Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iași

Facultatea de Educației Fizică și Sport

Specializarea Kinetoterapia în traumatologia sportivă

Profesor: Conferenţiar Univ. Dr. Veronica POPESCU

Student: Glinschi Malvina

Iași
2019

1
Traumatismul este definit ca totalitatea tulburărilor locale și generale determinate de acțiunea
violentă asupra organismului a unor forțe externe, denumite de obicei agenți vulnerabili.

Cauzele sau factorii care conduc la producerea traumatismelor sportive se pot clasifica, după
originea lor, în cauze care țin de:

 sportiv;
 adversar;
 condiții de mediu extern;
 metodica de antrenament.

Accidentele pot fi produse prin acțiunea unor agenți sau factori declanșatori care sunt variați și
sunt reprezentați de cei:

fizici

 termici: căldura( peste 30° C sau frigul excesiv (minus 20 ° C) ;

 electricitatea;
 elemente de mediu: zăpada, ploaia, furtuna;
 curenții de aer;
 gradul de iluminare sau ceaț;

chimici

 substanțele toxice;
 substanțele caustice;

biologici

 microbii;
 fungii;
 virusurile;
 paraziții patogeni;

factori umani care țin de sportivi

 lipsa de fairplay;
 de refacere insuficientă;
 de pregătire insuficientă;
 metodică de antrenament incorectă.

2
Traumatismele se produc nu numai datorită acțiunii factorilor declanșatori, ci și cu ajutorul unor
factori favorizanți cum ar fi:

 nutriție incorectă sau inadecvată;

 deshidratarea;
 afecțiuni traumaticeincomplet refăcute;
 administrarea sau autoadministrarea unor medicamente incluse pe lista doping;
 intoxicații conice cu nicotină sau etanol.

Leziunile traumatice se clasifică în două tipuri:

- leziuni osteoarticulare;

- leziuni de părți moi.

Prin părți moi se înțelege: pielea, țesutu subcutanat, musculatura striată, tendoanele, vasele de
sânge și nervii dintr-o zonă a corpului. Din categoria leziunilor părților moi fac parte :

 contuzii;
 plăgi;
 crampe musculare;
 contracturi musculare;
 leziuni musculare;
 leziunile tendoanelor;
 contuzii sau elongații ale nervilor;
 traumatisme ale arterelor și venelor.

Plăgile tendoanelor reprezintă leziuni traumatice cu soluții de continuitate la nivelul tendoanelor

și a tegumentelor supraiacente acestora. Leziunile tendoanelor por surveni brusc, în urma unui
traumatism inițial, sau lent, în urma producerii unor modificări dismetabolice locale, printr-o
solicitare a segmentului respectiv. În afara acestor cauze, mai pot concura și o serie de factori
predispozanți și favorizanți cum ar fi:

3
  tulburări circulatorii;
 deprinderi motrice greșite;
 tulburări endocrine;
 deficiențele alimentare;
 deficiențele vitaminice;
 condițiile meteorologice nefavorabile.

TENDINITA

Tendinita reprezintă inflamația dureroasă a tendonului. Practic, o ruptura parțială a unor fibre de
colagen asociată cu edem localizat.

Cea mai frecventă cauză este suprasolicitarea continuă și excesivă a tendonului, frecvent întâlnită
la sportivi sau la persoanele care au o profesie ce necesită o activitate manuală repetată. De
asemenea, mai joacă un rol important și alți factori favorizanți în apariția tendinitelor, cum ar fi:

 lipsa vitaminelor;
 frigul;
 lipsa de antrenament;
 lipsa de încălzire înainte de sport;
 obezitatea;
 hidratarea insuficientă.

Simptomatologia

Tendinita se manifestă printr-o durere localizată la nivelul tendonului, durerea fiind acută,
înțepătoare și însoțită de o zona de inflamație locală, prezentă în repaus, dar se agravează la
solicitarea tendonului respectiv și la palpare.

Tratamentul

-Tratamentul tendinitei se bazează pe reducerea suprasolicitării tendonului respectiv prin repaus

relativ, antiinflamatoare locale și orale, antialgice, fizioterapie și kinetoterapie.

-De asemenea, există infiltrații ce pot ajuta, conform studiilor, la scurtarea perioadei de repaus și
reducerea inflamației, infiltrații tip PRP (plasma îmbogățită cu trombocite).

-Folosirea de orteze sau de fașă elastică pentru perioade scurte sunt cateodată necesare pentru
tendinitele cronice, rareori se ajunge la tratament chirurgical.

4
 BURSITE

Bursele sunt structuri anatomice care favorizează alunecarea tendoanelor sau mușchilor prin
vecinătatea articulațiilor; sunt asimilate cu niște pernuțe pline cu un lichid vâscos. În anumite
condiții acestea se pot inflama, determinând apariția bursitelor. Bursitele sunt afecțiuni
relaționate cu traumatisme sau microtraumatisme.

Simptomatologia

-durere de intensitate medie;

-semne inflamatorii locale: căldură, roșeață dar fără afectarea importantă a articulației din
vecinătate.

Tratamentul constă:

-în repaus, oprirea antrenamentelor;

-comprese cu gheață;

-antiinflamatoare;

-uneori este necesară puncționarea bursei, aspirația lichidului, eventual cu injectarea unui
antiinflamator steroidian;

-în cazul în care bursita este suprainfectată, este necesară intervenția chirurgicală;

-fizioterapie și kinetoterapie.

ASPECTE PRIVIND ACCIDENTELE JUCATORILOR DE FOTBAL

Fotbalul actual prezintă o serie de particularități specifice atât procesului de pregătire, cât şi
jocului competițional cu implicații directe asupra accidentelor suferite de fotbalişti. Solicitările
complexe şi de durată la care sunt supuşi jucătorii în fotbalul actual, determină anumite leziuni
mai mult sau mai puțin grave.

La fotbalişti, ca forme anatomoclinice întâlnim: tendinita patelară şi cea a tendonului

cvadricipital, formațiuni componente ale aparatului extensor al genunchiului; tendinita
complexului tendinos ’’laba de gâscă’’ - o formă particulară de leziune a tendonului distal
comun al semitendinosului şi semimembranosului la nivelul genunchiului; tendinita achiliană.
Ruptura de tendon apare de obicei la sportivii care au prezentat o tendinită netratată sau
insuficient supravegheată şi la o mişcare bruscă, aceştia acuzând o durere vie, ca o tăietură de
cuțit, urmată de incapacitatea funcțională a segmentului.

5
Tenidinita patelară este un sindrom de suprasolicitare care apare la sportivi fiind rezultatul
microrupturilor cumulative ale tendonului patelar, mai ales la inserția acestuia pe polul inferior al
rotulei. Se manifestă prin dureri la polul inferior al rotulei exacerbate de mișcarea de flexie a
genunchiului. Tratamentul constă în repaus, orteze, exerciții pentru tonifierea cvadricepsului.
Este contraindicată administrarea de corticoizi local datorită riscului de ruptură a tendonului.

Tendinita cvadricipitală se manifestă prin durere la nivelul polului superior al rotulei și

interesează frecvent vastul extern. Prima masură care trebuie luată în cazul tendinitei de
cvadriceps este odihna. Tendoanele se vindeca destul de lent. Repausul trebuie sa fie inițial
complet într-o orteza (7-14 zile), ulterior mișcarea se va relua atunci când durerea și umflatura s-
au diminuat, în caz contrar, pot apărea afecțiuni mai grave sau tendinita poate reveni.

Tendinita achiliană sau patologia tendonului lui Achille se manifestă prin dureri la nivelul
calcaneului și feței posterioare a gleznei, accentuate de dorsiflexie. Etiologia cuprinde: purtarea
de încălțăminte incomodă, spondiloartrite, poliartrită reumatoidă. În evoluție poate apărea
ruptura spontană parțială sau totală. Radiografiile relevă calcificări pe traiectul tendonului și
formarea de osteofite pe fața posterioară a calcaneului. Tratamentul include imobilizarea în
ușoară flexie plantară. După ameliorarea simptomelor se poate relua progresiv activitatea fizică
sub protecția unor orteze. Kinetoterapia are rol în menținerea mobilității și tonusului muscular.

Bursita pes anserinius sau bursita labei de gâscă este o inflamație a bursei anserine care este
situată sub tendoanele mușchilor ce formează laba de gâscă (pes anserinius), mai exact mușchiul
semitendinos, gracilis și croitor. Se manifestă prin durere în regiunea medială a genunchiului, cu
circa 5 cm mai jos de interliniul articular. Durerea se exacerbează la urcatul scărilor și palparea
labei de gâscă. Tratamentul constă în infiltrații locale cu corticosteroizi, repaus, exarciții de
sretching pentru cvadriceps și adductori.

6
 CONCLUZII

Leziuni usoare ale părților moi cum ar fi tendinita și bursita pot apare frecvent, însemnând că un
tendon sau bursa se inflamează. Simptomele se manifestă prin: durere acuta, înţepătoare, o
inflamare a zonei dureroase, durere la atingere şi slăbiciune a zonei afectate.

Cele mai obișnuite zone din partea inferioară a corpului, unde pot apare leziunile datorate
suprasolicitării fizice sunt tendonul lui Ahile, tendonul patelar și șoldul.

Cele mai obișnuite zone din partea superioară a corpului, unde pot apare leziunile datorate
suprasolicitării fizice sunt umărul și cotul (uneori numit "cot de tenis").

Explicația constă în faptul că tendoanele - parțile terminale mult mai puțin elastice ale
muschiului - nu au o rețea de vase proprie, precum mușchii, ele se "hrănesc" prin difuziune de la
vasele mușchilor. În cazul apariției unei solicitări fizice intense, corpul mușchiului, vascularizat
și elastic poate face față efortului. Însă în cazul tendoanelor este nevoie de o "pregătire" pentru a
ajunge la capacitatea de funcționare maximă. De aceea pentru a le "încălzi" trebuie ca vasele de
sânge din mușchi să se dilate pentru a aduce substanțele nutritive. Prin urmare efortul fizic
aplicat tendoanelor trebuie sa fie neapărat gradat, de la zero (starea de semi-repaos) la starea de
solicitare maximă.

7
 BIBLIOGRAFIE

Drosescu, P. (2002). Anatomia aparatului locomotor, Iași: Editura Pim.

Drosescu, P., Puni A.R. (2016). Noțiuni fundamentale de prim ajutor în practica sportivă: ghid
practic pentru studenții de la secția de Educație Fizică și cea de Kinetoterapie. Cluj-Napoca:
Editura Risoprint.

Rezuș E. (2014). Reumatologie. Iași: Editura Gr. T. Popa.

https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ortopedie/entorsa-tendinita-bursita-cauze-simptome-si-tratament-
15631297

https://www.ortopedie-arcalife.ro/bursita.html

http://www.sfatulmedicului.ro/comunitate/tendinita