Congresul dela Troppau a fost înființat în urma răscoalelor din Spania, Neapole și

Piemont. În al doilea rând spre norocul lui Metternich, nici nu seîntâlnise toți delegații la
Troppau când s-a aflat de așa-numita „istorie a regimentului Semionvoski” care a avut loc în
octombrie 1820. Este vorba de demonstrațiile soldaților din regimentul de gardă de la Petersburg
împotriva colonelului Schwatz, care-i tortura pe soldați. Metternich i-a prezetat lucrurile lui
Alexandru I în așa fel încât în Rusia părea a izbucni evenimente asemănătoare cu cele din Spania
ș Neapole.

Datorită presiunilor comerciale, Rusia era la un pas de a declara război Turciei, mai ales
că represaliile sultanului împotriva vaselor grecești, care deserveau comerțului Rusiei de Sud,
aduceau prejudicii serioase intereselor comerciale rusești pe Marea Neagră. Însă Sfânta Alianță,
dar maia les Metternich a intervenit pentru a-l opri pe țar să pornească un război cu Imperiul
Otoman. Castlereagh se temea și el de o eventuală intrare a Rusiei în război, însă țarul s-a hotărât
să abandoneze cauza grecească.

Intervenția austriacă în Neapole și în Piemont a înăbușit revoluția ce se propaga la acea

vreme, în timp ce grecii au fost lăsați la discreția sultanului turc. În Spania, absolutismul nu
fusese încă restabilit, așa că s-a hotărât convocarea unui congres la Verona, în nordul Italiei, care
aparținea atunci Austriei. Într-o întrevedere dinte Metternich și Castlereagh în primăvara anului
1822, aceștia au hotărât ca în cazul în care țarul ar fi cerut intervenția în problema greacă, cele
două țări s-ar fi împotrivit categoric.

Încă din ultimul an al activității lui Castlereagh, Anglia a hotărât renunțarea la

colaborarea cu Sfânta Alianță în ceea ce privește Spania. Această cotitură s-aaccentuat după ce
Castlereagh a părăsit arena politică în luna august din cauza unei crize de nervi. Cabinetul
britanic numindu-l în locul său pe George Canning.

La mijlocullunii octombrie 1822, s-a întrunit Congresul de la Verona, unde guvernul

britanic l-a trimis pe Wellington cu instrucțiuni clare. Acesta nu putea implica Anglia în
intervenția din Spania, să împiedice Rusia să acționeze singură împotriva Turciei. Încă de la
primele ședințe s-a văzut că Metternich și Alexandru I sunt de partea unei intervenții franceze în
Spania. La 30 oct, Alexandru, Metternich și Bernstorff, reprezentantul Prusiei au aprobat
intervenția franceză în Spania. În timp ce Montmorency se afla la Paris pentru a cere sfatul
regelui Ludovic al XVIII-lea, la Verona a rămas celălalt împuternicit francez, Chateaubriand.
Acesta în cadrul congreselor a ținut ca Franța să pornească singură războiul împotriva Spaniei,
tot el a afirmat ulterior că intrvenția în Spania nu a fost dorită la Congresul de la Verona și că
hotărârea s-a luat în urma influenței sale. La 14 decembrie lcrările congresului au luat sfârșit, iar
la 22 decembrie Chateaubriand a fost numit ministru de externe al Franței în locul lui
Montmorency, acesta fiind primul pas spre răboiul cu Spania. Astfel, în febrarie 1823 a început
intervenția armată iar la 24 mai, ducele d Angouleme a intrat în Madrid.