MANAGEMENTUL

FINANCIAR AL
PROIECTELOR

Prof. univ. dr. Razvan Catalin DOBREA

Anul universitar
2019 – 2020

1
 CUPRINS

Cap. I. ASPECTELE GENERALE ŞI SPECIFICE LEGATE DE PROIECTE

1.1. Analiza contextului actual al finantarii proiectelor
1.2. Retrospectiva perioadei anterioare de programare
1.3. Conceptul de management financiar
1.4. Reperele specifice perioadei de programare 2014 - 2020
1.5. Scopul si obiectivele unui proiect
1.6. Analiza părţilor interesate de proiect.
1.7. Factorii de succes ai unui proiect

Cap. II. BUGETUL UNUI PROIECT, CARACTERISTICI, METODE DE

ELABORARE SI EVALUARE
2.1. Resursele financiare ale proiectului
2.2. Funcţiile bugetului unui proiect
2.3. Elaborarea unui buget
2.4. Metode de estimare a costurilor
2.5. Controlul bugetului
2.6. Managementul costurilor in proiecte
Cap. III. FINANTAREA PROIECTELOR PRIN INTERMEDIUL FONDURILOR
EUROPENE
3.1. Managementul ciclului de proiect
3.2. Matricea cadru logic
3.3. Cererea de finantare
3.4 Implementarea proiectelor

Cap. IV. DEPUNEREA, EVALUAREA ŞI SELECŢIA PROIECTELOR

4.1. Procedura de depunere, evaluare şi selecţie
4.2. Verificarea administrativă
4.3. Verificarea eligibilităţii
4.4. Verificarea economico – financiară
4.5. Modele de grile de evaluare

2
Cap. V SISTEME DE FINANŢARE UTILIZATE IN PROIECTE
5.1. Finanţarea din surse proprii
5.2. Finanţarea din împrumuturi
5.3. Finanţarea prin intermediul creditelor
5.4. Finanţarea prin leasing a proiectelor
5.5 Finantarea prin fonduri de investitii a proiectelor

3
Cap. I. ASPECTELE GENERALE ŞI SPECIFICE LEGATE DE PROIECTE

1.1. Analiza contextului actual al finantarii proiectelor

Contextul actual al mediului economico – social:

 nevoile unei organizaţii din punct de vedere financiar sunt foarte mari, iar
alternativele de obţinere a acestora sunt destul de limitate;
 consumul de resurse în cadrul unei organizaţii are un grad ridicat de certitudine,
însă rezultatele aşteptate au un grad mare de incertitudine;
 disponibilitatea resurselor financiare este din ce în ce mai restrânsă, instituţiile
financiare fiind prudente în a se angaja să finanţeze diverse proiecte;
 un proiect consumă resurse financiare, încă din faza de apariţie a idei de proiect
şi până la finalizarea completă ;
 rata mare de insucces a proiectelor;
 instabilitatea climatului economico-social.
 riscurile foarte mari ce se manifestă în cadrul proiectelor constituie, de asemenea
factori inhibitori pentru instituţiile de finanţare şi pentru promotorii de proiecte;
 lipsa de fonduri resimţită pe plan mondial se transmite şi la nivelul economiilor
naţionale;
 datorită complexităţii metodologiilor de elaborare a proiectelor şi costurilor ce
decurg din aceasta, proiectele trec din ce în ce mai mult în sfera organizaţiilor
puternice cu disponibilităţi semnificative;
 nevoile din ce în ce mai mari ale societăţii civile, dezastrele naturale şi antropice,
conflictele internaţionale consumă din ce în ce mai multe resurse financiare, toate
acestea alimentându-se dintr-un fond comun, care automat atrage după sine
diminuarea resurselor pentru alte necesităţi;

Finanţarea oricărui tip de activitate din cadrul organizaţiilor publice şi private se

realizează în principal prin intermediul unor documentaţii standardizate, care asociate o serie
de documente suport constituie, în asamblu, un proiect de finanţare.

4
 1.2. Retrospectiva perioadelor anterioare de programare

 Perioadele de tranziție deși considerate nefavorabile pot reprezenta și oportunități;

 Reorientarea strategică și definirea obiectivelor pe termen de 7 ani reprezintă
posibile direcții de acțiune;
 Experiența ultimelor două tranziții (aproximativ 1, 5 – 2 ani) a costat România sume
enorme prin prisma imposibilităților de utilizare sumelor disponibile;
 Riscul de dezangajare a sumelor este foarte mare, dar poate determina actiuni cu risc
major pe termen mediu si lung.
 Creșterea semnificativă o ponderii sumelor neeligibile și implicit acoperirea lor din
bugetul de stat se va realiza dupa ianuarie 2021, cand se desfasoara verificarile de
sistem.
 O legislație în domeniul achizițiilor aflata in continua schimbare; implementarea
directivelor europene privind achizitiile publice a fost dificil de asimilat la nivelul
beneficiarilor si entitatilor de finantare.
 Mecanisme financiare create ad-hoc: fazarea proiectelor, proiectele prospective,
proiectele retrospective, cererea de lichidare, prelungirea artificiala a termenelor,
verificari fortate, achizitii pe final de proiect cu efecte nedorite asupra sustenabilitatii
proiectelor si a modului in care aceasta se asigura ulterior etc.
 Planificarea si prioritizarea proiectelor reprezinta cea mai mare problema, care trebuie
să ia în considerare aspecte precum: definirea clară a domeniului proiectului;
criteriile/parametrii în funcţie de care se apreciază succesul proiectului; stabilirea
responsabilităţilor fiecărui membru al echipei de proiect; planificarea şi programarea
activităţilor necesare; identificarea resurselor necesare şi alocarea resurselor
disponibile; crearea parteneriatelor cerute; acţiunile anticipate şi riscurile/elementele
neprevăzute; identificarea factorilor de influenţă şi a părţilor interesate, precum şi
impactul estimat; punctele de analiză şi evaluare pe parcursul derulării proiectului;
căile de feedback; monitorizarea şi evidenţierea succeselor parţiale/finale.
 O alta problema majora in implementarea proiectelor a fost legata de modul de
comunicare intra si extra proiect. La nivel intern resursele umane nu au fost pregatite
pentru un nou mod de comunicare, raportata la timp si la responsabilitati, iar extra
organizatie, cea mai mare problema a fost legata de comunicarea cu autoritatile
responsabile: organisme intermediare, autoritati de management, ministere de

5
 specialitate, care nu au fost pregatite pentru un volum asa de mare dar si pentru o
problematica atat de diversificata.
 Autoritatile de Management desemnate pentru gestionarea fondurilor structurale si de
coeziune au fost acreditate institutional, abia pe parcursul anului 2017, fapt ce a
intarziat major procesul de certificare a platilor si de solicitare a sumelor de la
Uniunea Europeana;
 Au existat intarzieri semnficative in procesul de elaborare, avizare si aprobare finala a
ghidurilor destinate solicitantilor. Publicarea lor, consultarea publica si in final
aprobarea s-a desfasurat intr-un interval de timp foarte scurt, ceea ce a implicat
aparitia unor neconcordante in raport cu cadrul legislativ existent.
 Evaluarea sustenabilitatii proiectelor a dovedit reale probleme in exploatarea
obiectivelor de investitii realizate in perioada de programare anterioara. Decalajul din
perspectiva indicatorilor, a conditiilor de functionare si a rezultatelor a necesitat
impunerea unor restrictii de natura financiara la nivelul entitatilor beneficiare.

PERIOADA DE ADERARE: 2007-2013;

• convergență;
• competitivitate regională și ocuparea forței de muncă;
• cooperare teritorială europeană.

PERIOADA POSTADERARE: 2014-2020;

• investiții pentru creștere economică și creare de locuri de muncă;
• cooperare teritorială europeană.
Fondurile Europene Structurale și de Investiții (FESI) grupează cinci domenii:
• cercetare și inovare;
• tehnologiile digitale;
• sprijin pentru economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon;
• gestionarea durabilă a resurselor naturale;
• întreprinderile mici.

1.3. Reperele specifice perioadei de programare 2014 - 2020

Perioada de programare 2014 – 2020 aduce o serie de modificari in procesul de

planificarea si realizare a proiectelor de investitii. Programarea interventiilor de tip proiect

6
presupune analiza detaliata a unui sistem de nevoi, corect si complex argumentat din
perspectiva strategica viitoare. Cu alte cuvinte ansamblul motivatilor relevante pentru
fundamentarea unui proiect este legat de sistemul de nevoi viitoare in perspectiva atingerii
unor obiective cantitative si calitative stabilite prin documentele de planificare strategica.
In acest primul pas in demararea unei initiative de proiect este reprezentat de
cunoasterea aprofundata a documentelor de planificare strategica, respectiv a strategiilor pe
domenii de activitate. Aceste documente sunt elaborate si avizate pe paliere diferite dupa cum
urmeaza in ordine descrescatoare: european, national, regional, judetean, local si
organizational.
Sistemul de nevoi trebuie anticipat si proiectat din perspectiva necesitatii atingerii
acestor obiective din punct de vedere cantitativ si calitativ. Organizatiile trebuie sa anticipeze
nevoile viitoare, sa le cuantifice corespunzator si sa introduca in documentatia de argumentare
a proiectelor.

Scop

Strategie

Program
Sistemul
de nevoi Proiect

Subproiect

SCOP Activităţi

A. STRATEGIA
Atingerea unui scop este condiţionată de întocmirea unei strategii.
STRATEGIA = rezultatul unor confruntări libere, aprofundate, complexe şi
constructive între toţii factorii participanţi şi interesaţi.
Strategia defineşte ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung,
principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate în vederea obţinerii

7
avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei. (Nicolescu O. (coord.) – Strategii
manageriale de firmă. Ed. Economică. Bucureşti)
Din perspectiva managementului financiar, strategia reflectă: totalitatea obiectivelor
organizaţiei din punct de vedere financiar pe termen mediu şi lung, principalele modalităţi de
realizare, împreună cu resursele alocate în vederea atingerii scopului propus.
Tipuri de strategii specifice perioadei de programare 2014 – 2020:
Strategie de specializare inteligenta înseamna strategii naționale sau regionale în
domeniul inovarii care stabilesc prioritați în scopul de a crea un avantaj competitiv prin
dezvoltarea punctelor tari proprii cercetarii și inovarii și prin corelarea acestora cu nevoile
întreprinderilor în vederea abordarii coerente a oportunitaților emergente și a evoluțiilor
pieței, evitând suprapunerea și fragmentarea eforturilor.
Strategie de dezvoltare locala plasata sub responsabilitatea comunitații înseamna
un set coerent de operațiuni cu scopul de a raspunde obiectivelor și nevoilor locale și care
contribuie la îndeplinirea strategiei Uniunii pentru o creștere inteligenta, durabila și favorabila
incluziunii și care este conceput și realizat de un grup de acțiune local.
Strategie macroregionala înseamna un cadru integrat aprobat de Consiliul European,
care poate fi sprijinit de fondurile ESI, printre altele, pentru a aborda provocari comune cu
care se confrunta o zona geografica definite care afecteaza state membre și țari terțe situate în
aceeași zona geografica, care beneficiaza astfel de o cooperare consolidata ce contribuie la
realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale.
Strategia pentru bazinul maritim înseamna un cadru structurat de cooperare cu
privire la o anumita zona geografica, dezvoltat de instituțiile Uniunii, statele membre,
regiunile acestora și, dupa caz, țarile terțe care împart același bazin maritim; strategia pentru
bazinul maritim ține cont de particularitațile geografice, climatice, economice și politice ale
bazinului maritime.
Parteneriatele public-privat (PPP) înseamna forma de cooperare între organismele
publice și sectorul privat care urmaresc sa îmbunatațeasca realizarea investițiilor în proiecte
de infrastructura sau în alte tipuri de operațiuni care furnizeaza servicii publice prin partajarea
riscurilor, prin punerea în comun a cunoștințelor specializate din sectorul privat sau prin surse
de capital suplimentare.
Alte strategii relevante:
Acordul de Parteneriat 2014 – 2020;
Strategia Națională de Cercetare – Dezvoltare 2014 – 2020
Strategia Națională de Competitivitate;

8
 Strategia de Dezvoltare Teritoriala a Romaniei
Strategia de Consolidare a Administratiei Publice 2014 - 2020;
Strategia Nationala de Sanatate 2020;
Strategia pentru o Mai Buna Reglementare;
Strategia Agendei Digitale;
Strategia Dunării;
Strategia ITI;
Planurile de Dezvoltare Regională PDR;
Strategii Regionale de Inovare si Specializare Inteligenta.
Strategia Națională de Ocupare a Forței de Muncă;
Master plan de transport.
Documentul de importanță majoră ce definește direcțiile stabilite pentru UE 28 este Strategia
Europa 2020, disponbila la adresa:
http://eur-ex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF
Prioritățile majore;
- creștere inteligentă – dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare
(inovare, educație, societatea digitală);
- creștere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al
utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive (climă, energie, mobilitate,
competitivitate);
- creștere favorabilă incluziunii – promovarea unei economii cu o rată ridicată a
ocupării forței de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică, socială și
teritorială. (locuri de muncă și combaterea sărăciei).
Obiective principale pentru UE:
- 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de
muncă;
- 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);
- obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite (inclusiv o
reducere a emisiilor majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens);
- rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40%
din generația tânără ar trebui să aibă studii superioare;
- numărul persoanelor amenințate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.
Acordul de parteneriat - documentul de importanță majoră al perioadei 2014 – 2020:
realizează în primul rând o analiză diagnostic reală a situației existente, pe baza unor date

9
statistice culese ce pot constitui suportul unor idei de proiecte. Prezintă rezultatele unor
analize diagnostic de dată recentă, foarte utile în procesul de orientare strategică al
organizațiilor și al UAT;
Pentru acordul de parteneriat și, respectiv, pentru fiecare program, fiecare stat membru
ar trebui sa organizeze un parteneriat cu reprezentanții autoritaților regionale, locale, urbane
competente și ai altor autoritați publice, cu partenerii economici și sociali și cu alte organisme
relevante care reprezinta societatea civila, inclusive partenerii în domeniul protecției
mediului, organizațiile neguvernamentale și organismele responsabile pentru promovarea
incluziunii sociale, a egalitații între femei și barbați și a nediscriminarii, inclusiv, dupa caz, cu
„organizații-umbrela” ale acestor autoritați și organisme.
Acordul de parteneriat este elaborat de statele membre în cooperare cu partenerii
menționați mai sus. Acordul de parteneriat este elaborat în dialog cu Comisia. Statele membre
redacteaza acordul de parteneriat pe baza unor proceduri transparente în raport cu publicul și
în concordanța cu cadrul lor instituțional și juridic.

Comisia a prezentat șapte inițiative emblematice :

1. "O Uniune a inovării"
2. "Tineretul în mișcare"
3. "O agendă digitală pentru Europa"
4. "Europa eficientă a resurselor"
5. "O politică industrială pentru era globalizării"
6. "O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă"
7. "Platforma europeană de combatere a sărăciei".

CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL 2014 -2020

Cadrul financiar multianual traduce prioritățile Uniunii Europene în termeni financiari, de
stabilire a sumelor maxime anuale pe care UE le poate cheltui în diferite domenii politice, în
următorii șapte ani.
 creștere inteligentă și favorabilă incluziunii (47% din bugetul total)
 creștere durabilă (39%)
 Europa globală (6%)
 administrația (6%)
 de securitate și de cetățenii (2%)

10
 B. PROGRAMUL
1. Conceptul de program: cadru instituţional care permite mai multor proiecte să fie
implementate cu scopul de a îndeplini unul sau mai multe obiective.
2. Un program este constituit dintr-o serie de proiecte intercorelate, ale căror
obiective contribuie la îndeplinirea unui obiectiv comun relevant la nivel de sector de
activitate, ţară sau chiar la nivel internaţional.
3. Din punct de vedere al relaţiei proiect - program, primul dintre aceste două
elemente poate fi independent, sau poate fi inclus în cel de al doilea. Aşa cum există programe
care conţin proiecte pot exista şi proiecte al căror scop este definirea şi crearea unui program.
4. În cele mai multe cazuri, prin programe se definesc liniile directoare, bugetele
estimative, scopul comun şi rezultatele estimate, în timp ce, proiecte se evidenţiază prin ciclu
de viaţă, acţiuni specifice, management orientat pe rezultate cuantificabile şi respectarea
restricţiilor de timp, buget sau performanţă.
5. Practica europeană în domeniul proiectelor evidenţiază programele ca fiind cadrul
general prin intermediul cărora se stabilesc domeniile prioritare, relevanţa, impactul,
dimensiunea orientativă şi metodele de evaluare, în timp ce proiectele constituie instrumentele
operaţionale de atragere a fondurilor, administrare, implementare, monitorizare şi cuantificare
a rezultatelor.
Fondurile ESI sunt implementate prin intermediul programelor, în conformitate cu
acordul de parteneriat. Fiecare program acopera perioada cuprinsa între 1 ianuarie 2014 și 31
decembrie 2020
Fiecare program stabilește o strategie pentru contribuția programului la strategia
Uniunii pentru o creștere inteligenta, durabila și favorabila incluziunii în concordanța cu
prezentul regulament, normele specifice fondurilor și cu conținutul acordului de parteneriat.
Fiecare program include masuri luate pentru a asigura implementarea eficace, eficienta
și coordonata a fondurilor ESI și a acțiunilor în vederea reducerii sarcinii administrative ale
beneficiarilor.
Fiecare program definește prioritațile stabilind obiective specifice, creditele bugetare
aferente contribuției din partea fondurilor ESI și cofinanțarea naționala corespunzatoare,
inclusiv sumele aferente rezervei de performanța, care poate fi publica sau privata, în
conformitate cu normele specifice fondurilor.

11
Fonduri disponibile pentru perioada 2014 - 2020
Fondul European pentru Dezvoltare Regionala FEDR;
Fondul Social European FSE;
Fondul de Coeziune FC;
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala FEADR;
Fondul European pentru Pescuit si Afaceri Maritime FEPAM;
Generic toate sunt definite si grupate conceptual in: FONDURI STRUCTURALE SI DE
INVESTITII EUROPENE – Fondurile ESI
Programele operationale care functioneaza in perioada 2014 – 2020 sunt urmatoarele:
Capital Uman (POCU), Persoane Defavorizate (POAD); Competitivitate (POC); Infrstructura
Mare (POIM); Asistenta Tehnica (POAT); Regional (POR); Capacitate Administrativa
(POCA); Agricultura (PNDR); Cooperare (Interreg).
Sinteza sumelor alocate programelor operationale sectoriale pentru perioada 2014 –
2020 este prezentata in figura nr. 2.

Fig. nr. 1. Structura programelor operationale si sumele alocate

Componenta axelor prioritare (AP) pe fiecare program operational este urmatoarea:

12
1. Programul Operaţional Competitivitate (POC):
AP 1 - Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare (CDI) în sprijinul competitivităţii
economice şi dezvoltării afacerilor
AP 2 - Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) pentru o economie digitală
competitivă
2. Programul Operaţional Capital Uman (POCU):
AP 1 - Iniţiativa „Locuri de muncă pentru tineri” 2015
AP 2 - Îmbunătăţirea situaţiei tinerilor din categoria NEETs (tineri care nu sunt
ocupaţi, în educaţie sau formare)
AP 3 - Locuri de muncă pentru toţi
AP 4 - Incluziunea socială şi combaterea sărăciei
AP 5 - Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii
AP 6 - Educaţie şi competenţe
AP 7 - Asistenţă tehnică
3. Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM):
AP 1 - Îmbunătăţirea mobilităţii prin dezvoltarea reţelei TEN-T şi a metroului
AP 2 - Dezvoltarea unui sistem de transport multimodal, de calitate, durabil şi eficient
AP 3 - Dezvoltarea infrastructurii de mediu în condiţii de management eficient al
resurselor
AP 4 - Protecţia mediului prin măsuri de conservare a biodiversităţii, monitorizarea
calităţii aerului şi decontaminare a siturilor poluate istoric
AP 5 - Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea şi gestionarea
riscurilor
AP 6 - Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice în vederea susţinerii unei
economii cu emisii scăzute de carbon
AP 7 - Creşterea eficienţei energetice la nivelul sistemului centralizat de termoficare
în oraşele selectate
AP 8 - Sisteme inteligente şi sustenabile de transport al energiei electrice şi gazelor
naturale
4. Programul Operational Asistenta Tehnica (POAT):
AP 1 - Întarirea capacitatii beneficiarilor de a pregati si implementa proiecte finantate
din FESI si diseminarea informatiilor privind aceste fonduri
AP 2 - Sprijin pentru coordonarea, gestionarea si controlul FESI

13
 AP 3 - Cresterea eficientei si eficacitatii resurselor umane implicate în sistemul de
coordonare, gestionare si control al FESI în România
5. Programul Operaţional Regional (POR):
AP 1 - Transfer tehnologic
AP 2 – Competitivitate IMM
AP 3 – Eficienţă energetică în clădiri publice
AP 4 – Dezvoltare urbană
AP 5 – Patrimoniu cultural
AP 6 – Infrastructură de transport rutieră
AP 7 - Turism
AP 8 – Infrastructură sanitară şi socială
AP 9 – Comunităţi marginalizate (CLLD)
AP 10 – Infrastructura educaţională
AP 11 – Cadastru
AP 12 – Asistenţă tehnică
6. Programul Operaţional Capacitate Administrativă (POCA) :
AP 1 - Administraţie publică şi sistem judiciar eficiente
AP 2 - Administraţie publică şi sistem judiciar accesibile şi transparente
7. Programul Operaţional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate (POAD) sprijină
distribuirea de alimente şi asistenţă materială de bază pentru persoanele cele mai defavorizate.
Pentru implementarea POAD se vor selecta trei tipuri de operaţiuni:
A - pentru deprivarea alimentară (lipsa alimentelor de bază): achiziţia de alimente de
bază şi distribuirea alimentelor de bază, însoţită după caz de măsuri auxiliare;
B - pentru precaritate materială de bază la copii (lipsa materialelor şcolare): achiziţia
de rechizite şcolare şi ghiozdane şi distribuirea rechizitelor şcolare şi ghiozdanelor;
C - activităţi în domeniul asistenţei tehnice.
8. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR)
9. Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (POPAM)

Structura institutionala pentru gestionarea (FESI) Fonduri Structurale Europene si de Investitii

2014 – 2020 este prezentata in figura de mai jos.

14
 Principii care stau la baza finantarii europene pentru 2014 - 2020

 Cooperarea – Consolidarea cooperării între instituţii în asigurarea unui cadru

armonizat de dezvoltare şi planificare;
 Coordonarea – Coordonarea demersurilor de planificare, de la niveluri multiple, în
scopul realizării unui cadru armonizat de politici de dezvoltare;
 Concentrarea –Concentrarea eforturilor instituţionale pe zonele cu o mare masa
economică şi de populaţie în scopul maximizării avantajelor competitive ale
teritoriului naţional;
 Conectarea –Conectarea tuturor oamenilor la oportunităţile de dezvoltare prin
consolidarea reţelei policentrice la nivelul teritoriului naţional.

Entitati Implicate in FESI

Autoritatea de management (AM) este structura desemnată în cadrul unui minister, cu rol în
gestionarea şi implementarea asistenţei financiare nerambursabile alocate Programului
Operaţional, având următoarele atribuții principale:
• implementarea eficace și eficientă a fondurilor,
• gestionarea și monitorizarea programului,

15
 • gestiunea și controalele financiare,
• selectarea proiectelor.
Autoritatea de certificare (AC):
• întocmește și prezintă Comisiei Europene cererile de plată,
• întocmește conturile, atestând integralitatea, acuratețea și veridicitatea acestora și
faptul că cheltuielile înscrise în conturi sunt în conformitate cu normele UE și
naționale.
Autoritatea de audit (AA):
• Se asigură că se efectuează audituri ale sistemelor de gestiune și control pe un eșantion
adecvat de operațiuni și pe conturi.
Organism Intermediar (OI) = orice organism public sau privat care acționează sub
responsabilitatea unei autorități de management sau de certificare sau care îndeplinește
sarcini în numele unei astfel de autorități în raport cu operațiunile implementate de
beneficiari.

Cadrul institutional al procesului de implementare:

Comitet de monitorizare a programului Comisia

Europeană

Autoritatea Certificare
Autoritatea de Management Plăți

Autoritatea
Organisme Intermediare
de Audit

Beneficiari

Proiecte Scheme granturi

16
C. PROIECTUL
 o asociaţie efemeră pentru construirea viitorului şi a mediului de mâine (Gilles
Vallet - Tehniques de suivi de projets. Ed. Dunod, Paris, 1997).
 un demers specific care permite o structurare metodică şi progresivă a unei realităţi
viitoare (AFITEP – AFNOR – Vocabulaire de gestion de projets. Ediţia a 2 a, Ed.
AFNOR, Paris, 1999)
 proiectul este componenta de cel mai înalt nivel ierarhic a unui program şi constă,
de regulă, din mai multe subproiecte. (COMISIA EUROPEANĂ - Direcţia generală
XVI. Politică regională şi coeziune - Coordonarea şi evaluarea intervenţiilor)
 demersul în care resursele umane, materiale şi financiare sunt organizate în mod
specific pentru realizarea unei lucrări dintr-un domeniu de activitate, cu specificaţii
date, cu restricţii de cost şi timp, urmând un ciclu de viaţă standard pentru a realiza
schimbări benefice definite prin obiective cantitative şi calitative ( Asociaţia Română
pentru Managementul Proiectelor)
CONCLUZIE: proiectul reprezintă o investiţie de resurse pe o perioadă determinată,
având ca scop realizarea unui obiectiv sau a unui set de obiective specifice.
Proiectul este un set de activități grupate într-o succesiune logică, ordonate într-un
grafic de timp care printr-o metodologie bine definită și utilizând resurse limitate contribuie la
îndeplinirea unuia sau mai multor obiective specifice.

Tabelul. nr. 1. ABORDARE COMPARATIVĂ PROGRAM – PROIECT

Caracteristici Program Proiect

Componente de politică natională sau Initiative locale sau

1. Anvergura
regională subprograme
2. Durata Durată nedefinită sau de ordinul anilor Luni (cel mai adesea) sau ani
Buget fix, alocat cu destinaţie
3. Bugetul Buget alocat global şi modificabil
precisă
Management (planificare, coordonare, Executie, implementare,
4. Rolul echipei
control) monitorizare
5. Orientarea Asupra rezultatelor şi
Asupra impactului şi performanţei
evaluării performanţei

Pornind de la aceste repere esenţiale, se pot identifica următoarele trăsături ale unui proiect:
 are scop – scopul este rezolvarea unei probleme identificate sau schimbarea unei
situaţii problematice
 este realist – scopurile trebuie să fie posibil de îndeplinit

17
  este unic – reprezintă o soluţie specifică la o problemă specifică, într-un anumit
context
 este limitat în timp şi spaţiu - are un început şi un final bine definite şi se desfăşoară
într-un spaţiu concret
 este complex: implică variate abilităţi de planificare şi implementare, diverşi
parteneri sau susţinători, implică un număr de activităţi, evenimente şi sarcini.
 este colectiv – este derulat de o echipă şi ţinteşte la binele unei colectivităţi
 este o aventură - implică risc şi incertitudine
 poate fi evaluat - conţine obiective măsurabile care pot fi evaluate; astfel se poate
aprecia dacă am făcut ce ne-am propus, la calitatea dorită
 are un anumit grad de autonomie faţă de activităţile curente ale organizaţiei
 are un ciclu de viaţă determinat, compus din mai multe etape obligatorii, denumite
astfel: identificarea, analiza, formularea proiectului, pregătirea acestuia, evaluarea
preliminară a proiectului, angajarea finanţării, implementarea, monitorizarea şi
evaluarea finală a rezultatelor proiectului.

Definitii relevante pentru diferite tipuri de proiecte specifice perioadei 2014 - 2020:
Proiecte fazate: proiecte majore sau proiecte cu un buget total de cel puţin 5 milioane
euro, care au două faze identificabile în mod clar din punct de vedere fizic şi financiar, care
pot fi eşalonate pentru a fi implementate pe două perioade de programare consecutive, 2007-
2013 şi 2014-2020, cu condiţia ca cea de-a doua fază a proiectului să fie eligibilă pentru
finanţare din fonduri în perioada 2014-2020.
Proiectele retrospective sunt proiecte aflate în stadiu de execuție/finalizate, finanțate
prin programe naționale de la bugetul de stat/fonduri speciale/bugete locale/ împrumuturi
contractate de la instituții financiare internaționale, care pot face obiectul decontării din
instrumente structurale în cadrul Programele Operaționale Sectoriale 2014 2020, conform
regulilor de implementare ale acestuia. Solicitanții eligibili pentru aceste proiecte pot fi doar
entități publice cu atribuții în domeniul obiectivelor vizate.
Proiectele de cooperare prospectiva sunt proiecte de cooperare propuse si gestionate
prin intermediul unui parteneriat al principalelor parti interesate in vederea identificarii,
testarii, dezvoltarii si evaluarii noilor abordari inovatoare din domeniul educatiei, al formarii
profesionale si al tineretului, care au potentialul de a deveni integrate si de a furniza date utile
in scopul imbunatatirii politicilor educationale si de tineret.

18
 Proiectele majore reprezinta o parte substanțiala din cheltuielile Uniunii și au
frecvent o importanța strategica în ceea ce privește realizarea strategiei Uniunii pentru o
creștere inteligenta, durabila și favorabila incluziunii. Prin urmare, este justificat ca
operațiunile care depașesc anumite praguri sa continue sa faca obiectul unor proceduri de
aprobare specifice în temeiul regulamentelor europene.
Proiecte Soft – proiecte de investiții în resurse umane, inovare, cercetare.
Proiecte Hard – proiecte care presupun lucrări de construcții și montaj.
Proiect integrat in domeniul agricultura: un proiect integrat beneficiază de creșterea
sprijinului nerambursabil, acesta majorându-se cu 20 de puncte procentuale pentru fermierii
care aplică pe submăsura 4.1 Investiții în exploatații agricole. Pentru a beneficia de acestă
creștere a sprijinului, fermierul trebuie să fi accesat înainte, submăsura 6.1 Sprijin pentru
instalarea tinerilor fermieri (sau Măsura 112 în vechiul PNDR). Mai simplu, proiectul integrat
presupune combinarea a două submăsuri, dintre care 6.1 este obligatorie.
Proiect destinat lanțului alimentar integrat - presupune ca la nivelul exploatației,
deținută de fermierul care dorește să aplice pe submăsura 4.1 Investiții în exploatații agricole,
regăsirea, la nivelul fermei a celor trei etape esențiale: producție, procesare și comercializare.
Astfel, la nivelul fermei, trebuie să existe în mod obligatoriu producția și procesarea pentru a
fi considerat lanț alimentar integrat. De asemenea, prin implementarea acestor etape, proiectul
va beneficia de un punctaj suplimentar (18-20 puncte) în vederea stabilirii criteriilor de
selectie ale proiectelor.

Regulamente europene si prevederi legislative relevante:

REGULAMENTUL (UE) NR. 1304/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL
CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului

REGULAMENTUL (UE) NR. 1303/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL

CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul
european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul
european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri
maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de
dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru
pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului

19
REGULAMENTUL (UE) NR. 1301/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL
CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și
dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică
și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006

REGULAMENTUL (UE) NR. 1300/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL

CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1084/2006

ORDIN MFE 2010/10.10.2016 privind aprobarea aprobarea formatului standard al

Contractului/Deciziei de finanţare – condiţii generale aplicabil pentru perioada de programare
2014-2020

OUG nr. 26/2016 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a
fondurilor structurale şi de investiții europene

Memorandum/24.02.2016 privind stadiul îndeplinirii condiţionalităţilor ex-ante prevăzute în

Acordul de Parteneriat şi măsurile necesare pentru îndeplinirea acestora până în decembrie
2016

Memorandum/12 februarie 2016 privind aprobarea planurilor de management pentru arii

naturale protejate, condiţionalitate pentru finalizarea implementării proiectelor finanţate în
cadrul Axei Prioritare 4 “ Implementarea Sistemelor Adecvate de Management pentru
Protecţia Naturii” a Programului Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013

Memorandum/20.02.2016 privind posibilitatea finanţării de proiecte retrospective non-

majore prin Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice” 2007-
2013

Memorandum/27 ianuarie 2016 privind aprobarea calendarului de activități ce vor fi

desfășurate pentru operaționalizarea sistemului integrat de management SMIS
2014+/MySMIS 2014 pentru gestionarea fondurilor europene

HOTĂRÂRE nr. 399/27 mai 2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în
cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul social
european şi Fondul de coeziune 2014-2020.

Principiile orizontale și obiectivele strategice intersectoriale stabilite pentru

perioada 2014 – 2020 sunt urmatoarele:

20
 1. Parteneriat și guvernanța pe mai multe niveluri
2. Dezvoltarea durabila
3. Promovarea egalitații între barbați și femei și nediscriminarea
4. Accesibilitatea si promovarea incluziunii grupurilor defavorizate, inclusiv a
persoanelor cu handicap
5. Abordarea schimbarilor demografice
6. Atenuarea schimbarilor climatice și adaptarea la acestea
Obiective tematice:
Pentru a contribui la strategia Uniunii pentru o creștere inteligenta, durabila și favorabila
incluziunii precum și la misiunile specifice fondului în temeiul obiectivelor bazate pe tratate,
inclusiv coeziunea economica, sociala și teritoriala, fiecare fond ESI sprijina urmatoarele
obiective tematice:
1. Consolidarea cercetarii, dezvoltarii tehnologice și inovarii (ținta C&D)
2. Sporirea utilizarii și a calitații și accesului la tehnologiile informației și
comunicațiilor [domeniul benzii largi (broadband)]
3. Îmbunatațirea competitivitații întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri)
4. Sprijinirea tranzitiei catre o economie cu emisii scazute de dioxid de carbon în toate
sectoarele
5. Promovarea adaptarii la schimbarile climatice și prevenirea și gestiunea riscurilor
6. Conservarea si protejarea mediului, promovarea eficientei resurselor
7. Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul
infrastructurilor rețelelor majore
8. Promovarea sustenabilitații și calitații locurilor de munca și sprijinirea mobilitații
forței de munca
9. Promovarea incluziunii sociale, combaterea saraciei și a oricarei discriminari
10. Investiții în educație, formare și formare profesionala pentru competențe și
învațare pe tot parcursul vieții
11. Consolidarea capacitatii instituționale a autoritaților publice si a parților
interesate de administrație publica eficienta.

21
Provocari de Obiective Tematice (O.T.)
Dezvoltare
Competitivitatea OT 1 - Consolidarea cercetarii, a dezvoltarii tehnologice si a inovarii
OT 2 - Imbunatatirea accesului, utilizarii si calitatii tehnologiilor informatice si de
comunicare
OT 3 - Cresterea competitivitatii intreprinderilor mici si mijlocii, a sectorului
agricol si a sectorului pescuitului si acvaculturii
Oamenii si OT 2 - Imbunatatirea accesului, utilizarii si calitatii tehnologiilor informatice si de
Societatea comunicare
OT 8 - Promovarea ocuparii si sprijinirea mobilitatii fortei de munca
OT 9 - Promovarea incluziunii sociale si combaterea saraciei
OT 10 - Investirea in educatie, competente si invatare pe tot parcursul vietii
Infrastructura OT 2 - Imbunatatirea accesului, utilizarii si calitatii tehnologiilor informatice si de
comunicare
OT 7 -Promovarea transportului durabil si eliminarea blocajelor aparute in
infrastructura retelelor importante
Resursele OT 4 – Sprijinirea tranzitiei catre o economie cu emisii scazute de carbon in toate
sectoarele
OT 5 - Promovarea adaptarii la schimbarile climatic, prevenirea si gestionarea
riscurilor
OT 6 – Protejarea mediului si promovarea utilizarii eficiente a resurselor
OT 7 – Promovarea transportului durabil si eliminarea blocajelor aparute in
infrastructura retelelor importante
Administratia si OT 11 - Cresterea capacitatii institutionale si o administratie publica eficienta
Guvernarea
OT 2 - Imbunatatirea accesului, utilizarii si calitatii tehnologiilor informatice
si de comunicare

Cadru politic strategic - document sau un set de documente stabilite la nivel național
sau regional care definesc un număr limitat de priorități coerente stabilite pe bază de dovezi și
un termen de implementare a priorităților respective și care pot include un mecanism de
monitorizare;
Prioritati de investitii: definite intercalat si acoperite de catre programe operationale
complementare. Prioritatile de investitii pentru urmatoarea perioada sunt:
1. consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării
2. îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC;
3. îmbunătățirea competitivității IMM-urilor
4. sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon în
toate sectoarele
5. promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării
riscurilor
6. conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor
22
 7. promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul
infrastructurilor rețelelor majore
8. promovarea ocupării forței de muncă sustenabile și de calitate și sprijinirea
mobilității forței de muncă
9. promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de
discriminare
10. investițiile în educație, în formare, inclusiv în formare profesională pentru
dobândirea de competențe și pentru învățarea pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea
infrastructurilor de educație și de formare.
11. consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a persoanelor
interesate și a unei administrații publice eficiente prin acțiuni menite să dezvolte capacitatea
instituțională și eficiența administrațiilor și serviciilor publice vizate de implementarea FEDR,
precum și prin sprijinirea acțiunilor din cadrul FSE de consolidare a capacității instituționale
și a eficienței administrației publice.
Conditionalitati ex-ante: rezultate ale evaluarilor intermediare realizate pentru fiecare
program operational (realizate la un interval din doi in doi ani). Condiționalitate ex ante
aplicabilă” înseamnă un factor critic concret predefinit cu exactitate, care reprezintă o
condiție prealabilă și are o legătură directă și reală și un impact direct asupra îndeplinirii
eficace și eficiente a obiectivului specific al unei priorități de investiții sau al unei priorități a
Uniunii.
Statele membre evalueaza în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic și în
contextul pregatirii programelor și, dupa caz, a acordului de parteneriat, daca
condiționalitațile ex-ante prevazute în normele specifice fondurilor corespunzatoare și
condiționalizațile ex ante generale sunt aplicabile obiectivelor specifice urmarite în cadrul
prioritaților programelor lor și daca sunt îndeplinite condiționalitațile ex ante aplicabile.
Operațiune - proiect, un contract, o acțiune sau un grup de proiecte selectate de
autoritățile de management ale programelor în cauză sau sub responsabilitatea acestora, care
contribuie la realizarea obiectivelor unei priorități sau unor priorități aferente; în contextul
instrumentelor financiare, o operațiune este constituită de contribuțiile financiare dintr-un
program la instrumentele financiare și la sprijinul financiar ulterior oferit de respectivele
instrumente financiare.
Dezvoltarea locala plasata sub responsabilitatea comunitatii 2014 – 2020 (CLLD
– DLRC)

23
 - DLRC se realizeaza prin intermediul strategiilor de dezvoltare locala pe zone
integrate și multisectoriale;
- finantarea strategiilor de dezvoltare locala plasate sub responsabilitatea comunitatii
se va asigura în principal din FEDR prin intermediul POR pentru mediul urban si din FSE –
prin intermediul POCU;
- numarul de locuitori avut în vedere este între 20.000 si 150.000;
- strategii de dezvoltare locala îi va corespunde un “pachet de proiecte”, prin
implementarea caruia strategia iși va atinge obiectivele
Tipuri de interventii prin DLRC
- pentru mediul rural - strategiile vizeaza interventii în domeniul agriculturii,
mediului, sanatații, al serviciilor sociale și al infrastructurii aferente, precum si pentru a
combate accesul redus pe piața muncii și lipsa resurselor educaționale;
- pentru zonele urbane - strategiile vizeaza intervenții integrate, de tip hard
(infrastructura) si soft (servicii) care urmaresc combaterea saraciei și promovarea incluziunii
sociale in comunitațile marginalizate;
- POR finanteaza investitiile în infrastructura si echipamente.
- POCU finanteaza investitiile complementare de tipul serviciilor.
Elementele unei strategii de dezvoltare locala:
- definirea ariei de acoperire și a populației vizate de SDL;
- evaluarea potențialului local (teritorial) al zonei vizate;
- descrierea a SDL și a obiectivelor acesteia, inclusiv a caracterului integrat și inovator;
- descrierea țintelor strategiei, exprimate în termeni cantitativi și calitativi;
- descrierea modului în care comunitatea va fi implicata în elaborarea strategiei;
- un plan de acțiune care sa arate modul în care obiectivele sunt transpuse în acțiuni;
- descrierea mecanismelor de management și monitorizare a SDL și a
procedurilor specifice de evaluare,
- planul financiar al strategiei, inclusiv alocarile financiare pentru fiecare fond.
Investitii teritoriale integrate
ITI sunt instrumente de dezvoltare teritoriala care presupun existenta si punerea in
aplicarea unei strategii de dezvoltare teritoriala integrata aferenta unui teritoriu desemnat, a
unui set de actiuni care pot fi puse în aplicare pentru atingerea obiectivelor stabilite prin
strategia de dezvoltare teritoriala integrata, si a unor mecanisme de guvernanta pentru
gestionarea investitiilor teritoriale integrate.
Exemple posibile de teritorii pe care se pot aplica investitii teritoriale integrate:

24
 - zone metropolitane (poli metropolitani si zona polarizata din vecinatate);
- sisteme urbane formate din mai multe orase apropiate;
- cartier cu probleme specifice dintr-un oras mare;
- teritorii transfrontaliere;
- zona cu probleme specifice (ex: Delta Dunarii);
Etape de realizare a investitiilor teritoriale integrate
Etapa 1 – Definirea criteriilor de stabilire a ariilor în care se vor desfasura ITI
Etapa 2 – Delimitarea zonelor în care se vor implementa ITI si constituirea grupurilor
de lucru pentru elaborarea strategiei teritoriale integrate; în paralel, este necesara gasirea unei
surse de finantare pentru consultanta externa în elaborarea strategiei teritoriale (asistenta
tehnica din programe operationale finantate din fonduri europene sau alte surse alternative)
Etapa 3 - Elaborarea strategiei integrate si identificarea surselor posibile de finantare;
Etapa 4 – Selectia pachetului de proiecte care corespund obiectivelor strategiei;
Etapa 5 - Implementarea si monitorizarea proiectelor; fiecare proiect va fi
implementat conform regulilor programului operational sectorial corespunzator;
Domeniile principale de specializare inteligenta pe cercetare – dezvoltare pentru
perioada 2014 – 2020:
- Bioeconomia;
- Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, spaţiu și Securitate;
- Energie, mediu și schimbări climatice
- Eco-nano-tehnologii și materiale avansate
Domeniile principale de specializare inteligenta pe zona publica.
SANATATE. Sanatatea reprezinta un domeniu cu impact critic asupra calitatii
vietii si a resuselor publice. Numai impactul economic indirect al starii de sanatate a
populatiei este estimat la câteva procente din PIB.
PATRIMONIU ȘI IDENTITATE CULTURALA. Domeniul vizeaza o gama larga
de teme de cercetare stiințifica, de la impactul social al stiintei si tehnologiei la dezvoltarea
sistemului de educatie, întelegerea trecutului și anticiparea provocarilor societale, locale.
TEHNOLOGII NOI SI EMERGENTE. Achizitia publica precomerciala de inovare,
sustinând oportunitatile relevante strategic.

25
 DE CE AVEM NEVOIE DE ORIENTARE STRATEGICA

- Dinamica schimbarilor tehnologice;

- Globalizare;
- Schimbari climatice;
- Urbanizare;
- Cresterea inegalitatilor sociale;
- Incertitudinea politica;
- Sustenabilitatea mediul inconjurator.

Diferenţele principale dintre mediul „de acum” şi mediul „de dinainte” au trei
surse de bază:
1. Viteza schimbării – valurile vin mult mai rapid unul după altul. Uneori, noua
schimbare o contrazice pe cea anterioară şi trebuie să dărâmi ce ai construit şi să o iei de la
capăt. Efect potenţial: frustrare şi, în mod paradoxal, pasivitate resemnată;

26
 2. Dimensiunea schimbării – valurile sunt semnificativ mai mari. Nu de puţine ori,
am văzut structuri organizaţionale complexe sau chiar companii întregi dispar din cauza unui
val uriaş al schimbării. Efect potenţial: teamă şi nesiguranţă;
3. Permanentizarea schimbării – nu există un răspuns la întrebările „când se va sfârşi
schimbarea” şi „când vom reveni la stabilitate”. Tot ce putem spune este că incertitudinea a
devenit singura certitudine. Efect potenţial: demotivare.

Provocarile perioadei 2021 – 2027.

În cadrul următorului buget pe termen lung al UE pentru 2021-2027, Comisia propune

modernizarea politicii de coeziune, principala politică de investiții a UE.
Cinci priorități investiționale:
 Europă mai inteligentă, prin inovare, digitalizare, transformare economică și
sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii
 Europă mai verde, fără emisii de carbon, punerea în aplicare a Acordului de la
Paris și investiții în tranziția energetică, energia din surse regenerabile și combaterea
schimbărilor climatice
 Europă conectată, cu rețele strategice de transport și digitale
 Europă mai socială, pentru realizarea pilonului european al drepturilor sociale
și sprijinirea calității locurilor de muncă, a învățământului, a competențelor, a incluziunii
sociale și a accesului egal la sistemul de sănătate
 Europă mai apropiată de cetățenii săi, prin sprijinirea strategiilor de
dezvoltare conduse la nivel local și a dezvoltării urbane durabile în UE.
Politica de coeziune continuă investițiile în toate regiunile, pe baza a 3 categorii (mai
puțin dezvoltate, în tranziție, mai dezvoltate). Metoda de alocare a fondurile se bazează
încă, în mare măsură, pe PIB-ul pe cap de locuitor.
Se introduc noi criterii (șomajul în rândul tinerilor, nivel scăzut de educație,
schimbări climatice și primirea și integrarea migranților), pentru a reflecta mai bine
realitatea de pe teren.
Politica de coeziune continuă să sprijine strategiile de dezvoltare conduse la nivel local
și să autonomizeze gestionarea fondurilor de către autoritățile locale. Crește și dimensiunea
urbană a politicii de coeziune, prin alocarea a 6 % din FEDR dezvoltării urbane durabile și
printr-un nou program de colaborare în rețea și de consolidare a capacităților dedicat
autorităților urbane, sub denumirea Inițiativa urbană europeană.

27
 In cadrul politicii de coeziune sunt propuse 9 tipuri de programe, Programul
Operațional Regional urmând a fi gestionat descentralizat la nivelul Agențiilor de Dezvoltare
Regională din fiecare dintre cele 8 regiuni ale țării (pe model polonez):
1. Programul Operațional Dezvoltare Durabilă (PODD)
2. Programul Operațional Transport (POT)
3. Programul Operațional Creștere Inteligentă şi Digitalizare (POCID)
4. Programul Naţional de Sănătate (multifond), (PNS)
5. Programul Operațional Capital Uman (POCU)
6. Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate (POAD)
7. Programul Operațional de Dezvoltare Teritoriala Integrată (multifond) (PODTI)
8. Programele Operaţionale Regionale – implementate la nivel de regiune (8 POR)
9. Programul Operațional Asistenţă Tehnică (multifond),(POAT)

1.4. Conceptul de management financiar

Ansamblul coerent de principii, acţiuni, tehnici, metode şi instrumente utilizate pentru

conducerea unui proiect din punct de vedere financiar. Managementul financiar se practică pe
toată durata de viaţă a unui proiect (de la apariţia ideii de proiect până la dispariţia
completă).
Funcţiile şi acţiuni specifice managementului financiar al proiectelor:
- identificarea surselor de finanţare prin prisma scopului, obiectivului şi contextului
proiectului;
- selecţia surselor de finanţare în baza unui sistem de criterii şi a costurilor asociate;
- fundamentare şi justificare a bugetului proiectului în baza acţiunilor propuse a se
realiza;
- elaborare a documentaţiei financiare a unui proiect în raport cu sistemul de finanţare
selectat (cerere de finanţare, buget, flux de numerar, analiza cost-beneficiu etc.)
- evaluare ex-ante, media-res şi ex-post pentru proiectul propus;
- definirea cadrului contractual şi respectarea unor sisteme de restricţii în ansamblul
relaţiilor cu părţile interesate de proiect;
- asigurare a unui consum judicios al resurselor financiare pe toată durata proiectului
în raport cu obiectivele propuse;
- respectare a sistemului de decontare propus pentru resursele financiare şi întocmirea
documentaţiei de raportare (rapoartele de progres, rapoartele de decontare etc.)

28
 - închiderea proiectului din punct de vedere financiar şi transferul de responsabilitate;
- întocmirea documentaţiei de monitorizare, control şi audit al proiectului din punct de
vedere financiar.

1.5. Scopul si obiectivele unui proiect

Operațiunea desemneaza un proiect, un contract, o acțiune sau un grup de proiecte

selectate de autoritațile de management ale programelor în cauza sau sub responsabilitatea
acestora, care contribuie la realizarea obiectivelor unei prioritați sau unor prioritați aferente; în
contextul instrumentelor financiare, o operațiune este constituita de contribuțiile financiare
dintr-un program la instrumentele financiare și la sprijinul financiar ulterior oferit de
respectivele instrumente financiare;
Obiective generale: impactul larg de dezvoltare la care contribuie proiectul /
programul la nivel naţional sau sectorial (legătura cu politicile şi programele în domeniu).
Scop: soluţia pentru principalele probleme identificate (formulată ca beneficii aduse
grupurilor ţintă / beneficiarilor).
Obiectivul specific înseamnă rezultatul la care contribuie o prioritate de investiții sau
o prioritate a Uniunii într-un context național sau regional specific prin acțiuni sau măsuri
luate în cadrul unei astfel de priorități
Rezultate (obiective imediate): soluţia pentru principalele cauze ale problemelor
grupurilor ţintă / beneficiarilor (descriu serviciile sau produsele adresate acestora). Obiectivul
specific reflecta si rezultatul la care contribuie o prioritate de investiții sau o prioritate a
Uniunii într-un context național sau regional specific prin acțiuni sau masuri luate în cadrul
unei astfel de prioritați.
Activităţi: sarcini prin care se îndeplinesc obiectivele imediate.

Performanţă
Performanţa dorită

Limita bugetului Cost

Data limită
Justificarea proiectului

Timp
29
  Identificarea problemei
 Documentarea problemei (Cum se poate demonstra existenta problemei?)
 Ce parte din problema se doreste rezolvata?
 Proiectul reprezinta solutia propusa pentru rezolvarea unei
probleme/constrangeri/nevoi.

Planul de activităţi arată secvenţa logică de desfăşurare a acestora în timp şi orice

condiţionări care există între ele.
Planul de activitati reprezinta formatul de analiză şi prezentare grafică a activităţilor
principale ale proiectului / programului.
Activitatea principală (pachet de lucru) este complet definită în cazul în care există :
1. un responsabil;
2. o descriere a activităţilor din care este compus;
3. o determinare în timp;
4. un buget aferent.
5. un livrabil aferent.
Activitatea este un proces simplu de muncă care consumă timp și resurse pentru realizarea sa.
Graficul de implementare reprezintă planificarea proiectului sub forma unei diagrame
GANTT în care se includ toate activităţile din proiect. Graficul trebuie să cuprindă toate
activităţile și subactivitățile proiectului (inclusiv activităţile de achiziţie), durata acestora (cu
datele estimate de începere şi de finalizare), corelate cu metodologia de implementare a
proiectului, precum şi organizaţia responsabilă pentru implementarea ei (ex: „solicitant” sau
„partener 1, 2 ...”).
Planificarea trebuie făcută în funcţie de secvenţialitatea logică a activităţilor, a duratei
şi a posibilelor dependenţe existente şi include responsabilităţile partenerilor.
Graficul trebuie să fie complet şi realist, fără să conţină descrieri detaliate ale
activităţilor, ci doar denumirile acestora, în concordanță cu planificarea.
Completarea graficului de implementare a proiectului trebuie să înceapă de la luna 1 –
care reprezintă prima lună de implementare a proiectului, fără date calendaristice precise, doar
„luna 1”, „luna 2” etc.
Planul identifică jaloanele importante în implementare, utile în monitorizarea
progresului (responsabilitatea managerială) şi pentru atribuirea responsabilităţii cu privire la
respectivul jalon.

30
 Jaloanele proiectului (milestones) sunt momentele principale după care se poate
cuantifica evoluţia acestuia. Cel mai adesea, indică un moment de schimbare, fie datorită
reluării uneia sau mai multor faze precedente, fie ca urmare a demarării de noi activități sau
încheierii proiectului.
Activităţile trebuie să fie prezentate în ordinea logică şi cronologică a desfăşurării
lor şi trebuie defalcate pe subactivităţi, până la un nivel care să permită planificarea lor,
alocarea responsabilităţilor şi estimarea resurselor necesare pentru elaborarea
bugetului

1.6. Analiza părţilor interesate de proiect

Calitatea parteneriatului - şi nu doar simpla existenţă a unei organizaţii partenere - este

determinantă în obţinerea unor punctaje maxime în evaluarea proiectului.
Pentru a construi o relaţie de parteneriat viabilă în alegerea partenerilor, trebuie să aibă
în vedere următoarele aspecte:
 alegerea activităţilor care răspund cât mai bine obiectivelor programului de
finanţare aşa cum sunt ele prezentate în cadrul ghidului programului.
 acordarea unui timp suficient analizei activităţii/activităţilor pentru care se
vizează un parteneriat, pentru a putea identifica punctele tari şi punctele slabe, avantajele şi
dezavantajele pe care le înregistrează organizaţia solicitantă în desfăşurarea acestor activităţi,
ţinând cont de contextul economic şi social de ansamblu în care funcţionează ea.
Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice,
strategii şi cunoştinţe pe care părţile implicate trebuie să le cunoscă şi să le folosească.
Parteneriatul se construiește pentru:
 a se asigura complementaritatea serviciilor;
 a se asigura satisfacţia crescută a clienţilor (beneficiarilor);
 a se asigura schimbul de experienţă între parteneri;
 cunoaşterea şi înţelegerea unor structuri diferite de organizare;
 asigurarea durabilităţii proiectului/programului respective.
Managementul în cadrul unui parteneriat trebuie sa:
 stabilească o viziune de ansamblu;
 furnizeze instruire;
 impărtăşească cunoştinţele;
 definească aşteptările;

31
  ajute parteneriatul să funcţioneze propriu-zis (să asigure resursele etc.)
Parteneriatele sunt considerate un instrument important în derularea proiectelor
finanţate prin fondurile structurale, considerându-se că valoarea adăugată a proiectului în
cazul folosirii atuurilor diferitelor organizaţii partenere depăşeşte dificultăţile inerente
gestionării unui amestec de culturi organizaţionale, obiective şi abordări extrem de diferite.
Prin programele europene de dezvoltare regională s-au realizat mai multe tipuri de
parteneriate la toate nivelurile, stimulându-se astfel în mod semnificativ capacitatea de
planificare locală şi regională pentru viitor. Prin programele regionale şi prin iniţiativele
comunitare ale UE, Comisia Europeană sprijină o serie de activităţi pentru construirea unor
reţele de parteneri din diferite regiuni şi din diferite state membre.

a. Părţi interesate = persoane sau instituţii care pot afecta sau pot fi afectate de un
proiect / program.
b. Întrebări cheie
Ale cui probleme şi oportunităţi sunt analizate? Cine va avea beneficii şi cine va pierde (şi sub
ce formă) în urma proiectului?
Beneficiari = toţi cei care beneficiază de implementarea unui proiect / program:
• grup ţintă = grup / entitate afectată de proiect / program în mod direct şi
pozitiv, la nivel de scop
• beneficiari finali = toţi cei care beneficiază de pe urma proiectului pe termen
lung, la nivel de societate sau sector
Parteneri = cei ce implementează proiectul / programul; aceştia sunt cu siguranţă
părţi interesate şi pot constitui un grup ţintă al proiectului.
Etape de lucru:
1. Identificarea grupurilor de persoane / instituţiilor (beneficiari, grupuri de interes,
contractori, etc.) şi stabilirea caracteristicilor grupurilor respective (sociale, economice,
statut, structură de grup)
2. Stabilirea intereselor şi a modalităţii de percepţie a problemei (nevoi şi aspiraţii,
interese, aşteptări şi îngrijorări, potenţiale atitudini şi strategii, sensibilităţi faţă de probleme
precum egalitatea sexelor, mediu, minorităţi, etc.)
3. Analiza potenţialului şi a motivaţiilor acestora de a face schimbări (puncte tari,
puncte slabe, posibile contribuţii)
4. Concluziile analizei (răspuns la întrebările: Cum să ţii seama de grup? Cum să
tratezi cu grupul? Ce acţiuni să întreprinzi?).

32
 SCOP: maximizarea beneficiilor proiectului şi minimizarea potenţialului impact
negativ al acestuia (inclusiv a conflictelor cu părţile interesate).
Beneficiarul trebuie să asigure managementul și implementarea proiectului care constă
în totalitatea activităţilor de planificare, implementare, monitorizare şi control pentru a asigura
îndeplinirea obiectivelor în condiţiile prevăzute de contract.
Echipa proiectului este formată din două grupe distincte de personal:
Echipa de management de proiect, care trebuie să cuprindă obligatoriu minim trei poziții:
 un manager de proiect;
 un responsabil financiar;
 un consilier juridic.
Experţii responsabili pentru realizarea activităţilor tehnice specifice, care pot fi:
 experţi pe termen lung;
 experţi pe termen scurt.
Managerul de proiect este direct răsponsabil de o bună implementare a proiectului din prima
până în ultima zi. Aceasta presupune inclusiv:
 identificarea așteptărilor membrilor echipei, partenerilor, a actorilor relevanți în ceea
ce privește comunicarea;
 determinarea informațiilor care sunt necesare în procesul de comunicare, în cadrul
proiectului;
 planificarea modului în care vor fi livrate informațiile (întâlniri, rapoarte, convorbiri
telefonice, e-mailuri, prezentări, ședințe de proiect etc.).

Unul dintre rolurile cheie ale managerului de proiect este să asigure conducerea
echipei. Managerul de proiect trebuie să prezinte obiectivele proiectului echipei, să
stabilească împreună cu aceasta o strategie clară care să fie asumată de toți partenerii, să
distribuie sarcinile și responsabilitățile, să motiveze echipa, să stabilească proceduri și
instrumente de comunicare în echipă, să asigure o coordonare generală a proiectului.
Proiectul este interdisciplinar și presupune un volum mare de activități și resurse care
pot fi gestionate doar în echipă, prin utilizarea tuturor instrumentelor și metodelor de
management de proiect.
Pentru ca un proiect să reușească, membrii echipei trebuie să accepte să lucreze în
echipă și să accepte funcția managerului de decizie în privința resurselor (oameni, timp, bani,
echipamente, informații).
Care sunt avantajele lucrului în echipă?

33
  Se creează sinergie (motivație, direcție comună);
 Are loc distribuția sarcinilor;
 Organizarea activităților și controlul lor se face mai ușor;
 Rezolvarea problemelor este facilitată având în vedere că echipa, prin membrii săi,
acoperă o paletă mai largă de abilități;
 Există un bun management al informației - se colectează și se distribuie mai multe
idei;
 Se testează și se ratifică deciziile;
 Este facilitată implicarea și interesul fiecărui membru;
 Se negociază mai bine/conflictele se rezolvă mai repede/mai eficace.
Echipa de management, condusă de managerul de proiect, va fi responsabilă cu
managementul şi monitorizarea internă a desfăşurării activităţilor pentru obţinerea rezultatelor
prevăzute, respectiv realizarea indicatorilor precizaţi în cererea de finanțare.
Pentru exemplificare, prezentăm mai jos o listă a principalelor atribuţii ale
managerului de proiect şi echipei sale:
 Pregătirea şi actualizarea graficului de implementare şi a planurilor de achiziţii;
 Pregătirea contractelor pentru personalul care urmează să fie angajat în cadrul
proiectului;
 Urmărirea activităţii desfăşurate de personalul proiectului conform metodologiei
şi graficului;
 Pregătirea și/sau verificarea dosarelor de licitaţie şi a altor documente aferente
achiziţiilor;
 Identificarea potenţialilor furnizori;
 Aplicarea și/sau verificarea procedurilor de achiziţie şi contractare;
 Relaţia cu furnizorii/subcontractorii;
 Verificarea activităţii partenerilor de proiect;
 Elaborarea de acte adiţionale şi notificări pentru actualizarea contractului, precum
şi transmiterea către OI în vederea aprobării;
 Întocmirea rapoartelor şi a cererilor de rambursare către OI, conform prevederilor
contractului şi solicitărilor OI;

34
1.7. Factorii de succes ai unui proiect

35
Cap. II. CICLUL DE VIATA AL PROIECTELOR EUROPENE
2.1. Managementul ciclului de proiect
2.2. Matricea cadru logic
2.3. Cererea de finantare

2.1. Managementul ciclului de proiect

MCP - reprezintă un set de instrumente pentru elaborarea şi managementul proiectului,

bazat pe metoda de analiză Cadrului Logic;
Obiectivul PCM vizează îmbunătăţirea managementului proiectelor / programelor de
toate tipurile prin luarea în considerare a tuturor aspectelor esenţiale şi a condiţiilor cadru,
deopotrivă în elaborare şi în implementare.
Condiţii preliminare:
1. OBIECTIVE CLARE ŞI REALISTE pentru proiecte sau programe: distincţie clară
între obiective şi mijloacele de realizare a acestora; definiţie clară şi realistă a Scopului
Proiectului, care trebuie identifice beneficii durabile pentru grupul(urile) de interes şi
beneficiarii finali; (factorii externi, majori, ai proiectului care ar putea influena semnificativ
succesul acestuia).
2. FACTORI AI CALITĂŢII care întrezăresc beneficiile proiectului pe termen lung:
- un cadru politic stabil şi raţional asumat de beneficiar, în special pentru politicile
sectoriale şi regionale;
- alegerea tehnologiilor potrivite, utilizând, de exemplu, resurse locale regenerabile;
- respectul pentru valorile socio-culturale ale grupurilor implicate;
- viabilitatea economică şi financiară a proiectelor precum şi durabilitatea beneficiilor
generate de acestea;
- integrarea aspectelor de protecţie a mediului şi echilibrarea diferenţelor dintre bărbaţi
şi femei.
3. Consecvenţa şi contribuţia la “realizarea cuprinzătoare a obiectivelor politicii CE”
prin proiecte şi programe.

36
 Domenii
Strategia prioritare,
naţională programe de
acţiune
Decizie privind Programarea
modul de utilizare a
rezultatelor în Studiu de
programe viitoare Studiu de prefezabilitate
evaluare
Evaluarea Identificarea Decizie privind
opţiunea care
trebuie studiată
Decizie de a continua aprofundat
conform planului sau de Acceptarea Studiu de
a reorienta proiectul Implementarea
fezabilitate
Rapoarte privind
progresul proiectului Decizie privind
oportunitatea unei
propuneri de finanţare
Decizie privind
nevoia de Finanţarea Propunere de
extindere finanţare preliminară
Propunere de
finanţare

Decizie de
finanţare
Contract de finanţare

Ciclul de viaţă din punct de vedere financiar

Caracteristic pentru ciclul de viaţă al proiectului, în abordarea economică, este curba

de evoluţie a cash flow-ului diferenţiată în 3 faze semnificative.
Faza de concepţie (de pregătire), constituie perioada de trecere între idee şi acţiune.
Este intervalul de timp în care se dezvoltă o idee de proiect, când se fundamentează
necesitatea, oportunitatea şi eficienţa acţiunii, în cadrul unei documentaţii specifice.

valoare
FNT

m p
n timp

I
d Deee

37
 În perioada de implementare consumul de resurse este redus iar în proces sunt
antrenaţi acei actori sau organisme care concură la fundamentarea şi adoptarea deciziei de a
investi, la definirea concepţiei tehnice şi funcţionale a proiectului;
Pregătirea se realizează pe etape concretizate în documente specifice;
a) Identificarea şi definirea proiectului încheiată printr-un Studiu de Oportunitate;
b) Selecţia preliminară finalizată printr-un Studiu de Prefezabilitate;
c) Formularea proiectului încheiată prin Studiul de Fezabilitate;
d) Evaluarea proiectului încheiată prin Raport de Evaluare.
Raportul de evaluare este principalul document pe baza căruia se ia decizia de
adoptare sau de respingere a proiectului.

2. Faza de realizare (implementarea proiectului) este perioada de timp în care

resursele alocate sunt transformate, în elementele materiale ce formează structura viitorului
proiect. Se desfăşoară conform prescripţiilor din documentaţia tehnico-economică de proiect,
şi acum creşte rolul actorilor implicaţi ce concură la transpunerea în practică a proiectului, iar
consumul de resurse investiţionale este maxim în raport cu celelalte etape.
Principalele etape ale acestei faze sunt:
a) Pregătirea tehnică a proiectului - se procedează la un studiu detaliat al problemelor
de ordin tehnic, se stabilesc tehnologiile de lucru etc.
b) Negocierea şi încheierea contractelor cu diversii actori ce concură la execuţia
proiectului: finanţatori (în cazul finanţării din surse externe), antreprenori, furnizori de
echipamente, utilităţi, materiale etc., alţi prestatori de servicii.
c) Execuţia propriu-zisă a proiectului este faza cea mai importantă din punct de
vedere al mobilizării resurselor investiţionale, al coordonării activităţii actorilor implicaţi.
Este perioada de maxim interes pentru gestionarul de proiect, dar şi pentru analistul evaluator
deoarece prezintă interes din punct de vedere al mărimi sale, al consumului de resurse şi nu în
ultimul rând, al corelării acţiunii actorilor şi coordonării lucrărilor.
d) Punerea în funcţiune este o etapă cu un pregnant caracter tehnic, de calitatea căreia
depinde eficienţa în exploatare a noilor capacităţi. Dacă este depăşită înseamnă că proiectul a
fost bine conceput, planificat şi executat, şi se încheie cu transferul de proprietate către
proprietarul proiectului şi implicit a riscurilor aferente.
Durata de execuţie se studiază cu ajutorul modelelor matematice specifice teoriei grafurilor
sau cu ajutorul graficului Gantt.

38
 3) Faza de exploatare, numită şi durata de viaţă utilă - perioada în care se obţin,
eşalonat, rezultatele utile scontate. Durata de viată utilă a proiectului nu trebuie sa fie
confundată cu durata de amortizare contabilă a investiţiei.
In calculele economice de evaluare a proiectului se recomandă să se utilizeze durata de viaţă
utilă a proiectului.

2.2. Matricea Cadru Logic

Metoda Cadrului Logic sau LFA („logical framework approach”) este un instrument
de planificare si management folosit pentru proiectele de dezvoltare.
Origine - USAID, anii 1970, ulterior fiind preluata de un numar important de
finantatori, in special de agentiile implicate in acordarea de asistenta prin programe de
dezvoltare.
Metoda Cadrului Logic sintetizeaza intr-un format standard:
 ce incearca sa realizeze proiectul tau;
 cum isi propune sa faca asta;
 ce elemente sunt necesare pentru ca succesul proiectului sa fie asigurat;
 metodele prin care se poate masura evolutia proiectului;
 eventualele probleme care pot sa apara.
Matricea Cadru – Logic se construieste in faza de programare si identificare din ciclu
de viaţă. LFA, ca abordare manageriala, presupune:
- un sistem de analiza a problemelor si a nevoilor;
- realizarea unei ierarhii mijloace-scopuri;
- selectarea celei mai potrivite strategii de implementare.
Rezultatul acestei abordări analitice îl reprezintă matricea (sau cadrul logic –
„Logframe” ).
De ce oare 9 din 10 finantatori ne cer asta?... Pentru ca …..
a. 1. LFA este un instrument extrem de folositor, atat pentru planificarea cat si pentru
monitorizarea unui proiect.
a. 2. te ajuta sa parcurgi un proces util de gandire, impunandu-ti disciplina de a fi
specific si clar;
Cunoscând obiectivele proiectului (general şi specific), trebuie să identificăm:
 rezultatele pe care le urmărim,
 cum obținem rezultatele prin activităţi,

39
  cum măsurăm rezultatele cu ajutorul indicatorilor,
 ce surse putem utiliza pentru verificarea indicatorilor,
 ce resurse/mijloace avem nevoie pentru atingerea obiectivelor,
 ce costuri implică activităţile,
 de ce supoziţii şi riscuri trebuie să ţinem seama în implementare,
 care sunt relaţiile logice dintre acestea și ce răspunsuri ne oferă.
Model de matrice
Mijloace de verificare
Descrierea proiectului Indicatori Presupuneri
(MOV)
Obiectiv general Indicatori MOV
Scop Indicatori MOV Ipoteze
Obiective specifice
Indicatori MOV Ipoteze
/componente
Input-uri Indicatori MOV Ipoteze
Puncte esenţiale
Rapoarte de management
evidentiate în programul
Activităţi referitoare la progresul Ipoteze
activităţilor (milestones)
fizic şi financiar
si alte specificatii
Output-uri Indicatori MOV Ipoteze

Descrierea proiectului este completată prima, apoi ipotezele, indicatorii şi, în final,
mijloacele de verificare. Completarea matricei trebuie considerată un proces iterativ de
planificare. Chiar dupa ce a fost completata o parte a matricei, se va reveni asupra punctelor
anterioare, pentru a verifica, cu ajutorul celor două tipuri de logica (verticala si orizontala)
corectitudinea.

Elementele componente ale matricei

1. Descrierea proiectului - Coloana „descrierea proiectului” din cadrul matricii logice
oferă un sumar narativ a ceea ce intenţionează proiectul să obţină şi cum. Testarea
corectitunii elementelor din aceasta coloana se face cu ajutorul logicii verticale.
2. Obiectiv general („goal”) – face referire la obiectivele sectoriale sau naţionale la
care proiectul este menit să contribuie, spre exemplu: creşterea veniturilor, imbunatatirea
statutului nutriţional, reducerea criminalităţii etc.
3. Scop („purpose”) - se referă la ceea ce trebuie să se obţină în urma proiectului,
în ceea ce priveşte dezvoltarea. Scopul trebuie sa fie raspunsul la problema centrala care a
fost identificata in faza de documentare a proiectului. Ca exemplu scopul poate preconiza
o crestere in producţia agricolă, accesul mai larg la vaccinări, apă mai curată, sau capacitate
institutionala si sisteme de management locale îmbunătăţite etc. De cele mai multe ori, pentru
un proiect, există un singur scop.

40
 4. Obiective specifice/componente. Atunci când proiectul este relativ complex şi are
un număr mare de output-uri, este util ca acestea sa fie grupate in diferite componente
(alese dupa criterii sectoriale, functionale, institutionale, etc.). In acest caz se foloseste cate un
obiectiv pentru fiecare componenta.
5. Output-uri („rezultate asteptate”) - se referă la rezultate specifice şi produse
tangibile (bunuri şi servicii) produse prin realizarea unor sarcini sau activităţi. De
exemplu: construirea unui sistem de irigare sau a unei rezerve de apă, zone de pământ plantate
sau dezvoltate, vaccinarea copiilor etc. Furnizarea outputuri-lor trebuie să se afle sub
controlul direct al managementului
Activităţile - se referă la sarcinile specifice îndeplinite pentru a atinge output-urile
cerute. Ex: pentru rezerva de apă a unei comunităţi pot fi: stabilirea comitetului celor care vor
folosi apa, pregătirea locaţiei, colectarea de materiale din zonă,
Input-uri - se referă la resursele necesare pentru realizarea activităţilor şi producerea
output-urilor, de exemplu: personal, echipament, şi materiale.
Ipoteze - condiţiile care afectează progresul sau succesul proiectului, dar asupra cărora
managerul proiectului nu are control direct, de exemplu, schimbările de preţ, abundenta
ploilor, respectarea sau nerespectarea legii, etc. O ipoteza este o propoziţie pozitivă despre
condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca obiectivele proiectul să fie atinse. Riscul
este o propoziţie negativă despre ce ar putea împiedica obiectivele să se îndeplinească.
Indicatori - se referă la informaţia de care avem nevoie pentru a determina progresul
spre îndeplinirea obiectivelor. Un indicator trebuie să ofere, acolo unde este posibil, o unitate
clar definită de măsură şi o ţintă care să detalieze cantitatea, calitatea sau organizarea în timp
a rezultatelor aşteptate.
Mijloacele de verificare - trebuie să specifice clar sursa din care vor fi colectate
informatiile cu privire la indicatori. Trebuie luat în considerare modul în care informaţia va fi
colectată (metoda), cine va fi responsabil şi frecvenţa cu care informaţia trebuie furnizată.
Logica verticala – unul dintre instrumentele de verificare a corectitudinii unui design
de proiect. Identifică intenţiile proiectului, clarifică relaţiile cauzale de tip mijloc-scop din
cadrul acestuia şi specifică situatiile dincolo de controlul managerului de proiect (ipotezele),
care pot influenta indeplinirea obiectivelor (coloanele 1 şi 4).
Logica orizontala - defineşte modul în care vor fi examinate obiectivele proiectului
din descrierea indicatorilor şi a mijloacelor prin care se va realiza verificarea (coloanele 2 şi
3). Logica orizontala asigură cadrul pentru monitorizarea şi evaluarea proiectului.
Logica verticala: relaţia de cauzalitate (dacă - atunci)

41
 Realizarea matricei logice a proiectului implică o analiză detaliată a lanţului cauzal
conţinut în structura proiectului. Acest lucru poate fi exprimat în următoarea formulă:
 DACĂ sunt introduse inputuri-le, ATUNCI se pot desfăşura in conditiile specificate
activităţile propuse;
 DACĂ se derulează aceste activităţi, ATUNCI vor rezulta output-urile;
 DACĂ sunt produse output-urile, ATUNCI obiectivele specifice/componente vor fi
atinse;
 DACĂ obiectivele specifice/componente sunt atinse, ATUNCI este indeplinit scopul
proiectului;
 DACĂ scopul este indeplinit, ATUNCI va fi sustinuta directia generala de dezvoltare
in care se incadreaza proiectul (obiectivul general – „goal”).
Aşadar, fiecare nivel conţine premisele pentru desfăşurarea următorului pas. Este important ca
relatia mijloace-scopuri (sau „daca –atunci”) sa fie parcursa si intr-o directie si in alta.
Direcţia generala de dezvoltare ajută la definirea scopului, acesta din urmă contribuie la
clarificarea obiectivelor etc.

Logica pe orizontala
 Odată încheiată completarea descrierii proiectului şi a ipotezelor (coloanele 1şi 4),
următorul pas este să identificăm indicatorii ce pot fi folosiţi pentru măsurarea şi
evaluarea realizării obiectivelor (coloana 2) şi sursa din care pot fi obtinute repectivele
informaţii (coloana 4).
 Logica orizontală face parte din natura iterativă a analizei. Un proiect are cu atat
mai multe sanse sa fie convingator, cu cat pot fi culese mai multe informatii relevante
despre atingerea obiectivelor sale. Acest lucru ne fereste sa cadem in capcana stabilirii
unor obiective utopice, sau despre care nu vom putea obtine niciodata informatii.
Desigur aceasta nu este o regula, insa pentru un finantator este intotdeauna
important sa poata masura foarte clar eficienta investitiei sale. Astfel, fiecare nivel
din matrice poate avea nevoie de o revizuire, pe masura ce i se aplică noi teste de
logică

42
 2.3. Cererea de finantare
- Trebuie completată conform informaţiilor incluse in Ghidul Solicitantului valabil la
data publicării apelului de propuneri de proiecte.
- Reprezintă angajamentul oficial al solicitantului pentru implementarea proiectului.
- Informaţiile din CF trebuie să corespundă cu documentele anexate.
- Fiecare secţiune are explicaţii în paranteze, in format italic - acestea se elimină la
completarea CF;
- Există secţiuni predefinite – vor fi completate de reprezentantii OI.
Continut orientativ:
1. Informaţii privind solicitantul
1.1. Solicitant - Identificare legală
1.2. Tipul solicitantului
1.3. Înfiinţare şi date privind activitatea solicitantului
1.4. Reprezentant legal – conform actelor de constituire
1.5. Persoana de contact
1.6. Banca/Trezorerie, Cont bancar.
1.7. Sprijin primit în prezent sau anterior din Fonduri Publice şi/sau împrumuturi:
 descriere pentru maxim 3 proiecte implementate;
 contribuie la evaluarea capacităţii de implementare;
 finanţarea sa nu anterioară a proiectului – pentru evitarea dublei finanţări
Evitarea dublei finanţări poate fi confirmată prin Declaraţia de angajament
Anexele aferente justificative
 Statut/Extras de la Registrul Comerţului
 Certificat de înregistrare la Registrul Comerţului
 Declaratie privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM-urilor
Declaraţia privind calculul pentru întreprinderi partenere sau legate
2. Descrierea proiectului
2.1. Încadrarea în POS, Axa prioritară, DMI
2.2. Locaţia – obligatoriu România
2.3. Descrierea proiectului
Obiective
General (Scopul) - în conformitate cu obiectivele Axei prioritare, Prioritatea de
investitii şi obiectivul general al POS

43
 Specifice – Obiectivele specifice trebuie să fie în mod obligatoriu măsurabile, conduc
la rezultatele finale.
Context – dacă proiectul este componentă a unui proiect, condiţionalităţi financiare
şi tehnice
Activităţi previzionate a se realiza
- trebuie să conţină una sau mai multe activitati eligibile definite pentru operatiune;
- trebuie să urmeze o secvenţă logică şi să conducă la rezultatele propuse, iar
resursele umane şi financiare să fie estimate şi repartizate adecvat pe activităţi;
- trebuie să fie realiste si fezabile, având în vedere resursele alocate implementării
proiectului .
ATENŢIE: Trebuie incluse obligatoriu activităţile specifice pentru respectarea cerinţelor
privind informarea si publicitatea!

2.4. Planificarea proiectului – diagrama Gannt

- între data semnării contractului şi finalizarea ultimei activităţi în limitele menţionate în
cererea de proiecte (maxim 24 / 36 luni )
Nu se vor lua în calcul activităţile preliminarii, anterioare semnării contractului de
Finanţare (acestea vor fi evidenţiate separat).

Calendarul de Implementare :
- succesiunea activităţilor, datele de început şi de sfârşit ale activităţilor, reflectă relaţiile de
interdependenţă dintre activităţi, corelare cu graficul activităţilor din Planul de afaceri şi cu
metodologia de implementare:

ACTIVITATE Luna 1 Luna 2 Luna 3 Luna 4 Luna 5.. Luna n

1.1

1.2

2.1

2.2

3.1

3.2

3.3

44
3. Descrierea proiectului

1. Justificarea necesităţii implementării proiectului:

- problema/nevoia căreia i se adresează proiectul;
- soluţia pe care o propune proiectul pentru a rezolva această problemă;
- valoarea adaugata, beneficii măsurabile.
2. Resursele materiale implicate în realizarea proiectului (dotări, echipamente etc.)
3. Rezultate anticipate:
- Dacă aţi definit obiectivele specifice, rezultate sunt obiective specifice
atinse.
- Rezultatele anticipate ale proiectului trebuie să fie cuantificate,
măsurabile si verificabile.
4. Potenţialii beneficiari ai proiectului/ grupul ţintă cuantificat
- direcţi, indirecţi
- este indicat sa fie definiţi concret, numeric şi, eventual, prin exemplificare.

4. Managementul proiectului
1. Managementul propriu
- resurse umane existente - evaluarea capacităţii de implementare ;
viitoare – evaluarea sustenabilităţii.
- metodologia de implementare .
- atribuţii clare privind monitorizarea proiectului .
2. Management subcontractat
 Cerinţele minime impuse de solicitant (din caietul de sarcini);
 Activităţile de management al proiectului care fac obiectul contractului;
 Monitorizarea activităţii contractorului .
6. Indicatorii proiectului
Predefiniţi ( din care se pot selecta minim 2):
A. Realizare (imediată) - măsoară tot ceea ce este obţinut în urma utilizării asistenţei
financiare acordate:
 Nr de module funcţionale ale sistemului;
 Nr de produse/servicii care sunt disponibile pentru piață;
 Număr de produse/servicii rezultate in urma proiectului;
 Număr de cursuri on-line care pot fi furnizate prin proiect.

45
B. Rezultat (în urma implementări)
 Nr de persoane instruite;
 Nr de utilizatori ai aplicatiilor;
 Nr de IMM-uri care beneficiază de rezultatele proiectului;
 Nr de clienţi noi atraşi prin proiect.
Indicatori Suplimentari - Minim 2, maxim 5 indicatori relevanţi pentru proiect.
7. Alte elemente specifice proiectului

- Partenerii implicaţi în derularea proiectului;

- Relaţia cu alte programe / strategii / proiecte;
- Taxa pe Valoarea Adăugată ;
- Proiect generator de venituri.
- Sustenabilitatea proiectului:
Capacitatea de a asigura operarea şi întreţinerea investiţiei după finalizarea proiectului timp
de 3 - 5 ani
- sustenabilitate financiară – previziunea fluxului de numerar;
- sustenabilitate organizaţională (resurse umane) ;
- anexa CV– urile echipei de management şi echipei tehnice;
- sustenabilitatea tehnică – mentenanţa post implementare.
- Impactul asistenţei financiare nerambursabile asupra implementării proiectului:
- corelare cu planul de afaceri, analizând comparativ activitatea firmei în
condiţiile nefinanţării cu efectele rezultate din finanţare.
- Informare şi publicitate:
- Activităţi obligatorii privind cerinţele de vizibilitate a proiectului: comunicat
de presă cel puţin într-un cotidian local privind începerea proiectului editarea
sau afişarea de: pliante, broşuri, afişe, bannere, etichete, etc. sau anunţ de
presă la închiderea proiectului în ziar. Atentie: obligatoriu se va respecta
Manualul de Identitate Vizuala 2014 – 2020.
- Concordanţa cu politicile UE şi legislaţia naţională
• Dezvoltarea durabilă
Cerinţele minime - respectarea regulamentelor naţionale şi europene
de protectie a mediului. Se va avea in vedere Ghidul privind integrarea
temelor orizontale în cadrul proiectelor finanţate din Fondurile Europene
Structurale şi de Investiţii 2014-2020

46
 • Egalitatea de şanse
Practica de nediscriminare (în funcţie rasă, naţionalitate, etnie), etc în
elaborarea proiectului, managementul proiectului implementarea ulterioară
• Achiziţii publice
Calendarul achiziţiilor, valoarea estimată, procedura utilizată, în
conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare
8. Finantarea proiectului
Bugetul include:
- Categorii de cheltuieli eligibile, care pot fi finanţate nerambursabil prin POS
- exprimate în Lei, fără TVA;
- Cheltuieli neeligibile,care vor fi suportate din alte surse (venituri proprii, alte
fonduri împrumutate etc.).
- TVA aferent cheltuielilor eligibile
- Alte cheltuieli neeligibile.
Bugetul trebuie să:
- includă toate cheltuielile absolut necesare şi încadrate corect;
- bugetul trebuie să fie realist şi fezabil
- liniile de buget trebuie să reflecte activităţile menţionate în CF. (vezi capitolul
urmator)
8. Documente anexe cererii de finanţare
 Documente de identificare
 Statut, Extras de la Registrul Comerţului
 Certificat de înregistrare la Registrul Comerţului
 Declaratie privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM
 Declaraţia privind calculul pentru întreprinderi partenere sau legate
 Declaraţia de eligibilitate completată conform modelului standard
 Declaraţia de angajament completată conform modelul standard
 Situaţii financiare şi fiscale
 Bilanţul contabil pentru ultimul an fiscal încheiat, inclusiv Contul de Profit si
Pierdere;
 Adeverinţa că solicitantul nu are datorii la bugetul de stat
 Cazierul judiciar al reprezentantului legal al solicitantului/Cazierul fiscal al
reprezentantului legal al solicitantului, ataşat în original
 Documente privind capacitatea de asigurare a contribuţiei proprii

47
  Hotărârea AGA/CA de aprobare a proiectului şi a cheltuielilor legate de proiect;
 Declaraţia partenerilor privind contribuţia lor prevazută în cererea de finanţare .
 Actul de împuternicire al reprezentantului legal autentificat
 Dovada sediului social sau a punctului de lucru unde se implementează proiectul
 Matricea logica, Planul de afaceri, Proiect tehnic, Diagrama GANTT
 Capacitatea de implementare
 CV-urile şi fişe de post pentru persoanelor implicate în managementul
proiectului.
 CV-urile şi fişele de post ale persoanelor ce fac parte din echipa de
proiect tehnic.

48
Cap. III. BUGETUL UNUI PROIECT, CARACTERISTICI, METODE DE
ELABORARE SI EVALUARE

3.1. Resursele financiare ale proiectului

3.2. Funcţiile bugetului unui proiect
3.3. Elaborarea unui buget
3.4. Metode de estimare a costurilor
3.5. Controlul bugetului

3.1. Resursele financiare ale proiectului

Resursele financiare = sumele de bani disponibile / necesare/ desemnate pentru un

scop anume, anterior definit.
Bugetul = atribuie valoare financiară activităţilor proiectului, planificarea generală
desfasurandu-se în concordanţă cu cea a bugetului. Acţionează de asemenea şi un instrument
de control al resurselor financiare, orice abatere fiind luata in considerare.
Bugetarea = valoarea a ceea ce ai cheltuit, vei cheltui sau intenţionezi să cheltuieşti
pentru un anume scop.
Managementul costului de proiect include totalitatea proceselor necesare pentru ca un
proiect să fie desfăşurat în limitele bugetului aprobat.
Cheltuială publică înseamnă orice contribuție publică la finanțarea unor operațiuni,
care provine de la bugetul autorităților naționale, regionale sau locale, bugetul Uniunii alocat
fondurilor ESI, bugetul unor organisme de drept public sau bugetul unor asociații de autorități
publice sau organisme de drept public și, pentru calcularea ratei de cofinanțare pentru
programele FSE sau priorități, poate include orice resurse financiare la care contribuie în mod
colectiv angajatorii și lucrătorii.
Avand in vedere importanta bugetului in cadrul unui proiect pentru obtinerea
unei finantari nerambursabile el trebuie tratat cu seriozitate si construit cu atentie.
Finantatorul are nevoie de informatii precise, concise şi la obiect, care sa ii poata
oferi o imagine de ansamblu a directiei pe care o vor lua fondurile sale precum si a altor surse
de finantare.

49
 Valoarea totală a proiectului – reprezinta totalul fondurilor reprezentând
contravaloarea contribuţiei din fonduri europene, valoarea cofinanţării publice şi/sau private,
precum şi contravaloarea contribuției naționale;

3.2. Funcţiile bugetului unui proiect

 Planificare - un buget este necesar pentru a planifica un nou proiect, astfel incat
cei de care depinde deciza sa isi faca o idee completa despre costurile proiectului.
In luarea deciziei de a incepe proiectul contează disponibilitatea fondurilor si
eficienta cu care vor fi folosite.
 Fund - raising - bugetul este punctul critic al oricarei negocieri cu finantatorii.
Acestia sunt interesati in primul rand de eficienta banilor investiti de ei, adica de
raportul beneficii/costuri.
 Implementarea proiectului - un buget clar este necesar pentru a monitoriza si a
tine sub control proiectul, o data ce acesta a inceput. Principalul instrument de
monitorizare il constituie compararea costurilor actuale cu cele din buget.
 Evaluarea proiectului - bugetul este un instrument de baza in evaluarea
succesului, atunci când acesta ia sfarsit. El ajuta sa se raspunda la intrebarea: “A
realizat proiectul ceea ce a fost stabilit initial sa realizeze?”
Elemente pentru planificarea resurselor:
1. Structura de divizare a muncii: identifica disponibilitatile si activităţile
proiectului care vor avea nevoie de resurse şi aceasta reprezintă prima intrare la planificarea
resurselor.
2. Documentari: privitoare la ce fel de tipuri de resurse au fost solicitate pentru lucrări
similare pe proiectele anterioare şi dacă sunt disponibile.
3. Declaraţia de intenţie: conţine justificarea şi obiectivele proiectului, amândouă
fiind considerate explicite pe perioada planificării proiectului.
4. Descrierea fondului de resurse: cunoştinţe despre resursele (oameni, echipamente,
material) potential disponibile necesare pentru planificarea resurselor.
5. Politici organizaţionale: referitoare la organizarea echipei si la achizitionarea ce
trebuie realizată pe perioada planificării resurselor.
Datorita multiplelor functii pe care le indeplineste, bugetul original trebuie sa fie
clar, logic si prezentat in mod detaliat.

50
 3.3. Elaborarea unui buget
Cel mai important lucru intr-un buget este ca el sa surprinda in detaliu nevoile
financiare ale proiectului. Pentru aceasta, analiza trebuie sa se efectueze la nivelul
activitatilor si sarcinilor.
Pentru a ajunge la un buget final al proiectului sunt necesari patru pasi:
a. defalcarea proiectului in activitati consumatoare de resurse;
b. calculul resurselor pentru fiecare activitate;
c. estimarea costurilor;
d. prelucrarea datelor si intocmirea bugetului.
Defalcarea proiectului in activitati care consumă resurse
Metoda cea mai simpla este analiza la nivelul out-put-urilor, si realizarea unei liste de
sarcini pentru fiecare dintre acestea.
Nu trebuie omise sarcini precum: realizarea documentatiei, instruirea membrilor
echipei, evaluari intermediare, revizuiri aduse proiectului, rapoarte etc. Ignorarea unor astfel
de sarcini poate sa duca la surprize neplacute pe parcursul proiectului.
Calculul necesarului de resurse pentru fiecare activitate din proiect
Procesul de planificare a resurselor implica determinarea resurselor fizice (oameni,
instrumente, tehnici), a cantităţilor care ar trebui utilizate şi momentul când ar trebui să
îndeplinească activităţile proiectului.
RESURSE LEGATE DE PERSONAL - pentru a calcula resursele legate de personal,
se fac referi in primul rând la volumul de munca exprimat in ore sau in zile. Numărul de
persoane angajate va rezulta abia mai târziu, în funcţie de resursele financiare alocate, sau de
resursele umane disponibile.
RESURSE CARE NU SUNT LEGATE DE PERSONAL:
 echipamente (calculatoare, copiatoare, mobilier, etc.);
 consumabile (topuri de hartie, cartuse de imprimanta, diskete, CD-uri, etc.) ;
 transport si diurna ;
 comunicatii (telefon, fax, posta, e-mail) ;
 publicatii (tiparire, editarea sau copierea unor brosuri, rapoarte, etc.) ;
 servicii contractate ;
 alte costuri .

51
 3.4. Metode de estimare a costurilor
Dupa ce sunt listate toate resursele de care este nevoie in proiect, trebuie estimat costul
unei unitati si apoi calculat costul total.
Pentru a fi cât mai exacţi există următoarele soluţii:
- obţinerea unor informatii de la furnizori, eventual oferte stampilate pentru a le
prezenta finantatorului;
- solicitarea membrilor echipei, în special celor din departamentele specializate, să
facă o estimare;
- studiul unor proiecte similare.
Estimarea costurilor se face pe baza specificaţiilor proiectului.

 estimări aproximative, sunt făcute înaintea începerii proiectului, când nu există

decât informaţii vagi şi trebuie stabilite toate detaliile activităţilor viitoare. Sunt utile pentru
verificările preliminare privind necesar de resurse, selectarea cererilor de ofertă şi pentru alte
decizii de planificare în faza iniţială. Nu se pot folosi însă ca bază de preţ fix în licitaţii. Se
apreciază că o estimare cu nivel acceptabil de argumentare poate atinge o acurateţe de +/-
25%;
 estimări comparative, se fac prin comparare costurilor pe care le-ar necesita
realizarea unui proiect nou cu costurile unor proiecte similare executate în trecut. Se pot
face înainte să înceapă proiectarea detaliată, când nu există liste de materiale sau calendare
precise de activităţi. Estimările de acest tip pot atinge o acurateţe de cca. 15%;
 estimări de fezabilitate, se fac după efectuarea unor activităţi de concepţie
preliminară a proiectului. Este necesar să existe specificaţiile clădirilor, amplasamentul,
scheme provizorii pentru servicii, preţurile furnizorilor de echipamente, listele de achiziţie de
materiale şi celelalte planificări care pot ajuta la estimarea costurilor materiale. Aici factorul
de încredere în acurateţea estimărilor de fezabilitate poate ajunge la +/- 10%;
 estimări definitive, sunt efectuate la sfârşitul proiectării, după ce s-au lansat
principalele comenzi de achiziţie , la preţuri cunoscute, iar activitatea de construcţie sau
asamblare în cadrul proiectului se află într-o fază avansată. Acest tip de estimare poate fi
făcută distinct sau prin actualizarea estimărilor comparative sau de fezabilitate făcute anterior.
Estimările sunt definitive atunci când acurateţea declarată este de +/- 5% .
Tehnici pentru estimarea costului:
1. Estimare analogica, numita si top-down estimating, inseamna folosirea costului
actual al unui proiect anterior similar ca baza a estimarii costului proiectului curent. Se

52
practica frecvent estimarea costului total al proiectului cand este o suma limitata de
documentare in legatura cuproiectul (ex. in fazele incipiente). Estimarea analogica este o
forma de opinie expert.
Estimarea analogica este in general mai putin costisitoare in comparatie cu alte tehnici,
dar totodata este si mai putin precisa. Este solida numai atunci cand:
a) proiectele anterioare sunt similare in fapt si nu numai in aparenta;
b) indivizii sau grupurile de indivizi care pregatesc estimarile au expertiza necesară.
2. Modelarea parametrica. Modelarea parametrica implica folosirea caracteristicilor
proiectului (parametrii) intr-un model matematic pentru a prezice costurile proiectului.
Modelele pot fi simple (constructiile rezidentiale vor costa o anumita suma pe metru patrat al
spatiului) sau complexe (un model de software de costuri foloseste 13 factori reglati separat,
fiecare avand de la cinci la sapte puncte). Atat costul cat si acuratetea modelelor parametrice
pot varia puternic.
Sunt solide numai cand: a) documentarea folosita la dezvoltarea modelului a fost precisa;
b) parametrii folositi in model sunt usor cuantificati;
c) modelul este accesibil.
3. Estimare la varf. Aceasta tehnica implica estimarea costului activitatilor individuale
sau pachetelor de munci, apoi rezumarea sau rularea estimarilor individuale pentru un total de
proiect. Costul si acuratetea estimarii la varf provinedin marimea si complexitatea activitatii
individuale sau pachetului de munca: activitati mai mici cresc atat costul cat si acuratetea
procesului de estimare. Echipa de managementa proiectului trebuie sa cantareasca acuratetea
aditionala in comparatie cu costul aditional.
4. Instrumente computerizate. Instrumentele computerizate, precum software de
management de proiect si instrumentele /statistice de simulare sunt des folosite pentru a asista
estimarea costurilor. Asemenea produse pot simplifica folosirea instrumentelor descrise mai
devreme and astfel facilita rapida consideratie a multor alternative de cost.
5. Alte metode de estimare a costului. Spre exemplu analiza bancara.

Prelucrarea datelor şi întocmirea bugetului

Salariile - se calculează numărul de persoane ce vor fi platite şi sub ce forma (cu
norma intreaga sau conventie civila). In functie de rezultat, se determina celelalte taxe sau
beneficii salariale cum ar fi asigurarile de orice tip. La stabilirea costurilor salariale se vor
avea in vedere prevederile legii salarizarii personalui, respectiv Legea 153/2017.

53
 Costurile indirecte (sau de regie) – se evaluează costurile care nu sunt legate direct
de indeplinirea sarcinilor, insa pe care organizatia le suporta pentru sprijinirea proiectului.
Acestea constau in spatii pentru birouri, intretinere, electricitate, etc. Deasemenea salariile
contabilului, ale office managerului, sau ale directorului executiv fac parte din costurile
indirecte.
OBS! Anumiţi finanţatori au reguli specifice in privinţa finanţării costurilor indirecte.
Costurile accidentale - se stabileşte o rezerva pentru cazurile de urgenta care pot
aparea in timpul proiectului.
La final realizaţi un tabel care sa includă toate aceste costuri, si eventual, in coloanele
din dreapta precizaţi si finanţatorii.
Concluzii legate de buget:
 bugetele cuantifică, funcţie de costuri, caracteristicile unui proiect pe tipuri de
activitati, cât si global.
 sarcina managerului este să compare bugetul din propunerea de proiect cu cel
aprobat si să pregătească o propunere de buget corectat care va fi supus spre
avizare organismului finanţator in vederea contractării proiectului;
 costurile unui proiect sunt puternic dependente de scopurile acestuia.
 costurile sunt dependente de termene şi grafice de timp, iar urgentarea lucrărilor
de obicei costă mai mult; în general, distribuitorii taxează suplimentar pentru
urgenţe.
Reguli pentru buget:
 eligibil: trebuie sa respecte regulile de eligibilitate ale cheltuielilor;
 detaliat: cheltuielile sa fie prezentate clar;
 corect: trebuie sa raspunda solicitarilor finantatorului, să prezinte toate informatiile;
 echilibrat: repartizarea fondurilor intre diferitele capitole bugetare si intre parteneri
trebuie sa demonstreze ca ansamblul costurilor se refera la activitati concrete si ca
proiectul are o dimensiune realistă.

3.5. Controlul bugetului

Controlul bugetului presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) influenţarea factorilor care creează schimbări în bugetul de bază în sensul limitării
acestora;
b) determinarea faptului ca, bugetul de bază s-a schimbat;
c) administrarea schimbărilor actuale ale bugetului când şi dacă acestea intervin.

54
Eligibilitatea costurilor
Costurile unui proiect pot fi: costuri eligibile şi neeligibile.
Cheltuieli eligibile - cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanţate
în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din instrumente structurale, cât şi
din cofinanţarea publică şi/sau cofinanţarea privată, conform reglementărilor legale
comunitare şi naţionale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor. Acestea reprezinta
cheltuielile efectuate de beneficiar pentru implementarea proiectelor finantate in cadrul
programelor operationale, conform reglementarilor legale ale Uniunii Europene si nationale.
Contributia publica nationala este reprezentata de fondurile publice necesare
implementarii programelor/proiectelor, care cuprind cofinantarea publica si fondurile aferente
cheltuielilor publice, altele decat cele eligibile stabilite prin contractul/decizia/ordinul de
finantare.
Pentru a fi considerate eligibile, costurile incluse într-un proiect trebuie:
 să fie necesare si suficiente pentru derularea proiectului;
 să se regasească în lista de cheltuieli eligibile specifice programului ales;
 să respecte principiile unui management financiar solid, realist, bazat pe eficienta;
 să fie ocazionate de derularea activitatilor incluse in proiect;
 să fie efectuate doar în perioada de timp in care este valabil contractul de finantare;
 să fie efectiv realizate (înregistrate în contabilitate, identificabile, verificabile etc.).
Principalele cheltuieli eligibile se pot clasifica astfel:

A. Cheltuieli directe:
- cheltuieli de personal (salarii si cheltuieli salariale aferente personalului din lista
proiectului);
- cheltuieli de deplasare: transport, cazare, diurna;
- cheltuieli necesare derularii activitatilor incluse in proiect: consumabile,
echipamente, cheltuieli de subcontractare, costuri specializate, cerute de programul
considerat;
- alte costuri, care nu se regasesc in lista de costuri eligibile specificate de programul
considerat, dar fara de care proiectul nu poate fi dus la bun sfârşit
- o suma de rezervă pentru “cheltuieli neprevăzute”, care se deblochează doar cu
acordul scris prealabil al Autorităţii Contractante.
B. Cheltuieli indirecte: cheltuieli de regie (chirii; utilităţi; telefon, posta etc.).

55
 Costuri neeligibile
Tipurile de costuri neeligibile sunt:
- costuri pentru acoperirea unor pierderi sau datorii, dobanzi la credite anterioare;
- achiziţionarea de bunuri/servicii fara legatura cu obiectul si activitatile proiectului,
nementionate în propunerea de proiect;
- achiziţionarea de bunuri in sistemul second – hand;
- acoperirea diferentelor de schimb valutar;
- costuri legate de proiect, facute inainte sau dupa perioada de validitate a contractului
de finantare;
- costuri legate de alte activitati curente ale organizatiei promotoare, sau de actiuni
precum: sponsorizari, contribuţii în natură la alte proiecte, etc.

Pentru perioada 2014 – 2020 se va respecta Hotărârea nr. 399/2013 privind regulile de
eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul European De
Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune 2014-2020.
Contractul de finanţare reprezintă un act juridic supus regulilor de drept public, cu titlu oneros
pentru beneficiar, de adeziune, comutativ şi sinalagmatic prin care se stabilesc drepturile şi
obligaţiile corelative ale părţilor în vederea implementării operaţiunilor;
Costuri directe reprezintă costurile care pot fi atribuite unei anumite activităţi individuale din
cadrul operaţiunii şi pentru care este demonstrată legătura cu activitatea în cauză. Costurile
directe de personal reprezintă costurile definite la lit. e) care derivă din încheierea de raporturi
de serviciu/de muncă, inclusiv contribuţiile angajatului şi angajatorului, cu respectarea
prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi costurile rezultate din contracte de servicii încheiate cu personal extern
beneficiarului, conform prevederilor legale în vigoare.
Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu
caracter general:
a) să fie angajată de către beneficiar şi plătită de acesta în condiţiile legii între 1
ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2023, respectiv între 1 septembrie 2013 şi 31 decembrie
2023 pentru cheltuielile efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Iniţiativa
privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor, cu respectarea perioadei de
implementare stabilită de către autoritatea de management prin
contractul/decizia/ordinul de finanţare;

56
 b) să fie însoţită de facturi emise în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale
sau a statului în care acestea au fost emise ori de alte documente contabile pe baza
cărora se înregistrează obligaţia de plată şi de documente justificative privind
efectuarea plăţii şi realitatea cheltuielii efectuate, pe baza cărora cheltuielile să poată fi
verificate/controlate/auditate;
c) să fie în conformitate cu prevederile programului;
d) să fie în conformitate cu contractul/decizia/ordinul de finanţare, încheiat între
autoritatea de management sau organismul intermediar şi beneficiar;
e) să fie rezonabilă şi necesară realizării operaţiunii;
f) să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi naţionale aplicabile;
g) să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului.
Costul achiziţiei de teren cu sau fără construcţii este eligibil în limita a 10%, respectiv
15% în cazul siturilor abandonate şi al siturilor utilizate anterior pentru activităţi industriale
care conţin clădiri, din totalul cheltuielilor eligibile ale operaţiunii.
Procentul de eligibilitate poate fi mai mare, în cazuri excepţionale şi justificate, numai
pentru operaţiunile privind conservarea mediului, iar condiţiile specifice fiecărei situaţii şi
limitele acestora vor fi stabilite prin ghidurile solicitantului şi cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) achiziţia de teren a fost făcută în conformitate cu prevederile contractului
/deciziei/ordinului de finanţare;
b) achiziţia este făcută de către sau în numele unei instituţii publice;
c) terenul este utilizat pentru destinaţia stabilită, cu respectarea clauzelor/condiţiilor
din contractul/decizia/ordinul de finanţare şi pe perioada stabilită.
În cazul leasingului, cheltuielile sunt eligibile dacă respectă cumulativ următoarele condiţii
specifice:
a) beneficiarul operaţiunii este utilizatorul bunurilor care fac obiectul contractului de
leasing;
b) ratele de leasing plătite de utilizator sunt aferente contractului de leasing;
c) ratele de leasing sunt eligibile exclusiv pentru perioada de implementare a
contractului/deciziei/ordinului de finanţare;
d) în cazul achiziţionării bunului, valoarea cumulată a ratelor de leasing rambursată nu
depăşeşte valoarea de intrare a bunului în contabilitatea proiectului;
Cheltuielile pentru achiziţia de autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziţionate sunt
eligibile dacă sunt indispensabile activităţilor prevăzute sau managementului operaţiunii.

57
Valoarea cheltuielilor eligibile nu depăşeşte echivalentul a 15.000 euro, fără TVA, pentru
fiecare autovehicul sau alte mijloc de transport achiziţionat. Cheltuielile pentru achiziţia de
autovehicule sau alte mijloace de transport, achiziţionate sunt eligibile peste plafonul
echivalentului a 15.000 euro, fără TVA, dacă autovehiculele sau mijloacele de transport,
inclusiv mijloace destinate transportului public de călători, sunt indispensabile şi sunt
destinate exclusiv atingerii obiectivului operaţiunii. Caracteristicile tehnice ale
autovehiculelor şi mijloacelor de transport trebuie să fie adecvate în raport cu activităţile
operaţiunii.
Observaţii pentru controlul bugetului:
- efortul managerului de proiect trebuie sa fie in permanenta focalizat catre
minimizarea abaterilor dintre valorile realizate si cele planificate.
- rareori cheltuielile se fac intr-un regim constant pe durata proiectului. Urmărirea
costurilor trebuie făcută în raport cu perioada pe care se face analiza.
- o cheltuiala se poate înregistra la recepţia facturii sau la momentul efectuării plăţii,
in funcţie de procedurile financiare ale organizaţiei.

Tehnici pentru corectarea bugetelor:

 Ore suplimentare;
 Inlocuirea resurselor umane ;
 Eliminarea sau înlocuirea costurilor nelegate de manoperă;
 Toleranta nula la schimbarile sferei de cuprindere;
 Utilizarea rezervelor bugetare (daca exista);
 Reducerea sferei de cuprindere.
Factori determinanţi pentru identificarea corectă a costurilor proiectelor:
- defalcarea sarcinilor pe pachete de lucrări uşor gestionabile;
- divizarea bugetelor de costuri astfel încât fiecărui pachet de sarcini să-i corespundă
un procent stabilit din bugetul total;
- existenţa unui sistem de contabilitate a costurilor care să ofere operativ informaţii în
legătură cu evoluţia costurilor pe activităţi;
- folosirea unei metode care să permită compararea cheltuielilor efective cu cele
planificate;
- existenţa unui sistem de management al calităţii care să asigure calitatea fiecărei
activităţi de prima dată;

58
 - tratarea şi controlul corespunzător al abaterilor faţă de clauzele contractuale şi
informarea operativă a beneficiarului în legătură cu creşterile justificate de preţ;
- achitarea la termene a facturilor către furnizori şi subcontractanţi pentru a nu spori
cheltuielile prin penalizări;
- întocmirea operativă a rapoartelor asupra evoluţiei costurilor în consens cu
desfăşurarea lucrărilor, care să fie înaintate conducerii pentru a evidenţia potenţialele
nerespectări ale calendarului de lucru sau ale bugetului.
Mecanisme financiare de prefinantare si de recuperare a cheltuielilor efectuate in
proiecte:
Destinatarul final reprezinta orice persoana fizica sau juridical ce beneficiaza de
sprijin financiar de la un instrument financiar.
Cheltuiala publica este reprezentata de orice contribuție publica la finanțarea unor
operațiuni, care provine de la bugetul autoritaților naționale, regionale sau locale, bugetul
Uniunii alocat fondurilor ESI, bugetul unor organisme de drept public sau bugetul unor
asociații de autoritați publice sau organisme de drept public și, pentru calcularea ratei de
cofinanțare pentru programele FSE sau prioritați, poate include orice resurse financiare la care
contribuie în mod colectiv angajatorii și lucratorii.
Prefinantare este reprezentata de sumele transferate din bugetul de stat sau din
instrumentele structurale catre un beneficiar prin plata directa sau prin plata indirecta, de
regula in stadiul initial de implementare a proiectelor, in baza unui contract de finantare
incheiat intre beneficiar si Autoritatea de management/Organismul intermediar
responsabil/responsabila, in vederea asigurarii derularii corespunzatoare a proiectelor.
Sumele acordate ca prefinanţare în cadrul proiectelor finanţate din instrumente
structurale se deduc prin aplicarea unui procent la valoarea cererilor de rambursare transmise
de beneficiari, conform prevederilor contractelor / deciziilor / ordinelor de finanţare.
Prefinanţarea acordată se restituie de către beneficiar Autorităţii de management / Autorităţii
de certificare şi plată, dacă nicio cerere de rambursare nu a fost depusă de acesta în termenul
stabilit conform prevederilor contractelor / deciziilor / ordinelor de finanţare
Plată directă reprezinta transferul direct din contul Autorităţii de certificare şi plată în
contul beneficiarului al sumelor reprezentând prefinanţare şi/sau rambursarea cheltuielilor
eligibile, precum şi restituirea de la bugetul de stat a sumelor pentru finanţarea contravalorii
taxei pe valoarea adăugată plătite, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul
proiectelor finanţate din instrumente structurale.

59
 Cererea de plata – instrument financiar ce permite beneficiarilor sa deconteze
cheltuieli inregistrate dar neachitate pe baza documentelor justificative, in termen de 3 zile de
la data inregistrarii lor in contabilitatea beneficiarului.

60
Cap. IV. DEPUNEREA, EVALUAREA ŞI SELECŢIA PROIECTELOR
4.1. Procedura de depunere, evaluare şi selecţie
4.2. Verificarea administrativă
4.3. Verificarea eligibilităţii
4.4. Verificarea economico – financiară
4.5. Noi mecanisme utilizate in depunerea si evaluarea proiectelor
4.6. Modele de grile de evaluare

4.1. Procedura de depunere, evaluare şi selecţie

A. Procedura de depunere – strict prin intermediul platformei dedicate My SMIS

B. Procedura de evaluare şi selecţie – continuă, fără ierarhizare.
a.VERIFICAREA ADMINISTRATIVĂ informare beneficiar
b. VERIFICAREA ELIGIBILITĂŢII informare beneficiar
- eligibilitatea solicitantului;
- eligibilitatea proiectului;
- eligibilitatea partenerului.
c. EVALUARE TEHNICO – FINANCIARĂ
Depunerea cererii de finanţare
- în perioada specificată în apelul de propuneri de proiecte;
- în modalitatea de transmitere:informatic: interfaţă informatică MySMIS.
CF care nu sunt depuse în intervalul de timp şi/sau în modalitatea de transmitere
specificată în cererea de proiecte, vor fi respinse

Utilizarea sistemului informatic MySMIS2014 – aspecte practice. Completarea și

depunerea cererilor de finanțare on-line
În vederea asigurării colectării informațiilor, referitoare la proiectele finanțate din FESI,
necesare pentru monitorizarea, evaluarea, gestionarea financiară, verificarea, auditul și
controlul acestora, pentru perioada de programare 2014 – 2020, România a dezvoltat
MySMIS2014 un sistem de schimb electronic de date între beneficiari , autoritate de
management, organisme intermediare, autoritate de certificare și autoritate de audit.
În sistemul informatic MySMIS2014 se pot identifica electronic doar cetățenii/rezidenții
români (utilizatori ce au cont validat în baza CNP-ului), proces ce presupune corelarea datelor
de identificare a persoanei fizice, cu elementele semnăturii electronice. Utilizatorii Identificați
61
electronic pot crea entități juridice (Solicitanți de Finanțare), respectiv pot semna documentele
solicitate a fi atașate la o cerere de finanțare.
Cetățenii străini poate avea cont în MySMIS și se poate înrola la entitatea juridică dorită, dar
având doar calitatea de utilizator cu drepturi de editare.

Crearea unei cereri de finanțare (CF)

1. Crearea de proiecte in sistem presupune selectarea unui apel, selectarea obiectivului
specific si a operațiunii/acțiunii (se apasă butonul ”Confirmă”), se completează titlul
proiectului și se apasă butonul Salvează.
2. Utilizatorul înrolat la o entitate juridică va putea vedea si va putea alege pe care
proiect anume lucrează dintre toate proiectele create pe acea entitate juridica.
3. După crearea/alegerea unui proiect se pot introduce date pe structura de Cerere de
finanțare definita de AM/OI la apelul ales pentru acel proiect.
4. Introducerea de date se poate face pe pași, unul după celălalt, sau utilizând aleator
funcțiile.
5. Sistemul permite atașarea de documente semnate electronic, cu condiția ca, pentru
acel pas, sa fi fost permisa atașarea de documente la definirea apelului in Back-office
6. După introducerea informațiilor in pasul respectiv este necesara salvarea acestora !
7. După parcurgerea si completarea cu informații a tuturor pașilor, se va putea genera
din sistem cererea de finanțare in structura solicitata si cu datele introduse.
8. Documentul generat va fi semnat electronic de persona identificata electronic ca
fiind reprezentant legal/împuternicit pentru acea entitate juridica.
9. Trimiterea cererii de finanțare (depunerea proiectului) se poate efectua doar de
persoana care este reprezentant legal/împuternicit pentru entitatea respectiva. Această funcție
presupune parcurgerea următorilor pași: pas 1 - se selectează funcția ”Transmitere proiect”;
pas 2 - se apasă butonul ”Blocare editare proiect”; pas 3 - se confirmă continuarea procesului;
pas 4 - se poate genera cererea de finanțare în format pdf și se va semna digital; pas 5 – se
apasă butonul indicat; pas 6 – se alege cererea de finanțare semnata digital; pas 7 – se încarcă
în sistem; pas 8 – se completează parola de confirmare (este aceeași parolă cu cea de
autentificare în sistem); pas 9 - se apasă butonul indicat pentru a trimite cererea de finanțare
către autoritatea responsabila.

62
 4.2. Verificarea administrativă

a. Verificarea criteriilor de transmitere: etapă eliminatorie (ex. lipsa a trei documente);

b. Cererea de finanţare şi documentele incarcate sunt în format corespunzător;
c. Formularul de solicitare complet şi corect, semnat electronic corespunzător;
d. Toate documentele solicitate să fie incarcate in numar minim de 2/3 zile
 Dacă CF este corect incarcata şi completă se înregistrează în SUIM (Sistem
Unic Informaţional de Management).
 Dacă CF nu este completă / corectă, se respinge ca fiind neconformă prin
intermediul platformei.

4.3. Verificarea eligibilităţii se realizeaza pe baza de grila.

Se pot solicita documentele sau informatiile pentru clarificari. Acestea vor fi incarcate
pe platforma in timp limitat.
În cazul respingerii CF, se recomandă solicitantului luarea în considerare a motivelor
de respingere, corectarea/completarea CF şi reincarcarea acesteia dacă termenul de depunere
specificat în apelul de proiecte nu este depăşit. Procesul de evaluare se reia integral.

4.4. Verificarea economico – financiară

Procedura de evaluare – continuă:
 proiectul poate fi evaluat de către evaluatori independenţi pe baza criteriilor de
selecţie aprobate de Comitetul de Monitorizare
 evaluatorul poate cere informaţii suplimentare de clarificare, doar prin intermediul
platformei administrata de AM, de la solicitant cu privire la documentele existente.
 dacă există dubii privind informatiile prezentate in CF, OI poate initia vizite la
locul de desfăşurare a investiţiei.
 după evaluare, toate proiectele vor fi transmise Comitetului de Selecţie

Decizia de finantare este luata de către Comitetul de Selecţie care poate decide să:
 aprobe proiectul fără modificarea conţinutului şi condiţiilor din CF;
 aprobe proiectul cu modificări (se specifică modificările);
 respingă proiectul;
 poate solicita motivat reevaluarea proiectului.

63
 Condiţia de finanţare - Punctaj minim, în limita bugetului alocat.
Lista proiectelor aprobate va fi transmisă spre aprobare AM şi apoi va fi publicată pe
site-ul autorităţii de management.

4.5. Noi mecanisme utilizate in evaluarea proiectelor

I. Mecanismul competitiv
În cadrul mecanismului competitiv, AM lanseaza o cerere de propuneri de proiecte (cu
termen limita sau cu depunere continua) prin care stabilește reguli de elaborare și depunere
a proiectelor și prezinta etapele de verificare a conformitații administrative și a
eligibilitații, evaluare și selecție pe care le vor parcurge dupa depunere.
Proiectele primite de AM parcurg mai multe etape în procesul de verificare, evaluare și
selecție, care se desfașoara dupa depunerea proiectului. Evaluarea proiectelor se realizeaza
de catre AM si OI, în condițiile delegarii explicite a acestei atribuții, cu ajutorul unor
experți interni si/sau prin contractarea unor experți externi pe domeniul evaluat.

I.1. Verificarea conformitații administrative și a eligibilitații proiectelor

Proiectele conforme din punct de vedere al criteriilor de depunere (data, ora si
modalitate de depunere) vor fi verificate din punct de vedere al conformitatii administrative si
al eligibilitatii, urmarindu-se îndeplinirea criteriilor incluse în Grila de verificare a
conformitații administrative și din Grila de verificare a eligibilitații).
Daca evaluatorul considera ca o informatie lipseste sau nu este suficient de clara
pentru a permite verificarea conformitatii administrative si a eligibilitatii, el trebuie sa solicite
clarificari, cu aprobarea Președintelui Comitetului de Evaluare. Pentru evaluarea
conformitatii administrative si a eligibilitatii cererilor de finanțare se poate solicita un singur
set de clarificari.
Solicitantul va transmite clarificarile în conditiile si termenul limita specificate în
scrisoare, în caz contrar decizia de aprobare/respingere a cererii de finantare urmȃnd a fi luata
numai pe baza documentelor existente.
Sistemul de verificare a conformitatii administrative si a eligibilitatii este de tipul
“DA” sau “NU”. Numai Cererile de finantare care au obtinut „DA” la toate criteriile din
Grilele de verificare a conformitatii administrative si a eligibilitatii sunt admise în urmatoarea
etapa a procesului de evaluare, respectiv evaluarea tehnica si financiara.

64
I.2. Evaluarea tehnica și financiara a proiectelor
Toate proiectele acceptate în etapa de verificare a conformitații administrative și a
eligibilitații intra în procesul de evaluare tehnica și financiara.
Procesul de evaluare tehnica și financiara presupune, cel mai frecvent, analiza
proiectului și notarea acestuia din perspectiva a 4 criterii, incluse în Grila de evaluare tehnica
și financiara, respectiv:
1. Relevanța proiectului
2. Eficacitatea implementarii proiectului
3. Eficienta implementarii proiectului
4. Sustenabilitatea proiectului
Fiecare criteriu este împarțit în subcriterii punctate corespunzator. Nota maxima
care poate fi acordata unui subcriteriu este stabilita în coloana punctaj. Nota pe fiecare criteriu
în parte se calculeaza prin însumarea notelor acordate tuturor subcriteriilor care îl compun.
Punctajul total acordat proiectului reprezinta suma notelor acordate celor 4 criterii. Daca
proiectul nu obține punctajul minim alocat fiecarui criteriu, va fi respins.
Daca evaluatorul considera ca o informație lipsește sau nu este suficient de clara
pentru a permite înțelegerea proiectului, împiedicând astfel obiectivitatea procesului de
evaluare, el trebuie sa solicite clarificari, cu aprobarea Președintelui Comitetului de Evaluare.
Pentru evaluarea tehnica si financiara a cererilor de finantare se poate solicita un singur set de
clarificari.
Proiectele pot sa obțina un punctaj de la 0 – 100, însa pentru ca acestea sa intre în
etapa de selecție pentru acordarea finanțarii nerambursabile trebuie sa acumuleze minim 70 de
puncte (pragul de calitate). Scorul final se va calcula prin realizarea mediei aritmetice între
punctajele acordate de cei doi evaluatori.

I.3. Selecția proiectelor

Pentru cererile de propuneri de proiecte cu termen limita de depunere, selecția
proiectelor se va face în ordinea descrescatoare a punctajului obținut, în limita fondurilor
disponibile pentru cererea de proiecte. Pentru cererile de propuneri de proiecte cu depunere
continua, selecția proiectelor pentru contractare se va face în ordinea depunerii acestora, în
limita fondurilor disponibile, cu condiția obținerii cel puțin a punctajului minim.

II. Mecanismul non-competitiv

În cadrul mecanismului non-competitiv solicitanții vor depune solicitarile în doua faze:

65
II.1. Faza 1 - Depunerea ideii de proiect
Ȋntr-o prima etapa, solicitantul completeaza o Fișa de proiect (idee de proiect), care va
cuprinde urmatoarele aspecte principale:
- Date privind solicitantul, inclusiv:
 forma juridica de constituire
 experiența anterioara de implementare de proiecte cu finanțare nerambursabila
 structura echipei de management și de implementare a proiectului
 modalitatea de selecție a partenerului/partenerilor
- Date privind proiectul, în care se vor oferi informații cu privire la:
 nevoia/problema careia i se adreseaza proiectul
 încadrarea proiectului în documentele strategice ale domeniului caruia i se
adreseaza, ale instituției, legatura cu alte proiecte/programe și strategii;
 contribuția concreta a proiectului la implementarea integrala/parțiala a
urmatoarelor documente
a) Programul Național de Reforma/ recomandare specifica de țara și
b) cel puțin o strategie care reprezinta o condiționalitate ex-ante;
 obiectivele, rezultatele și activitațile proiectului;
 indicatori de realizare și de rezultat (cf. POCU) cu indicarea țintelor vizate
 grupul ținta vizat prin proiect, inclusiv specificarea dimensiunii estimate a
acestuia
 durata proiectului
 resursele necesare proiectului, din care puse la dispoziție de solicitant
 tipul/categoria fiecarui partener, precum si relevanța si rolul acestora în proiect
 costuri estimate pentru desfașurarea activitaților, inclusiv pentru achiziționarea
de bunuri și servicii

II.1.1. Evaluarea ideii de proiect

Ȋn realizarea ideii de proiect solicitantul poate beneficia de feedback din partea AM, prin
Biroul de sprijin de tip „help-desk”. Dupa depunerea la AM, Fișa de proiect va fi analizata de
catre biroul menționat pe baza urmatoarelor criterii:
1) Criterii de eligibilitate:
- Aplicabile beneficiarului
 beneficiarul este o instituție din administratia publica centrala (de ex. ministere,
autoritati/agentii, structuri subordonate sau aflate în coordonarea acestora), ce are

66
 competențe și obligații ce deriva din acte normative sau alte documente strategice
de a reglementa, coordona, monitoriza și implementa tipul de operatiuni ce
urmeaza a fi finantate;
 beneficiarul este, conform statutului / regulamentului de organizare si functionare,
principalul responsabil pentru asigurarea sustenabilitații rezultatelor obținute
 în cazul proiectelor implementate în parteneriat, beneficiarul va descrie procedura
de selecție publica a partenerilor private;
 beneficiarul are experienta în implementare de proiecte cu finanțare din asistența
financiara nerambursabila
 beneficiarul a organizat / deține o structura interna distincta de implementare a
proiectelor, structura pentru care sunt prezentate clar relațiile de coordonare/
subordonare/ cooperare cu celelalte compartimente din organigrama instituției;
 reprezentantul legal al beneficiarului se angajeaza sa asigure conditiile de
desfasurare optima a activitatilor proiectului si sa acorde sprijin echipei de
management si implementare în luarea deciziilor legate de proiect.
- Aplicabile proiectului:
o operațiunile din Fisa de proiect se regasesc în prioritatile de finantare (se încadreaza
inclusiv în prioritatile de investitii pentru care s-a prevazut acest mecanism) si respecta
principiul aditionalitatii;
o proiectul contribuie direct la implementarea integrala/parțiala a urmatoarelor
documente
a) Programul Național de Reforma/ recomandare specifica de tara si
b) cel putin o strategie care reprezinta o conditionalitate ex-ante
o Proiectul contribuie direct la realizarea unor obiective ale PO care nu ar putea fi
îndeplinite într-o maniera coerenta și consecventa de alta entitate/organizație;
o Planul de implementare al proiectului este detaliat și împarțit în etape clare cu
termene (milestones), corelate cu etapele de implementare a strategiilor la care își
aduce contribuția
o Rezultatele estimate ale proiectului constituie element determinant al unei schimbari
sistemice necesare / planificate la nivelul unui sector
o Rezultatele proiectului sunt estimate în termeni masurabili și cuantificabili, inclusiv
în raport cu progresul în implementarea PNR/ strategiilor naționale
o Proiectul are prevazute ținte intermediare anuale, în acord cu țintele finale și cu
graficul de implementare (activitațile prevazute a se desfașurapâna în acel moment)

67
 o Durata de implementare a proiectului nu poate depași durata de implementare a
programului;
o Proiectul include masuri de responsabilizare a factorilor implicați în implementarea
proiectului/ reprezentanților grupului ținta în vederea
asigurarii continuitații beneficiilor ce decurg din implementarea proiectului, ulterior
finalizarii acestuia (întâlniri de coordonare a proiectului
2) Criterii tehnice și financiare:
- legatura și contribuția la realizarea obiectivelor specifice, rezultatelor și a
indicatorilor programului
- legatura dintre grupul ținta, acolo unde este cazul, în funcție de tipul rezultatelor
obținute, nevoia identificata și modalitatea de adresare a acestora prin implementarea
proiectului, inclusiv realismul obiectivelor/realizarilor si țintelor propuse
- corelarea duratei proiectului cu complexitatea activitaților și resursele identificate
- corelarea costurilor estimate cu activitațile desfașurate și resursele necesare
- planificarea bugetara anuala
- plan detaliat al achizițiilor realizate prin proiect

II.1.2. Validarea ideii de proiect

O idee de proiect nu poate fi respinsa decât din motive de eligibilitate. Ideea de proiect va fi
dezvoltata de solicitant, cu feedback din partea Biroului de sprijin de tip „help-desk” din
cadrul AM, pâna la atingerea nivelului calitativ rezonabil pentru validare
În etapa de evaluare a ideii de proiect se va organiza o întâlnire a echipei de asistenta cu
membri ai echipei de management si implementare a proiectului ce se va dezvolta ulterior
validarii. Ȋn cadrul întâlnirii se vor discuta si clarifica aspecte precum: elementele care
necesita informatii suplimentare, componenta echipei de implementare, punctele slabe ale
proiectului si eventualele solutii propuse, bugetul estimativ etc.

II.2. Faza 2 – Depunerea cererii de finantare

Dupa ce ideea de proiect (fișa de proiect) este validata, ea va fi dezvoltata într-un proiect
(cerere de finanțare). Cererea de finanțare nu poate schimba elementele validate din cadrul
ideii de proiect.

68
Proiectele (cererile de finanțare) vor parcurge aceleași etape de verificare, evaluare și selecție
ca și cele depuse în cadrul mecanismului competitiv, cu exceptia solicitarii de clarificari
(pentru aceste proiecte nu se vor solicita clarificari).
Evaluarea proiectelor se va realiza de catre AM si OI, în conditiile delegarii explicite a acestei
atributii, prin contractarea unor experti externi pe domeniul evaluat. Evaluarea cererilor de
finantare va avea ca referinta idea de proiect validata. Dupa aprobarea cererii de finanțare în
baza finalizarii procesului de evaluare si selecție, contractele de finanțare pentru proiectele
non-competitive se vor aproba prin ordin comun al Ministrului fondurilor europene si al
ministrului de linie responsabil.

4.6. Analiza unor modele de grile de evaluare

Criterii Punctaj
acordat/ma
0 1
1. RELEVANŢĂ
1.1. Corespondența
proiectului cu
obiectivul specific și
rezultatul așteptat de
program.
1.2. Legătura cu
strategiile existente și
complementaritatea
proiectului cu alte
inițiative
1.3. Nevoia la care
răspunde proiectul
1.4. Caracterul
GRILA DE EVALUARE
pentru cererea de proiecte IP 1/2015
Secţiunile Explicaţii
corespunzăt
xim oare din
cererea de
finanţare
2 3
Dacă scorul obţinut la acest criteriu nu este de
/36 minimum 18 puncte, proiectul nu va mai fi evaluat
în continuare şi va fi declarat respins.
/7 4.1 - 4.2.1, Se vor evalua - 7 puncte:
4.2.2, 4.2.4  existența unei corespondențe a proiectului cu
obiectivul specific și rezultatul așteptat din axa
prioritară, în cadrul căreia se solicită finanţarea
- 3 puncte;
 analizarea măsurii în care proiectul contribuie
la atingerea rezultatului așteptat de program,
pentru care s-a deschis linia de finanțare - 4
puncte.
/6 4.2.2. Se va avea în vedere - 6 puncte:
legătura proiectului cu documentele strategice
aferente domeniului, existente la nivel comunitar,
național, regional, local și/sau instituțional, etc. - 3
puncte.
Evidențierea modului în care proiectul extinde sau
îmbunătățește alte inițiative similare, anterioare sau
acționează simultan și/sau complementar cu alte
inițiative (proiecte) proprii sau externe,finanţate din
fonduri publice sau private - 3 puncte.
/7 4.2.2. Se vor avea în vedere - 7 puncte:
 identificarea clară și descrierea nevoii la care
proiectul îşi propune să răspundă - 4 puncte;
 susținerea nevoii identificate prin prezentarea
unor date statistice, studii sau analize specifice
efectuate - 3 puncte.
/2 4.2.2 Este apreciat orice element nou pe care proiectul îl

69
 inovator al proiectului aduce, inclusiv o abordare nouă, originală, de a
răspunde la nevoia identificată respectiv - 2 puncte.
1.5. Identificarea și /8 4.2.2. și Se vor urmări - 8 puncte:
descrierea grupului 4.2.3.  dacă grupul țintă este compus doar din
ţintă persoanele care beneficiază în mod direct de
activitățile proiectului - 1 punct;
 identificarea, dimensionarea și exprimarea clară
și coerentă a grupului ţintă, plecând de la
nevoia identificată - 1 punct;
 contribuția proiectului la soluționarea
problemelor grupului țintă - 3 puncte;
 legătura grupului țintă identificat cu rezultatele
și indicatorii proiectului - 3 puncte.
1.6. Corespondența și /2 4.2.4. Se vor urmări și puncta doar inițiativele suplimentare
contribuția măsurilor (nu și respectarea măsurilor minime din ghidul
privind dezvoltarea solicitantului), prezentate și descrise în proiect, care
durabilă și corespund și contribuie la principiile orizontale ale
promovarea egalității UE (de exemplu: utilizarea hârtiei reciclabile, mesaj
de șanse și în corespondența electronică, etc.) - 2 puncte
nediscriminare la
principiile orizontale
ale Uniunii Europene
1.7. Experienţa /4 3.1/3.2. Se vor urmări experienţa solicitantului și a
solicitantului și partenerilor în implementarea de proiecte cu
partenerilor finanțare nerambursabilă din fonduri publice
(inclusiv UE, norvegiene, elvețiene) sau de
împrumut din partea Instituțiilor Financiare
Internaționale (IFI) - 4 puncte.
Punctarea acestui criteriu se va realiza astfel:
 Experiență în implementarea de proiecte - max.
2 puncte:
o dacă solicitantul și/sau partenerii au în
implementare cel puțin 1 proiect (nu
neapărat împreună) - 1 punct;
o dacă solicitantul și/sau partenerii au
implementat (finalizat) cel puțin 1 proiect
(nu neapărat împreună) - 2 puncte.
 Valoarea proiectelor - max. 2 puncte::
o dacă valoarea totală a oricărui proiect al
solicitantului și/sau partenerilor (nu
neapărat împreună) implementat sau în
implementare este mai mică decât
valoarea proiectului pentru care se solicită
finanțare - 1 punct;
o dacă valoarea totală a oricărui proiect al
solicitantului și/sau partenerilor (nu
neapărat împreună) implementat sau în
implementare este mai mare decât
valoarea proiectului pentru care se solicită
finanțare - 2 puncte.
Comentariile evaluatorului:
Clarificări solicitate:
Răspuns la clarificări:
Concluzii:

Cum răspundem criteriilor din grilă ? (Exemplu)

Criteriul 1.1 Relevanţa

70
 - gradul de noutate/ originalitate al solutiilor, metodelor, instrumentelor de lucru
propuse;
- nivelul parametrilor de performanta şi calitate ai soluţiei propuse;
- gradul de conformitate cu cerintele reglementarilor şi standardelor corespunzatoare
de nivel european sau international (calitate, mediu, risc etc) ;
- in ce masura proiectul propune utilizarea si asimilarea de servicii avansate;
- contributia proiectului la dezvoltarea domeniului/ domeniilor vizate sau
sectorului economic vizat (dinamizarea sectorului economic);
- masura in care activităţile propuse în cadrul proiectului sunt viabile din punct
de vedere tehnic si/sau economic pentru a produce si/ sau a comercializa rezultatele
proiectului.

Criteriul 1.2 Impactul socio-economic

- măsura in care exista potenţial pentru integrarea intr-o structura de tip inovativ;
- măsura in care proiectul contribuie la crearea/menţinerea locurilor de munca
- măsura in care propunerea de proiect se adresează unui sector economic identificat ca
prioritate într-o Strategie Regională de inovare sau într-o strategie sectorială.

Criteriul 2.1 Coerenţa şi fezabilitatea proiectului

Corelarea între activităţile propuse, resursele necesare şi scopul proiectului:
- măsura în care solicitantul a identificat corect activităţile în funcţie de tipul de proiect
propus şi de scopul acestuia.
- descrierea clara a obiectivelor urmărite prin realizarea proiectului;
- corelarea între Cererea de Finanţare şi datele din Planul de afaceri/Studiul de piaţa si
calitatea propunerii tehnice si financiare: obiective şi activităţi clare, planificarea adecvată a
implementării, coerenţa obiectivelor planificate cu activităţile propuse, graficul de
implementare şi buget
- Se va urmări eligibilitatea cheltuielilor propuse şi respectarea condiţiilor de finanţare
si daca bugetul este corelat cu activităţile proiectului.

Capacitatea de implementare a proiectului:

- metodologia de implementare şi capacitatea echipei propuse de a implementa
proiectul.

71
 - se vor aprecia riscurile implicate de proiect şi se va evalua modul în care acestea sunt
identificate de către solicitant;
- obiectivele proiectului sunt clare şi pot fi atinse în perspectiva realizării proiectului;
- Activităţile proiectului sunt clar identificate şi detaliate şi strâns corelate în cadrul
calendarului de realizare, cu atribuţiile membrilor echipei de proiect şi cu planificarea
achiziţiilor publice.
- Rezultatele proiectului şi indicatorii de realizare sunt corelaţi cu activităţile.
Criteriul 2.2 Contributia la obiectivele orizontale (dezvoltare durabila si egalitatea de
sanse)
- modul în care proiectul contribuie la introducerea şi/sau utilizarea de echipamente,
tehnologii care asigura protectia mediului şi/sau care conduc la diminuarea consumurilor de
materii prime, materiale, de energie, combustibil.
- modul în care proiectul încurajează participarea tinerilor şi femeilor în activităţi prin
echipele de management
Criteriul 3. Sustenabilitate
- existenţa unui colectiv cu experienta pentru a aplica proiectul
- suportul tehnic şi administrativ
- capacitatea de a acoperi costurile de operare şi întreţinere dupa incetarea finantarii
nerambursabile;
3.1.Sustenabilitatea proiectului după încetarea finanţării nerambursabile: solicitantul
dovedeşte capacitate de a asigura menţinerea, întreţinerea, funcţionarea investiţiei/
microîntreprinderii.
3.2. Capacitatea de operare a solicitantului: resursele umane şi materiale prevăzute pentru
implementarea proiectului sunt suficiente.

72
Cap.V. IMPLEMENTAREA PROIECTELOR CU FINANŢARE EUROPEANĂ
5.1. Contractarea proiectului.
5.2. Modul de finanţare al proiectului.
5.3. Verificarea si evaluarea cheltuielilor.
5.4. Controlul si monitorizarea proiectului
5.5. Aspecte specifice privind implementarea proiectelor.

5.1. Contractarea proiectului

Contractul de finanţare:
- disponibil întotdeauna sub formă de Anexă în Ghidul Solicitantului.
- părţi: - Ministerul Dezvoltarii Regionale, Administratiei Publice si Fondurilor
Europne, în calitate de OI pentru POS, în numele şi pentru MFP ca AM si Promotorul
de proiect ce devine: BENEFICIAR.

Termen predeterminat de semnare:

- nr. de zile lucrătoare de la data primirii de către solicitant a notificării privind
selectarea proiectului.
Durata şi valabilitatea contractului: de la semnarea contractului până termenul maxim
(N+3) ani de la data închiderii oficiale/parţiale a programului operaţional, dar nu mai târziu de
31 decembrie 2015.
Valoarea contractului:
- se stabileşte în funcţie de bugetul propus, aprobat şi acceptat al proiectului.
- stabileşte plafonul cheltuielilor eligibile şi a celor neeligibile;
- facilităţile de prefinanţare şi numărul de tranşe propuse pentru decontarea
cheltuielilor;
- valoarea totală eligibilă a contractului nu poate fi modificată;
- modul de recuperare a cheltuielilor în cazul în care obiectivele finanţate nu sunt
utilizate conform prevederilor contractuale.
Prevederi speciale contractuale
Condiţii de implementare a proiectului: sunt definite conform programului
operaţional.
Modul de rambursare a cheltuielilor: documentele specifice rambursării şi modul de
întocmire a acestora.
73
 Condiţii post-implementare: reprezintă obligaţiile beneficiarului pe durata de
implementare.
Controlul şi auditul: modul de întocmire, frecvenţa rapoartelor.
Obligaţiile părţilor: drepturile de proprietate şi cesiune.
Promovarea şi publicitate: reguli şi reglementări specifice.
ATENTIE! Cererea de finanţare în formă finală - devine obligatorie pentru beneficiar, fiind
anexă la contractul de finanţare.
Respectarea politicilor privind:
- ajutorul de stat;
- achiziţiile publice;
- temele orizontale.
Asigurarea co-finanţării şi a cheltuielilor neeligibile
- maniera în care se asigură şi dovedeşte disponibilitatea sumelor necesare
implementării proiectului.
Evidenţa contabilă distinctă - păstrarea documentelor: modul de arhivare şi depozitare a
documentaţiei de proiect.
ATENŢIE
Nerespectarea prevederilor contractuale poate duce la rambursarea integrală sau parţială a
sumelor primite în orice etapă a proiectului din perioada de implementare.
Modificarea contractului de finanţare
- Act adiţional - orice completare sau modificare a Contractului sau a anexelor sale
Beneficiarul notifică:
 în 10 zile calendaristice de a data luării la cunoştinţă
orice situaţii care determină întârzierea execuţiei Contractului
 în minim 60 zile calendaristice înainte de finalizarea perioadei de implementare
iniţiale prelungirea duratei de implementare cu minim - aprobare OI, aviz AM.
 în 5 zile calendaristice de la data modificării
◦ schimbarea adresei, sediului social, contului de trezorerie, reprezentantului
legal, a managerului de proiect, a persoanei de contact sau a persoanei
responsabile cu operaţiunile financiare -
A. din iniţiativa beneficiarului, în următoarele cazuri:
- Schimbarea datelor de identificare – adresa, reprezentant legal, cont bancar, /
trezorerie, etc.

74
 - Modificarea calendarului de implementare;
- Variaţii bugetare între liniile de buget până în limita a 10% din valoarea liniei din
care se face modificarea, fără a se majora valoarea totală eligibilă angajată prin contract, cu
respectarea prevederilor apelului de proiecte;
- Alte situaţii temeinic justificate de beneficiar.
B. din iniţiativa OI / AM - în funcţie de rezultatul monitorizării proiectului. Neconformităţi
semnificative faţă de documentaţia proiectului.

5.2. Modul de finanţare al proiectului.

◦ REGULA DE BAZĂ: Rambursarea din fondurile structurale poate fi făcută
numai după ce cheltuielile au fost realizate din fonduri proprii.
◦ MONEDA in care se efectueaza platile este moneda nationala (LEI)
Rambursarea cheltuielilor:
◦ OI verifică cererile de rambursare
◦ AM autorizează cererile de rambursare verificate de OI: numar fix de zile de la
depunerea la OI
Unitatea de plată, (din cadrul MEF) rambursează cota cheltuielilor eligibile in numar de zile
de la autorizare cheltuielilor.

5.3. Verificarea si evaluarea cheltuielilor.

 Primul nivel – Organismul intermediar
• Verificare administrativă, financiară şi tehnică;
• Verificarea realităţii şi legalităţii cheltuielilor ;
• Control la fata locului la nivelul beneficiarului (100% sau
eşantion);
 Nivelul al doilea – Autoritatea de Management
• Control de sistem la nivelul OI;
• Autorizarea cererilor de rambursare verificate de OI;
• Control la faţa locului (%) pe baza de eşantion (analiză de risc);
 Nivelul al treilea – Autoritatea de Certificare şi Plată
• Verificări la nivelul AM;
• Certifică sumele autorizate de AM;
• Verificări la faţa locului la OI, beneficiari – dacă este cazul.

75
 Pentru rambursarea cheltuielilor, beneficiarul depune, conform graficului de
rambursare din contractul de finanţare, următoarele documente:
- Cerere de rambursare;
- Raport de progres;
- Copii certificate: care să conţină menţiunea „conform cu originalul”, ştampila
beneficiarului şi semnătura reprezentantului legal al acestuia, după: facturi, documente de
plată, extrase bancare, alte documente justificative;
- Pentru procedura de achiziţii: dovada publicităţii, criterii de selecţie, raport de
atribuire a contractului, alte documente justificative (dacă se aplică normele interne de
achiziţii).
Pentru rambursarea cheltuielilor, Beneficiarul mai depune :
 Pentru informare şi publicitate: fotografii, anunţuri, documente de plată aferente
procedurilor specifice;
 Pentru achiziţii de bunuri: copie certificată NIR, copie certificată după procesul
verbal de predare-primire a bunurilor sau după procesul verbal de punere în
funcţiune;
 Pentru prestări servicii: aprobarea beneficiarului pentru documentele remise în
cadrul consultanţei, foi de prezenţă la cursuri, fişe de evaluare întocmite de către
participanţii la cursuri, statele de plată ale trainerilor (copii certificate);
 La fiecare cerere de rambursare, se va atasa dovada asigurării etapei respective
de proiect, şi dovada cesionării drepturilor de asigurare corespunzătoare sumei
cuprinse în cerere.
OBS! AM/OI poate prelungi termenul de autorizare a cheltuielilor, cu informarea in prealabil
a beneficiarului, în situaţii justificate legate de solicitarea de documente şi clarificări, precum
şi în situaţia organizării unor misiuni de control anterioare autorizării plăţii.
ULTIMA CERERE DE RAMBURSARE
Beneficiarul va depune şi:
- raportul de audit realizat de un auditor extern
- copia contractului cu furnizorul/furnizorii soluţiei care constituie obiectul proiectului,
prin care se asigură mentenanţa proiectului pe o perioadă de 36 de luni, după finalizarea
acestuia.
- copia contractului de asigurare a tuturor bunurilor achiziţionate prin proiectul finanţat
din Fonduri Structurale.

76
 5.4. Controlul si monitorizarea proiectului
Documente necesare unei implementări corecte a proiectului
Responsabilitatea finală pentru managementul și implementarea proiectului în relaţia
cu AM și OI delegat revine exclusiv beneficiarului, în conformitate cu contractul de finanțare.
Acesta, împreună cu partenerii săi, trebuie să implementeze proiectul conform prevederilor
contractului de finanţare, a cererii de finanţare, care face parte integrantă din contract, şi cu
respectarea prevederilor regulamentelor şi legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare.
În practică multe proiecte eşuează din cauza erorilor în implementare:
 evaluarea eronată a resurselor necesare/disponibile;
 planificare defectuoasă;
 organizare defectuoasă.
Pentru implementarea cu succes a proiectului, beneficiarul trebuie să aibă în vedere:
 desfăşurarea activităţilor conform metodologiei şi la termenele prevăzute în
graficul din proiect,
 atingerea obiectivelor declarate şi realizarea indicatorilor,
 utilizarea resurselor materiale, umane şi financiare, conform prevederilor
proiectului,
 furnizarea contribuţiei proprii şi a resurselor financiare necesare implementării
proiectului până la rambursarea cheltuielilor.
În practică, pentru o implementare a proiectului la standardul de calitate solicitat, se
recomandă elaborarea și aplicarea de proceduri specifice, atât de către beneficiar, cât şi de
către partener/partenerii acestuia. Se recomandă utilizarea de proceduri unitare la nivel de
proiect de către toți partenerii. Procedurile conțin referințe, standarde, metode și instrumente
pentru atingerea acestora. Practic procedura reflectă modul în care trebuie să se realizeze o
sarcină, o activitate, relația dintre parteneri, relația cu furnizorii, etc.
Parteneriatul între organizații are la bază Acordul de Parteneriat, anexă la contractul de
finanțare.
Fiecare partener este responsabil de coordonarea şi/sau îndeplinirea activităţilor din
proiect asumate prin cererea de finanțare, în vederea atingerii rezultatelor. Pe de altă parte,
mai mulţi parteneri pot contribui la realizarea aceluiaşi set de activităţi (funcţiile şi activităţile
proiectului nu sunt duplicate sau realizate în paralel, ci sunt realizate în comun).
Pentru implementarea proiectului, partenerii vor asigura furnizarea de resurse umane
(de exemplu experţi pe termen lung şi/sau scurt), resurse materiale (de exemplu săli de curs,
echipamente etc) şi/sau expertiză (de exemplu studii, cercetări, analize etc) necesare în

77
vederea derulării activităţilor proiectului cum ar fi, de exemplu: managementul general al
proiectului, achiziţii publice, informare şi publicitate etc., conform Cererii de Finanţare şi
Acordului de Parteneriat.
Atât Beneficiarul cât și Partenerul/Partenerii au posibilitatea de a subcontracta, la
rândul lor, anumite activităţi din cadrul proiectului, dacă acest lucru a fost prevăzut în
Acordul de Parteneriat, în limita procentului stabilit prin contractul de finanțare.

A. Beneficiarul
- depune rapoarte de progres trimestriale, conform contractului de finanţare pe
perioada de implementare;
- depune raportul final de implementare a proiectului;
- depune rapoarte anuale de durabilitate a investiţei, 3/5 ani după implementarea
proiectului.
B. OI.
- verifică conţinutului rapoartelor de progres trimestriale elaborate şi transmise de
către beneficiar (activitati desfasurate/progresul fizic);
- verifică indicatorii stabiliţi prin contractul de finanţare;
- face vizite la faţa locului (anunţate sau ad hoc);
RAPORTUL DE PROGRES:
- Format standard – anexa la contract;
- Raportare trimestrială – chiar dacă însoţeşte sau nu o cerere de rambursare
Conţinut:
- Descrierea stadiului de implementare
- Rezultate obţinute
- Probleme identificate – Descriere problemă, soluţii, propunere, termene
- Modificări faţă de ceea ce s-a stabilit în contract - realizate sau estimate
- Stadiul achiziţiilor
- Indicatori, monitorizarea ajutorului de stat de minimis
Controlul proiectului:
A. OI verifică la faţa locului:
- menţinerea criteriilor de eligibilitate a proiectului şi eligibilitatea cheltuielilor;
- existenta documentelor justificative originale;
- realitatea livrării bunurile/serviciilor achiziţionate
- dacă activităţile proiectului se desfăşoara in conformitate cu cererea de finanţare;

78
 - dacă documentaţia proiectului este disponibilă şi păstrată corespunzător;
- dacă beneficiarul tine o evidenta contabilă pentru proiect;
- respectarea regulilor privind ajutorul de stat, achiziţii publice, publicitate si identitate
vizuală.
B. BENEFICIARUL
- are obligaţia să acorde dreptul de acces la locurile şi spaţiile unde se implementează
sau a fost implementat proiectul
- are obligaţia să furnizeze orice informaţii de natură tehnică sau financiară legate de
proiect solicitate de către Autoritatea de Management, Organismul Intermediar, Autoritatea de
Plată/Certificare, Autoritatea de Audit, Comisia Europeană sau orice alt organism abilitat să
verifice sau să realizeze auditul
- are obligaţia să asigure toate condiţiile pentru efectuarea verificărilor.
CONDIŢII DE RETRAGERE A FINANŢĂRII
- obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat, au fost vândute, închiriate
sau înstrăinate sub orice formă într-o perioadă de 3/5 ani după finalizarea proiectului;
- dacă pe perioada de valabilitate a contractului intervine o modificare substanţială ce
afectează major natura şi condiţiile de implementare sau oferă unui terţ un avantaj necuvenit
sau rezultă de asemenea dintr-o încetare sau schimbare în localizare a investiţiei;
- in cazul in care beneficiarul da o declaraţie falsa privind condiţiile de realizare a proiectului;
- lipsa justificării efectuării corecte/reale a cheltuielilor;
- neatingerea obiectivelor menţionate în CF (proporţional cu nerealizarea
indicatorilor)
- lipsa publicării însemnelor Uniunii Europene;
- menţinerea investiţiei mai puţin de 3/5 ani de la data finalizării proiectului;
- modificarea contractului fără o justificare temeinică;
- nerespectarea prevederilor referitoare la dubla finanţare;
- nedepunerea cererilor de rambursare la termenele prevăzute în contract;
- utilizarea bunurilor în alt scop decât cel al proiectului.

5.5. Elemente specifice pentru implementarea proiectelor

Managementul de proiect se realizează prin procese, utilizând cunoştinţe, abilităţi,
instrumente şi tehnici.

79
 A. Iniţierea: definirea nevoilor, cerinţelor şi obiectivelor proiectului.
B. Planificarea: definirea indicatorilor şi planificarea etapelor esențiale pentru atingerea
scopului, obiectivelor şi rezultatelor propuse ale proiectului.
C. Implementarea: integrarea resurselor umane, financiare și materiale astfel încât să se
implementeze planul de management pentru proiect.
D. Monitorizarea şi Controlul/Evaluarea: măsurarea şi verificarea, în mod regulat, a
progresului proiectului, precum şi identificarea soluțiilor/strategiilor, astfel încât să
poată fi efectuate acţiuni corective, dacă este necesar, în vederea atingerii obiectivelor
proiectului.
E. Închiderea/Raportarea: prezentarea rezultatelor evaluării prin raportare la indicatorii și
obiectivele programului.

A. INIȚIEREA
Etapa de elaborare a propunerii de proiect, etapă în care se identifică nevoile grupurilor țintă,
precum și cele mai eficiente măsuri pentru rezolvarea problemelor acestora, în conformitate
cu obiectivele programului de finanțare în contextul dat și prin utilizarea resurselor existente
(fonduri, actori locali, politici și strategii).

B. PLANIFICAREA
Această etapă presupune realizarea unei metodologii de structurare a proiectului, cu
includerea tehnicilor, mijloacelor şi resurselor, astfel încât să producă o îmbunătăţire
sustenabilă a situaţiei grupului ţintă, în concordanță cu indicatorii programului de finanțare.
Managementul proiectului trebuie să acopere cel puțin următoarele domenii/funcțiuni:
- coordonarea generală a proiectului;
- coordonarea financiară a proiectului (înregistrări contabile, raportări financiare);
- realizarea achizițiilor aferente proiectului.
Structura organizațională a proiectului cuprinde atât rolurile care au ca obiectiv coordonarea
proiectului (managementul de proiect), cât și pe cele care vor realiza efectiv livrabilele
proiectului (echipa de implementare).
Experții din echipa de implementare nu desfășoară activități de management de proiect și nu
au atribuții în acest sens. În cazul coordonatorilor, responsabilitațile sunt pe partea tehnică
(inclusive coordonarea tehnică a unei echipe de experți de implementare).

80
Planificarea presupune stabilirea etapelor şi activităţilor ce trebuie realizate pentru atingerea
obiectivelor, resursele necesare, dependenţele dintre acestea şi rezultatele aşteptate ca urmare
a realizării fiecărei activităţi.
Graficul de implementare reprezintă planificarea proiectului sub forma unei diagrame
GANTT în care se includ toate activităţile din Cererea de Finanţare, sub-capitolul „Activităţile
proiectului”.
Graficul trebuie să cuprindă toate activităţile și subactivitățile proiectului (inclusiv activităţile
de achiziţie), durata acestora (cu datele estimate de începere şi de finalizare), corelate cu
metodologia de implementare a proiectului, precum şi organizaţia responsabilă pentru
implementarea ei (ex: „solicitant” sau „partener 1, 2 ...”).
Planificarea trebuie făcută în funcţie de secvenţialitatea logică a activităţilor, a duratei şi a
posibilelor dependenţe existente şi include responsabilităţile partenerilor.
Graficul trebuie să fie complet şi realist, fără să conţină descrieri detaliate ale activităţilor, ci
doar denumirile acestora, în concordanță cu planificarea.
Completarea graficului de implementare a proiectului trebuie să înceapă de la luna 1 – care
reprezintă prima lună de implementare a proiectului, fără date calendaristice precise, doar
„luna 1”, „luna 2” etc.
In etapa de planificare beneficiarul selectează atât echipa proiectului, responsabilă cu
managementul general, cât şi pe ceilalţi membri ai echipei de implementare ce vor realiza
efectiv activităţile în scopul atingerii obiectivelor propuse;
- se detaliază resursele necesare fiecărei activități;
- se stabilesc responsabilitățile la nivelul beneficiarului;
- se estimează și se programează durata activităților;
- se identifică şi se analizează riscurile ce pot să apară pe parcursul implementării
proiectului;
Se elaborează documentele de management ale proiectului:
 descrierea obiectivului şi a ariei de acoperire a proiectului,
 livrabilele care trebuie realizate,
 activităţile necesare în vederea obținerii tuturor livrabilelor şi a verificării și validării
acestora conform standardului de calitate (încadrate în etape ale proiectului),
 planul resurselor umane,
 eşalonarea în timp a activităţilor,
 dependenţele între activităţile proiectului,
 evaluarea şi managementul riscului,

81
  punctele de control ale progresului proiectului,
 cerinţele privind calitatea,
 bugetul proiectului şi planificarea bugetară în timp.

Activitățile proiectului
Pentru a se asigura că toate resursele alocate sunt estimate corect în vederea atingerii
obiectivelor specifice ale proiectului, beneficiarul va trebui să descompună activităţile în sub-
activităţi, sarcini/unități.
Tipuri de activități:
 activităţi de management de proiect, care se desfășoară pe toată durata implementării
proiectului.
 activităţile tehnice, ex: activităţile de formare, evaluare, testare, pregătire curriculum,
consiliere, etc.
 activităţi specifice pentru respectarea cerinţelor de informare şi publicitate, ex.
organizarea de conferinţe de presă, tipărirea şi distribuirea de materiale publicitare.
 activităţile subcontractate, cu precizarea achiziţiilor de echipamente sau bunuri,
desfăşurate conform prevederilor legale.
 activităţile de monitorizare şi evaluare internă, inclusiv cele de raportare.

Rezultate anticipate
Această secţiune conţine rezultatele imediate obţinute în urma desfăşurării activităţilor şi care,
împreună, vor realiza obiectivul specific al proiectului.
Putem avea mai multe rezultate anticipate, corespunzătoare fiecărei grupe de activităţi. Ca
urmare, rezultatele anticipate trebuie descrise în strânsă corelare cu activităţile stabilite şi
prezentate în secţiunea anterioară.

C. IMPLEMENTAREA PROIECTULUI
Documente necesare unei implementări corecte a proiectului
Responsabilitatea finală pentru managementul și implementarea proiectului în relaţia cu
autoritatea de management revine exclusiv beneficiarului, în conformitate cu contractul de
finanțare. Acesta, împreună cu partenerii săi, trebuie să implementeze proiectul conform
prevederilor contractului de finanţare, a cererii de finanţare, care face parte integrantă din
contract, şi cu respectarea prevederilor regulamentelor şi legislaţiei comunitare şi naţionale în
vigoare.

82
În practică multe proiecte eşuează din cauza erorilor în implementare:
 evaluarea eronată a resurselor necesare/disponibile;
 planificare defectuoasă;
 organizare defectuoasă.
În practică, pentru o implementare a proiectului la standardul de calitate solicitat, se
recomandă elaborarea și aplicarea de proceduri specifice, atât de către beneficiar, cât şi de
către partener/partenerii acestuia. Se recomandă utilizarea de proceduri unitare la nivel de
proiect de către toți partenerii. Procedurile conțin referințe, standarde, metode și instrumente
pentru atingerea acestora. Practic procedura reflectă modul în care trebuie să se realizeze o
sarcină, o activitate, relația dintre parteneri, relația cu furnizorii, etc.
Procedurile care vor face obiectul verificări AM delegate sunt, după cum urmează:
 Proceduri specifice privind organizarea licitațiilor publice în vederea selectării
furnizorilor.
 Proceduri specifice privind autorizarea corespunzătoare a încheierii contractelor cu
furnizorii.
 Proceduri specifice privind verificarea și autorizarea stadiilor de execuție a
lucrărilor/prestării serviciilor din proiect.
 Proceduri specifice privind semnarea și autorizarea corespunzătoare a facturilor
primite de la furnizori.
 Proceduri specifice privind autorizarea plăților către furnizori.
 Proceduri specifice în ceea ce privește specificațiile tehnice ale proiectului.
 Procedura de management al riscurilor (registrul riscurilor, plan de acţiune pentru
diminuarea riscurilor, plan de acoperire a funcţiilor sensibile în cadrul echipei de
implementare, sistem de semnalare şi tratare a disfuncţionalităţilor).
 Regulament de organizare şi funcţionare a echipei de implementare.
 Procedura de evaluare a performanței membrilor echipei de implementare în funcție de
rezultatele fiecărui în atingerea obiectivelor proiectului. Procedura include scopul
evaluării, stabilirea standardelor, referințelor, frecvența, cine realizează evaluarea,
instrumentele de evaluare, modul în care se aplică, modul în care se comunică
rezultatele evaluării etc.
 Cod de etică pe care trebuie să-l respecte echipa de implementare.

83
Echipa proiectului.
Beneficiarul trebuie să asigure managementul și implementarea proiectului care constă în
totalitatea activităţilor de planificare, implementare, monitorizare şi control pentru a asigura
îndeplinirea obiectivelor în condiţiile prevăzute de contract.
Echipa proiectului este formată din două grupe distincte de personal:
Echipa de management de proiect, care trebuie să cuprindă obligatoriu minim trei poziții:
 un manager de proiect;
 un responsabil financiar;
 un consilier juridic.
Experţii responsabili pentru realizarea activităţilor tehnice specifice, care pot fi:
 experţi pe termen lung (minim 6 luni consecutive);
 experţi pe termen scurt (până la 6 luni consecutive).
Managerul de proiect este direct răsponsabil de o bună implementare a proiectului din prima
până în ultima zi. Aceasta presupune inclusiv:
 identificarea așteptărilor membrilor echipei, partenerilor, a actorilor relevanți în ceea
ce privește comunicarea;
 determinarea informațiilor care sunt necesare în procesul de comunicare, în cadrul
proiectului;
 planificarea modului în care vor fi livrate informațiile (întâlniri, rapoarte, convorbiri
telefonice, e-mailuri, prezentări, ședințe de proiect etc.).
Unul dintre rolurile cheie ale managerului de proiect este să asigure conducerea echipei.
Managerul de proiect trebuie să prezinte obiectivele proiectului echipei, să stabilească
împreună cu aceasta o strategie clară care să fie asumată de toți partenerii, să distribuie
sarcinile și responsabilitățile, să motiveze echipa, să stabilească proceduri și instrumente de
comunicare în echipă, să asigure o coordonare generală a proiectului.
Proiectul este interdisciplinar și presupune un volum mare de activități și resurse care pot fi
gestionate doar în echipă, prin utilizarea tuturor instrumentelor și metodelor de management
de proiect.
Pentru ca un proiect să reușească, membrii echipei trebuie să accepte să lucreze în echipă și să
accepte funcția managerului de decizie în privința resurselor (oameni, timp, bani, echipamente,
informații).
Avantajele lucrului în echipă?
 Se creează sinergie (motivație, direcție comună);
 Are loc distribuția sarcinilor;

84
  Organizarea activităților și controlul lor se face mai ușor;
 Rezolvarea problemelor este facilitată având în vedere că echipa, prin membrii săi,
acoperă o paletă mai largă de abilități;
 Există un bun management al informației - se colectează și se distribuie mai multe idei;
 Se testează și se ratifică deciziile;
 Este facilitată implicarea și interesul fiecărui membru;
 Se negociază mai bine/conflictele se rezolvă mai repede/mai eficace.

Monitorizarea, evaluarea şi controlul la nivelul proiectului

Pe parcursul implementării, managerul de proiect monitorizează şi controlează activităţile şi
rezultatele realizate în raport cu cele planificate, atât din punct de vedere a calităţii, cât şi din
punct de vedere a duratei şi resurselor alocate.
Monitorizarea internă este în sarcina managementului de proiect, în timp ce monitorizarea
externă este realizată de AM sau OI delegat. Monitorizarea internă va urmări identificarea
problemelor potenţiale/reale pentru introducerea măsurilor corective, în vederea asigurării
realizării obiectivelor proiectului şi obţinerea rezultatelor estimate, prin:
 colectarea de informaţii cu privire la situaţiile faptice;
 analiza progresului proiectului (desfăşurarea activităţilor, utilizarea resurselor,
realizarea indicatorilor, identificarea neconcordanţelor);
 verificarea conformităţii faţă de obligaţiile contractuale, proceduri, obligaţii de
raportare;
 compararea situaţiilor identificate cu ţintele propuse;
 formularea de previziuni cu privire la evoluţia situaţiilor identificate
Monitorizarea proiectelor cofinanțate din instrumentele structurale are 3 dimensiuni:
 Financiară: Cu scopul de a măsura gradul de utilizare a bugetelor proiectelor.
 Fizică/Tehnică: Cu scopul de a măsura output-urile și rezultatele atinse în
comparație cu cele propuse.
 Procedurală: Cu scopul de a măsura nivelul de implementare a activităților și etapelor
din proiect în comparație cu planificarea aprobată.
Mecanismul de monitorizare se proiectează încă din faza de planificare a proiectului şi
poate include următoarele instrumente:
 Calendare lunare şi plan de urmărire;
 Rapoarte periodice pe activităţi;
 Întâlniri periodice şi ad-hoc la nivel de parteneriat;
85
  Fişe de pontaj;
 Rapoarte de activitate ale experţilor;
 Graficul activităţilor proiectului sau alte instrumente de planificare (Matricea de
alocare a resurselor);
 Matricea cadrul logic;
 Rapoarte tehnice şi financiare (RTF);
 Plan de acţiune;

 Rapoarte de monitorizare /Rapoarte de performanţă care să prezinte activităţile

realizate faţă de cele planificate.
Pentru optimizarea activităţii de management a proiectului, se recomandă delegarea
către managerul de proiect a răspunderii şi autorităţii necesare care să îi permită luarea,
în timp real, a deciziilor impuse de implementarea proiectului.
În cazul în care se constată o deviaţie în realizarea activităţilor faţă de planificarea iniţială,
este recomandat ca managerul de proiect, împreună cu experții implicaţi în activităţile
respective, să realizeze un plan de contingență.
Planul de contingență include descrierea situaţiei apărute, consecinţele neintervenției şi
opţiunile existente pentru corectarea acesteia, împreună cu planul de implementare a
opţiunilor şi recomandări. Măsurile corective ce au fost decise vor fi incluse în documentele
de management ale proiectului, cu implicaţii în implementarea acestuia, astfel încât, prin
planificarea revizuită, să se respecte obiectivele proiectului în termeni de timp, calitate şi
resurse.
Monitorizarea
 se realizează continuu, pe toată perioada de implementare a proiectului;
 este un instrument de management care necesită elaborarea/utilizarea instrumentelor de
monitorizare și proceduri interne clare;
 urmăreşte resurse, activităţi, rezultate, astfel încât să se cunoască permanent starea
acestuia;
 este un instrument de avertizare a abaterilor față de plan;
 este o condiție necesară pentru control.
Evaluarea
 se realizează periodic;
 are în vedere rezultatele, obiectivul specific, obiectivul general;
Monitorizarea și evaluarea se efectuează:
 la nivel intern, de către echipa de management a proiectului;
86
  la nivel extern: subcontractori .
Beneficiarul va fi monitorizat la faţa locului de către personalul AM / OI, la interval de timp
ce pot avea in vedere 3, 6 sau 9 luni.
Controlul
 depinde de abilitatea și experiența managerului și a echipei sale;
 se finalizează cu luarea de măsuri.
Indicatorii proiectului
Indicatorii descriu, în termeni operaţionali şi măsurabili (cantitate, calitate, timp), obiectivele
proiectului. Aceştia sunt instrumente de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor
propuse.
Ca urmare, pentru măsurarea succesului proiectului, proiectul are indicatori distincţi, atât
pentru rezultate imediate, cât şi pentru obiectivul/le specific/e ale proiectului.
Indicatorii de măsurare a realizărilor imediate („outputs” – de program și suplimentari
DCI) constituie şi indicatori de monitorizare, deoarece ei reflectă realizările imediate obţinute
în cadrul proiectului, de exemplu:
 numărul participanţilor din zonele rurale la programe integrate.
 număr de participanți la campanii de informare și consiliere.
Indicatorii de măsurare a obiectivelor specifice („results” – de program și suplimentari
DCI) reflectă schimbarea produsă faţă de situaţia iniţială, respectiv satisfacerea nevoilor
identificate sau îmbunătăţirea situaţiei grupului ţintă, de exemplu:
 ponderea participanților din mediul rural la programe integrate certificați (%).

Indicatorii adiţionali de realizare imediată („outputs”) şi indicatorii adiţionali de

rezultat („result”) trebuie corelaţi cu datele prezentate în subsecţiunea „Rezultate anticipate”
a cererii de finanţare.
Sustenabilitatea proiectelor

Sustenabilitatea reprezintă modul de continuare a proiectului/a efectelor proiectului după

încetarea finanţării europene sau, cu alte cuvinte, măsurile preconizate a fi aplicate în cadrul
proiectului sau după încheierea implementării proiectului pentru a se asigura faptul că
progresul sau beneficiile realizate pentru grupul ţintă vor fi garantate în viitor.
Un exemplu de transferare a rezultatelor către alt grup țintă poate fi accesarea cursurilor
online de către alte persoane interesate față de cele din CF, respectiv
(familie/prieteni/cunostințe ale acestora aflate în căutarea unui loc de muncă, viitori colegi).

87
Beneficiarul trebuie să asigure sustenabilitatea proiectului, în conformitate cu prevederile
contractului de finanţare, a cererii de finanţare subsecţiunea “Sustenabilitatea proiectului”.
Beneficiarul trebuie să menţină destinaţia şi să asigure exploatarea şi mentenanţa
echipamentelor achiziţionate şi a lucrărilor efectuate în cadrul proiectului (pentru cel puţin 3
ani după împlinirea perioadei de implementare a proiectului).
Prin urmare, trebuie să se asigure că bunurile achiziționate prin proiect:
 conţin elementele de identitate vizuală;
 sunt utilizate în mod corespunzător în conformitate cu scopul declarat de către
beneficiar şi cu durata de viaţă a activului;
 se găsesc într-o stare fizică corespunzătoare după finalizarea proiectului;
 pot fi identificate în contabilitatea Beneficiarului (număr de inventar, descriere
corespunzătoare în contabilitate/registrul mijloacelor fixe, etc.);
NEREGULA: orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu
dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor
angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii.
Aceasta rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în
gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii
Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.
NEREGULI CU CARACTER SISTEMIC/DE SISTEM – nereguli generate de modul în
care sunt îndeplinite cerinţele-cheie ale sistemelor de management şi control care se produc ca
urmare a unor deficienţe de proiectare a procedurilor de management şi control, a unor erori
sistematice de aplicare a procedurilor de management şi control sau din necorelarea
prevederilor legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare;
FRAUDĂ – infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene
şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, încriminată de Codul penal ori de alte
legi speciale;
ACTIVITATEA DE CONSTATARE A NEREGULILOR – activitatea de
control/investigare desfăşurată de autorităţile competente în conformitate cu prevederile
prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea stabilirii existenţei unei nereguli;
ACTIVITATEA DE STABILIRE A CREANŢELOR BUGETARE REZULTATE DIN
NEREGULI – activitatea prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată
rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanţă;

88
CREANŢE BUGETARE REZULTATE DIN NEREGULI – sumele de recuperat ca
urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a
fondurilor publice naţionale aferente acestora.
ACTIVITATEA DE RECUPERARE A CREANŢELOR BUGETARE REZULTATE
DIN NEREGULI – exercitarea funcţiei administrative de către autorităţile competente în
conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea stingerii creanţelor
bugetare rezultate din nereguli.
APLICARE DE CORECŢII FINANCIARE – măsurile administrative luate de autorităţile
competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, care constau în
excluderea de la finanţarea din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente
acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă.
ACTIVITATEA DE PREVENIRE A NEREGULILOR – identificarea şi gestionarea
riscurilor, elaborarea şi urmărirea aplicării procedurilor de management şi a celorlalte
instrumente de control intern, care să asigure corectitudinea acordării şi utilizării fondurilor
europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene :
- au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la ram ursarea/plata cheltuielilor efectuate şi
declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respect condiţiile de legalitate, regularitate ori
conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia
în care – în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor
astfel de cheltuieli;
- au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către
beneficiari, în situaţia în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementările
naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice;
- au obligaţia de a face reduceri din sumele solicitate la rambursare/plata reprezentând
cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari, în situaţia în care constată neîndeplinirea sau
îndeplinirea parţială a indicatorilor de rezultat/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri
europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, pentru care beneficiarii şi-au
angajat răspunderea realizării prin contracte/ acorduri/decizii/ordine de finanţare
nerambursabilă ori prin alte tipuri de contracte multianuale;
Cadrul legislativ pentru nereguli este definit prin ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr.
66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi
utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

89
Cap. V Sisteme de finanţare utilizate in proiecte
5.1. Finanţarea din surse proprii
5.2. Finanţarea din împrumuturi
5.3. Finanţarea prin intermediul creditelor
5.4. Finanţarea prin leasing a proiectelor
5.5. Finantarea prin intermediul fondurilor de investitii

Aspecte generale legate de conceptul de finanţare

- rata înaltă de mortalitate a IMM-urilor este legată şi de evaluarea nerealistă a
nevoilor de finanţare precum şi finanţarea propriu-zisă insuficientă a activităţii pe elemente de
prioritate.
- între cele două surse majore de finanţare (proprii şi atrase) trebuie să existe un
echilibru judicios, lipsa acestuia generând riscuri mari pentru acţiunari, creditori, clienţi,
funizori şi chiar pentru autorităţi publice.
- managementul financiar la nivel de organizaţie presupune existenţa permanentă a
unor fluxuri financiare, pozitive şi negative, organizate şi programate conform intereselor
organizaţiei pentru satisfacerea obiectului de activitate în condiţii de rentabilitate şi eficienţă.

Clasificarea surselor de finanţare

a. în funcţie de originea surselor de fonduri:
- surse proprii(exploatarea capitalului propriu, autofinanţare);
- surse atrase (credite, subvenţii, colaborări etc.);
b. în funcţie de participarea la modificarea capitalului:
- creşterea capitalului;
- împrumuturi şi credite;
- autofinanţări în cadrul aceluiaşi exerciţiu;
- subvenţii şi subscripţii publice;
- credite de asociere.
c. în funcţie de temporalitatea lor:
- surse de finanţare pe termen lung;
- surse de finanţare pe termen mediu;
- surse de finanţare pe termen scurt.

90
Finantarea pe termen lung a întreprinderilor presupune nevoi de fonduri, cu caracter
permanent sau pentru perioade mari de timp, operatiune care se poate realiza în diverse forme,
functie de conditiile concrete ale întreprinderii respectiv gestiunea pe termen lung.

PROVENIENŢA ŞI UTILIZAREA SURSELOR DE FINANŢARE

SURSE DE FINANŢARE

Pe termen scurt: Pe termen lung:

-credite bancare; - capital social;
- creditori diversi. - profit nedistribuit;
- rezerve; - împrumuturi.

Utilizarea fondurilor

ACTIVE FIXE: ACTIVE CIRCULANTE:

- terenuri,clădiri; - disponibilităţi;
- echipamente. - stocuri, decontări etc.

Costuri cu amortizarea

Costuri cu mărfurile Vânzări

PROFIT

Impozite Dividende Profit nedistribuit

5.1. Finanţarea din surse proprii

Este dependentă de capacitatea de organizaţiei de a aduce un profit mai mare, din

care o parte se reţine pentru investiţii necesare ciclului de exploatare şi pentru sporirea
capitalului fix.

91
 Este rezultanta unor activităţi complexe precum producţia, comerţul, distribuţia,
financiară etc.
Un principiu deosebit de important in finantarea activitatii economice a agentului
economic este necesitatea de a acoperii activele pe care si le procura intreprinderea cu
capitaluri care raman la dispozitia ei pe un interval de timp cel putin egal cu durata de viata a
respectivelor active. Aceasta este o conditie elementara dar nu si suficienta pentru asigurarea
echilibrului financiar al intreprinderii.
Categorii de surse de finanţare:
- capitalul iniţial al întreprinderii;
- fondul de amortizare;
- partea nedistribuită a profitului organizaţiei;
- completarea capitalului iniţial cu noi participări de capital (aport de capital al
acţionarilor).
Autofinanţarea
Capacitatea de autofinantare reprezinta puterea de a degaja resurse din interiorul
organizatiei, din propria activitate, adica de a avea flux de numerar. Numerarul se poate
calcula daca se porneste de la profitul net realizat, la care se adauga amortizarea, care nu este
o iesire de numerar, se exclud dividentele distribuite actionarilor sau asociatilor, in cazul unei
organizatii bazate pe profit, sau se exclude excedentul rezultat sub forma unui surplus care nu
se reporteaza, ci se inapoiaza finantatorului, in cazul unei organizatii non-profit.
Presupune ca organizaţia să îşi asigure dezvoltarea cu forţe proprii, folosind ca sursă
principală o parte din profitul obţinut, fondul de amortizare şi creşterea activelor circulante.
Avantaje:
- autonomia financiară asigurată permite independenţa în gestionare faţă de
organismele financiare şi de credit;
- constituie un mijloc sigur de finanţare, o sursă independentă şi stabilă;
- asigură întreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investiţiilor, cu
condiţia realizării unor investiţii utile, profitabile;
- permite frânarea îndatorării şi implicit reducerea cheltuielilor financiare;
- permite măsurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a rentabilitatii
financiare (autofinantarea neta / capitalul propriu);
- reprezintă factorul hotărâtor în asigurarea accesului pe piaţa de capital şi atragerea
de noi capitaluri din afara întreprinderii.

92
Desi autofinantarea este o politica financiara sanatoasa si de dorit, nu este oportun sa se
exagereze în aceasta directie pentru ca întreprinderea sa nu fie rupta de piata financiara si
pentru o mobilitate mai mare a capitalului. Acoperindu-si integral nevoile de crestere
economica din surse interne, se poate usor scapa din vedere costul capitalului propriu
comparativ cu costul capitalului de împrumut, creându-se o aparenta înselatoare ca primul ar
fi oarecum gratuit. Realitatea economica si financiara arata însa ca, indiferent de provenienta,
costul capitalurilor se egalizeaza, în multe cazuri costul capitalului propriu fiind chiar mai
ridicat decat celui împrumutat.
Dimensiunea autofinanţării
a) Autofinantarea de mentinere: se refera la acele sume puse in asteptare urmand
ca din ele sa fie efectuate in viitor cheltuieli prin care se va pastra nivelul atins al
patrimoniului net. Ponderea principală în acest caz o detin amortizarile normale care
corespund pierderii reale de evaluare a imobilizarilor, alaturi de amortizarile cu caracter
special si de provizioane, in special cele constituite pentru acoperirea cresterilor de preturi.
b) Autofinanţarea neta este constituita ca parte a autofinanţării brute care
depaseste necesarul cerut de refacere a capitalurilor imobilizate si uzate integral si care
au ca efect o creştere a patrimoniului si o creştere a avuţiei acţionarilor. Autofinanţarea neta
se constituie in principal din profitul constituit pentru rezerve, adica din acele beneficii care
raman dupa deducerea impozitului, a dividendelor, a stimulentelor salariale.
CASH-FLOW-ul reprezinta o autofinanţare bruta înainte de repartizarea
profitului pe destinaţiile menţionate.
Teorii cu privire la autofinanţare
Există 3 teorii distincte cu privire la autofinanţare:
a. Teoria reziduală: dividendele sunt elemente reziduale în procesul investiţional.
Rata de randament scontat a investiţiilor este superioară costului marginal al capitalului
necesar investiţiilor.
Etapele specifice:
- determinarea necesarului de capital pentru investiţii;
- determinarea volumului de capital provenit din capitalul propriu (Cp) în totalul
fondurilor cerute (Ct);
- determinarea profitului nedistribuit (Pnd) ce poate contribui la capitalul propriu;
- dacă profiturile nedistribuite sunt insuficiente, se estimează volumul acţiunilor noi
ce trebuie emise (Ae);

93
 - dacă profiturile sunt mai mari decât necesarul pentru creşterea capitalului propriu,
diferenţa se distribuie sub forma de dividende (D=Pnd – Cp)
b. Teoria de indiferenţă: investitorii sunt indiferenţi faţă de politica de dividende a
organizaţiei. Ipoteza acestei teorii este legată de faptul că în cazul în care firma nu plăteşte
dividende, aceasta presupune creşterea valorii acţiunilor cu valoarea profiturilor nedistribuite.
c. Teoria “vrabiei din mână”: specifică acţionarilor care nu sunt indiferenţi faţă de
sumele primite sub forma de dividende. Investitorii sunt mai puţin siguri de câştigurile de
capital ce urmează a fi generate de profiturile acumulate reinvestite, decât pentru plata
dividendelor.
Observaţii!
O1. Deşi este politică financiară cea mai dorită nu este benefic să se exagereze,
deoarece conduce la o ruptură de piaţa financiară şi la o mobilitate mai mică a capitalului.
O2. Este obligatoriu de efectuat o comparaţie între costul capitalului propriu şi
costul capitalului împrumutat.
O3. Există numeroase cazuri în care costul capitalului propriu este mai ridicat
decât de cel al capitalului împrumutat.
Exploatarea capitalului: creşterea de capital se realizează prin fonduri proprii aduse
din afara organizaţiei de către acţionarii acesteia.
Se realizează de obicei în cazul unor proiecte majore de dezvoltare.
Presupun operaţiuni financiare, după cum urmează:
a. Creşterea capitalului în numerar = emisiuni noi de acţiuni subscrise în numerar,
ce generează lichidităţi suplimentare. Pot fi propuse de acţionarii organizaţiei sau pot fi
emisiuni publice ceea ce conduce la îmbunatăţirea lichidităţii şi a fondului de rulment.
b. Creşterea capitalului ca urmare a operaţiunilor de fuziune, absorbţie: se emit
acţiuni în contrapartidă înscrierii în activul bilanţier a bunurilor aduse. (aportul în natură).
Consecinţă: capitalul permanent şi imobilizările cresc în acelaşi timp, însă fondul de rulment
rămâne constant, ceea ce determină o creştere a necesarului de finanţare pe termen lung.
c. Creşterea capitalului prin conversia datoriilor: dacă organizaţia înregistrează
greutăţi, creditorii pot să accepte convertirea creanţelor în acţiuni, fapt ce nu aduce lichidităţi
suplimentare, dar modifică structura financiară a întreprinderii.
d. Creşterea capitalului prin încorporarea de rezerve: presupune transferul contabil
al postului de rezerve în postul de capital. Tehnic aceasta presupune creşterea valorii
nominale a vechilor acţiuni sau prin emisiuni de noi acţiuni, de aceeaşi categorie şi valoare cu
cele existente.

94
 Concluzii:
1. Creşterea capitalului intervine atunci autofinanţarea nu este suficientă sau când
gradul de îndatorare al organizaţiei este prea mare.
2. Reuşita creşterii de capital este dependentă de conjunctura favorabila a pieţei. În
perioadele de creştere bursieră, creşterile de capital sunt numeroase, în timp de în perioadele
de conjunctură defavorabilă se înregistrează o reducere a emisiunilor de acţiuni.
3. Decizia de majorare a capitalului poate să fie luată ca urmare a existenţei
pericolului de modificare a structurii puterii în cadrul întreprinderii.
4. Costul capitalului propriu reprezintă rata de randament minim a capitalului
obţinută de investitor, în măsură să garanteze acţionarilor un câştig comparabil celui pe care
l-ar putea obţine pe piaţă, în aceeaşi clasă de risc.
Decizia de utilizare a finanţării interne
Deşi finanţarea din fonduri proprii pare cea mai ieftină, există restricţii legate de apariţia
unor implicaţii legate de:
- imobilizarea sumelor necesare investiţiei;
- reducerea lichidităţii societăţii;
- importanţa plasării acestor sume în alte activităţi, poate cu o rată a profitului mai mare.
- mărimea autofinanţării degajată de o întreprindere joacă un puternic rol de semnalizare
a performanţelor acesteia. Ea indică potenţialilor investitori ai întreprinderii dacă aceasta este
capabilă să utilizeze eficient capitalurile încredinţate şi să le asigure o remunerare atrăgătoare.
- pentru creditori mărimea absolută şi relativă a autofinanţării certifică nivelul capacităţii
de rambursare precum şi nivelul riscului de neplată.
Determinarea capacităţii de autofinanţare
Finanţarea internă se reflectă prin intermediul capacităţii de autofinanţare.
Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a
intreprinderii la sfarsitul exercitiului financiar destinat sa remunereze capitalurile proprii (prin
dividende datorate) si sa finanteze investitiile de expansiune si de mentinere sau reinnoire din
exercitiile viitoare. CAF reprezinta o contributie esentiala a activitatilor curente la variatia
fondului de rulment net global. Capacitatea de autofinantare rezulta din combinarea dintre
venituri si cheltuieli, deci rezultatul exercitiului si fluxul de numerar, fiind de fapt, o sursa
concreta de finantare a organizatiei pe termen scurt. Autofinantarea se refera la operatii
generatoare de resurse care permit plati imediate (de gestiune) si nu include operatii privind
capitalul. Capacitatea de autofinantare este un indicator dinamic si arata o consecinta a unei
perioade de timp. Un aspect deosebit de important in ceea ce priveste capacitatea de

95
autofinantare este studiul acestuia de la intreg spre parti si abia apoi de la parti spre intreg.
Acest lucru poate fi evidentiat atunci cand firma inregistreaza pierderi.
Metode de determinare:
a1. Metoda soldurilor intermediare de gestiune.
Punctul de plecare al metodei este valoarea adăugată (VA), în raport cu care:
- se scade valoarea impozitelor, taxelor şi vărsămintelor (ITV), precum şi valoarea
cheltuielilor salariale (S);
- se corectează rezultatul cu categoria alte venituri (Av), şi respectiv alte cheltuieli (-Ac),
respectiv diverse, financiare şi excepţionale;
- se scade partea de profit repartizată salariaţilor (Psp);
- se scade impozitul pe profit (Ip);
Relaţia de calcul:
CAF = VA – ITV – S + Av - Ac- Psp - Ip
EBE = VA – ITV - S
CAF = EBE + A(v-c) – Psp – Ip.
a.2. Metoda contului de rezultate.
Punctul de plecare al metodei este valoarea cifrei de afaceri (CA), în raport cu care:
- se scad cheltuielile variabile Cv, cheltuielile generale Cg, amortizarea A, obţinându-se
rezultatul brut (Pb);
- se scade impozitul pe profit Ip şi se obţine profitul net Pn;
- se adaugă amortizarea (A).
Relaţia de calcul:
CAF = CA – Cv – Cg – A – Ip + A
CA - (Cv + Cg - A) = Pb
CAF = Pb – Ip + A.
Intre politica de autofinantare si politica de repartizare a profitului exista o stransa legatura.
Acordarea de dividende mai mari sau mai mici influenteaza nemijlocit asupra marimii
fondului de rezerva si, prin urmare, asupra autofinantarii. Acordarea de dividende mari
actionarilor are drept efect pozitiv pastrarea increderii si fidelitatii lor fata de societate, insa
micsoreaza posibilitatile de autofinantare.
Decizia de autofinatare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi, cum ar fi:
fiscalitatea, diverse constrângeri, privind accesul pe piata financiara sau constrângeri juridice
diverse.

96
Orice politica de autofinantare trebuie analizata în funtie de rentabilitatea pe care o degaja
profitul reinvestit. Daca rentabilitatea noilor proiecte acoperite prin autofinantare este egala cu
rentabilitatea reclamata de actionari, politica de autofinantare este neutra pentru întreprindere.
Numai atunci când rentabilitatea investirilor acoprite prin autofinantare este mai mare decât
remuneratia ceruta de actionari, autofinatarea are un efect pozitiv pentru întrepridere în sensul
ca creste valoare financiara a acesteia. Astfel, autofinantarea contribuie la cresterea
mijloacelor financiare ale întreprinderii, dar nu permite cresterea beneficiilor pentru
reinvestire decât daca creste rata rentabilitatii noilor proiecte peste pretentiile de remuneratie
ale actionarilor.
În principiu, costul autofinantarii este egal cu costul fondurilor proprii externe în sensul ca
actionarii asteapta aceeasi rentabilitate de la beneficiile reinvestite, ca si de la aporturile de
numerar realizate de ei cu prilejul cresterilor de capital. Cu alte cuvinte autofinatarea apare, ca
si fondurile proprii externe, un mijloc de finantare costisitor. Faptul ca societatea comerciala
dispune liber de sumele obtinute prin autofinantare, ca nu varsa remuneratia catre actionari
(fluxuri financiare negative) nu înseamna ca sumele respective sunt gratuite.
Sub aspectul fiscalitatii se poate aminti despre o relatie de tipul: fiscalitate mare -
autofinantare ridicata si invers, în sensul ca o politica de impozite apasatoare incita
intreprinderea sa procedeze la capitalizarea unei parti din profit, cât mai mare cu putinta
gasind în aceasta destinatie conditii mai lejere de impunere (facilitati fiscale). În schimb, alte
reglementari, cum sunt acelea referitoare la reducerea bazei impozabile cu anumite cheltuieli
(de amortizare, rambursari de credite, plati de dobânzi) pot influenta în sensul cresteri
distribuirii de dividende mai curând decât al cresteri resurselor de autofinantare. În alta ordine
de idei investitorii (actionarii) care sunt puternic impozitati pe veniturile obtinute din
dividende vor vota în adunarea generala a actionarilor pentru distribuirea unui dividend mai
redus, în favoarea profitului reinvestit, deci a maximizarii valori intrepriderii, si a
patrimonului fiecarui actionar.

- Constrângeri privind pe piata financiara. În cazul societatilor comerciale necotate la bursa,

procurarea fondurilor necesare cresterii economice nu se poate realiza prin apel la piata de
capital ramânând, în consecinta, alternativa creditului bancar, autofinantarii sau a cresterii de
capital prin fonduri proprii externe. Cresterile de capital prin noi aporturi de numerar sau în
natura sunt operatiuni care dureaza în timp, sunt operatiuni dificile si costisitoare ceea ce face
în comparatie, autofinantarea sa apara preferabila.

97
- Constrângeri juridice diverse. Profitul unei societati comerciale pe actiuni are doua mari
destinatii: distribuirii de dividende si reinvestire (autofinantare).

Decizia adunarii generale de a distribuii dividende reduce suma destinata autofinantarii, dar se
obtin alte rezultate notabile: satisfacerea exigentelor actionarilor, fidelitatea lor fata de
societate manifestata în detinerea durabila a actiunilor, fara intentia de a le vinde pe piata,
ceea ce duce la cresterea cursului lor, deci a valorii de piata a întreprinderii însesi. Dimpotriva,
decizia adunarii generale a actionarilor de a reinvestii profitul majoreaza resursele de
autofinantare, dar poate provoca nemultumirea unei parti a actionarilor, care vor avea tendinta
de a vinde actiunile detinute, ceea ce, prin jocul cererii si al ofertei, poate duce la scaderea
cusului actiunilor si prin urmare a capitalizarii bursiere a întreprinderii.

Distribuirea de dividende cu regularitate si in sume consistente reprezinta, desigur, un semn

favorabil asupra perspectivelor de dezvoltare ale unei societati, însa dorinta de autonomie
influenteaza catre o autofinantare mai pronuntata.

5.2. Finanţarea din împrumuturi

Deşi apare ca fiind una dintre sursele cele mai scumpe, aproape toate organizaţiile
apelează la acest tip de finanţare.
Utilizarea acestei surse este condiţionată de o serie de restricţii legate de:
- situaţia anterioară a firmei;
- contextul de pe piaţa financiară şi interesul instituţiilor specializate;
- respectarea unor criterii de eligibilitate legate de natura organizaţiei, domeniul de
activitatea şi destinaţia cheltuielilor programate a se efectua.
Din perspectivă temporală, împrumuturile pot fi:
- împrumuturi pe termen scurt (pînă la 1 an de zile), peste 50% din total;
- împrumuturi pe termen mediu (între 2 şi 7 ani);
- împrumuturi pe termen lung (peste 7 ani).

98
 A. Împrumutul obligatar: reprezintă un contract de credit pentru procurarea resurselor
financiare necesare cu respectarea unor obligaţii de plăţi stricte, accesibil doar S.A. sau
societăţi de stat. Imprumutul obligatar reprezinta o datorie pe termen lung contractat de
societate, in general cu dobanda fixa, divizat in parti egale care se constituie in titluri
negociabile - obligatiuni. Debitorul isi rezerva adesea dreptul de a denunta imprumutul prin
anticipare.
Obligatiunile = titluri de valoare, negociabile, ce reprezintă un drept de creanţă asupra
capitalurilor împrumutate unei societati. De obicei, aceste imprumuturi au un cost de
procurare mai mic decat subscrierile la capitalul social si nu afecteaza dreptul de proprietate al
actionarilor.
Imprumuturile obligatare au, in principiu, un cost de procurare mai mic decat
subscrierile la capitalul social si nu afecteaza dreptul de proprietate al actionarilor.
imprumutul obligatar se defineste prin mai multe caracteristici prind conditiile de emisiune,
dobanda remuneratorie, durata si modalitatea de rambursare etc.
Decizia, pentru emisiunea de obligatiuni, apartine, de asemenea, Adunarii generale a
actionarilor, daca intreprinderea este autorizata legal sa lanseze obligatiuni. Emisiunea si
vanzarea obligatiunilor se face prin institutii de credit, care actioneaza ca intermediar, in nume
propriu (cumpara ferm obligatiunile emise) sau ca garant al emisiunii.
Marimea imprumutului obligatar se sileste in functie de necesitatile de finantare a
investitiilor intreprinderii dar si in functie de gradul de lichiditate al pietei financiare (oferta
de capitaluri banesti).
Valoarea de emisiune a obligatiunilor poate fi egala cu valoarea nominala (la paritate)
sau mai mica, decat aceasta (subpari), cea ce le face mai atractive, (foarte rar emisiunea se
face suprapari).
Diferenta dintre valoarea nominala si valoarea de emisiune formeaza prima de
emisiune, care actioneaza ca posibilitate de ajustare a conditiilor de emisiune, specifice unei
obligatiuni, cu cele ale pietei de capital.
Împrumuturile obligatare sunt instituite pe termen lung.
Elemente specifice:
- valoarea totală a împrumutului; numărul de obligaţiuni emise, valoarea nominală,
durata împrumutului, modul de rambursare, mărimea dobânzii sub formă de rată şi sub
formă absolută, preţul de emisiune şi preţul de rambursare.

99
 - preţul de emisiune (sumă plătită de cel care subscrie) se stabileşte indirect; pot fi
emisiuni la paritate (valoare nominală egală cu preţ de emisiune, VN = PE) sau
subparitate (PE<VN) sau supraparitate (PE > VN);
- preţul de rambursare = suma pe care o plăteşte emitentul creditorului la scadenţă,
diferenţa dintre preţul de rambursare şi valoarea nominală reprezintă prima de
rambursare (profitul creditorului).
Condiţii de emitere:
- S.A. trebuie să aibă cel puţin 2 ani de experienţă şi cel puţin două bilanţuri legal
aprobate;
- să asigure garanţii obligatarilor;
- obligaţiunile emise de autorităţi publice se asigură cu garanţii de stat.

Rambursarea se poate face in mai multe modalitati:

 prin anuitati constante(rambursarea se face prin transe egale de imprumut); Societatea
imprumutata va rambursa, in fiecare an, transe egale din imprumut. Rambursarea se
face prin tragerea la sorti a obligatiunilor, fn scopul respectarii egalitatii intre
detinatorii de titluri, sunt concepute sisteme de repartitie proportionala a obligatiunilor
trase la sorti.
 prin anuitati variabile (pentru a avea anuitati constante este necesar ca rambursările
împrumutului să varieze crescător şi compensator cu variatia descrescatoare a
dobanzii). Pentru a pastra anuitati constante este necesar ca rambursarile anuale ale
imprumutului sa varieze crescator si compensator cu variatia descrescatoare a dobanzii
anuale. Se constata un cost mai ridicat al imprumutului rambursat in anuitati constante,
intrucat amortizarile mai mari sunt catre sfarsitul duratei de rambursare. Retragerea
obligatiunilor din circulatie la nivelul amortizarilor anuale de capital se face, de
asemenea, prin tragere la sorti.
 integral la scadenta (dobanda calculandu-se de fiecare data cand se plateste la toata
valoarea imprumutului). Rambursarea integrala a imprumutului in ultima zi a duratei
acestuia dene tot mai utilizata din motive de simplificare a gestiunii financiare. Pentru
societatea imprumutata, prezinta avantajul dispunerii de capital imprumutat pe toata
durata de acordare a acestuia, trezoreria nefiind afectata decat de plata dobanzilor, fn
momentul rambursarii, exista, insa, un inconvenient, acela de a afecta trezoreria cu
intreaga suma imprumutata ce trebuie rambursata dintr-o data. Costul procurarii
acestui imprumut este cel mai ridicat, intrucat dobanda se calculeaza de fiecare data la

100
 suma totala a capitalului imprumutat. Trebuie, insa, retinut ca intreprinderea
capitalizeaza de 5 ori (in cei 5 ani) acumularea bruta anuala realizata din exploatarea
investitiei, ceea ce este de natura sa reduca din dezavantajul costului ridicat.
 prin vanzare la Bursa de Valori (este preferată pentru societatea imprumutată atunci
când cursul bursier al oligatiunilor este inferior valorii de rambursat). Rascumpararea
prin Bursa este interesanta pentru societatea imprumutata, atunci cand cursul bursier al
acestora este inferior valorii de rambursat (valoarea nominala + prima de rambursat).
Exista, insa, limite legale prind numarul de obligatiuni rascumparate: in principiu, nu
poate fi rascumparate prin Bursa mai mult de jumatate din numarul obligatiunilor
amortizabile intr-un an. O alta modalitate de rascumparare, prin Bursa, consta in
lansarea, de catre societatea imprumutata, a unei oferte publice de schimb (sau de
cumparare).
Avantajele acestui tip de credit sunt legate de:
- remuneraţia se deduce de profitul impozabil, ceea ce creşte gradul de accesibilitate.
- garantează un venit fix din dobânzi, spre deosebire de acţiuni a căror deţinere
generează venituri variabile;
- pentru emitent, acesta suportă costuri administrative mai reduse, o parte din
cheltuieli sunt realocate împrumutaţilor.
- protejează capitalul de încredere al organizaţiei faţă de public şi parteneri de afaceri.
Riscurile asumate de proprietarul unei obligaţiuni sunt mai mici decât cele ale
proprietarului de acţiuni, în caz de lichidare, creditorii au prioritate în faţa acţionarilor.

5.3. Finanţarea prin intermediul creditelor

În ultimii 8 ani peste 50% din IMM-uri au apelat la un credit bancar pentru finanţarea
afacerilor, creşterea cea mai mare fiind la firmele foarte mici, cu cifra de afaceri sub 1,5 mil.
euro.
Domeniile care accesează cel mai adesea credite sunt:
- Locul I: domeniul retail;
- Locul II: domeniul construcţiilor;
- Locul III: domeniul serviciilor.
Prin intermediul creditului se mobilizeaza capitalul temporar disponibil din economie
(de la agentii economici si populatie), de catre banci si, impreuna cu resursele bancare proprii,
se acorda sub forma de imprumuturi diferitelor personae juridice, precum si populatiei.

101
 Un finantator – autoritate publica, agent economic (cel mai adesea de tipul unei banci),
ONG – care dispune de un excedent banesc, hotaraste sa-l investeasca in diverse activitati (fie
activitati cu o rentabilitate mai ridicata, fie pentru a sprijini un anumit sector de activitate a
carui dezvoltare ii poate aduce in viitor avantaje importante, fie pentru a raspunde unor nevoi
sociale – de exemplu, constructia de locuinte). Aceste sume sunt destinate sprijinirii
temporare a acestor activitati; in schimbul acestui sprijin, finantatorul solicita, pe langa
creditul acordat initial, si o plata suplimentara (dobanda).
Finantatorul isi stabileste grupul de beneficiari potentiali si elaboreaza un sistem de
evaluare si ierarhizare a acestora, dupa criterii care sa-i asigure atingerea obiectivelor vizate.
Evaluarea presupune, de regula, elaborarea unui dosar de credit, care cuprinde o prezentare a
solicitantului si a scopului pentru care solicita finantarea rambursabila.
Orice acordare de credit presupune incheierea unui contract de creditare intre banca si
cel ce solicita imprumutul, in care se stipuleaza conditiile si modul de acordare, de folosire si
de rambursare a imprumutului, cuantumul si durata de folosire (scadenta), garantiile creditului,
nivelul dobanzii etc. incheierea contractului de creditare necesita prezentarea de catre client a
documentatiei de credit. Indiferent de unitatea bancara emitenta, contractul de credit trebuie
sa contina cel putin urmatoarele elemente componente:
a) Partile contractante
b) Obiectul contractului
c) Utilizarea creditului
d) Durata creditului
e) Tragerea creditului
f) Dobanzi
g) Comisioane
h) Rambursarea creditului
i) Garantarea creditului
j) Asigurarea garantiilor
k) Drepturile si obligatiile partilor
l) Cazuri de culpa
m) Comunicari
n) Litigii
Documentatia de credit cuprinde toate datele necesare caracterizarii situatiei
patrimoniului si a rezultatelor financiare ale solicitantului de credit, a resurselor sale
financiare, precum si indicatorii economico-financiari privind eficienta economico-financiara.

102
Caracteristici:
 cel care dă cu împrumut suma de bani (banca sau instituţia de finanţare) îşi menţine
dreptul de proprietate asupra sumelor împrumutate, însă îşi pierde dreptul de folosinţă,
care se transferă solicitantului de credit;
 creditul este acordat pe o perioadă de timp determinată, stabilită încă de la momentul
acordării acestuia şi denumită (scadenţă sau termen de rambursare);
 creditul trebuie rambursat instituţiei finanţatoare în baza unei metodologii stabilită în
contractul de creditare (lunar, anual, cu rate egale, crescătoare sau descrescătoare);
 solicitantul creditului trebuie să plătească celui de la care a împrumutat o dobândă
(preţul pentru faptul că utilizează suma de bani respectivă).
 suplimentar solicitantul creditului plăteşte şi anumite comisioane pentru operaţiuni:
transfer, gestiune etc.
 creditele se acordă pe bază de garanţii ferme prezentate de debitor.
Creditul bancar = credit acordat sunt sub formă de lichidităţi sau disponibilităţi în
cont pentru finanţarea sau cofinanţarea unor proiecte.
Tehnic un credit pentru finanţarea unui proiect poate fi sub forma: avans într-un cont
curent pe care solicitantul îl utilizează atunci când necesarul depăşeşte disponibilităţile
proprii, linia de credit sau credite cu destinaţie specială, adică au o anumită destinaţie în
cadrul unui proiect, care nu poate fi schimbată.
Elemente de relevanţă pentru acordare:
- domeniul de activitate;
- dimensiunea activităţii;
- tipul de proiect, durata de viaţă;
- capacitatea de a genera efecte pozitive etc.
El poate fi acordat indiferent de domeniul de activitate unde functioneaza solicitantul
de credite, indifernet de marimea activitatii acestuia (intreprindere mare, mijlocie, mica).
Modalitatile tehnice de creditare a activitatii curente a agentilor economici pot fi: avansurile
in cont curent, linia de credit simpla, linia de credit confirmata, credite cu destinatie speciala.
Creditul comercial se acordă pentru întreprinzători la vânzarea mărfurilor sub forma
amânării plăţii (este mai puţin utilizat în cadrul finanţării proiectelor, se utilizează mai mult în
faza de implementare şi funcţionare). Cumparatorul, pentru a garanta buna sa credinta, va
emite o cambie, un document, unde e specificata suma pe care o datoreaza, termenul la care
va plati si faptul ca se angajeaza sa platesca la acel termen. De asemenea, acest document
contine data emiterii si semnatura celui care o emite. Furnizorul, in conditiile in care are

103
nevoie de lichiditati, poate folosi cambia, mergand la banca sa o sconteze, obtinand suma de
bani pe care ar trebui sa o primeasca de la client, mai putin scontul, o dobanda calculata pe
perioada dintre momentul in care merge la banca si primeste banii, pana la scadenta.
Avantajele sunt pentru:
- furnizorul îşi vinde marfa, fără să aştepte momentul în care cumpărătorul va dispune
de bani în acest mod economisind cheltuielile de depozitare, conservare, pază etc.
- clientul : nu este obligat să împrumute sume de bani pentru a-şi plăti necesarul de
produse sau servicii, sume care ar implica anumite costuri (dobânzi, comisioane etc.)
şi timp.
Credit în descoperit de cont/Overdraft: sunt disponibile numai prin conturile curente
ale clientului si implicã posibilitatea retragerii de cãtre client a unei sume mai mari decât cea
de care dispune. Dobânda se percepe la soldul debitor rãmas de platã si în mod normal, se
calculeazã zilnic.
Creditul obligatar este un credit pe care il obtine o intreprindere care doreste sa
realizeze finantarea unei investitii, cumpararea unor active fixe etc. El consta in vanzarea de
obligatiuni catre persoane fizice, alte intreprinderi, banci, societati de asigurari, obtinand sume
de bani. Termenul pentru acest tip de credit este lung (peste 5 ani), cel care imprumuta
creditul trebuind sa plateasca o dobanda de obicei fixa, numita si cupon. Avantajele celui care
obtine acest tip de imprumut constau in faptul ca cel care achizitioneaza obligatiunile emise
de el nu au drept de vot in Adunarea Generala a Actionarilor, deci nu devin actionari. De
asemenea, de regula, dobanzile la obligatiuni sunt mai mici decat dividendele, care ar fi
trebuit platite in cazul in care se emiteau actiuni.
Credite pentru investiţii.
Creditul de investiții vine să completeze sursele proprii atunci când acestea sunt
insuficiente pentru realizarea planurilor de investiții ale firmei.
El este soluția ideală pentru afacerii in cazul unui IMM care dorește să-și extindă
activitatea prin construirea unei hale sau să realizeze o nouă linie de producție fără a avea
surse proprii suficiente.
Prin creditele de investiții se pot finanta :
- Achiziția de echipamente noi pentru extinderea sau modernizarea liniei de producție
- Reînnoirea sau creșterea parcului auto
- Achiziția sau construcția de imobile destinate desfășurării activității firmei
- Renovarea/ modernizarea/ extinderea imobilelor
- Refinanțarea creditelor de la alte bănci

104
 - Refinanțarea investițiilor efectuate din sursele proprii ale companiei (în cazul
proiectelor de investiții debutate cu cel mult 12 luni prealabil solicitării creditului).
Rambursarea se face pe o perioadă mai lungă, astfel încât să permită buna dezvoltare a
companiei dumneavoastră. Perioada de creditare este stabilită în corelație cu capacitatea de
rambursare a companiei, astfel:
- pentru achiziția de bunuri mobile - maxim 84 luni
- pentru achiziția de bunuri imobile, precum și pentru proiectele de renovare/
modernizare/ extindere - maxim 120 luni
Rambursarea creditului este în rate lunare, trimestriale sau în funcție de fazele de
execuție ale proiectului, existând posibilitatea acordării unei perioade de grație la plata
principalului.
Garanția principală o constituie investiția finanțată, suplimentată de structura de
garanții disponibilă a clientului, incluzând și garanții emise de fondurile de garantare
(FNGCIMM, FGCR, Eximbank).
a. organizaţii eligibile
- să fie constituite conform legii si sa desfasoare activitati legale potrivit statutului său
de functionare sau a actului de constituire;
- să nu se afle, la momentul solicitarii, in litigiu cu alta banca sau institutie a statului,
pentru neindeplinirea unor obligatii contractuale sau de alta natura, anterioare acestei solicitari;
- să figureze in evidentele Centralei Riscurilor Bancare cu serviciul datoriei A. in
cazul in care figureaza cu serviciul datoriei B sau C, sumele trebuie sa fie mai mici de o
anumita valoare;
- să nu figureze in Centrala Incidentelor de Plati cu interdictie de emitere de cecuri, in
ultimele 12 luni.
b. destinaţia creditului
- finantarea investiţiilor - achiziţionare echipamente, mobilier, autovehicule,
cumparare de spatii pentru desfasurarea activitatii, modernizare/amenajare de sedii,
cumparare de terenuri, etc.
- refinantarea unor credite de investitii contractate la alte societati de finantare.
Sunt necesare garanţii pentru acoperirea creditului, iar creditul nu poate acoperi mai
mult de 85% din valoarea investiţiei.
Creditul de consum este creditul folosit la vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de
valori mari şi folosinţă îndelungată sau prestarea unor servicii.

105
 Creditul ipotecar este creditul contractat pentru achiziţia sau constituirea de
proprietăţi imobiliare (case, sedii etc.) fiind garantat cu aceste proprietăţi. Acesta, de obicei
este acordat pe termen lung (peste 5 ani).
Credit ipotecar
- tip de credit acordat de instituţii financiare autorizate, destinat să finanţeze
construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinatie
locativa, industriala sau comercială.
- un credit ipotecar este prin definitie un credit garantat cu proprietatea cumpărată; (în
caz de neplată a ratelor banca are dreptul de a lichida garanţia ipotecară).
- pentru a evita situaţiile accidentale se încheie o asigurare care să acopere toate
riscurile majore cum sunt: deces, boala, somaj, accidente, etc.
- scopul bancii este acela de a-şi încasa regulat platile aferente creditului ipotecar si nu
de a prelua proprietati pe care ulterior să le vândă;
- creditul ipotecar este una din formele de creditare cu cel mai scazut nivel al dobânzii
datorita riscului mic pe care îl implică.

Avantajele acestui sistem de finanţare:

 timp scurt de acces la resursele financiare necesare;
 accesibil în orice moment, în funcţie de rezultatele economice anterioare;
 poate fi obţinut un volum variabil de resurse financiare, funcţie de necesităţi;
 posibilitate de negociere a condiţiilor de rambursare;
 poate fi rambursat anterior perioadei stabilite dacă situaţia economică o permite.
Dezavantaje:
 apariţia unor obligaţii suplimentare (dobândă, garanţii);
 existenţa unor formalităţi obligatorii de îndeplinit;
 încarcă suplimentar costurile organizaţiilor, afectează indicatorii de lichiditate.
 odată accesat un credit sunt limitate ulterior posibilităţile de a obţine şi altele până
la încheierea primului;
 necesitatea existenţei unor garanţii ale organizaţiei solicitante, a căror valoare
trebuie să depăşească valoarea împrumutului.
 finanţarea afacerilor de tip start-up este limitată (activitate desfăşurată sub 1 an de
zile), cauza: aproximativ 50% din afacerile de tip start-up mor în primele 18 luni de
activitate
Documente aferente obţinerii unui credit

106
 1. Cerere de credit (furnizată de către instituţia bancară, agenţia de implementare,
banca, ONG-ul care acordă creditul).
2. Documente juridice de constituire a organizaţiei:
- copii după statutului societăţii şi contractul de societate;
- copii după actele judecătoreşti de înfiinţare a societăţii;
- copie a Certificatului de Înmatriculare la Registrul Comerţului;
- copie a Certificatului de Înregistrare Fiscală - Cod fiscal;
- copii după Actele Adiţionale înregistrate la Registrul Comerţului cu
modificările ulterioare datei de înfiinţare;
3. Documente financiare:
- bilanţul contabil anual pentru ultimii 2-3 ani şi, după caz, ultimul bilanţ
semestrial (cu toate anexele);
- balanţele de verificare pe ultimele trei luni, situaţia patrimoniului;
- situaţia bugetului de venituri şi cheltuieli (prognoza contului de profit şi
pierderi);
- situaţii financiare curente ale debitorului şi ale oricărui garant al acestuia.
4. Plan de afaceri.
Funcţie de cerinţele unui anumit creditor, de specificul proiectului, de beneficiarul
acestuia pot fi solicitate o serie de documente suplimentare faţă de cele prezentate anterior.

Finanţarea prin factoring

Factoring-ul =contract comercial de creditare la care participă o societate specializată
(societate bancară sau o instituţie financiară specializată) în încasarea de facturi denumită
factor şi o societate comercială furnizoare de produse sau servicii denumită aderent.
Aderentul urmăreşte să-şi încaseze preţul facturilor înainte de termenul de scandenţă,
iar factorul urmăreşte să obţină un beneficiu, de regulă un anumit procent din facturile pe care
le decontează în avans.În activitatea de factoring ia partea şi beneficiarul (clientul) care va
notificat că trebuie să plătească factura la scadenţă factorului.
Factor – o institutie specializata, care, in schimbul unui pret, plateste in avans sau la scadenta
Aderentului contravaloarea creantelor cesionate considerate eligibile, in limita plafonului
acordat si, subrogandu-se in drepturile acestuia, urmeaza sa incaseze creantele al caror
proprietar a devenit, de la Debitorii Cedati.
Aderent – clientul factorului, cel care transfera acestuia drepturile pe care le are asupra
creantelor rezultate din relatiile sale comerciale cu Debitorul Cedat.

107
Debitor Cedat – cumparatorul/beneficiarul (importatorul) bunurilor si/sau serviciilor
Aderentului, bunuri si/sau servicii care stau la baza creantelor cesionate de catre Aderent
Factorului; Debitorii trebuie acceptati de Factor in vederea derularii prin factoring a relatiei
sale cu Aderentul.
Cesiune de Creanta – conventia prin care Aderentulul transmite Factorului drepturile sale
asupra creantelor prezente sau viitoare pe care Aderentul le are fata de un Debitor (Debitor
Cedat) in baza unei relatii comerciale.

Factoring Domestic – vanzarea catre un tert (Factor) de creante detinute de o companie

rezidenta asupra unei alte companii rezidente, cu scopul de a obtine finantare sau alte servicii
incluse in pachetul de factoring.
Factoring International – vanzarea de creante de catre un exportator catre un tert (Factor de
Export), cu scopul de a obtine finantare sau alte servicii incluse in pachetul de factoring.
Factor de Export – compania sau banca rezidenta sau non-rezidenta care achizitioneaza
creante de la exportator.
Factor de Import – compania sau banca rezidenta sau non-rezidenta, care accepta preluarea
riscului de neplata al unui Debitor (Importator).
Factoring cu Regres – in cazul acestui tip de factoring, riscul de neplata al Debitorului Cedat
este suportat de Aderent; in cazul in care Debitorul se afla in incapacitatea de a achita suma
datorata, Factorul are drept de regres asupra Aderentului la o data stabilita prin Contractul de
Factoring.
Factoring fara Regres – in cazul acestui tip de factoring, riscul de neplata al Debitorului
Cedat se transfera catre Factor, in caz de neplata, acesta nemaiavand drept de regres asupra
Aderentului. In general, Factorul isi ia masuri reasiguratorii impotriva riscului de neplata a
debitorului, putand opta pentru incheierea unei polite de asigurare a riscului de neplata sau
pentru garantia oferita de Factorul de Import.
Tipuri de contracte:
- factoring tradiţional (old line factoring) - factorul plăteşte facturile in momentul în
care intră în posesia lor;
- factoring la scandenţă (maturity factoring) - factorul plăteşte facturile la momentul
scadenţei lor;
Prin încheierea unui contract de factoring nu se are în vedere o operaţiune izolată ci se
urmăreşte de regulă exclusivitatea pe un anumit segment de clienţi, regiune, sau ţară.

108
 Avantajul aderentului este unul major pentru că acesta nu trebuie să încaseze facturile
de la o multitudine de clienţi, ci le încasează direct de la societatea de factoring. Factorul
acceptă facturile pe riscul său, iar în cazul în care debitorul nu plăteşte acesta nu poate cere
plata de la aderent (cu excepţia cazului în care aderentul nu furnizează către beneficar
serviicile sau mărfurile care fac obiectul facturii). Pentru a-şi asuma riscul neplăţii unei facturi,
factorul trebuie să o accepte mai intâi, altfel spus acesta va lucra doar cu clienţii care-i
agreează şi care prezintă garanţii.

Servicii asociate:
a. Finantarea facturilor. Companiile de Factoring au rol de finantator pentru
activitatea societatii. Compania de Factoring cumpara de la organizaţii facturile cu plata la
termen ce atestă livrări de mărfuri, executări de lucrări si prestari de servicii la intern si/sau la
export si plateste imediat 80% din contravaloarea facturilor cumparate de la acestea. Diferenta
ramasa de 20% va fi platita de Compania de Factoring dupa ce incaseaza contravaloarea
facturilor de la debitorii pentru care au fost emise respectivele facturi.
b. Gestiunea creantelor. Compania de Factoring va asigura gestiunea creantelor care
va cuprinde administrarea creantelor precum si colectarea acestora la scadenta. Prin
administrarea creantelor se înţelege urmarirea acestora pentru fiecare debitor in parte si
realizarea unor situatii privind debitorii, facturile incasate pentru fiecare debitor in parte,
modul de stingere al creantelor, etc.
c. Protectie impotriva riscului de neplata. Compania de Factoring asigura protectia
contra riscului de neplata pana la 80% din contravaloarea facturilor la intern si pana la 100%
din contravaloarea facturilor de export.
d. Monitorizare plaţi debitori. Se oferă informaţii despre istoricul de plata al
clienţilor precum si despre modul in care acestia achita sau nu la termen creanţele provenite
din facturile finanţate.
Finanţarea proiectelor prin credite de tip start-up (Credite start-up = credite ptr.
idei de afaceri)
Elemente de relevanţă pentru acordare:
- verificarea riguroasă a administratorului şi a asociaţilor la Birourile de Credit şi
Centrala Riscurilor Bancare;
- analiza detaliată a experienţei profesionale a persoanelor implicate (istoricul acestora
este uneori decisiv pentru credit);

109
 - studiul de fezabilitate trebuie să fie bine fundamentat şi , dacă se poate, elaborat de o
societate specializată;
- întreprinzătorul trebuie să acopere cel puţin 25% din valoarea totală a investiţiei;
- durata de graţie este de aproximativ 6 -12 luni, iar perioada de rambursare variază
între 5 – 8 ani;
- dacă organizaţia poate aduce garanţii, aceasta facilitează accesul la finanţare (sunt
acceptate garanţii imobiliare;
- în general se finanţează afaceri de dimensiuni mici, cu pondere semnificativă a
resurselor umane în procese, prestări servicii etc.
Finanţarea prin credite de tip revolving (revolving = credit cu reinnoire
automată).
Creditul „revolving“ este o linie de imprumut pusa de banca la dispozitia clientului si
pe care acesta o poate „trage“ treptat, oricand doreste, platind in schimb un comision in cazul
neutilizarii ei si o dobanda normala in cazul „tragerii“.
Este un credit cu o limita aprobata si este destinat finantarii unor tranzactii specifice de
comert. Valabilitatea maxima a facilitatii este perioada convenita, cu posibilitatea de reinnoire
cu acordul partilor. Facilitatea este un credit cu o limita aprobata si este destinat finantarii
unor tranzactii specifice de comert.
Se utilizeaza in mod curent in situatiile in care iesirile si intrarile de numerar sunt
previzibile (de exemplu pentru a acoperi perioada dintre momentul livrarii si momentul
incasarii creantelor).
Facilitatea este o linie de credit cu o limită aprobată şi este destinată finanţării unor
tranzacţii specifice de comerţ. Valabilitatea facilitaţii este de max. 364 zile, cu posibilitatea de
reînnoire cu acordul parţilor. Se utilizează in mod curent in situaţiile in care ieşirile si
intrările de numerar sunt previzibile (de exemplu pentru a acoperi perioada dintre momentul
livrării si momentul încasării creanţelor).
Clientul poate trage sume fixe, pana la o limita de suma si o scadenta agreata, pentru
perioade fixe de timp (1, 3 sau 6 luni), la rate de dobanda fixe. Odata rambursata, suma
respectiva poate fi trasa din nou (facilitate revolving).
Credite de refinanţare
Refinantarea presupune rambursarea unui credit mai vechi si mai costisitor prin
contractarea unui nou imprumut in acest scop.
Motive:
- scăderea accentuată a dobânzilor;

110
 - îmbunătăţirea condiţiilor de creditare la multe dintre bănci;
- creşterea riscului valutar;
- evoluţia ratei dobânzilor şi a perioadei de creditare;
- schimbarea unui credit in valuta intr-unul in lei, evitându-se astfel si riscul valutar.
- se utilizează în cazul creditelor imobiliare şi ipotecare;

Etapele unei refinanţări a unui proiect

1. Preaprobare - a creditului care urmeaza a fi refinantat (numai in baza veniturilor
realizate de solicitant; coplatitor si dupa caz familia acestuia).
2. Aprobare - prezentarea documentelor de proprietate a bunurilor imobile ce urmează
a fi aduse în garanţie; evaluarea bunurilor ce vor fi constituite în favoarea băncii de către
societăţile de evaluare agreate de banca; aprobarea creditului de refinantare
(imobiliar/ipotecar); semnarea contractului de credit imobiliar/ipotecar.
3. Constituirea unor garanţii (ipoteca si poliţe de asigurare) - semnarea contractului de
garantie (ipoteca) si autentificarea acestuia; încheierea poliţei de asigurare a bunului adus in
garantie in favoarea băncii, precum si poliţa de asigurare de viata a imprumutatului.
4. Utilizarea creditului - semnarea de catre client a ordinului de plata pentru
plata/rambursarea creditului băncii finanţatoare si, dupa caz, a altor costuri aferente creditului;
incasarea sumei de către banca finanţatoare este condiţionata de transmiterea unei confirmări
de emitere a adresei de radiere a ipotecii de rang, al carei beneficiar a fost.

Dobânzi de referinţă pentru credite

EURIBOR – (European Interbank Offered Rate) este un indice de referinta
independent, recunoscut international reprezentând rata dobânzii minime sau de baza
comunicata de Banca Centrala Europeana pentru creditele acordate în euro de catre o banca
de prim rang unei alte banci de prim rang (fixata la ora 11 a.m., ora Bruxelles-ului).
LIBOR (London Interbank Offered Rate) = este cea mai activa rata din lume care
caracterizeaza piata dobanzilor bancare. Ea sa determina in functie de dobanzile pe care
bancile care fac parte din piata financiara londoneza le ofera pentru depozitele la termen ale
clientilor lor. Cursul LIBOR determina evolutia multor altor derivate financiare, printre care
tranzactiile futures pe dobanzi, swap-urile si Eurodolarii. Datorita faptului ca Londra este un
centru financiar international, LIBOR se calculeaza atat pentru lira sterlina, cat si pentru
dolarul american, dolarul canadian, yenul japonez, francul elvetian si alte valute majore pe
piata financiara.

111
 LIBOR se calculeaza la ora 11:00 a fiecarei zile lucratoare de catre Asociatia
Bancherilor Britanici (British Bankers Association). LIBOR este calculate pentru depozite cu
termene variiind intre o zi (overnight) si un an. Pentru perioadele cu variatie continua a
cursului ratelor dobanzilor, LIBOR este fix pentru 24 de ore, iar diferenta intre media ratelor
momentane si LIBOR este foarte mica.
BUBID (BUBID) = Rata medie a dobânzii la depozite pe piata interbancara; (rata
dobanzii acordata de o banca pentru depozitele constituite la ea este mai mica decat BUBID,
banca asigurandu-si un profit din diferenta.
BUBOR = rata dobânzii la care băncile plasează bani pe piaţa interbancară.
Descriptorul 6M semnifică faptul că sumele sunt atrase – plasate la un interval de 6 luni
ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) reprezintă rata medie a dobânzii pentru
creditele în lei acordate pe piața interbancară și este stabilită de către Banca Națională a
României. Indicii cei mai utilizați de bănci pentru stabilirea nivelului dobânzilor variabile sunt
ROBOR 3M și ROBOR 6M.

5.4. Finanţarea prin leasing a proiectelor

Leasingul este operatiunea prin care o parte, denumita locator, transmite celeilalte parti
denumita utilizator, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, dreptul de posesie si
folosinta al unui bun al carui proprietar este, pentru o perioada determinata de timp.
Elementele cele mai importante care decurg din aceasta definitie si care delimiteaza
leasingul de alte operatiuni înrudite, sunt urmatoarele:
Locatorul ramâne proprietarul bunului ce constituie obiectul contractului de leasing, pe
toata perioada de derulare a contractului; aceasta implica si faptul ca, în cazul neachitarii
ratelor de leasing locatorul are dreptul de a-si retrage bunul.
Utilizatorul are dreptul sa beneficieze, pe perioada contractului, de toate avantajele
folosirii bunului, asumându-si în acelasi timp si riscurile exploatarii acestuia.
Pornind de la aceste principii generale, mentionam o alta caracteristica importanta a
leasingului, si anume flexibilitatea. În general, contractele care se încheie sunt croite pe
obiectul de leasing si pe utilizator. Perioada de derulare a contractului, cadenta ratelor,
valoarea reziduala pot fi liber negociate de cele doua parti, astfel încât termenii contractului sa
corespunda cel mai bine intereselor si mai ales posibilitatilor acestora. Prezentam în
continuare câteva situatii mai des întâlnite.

112
 Leasing = formă de închiriere realizată de societăţi financiare specializate (societăţi
de leasing) a unor bunuri, echipamente, către organizaţii care nu dispun de fonduri proprii ori
nu pot sau nu doresc să recurgă la credite bancare pentru achiziţionarea acestora direct de
la producători sau distribuitori.
Din punct de vedere economic, leasingul este asociat unui împrumut pe termen mediu
şi lung: iniţial se dobândeşte dreptul de utilizare, ulterior acesta se transformă în drept de
proprietate, în schimbul unor plăţi periodice.
Din punct de vedere financiar, leasingul prezintă în raport cu creditele avantaje legate
de supleţe în utilizare, posibilitatea acoperiririi integrale a necesarului de capital, avantaje
fiscale.
În conditiile în care mediul concurential din tara noastra devine tot mai aspru, viteza
de reactie a companiilor la schimbarile din mediul extern este vitala. Leasing-ul, prin
operativitatea, sa satisfaca în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investitii
a agentilor economici. De asemenea, prin leasing, agentii economici evita procedurile
complicate ale contractarii de credite bancare, proceduri care presupun imobilizarea unor
elemente din patrimoniul societatii sau cel privat pentru constituirea de garantii.
Leasingul presupune existenta a trei terte persoane: furnizorul, societatea finantatoare
(societatea de leasing) si utilizatorul (beneficiarul finantarii). Societatea de leasing cumpara
de la furnizor bunul solicitat de utilizator si îl cedeaza acestuia din urma pe o anumita
perioada de timp contra unor redevente lunare. Aceasta reprezinta în esenta operatiunea de
finantare prin leasing. Pentru utilizator, aceasta operatiune îi va aduce si alte avantaje cum ar
fi:
- permite realizarea de investitii atunci când nu dispune de lichiditatile necesare.
- permite sa-si foloseasca fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor
circulante).
- permite sa fie în pas cu noua tehnologie prin aceea ca la sfârsitul contractului de
leasing poate returna bunul societatii finantatoare si sa închirieze altul ale carui caracteristici
tehnice sporite îi pot oferi o eficienta mai mare în exploatare.
- permite sa beneficieze de amânarea platii taxelor vamale pâna la sfârsitul
contractului pentru bunurile aduse din import.
A. Schema „clasică“ este aceea în care
finanţatorul dispune de resurse financiare proprii,

113
pe care le antrenează în finanţarea proiectului care va face obiectul contractului de leasing.
În acest caz, bunul este achiziţionat din surse financiare proprii, iar in structura
ratelor de leasing va aparea dobanda pe care beneficiarul ar plăti-o unei bănci, dacă ar
achiziţiona un credit, dobanda ce trebuie sa fie atractiva pentru acesta.
B. Leasing cu finanţare externă
Societatea de leasing finanţează operaţiunile pe baza unor surse financiare atrase (de
regulă de la bănci). În acest caz, dobânda
percepută de bancă este transferată
beneficiarului în cadrul ratelor de leasing.
Aceasta este schema cea mai întâlnită în
practică, întrucât volumul operaţiunilor de
leasing depăşeşte potenţialul financiar al
societăţilor specializate în operaţiunile de
leasing.

C. Leasing cu levier
Schema este utilizată frecvent în tranzacţiile cu echipamente de mare valoare, în
care societatea de leasing finanţează doar o parte din valoarea bunului, restul fiind
acoperită de diferiţi creditori (societăţi de finanţare)
care, contra unei dobânzi, îşi vor recupera sumele
avansate din ratele de leasing încasate de la
beneficiari.
Garanţia rambursării sumelor o reprezintă
garanţiile oferite în cadrul contractului de leasing de
către beneficiari societăţii de leasing. Sunt situaţii în care furnizorul livrează bunul pe credit,
urmând a recupera contravaloarea lui pe măsura încasării ratelor de leasing de la beneficiar.

D. Leasing cu credit furnizor

Furnizorul este producătorul bunului şi
efectuează operaţiunea de leasing. Lucrurile în acest
caz se simplifică, întrucât nu sunt necesare fonduri
pentru achiziţia bunului de către societatea de leasing,
care este aceeaşi cu cea a furnizorului.
E. LEASING CU OPERATOR INTERCALAT.

114
 În practică pot apărea situaţii în care beneficiarul să nu aibă bonitatea solicitată de
finanţator pentru a putea beneficia de facilităţile finanţării în leasing a unui proiect. De
aceea se poate apela la o altă societate comercială care să devină titularul contractului de
leasing şi cu care să se asocieze pentru a derula contractul. În acest caz, contractul de
leasing va fi încheiat de societatea care deţine
garanţiile necesare derulării operaţiunii şi se va
stipula posibilitatea subînchirierii sau exploatării în
comun cu alte societăţi comerciale a bunului care
face obiectul contractului.

E. Leasing de tip lease - back

Există o schemă de derulare a operaţiunilor de leasing specifică lease-back-ului, în
care intervin doar beneficiarul şi societatea de leasing (finanţatorul). Relaţia dintre
aceştia se reduce la următoarele: beneficiarul trimite scrisoare
de intenţie societăţii de leasing în vederea solicitării unui
credit. Societatea de leasing acceptă sau respinge solicitarea
beneficiarului. În cazul acceptului beneficiarul vinde bunurile
aflate în proprietate finanţatorului, care le închiriază în baza
unui contract de leasing. La finele locaţiei bunurile revin în proprietatea beneficiarului în
urma achitării valorii lor reziduale
Analog cu mecanismul de derulare a lease-back-ului este cel al leasingului acţionar.
Deosebirea apare în faptul că beneficiarul nu vinde bunuri, ci acţiuni ale societăţii unui fond
de investiţii care le va lua în locaţie în schimbul unei chirii stipulate în contractul de locaţie.
Aşadar, în acest caz beneficiarul vinde acţiuni pe care le preia în locaţie urmând a le
răscumpăra la finele perioadei de locaţie.
Tipuri de operatiuni de leasing
Conform legislatiei in vigoare, exista doua tipuri de leasing:
- leasing financiar;
- leasing-ul operational.

115
 Conform IAS 17, "Leasingul financiar este operatiunea de leasing care transfera, în
mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului.
Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, în cele din urma".
a.Leasing financiar reprezinta acea operatiune care îndeplineste una sau mai multe
dintre urmatoarele conditii:
1. riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul
leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing
produce efecte;
2. contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra
bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;
3. perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului ce face
obiectul leasingului.
Leasing operaţional
Contract de leasing operational - orice contract de leasing incheiat intre locator si
locatar, care nu indeplineste conditiile contractului de leasing financiar;
- presupune că utilizatorul finanţării nu se angajează să cumpere bunul (plăteşte
suma stabilită prin contract, iar la final bunurile se reîntorc la compania de leasing);
- avantajul principal este legat de sistemul de amortizare al bunului, care rămâne
în sarcina firmei de leasing, şi nu a clientului (leasing financiar), ceea ce elimină din
structura de cost pe cel cu amortizarea;
- termenele contractuale sunt mai scurte decât durata de folosinţă (ratele nu acoperă
costul bunului, sistemul fiind utilizat pentru birotică sau software, din cauza uzurii morale
rapide;
- în funcţie de tipul de leasing: financiar sau operaţional, rata de leasing este
cheltuială la nivelul amortizării şi al dobânzii (leasing financiar) sau poate fi încadrată
la cheltuieli de exploatare integral (leasing operaţional).
Leasing imobiliar
- reprezintă o alternativă valabilă la creditele bancare pentru locuinţe;
- avantajul il constituie faptul ca in momentul achiziţiei unui imobil solicitantul nu
este obligat sa dea un avans fix, asa cum se cere in cazul creditului ipotecar, (avansul este
negociat cu compania de leasing);
- pentru a dobândi un imobil in sistem de leasing este necesar în primul rând ca
societatea de leasing sa devina proprietara imobilului in speţă, (dobandirea se face prin
incheierea unui act autentic de regula de vanzare cumparare);

116
 - la finalul contractului de leasing, în situatia in care utilizatorul doreşte
transferul de proprietate al imobilului, desi aceasta se realizeaza la valoarea reziduala
conform OG 51/1997, între societatea de leasing şi utilizator trebuie să intervină un
nou contract de vanzare cumparare;
- finanţările unui leasing imobiliar se realizează pe termene mai scurte
decât creditele imobiliare sau ipotecare; (ex. valoarea minimă a unei finanţări este de 1
milion Euro, iar perioada de finanţare poate ajunge până la 15 ani, în funcţie de
obiectul finanţat şi de valoarea acestuia);
- accesarea unei finantari pentru achizitia unui imobil este mult mai facila prin
modalitatea leasing-ului decat accesarea unui credit bancar.
Etapele leasing-ului imobiliar
- clientul identifica bunul imobiliar dorit (teren si/ sau cladire finalizata);
- clientul alcătuieste documentatia standard;
- societatea de leasing analizează documentaţia;
- societatea de leasing face raportul de evaluare pentru situatia data;
- se trece la negocierea structurii de finantare;
- se semnează simultan un contract de vânzare-cumparare între societatea de leasing si
proprietarul bunului prin care societatea de leasing cumpara la indicatia clientului bunul
imobiliar respectiv si un contract de leasing intre societatea de leasing si clientul utilizator ;
- bunul respectiv este luat in garantie de catre banca finantatoare a societatii de leasing;
- în baza acestui contract de garantie, societatea de leasing trage banii de la banca si ii
vireaza proprietarului imobilului, alaturi de avansul clientului;
- în acest moment, societatea de leasing devine proprietar, înaintând spre utilizare
clientului bunul imobiliar dorit;
- clientul foloseşte imobilul pe toată perioada de finanţare, având toate drepturile, mai
putin dreptul de dispoziţie (n.r. in cadrul perioadei de leasing se pot efectua chiar si
subinchirieri ale imobilului respectiv cu acordul finantatorului, in functie de necesitatile si
planurile financiare ale utilizatorului) ;
- clientul va plati ratele de leasing pe perioada specificata in contract, lunar sau
trimestrial, dupa cum a fost negociat;
- la finalul perioadei de leasing are loc transferul de proprietate odată cu achitarea de
către client a ultimei rate şi, după caz, a valorii reziduale stipulate în contract.
Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse înregistrarii în Arhiva
Electronica de Garantii Reale Mobiliare, în conditiile Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate

117
fata de terti, dar interesul unei astfel de înregistrari este al locatorului, iar nu al utilizatorului
(ca în cazul leasing-ului imobiliar).
Sinteza obligaţiilor utilizatorului
a) să efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat în contractul de
leasing;
b) să exploateze bunul conform instructiunilor si sa asigure instruirea personalului
desemnat sa îl exploateze;
c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara
acordul finantatorului;
d) să efectueze plăţile cu titlu de rata de leasing în cuantumul valoric stabilit şi la
termenele prevazute în contractul de leasing;
e) să suporte cheltuielile de întretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul
de leasing, sa îsi asume pentru întreaga perioada a contractului, în lipsa unei stipulatii
contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin
prepusii sai.
Sinteza obligaţiilor finanţatorului
a) să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesităţilor;
b) să încheie contract de vânzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator,
în conditiile expres formulate de catre acesta;
c) să încheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, în temeiul
contractului de leasing, toate drepturile cu exceptia dreptului de dispoziţie;
d) să respecte dreptul de optiune al utilizatorului, care consta în posibilitatea de a
opta pentru prelungirea contractului sau pentru achizitionarea ori restituirea bunului;
e) să îi garanteze utilizatorului folosinţa linistită a bunului, în condiţiile în care
acesta a respectat toate clauzele contractuale;
f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing.
Tipuri de leasing in funcţie de valoarea reziduală
a. Full Payout Leasing presupune ca ratele sunt calculate astfel incat la finalul
contractului de leasing sa fie achitata in intregime valoarea obiectului finantat. In plus sunt
acoperite toate costurile aditionale aferente. Finanţarea de tip Full Payout se foloseste in mod
frecvent pentru leasing-ul de echipamente.
b. Leasing-ul cu valoare reziduală presupune ca ratele de leasing sa fie astfel calculate,
încât la finalul contractului o parte din valoarea bunului rămâne neachitată. Această formă de

118
leasing se foloseste frecvent în cazul leasing-ului pentru autovehicule sau leasing-ului
imobiliar.
La finalul contractului de leasing, clientul (utilizatorul) cumpără bunul respectiv.
Avantajul principal este acela ca ratele sunt mai mici decat in cazul leasing-ului tip Full
Payout.
c. Sale & Lease Back este un tip de contract de leasing in care utilizatorul este si
furnizorul bunului finantat. Utilizatorul vinde un bun aflat in proprietatea sa societatii
finantatoare si in baza unui contract de leasing pe termen lung isi pastreaza dreptul de
uzufruct asupra acestuia contra unei chirii lunare.
d. Leasing „cross-border” poate fi financiar sau operational, si este o operatiune de
leasing ce se efectueaza intre un finantator non-rezident si un utilizator rezident.
e. Leasing intern este operatiunea de leasing care se efectueaza intre doi rezidenti.
Ce este leaseback-ul?
Termenul „leaseback“ desemneaza operatiunea prin care un mijloc fix (cladiri,
vehicule, echipamente) este vandut catre un investitor si rascumparat de vanzator in leasing.
Ce avantaje are vanzatorul?
 deblocheaza o suma mare de bani pentru alte investitii;
 beneficiaza de o sursa de finantare, in cazul in care indatorarea la banca este foarte
mare;
 beneficiaza de o sursa de finantare, atunci cand activele sunt subevaluate, in cazul
unui credit bancar.
Concluzie:
 Vanzarea unui activ, urmata de inchirierea lui in regim de leasing, reprezinta o
sursa utila de finantare. Desigur ca ea poate parea scumpa in comparatie cu celelalte,
dar avand in vedere ca aceasta sursa vine la momentul oportun, adica atunci cand nu
aveti alte posibilitati de finantare, ea isi pastreaza atractivitatea.
Avantajele acestui tip de finantare
 protejarea capitalului propriu ;
 gestiunea lichiditatilor firmei ;
 protectia impotriva uzurii morale;
 transparenta costurilor ;
 economisiri fiscale ;
 dimensionarea potrivita a investitiilor .
La cedarea contractului de leasing

119
 Proprietar fiind societatea de leasing, pana la momentul in care este achitata ultima
rata, neplata poate fi sanctionata foarte rapid: firma finantatoare vine si isi recupereaza
bunul care ii apartine, debitorul neputand opune nici o piedica impotriva acestei actiuni. In
plus, deoarece leasingul poate fi asimilat intr-o anumita masura unei inchirieri a bunului, toate
ratele achitate sunt pierdute de debitor, considerandu-se ca acestea au acoperit plata folosirii
bunului.
Exista totusi o modalitate ca banii sa nu fie definitiv pierduti de catre persoana care a
beneficiat de respectivul autoturism: cedarea contractului de leasing catre o persoana
fizica sau juridica.
Contractul de novatiune:
Suma pe care persoana care cedeaza contractul o poate obtine in urma tranzactiei este egala,
de obicei, cu valoarea avansului pe care aceasta l-a achitat la incheierea contractului
initial de leasing. La o asemenea tranzactie, ratele achitate deja se pierd, cedentul contractului
de leasing obtinand in general doar valoarea avansului achitat initial, dupa cum declara
specialistii in domeniu

 Din punctul de vedere al locatorului, este esential faptul ca contractul de leasing îi

protejeaza dreptul de proprietate si deci poate actiona direct asupra bunului în cazul în
care utilizatorul nu se achita de obligatiile contractuale. De asemenea, obiectul
finantarii fiind legat direct de contract si fiind personalizat, exista posibilitatea
urmaririi afacerii în intimitatea ei si este mult mai usor de luat o decizie în caz de
insolvabilitate temporara a utilizatorului.

Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regasesc la utilizator. Acesta
poate sa plateasca dreptul de folosinta si, în cele din urma, sa achizitioneze un bun
investitional pe masura ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate si cadentate încât sa
permita plata ratelor si chiar obtinerea unui profit fara a supune utilizatorul la sarcini
împovaratoare. De exemplu, pentru activitati sezoniere - cum ar fi industria zaharului - ratele
pot fi orientate spre sfârsitul perioadei de productie, când veniturile înregistrate din vânzarea
produselor vor permite achitarea obligatiilor de plata. În aceste cazuri, ratele sunt de cele mai
multe ori anuale sau semestriale; dimpotriva, pentru activitati unde încasarile sunt ritmice si
se întind pe tot parcursul anului - cum ar fi panificatia, industria laptelui - ratele pot fi lunare.

120
5.5. Finanţarea proiectelor prin fonduri de investiţii

Fondurile de investiții, cunoscute și sub denumirea de fonduri mutuale sau organisme de

plasament colectiv, sunt entități (de regulă, fără personalitate juridică) care atrag și pun la
comun banii mai multor persoane (numite investitori) pe care-I folosesc ulterior pentru
realizarea diferitelor investiții, cu scopul de a multiplica sumele investite de aceștia, și de a
genera astfel câștiguri pentru investitorii respectivi.
Altfel spus, fondurile de investiții, sau fondurile mutuale, sunt o formă de asociere prin
care mai multe persoane își pun la comun resursele financiare spre a fi investite pe piețele
financiare, urmând ca rezultatele (profiturile sau după caz, pierderile) să fie împărțite în mod
proporțional cu deținerile (adică numărul de unități de fond) pe care fiecare dintre aceștia le
au în cadrul fondului în cauză.
Una dintre caracteristicile lor principale este investitia pe termen scurt si mediu.
Companiile venture, desi devin actionari, nu intentioneaza sa ramâna în afacerea respectiva, ci
ies din investitie dupa un termen impus de restituire a creditului si a dobânzii.
FONDURILE DESCHISE DE INVESTITII: entitati administrate de societatile de
administrare a investitiilor (SAI) si care au ca principal scop acumularea de fonduri (de
bani) de la persoane si administrarea acestora, conform politici investitionale a fondului si
in scopul obtinerii unui randament cat mai mare.
Accesul la un astfel de fond deschis de investitii se poate realiza in mod liber si direct
de catre orice persoana care doreste sa cumpere unitati de fond.
Spre deosebire de fondurile deschise de investitii, FONDURILE INCHISE DE
INVESTITII se adreseaza unui numar restrans de investitori considerati eligibili si accesul
general la acest timp de fonduri este, astfel, restrictionat.
Efectuarea unei investitii la un fond mutual se face prin cumpararea de unitati de fond.
UNITATEA DE FOND: instrument financiar care atesta dreptul de proprietate intr-
un fond de investitii. (acestea sunt echivalentul actiunilor la societate pe actiuni).
Spre deosebire de actiuni care sunt emise intr-un numar fix, unitatile de fond se emit in
mod continuu si pot fi rascumparate oricand.
Persoanele care investesc la fondurile mutuale obtin un castig atunci valoarea
investitiilor efectuate de fond se majoreaza. Acest lucru se intampla atunci cand fondul
incaseaza dividende sau dobanzi pentru plasamentele efectuate si cand valoarea
actiunilor achizitionate creste. Pe de alta parte, este posibil ca portofoliul sa inregistreze
scaderi, astfel ca investitorii pot pierde banii investiti.

121
 Pe scurt, atunci când un investitor își plasează banii (adică investește) într-un astfel de
fond, el va primi un anumit număr de unități de fond – în funcție de valoarea unității de fond
care este stabilită/calculată periodic de către SAI; această operațiune se numește cumpărare
(subscriere) de unități de fond.
Fiecare unitate de fond emisa de un astfel de vehicul de investiții deținută de către un
investitor, reprezintă atât deținerea acestuia în fondul respectiv dar și dreptul de proprietate al
respectivului investitor asupra unei cote părți din profiturile generate de fondul respectiv.
Operațiunea inversă se numește “răscumpărare” de unități de fond – și este procedura în
cadrul căreia, investitorul solicită SAI să-i răscumpere titlurile deținute, ceea ce înseamnă că,
va ceda titlurile în cauză și va primi în locul lor suma de bani echivalentă calculată în funcție
de valoarea lor de piață – mai puțin eventualele taxe și comisioane aferente, comunicate de
SAI la momentul cumpărării respectivelor titluri.
Sumele colectate de fond din cumpărările de titluri (denumite și subscrieri) realizate de
investitori, sunt investite de Societatea de Administrare a Investițiilor care administrează
respectivul fond, pe diferite piețe, în diferite categorii de active – în acord cu cele prevăzute în
documentele fondului.
Participarea la un fond mutual este atestata printr-un certificat ce confirma detinerea de
unitati de fond. Valoarea unitatii de fond se determina zilnic, fiind calculata ca raport
intre valoarea neta a activelor fondului si numarul de unitati de fond emise.
Termenul ‘private equity’ este utilizat în general, cu referire atât la achizitiile de
întreprinderi cât si la capitalul venture. Capitalul venture reprezinta o subcategorie,
referinduse la intervalul din ciclul de viata al investitiei cuprins între faza de initiere si faza de
expansiune. Private equity se refera la investitiile pe termen lung în firme necotate, care
urmaresc sa sprijine cresterea firmelor, fara a se ocupa de managementul curent al firmelor
respective.

Proprietarii vor fi obligati sa vânda o parte din actiunile firmei (de regula, un pachet
minoritar) investitorului private equity , care poate solicita un post în cadrul structurilor de
conducere ne-executive ale firmei.
Investitorii private equity nu furnizeaza doar equity capital, ci si experienta, contacte si
sfaturi atunci când sunt solicitati, ceea ce diferentiaza private equity de alte surse de procurare
de capital pentru afaceri.
Furnizorii de capital venture îsi procura fondurile pentru investitii, în principal, de la
diverse institutii (fundatii, corporatii etc.) sau persoane fizice care îsi aloca o parte din

122
portofoliul de investitii financiare catre aceasta categorie caracterizata de riscuri si profituri
ridicate.

Entităţi implicate în funcţionarea unui fond de investiţii:

1. CONSILIUL DE ÎNCREDERE: asigura buna functionare a fondului prin exercitarea

controlului asupra tuturor activităţilor desfăşurate. Acesta este ales de investitorii, iar membrii
săi sunt remuneraţi din veniturile fondului.
2. SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A FONDULUI: responsabilă cu definirea şi
implementarea strategiei de investiţii cât mai profesionist şi eficient. Pentru activităţile
desfăşurate este remunerată în baza comisionului de administrare.
3. DEPOZITARUL: are două obligaţiuni principale şi anume determinarea obiectivă a valorii
a titlului de participare şi depozitarea în condiţii de maximă siguranţă a tuturor activelor
fondului. Pentru activitatea desfăşurată este remunerată în baza unui comision de depozitare.
4. DISTRIBUITORUL: vinde titlurile de participare incasând un comision din valoarea
titlurilor vândute si pot fi conform legislaţiei: bănci comerciale, societăti de investitţii
financiare
S.A.I. decide cum trebuie investiti banii fondului si gestioneaza in acelasi timp
relatia dintre fond si investitori.
S.A.I. mentine registrul detinatorilor de unitati de fond, incaseaza veniturile, emite
si rascumpara titlurile de participare. Pentru aceste servicii, societatea percepe o serie de
comisioane si tarife, care se incaseaza din veniturile fondului.
Depozitarul (banca sau organizatie cooperatista de credit) care are rolul de a
pastra toate activele fondului.
Depozitarul are sarcina de a certifica zilnic activul net al fondului si numarul de
unitati de fond emise. Cu ajutorul acestor date, se determina valoarea unitatii de fond, la care
se cumpara si se rascumpara in fiecare zi titlurile emise de fond.

Motive de a investi într-un fond de investiţii

1. Utilitatea unui fond de investiţii derivă din uşurinţa transformării activelor monetare
disponibile în active financiare selectate profesionist de către un administrator autorizat –
lichiditate ridicată. (lipsa de timp şi informaţii a unui investitor constituie factor decisiv).
2. Principala motivaţie este legată şi de caracteristica de mutualitate a unui fond, reflectată
de faptul că investitorii indiferent de mărimea fondurilor investite se bucură de drepturi

123
şi obligaţii egale, beneficiind in egală măsură de avantajele investirii de către fond a unor
sume mari si implicit condiţii mai bune.
3. Un alt avantaj al fondurilor de investiţii este legat de diversificarea plasamentelor care
contribuie la diminuarea riscurilor asociate investiţiilor.
4. Un alt avantaj este legat de transparenţa investiţiilor, fiecare investitor având dreptul să
cunoască periodic evoluţia unităţilor de fond şi alte date şi informaţii cu privire
la modul de desfăşurare a activităţilor.

Oportunitatea realizarii unei investitii nu depinde nici de suma disponibila si nici de o anumita
conjunctura de moment a pietei, ci de obisnuinta de a investi regulat si, mai ales, de alinierea
politicii de plasament la obiectivele personale ale fiecarui investitor in parte.
In general, orice plan de investitii trebuie sa tina cont cel putin de:
- perioada din cadrul ciclului vietii in care va aflati (crestere, maturitate, pensie);
- telurile financiare;
- toleranta la risc de care dati dovada;
- nevoile dumneavoastra (de orice tip);
- perioada de timp pe care vreti sa investiti;
- cum v-au mers investitiile anterioare;
- suma disponibila si regularitatea (frecventa) investirii.
Fondul mutual ales trebuie sa se potriveasca strategiei si obiectivelor personale de
investitie si sa isi gaseasca locul in portofoliul de investitii personale.
Trebuie urmarita si structura activelor, adica in ce sint plasate resursele atrase ale fondului,
intrucit acestea au risc si potential de cistig substantial diferite.

Cum aleg un fond de investiţii?

1. Rentabilitatea este indicatorul cel mai raspandit pentru a compara fondurile de investitii.
Aceasta exprima in procente cu cat s-a majorat (sau a scazut) valoarea unitatii de fond.
Trebuie avut insa in vedere ca acest indicator reflecta performanta din trecut a fondurilor.
Aceasta informatie este relevanta, insa nu reprezinta o garantie ca aceeasi rentabilitate va fi
obtinuta si pe viitor.
2. Nivelul costurilor suportat de fond. S.A.I. incaseaza comisioane din veniturile fondurile,
ceea ce insemna ca daca ele sunt mari, performanta fondului se diminueaza. Pentru a compara
costurile de functionare ale fondurilor se foloseste rata anuala a cheltuielilor, care se

124
determina ca raport intre cheltuielile suportate de fond si activul sau net. Cu cat acest
procent este mai mare, cu atat performanta fondului este mai scazuta.
3. Obiectivele fondului, tarifele si comisioanele percepute, strategia de investitie si riscul
asumat, precum modul de cumparare si rascumparare a unitatilor de fond. S.A.I. sunt
obligate sa publice rapoarte semestriale si anuale care sunt puse gratuit la dispozitia
investitorilor.

Cum cumparam unităţi de fond?

Modalitati uzuale, utilizate de aproape toate sociatetile de administrare investitii (SAI):
1) Completarea formularului de adeziune la fond si trimiterea acestuia la sediul
societatii. In acest caz sumele reprezentand contravaloarea unitatilor de fond trebuie virate in
contul societatii de administrare prin ordin de plata. De regula, pretul de emisiune la care
are loc subscrierea este cel valabil in ziua in care banii sunt inregistrati in contul Fondului.
2) Prin intermediul unitatilor unei societati bancare. In momentul de fata majoritatea
societatilor de administrare au conventii de distributie si cu o banca. Astfel, pe langa
societatile de administrare care au in spate societati bancare, si alti admnistratori au astfel de
conventii. Societatea care are cea cea mai larga retea de dstributie banca este Certinvest care
are semnate conventii de distributie cu Banca Transilvania, Bank Leumi, CEC, BCR (toate
fondurile) si Libra Bank (doar pentru fondurile Intercapital si Capital Plus).
3) Prin intermediul unei societati de brokeraj. Astfel, brokerul poate decide sa recomande
potentialilor ivestitori nu doar societati listate la bursa ci si fonduri de investitii, in cazul in
care considera ca profilul de risc al inestitorului este mai potrivit pentru o asemenea investitie.
4) Cum rascumpar unitatile de fond?Rascumparea unitatilor de fond se poate realiza, de
regula, fie apeland direct la societatea administrator, fie la unul dintre intermediari. In cele
mai multe cazuri rascumpararea nu se realizeaza pe loc, ci in termen de maxim doua zile de la
completarea cererii de rascumparare.

In ce sunt investiti banii acumulati in fondurile de investitii?

- disponibil la vedere;
- depozite bancare;
- titluri de stat;
- certificate de depozit;
- actiuni tranzactionate (BVB,RASDAQ sau piete externe);

125
 - obligatiuni municipale (ne)tranzactionate;
- alte active, inclusiv sume in tranzit.

Riscuri şi dezavantaje ale fondurilor:

- investitiile in fonduri mutuale nu sunt garantate de catre stat;
- fondurile mutuale nu participa la fondul de garantare a depozitelor bancare.
- exista riscul ca investind intr-un fond mutual randamentul sa nu fie cel scontat sau
chiar sa se piarda suma investita initial, partial sau total.
- prin realizarea unui portofoliu de investitii, fondurile mutuale reduc, dar nu
elimina riscul de piata constituit de fluctuatia valorii instrumentelor financiare in
care s-a investit;
- riscul legislativ prin posibila aparitie a unor constrangeri legale care sa duca la
scaderea valorii unitatilor de fond sau la suspendarea rascumpararii lor de catre
fond;
- riscul implicat de investitiile in fonduri mutuale difera atat in functie de profilul de
risc pe care fondul il adopta pentru plasamentele sale, adica de structura
plasamentelor, cat si de calitatea titlurilor in care fondul decide sa plaseze banii. In
general, tipurile de risc la care sunt expusi banii investitorilor sunt mentionate in
prospectul fiecarui fond;
- pentru a diminua riscurile la care sunt expusi investitorii piata fondurilor este
reglementata strict, iar valoarea unitatilor de fond este garantata de catre
depozitarul fondului.

Din perspectiva riscurilor exista urmatoarele tipuri de fonduri.

 Fonduri monetare (risc minim) - plasamente: 90% intrumente monetare; max. 10%
obligatiuni;
 Fonduri de obligatiuni si intrumente cu venit fix (risc mediu) - plasamente: 90%
instrumente monetare si obligatiuni; max. 10% actiuni
 Fonduri diversificate (risc mediu) - plasamente 55% instrumente monetare si
obligatiuni; max. 45% actiuni;
 Fonduri de actiuni (risc ridicat) - plasamente: peste 45% actiuni
Fondurile de actiuni investesc preponderent in actiuni listate la bursa, emise de diverse
companii (în momentul în care o persoană cumpără unitati la fond mutual, aceasta devine
automat actionar la societatile la care fondul a investit.

126
Investitiile in actiuni s-au dovedit in timp cea mai rapida modalitate de crestere a averii
financiare.
La aceste fonduri, posibilitatile de castig sunt cele mai mari, insa si riscul de pierdere este
cel insemnat.
Relatia din randamentul asteptat si riscul asumat reprezinta schema de baza pe care
functioneaza fondurile mutuale. Un indicator util pentru a evalua riscul unui fond actiuni este
ponderea investitiilor in actiuni din totalul portofoliului (cu cat procentul este mai mare,
cu atat riscul creste).
Potrivit experientei internationale, fondurile pe actiuni au oferit investitorilor castiguri
mai mari decat celelalte fonduri existente. In general, ele sunt recomandate in special
pentru persoanele care doresc sa plaseze banii pe termen lung (peste 5 ani).

Fondurile de obligatiuni investesc cu precadere in obligatiuni.

- cand se cumpara obligatiuni, banii sunt imprumutati unei companii sau municipalitati,
denumita emitent. Acesta se obliga sa ramburseze la scadenta intreaga valoare
imprumutata si plateasca anual dobanda pe toata durata de viata a obligatiunii;
- spre deosebire unitatile emise de fondurile de actiuni, cele emise de fondurile de
obligatiuni au o valoare mult mai stabila de la o zi la alta si ofera investitorilor castiguri
regulate.
- fondurile de obligatiuni nu sunt insa lipsite de riscuri. Unul dintre ele este riscul de dobanda.
Daca obligatiunea este emisa in conditiile unei dobanzi fixe (asa cum se intampla de cele mai
multe ori), atunci valoarea sa va scadea cand ratele dobanzilor pe piata monetara cresc. Invers,
cand dobanzile pietei scad, aceste obligatiuni isi majoreaza valoarea;
- în schimb, daca obligatiunea plateste o dobanda variabila, atunci valoarea sa va evolua in
acelasi sens cu dobanzile pietei. De regula, cu cat durata de rambursare este mai indelungata,
cu atat valoarea de piata depinde intr-o masura mai mare de evolutia dobanzilor.
- un alt risc aferent obligatiunilor este cel de credit. Acesta reflecta posibilitatea ca la
scadenta, emitentul sa se afle in incapacitate de plata si sa nu poate rascumpara obligatiunea
sau sa nu platesca dobanda datorata.

Fondurile monetare investesc preponderent in instrumente ale pietei monetare, in principal,

depozite la banci si titluri de stat (sunt cele mai sigure, datorita investitiilor cu grad redus de
risc pe care le efectueaza).

127
- sunt recomandate atunci cand investotorii isi stabilesc obiective financiare pe termen scurt,
de regula 1 an (urmaresc sa-si mentina valoare banilor investiti si in acelasi timp sa obtina un
venit).
- riscul mic pe care si-l asuma aceste fonduri inseamna automat ca si castigurile sunt departe
de a fi senzationale. (in statele foarte stabile din punct de vedere financiar, obiectivul celor
mai multe fonduri mutuale este de a asigura un randament cel putin egal cu rata inflatiei.
Rolul fondurilor monetare este mai mult de a mentine puterea de cumparare a banilor si nu de
a produce randamente superioare.
- desi au un risc scazut, trebuie stiut ca fondurile monetare nu garanteza restituirea sumei
depuse asa cum se intampla cu depozitele bancare. De exemplu, falimentul unei institutii
bancare unde fondul a plasat bani determina scaderea unitatii de fond, ceea ce face ca
investitorul sa piarda bani.

Caracteristicile fondurilor

OBIECTIV CLIENŢII TIPURI DE

TIP DE FOND
INVESTITIONAL PRINCIPALI PLASAMENTE

Pastrarea valorii titlului Sint foarte utilizate la In valori mobiliare

Se adreseaza acelor investitori gestionarea eficienta a care genereaza
care, fie din aversiune fata de conturilor curente (ale venituri si a caror
risc, fie din alte motive (au persoanelor fizice sau valoare variaza foarte
nevoie de banii investiti intr-un firmelor). putin datorita
termen scurt) nu doresc ca scadentelor reduse:
FOND.MONETARE valoarea investitiei lor sa certificate de
scada. trezorerie emise de
stat, efecte de comert
emise de banci
comerciale sau
societati comerciale
renumite .

128
 Generarea de venituri Pensionari, familii In valori mobiliare
Se adreseaza acelor investitori tinere, familii care care genereaza
care au nevoie de niste venituri suporta cheltuielile de venituri ridicate, dar
suplimentare regulate fata de studii ale copiilor etc. datorita scadentelor
veniturile lor curente. In lungi sint expuse la
FOND. DE
conditiile in care majoritatea variatia valorii:
VENITURI
veniturilor obtinute din obligatiuni, ipoteci
investiile realizate de fond sint imobiliare actiuni
distribuite investitorilor, preferentiale, actiuni
valoarea titlului nu sufera comune emise de
variatii semnificative. societati foarte bune.

Cresterea valorii titlului Familii mature, care In valori mobiliare a

Se adreseaza acelor investitori deja si-au satisfacut caror valoare se
care doresc ca valoarea necesitatile materiale si modifica sensibil in
investitiei lor sa creasca in care au o inclinatie mai timp: actiuni de toate
FOND. DE
timp. mare spre risc. tipurile, obligatiuni
CRESTERE
Valoarea titlului va creste sau convertibile, optiuni,
scade in functie de evolutia contracte futures.
pietei de capital si abilitatea
administratorului

Orice tip de investiție presupune existența unor avantaje și a unor dezavantaje. Este însă
important de ținut minte faptul că, ceea ce este relevant sau important pentru un anumit
investitor, poate să nu prezinte nici o importanță pentru altul (sau să conteze mai puțin).

A. Între cele mai importante avantaje ale investiției prin intermediul fonduri mutuale,
pot fi enumerate:
 Management profesionist – dat de faptul că politica de selectare a plasamentelor,
analizele și monitorizarea investițiilor sunt realizate de profesioniști care au și timpul și
resursele și cunoștințele necesare pentru a fi alocate unui demers investițional reușit. Prin
deciziile de investiție luate, aceștia pot amplifica efectele perioadelor faste pentru piețele la
care fondul este expus, sau pot atenua efectele negative, atunci când piețele evoluează negativ.
 Diversificare – una dintre cele mai bune strategii de diseminare a riscurilor – strategie
greu de aplicat pe cont propriu de către un investitor obișnuit care nu dispune de sume
considerabile de bani – care să-i permită investirea în titlurile mai multor entități.

129
  Accesibilitate – o calitate extrem de importantă pentru investitorii care nu-și pot
permite o investiție mare, dintr-odată, ci doar investirea periodică a unor sume mici de bani.
În plus accesul la piețele în care se realizează efectiv investițiile este semnificativ mai ieftin
prin intermediul unui fond, care beneficiază atât de costuri reduse pe tranzacție, dat fiind
valorile și volumele mari pe care le realizează, cât și de comisioane preferențiale de la
intermediarii prin care realizează respectivele tranzacții.
 Lichiditate – o caracteristică importantă în condițiile în care un plasament într-un fond
oferă, de regulă, randamente mai mari decât cele aduse de clasicele depozite bancare.
B. Prin comparație, dintre cele mai evidente dezavantaje ale unei astfel de investiții, pot
fi amintite următoarele:
 Costuri de administrare indiferent de rezultate – astfel, investitorii plătesc prețul
administrării, indiferent dacă fondul are randamente pozitive semnificative, sau dimpotrivă
evoluează negativ. Astfel, costurile cu administrarea – percepute de societatea de administrare,
dar și toate celelalte taxe și comisioane – precum cele pentru plata Depozitarului, adică a
entității care verifică și certifică acuratețea evidențelor portofoliului fondului, sau cele impuse
de autoritățile de reglementare, sunt plătite indiferent de modul în care fondul evoluează. La
fel taxele și comisioanele de subscriere-răscumpărare.
 Lipsa controlului asupra plasamentelor – dată de faptul că un investitor într-un fond
mutual nu poate influența sau schimba (așa cum ar putea face în cazul unei investiții realizate
pe cont propriu) politica și strategiile de investiții pe care administratorul fondului (SAI-ul) le-
a impus/propus prin documentul de lansare a respectivului fond; și nici alegerea
momentelor/conjuncturilor în care aceste operațiuni să fie efectiv realizate.
 Riscul unui management defectuos – care constă în aceea că managerii respectivului
fond pot lua decizii neinspirate sau greșite care pot conduce la înregistrarea de pierderi în
conturile investitorilor. Pentru diminuarea acestui risc însă investitorul poate urmări evoluția
istorică a fondului vizat în raport cu celelalte fonduri din categoria din care acesta face parte,
astfel că, deși performanțele trecute nu sunt garanții pentru cele viitoare, investitorul își poate
face o idee cu privire la abilitățile și capacitățile administratorilor.

130
Bibliografie orientativa

Boardman A., Greenberg D., Vining A., Weimer D. – Analiza cost beneficiu. Concepte şi
practică. Ed. ARC. Chişinău, 2003.
Dobrea Răzvan Cătălin – Investiţiile şi modernizarea sistemelor tehnico-economice. Editura
Eficon Press, Bucureşti, 2009, ISBN: 978-973-87454-7-6.
Drăghici Anca, Dobrea Răzvan Cătălin – Ingineria şi managementul investiţiilor. Ed.
Politehnica, Timişoara, 2010, I.S.B.N. 978-606-554-068-2.
Radu Victor, Ioniţă Ion, Ciocoiu Nadia Carmen, Bănacu Silviu Cristian, Dobrea Răzvan
Cătălin, Curteanu Doru – Managementul proiectelor. Editura Universitară, Bucureşti, 2008,
ISBN 978-973-749-327-9
Vasilescu Ion, Cicea Claudiu, Dobrea Răzvan Cătălin, Buşu Cristian, Gheorghe Alexandru -
Managementul investiţiilor. Editura Eficon Press, Bucureşti, 2009, (pag. 320), ISBN: 978-
973-87904-3-8.
Regulamentul nr. 1083/2006 (Council Regulation no. 1083/2006)
Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 („Regulamentul privind FEDR”);
Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 („Regulamentul privind FSE”);
Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 („Regulamentul privind FEDR, FC”);
Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 („Regulamentul privind FC”);
Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 („Regulamentul privind CTE”);
Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 („Regulamentul privind FEADR”);
Documentul de lucru nr. 4 al Comisiei Europene: “Orientări privind Metodologia de Realizare
a Analizei Costuri - Beneficii - Noua perioadă de programare 2007-2013”, Comisia
Europeană, Direcţia Generală Politică Regională, Dezvoltare tematică, impact, evaluare şi
acţiuni inovatoare; Evaluare şi adiţionalitate – august 2006
Ghidul Comisiei Europene pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiţii (EC
Guide for Cost-Benefit Analysis of investment projects), Comisia Europeană, Direcţia
Generală Politică Regională – varianta actualizată publicată la 16.06.2008
H.G. nr. 28 din 9 ianuarie 2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei
tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de
elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii

131
Managementul proiectelor Posdru - Suport de curs – Finantat prin Proiectul „Îmbunătățirea
capacității beneficiarilor de a implementa operațiuni cofinanțate prin axele prioritare 1-6 ale
POSDRU 2007-2013”
Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale -
GHID NAŢIONAL PENTRU ANALIZA COST – BENEFICIU A PROIECTELOR FINANŢATE
DIN INSTRUMENTELE STRUCTURALE.
OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi
completările ulterioare
Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD) a României
Hotărârea de Guvern nr. 218 din 23.03.2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor OUG nr. 64/2009
Hotărârea de Guvern 518/1995
Hotărârea de Guvern 1860/2006
Hotararea de Guvern 688 / 2015
Manualul de Identitate Vizuala pentru 2014 – 2020.

132