele de mortalitate sunt exprimate ca număr de decese la
100.000 de locuitori pe o perioadă de 1 an. Odată cu descreşterea mortalităţii prin bolile
infecţioase (precum tuberculoza) în ţările Europei, bolile cardiovasculare şi cancerul au
ajuns să reprezinte principalele cauze de deces. Creşterea constantă a numărului de
decese prin cancere în numeroase ţări este dependentă de factori demografici (creşterea
populaţiei vârstnice), diagnostici (existenţa facilităţilor diagnostice) şi terapeutici
(procedurile de tratament a cancerului înainte de deces).

Definitie: cancerul este o masa anormala de tesut a carei crestere se produce in exces
fata de normal, este necontrolata si neconcordanta ce cea a tesuturilor normale si
continua in acelasi mod progresiv dupa incetarea stimulului care a determinat-o.
Locul si importanta bolii canceroase in patologia umana in functie de sex, varsta si
areal geografic:
Varsta
- este cel mai importanf factor de risc in cancer
- leucemiile acute limfoblastice sunt mai frcvente intre 3-4ani
- Cancerele testiculare cunosc un varf de incidenta inre 20-34 ani
- Cancerul de prostata – apare dupa 70ani, la 80ani incidenta foarte crescuta (80%)
- Toate cancerele pot apare la varste foarte fragede
Sexul:
- ratele de incidenta sunt mai crescute la sexul masculin decat la sexul feminin
- la femei: in afara de cancerul ovarian si mamar, cancerele colonului, vezicii urinare,
tiroidei si melanomul malign sunt mai frecvente
- la barbati: incidenta mai crescuta o au cancerele cu vindecabilitate scazuta: plaman,
prostata, esofag, stomac
- cancerul bronho-pulmonar prezinta o crestere semnificativa -73%- in randul femeilor,
datorita adoptarii obiceiului fumatului
- cancerele oculare, ale glandelor salivare si ale colonului drept au o frecventa
aproximativ egala la ambele sexe.
Arealul geografic:
- fiecare tumora maligna are distributia sa particulara
- cancerele pulmonare sunt mai frecvente la barbatii albi din America de Nord si foarte
rare in Bombay
- cancerul de stomac este frecvent in Japonia si rar in Bombay
- cancerul de san are o incidenta crescuta la femeile albe din Europa si SUA , o incidenta
medie in Danemarca si o incidenta scazuta in Japonia .
- Cancerul esofagian are o incidenta crescuta in regiunile caspice ale Iranului si incidenta
scazuta in Romania-Cluj
6. Cancerele in Romania: incidenta, mortalitate, profil
epidemiologic
Incidenta este in continua crestere, cu mici diferenta de la un an la altul
Cele mai importante cancere din Romania sunt:
- la barbati: bronho-pulmonar, gastric, din sfera ORL
- la femei: mamar, de col uterin, colo-rectal
- pana in 1968 cancerul gastric a reprezentat principala cauza de deces prin tumori
maligne – 38.5%
- dupa 1968 cancerul bronho-pulmonar, la barbati, si cel mamar, la femei a luat
amploare
Cifra de mortalitate de 13-14% din totalul deceselor sirueaza Romania in randul tarilor cu
mortalitate medie prin cancer. Mortalitatea nu este uniforma pe intreg teritoriul tarii si
poate fi grupata in 3 zone:
- municipiul Bucuresti(204,7‰), judetele din vestul tarii – Arad, Timis, Bihor; si
judetul Cluj cu mortalitate de peste 165 ‰.
- Centrul tarii – Sibiu, Salaj, Alba, Mures; Botosani, Braila, Prahova – valori peste
media pe tara, dar sub 165‰
- Restul teritoriului sub media nationala, cu valorile cele mai scazute in Bacau si Gorj
In ultimii ani mortalitatea prin neoplazii este in continua crestere datorita:
- scaderii mortalitatii generale
- cresterii duratei medii de viata a populatiei
- ameliorarea calitatii diagnosticului, precizarea cauzelor de deces si acuratetea
raportarilor statistice
- cresterii reale a incidentei si mortalitatii prin cancer datorita schimbarii continue a
conditiilor de viata si munca
Se remarca o crestere mai rapida a mortalitatii prin cancer in mediul urban comparativ cu
cel rural.
Studiile epidemiologice, experimentale si clinice au condus la identificarea unui numar
mare de factori etiologici ai cancerului: factori exogeni, din mediul inconjurator
(responsabil pentru 90% din cancerele umane) si factori endogeni, proprii organismului

9.Factorii de risc in cancer: exogeni si endogeni

Factorii exogeni sunt responsabili in aproximativ 80-90% din cancerele umane
a) agentii fizici:
- radiatiile ionizante: efectele radiatiilor apar la persoanele expuse profesional,
in scop diagnostic sau terapeutic, la supravietuitorii bonbardamentelor atomice
(Hiroshima si Nagasaki). Tipul de neoplasm depinde de doza de iradiere,
varsta si sexul persoanei. Cele mai frecvente cancere: de san, tiroida, plaman,
stomac, glande salivare, tract gastrointestinal si limfoame
- radonul: este un gaz radioactiv ubiquitar in atmosfera terestra. Determina
cancere bronho-pulmonare, in special la mineri.
- Radiatiile UV: cancere cutanate( in special la regiuni expuse: cap, gat, brate,
buze-la femei si torace-la barbati)
- Traumatismele: microtraumatismele repetate pot genera displazii ce ulterior
vor evolua spre tumori maligne
b) Agenti chimici:
- fumatul: principalul factor in cancerul bronho-pulmonar, dar si in alte cancere:
al cavitatii bucale, mamar, de col uterin, anus
- alcoolul: este in relatie cauzala cu cancerele cavitatii orale, faringelui,
laringelui, esofagului (berea si bauturile tari), ficatului
- dieta: substantele din alimente au fost asociate cu cancere in urmatoarele
sedii:
 consumul crescut de grasimi: cancer de colon, prostata, mamar
 aminele policiclice: cancer gastric, colo-rectale, pancreatic, mamar
 dietele hipercalorice: cancer de san, endometru si colon
 diete sarate, cu alimente afumate: cancer de esofag si stomac
 nitratii si aditivii alimentari: cancerul de intestin
c) factorul ocupational
- expunerea la fibrele de azbest – cancere pulmonare, mezotelioamelor si
cancere digestive
- 4-amino-difenil – cancer de vezica urinara
- Benzen- leucemie
- Industria cromului – cancer pulmonar
- Industria reclamelor fluorescente – osteocarcinoame
- Erbicidele- cancere de colon, plaman, rinofaringe, prostata, ovar, leucemii,
mielom multiplu
d) Poluarea atmosferica si a apelor
e) Cauze iatrogene:
- medicatia citotoxica anticanceroasa
- expunerea la radioterapie
- medicamente: tumori hepatice, necroza papilara renala
f) Agentii biologici
- infectiile – pot fi asociate cu unele cancere: limfomul Burkitt, cancerul de ficat,
leucemia, cancerul de col uterin
Factori endogeni: sunt reprezentati de
- terenul genetic – cancerul este o boala genetica. Progresia de la o celula
normala spre un cancer invaziv are loc in decurs de 5-20 ani si este influentata
de facoti genetici ereditari precum si de modificarile genetice somatice
- starea imunologica: multe afectiuni congenitale asociate cu diverse deficite
imune au o tendinta marnata pentru aparitia limfoamelor maligne : ataxia –
telangiectazia, trisomia21,.
- Factori endocrini: estrogenii au rol important indezvoltarea cancerului mamar
si endometrial, testosteronii –cancerul de prostata .
10.Factori de risc profesionali in cancer

Factorul ocupational:
- expunerea la fibrele de azbest – cancere pulmonare, mezotelioamelor si
cancere digestive
- 4-amino-difenil – cancer de vezica urinara
- Benzen- leucemie
- Industria cromului – cancer pulmonar
- Industria reclamelor fluorescente – osteocarcinoame
- Erbicidele- cancere de colon, plaman, rinofaringe, prostata, ovar, leucemii,
mielom multiplu
Poluarea atmosferica si a apelor- incidenta crescuta a riscului in mediul urban fata
de mediul rural
11.Factori de risc biologi si medicamentosi in cancer
Cauze iatrogene:
 - medicatia citotoxica anticanceroasa
- expunerea la radioterapie si la citostatice precum agenti alkilanţi -
retinoblastomul
- medicamente: tumori hepatice (oximetholona), necroza papilara renala
(analgezice ce contin fenacetina)
Agentii biologici
infectiile – pot fi asociate cu unele cancere: limfomul Burkitt, cancerul de ficat,
leucemia, cancerul de col uterin, cancer de vezica urinara, cancer gastric

Infecţiile cu anumiţi paraziţi par să fie capabile să iniţieze o serie de evenimente celulare care
culminează cu dezvoltarea neoplaziei la anumiţi indivizi. Cea mai cunoscută asociere este aceea dintre cancerul
de vezică urinară şi infecţia cu Schistosoma haematobium sau între infecţiile parazitare cu Clonorchis sinensis şi
Opistorchis felineus şi cancerele de căi biliare (colangiocarcinom) frecvente în unele regiuni din China.
Dintre infecţiile bacteriene, trebuie amintită asocierea între bacteria numită Helicobacter pylori şi riscul
crescut de cancer gastric.
12.Factorii de risc – factorii “stilului de viata”: rolul fumatului, alcoolului si
alimentatiei; obezitatea si cancerul si comportamentul sexual
Fumatul:
-principalul factor in cancerul bronho-pulmonar, dar si in alte cancere: al cavitatii
bucale, mamar, de col uterin, anus
- fumatorii care abandoneaza fumatul prezinta un risc mai redus de cancer
pulmonar decat cei care continua sa fumeze
- abandonarea fumatului este benefica pentru aproape toti fumatorii in functie de
sex, varsta si perioada anterioara de fumat
- fumatorii care abandoneaza fumatul inainte de varsta mijlocie beneficiaza cel
mai mult, inlaturand 90% din riscul de cancer pulmonar in relatie cu fumatul
Alcoolul:
- este in relatie cauzala cu cancerele cavitatii orale, faringelui, laringelui,
esofagului , ficatului
- actioneaza sinergic in asociere cu fumatul
- abuzul de alcool in cancerele de ficat determina ciroza
- consumul de bere si bauturi tari: tuica, coniac este asociat cu riscul de cancer
esofagian
Dieta: substantele din alimente au fost asociate cu cancere in urmatoarele sedii:
 consumul crescut de grasimi: cancer de colon, prostata, mamar
 aminele policiclice: cancer gastric, colo-rectale, pancreatic, mamar
 dietele hipercalorice: cancer de san, endometru si colon
 diete sarate, cu alimente afumate: cancer de esofag si stomac
 nitratii si aditivii alimentari: cancerul de intestin
 proteinele animale (carnea rosie) – cancere de san, endometru, colon
13.Rolul alimentatiei in cancere:principii de nutritie in preventia
cancerului
Elemente de dietă care ar reduce riscul de cancer sunt:
- dietele bogate în fibre vegetale
- conţinutul bogat în legume, fructe şi cereale integrale.
- conţinut crescut în calciu (cancer de colon), seleniu (cancer de prostată), vitaminele A, C şi
E (cancere orale, bronho-pulmonare, faringe, esofag, colo-rectale, mamare, pancreatice şi de
vezică urinară).
- legumele bogate în indol (ex. varză, conopidă, broccoli), numite şi legume crucifere, scad
riscul de cancer de colon, dar ar putea creşte riscul de cancer gastric!
- alimentele ce conţin soia, mai ales seminţele de soia
- utilizarea zilnică de doze reduse (325 mg) de aspirină scade riscul de cancer de colon
- exerciţiul fizic (obezitatea este asociată cu riscul crescut de cancer mamar la femeile
cu vârste > 40 ani; riscul de cancer mamar creşte la femeile supraponderale cu > 10%
din greutatea ideală; exerciţiul fizic regulat scade riscul de cancer de colon).
14.factori de risc exogen:rolul radiatiilor si poluarii atmosferice

Poluarea atmosferică şi a apelor - dovada că potenţialii carcinogeni conţinuţi în aer

sau apă pot determina cancere este bazată pe unele date epidemiologice. Unul dintre aceste
argumente este susţinut şi de relaţia liniară între doza de carcinogen şi numărul cazurilor de
cancere. Studiile actuale au estimat însă rolul poluării atmosferice la procente mai reduse.
Deşi în unele ţări au fost raportate diferenţe între mediul rural şi cel urban pentru câteva
cancere umane, acestea tind să dispară în condiţiile în care ceilalţi factori de mediu sunt
asemănători.
15.Cancerogeneza: etape (initiere, promotie, progresie)
Fiecare cancer, la fiecare pacient, exprima o succesiune cronologica de evenimente
celulare ce conduc la nasterea tumorii maligne. Cascada de evenimente ce transforma o celula
normala intr-un cancer este descrisa prin termenul de carcinogeneza. Acest proces
multistadial, determinat de aparitia de leziuni genetice si epigenetice, conduce la modificari
ireversibile ale celulelor gazdei, cu dobandirea in final a unui fenotip malign. Sumarea
temporala a acestor procese este numita progresie biologica a cancerului.
Cel putin 6 stadii au fost descrise ilustrand cronologia secventiala a carcinogenezei:
initierea, cresterea, promotia, conversia, propagarea si progresia.In prezent cele mai cunoscute
informatii privesc:
- faza de initiere: este prima etapa prin care genomul este modificat ca urmare a unei
metode somatice. Celula neoplazica determina o singura mutatie. Procesul este rapid,
ireversibil, cu memorie, fara prag, neidentificabil si aproape inevitabil.
- faza de promotie: este un proces de alterare rapida a expresiei genetice ce favorizeaza
cresterea proliferarii celulare prin cresterea sintezei ADN si a replicarii. Este initial
reversibila, fara memorie, cu pasi multipli, cu prag, dependenta de doza, factorul promotor
poate fi identificat si expunerea poate fi evitata (partial). Celula cu defect (deja initiata) sufera
si alte mutatii si capata proprietatea de diviziune necontrolata.
faza de progresie: este un proces in care generatii de celule isi fixeaza leziunile genomice, nu
raspund la controlul factorilor inhibitori ai cresterii. Procesul poate fi spontan progresiv,
relativ lent sau accelerat prin presiunea selectiei in favoarea populatiilor celulare proliferative
cand sunt supuse in mod repetat la carcinogeni sau alti agenti de stimulare a cresterii. Celula
capata si proprietatea de invazie locala, difuzie necontrolata si metastazare
16 Semnificatia clinica si biologica a procesului de metastazare
Metastazarea = este procesul de raspandire a celulelor maligne din tumora primara in
alte compartimente ale organismului sau transferul bolii maligne de la un organ la un alt organ
sau tesut cu care acesta nu este in contact anatomic.
Procesul de diseminare si formare a metastazelor este o etapa importanta pentru
intelegerea fenomenului general al malignitatii. Unele tipuri de celule normale au posibilitatea
“metastazarii” asa cum sunt celulele trofoblastului normal, limfocitul, macrofagul,
megakariocitul, neutroblastul, celulele andometriale (in endometrioza), celulele nevrice
melanocitice.
Teoretic, toate neoplasmele prezinta capacitatea de a produce metastaze, dar aceasta
capacitate potentiala prezinta o variabilitate considerabila. Metastazarea apare ca fiind stadiul
final al progresiei tumorale de la celula normala la o celula complet maligna, care si-a
dobandit fenotipul metastazic.
 Pacientii cu metastaze mor datorita insuficientei de organ secundara compromiterii
anatomice a functiei prin tesut tumoral nefunctional (ex. Insuficienta hepatica in metastazele
hepatice), substantelor toxice eliberate de tumora sau complicatiilor severa asociate
tratamentelor sistemice impotriva bolii metastatice.
Din punct de vedere biologic, metastazarea este un proces putin eficient. Studiul
celulelor murine cu anticorpi marcati arata ca mai putin de 0.01% din totalitatea celulelor
maligne intrate in circulatie supravietuiesc si devin capabile sa formeze tumori secundare
metastatice. De asemenea, desi metastazele au o origine clonala(provin dintr-o singura celula)
nu toate celulele sunt capabile sa parcurga toate etapele necesare pentru a da nastere tumorilor
metastatice.Etapa considerata a fi cea mai importanta pentru eficacitatea metastazarii este
supravietuirea celulelor tumorale in circulatia limfatica si sangvina (putine celule ajung la
organul tinta).
Metastazele dovedesc o afinitate tisulara si de organ. Caile majore de metastazare sunt
spre: os, pulmon, ficat, creier. Localizare mai rara pe miocard, splina, musculatura scheletica.
Procesul de metastazare depinde atat de proprietatile tumorii cat si de mecanismele de
aparare ale gazdei.

17.Etapele procesului de metastazare, tipuri de metastazare

Mecanisme de metastazare:
-extensia locala: celulele isi pierd legaturile cu celulele similare si migraza catre
structuri si tesuturi de vecinatate a tumorii: cancerul ovarian ivadeaza trompele uterine, vezica
urinara, intestinul, peritoneul
- diseminarea limfatica: daca celulele tumorale infiltreaza vasele locale limfatice creaza
sedii metastatice: cancerul mamar colonizeaza ganglionii axilari, mediastinali, sau boala
Hodgkin
- diseminarea hematogena: daca tumora invadeaza local vasele de sange pot crea sedii
metastatice la organe la distanta: sarcoamele metastazeaza pulmonar.
Caile majore de metastazare sunt spre: os, pulmon, ficat, creier.
Metastazele dovedesc o tendinta de afinitate tisulara si de organ:
- localizare mai rara pe miocard, splina, musculatura scheletica.
- Frecventa localizarii bilaterale in organe perechi: glanda suprarenala, cancer mamar si
bronsic
- Frecventa localizare intr-un anumit organ: hipofiza, in cancerul mamar
- Frecventa localizare de predilectie intr-un sistem:
 metastazele osoase pentru cancerele: pulmonar, mamar, renal, prostatic
 metastazele pulmonare in cancerele de san, tiroida, rinichi
 metastazele cerebrale sunt mai des solitare si reflecta existenta unui neoplasm
pulmonar (70%), mamar sau melanom malign
 metastazele hepatice in cancerul gastric, colo-rectal, pancreatic, dar si in cancerele
mamar si pulmonar
 metastazele cu punct de plecare necunoscut – sediile cele mai frecvente raman
pulmon, pancreas, colon, ovar, stomac, rinichi.
18.Preventia primara – Ghidul de Recomandari Europene privind
Preventia Primara a cancerelor
Preventia primara = depistarea pacientilor inainte de declansarea bolii; scopul preventiei fiind
de diminuarea frecventei cancerelor prin identificarea si eventual suprimarea factorilor de
risc.
Factorii de risc sunt foarte diversi:
-modul de viata – fumat( NBP, sfera ORL, renal, pancreatic), obiceiurile alimentare( cancer:
colo-rectal, corp uterin, pancreatic), alcool (cancer gastric, pancreatic) , obezitate, exercitiul
fizic, reproducere
-factori de mediu – poluarea atmosferica, radiatii, alte substante din mediu
-profesionali- substante chimice(benzen, cadium, crom, azbest, gaze, coloranti, acizi, etc),
virusul HVB, HVC
-hormono-genitali si genetici.- incidenta cancerului la copii 0-5‰ de locuitori
Ponderea factorilor de risc difera de la un individ la altul si de la o localizare la alta.
19.Preventia secundara: screeningul cancerelor – principii
Preventia secundara = tratamentul unor leziuni precanceroase sau cancere in stadii
precoce, fara expresie clinica, a caror eradicare poate suprima evolutia spre neoplazie, ceea ce
corespunde depistarii precoce.
= ca scopuri ale prevenirii dezvoltarii bolii spre stadiile avansate, incurabile:
detecteaza boala dupa debutul patogenezei si include screeningul, depistarea precoce si
supravegherea.
= se apreciaza ca circa 1/3 din cancere ar fi vindecate daca ar fi depistate precoce
= preventia porneste de la faptul ca neoplaziile evolueaza dupa un model liniar
pluristabil, ceea ce presupune existenta fazei preclinice initiale( cu cat faza este mai lunga, cu
atat posibilitatea de depistare este mai mare)
Conditiile in care un cancer poate fi propus pentru screening:
- cancer frecvent: mamar, uterin
- prevalenta crescuta a formelor cu evolutie lunga preclinica
- asociere cu mortalitate si morbiditate crescuta
- evolutie preclinica detectabila, faza preclinica nemetastatica lunga
- detectarea preclinica a cancerului sa permita ameliorarea rezultatelor
- existenta unor teste de screening eficace
Caracteristicile unui cancer propus pentru screening:
- sa reprezinte o problema serioasa de sanatate publica la populatia vizata pentru screening
- istoria naturala a cancerului respectiv sa prezinte o faza preclinica cu o durata care sa
permita depistarea bolii prin screening, inaintea diagnosticului clinic sau a aparitiei
metastazelor: cancer bronho-pulmonar
- sa existe un tratament precoce acceptabil si eficace pentru pacientii cu boala
recognoscibilă.
- sa existe teste eficace sau examinare disponibila, facilitati de diagnostic si tratament
Calitatile unui test de screening:
- conditia de confort pentru pacient pentru a putea fi acceptat
- sa aiba sensibilitate crscuta si o specificitate crescuta
- costurile sa fie reduse
- sa fie teste simple de efectuat , cu riscuri minime
- sa poata fi utilizat ca test „de masa”
- sa conduca la un tratament precoce si sa reduca mortalitatea specifica prin cancer
- cost scazut psiho-social si financiar asociat cu rezultate fals pozitive reduse.

20.Screeningul cancerului de col uterin – rolul asistentei medicale

In tara noastra neoplazia de col uterin continua sa ocupe un loc de frunteintre
noplaziile feminine Cancerul de col uterin este ideal pentru screening deoarece
prezinta o faza lunga de evolutie preclinica, in cursul careia leziunile precanceroase
pot fi diagnosticate printr-un simplu test cito-vaginal Papanicolau. Cancerele cervico-
uterine pot fi depistate prin: examen clinic, colposcopie, examen citologic
 Asistentele antrenate in actiunile de screening:
- au un rol important pentru a asigura o cuprindere cat mai completa a
populatiei in actiunea de depistare – atragerea unui numar cat mai mare de femei in
actiunea de screening, mai cu seama in categoria celor cu factori de risc.
- informatiile pe care le detin si experienta in domeniul sanatatii le pot permite
sa asocieze depistarii si o educatie sanitara si preventiva: fumat, alcool, alimentatie,
igiena vietii.
- trebuie sa aiba o formatie oncologica cel putin minimala: formare gestuala,
palparea sanilor, frotiul cito-vaginal, examenul cavitatii bucale, tuseu pelvin.
- trebuie sa cunoasca metodologia de depistare: cancerele cele mai frecvente
depistabile, intervalele de timp intre examene, utilizarea testelor paraclinice sensibile,
specifice, putin costisitoare
- trebuie sa accepte o participare activa si directa la eforturile de educatie
sanitara si sa se integreze in structurile de preventie si depistare.
- au rol in educarea pacientului in sprijinul actiunilor de preventie secundara si
terţiară
Recomandarile sunt:
- fiecare din femeile peste 18 ani care este activa sexual trebuie supusa
controalelor de depistare
- daca o femeie prezinta 3 controale anuale normale prin frotiu cito-vaginal
poate fi examinata ulterior la intervale mai mari de 2-3 ani
- femeile ce prezinta un istoric de displazie de col uterin trebuie examinate cel
putin o data pe an

21.Screeningul in cancerul mamar – rolul asistentei medicale

Cancerul mamar reprezinta cea mai importanta neoplazie si principala cauza de
mortalitate prin cancer la sexul feminin
Asistentele antrenate in actiunile de screening:
- au un rol important pentru a asigura o cuprindere cat mai completa a populatiei in
actiunea de depistare – atragerea unui numar cat mai mare de femei in actiunea de
screening, mai cu seama in categoria celor cu factori de risc.
- informatiile pe care le detin si experienta in domeniul sanatatii le pot permite sa
asocieze depistarii si o educatie sanitara si preventiva: fumat, alcool, alimentatie,
igiena vietii.
- trebuie sa aiba o formatie oncologica cel putin minimala: formare gestuala, palparea
sanilor, frotiul cito-vaginal, examenul cavitatii bucale, tuseu pelvin.
- trebuie sa cunoasca metodologia de depistare: cancerele cele mai frecvente depistabile,
intervalele de timp intre examene, utilizarea testelor paraclinice sensibile, specifice, putin
costisitoare
- trebuie sa accepte o participare activa si directa la eforturile de educatie sanitara si sa se
integreze in structurile de preventie si depistare.
- au rol in educarea pacientului in sprijinul actiunilor de preventie secundara si terţiară
Recomandarile pentru periodicitatea examenelor sunt:
- autoexaminarea: se va insista asupra tehnicii executiei si a necesitatii de a se aloca un
timp adecvat acstui examen. Se recomanda ca acext examen sa aiba loc la sfarsitul fiecarui
ciclu.
- Examenul clinic al sanului: cu incepere de la 35 ani orice femeie trebuie sa se supuna
anual unui examen al sanilor, iar femeile ce prezinta unul sau mai multi factori de risc vor
face obligatoriu acest examen
 - Examenul mamografic: creste randamentul si calitatea depistarii tumorilor mamare,
fiind capabil sa depisteze cancere mamare oculte, asimptomatice clinic si nedetectabile prin
palpare. In absenta factorilor de risc: la 2-3 ani, iar in prezenta factorilor de risc si la femei
peste 50 ani, examen anual.
22. Screening-ul in cancerul colo-rectal
Numărul de polipi la pacienţii cu PAF s-a redus după administrarea de celecoxib, fără o
reducere consecutivă a mortalităţii; beta-carotenul nu a redus incidenţa adenoamelor colonice.
A fost evidenţiat şi rolul protector al calciului şi vitaminei D asupra mucoasei digestive, cu
reducerea riscului de cancer colo-rectal. Folaţii, vitamina B6 (piridoxina) şi vitamina B12 par
a reprezenta un important factor de reducere a riscului cancerului de colon şi, posibil, al altor
cancere (ex. sân, pancreas). O meta-analiză recentă a arătat că folaţii din alimente (dar nu şi
cei din suplimentele nutritive) asociază scăderea riscului de cancer colo-recta.
23. Diagnosticul in cancere-simptomelelocale directe, indirecte simptomele sistemice
Plecând de la o singură celulă, transformarea malignă parcurge mai multe etape, dintre care cele
mai multe nu prezintă o expresie clinică (perioada de latenţă). Deşi cea mai mare parte a creşterii
tumorale este silenţioasă, la un moment dat aceasta determină semne şi simptome care conduc la
diagnostic.
Diagnosticul reprezintă procesul prin care se urmăreşte stabilirea certitudinii prezenţei bolii.
Diagnosticul reprezintă elementul de bază deoarece permite tratamentul şi evaluarea prognostică a
pacienţilor.
Principiile diagnosticului în boala canceroasă
În oncologie, diagnosticul trebuie să îndeplinească următoarele principii:
- certitudinea diagnosticului de cancer;
- precocitatea diagnosticului;
- formularea completă a diagnosticului.

Etapele diagnosticului în oncologie

În oncologie, ca şi în alte specialităţi medicale, stabilirea diagnosticului presupune parcurgerea a 3
etape clasice:
- etapa investigaţiei clinice (diagnosticul clinic);
- etapa investigaţiilor imagistice (diagnosticul imagistic);
- etapa explorărilor biologice (diagnosticul de laborator).

Diagnosticul clinic
Când pacientul se prezintă la medic pentru o serie de acuze, acesta trebuie să fie familiarizat cu
varietatea simptomelor de debut posibile ale unor neoplazii deşi nu există simptome clinice specifice
de cancer. Cea mai bună ocazie pentru a vindeca un cancer este detecţia precoce urmată de tratament
adecvat. În acest scop American Cancer Society a alcătuit o listă de 7 simptome precoce cu care
personalul din sectorul sanitar trebuie să fie familiarizat.
Cele 7 simptome „de alarmă” sunt:
1) modificări ale tranzitului intestinal obişnuit, tulburări funcţionale digestive sau urinare;
2) modificarea aparentă a unei leziuni cutanate congenitale (nev pigmentar sau „aluniţă”);
3) o plagă care nu se vindecă, o tumefacţie care nu dispare;
4) hemoragii digestive, urinare, hemoptizii sau metroragii (orice pierdere de sânge neobişnuită);
5) un nodul palpabil sau o induraţie în sân sau oriunde altundeva;
6) tulburări permanente de deglutiţie;
7) persistenţa disfoniei sau tusei iritative.
Un semn important care trebuie bine cunoscut de către medici dar şi de pacienţi este caracterul
indolor al leziunilor canceroase în stadiile iniţiale (tumora primară şi adenopatii indiferent de sediu),
fiind una din cauzele principale de întârziere a diagnosticului. Întârzierea prezentării la medic poate
avea cauze multiple între care: aspectul anodin al semnelor clinice (caracterul indolor al leziunilor)
precum şi frica pacienţilor de a fi diagnosticaţi cu cancer.
Semnele indirecte sunt mai frecvente decât cele directe şi au un caracter funcţional, fiind cele
care neliniştesc pacientul şi îl determină să se prezinte la consultaţie:
 a) scurgerile anormale, secreţiile cu aspect seros, hemoragic, purulent la nivelul vaginului,
rectului, foselor nazale, cavităţii bucale. Scurgerile hemoragice sunt cele ce sunt patognomonice
(metroragii după menopauză în cancerul de corp uterin).
b) semne de compresiune diverse: mediastinale (sindromul de compresiune de cavă
superioară: edem „în pelerină”, turgescenţa jugularelor, ectazii cutanate venoase), neurologice etc.
c) la nivel abdominal, tulburări de tranzit, icter mecanic, disfagie, dispnee, sindroame
hemoroidale, polakiurie, nicturie.
d) la nivel cranian – sindroame de hipertensiune intracraniană.
e) semne neurologice: nevralgii, pareze, tulburări sfincteriene, dureri de tip sciatic asociate
cu edemul unui membru inferior şi tulburări urinare.
f) sindroame paraneoplazice: endocrine, hematologice, osteo-articulare, dermatologice şi
altele sunt frecvente în cancerul bronho-pulmonar, tumori pelvine ginecologice.
24.Principiile diagnosticului în boala canceroasă
În oncologie, diagnosticul trebuie să îndeplinească următoarele principii:
- certitudinea diagnosticului de cancer;
- precocitatea diagnosticului;
- formularea completă a diagnosticului.
25..Stadializarea cancerelor – sistemul TNM, rol, principii
T(tumora) – extensia tumorii primare
N (ganglion) – absenta/prezenta extensiei la ggl limfatici regionali
M (metastaza) – prezenta/absenta metastazelor la distanta de tumora primara si
ggl regionali.
Clasificarea in stadii reprezinta o metoda pentru a descrie obiectiv stadiul
(extensia) unei neoplazii in momente diferite temporal si in raport cu evolutia
fiecarui tip tumoral.
Sistemul TNM este un sistem de clasificare a cancerelor bazat pe extensia
anatomica. In clasificarea TNM intervin mai multi factori printre care:
- sediul anatomic, extensia clinica, tipul histologic
- durata simptomelor sau semnelor
- sexul, varsta pacientului
- gradul de diferentiere
Rolul stadializarii:
- ajuta clinicianul la planificarea terapeutica
- furnizeaza informatii prognostice importante
- ajuta la evaluarea rezultatelor terapeutice
- inlesneste schimbul de informatii dintre centrele de tratament diferite asupra
unor grupe de pacienti similari dar tratati cu metode diverse
- contribuie la cercetarea tumorilor umane
Reguli generale care se aplica tuturor localizarilor:
- toate cazurile trebuie sa fie confirmate histologic
- stadializatea TNM se aplica numai carcinoamelor
- pentru fiecare localizare sunt 2 clasificari: clinica – cTNM - (se bazeaza pe
examenul clinic, imagistic, endoscopic, biopsie, etc), si histopatologica –
pTNM – ( examinarea histo-patologica)
- dupa evaluarea TNM se stabileste stadiul bolii care ramane neschimbat de
acum inainte
- in cazul tumorilor multiple simultane in acelasi organ se va lua in considerare
tumora cea mai mare iar numarul tumorilor este indicat in paranteze T2(m)
sau T(5).
-
26.Markerii tumorali – roluri, utilitate in oncologie, implicarea asistentei
 Markerii tumorali sunt substante prezente sau produse de tumora însăşi sau de
organismul gazdă ca răspuns la prezenţa tumorii, care pot fi utilizaţi pentru a
diferenţia tumora se ţesutul normal sau a-i determina prezenţa pe baza măsurării
nivelelor sale în sânge sau secreţii.
Rolul markerilor:
- diagnostic: exemplu: Ig G, M, A pentru mielomul multiplu, βHCG pentru boala
trofoblastică gestaţională
- depistare precoce: ex. PSA pentru cancerul de prostată
- urmărirea răspunsului la un tratament: ex. valorile βHCG şi AFP în cancerul
de testicul tratat chimioterapic
- prognostic: de obicei, valori foarte mari ale markerului tumoral la momentul
diagnosticului se corelează cu un prognostic nefavorabil,suplimentam
investigatiile
Nu se recomandă tratamentul pacienţilor numai în funcţie de valorile markerilor
tumorali. Valorile markerilor tumorali se vor considera patologice numai după
repetarea determinărilor.
Asistenta:
- trebuie să-şi nu-şi depăşească atribuţiile de serviciu
- cunoaste si respecta drepturile pacientului, respecta confidentialitatea
datelor
- trebuie sa asigure inregistrarea corecta si completa a pacientului
- sa clarifice eventualele probleme pe care acesta sau apartinatorii le pot ridica
- supraveghează şi îndrumă activitatea personalului din subordine
- respecta graficul si programul de lucru
- comportament si tinuta in conformitate cu normele codului de etica si
deontologie profesionala
- completeaza si manipuleaza cu atentie actele, fisele medicale ale pacientului
- raspunde de dotarea aparatului de urgenta – acorda primul ajutor in caz de
urgenta
- participa si ajuta medical la efectuarea consultatiei si a unor manevre
terapeutice
- la indicatia medicului: efectueaza tratamente, recolteaza probe biologice
pentru analize de laborator, completeaza formulare medicale
- pregateste sala si bolnavul pentru tratamente, pansamente si mici
interventiil-
- cunoaste si respecta cele 7 etape ale tehnicii de pregatire a instrumentarului
medico-chirurgical dupa folosire, in vederea sterilizarii
- raspunde de intretinerea curateniei si dezinfectiei cabinetului si salii de
tratament- raspunde de colectarea separata a deseurilor pe tipuri
- primeste, asigura buna pastrare si utilizeaza corespunzator instrumentarul si
aparatura cu care lucreaza
- desfasoara permanent activitati de educatie sanitara
- se preocupa permanent de ridicarea nivelului profesional

27.Bilantul preterapeutic a unui pacient cu cancer

Toate tratamentele oncologice sunt greu de suportat si pot fi contraindicate la unii
pacienti, de aceea inaintea instituirii oricarei terapii, se va face o evaluare
amanuntita a pacientului cu explorari complete pentru a decala eventualele
insuficiente care s-ar putea agrava in timpul tratamentului.
Bilantul preterapeutic = stadializarea TNM
 Evaluarea statusului pacientului:
- evidentiaza functionarea organelor vitale
- evaluare hematologica si biochimica
- toate datele ajuta la stabilirea unui indice – status de performanta
Sunt acceptate 2 clasificari in practica:
-indicele Karnovsky (0-100)
- indicele ECOG (de la 0-5)
Bilantul se face pentru stabilirea extensiei reale a bolii, pentru a stabili gradul
ei de agresivitae si de asemenea pentru stabilirea tipului tumorii
28.Factorii prognostici in cancer – pot fi impartiti in:
- factori legati de boala (tumora):stadiul bolii-agresiune f. puternica,gr. de
invazie ganglionara ,tipul de boala histologic-sarcom ,carcinom
- factori legati de gazda (bolnav):stare de sanatate buna/rea,comorbiditati-
DZ,obezitate
- factori legati de tratement (medic):per. care s-a scurs dintre primele semne de
boala si primul consult,data la care a fost pus primul diagnostic,tratam facut
prima oara si cum s-a raspuns la el
- cercetarea receptorilor pentru hormoni;dozarea unor enzime;cercetarea prin
dozimetrie
interval fara simptome>6l-prognostic bun; <6l prognostic prost.
29.Rolul asistentei in ingrijirea pacientului oncologic tratat
chirurgical
Tratamentul chirurgical ramane metoda terapeutica loco-regionala primara a majoritatii
tumorilor solide; in unele cazuri ramane singura sansa de vindecare.
Rolul si interventiile asistentei:
- la indicatia medicului edministreaza medicatia, preleveaza probe biologice pentru
enalize de laborator
- comunica medicului imediat orice schimbare survenita in starea pacientului
Preoperator:
- evaluarea functiilor respiratorie, cardiaca, renala, hepatica,neurologica, a problemelor
gastro-intestinale, alti factori care predispun la aparitia complicatiilor postoperatorii.
- Invatarea pacientului despre procedura chirurgicala care urmeaza a-i fi aplicata,
complicatiile potentiale, sperantele asteptate prin chirurgie
- Va oferi pacientului sustinere emotionala in perioada preoperatorie, va incuraja
pacientul sa-si exprime teama si nelinistile – reducerea anxietatii
- Evaluarea durerii pacientului ca simptom
- Va prezenta consimtamantul scris, va pregati pacientul pentru interventie: administrare
medicatie indicata de medic, igiena, etc
Postoperator:
- Supraveghere semne vitale, TA, FC, respiratie, diureza, perfuzie
- Ramane calma si cu atitudine optimista pt a reduce starea de neliniste a pacientului
- Ingrijirea plagii operatorii si prevenirea complicatiilor la nivelui ei – este obiectivul
major al nursing-ului postoperator
- Combaterea complicatiilor: urinare (retentie urinara postoperatorie), digestive
- Combaterea riscului tromboembolismului venos/pulmonar
- Combaterea durerii, a complicatiilor datorate imobilizarii prelungite
30.Radioterapia cancerelor: tipuri de radiatii utilizate in radioterapie,
dispozitive de iradiere
Radioterapia (RT) este o specialitate clinica al carei scop este distrugerea totala sau
partiala a unei doze de tumori maligne cu ajutorul radiatiilor.`
Tipuri de radiatii:
- radiatiile Roentgen (radiatii X) – primul tip de rsdiatii aplicat in practica clinica
- radiatii γ
- tubul Coolidge; aparate de cobaltoterapie, acceleratori liniari
Metode de radioterapie:
- Radioterapie externa:
* poate fi: radioterapie curativa(urmareste vindecarea pacientului), adjuvanta
(aplicata inainte sau dupa o interventie chirurgicala radicala) sau
paleativa(imbunatatirea calitatii vietii pacientului)
 radioterapia superficiala – energie mica 50-150keV
 radioterapie conventionala – energii intre 150-500 keV
 radioterapie de mare energie: telegammaterapie (radiatii γ de 1,17-1,20 MeV),
accelerator liniar (radiatii X cu energie 4 – 40 MeV, fascicule de electroni 6-
20MeV); ciclotron (radiatii corpusculare)
- Brahiterapia: de contact (endocavitara – col uterin, endoluminala – bronsii,
intraluminala – intravasculara), interstiţiala (implantarea de surse radioactive in
tesuturi)
- Radioterapia metabolica – administrarea endovenoasa de izotopi (Stronţiu-89
pt. cancer de prostata,Fosfor-32 pt. sindroame mieloproliferative) pt.
radioterapia tumorilor care prezinta afinitate de fixare selectiva a acestora –
neoplasme tiroidiene( Iod-131 )
31.Efectele secundare ale radioterapiei la pacientii oncologici
Efecte acute – apar in timpul iradierii sau imediat dupa tratament in special la nivelul
tesuturilor cu multiplicare rapida:
- mucoasa oro-faringiana: mucita, eritem
- mucoasa digestiva – diaree, dureri abdominale, varsaturi
- tesut hematopoetic – anemie, neutropenie
- fanere – alopecie
- tegumente – eritem, descuamare umeda/uscata, epilare
Efecte intermediare – apar la cateva saptamani dupa iradiere si sunt in general
permanente
Efecte tardive
- sunt in relatie cu doza totala de iradiatii primit
- apare la cateva luni sau mai tarziu dupa iradierea initialaa
- urmeaza unor reactii subcutanate si se manifesta prin necroză, fibroză,
ulceraţie, formare de fistule sau insuficienţe de organ (cataractă, paralizie,
pericardită, nefrită, stricturi, etc)
- efecte mutagene/cancerigene – leucemii acute, mielodisplazii, sarcoame, etc
- la copii efectele sunt mai severe – tulburari de crestere
Tratamentele de asociatie a radioterapia cu chimioterapia cresc riscul
complicatiilor precoce si tardive.
32.Rolul si sarcinile asistentei in ingrijirea clinica si ambulator a pacintului
in timpul radioterapiei
Rolul asistentei:
- trebuie sa cunoasca tehnici specifice de ingrijire si combatere a efectelor
secundare ce apar in urma radioterapiei
- explica rolul si efectele radioterapiei
- trebuie sa fie pregatita sa ofere pacientilor informatii legate de tratamentul
iradiant
 - cancerul nu este o boala contagioasa dar, in unele cazuri, descendentii au un
risc mai mare de a dezvolta tumori
- tratamentul cu radiatii ionizante nu este dureros
- instruieste pacientul sa-si mentina pozitia in timpul sedintei de radioterapie
- pacientii iradiati prin radioterapie externa sau brahiterapie nu constituie risc de
iradiere pentru anturaj
- pacientii supusi radioterapiei metabolice nu trebuie sa coabiteze cu alte
persoane timp de 7-14 zile dupa administrarea radionuclidului
- explica importanta mentinerii tatuajelor cutanate marcate de catre medicul
radioterapeut in momentul planificarii radioterapiei
- efectele radioterapiei apar lent, dupa un anumit numar de sedinte
- explica care sunt efectele adverse definitive si care remit dupa terminarea
tratamentului
supraveghere hematologica – hemoleucograma la fiecare 10 zile
33.Clasificarea agentilor citostatici citotoxici.
Clasificarea citostaticelor se face in functie de mecanismul de actiune sau
originea chimioterapicelor.
1. agenti alkilanţi:
- derivaţii de azot muştar: Mecloretamina, Clorambucil
- oxazofosforine: Ciclofosfamida
- derivaţi de etil-amina: Thio-Tepa
- alkilsulfonaţii: Busulfan
2. agenţi pseudoalkilanţi
- analogi structurali ai purinelor: Decarbazina
- derivaţi de nitrozuree: BCNU, CCNU, ACNU
- derivaţii de platină: Cisplatin, Oxaliplatin
- antitopoizomerazice: derivaţi din apipodofilotoxină, analogii de Camptothecin
3. citostatice antineoplazice de origine vegetala
- antimitotice: alcaloizii de Vinca, taxanii
- antitopoizomerazice: derivaţi din apipodofilotoxină, analogii de Camptothecin
4. antimetaboliţi
- antagonişti de acid folic: Metotrexat
- analogii purinici: 6-Tioguanina
- analogii pirimidinici: Citozinarabinozin
- fluoropirimidine: 5-FU, UFT
5. antibiotice şi intercalante:
-antibiotice ce interferă cu transcripţia: Dactinomicina
-Antracicline şi analogi: Doxorubicina, Aclarubicina
-Antibiotice cu acţiune parţial alkilantă: Mitomicina C
-Antibiotice radiomimetice: Bleomicina
6. agenţi anti-tumorali diverşi: Hexametilmelamina, Hidroxiureea, enzime,
Mitotan
În funcţie de momentul intervenţiei lor în ciclul celular:
- agenţi ciclo-nespecifici – acţionează în toate fazele ciclului celular, inclusiv Go
- agenţi fazo-specifice – acţionează numai într-o anumită fază a ciclului celular
- agenţi ciclo-specifici – acţionează în toate fazele ciclului celular, dar
eficacitatea acestora depinde de starea proliferativă a celulei
- 34.Toxicitatea chimioterapiei – rolul asistentei in supravegherea
pacientului oncologic in curs de chimioterapie
- Rol:
 - - furnizeaza informatii sumare despre chimioterapie si efectele sale la nivelul
de intelegere a pacientului si familiei sale, combate unele conceptii false
- - acorda timp pacientilor pentru a se obisnui cu ideia chimioterapiei si
semnificatiei sale pentru a raspunde nelinistilor si anxietatii acestora
- - administreaza profesionist chimioterapia, fara disconfort sau injurii
- - sa cunoasca si sa anticipeze efectele secundare si toxicitatile posibile, sa
aplice un plan de interventii care sa le minimalizeze sau sa le evite
- - implica pacientul in planificarea, executia si evaluarea interventiilor, sa
incurajeze discutarea evenimentelor si sentimentelor neobisnuite
- - incurajeza familia si prietenii sa participe la ingrijirea pacientului la domiciliu
sau in spital, sa sustina cautarea de solutii la efectele secundare si la dilemele
aparute
- - identifica problemele actuale si potentiale la pacientii la care acestea nu pot fi
rezolvate prin interventiile personalului de ingrijire, se consulta cu membrii
echipei pluridisciplinare.
- - sa asigure pacientilor o viata cat mai normala in timpul terapiei, luind in
consideratie ceea ce constituie individualitatea stilului de viata a fiecaruia.
35.Complicatiile chimioterapie
Efectele acute apar în timpul iradierii sau imediat după tratament în
special la nivelul ţesuturilor cu multiplicare rapidă: mucoasa oro-faringiană
(mucită, eritem), mucoasa digestivă (diaree, dureri abdominale,
vărsături), ţesut hematopoietic (anemie, neutropenie, pancitopenie),
fanere (alopecie). În multe cazuri vindecarea leziunilor acute este
incompletă fiind urmate de sechele permanente
Ţesut norma Efecte acute Simptome şi semne
Piele/fanere eritem Eritem
descuamare uscată/ prurit
umedă durere
epilare
Mucoasa oro- mucozită Disfagie
faringiană hipersecreţie
odinofagie,
halitoză cu suprainfecţii
Esofag esofagită Disfagie
Odinofagie
Plămân pneumonită tuse,
dispnee
durere pleurala
Intestin gastroenterită greţuri,
 vărsături
crampe,
diaree
Vezica urinară cistită Disurie
Polakiurie
Rect proctită Tenesme
Măduvă osoasă citopenie Astenie
hemoragii
neutropenie febrilă

b.Două efecte secundare nu sunt datorate modelului asociat distrucţei

celulare: greţurile şi astenia
Efectele intermediare survin la câteva săptămâni după iradiere şi sunt
în general permanente.
c. Efectele tardive se datorează distrugerii celulelor funcţionale cu
multiplicare lentă. Efectele tardive ale radioterapiei sunt în relaţie doza
totală de radiaţii primită şi pot apare cel mai devreme la câteva luni sau
mai târziu după iradierea iniţială.

36.Manipularea in siguranta a substantelor citostatice – masuri de

protectie a personalului
- masurile de siguranta trebuie sa garanteze securitatea operatorului, a mediului, a
medicamentului , a pacientului destinat
* mijloace de protectie individuala – dispozitive de protectie: manusi de latex
(schimbate la fiecare 30 minute sau ori de cate ori in caz de contaminare sau ruptura), halat de
unica folosinta (cu maneci lungi si mansete impletite), masca de protectie (acopera gura si
nasul), ochelari/viziera, boneta, pantaloni impermeabili, sosoni impermeabili
* proceduri de manipulare in siguranta:
- nu se accepta indicatii de administrare verbale ci numai scrise
- se evita utilizarea prescurtarilor, denumirilor comerciale
- indicatiile se formuleaza dupa model standardizat si clar
- toate dozele vor fi calculate separat de catre medic
- comunicare multidisciplinara intre operatori
*tehnica manipularii substantelor citostatice:
 - medicamentele vor fi preparate de catre personal special pregatit, in camera de
siguranta biologica clasa II, special destinata acestei operatiuni
- suprafata de lucru este acoperita cu un material absorbant steril pt. a minimaliza
contaminarea
- sunt interzise mancatul, bautul, fumatul in incaperea in care se prepara medicamentele
- citostaticul se prepara dupa indicatia medicului, a farmacistului, in conditii de asepsie,
respectand recomandarile fabricantului
- umplerea intregii tubulaturi pentru perfuzie se realizeaza sub hota pentru a preveni
eventualele accidente de manipulare
- medicamentul reconstituit se eticheteaza conform uzantelor institutiei
- citostaticele se transport in ambalaj impermeabil si poarta eticheta specifica; iar
persoanele care se ocupa de transport trebuie sa cunoasca procedurile de urmat in cazul
varsarii medicamentului.(marcarea locului, curatarea, raportarea incidentului)
37.Tratamentele paleative in oncologie –principii
Tratamentul are ca principale obiective:
-vindecarea
-prelungirea vietii
- asigurarea calitatii vietii
Ingrijirea paleativa are urmatoarele caracteristici:
- amelioreaza durerea si alte simptome
- afirma viata si priveste moartea ca pe un proces normal
- integreaza aspectele psihologice si spirituale
- ofera un suport vietii pacientului pana la moarte
- utilizeaza munca in echipa pentru asigurarea nevoilor pacientului
- creste calitatea vietii, avand o influenta asupra evolutiei bolii
- este aplicabila precoce in evolutia bolii in asociere cu alte terapii care au ca scop
prelungirea vietii si include investigatiile necesare pentru o mai buna intelegere a
complicatiilor clinice stresante
38.trat durerii

Unele plăgi operatorii sunt particular foarte dureroase. Analgezia va trebui adaptată în
funcţie de natura tumorii, de anestezie şi de intervenţia chirurgicală practicată. De aceea,
prescripţiile postoperatorii vor conţine şi medicaţia destinată calmării durerii (analgezice).
Asistenta medicală va cunoaşte această medicaţie, tipul de administrare (orar sau la cererea
pacientului) individualizată în funcţie de prescripţiile medicale.
Tipul, sediul, dimensiunea procedurii chirurgicale contribuie la prezenţa durerii
postoperatorii. Alţi factori precum anxietatea, factorii de mediu şi condiţia generală fizică
influenţează percepţia durerii. Semnele şi simptomele de durere acută postoperatorie includ:
paloarea tegumentară, tahicardia, tahipneea, hipertensiunea, , midriaza, creşterea tonusului
muscular, vărsăturile şi poziţia antalgică. Se va proceda la evaluarea nivelului de durere
înaintea administrării analgezicelor şi se va urmări eficacitatea (răspunsul durerii) la medicaţia
administrată. Se vor administra analgezicele rapid, conform scalei graduale OMS (nu se va
lăsa pacientul să sufere!), în doze adecvate şi la intervale orare fixe (alte informaţii privind
controlul durerii şi medicaţia recomandată sunt prezentate în Capitolul 25 “Durerea”).
39.Nutritia la pacientul oncologic-principii generale

Tulburările de nutriţie datorate intervenţiei operatorii cresc riscul de întârziere a vindecării plăgii, infecţie
a plăgii, pneumonie şi creşterea morbidităţii. Procedurile chirurgicale precum gastrectomia cresc riscul
sindroamelor de dumping, malabsorbţie şi modificările de tranzit intestinal.