Conf.univ.dr.

COSTACHE GHEORGHE

DREPTUL
TRANSPORTURILOR
(sinteze)

EDITURA SITECH
CRAIOVA 2015

1
Referent științific: Prof.univ.dr. Bică Gheorghe
Corectura aparţine autorului.

© 2015 Editura Sitech Craiova

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reprodu-
cere integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lu-
crare, efectuate fără autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o contra-
facere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justifi-
cate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.

© 2015 Editura Sitech Craiova

All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this
book may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any
form or by any means, electronic, photocopying, recording or otherwise,
without written permision from the copyright owner.

Editura SITECH din Craiova este acreditată de C.N.C.S. din cadrul Mi-
nisterului Educaţiei şi Cercetării pentru editare de carte ştiinţifică.

Editura SITECH Craiova, România

Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: office@sitech.ro
Editura SITECH face parte din lista editurilor româneşti de prestigiu,
recunoscut de către CNATDCU, pentru Panelul 4, care include domeniile:
ştiinţe juridice, sociologice, politice şi administrative, ştiinţe ale
comunicării, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică, ştiinţe economice
şi administrarea afacerilor, ştiinţe psihologice, ale educaţiei, educaţie fizică
şi sport.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

COSTACHE, GHEORGHE
Dreptul transporturilor / Costache Gheorghe. - Craiova : Sitech, 2015
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-11-5057-1

347.763

ISBN 978-606-11-5057-1

2
 DREPTUL
TRANSPORTURILOR

Capitolul I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND

DREPTUL TRANSPORTURILOR

1.1. Apariţia şi evoluţia transporturilor

Transportul este o activitate curentă şi necesară întregii

vieţi a omului şi se referă la deplasarea de la un loc la altul a
persoanelor precum şi a bunurilor. În categoria transporturilor
pot fi avute în vedere şi transmiterea semnalelor sau
informaţiilor de la un furnizor la altul prin mijloace specifice
acestui tip de transmitere precum şi transportul prin conducte a
lichidelor şi gazelor.
Termenul consacrat vine din latină, de la "transportare",
trans (peste) şi portare (însemnând a purta sau a căra).
Dezvoltarea economică din sec. XIX, dar şi în
continuare, a condus inevitabil prin perfecţionarea tehnicii, prin
apariţia mijloacelor de transport terestre mecanizate-
descoperirea locomotivei cu aburi - dezvoltarea reţelelor de
cale ferată, implicit a drumurilor, au pus bazele infrastructurii
transporturilor feroviare, rutiere, maritime şi aeriene.
Practic dezvoltarea permanentă a transporturilor de
bunuri şi de persoane au asigurat dezvoltarea socială a lumii.
Lumea ar fi mult mai săracă şi înapoiată în lipsa reţelelor
interne şi internaţionale de transport.

3
 1.2. Structura sistemului de transporturi

Din definiţia prezentată mai sus, rezultă că

transporturile atât de persoane cât şi de mărfuri se realizează pe
diferite căi de comunicaţie, situaţie în care este normal ca
acestea să se clasifice în funcţie de mai multe criterii.
A. După natura transportului efectuat:
a) – transport de persoane
b) – transport de bunuri (mărfuri).
B. După sistemul de transport folosit:
a) – transporturi rutiere
b) – transporturi feroviare
c) - transporturi fluviale
d) – transporturi maritime
e) – transporturi aeriene
f) – transporturi speciale (funiculare,
telecabine, conducte, etc)
g) – transporturi combinate: auto - feroviar,
feroviar - auto, auto-feroviar - naval, auto – feroviar – auto etc.
C. În funcţie de itinerariul parcurs de la punctul de
expediţie sau de plecare şi punctul de destinaţie:
a) – transporturi în regim de trafic intern
b) – transporturi în regim de trafic internaţional,
care la rândul lor pot fi clasificate în:
- transporturi în regim de tranzit
internaţional, atunci când persoanele sau bunurile care se
transportă tranzitează teritoriul mai multor state pentru a ajunge
la destinaţie într-un alt stat;
- transporturi în regim de peage atunci
când persoanele sau bunurile transportate, pornesc dintr-un
punct de pe teritoriul unui stat, tranzitează o porţiune din alt
stat şi are ca destinaţie un punct din acelaşi stat din care a
plecat.

4
 D. În funcţie de numărul şi tipul mijloacelor de
transport folosite de la punctul de plecare (expediţie) şi până la
destinaţie:
a) - transporturi ce se efectuează cu un singur
mijloc de transport;
b)- transporturi de persoane sau de mărfuri
pentru care se folosesc mai multe mijloace de transport de
acelaşi fel, de către doi sau mai mulţi transportatori, în baza
unui singur contract de transport. Acest tip de transport se mai
numeşte şi transport succesiv . La rândul lor acest tip de
transport se poate clasifica în funcţie de teritoriul pe care se
efectuează în:
- transporturi succesive interne;
- transporturi succesive internaţionale.
E. În funcţie de interesul social pe care îl are
transportul:
a) – transport în interes propriu, care presupune
transportul de persoane sau bunuri efectuat de o societate
comercială cu mijloace proprii pentru interesul societăţii
respective, sau transportul în interes personal efectuat de o
persoană fizică cu un mijloc de transport proprietate personală.
b) – transport în interes public, ce se efectuează
de transportatori calificaţi şi licenţiaţi pentru activitatea de
transport în condiţiile legii, pe baza unui contract de transport
încheiat între transportator şi cel care doreşte să se efectueze
acel transport, fie de persoane fie de mărfuri.

1.3. Reglementarea juridică a transporturilor

Diversitatea tipurilor de transport, rutier, feroviar, naval

sau aerian, a făcut ca să apară o serie de acte normative , unele
cu caracter general, însă cele mai multe făcând trimitere şi

5
reglementând numai un domeniu, întrucât fiecare în parte are
specificitatea lui.
Complexitatea activităţii de transport a impus şi
elaborarea unei multitudini de acte normative interne şi
internaţionale, unele comune pentru toate tipurile de
transporturi, dar cele mai multe specifice fiecărui domeniu în
parte, multitudinea acestora, făcând imposibilă prezentarea în
integralitatea lor.
Dintre reglementările interne cu caracter general
enumerăm următoarele:
a) - Codul civil, Titlul IX Diferite contracte speciale,
capitolul VIII - Contractul de transport (art.1955-2008);
b) - Ordonanţa Guvernului, nr.19/1997 privind
transporturile, republicată, cu modificările aduse prin:
Ordonanţa Guvernului 94/2000, Legea 51/2002, Ordonanţa
Guvernului 4/2011, abrogată prin Legea 8/2012, Legea
71/2011, Legea 8/2012.
Prevederile legislative de mai sus sunt general valabile
şi se aplică tuturor tipurilor de transport, precum şi altor
activităţi ce au legătură cu activitatea de transport.
Ordonanţa Guvernului nr.19/1997 cu modificările şi
completările ulterioare, reprezintă actul normativ fundamental
privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de transport din
România. În acest sens se poate observa din conţinutul ei
modul în care sunt reglementate transporturile, acestea fiind
detaliate pe capitole, astfel:
- Capitolul I reglementează obiectivele sistemului
naţional de transport, rolul şi importanţa transporturilor precum
şi modurile de transport .
- Capitolul II reglementează atribuţiile autorităţilor
competente în ceea ce priveşte activitatea de transport:
- Capitolul III face delimitarea între proprietatea
publică şi proprietatea privată în domeniul transporturilor;

6
 - Capitolul IV reglementează executarea efectivă a
activităţilor de transport;
- Capitolul V aduce precizări cu privire la modul de
derulare a investiţiilor în transporturi în referire la
infrastructura sistemului de transport naţional;
- Capitolul VI este capitolul final care stabileşte
validitatea actelor normative referitoare la transporturi.
c) – Ordonanţa Guvernului nr.88/1999, privind
stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri.
Aceasta reglementează şi stabileşte condiţiile în care un
transport de mărfuri poate fi considerat transport combinat,
distanţele şi mărimile mijloacelor de transport folosite precum
şi prevederile obligatorii pe care trebuie să le conţină contractul
de transport.
Actele normative menţionate sunt considerate ca fiind
cu caracter general de aplicabilitate deoarece se referă la două
sau mai multe tipuri de transport precum şi la organizarea
sistemului naţional de transporturi din ţara noastră, însă fiecare
tip de transport este reglementat special de acte normative care
se aplică numai la domeniul respectiv.

1.3.1 Reglementări juridice privind transportul

rutier intern şi internaţional.

Cu toate că este una din activităţile puternic poluante,

transportul rutier este o activitate dezvoltată intens şi asigură
cel mai frecvent, dar nu şi cel mai eficient, deplasarea bunurilor
şi a persoanelor dintr-un loc în altul. Tocmai de aceea, pentru
desfăşurarea acestei activităţi în condiţii legale şi de siguranţă,
atât la nivel naţional cât şi internaţional au fost adoptate o serie
de reglementări care statuează principiile pe care trebuie să se
desfăşoare acesta.
Dintre actele normative care asigură legalitatea şi
siguranţa transportului rutier intern şi internaţional, vom aminti

7
pe cele mai importante, numărul şi domeniul abordat fiind mult
mai mare iar spaţiul nu ar permite acest lucru :
- Ordonanţa de urgenţă nr. 195 din 12 decembrie 2002,
republicată, privind circulaţia pe drumurile publice, modificată
prin: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.63/2006, Hotărârea
Guvernului nr.1391/2006, Legea nr. 6/2007, Decizia Curţii
Constituţionale nr.347/2007, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.69/2007, Decizia Curţii Constituţionale
nr.661/2007, Decizia Curţii Constituţionale nr.742/2008,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.146/2008, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.9/2009, Legea nr. 218/2009,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.54/2010, Legea nr.
202/2010, Ordonanţa Guvernului nr.5/2011, Legea
nr.161/2011, Decizia Curţii Constituţionale nr.500/2012, Legea
nr. 187/2012, Legea nr.203/2012, Legea nr.255/2013,
Ordonanţa Guvernului nr.21/2014.
- Ordonanţei Guvernului nr. 27 din 31 august 2011
privind transporturile rutiere, cu modificările ulterioare;

1.3.2 Reglementări juridice privind transportul

feroviar intern şi internaţional.

Din punct de vedere economic, transportul de călători şi

de marfă pe căile ferate este mai avantajos decât transportul
rutier şi mult mai puţin poluant având în vedere că majoritatea
locomotivelor folosite au ca sursă de propulsie energia
electrică.
În acelaşi timp infrastructura feroviară a cunoscut la
nivel naţional dar şi european o dezvoltare considerabila.
Dintre cele mai importante acte normative ce
reglementează sectorul transporturilor feroviare, se pot aminti
următoarele:

8
 - Ordonanţa guvernului nr.7 /2005 (republicată) pentru
aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate
din România;
- Ordinul ministrului transporturilor nr.655/2007 pentru
aprobarea Normelor uniforme privind transporturile pe căile
ferate din România, completat şi modificat prin Ordinul
ministrului transporturilor nr.1010/2008, Ordinul ministrului
transporturilor şi infrastructurii nr.1123/2009 şi Ordinul
ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 580/2011.
- Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea
şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi
completările ulterioare,

1.3.3 Reglementări juridice interne şi internaţionale

privind transportul naval şi pe căile navigabile interioare.

Studiile economice realizate privind transporturile de

persoane, de persoane şi bagaje, constată că cel mai ieftin
transport din toată paleta tipurilor de transporturi cunoscute
este transportul pe apă.
La noi în ţară transportul pe apă se poate realiza în două
feluri:
- transportul naval, efectuat pe mările şi oceanele lumii;
- transportul pe căile navigabile interioare, efectuat pe
râurile şi canalele navigabile din ţară.
La fel ca toate celelalte tipuri de transporturi, şi
transporturile navale şi pe căile navigabile interne sunt
reglementate de o serie de norme juridice interne şi
internaţionale, printre care se numără următoarele:
- Ordonanţa Guvernului, nr.42/1997 privind
transportul maritim şi pe căile navigabile interne, republicată,
completată şi modificată prin Ordonanţa Guvernului
nr.42/1997, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.74/2006,
Legea 290/2007, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

9
nr.70/2008, Legea 83/2011, Ordonanţa Guvernului nr.19/2012
şi Legea nr.103/2013 şi Hotărârea Guvernului nr.245/2003
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei
Guvernului nr.42/1997.
- Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, privind
administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea
infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului
public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în
porturi şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu
modificările și completările ulterioare;

1.3.4 Reglementări juridice interne şi internaţionale

privind transportul aerian

Dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiei a condus inevitabil

şi la modernizarea aparatelor de zbor, acestea devenind deja un
lucru cotidian în viaţa de zi cu zi.
Nevoia deplasării mai rapide dintr-un loc în altul a făcut
ca dezvoltarea transporturilor aeriene de marfă şi de călători să
cunoască una dintre cele mai spectaculoase dezvoltări.
La fel ca toate celelalte tipuri de transporturi,
transportul aerian are la baza un sistem legislativ şi normativ
intern şi internaţional menit să asigure funcţionare acestuia la
nivelul cerinţelor.
Dintre cele mai importante reglementări juridice,
amintim următoarele:
- Ordonanţa Guvernului nr.29/1997, Republicată,
privind Codul aerian civil, modificat prin Legea nr. 399/2005,
Ordonanţa Guvernului nr.19/2011, Legea nr.187/2012 şi Legea
nr.98/2014.

1.4. Cadrul instituţional în care se derulează

transporturile.

10
 Prin diversitatea tipurilor de transport de persoane şi
bunuri, s-a impus şi realizarea structurilor instituţionale care să
se ocupe şi să se specializeze într-un domeniu sau altul, atât la
nivel naţional dar şi la nivel internaţional.
În acest sens instituţiile cu caracter naţional care
asigură, coordonează şi verifică desfăşurarea activităţilor de
transport în conformitate cu legislaţia naţională şi
internaţională pe care România a ratificat-o, sunt:
- Ministerul Transporturilor ca for tutelar al tuturor
activităţilor de transport din România;
- Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri Romani
(U.N.T.R.R.).
- instituţii cu caracter local : regiile autonome ale
aeroporturilor, căpităniile porturilor fluviale şi maritime,
administraţiile portuare şi ale canalelor navigabile şi altele.
Transporturile fiind o activitate economică de o
importanţă majoră, atât pe plan intern dar şi internaţional, a
impus datorită complexităţii sale dezvoltarea unor relaţii de
cooperare şi colaborare cu ţările vecine dar şi cu alte state din
Europa şi din lume.
Derularea activităţilor de transporturi internaţionale, a
făcut ca prevederile legislative din România să se armonizeze
cu legislaţia internaţională implicit aderarea sistemului de
transport din România la structurile instituţionale internaţionale
care asigură activitatea de transport prin organisme
specializate.
Activitatea de transport este coordonată prin instituţiile
specializate din cadrul sau din subordinea Ministerului
Transporturilor care în conformitate cu prevederile art.2 din
Hotărârea Guvernului nr.21/2015, privind organizarea şi

11
funcţionarea Ministerului Transporturilor, acesta are
următoarele atribuţiuni principale1:
1. elaborează şi supune spre aprobare cadrul legislativ
privind domeniul transporturilor, administrarea şi utilizarea
infrastructurii de transport şi punerea acestei infrastructuri la
dispoziţia utilizatorilor, potrivit legii, în limita domeniului său
de activitate;
2. elaborează politica economică în domeniul transporturilor;
3. elaborează şi implementează strategii, politici şi programe
de dezvoltare în domeniul infrastructurii de transport, în limita
domeniului său de activitate, precum şi al activităţilor de
transport, în concordanţă cu strategiile naţionale şi
internaţionale;
4. elaborează şi propune spre aprobare Strategia naţională de
siguranţă rutieră şi planul de acţiuni pentru punerea în aplicare
a acesteia, potrivit art. 6 alin. (2) lit. a) şi c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu
modificările şi completările ulterioare;
5. asigură managementul siguranţei infrastructurii rutiere, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 265/2008 privind
gestionarea siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră,
republicată;
6. elaborează şi implementează strategii, politici şi programe
privind reţeaua de drumuri publice din România: drumuri
naţionale, drumuri judeţene, drumuri comunale şi străzi;
7. elaborează politici pentru dezvoltarea transporturilor
multimodale şi a transportului combinat, care fac parte
integrantă din sistemul naţional de transport, potrivit art. 4 şi 5
din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
8. coordonează, monitorizează şi sprijină îndeplinirea
obligaţiilor care decurg din prevederile Tratatului dintre

1
Hotărârea Guvernului României nr.21/2015, privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Transporturilor.

12
Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei,
Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica
Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica
Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica
Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară,
Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria,
Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia,
Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei,
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state
membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi
România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la
Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25
aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005, din celelalte
angajamente rezultate din procesul negocierilor de aderare la
Uniunea Europeană, precum şi din strategiile şi programele
naţionale adoptate în contextul politicilor Uniunii Europene, în
domeniul său de competenţă;
9. notifică Comisiei Europene şi/sau statelor membre
măsurile de transpunere a directivelor Uniunii Europene,
potrivit domeniului său de responsabilitate, în conformitate cu
reglementările Uniunii Europene;
10. elaborează şi fundamentează propunerile privind
poziţiile României pe problematica afacerilor europene în
domeniul său de competenţă, potrivit legii;
11. fundamentează şi elaborează necesarul de fonduri de la
bugetul de stat pentru domeniul său de activitate;
12. gestionează resursele financiare alocate prin bugetul de
stat şi din credite externe, în domeniul său de activitate;
13. exercită drepturile şi obligaţiile statului ca acţionar la
companiile naţionale, societăţile naţionale şi societăţile
comerciale aflate sub autoritatea sa, până la finalizarea
procesului de privatizare;
14. elaborează şi pune în aplicare strategiile de privatizare în
domeniul său de activitate şi asigură gestionarea întregului

13
proces de privatizare şi postprivatizare pentru unităţile de sub
autoritatea sa şi/sau la care este acţionar;
15. aprobă sau supune aprobării, după caz, tarifele percepute,
în condiţiile legii, de instituţiile publice din subordine pentru
eliberarea de autorizaţii şi licenţe, precum şi tarifele pentru
eliberarea atestatelor şi certificatelor profesionale, şi pentru
efectuarea activităţilor din domeniul managementului
siguranţei infrastructurii rutiere, precum şi pentru alte prestaţii
specifice, potrivit legii;
16. asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării în domeniul
transporturilor şi asigură valorificarea acesteia, ca informaţii de
interes public, prin reglementări tehnice şi alte activităţi
specifice de reglementare, potrivit legii;
17. organizează şi finanţează activitatea pentru constituirea
fondului propriu de date statistice şi a fondurilor documentare
specializate din domeniul transporturilor, participând la
sistemul informaţional naţional şi internaţional;
18. promovează sistemul instituţional pentru dezvoltarea
pieţei libere a transporturilor, asigură condiţiile unui mediu
concurenţial în cadrul fiecărui mod de transport, precum şi
între modurile de transport;
19. elaborează şi promovează cadrul legal în vederea
stimulării investiţiilor în domeniul său de activitate;
20. iniţiază şi negociază, din împuternicirea Guvernului,
încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale
sau propune acestuia întocmirea formelor de aderare la cele
existente şi ia măsuri de aplicare a acestora, în domeniul său de
activitate;
21. reprezintă, în condiţiile legii, interesele României în
cadrul organismelor internaţionale, pe baza convenţiilor,
acordurilor şi înţelegerilor şi a altor tratate la care România este
parte, şi dezvoltă relaţii de colaborare cu autorităţi şi
organizaţii similare din alte state şi cu organisme internaţionale
de interes din domeniul său de activitate;

14
 22. reprezintă, în condiţiile legii, interesele României în
cadrul instituţiilor Uniunii Europene, în conformitate cu
legislaţia Uniunii Europene în vigoare, şi dezvoltă relaţii de
colaborare cu entităţi din statele membre ale Uniunii Europene,
în domeniul său de competenţă;
23. susţine promovarea intereselor operatorilor economici
autohtoni de profil pe pieţele internaţionale;
24. avizează şi urmăreşte realizarea programelor şi
proiectelor de construcţii şi infrastructuri, inclusiv din punct de
vedere al protecţiei mediului, în limita domeniului său de
activitate;
25. asigură administrarea, dezvoltarea şi gestionarea
infrastructurilor de transport aparţinând domeniului public şi
ale echipamentelor de interes naţional din sistemul naţional de
transport, în limita domeniului său de activitate;
26. asigură tuturor utilizatorilor acces egal şi
nediscriminatoriu la infrastructurile de transport deschise
accesului public, în limita domeniului său de activitate;
27. asigură beneficiarilor de transport dreptul de a alege liber
modul de transport, transportatorul şi mijlocul de transport;
28. sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;
29. stimulează libera iniţiativă şi asigură autonomia
transportatorilor;
30. concesionează, în numele statului, bunurile proprietate
publică ori privată a statului din domeniul transporturilor, în
limita domeniului său de activitate;
31. avizează şi supune spre aprobare Guvernului
metodologia de tarifare a utilizării infrastructurii feroviare şi
alte tarife care sunt în competenţa de aprobare a Guvernului,
potrivit legii;
32. stabileşte volumul de transport feroviar public de călători
pe care operatorii de transport feroviar de călători le pot
executa în cadrul pachetului minim social pentru care aceştia
primesc compensaţii de la bugetul de stat, potrivit Ordonanţei

15
de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe
căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a
Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007
al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie
2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de
călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 şi
1107/70 ale Consiliului;
33. clasifică infrastructurile de transport în conformitate cu
standardele naţionale şi internaţionale, în limita domeniului său
de activitate;
34. stabileşte prin norme un mod unitar de prezentare a
sistemului informaţional privind transportul public de
persoane, în sfera de administrare a infrastructurii de transport
de interes public, în limita domeniului său de activitate;
35. elaborează şi supune spre aprobare Guvernului schema
reţelei naţionale de transport, care are ca obiective asigurarea
deplasării persoanelor şi a mărfurilor între toate localităţile
ţării, precum şi conectarea infrastructurilor naţionale de
transport la principalele infrastructuri internaţionale de
transport, în limita domeniului său de activitate;
36. încheie, în numele statului, contracte de activitate cu
compania naţională care administrează infrastructura feroviară
şi contracte de servicii publice cu societăţile naţionale şi/sau cu
societăţile comerciale care efectuează transport feroviar public
de călători, potrivit art. 37 - 39 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 12/1998, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
37. emite certificate de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor societăţilor comerciale cu capital integral sau
majoritar de stat de sub autoritatea ori din subordinea sa,
potrivit legii;
38. emite avize de specialitate pentru obiectivele de investiţii
finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, din fonduri

16
ale Uniunii Europene şi din credite garantate de stat, precum şi
pentru lucrările de interes naţional care sunt finanţate din alte
surse legal constituite, din domeniul său de activitate;
39. analizează studiile de fezabilitate pentru lucrările din
domeniul său de activitate aflate în competenţa de aprobare a
Guvernului şi le prezintă Consiliului interministerial de avizare
lucrări publice de interes naţional şi locuinţe, susţinând
necesitatea, oportunitatea şi eficienţa economică a acestora;
participă la promovarea pentru aprobare a lucrărilor avizate,
conform legii;
40. desemnează organisme tehnice specializate pentru:
elaborarea şi punerea în aplicare a normelor tehnice şi a
reglementărilor specifice, asigurarea pregătirii profesionale şi
perfecţionării personalului din transporturi, efectuarea
certificării şi înmatriculării mijloacelor de transport şi
asigurarea inspecţiei şi controlului acestora, efectuarea
certificării operatorilor economici care desfăşoară activităţi de
transport, efectuarea certificării personalului cu atribuţii în
domeniul siguranţei transporturilor, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare;
41. îndeplineşte funcţia de autoritate de implementare a
proiectelor de infrastructură din domeniul transporturilor, în
limita domeniului său de activitate;
42. coordonează programele de asistenţă tehnică acordate de
Uniunea Europeană şi de alte organisme internaţionale, la
nivelul ministerului putându-se organiza unităţi de
implementare a proiectelor (UIP);
43. asigură managementul tipurilor de risc generatoare de
situaţii de urgenţă, care i-au fost repartizate, corespunzător
domeniului său de activitate, şi îndeplinirea funcţiilor de sprijin
specifice, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al
Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări

17
prin Legea nr. 15/2005, cu modificările şi completările
ulterioare;
44. organizează, coordonează şi controlează îndeplinirea
sarcinilor stabilite prin Planul de mobilizare şi Planul de
pregătire a economiei naţionale pentru apărare, potrivit Legii
nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a
teritoriului pentru apărare, republicată;
45. asigură îndeplinirea atribuţiilor în domeniul protecţiei
infrastructurilor critice, potrivit Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi
protecţia infrastructurilor critice, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 18/2011;
46. îndeplineşte atribuţii rezultate din calitatea de membru al
Sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului,
potrivit Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea
terorismului, cu modificările şi completările ulterioare;
47. asigură managementul protecţiei civile în domeniul său
de competenţă, potrivit Legii nr. 481/2004 privind protecţia
civilă, republicată, cu modificările ulterioare;
48. gestionează asistenţa financiară din fonduri externe
nerambursabile, acordată României pentru domeniul
transporturilor, în limita domeniului său de activitate;
49. desfăşoară activităţi specifice asigurării implementării
obiectivelor, priorităţilor şi liniilor directoare ale acţiunilor
preconizate în domeniul reţelelor de transport transeuropene;
50. asigură implementarea acţiunilor specifice necesare
interoperabilităţii reţelelor de transport comunitar, în special în
domeniul armonizării standardelor tehnice;
51. planifică, pregăteşte, atribuie, negociază, implementează
şi urmăreşte derularea contractelor de parteneriat public-privat
şi a celor de concesiune de servicii şi lucrări publice din
domeniul său de activitate, în condiţiile legii;

18
 52. analizează şi monitorizează fluctuaţiile de personal din
cadrul unităţilor aflate în subordinea şi sub autoritatea sa, dacă
legea nu prevede altfel;
53. analizează şi monitorizează situaţiile financiar-contabile
şi angajările de fonduri indiferent de sursele de finanţare pentru
unităţile aflate în subordinea şi sub autoritatea sa, dacă legea nu
prevede altfel;
54. asigură dialogul permanent cu mass-media şi societatea
civilă în general şi colaborează cu sindicatele, patronatele şi
alte asociaţii legal constituite în scopul informării reciproce şi
perfecţionării cadrului legislativ existent;
55. asigură relaţiile dintre Guvern şi Parlament, în
problemele specifice, pentru domeniile sale de activitate.
O parte din bunuri se pot transporta şi prin conducte
(transportul de combustibili lichizi sau gazoşi), iar informaţiile
circulă pe cablu sau prin eter.
În ceea ce priveşte obiectul problematicii care va fi
abordată în cele ce urmează, aceasta va face referire numai la
transportul de bunuri şi persoane pe căile rutiere, feroviare,
navale şi aeriene, folosind pentru aceasta mijloacele de
transport specifice fiecărui domeniu în parte.

19
 Capitolul II

CONTRACTUL COMERCIAL
DE TRANSPORT

2.1.Noţiuni introductive şi reglementarea juridică a

contractului de transport.

Apariţia ideii de realizare a contractelor, pe teritoriul ţării

noastre, se regăseşte prima data în Codul Calimach, dar şi în
Legiuirea Caragea, punându-se accent în special pe vânzare,
închiriere, arendă, schimb, depozit, comodat, mandat,
sechestru, chezăşie, zălog.
Contractele se clasificau, după forma lor, în scrise şi
nescrise, iar, după efecte, se împărţeau în unilaterale şi
bilaterale.
Cu privire la condiţiile de existenţă şi validitate a
contractelor, pentru prima dată în legislaţia noastră, referindu-
se la capacitate ca element esenţial al contractului, Codul
Calimach afirma că: “tot omul se socoteşte vrednic de a-şi
câştiga drituri, însă după rînduielile hotărîte de cătră legi”2.
Legiuirea lui Caragea (1818), întocmită şi publicată în
anul 1818, din ordinul domnitorului Ţării Româneşti, Ioan
Gheorghe Caragea, urmând a intra în vigoare cu un an mai
târziu, s-a aplicat, ca şi Codul Calimach, până la intrarea în
vigoare a Codului civil român (1 decembrie 1865).
Partea a III-a din Legiuirea lui Caragea („De obşte pentru
tocmeli”) este cea mai cuprinzătoare, referindu-se la diferite
contracte (vânzare-cumpărare, schimb, închiriere, împrumut),
garanţii contractuale (zălogul, chezaşii), logodnă, căsătorie,
zestre.
În prezent, contractele sunt de mai multe feluri ele
găsindu-şi sediul de reglementare în Titlul IX din Codul civil,
2
Art. 29 din Codul Calimach.

20
unde sunt detaliate din punct de vedere normativ tipurile de
contracte ce se pot încheia între persoane fizice sau juridice.
Contractul de transport este reglementat în Codul Civil
art.1955-2008, fiind detaliate prevederile referitoare la
transportul de persoane şi transportul de marfă.
Având în vedere baza legală de reglementare, în
conformitate cu prevederile art.1955 Cod Civil, contractul de
transport este definit astfel:
„Prin contractul de transport, o parte, numită
transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o
persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ
pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl
plătească”.
Prevederile Codului Civil nu sunt unice în materia
reglementării activităţii de transport, acestea fiind completate şi
de alte prevederi legislative în funcţie de tipul transportului,
având în vedere diferenţierea acestora şi anume:
- transporturi de persoane
- transporturi de bunuri.
Acestea la rândul lor se clasifică în:
- transporturi rutiere
- transporturi feroviare
- transporturi navale
- transporturi maritime
- transporturi aeriene.
Fiecare domeniu de activitate este reglementat legislativ
conform specificului fiecăruia în parte.
Contractul de transport este practic un contract de prestări
de servicii.
În cazul unui contracte de prestări de servicii, acesta are
anumite caracteristici specifice lui şi anume:
- prestatorul de servicii se bucură de independenţă
juridică faţă de cealaltă parte în contract.

21
 - prestatorul de servicii aduce la îndeplinire contractul
pe propriul risc.
Orice contract de prestării servicii se înscrie în
categoria actelor juridice cu titlu oneros. În aceste condiţii,
remuneraţia sau plata sumei convenite, este cea care determină
pe prestator să aducă la îndeplinire serviciul cuvenit.
…”transportul cu titlu gratuit nu este supus dispoziţiilor
cuprinse în acest capitol. În acest caz, transportatorul este
ţinut numai de o obligaţie de prudenţă şi diligenţă3”

2.2. Caracterele juridice ale contractului de

transport.

Analizând conţinutul unui contact de transport, se poate

aprecia că acesta are anumite trăsături specifice acestui
domeniu şi anume:
- este un contract bilateral (sinalagmatic). Un contract
de transport se încheie între două părţi, iar acesta dă naştere la
obligaţii ambelor părţi încă de la încheiere;
- este un contract cu titlu oneros. Aşa cum se face
precizarea mai sus remuneraţia sau plata este cea care
determină pe transportator să îşi îndeplinească obligaţia de a
transporta persoana sau bunul. Se poate aprecia că în cazul
încheierii unui contract de transport, fiecare parte urmăreşte un
folos;
- este un contract comutativ. Această caracteristică a
contractului de transport arată că încă de la încheiere şi chiar
înainte de materializarea acesteia, fiecare parte îşi cunoaşte
obligaţiile pe care le are şi le asumă prin echivalarea acestor
prestaţii.
- contractul de transport este un contract consensual.
Din definirea generică a contractului se poate observa că un
contract exprimă un acord de voinţă al părţilor care îl încheie.
3
Art.1958, alin.2 Cod civil

22
În cazul contractului de transport, consimţământul stă la baza
raporturilor ce se stabilesc între părţi;
- contractul de transport de mărfuri cu excepţia celui
maritim este un contract real se materializează prin predarea
efectivă a mărfurilor ce urmează a fi transportate.
În transportul maritim întreprinderea de navigaţie
eliberează un document numit conosament (poliţă de
încărcare). Cel ce deţine conosamentul este considerat
proprietarul mărfii. Conosamentul nu este nominativ ci este la
purtător sau la ordin.
- contractul comercial încheiat între agenţi economici
este un contract cu conţinut economic.

2.3. Particularităţi ale contractului de transport:

Spre deosebire de celelalte tipuri de contracte,

contractul de transport prin natura activităţilor care le implică
are câteva caracteristici care îl disting de toate celelalte şi
presupune următoarele:
- este o activitate care constă în deplasarea de persoane
sau mărfuri. Practic prin încheierea unui contract de transport
una din părţi se obligă să realizeze pentru cealaltă o activitate
concretă, efectivă: aceea de a deplasa o persoană sau un bun
dintr-un punct în altul;
- exercitarea activităţii de cărăuş ca profesie de sine
stătătoare. Activitatea de transport care se realizează pe baza
unui contract de transport fie că are ca obiect transportul de
persoane fie că are ca obiect de activitate transportul de bunuri,
acest lucru se poate realiza numai de transportatori care
îndeplinesc anumite condiţii şi care sunt abilitaţi să presteze
acest serviciu şi au ca obiect de activitate cărăuşia de persoane
sau mărfuri;
- conducerea tehnică şi comercială a operaţiunii.
Activitatea de deplasare a persoanelor şi bunurilor pe baza unui

23
contract de persoane valid, se realizează de o societate
comercială indiferent sub ce formă funcţionează, autorizată şi
încadrată cu specialişti în domeniu care să asigure deplasarea în
siguranţă atât a persoanelor cât şi a bunurilor cu asigurarea de
garanţii în cazul producerii unor eventuale pagube;
- autonomia contractului de transport faţă de contractele
corelative. Contractul de transport este un contract de sine
stătător şi se încheie fără a fi ţinut de alte contracte indiferent
care ar fi acelea.

2.4. Obiectul contractului de transport

Obiectul contractului de transport se referă la obligaţiile

pe care şi le asumă părţile care îl încheie şi acesta este supus
prevederilor legislative de drept comun stipulate în Codul civil.
Ca orice obiect al unui act juridic, şi obiectul
contractului de transport trebuie să întrunească anumite condiţii
de validitate, şi anume4:
- să existe
- să fie în circuitul civil
- să fie determinat sau determinabil
- să fie posibil
- să fie în conformitate cu legea
- să fie un fapt personal al celui care se obligă.
Având în vedere aceste condiţii rezultă pe cale de
consecinţă că acel contract în care se prevede transportul unor
bunuri care au interdicţie la transport sau efectuarea unui
transport al unui bun care practic este imposibil de transportat,
este nul de drept şi deci nu poate crea obligaţii.
Obiectul concret al contractului de transport îl
reprezintă aşa după cum rezultă şi din denumirea sa,

4
F.Făiniş - Dreptul transporturilor, Editura Pinguin Book, Bucureşti 2006,
pg.60.

24
transportul, care presupune deplasarea în spaţiu a unor
persoane sau bunuri ca obligaţie esenţială a cărăuşului.

Capitolul III

ÎNCHEIEREA
CONTRACTULUI DE TRANSPORT

3.1. Participanţii la contractul de transport.

Conform prevederilor art.1955 Cod civil, părţile care

constituie subiecte de drept ale contractului de transport sunt:
- transportatorul;
- călătorul;
- expeditorul;
- destinatarul

3.2 Transportatorul .

În cadrul contractului de transport, principalul subiect

de drept este transportatorul. În lucrările de specialitate se mai
poate găsi folosirea termenului de cărăuş sau cea de operator.
Reglementarea statuată însă de noul Cod civil stabileşte
ca denumire certă noţiunea de transportator.
În acest context, calitatea de transportator este definită
în art.1 lit.n din Ordonanţa de urgenţă nr.105/2001 cu
modificările şi completările ulterioare privind frontiera de stat a
României, conform căreia „transportator este orice persoană
fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional,
transportul de persoane şi bunuri pe cale aeriană, navală sau
terestră”.

25
 Transportatorii sunt acele persoane fizice sau juridice
autorizate să efectueze transporturi interne sau internaţionale,
de persoane sau de bunuri, în interes public sau în interes
propriu, cu mijloace de transport deţinute în proprietate sau cu
chirie sau în leasing5.

3.3. Călătorul

În cazul transportului de persoane, cel care încheie un

contract de transport cu transportatorul este călătorul sau
pasagerul.
Legiuitorul nu a stabilit în mod expres calitatea pe care
trebuie să o aibă o persoană pentru a putea să fie parte într-un
contract de transport.

3.4. Expeditorul

În cazul în care contractul de transport are ca obiect de

activitate strămutarea unui bun dintr-un punct în altul, cel care
încheie contractul cu transportatorul este expeditorul bunului
respectiv.

3.5. Destinatarul

În momentul în care expeditorul încheie contractul de

transport cu transportatorul, are obligaţia ca în documentul de
transport să indice locul dar şi persoana căreia i se va înmâna
bunul transportat la finele transportului.
În cazul transportului de bunuri, expeditorul are
facultatea de a indica în documentele de transport ca marfa să
îi fie destinată tot lui la capătul călătoriei. Acest tip de contract

5
Gh.Stancu, Dreptul transporturilor, Editura Lumina lex, Bucureşti 2005,
pag.22

26
de transport naşte relaţii juridice între cele două părţi fiind
astfel nişte relaţii contractuale bilaterale.
De cele mai multe ori însă cel căruia îi este destinată
marfa este un terţ, o altă persoană, de regulă, persoana care
cumpără marfa.

3.6. Elementele constitutive ale contractului de

transport

În documentul de transport care este semnat de către

expeditor trebuie să mai fie menţionate conform art.1961 alin.2
Cod civil, următoarele :
- menţiuni privind identitatea expeditorului;
- menţiuni privind identitatea transportatorului;
- menţiuni privind identitatea destinatarului;
- menţiuni privind persoana care plăteşte transportul;
- locul şi data luării în primire a bunurilor spre
transport;
- punctul de plecare;
- punctul de destinaţie;
- preţul şi termenul de realizare a transportului;
- natura, cantitatea, volumul sau masa şi starea
aparentă a bunului la primirea spre transport;
- caracterul periculos al bunului (dacă este cazul);
- documentele suplimentarea care însoţesc transportul
(dacă este cazul).
Valabilitatea şi legalitatea unui contract de transport de
bunuri sau de persoane, sunt date de îndeplinirea următoarelor
condiţii:
A) capacitatea de a contracta.
B) consimţământul valabil al părţilor ce se obligă;
C) un obiect determinat;
D) o cauză licită adică să fie o cauză reală şi morală

27
 3.7. Condiţiile de formă ale contractului de
transport

Contractul de transport presupune un acord de voinţă al

părţilor, iar dovada încheierii lui se face printr-un înscris.
Forma scrisă a contractului de transport, are forţa
probantă atunci când acest înscris a fost realizat pe baza unei
semnături private sau autentice, astfel că „înscrisul sub
semnătură privată este îndestulător. Nu se cer cu alte cuvinte,
forme solemne”6.
În cazul transportului de bunuri, se folosesc în principal
formulare tipizate, care sunt distribuite de transportator, astfel
ca în conţinutul contractului de transport să fie cuprinse toate
datele necesare pentru efectuarea în bune condiţii a
transportului, bunurile să ajungă la destinatarul dorit de
expeditor în bună stare şi în timpul solicitat prin contract.

3.8. Clauzele contractului de transport.

Contractul de transport trebuie să cuprindă o serie de

date care să asigure realizarea transportului. Acestea sunt în
general valabile atât la transportul de bunuri cât şi de persoane
şi se referă la următoarele menţiuni:
a) datarea contractului. Importanţa datării încheierii
contractului de transport este dată de cel puţin două aspecte şi
anume: dacă persoana care a încheiat şi semnat contractul de
transport la data respectivă avea capacitatea de a încheia şi
semna un astfel de document şi un al doilea că stabileşte ziua
din care începe să curgă termenul de la care trebuie realizat
transportul;
b) natura documentului de transport (nominativ, la
ordin sau la purtător). În principiu, această clauză are efect mai

6
Gh.Stancu, op.cit.pag.56

28
mult în ceea ce priveşte modul în care este identificat
destinatarul transportului;
c) părţile contractante. Chiar dacă obiectul contractului
de transport îl reprezintă un bun sau o cantitate de bunuri,
totuşi, în cuprinsul contractului de transport sunt necesare
datele expeditorului, ale transportatorului şi ale destinatarului.
d) categoria, natura şi felul bunurilor transportate.
Menţiunile legate de natura bunurilor se impun pentru a
da posibilitatea cărăuşului să ştie ce mijloc de transport
foloseşte, modul de depozitare pe timpul transportului,
precauţiunile referitoare la manipularea acestora precum şi
elementele de asigurare a securităţii şi integrităţii transportului.

3.9. Regimul juridic al contractului de transport

Forma scrisă a contractului de transport reprezintă un

document ce poate fi folosit în faţa instanţelor judiciare de
ambele părţi în situaţia în care una dintre părţi nu este
mulţumită de modul în care s-au realizat prevederile acestuia
aşa cum le-au convenit de comun acord.
În acest sens contractul reprezintă mijloc de probă şi
poate fi invocat şi folosit în condiţiile unei acţiuni în instanţă.
Contractul de transport este folosit de transportator în
faţa oricărui organ sau instituţie judiciară, ca document esenţial
în ce priveşte prezenţa bunurilor respective asupra sa şi
menţiunile din cuprinsul său dau posibilitatea de a demonstra
locul de încărcare, expeditorul şi destinatarul bunului respectiv.
În ceea ce priveşte transportul de călători, legitimaţia de
călătorie care reprezintă de fapt contractul de transport dă
posibilitatea celui care o deţine să ceară transportatorului să îl
transporte la destinaţia pentru care a optat la cumpărarea
acesteia în timpul asumat conform graficelor de transport
făcute public de către transportator.

29
 Acelaşi bilet de călătorie obligă pe transportator ca
această deplasare să o facă în condiţii de confort conform
solicitării pasagerului şi de siguranţă deplină.
În cazul în care transportatorul nu se achită de
obligaţiile stabilite, pasagerul poate cere despăgubiri, folosind
legitimaţia de călătorie ca mijloc de probă în pretenţiile pe care
le invocă

3.10. Contractul de transport în format electronic

În conformitate cu prevederile art.1245 Cod civil,

„Contractele care se încheie prin mijloace electronice sunt
supuse condiţiilor de formă prevăzută de legea specială” .

30
 Capitolul IV

TRANSPORTURILE
FEROVIARE INTERNE

4.1. Noţiuni introductive privind transportul pe

calea ferată

Deplasarea de persoane şi bunuri dintr-un loc un altul

este o activitate economică care se desfăşoară în interiorul ţării
pe structura căilor ferate române, iar folosirea acestui tip de
transport devine din punct de vedere economic tot mai eficient.
Avantajele date de transportul feroviar se datorează
faptului că deplasarea se face rapid, cu costuri reduse şi cu o
rată de poluare redusă, majoritatea mijloacelor de tracţiune
având funcţionarea asigurată de energia electrică. Mai mult, o
singură locomotivă poate transporta mult mai mulţi călători sau
marfă decât un mijloc de transport auto.
Din punct de vedere al modului de realizare a
transportului, transportul feroviar poate fi:
- transport feroviar public ;
- transport feroviar în interes propriu.
Transporturile feroviare publice de marfă sau de
călători, se efectuează numai pe bază de contract de transport.
Contractul de transport se încheie şi se execută în
conformitate cu prevederile Codului civil, ale Regulamentului
privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin
Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005, republicată, ale acordurilor

31
şi convenţiilor internaţionale la care România este parte şi ale
actelor normative date în aplicarea acestora7.

4.2. Cadrul instituţional de desfăşurare a

transportului feroviar.

Autoritatea de stat competentă care are atribuţii în

domeniu transporturilor feroviare este Ministerul
transporturilor.
Societatea Naţională a Căilor Ferate Române, s-a
reorganizat conform prevederilor art.47 alin.1 din OUG
nr.12/1998 republicată, şi s-a divizat în mai multe structuri
după cum urmează:
a) Compania Naţională de Căi Ferate - "C.F.R.", cu statut de
societate comercială, care are, în principal, ca obiect de
activitate administrarea infrastructurii feroviare şi a
patrimoniului auxiliar feroviar;
b) Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă -
"C.F.R. - Marfă", cu statut de societate comercială, care are, în
principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului
feroviar public de mărfuri;
c) Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători -
"C.F.R. - Călători", cu statut de societate comercială, care are,
în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului
feroviar public de călători;
d) Societatea de Administrare Active Feroviare - "S.A.A.F.",
cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca
obiect de activitate administrarea excedentului de active
rezultat din divizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate
Române;

7
Art.1 alin.7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 12/1998,
republicată privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea
Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române.

32
 e) Societatea de Servicii de Management Feroviar -
"S.M.F.", cu statut de societate comercială, care are, în
principal, ca obiect de activitate asigurarea serviciilor
financiar-contabile, administrarea creditelor externe, asigurarea
serviciilor juridice.

4.3. Transportul feroviar de persoane

În structura Ministerului Transporturilor funcţionează

Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători -
"C.F.R. - Călători", cu statut de societate comercială, care are,
în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului
feroviar public de călători.
Ca instituţie cu atribuţiuni speciale în domeniul
transportului de călători, Societăţii de Transport Feroviar de
Călători, îi revin sarcini specifice pentru asigurarea
transportului de călători pe calea ferată.
În acest sens, C.F.R. Călători desfăşoară activităţi de
interes naţional, în scopul realizării transportului feroviar
public de călători şi al satisfacerii nevoilor de apărare a ţării, şi
are, în principal, ca obiect de activitate8:
a) efectuarea transportului feroviar public de călători;
b) efectuarea transportului de bagaje şi mesagerii;
c) organizarea şi asigurarea exploatării vagoanelor de
dormit, a cuşetelor, barurilor şi restaurantelor, în trafic intern şi
internaţional;
d) efectuarea de transporturi de poştă, militare, penitenciare
şi altele, în vagoane specializate.
Obiectul de activitate al CFR călători.
C.F.R. Călători desfăşoară activităţi de interes public
naţional, social şi pentru satisfacerea nevoilor de apărare a ţării
şi are, în principal, ca obiect de activitate:

8
Art.4 din Hotărârea de Guvern nr. 584/1998 privind înfiinţarea Societăţii
Naţionale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători”

33
 a) efectuarea transportului feroviar public de călători;
b) efectuarea transportului de bagaje şi mesagerii;
c) organizarea şi asigurarea exploatării vagoanelor de
dormit, a cuşetelor, barului şi restaurantului, în trafic intern şi
internaţional;
d) efectuarea de transporturi în vagoane specializate de tip
poştă, militare, penitenciare şi altele asemenea;
e) alte activităţi conexe sau adiacente transportului feroviar
public de călători, cum ar fi: producţie industrială, consultanţă,
turism intern şi internaţional, prestări de servicii, transport
bazat pe alte tehnologii decât cea feroviară, publicitate,
reclamă, editare, tipărire şi difuzare, închirieri de mijloace de
transport, exploatarea comercială a patrimoniului propriu,
comerţ, operaţiuni în valută, declararea, depozitarea şi
vămuirea expediţiilor de bagaje şi mesagerii, în calitate de
comisionar în vamă, orice alte servicii executate pe bază de
contracte sau convenţii în numele terţilor, legate direct sau
indirect de activitatea C.F.R. Călători.

4.3.1. Mersul trenurilor de călători

Transportul de persoane pe căile ferate române se

realizează cu trenuri de persoane, planificate anual în Mersul
trenurilor de călători care se publică şi se găseşte afişat în
staţii, sau cu trenuri suplimentare9.
Operatorul de transport feroviar şi/sau
administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare, după caz,
trebuie să aducă din timp la cunoştinţa publicului, situaţiile în
care se suspendă sau se anulează un tren sau mai multe, prin
mass-media şi afişare în staţii.
De asemenea întârzierea unor trenuri trebuie adusă la
cunoştinţa publicului imediat ce a avut cunoştinţă despre acest

9
Art.10 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată.

34
lucru, fie prin mijloacele de informare în masă fie prin
informarea verbală în staţiile de călători.
Operatorul de transport feroviar poate aproba solicitarea
de realizare a unor trenuri speciale numai în condiţiile în care
graficul de transport şi disponibilităţile de material rulant
permit.
4.3.2. Admiterea la transport. Legitimaţia de
călătorie.

Legitimaţiile de călătorie pot fi folosite pe mijloacele de

transport feroviar ale operatorului care le-a emis. Cele emise de
operatorii privaţi pe mijloacele lor de transport iar cele emise
de operatorul public, pe mijloacele de transport feroviar
aparţinând sectorului public.
Legitimaţiile de călătorie pot fi procurate de călători, de
la:
- casele de bilete ale staţiilor CF:
- automatele de bilete aparţinând CFR Călători;
- agenţiile de voiaj CF;
- operatorii autorizaţi de CFR Călători să
comercializeze astfel de legitimaţii sau bilete;
- personalul de tren care deserveşte trenurile;
- însoţitorul vagonului de dormit/cuşetă;
- agenţii de turism sau alte societăţi comerciale
acreditate;
- cumpărate online.
Cele mai uzitate legitimaţii de călătorie emise de casele
de bilete din staţiile CFR sunt imprimate electronic prin
sistemul XSELL şi reprezintă practic,contractul de transport,
iar acesta cuprinde o serie de date care dau dreptul călătorului
să fie transportat dintr-un punct în altul dar şi alte drepturi pe
care acesta le poate invoca în funcţie de situaţiile care pot
apare.

35
 În condiţiile în care sistemul electronic XSELL, nu
poate fi folosit datorită unor defecţiuni tehnice, casele de bilete
din staţiile CFR vor elibera bilete tip „bianco”, completate
manual cu toate datele menţionate mai sus pe care trebuie să le
conţină o legitimaţie de călătorie.
Pentru grupuri mai mari de cinci călători, casele de
bilete din staţiile CFR vor completa bilete de călătorie în grup.
Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători,
„CFR Călători”, asigură posibilitatea călătorilor de a-şi
achiziţiona legitimaţii de călătorie pe internet: „on-line”.
Biletele CFR on-line, sunt nominale şi se pot procura
pentru următoarele categorii de călători10:
- „Copil”- copii între 5 şi 10 ani împliniţi şi cei până la
vârsta de 5 ani împliniţi dacă se solicită loc separat;
- „Elev” – tinerii care urmează o formă de învăţământ
(cursuri de zi) gimnazial sau liceal şi au carnet de elev vizat la
zi;
- „Student” – studenţii posesori de legitimaţie de
reducere la transport, fără a se lua în considerare reducerea
acordată în baza carnetului de cupoane, vizată la zi;
- „Adult”- persoane pentru care se achită tarif integral
de transport.
Operatorul de transport feroviar poate exclude de la
transportul pe calea ferată următoarele categorii de persoane11:
a) - călătorii care sunt găsiţi în mijlocul de transport
feroviar fără legitimaţie de călătorie şi care refuză plata
tarifelor de taxare în tren, motiv pentru care aceştia sunt
coborâţi în prima staţie de cale ferată în care trenul are oprire

10
Art.1, din Dispoziţia directorului general al CFR Călători nr.44 din 21
octombrie 2009
11
Art.9, alin 2. din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din
România şi Normele unitare privind transporturile pe căile ferate din
România

36
din itinerariu, ocazie cu care li se întocmeşte şi proces-verbal
de contravenţie pentru distanţa parcursă;
b) - călătorii care nu respectă Regulamentul privind
transportul persoanelor pe calea ferată precum şi dispoziţiile
făcute publice, date de operatorul de transport feroviar .

4.3.3. Răspunderea operatorului de transport pe

calea ferată.

În conformitate cu prevederile art.22 alin.1 din

Ordonanţa Guvernului nr.7/2005 pentru aprobarea
Regulamentului de transport pe căile ferate din România,
„operatorul de transport feroviar răspunde de paguba care
rezultă din decesul, rănirea sau orice altă vătămare a sănătăţii
călătorului, provocate printr-un accident în legătură cu
exploatarea feroviară, produs în timpul cât călătorul se află în
trenuri sau în spaţii aferente operatorului, respectiv când intră
sau iese din acestea”.
În baza aceleiaşi ordonanţe, operatorul de transport
feroviar răspunde şi pentru valoarea bunurilor sau obiectelor ce
au fost pierdute sau distruse în cazul producerii unui eveniment
ca cel prevăzut în alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2005.
Răspunderea operatorului de transport revine numai în
măsura în care călătorul a respectat regulile de transport pe
calea ferată, având în vedere că pe timpul transportului sau în
staţiile de cale ferată, călătorilor le este interzis să comită o
serie de fapte care sunt considerate a fi contravenţii dacă nu
sunt infracţiuni conform prevederilor legii.
Faptele interzise călătorilor12 sunt:
a) călătoria pe acoperişul vagoanelor, pe scări, pe tampoane,
între vagoane şi în alte locuri care nu sunt destinate călătorilor;

12
Art.16,alin.2 din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din
România şi Normele unitare privind transporturile pe căile ferate din
România

37
 b) urcarea şi călătoria în trenuri de marfă, de lucru, de
intervenţie, în vagoane cu afectare anumită afişată pe ele, în
vagoane de bagaje, de mesagerie, de coletărie, poştale şi în
cabina locomotivei, automotorului sau a ramei electrice;
c) fumatul în vagoane, săli de aşteptare, holuri, cu excepţia
locurilor unde fumatul este permis şi acest lucru este afişat;
d) urcarea sau coborârea din trenuri în mişcare, aplecarea în
afară sau rezemarea de uşi, respectiv deschiderea uşilor în
timpul mersului trenului;
e) aruncarea obiectelor pe ferestrele sau uşile vagoanelor;
f) urcarea sau coborârea bagajelor şi a persoanelor pe
ferestrele vagoanelor;
g) deteriorarea vagoanelor, clădirilor sau a instalaţiilor prin
distrugere sau sustragerea pieselor ori dotărilor din inventarul
acestora;
h) neeliberarea locului ocupat în vagon, care nu corespunde
cu cel prevăzut în legitimaţia de călătorie, la solicitarea celui
îndreptăţit;
i) exercitarea comerţului în trenuri sau în staţii de cale ferată
fără autorizaţie eliberată de operatorul de transport feroviar sau
de administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare, după
caz;
j) lipirea de afişe în trenuri sau în staţii fără acordul scris al
operatorului de transport feroviar sau al
administratorului/gestionarului infrastructurii feroviare, după
caz;
k) traversarea liniilor prin alte locuri decât cele special
amenajate pentru călători;
l) intrarea sau staţionarea în incinta unităţilor, acolo unde
accesul publicului este interzis prin afişe sau pictograme
corespunzătoare;
m) practicarea cerşetoriei sau practicarea jocurilor de noroc
în trenuri sau în staţii de cale ferată;
n) tulburarea liniştii călătorilor prin producerea de zgomote;

38
 o) provocarea de scandal în trenuri sau în incinta staţiilor de
cale ferată;
p) staţionarea în vagonul-restaurant după ora de închidere a
acestuia;
r) acţionarea semnalului de alarmă sau a frânei de mână
pentru motive nejustificate;
s) murdărirea vehiculelor şi a spaţiilor afectate publicului,
inclusiv a celor dintre linii, inscripţionarea neautorizată a
pereţilor vagoanelor sau ai clădirilor staţiilor de cale ferată,
dezlipirea fără drept a afişelor;
ş) transportul în vagoanele de călători al obiectelor sau al
substanţelor inflamabile, explozibile, radioactive, otrăvitoare şi
rău mirositoare, care, potrivit legii şi reglementărilor
operatorului de transport feroviar, nu sunt permise la transport;
t) prejudicierea intereselor celorlalţi călători, împiedicarea
liberei circulaţii a acestora, încălcarea normelor de protecţie a
mediului şi a normelor de prevenire şi stingere a incendiilor.

4.3.4. Restituirea contravalorii încasate a

transportului neefectuat.

Operatorul de transport feroviar este obligat să restituie

integral sau parţial contravaloarea transportului neefectuat în
următoarele condiţii:
- când legitimaţia de călătorie nu a fost utilizată sau a
fost utilizată parţial;
- datorită lipsei de loc, sau când legitimaţia a fost
utilizată într-o clasă sau un tren de categorie inferioară celei
menţionate pe legitimaţie, cu excepţia când călătorul solicită de
bună voie călătoria la o clasă sau cu un tren de categorie
inferioară
- întreruperii circulaţiei, pentru porţiunea din traseu
neparcursă;
- suprimării trenului;

39
 - pierderea legăturilor, în cazul în care trenul a avut
întârzieri neplanificate şi neanunţate;
- îmbolnăvirea pe parcursul călătoriei, atunci când se
impune coborârea din tren, dar numai pentru porţiunea
neparcursă;
- renunţarea la efectuarea călătoriei integrale

4.3.5. Răspunderea operatorului de transport în caz

de deces sau vătămare corporală a călătorului din culpa
transportatorului

Operatorul feroviar este obligat şi să suporte daune

interese în cazul decesului sau rănirii călătorului13 din vina
exclusivă a transportatorului. Astfel, daunele-interese în cazul
decesului unui călător cuprind:
a) cheltuielile rezultate în urma decesului, în special cele
pentru transportul cadavrului, pentru înmormântare sau pentru
incinerare;
b) dacă decesul nu s-a produs imediat, daunele-interese sunt
cele prevăzute la punctul privind rănirea călătorului.
În cazul în care are loc o rănire a călătorului daunele-
interese cuprind:
a) cheltuielile necesare pentru tratament şi pentru transport;
b) repararea prejudiciului cauzat prin incapacitatea de muncă
totală sau parţială.
Acţiunea în daune-interese a persoanelor pe care
călătorul le întreţinea fără a fi obligat prin lege se exercită în
condiţiile legii.

13
Art.23-24 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru
aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România

40
 În acest sens, acţiunile pentru daune-interese, întemeiate
pe răspunderea operatorului de transport feroviar de călători în
caz de deces şi de rănire a călătorilor, se prescriu14:
a) pentru călători, în termen de 3 ani socotiţi din ziua
următoare celei în care s-a produs accidentul;
b) pentru celelalte persoane îndreptăţite, în termen de 3 ani
socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs decesul
călătorului.

4.3.6. Transportul bagajelor

Fiecare călător care posedă o legitimaţie de călătorie

valabilă pentru mijloacele de transport feroviar pentru
transportul călătorilor pe care îl foloseşte, poate avea supra sa
şi bagaje de mână.
Bagajele de mână sunt transportate cu titlu gratuit iar
acestea „trebuie să fie uşor de manipulat şi bine ambalate,
astfel încât să nu fie posibilă scurgerea conţinutului, avarierea
sau murdărirea vagoanelor ori incomodarea celorlalţi
călători15”.
Locul pentru depozitarea bagajului pe timpul călătoriei
este numai cel de deasupra locului destinat călătorului, sau un
loc similar în boxa pentru transportul bagajelor, iar greutatea
bagajului nu trebuie să depăşească 30 kg, sau pin volumul său
nu trebuie să incomodeze sau să deranjeze pe ceilalţi călători.
Călătorii nu au voie să transporte ca bagaj de mână
următoarele categorii de bunuri:
a) materiile şi obiectele excluse de la transportul de bagaje
(substanţe toxice, inflamabile, explozive, etc.);

14
Art.33 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru aprobarea
Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România
15
Art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru aprobarea
Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România

41
 b) obiectele de natură să stânjenească sau să incomodeze
călătorii ori să cauzeze o pagubă călătorilor, operatorului de
transport feroviar sau administratorului/gestionarului de
infrastructură feroviară (chiar dacă aceste bunuri se înscriu în
limita a 30kg, nu pot fi bunuri care prin volumul lor ocupă
spaţiu mai mare decât cel destinat bagajului sau nu mai permit
desfăşurarea transportului în condiţii normale ex.: o bicicletă
de adult, saci cu lână sau deşeuri textile, etc.);
c) obiectele interzise prin actele normative ale autorităţilor
administrative;
d) vietăţile, cu excepţia celor pe care operatorul de transport
feroviar le poate accepta la transport numai la clasa a II-a, dacă
nu sunt obiecţii justificate ale celorlalţi călători. Ex.: câinii
însoţiţi pot fi transportaţi dacă sunt în lesă cu botniţă şi stau pe
podeaua vagonului, iar însoţitorul asigură curăţenia în urma
acestora, fiind dotat cu materiale necesare igienizării locului în
care stă acesta.

4.4. Transportul de marfă.

Transportul de mărfuri pe calea ferată poate să se

efectueze în mai multe feluri şi anume:
- vagoane complete;
- coletărie;
- transport de animale sau vietăţi;
- unităţi de transport intermodal.
În vederea realizării transportului de marfă pe calea
ferată, expeditorul va solicita operatorului feroviar punerea la
dispoziţie de mijloace de transport specifice pentru a
transporta o anumită categorie de mărfuri.
Contractul de transport cu titlu oneros prin care
operatorul de transport se obligă să deplaseze marfa de la
expeditor la destinatar, reprezintă un acord de voinţă între părţi
la fel ca orice alt tip de contract.

42
 Contractul de transport se consideră încheiat dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii16:
a) operatorul de transport feroviar a primit marfa încărcată în
mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor prezentului
regulament, sau în vehiculul feroviar care circulă pe roţi
proprii, după caz, însoţit de scrisoarea de trăsură completată de
expeditor în rubricile care îi sunt rezervate şi semnată de către
acesta;
b) operatorul de transport feroviar a aplicat ştampila cu data
pe toate exemplarele scrisorii de trăsură; data imprimată prin
alte mijloace tehnice echivalează cu ştampila operatorului de
transport feroviar.
În transportul intern de mărfuri pe calea ferată, se
foloseşte ca scrisoare de trăsură un imprimat care se
completează de expeditor şi trebuie să conţină obligatoriu
următoarele menţiuni17:
a) data întocmirii;
b) numele şi adresa expeditorului; ca expeditor trebuie să fie
înscrisă o singură persoană fizică sau juridică;
c) denumirea staţiilor de expediţie şi destinaţie, conform
nomenclatorului staţiilor de cale ferată;
d) numele şi adresa destinatarului; se admite numele unei
singure persoane fizice sau juridice;
e) numărul şi seria sigiliilor aplicate;
f) denumirea mărfii şi a modului de ambalare, iar pentru
mărfurile periculoase, denumirea prevăzută de RID - Apendice
C la COTIF;
g) enumerarea detaliată a anexelor la scrisoarea de trăsură,
necesare formalităţilor administrative în parcurs;

16
Art.37 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru
aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România
17
Art.38, alin.3 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru
aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România

43
 h) numărul mijlocului de transport şi, după caz, şi al unităţii
de transport intermodal;
i) masa brută a mărfii şi alte elemente de calcul care să
permită determinarea cantităţii de marfă a expediţiei exprimată
sub alte forme;
j) menţiunea privind modul de plată;
k) indicaţia că transportul este supus, în pofida oricărei
clauze contrarii, prezentului regulament;
l) numele şi adresa operatorului de transport feroviar care a
încheiat contractul de transport.
Scrisoarea de trăsură are şase file, tipărite în culori
diferite fiecare exemplar având rolul şi locul său de păstrare,
astfel :
- fila 1 (culoare neagră) „exemplar de serviciu”
însoţeşte transportul până la staţia de destinaţie; se anexează la
contul de eliberare;
- fila 1a (culoare mov) „exemplar plată centralizată”,
însoţeşte transportul până la staţia de destinaţie şi se eliberează
destinatarului, dacă transportul nu este cu plată centralizată;
- fila 2 (culoare portocalie) „copie”, se păstrează în
arhiva staţiei de expediere:
- fila 3 (culoare magenta) „aviz şi adeverire de
primire”, însoţeşte transportul până la staţia de destinaţie şi se
păstrează în arhiva acesteia;
- fila 4 (culoare albastră) „duplicat” se predă
expeditorului după încheierea contractului de transport;
- fila 5 (culoare verde) „unicat” însoţeşte transportul
până la staţia de destinaţie şi se predă destinatarului la
eliberarea mărfii.
Prin eliberarea expediţiei la destinaţie se înţelege
îndeplinirea cumulativă a următoarelor18:

18
Art.52 alin 1 din Ordonanţa Guvernului nr.7/2015 republicată, pentru
aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România

44
 a) predarea mărfii încărcate în mijlocul de transport, cu
respectarea prevederilor prezentului regulament, sau a
vehiculului feroviar care circulă pe roţi proprii;
b) plata creanţelor ce decurg din contractul de transport;
c) remiterea scrisorii de trăsură destinatarului.
Expediţiile de mesagerie se fac pe bază de scrisoare de
trăsură de mesagerie, care are la fel ca scrisoarea de trăsură
pentru vagon cinci file cu acelaşi regim şi un conţinut
asemănător.
Primirea la transport a mesageriilor se face în acelaşi
regim cu cel al mărfurilor şi se face cu vagoane speciale
destinate acestor tipuri de mărfuri.

45
 Capitolul V

TRANSPORTURILE
FEROVIARE INTERNATIONALE

5.1. Particularităţile transportului feroviar

internaţional

Sistemul de transport feroviar se bazează pe o serie de

convenţii internaţionale care diferă între statele din zona de est
şi cele din zona de vest a continentului.
Având în vedere faptul că România este în zona central
europeană, şi prin ţara noastră se face tranzitul între est şi vest
iar la frontiera estică ecartamentul căii ferate diferă de cel al
celorlalte state europene, litigiile ce se nasc între
transportatorul român şi ceilalţi transportatori din est sau din
vest se soluţionează prin :
a) convenţii care reglementează relaţia est
b) convenţii care reglementează relaţia vest
Convenţii pe relaţia est sunt încheiate cu Republica
Moldova şi Ucraina iar litigiile între România şi aceste ţări se
soluţionează potrivit SMGS, dacă litigiile au avut loc pe
teritoriile lor şi conform Convenţiei de la Berna dacă litigiile au
avut loc pe teritoriul nostru.
Conform prevederilor art.6 COTIF, traficul
internaţional feroviar şi admiterea materialului feroviar pentru
a fi utilizat în traficul internaţional, sunt reglementate de:
a) Regulile uniforme privind Contractul de Transport
Internaţional Feroviar de Călători (CIV),
b) Regulile uniforme privind Contractul de Transport
Internaţional Feroviar de Marfă (CIM),
c) Regulamentul privind Transportul Internaţional
Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID),

46
 d) Regulile uniforme privind Contractele de Utilizare a
Vehiculelor în Traficul Internaţional Feroviar (CUV),
e) Regulile uniforme privind Contractul de Utilizare a
Infrastructurii în Traficul Internaţional Feroviar (CUI),
f) Regulile uniforme privind Validarea Normelor
Tehnice şi Adoptarea Prescripţiilor Tehnice Uniforme
aplicabile Materialului Feroviar destinat utilizării în Trafic
Internaţional (APTU),
g) Regulile uniforme privind Admiterea Tehnică a
Materialului Feroviar utilizat în Trafic Internaţional (ATMF),
Participarea ca membru la COTIF mai presupune din
partea ţărilor membre:
- coordonarea infrastructurii în toate statele
(ecartamentul CF19);
- acordul între state privind taxele percepute pentru
folosirea infrastructurii;
- limitări şi raţionalizări prevăzute de traficul feroviar;

5.2.Transportul feroviar internaţional de marfă

Convenţia de la Berna a stabilit în Regulile uniforme

privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar de
Mărfuri, că, „dacă locul de luare în primire a mărfii şi locul
prevăzut pentru livrare sunt situate în două state membre
diferite”, atunci pentru orice contract de transport feroviar de
mărfuri se vor aplica prevederile din aceste Reguli uniforme,
considerând că transportul respectiv face parte din categoria
transporturilor feroviare internaţionale.

19
Ecartamentul reprezintă distanţa dintre şinele de cale ferată care trebuie să
fie unitare în toate statele semnatare ale Convenţiei. În Europa toate statele
membre ale COTIF au ecartamentul egal ( 1.435 mm), mai puţin statele din
fosta URSS, unde ecartamentul este mai mare ( 1.524 mm) decât al tuturor
celorlalte state europene, precum şi Spania unde ecartamentul este de 1.676
mm.

47
 În ceea ce priveşte transportul feroviar internaţional de
mărfuri, s-a impus găsirea unei soluţii care să privească
armonizarea transportului feroviar şi a documentelor de
transport unic care să însoţească marfa pe teritoriul tuturor
statelor pe care le tranzitează, sens în care s-a convenit
realizarea unui document unic, valabil pentru toate statele pe
teritoriul cărora circulă un tren de marfă, şi acest document să
poarte denumirea de „scrisoare de trăsură internaţională” sau
„scrisoare de trăsură CIM”.
Scrisoarea de trăsură trebuie să conţină următoarele
indicaţii20:
a) locul şi data întocmirii sale;
b) numele şi adresa expeditorului;
c) numele şi adresa transportatorului care a încheiat
contractul de transport;
d) numele şi adresa celui căruia îi este efectiv remisă
marfa, dacă acesta nu este transportatorul vizat la litera c);
e) locul şi data luării în primire a mărfii;
f) locul de livrare;
g) numele şi adresa destinatarului;
h) denumirea naturii mărfii şi a modului de ambalare,
şi, pentru mărfurile periculoase, denumirea prevăzută de
Regulamentul privind Transportul Internaţional Feroviar al
Mărfurilor Periculoase (RID);
i) câtimea coletelor şi însemnele şi numerele specifice
necesare identificării expediţiilor de coletărie;
j) numărul vagonului, în cazul transportului în
vagoane complete;
k) numărul vehiculului feroviar care rulează pe roţi
proprii, dacă este predat la transport ca marfă;

20
Art.7 alin1. din Reguli uniforme privind Contractul de Transport
Internaţional Feroviar al Mărfurilor (CIM- Apendice B la Convenţie)

48
 l) în plus, în cazul unităţilor de transport intermodal,
categoria, numărul sau alte caracteristici necesare identificării
lor;
m) masa brută a mărfii sau cantitatea mărfii exprimată
sub alte forme;
n) enumerarea detaliată a documentelor cerute de vămi
sau de alte autorităţi administrative, anexate la scrisoarea de
trăsură sau ţinute la dispoziţia transportatorului, la o autoritatea
legal desemnată sau la un organ desemnat în contract;
o) tarifele aferente transportului (preţul de transport,
tarifele accesorii, tarifele vamale şi alte tarife survenite din
momentul încheierii contractului de transport până la livrare),
în măsura în care ele trebuie să fie plătite de către destinatar
sau orice altă indicaţie că tarifele sunt datorate de către
destinatar;
p) indicaţia că transportul este supus, în pofida oricărei
clauze contrarii, prezentelor Reguli uniforme.
După predarea mărfii către transportator, expeditorul
are în continuare dreptul să dispună de marfă şi să modifice
prin dispoziţii ulterioare contractul de transport, putând să
ceară transportatorului:
a) să oprească transportul mărfii;
b) să amâne livrarea mărfii;
c) să livreze marfa la un destinatar diferit de cel
menţionat în scrisoarea de trăsură
d) să livreze marfa într-un alt loc decât cel menţionat
iniţial în scrisoarea de trăsură.
Aceste drepturi ale expeditorului nu mai pot fi invocate
în cazul în care destinatarul a retras scrisoarea de trăsură, a
acceptat marfa, şi-a valorificat drepturile sau în contractul de
transport s-au făcut menţiuni exprese cu privire la condiţiile în
care se poate modifica ulterior scrisoarea de trăsură.

49
 5.3.Transportul feroviar internaţional de călători

Transportul feroviar internaţional de călători este

reglementat de Convenţia Internaţională de Transport Feroviar,
semnată la Berna (COTIF), la care s-a adăugat anexa „Regulile
uniforme privind Contractul de Transport Internaţional
Feroviar de Călători (CIV)”.
Legitimaţiile de transport au forma şi conţinutul
adecvat condiţiilor cerute de CIV, însă pe acestea trebuie să fie
înscrise cel puţin următoarele informaţii:
- transportatorul sau transportatorii;
- declaraţia conform căreia transportul este supus,
împotriva oricărei clauze contrare, regulilor CIV, având pe el
imprimat sigla CIV;
- orice alte date necesare călătorului să dovedească
încheierea şi conţinutul contractului de transport şi care să
permită acestuia să beneficieze de drepturile ce decurg din
conţinutul legitimaţiei.
Similar transportului feroviar de persoane din traficul
intern, şi în transportul feroviar internaţional de călători, pe
timpul transportului, călătorul poate avea asupra sa bagaje de
mână precum şi animale vii conform Condiţiilor generale de
transport.
Supravegherea bagajelor de mână şi a animalelor pe
timpul transportului revine în răspunderea exclusivă a
călătorului.
Transportatorul este exonerat de răspundere în
următoarele situaţii21:
- dacă accidentul a fost provocat de împrejurări străine
de exploatare feroviară şi pe care transportatorul, cu toate
diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în
speţă, nu le putea evita şi ale căror consecinţe nu le putea
preîntâmpina;
21
Art. 26 alin 2 din CIV

50
 - în măsura în care accidentul este din culpa
călătorului;
- dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui
terţ pe care transportatorul, cu toate diligenţele cerute de
circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu îl putea evita şi
ale cărui consecinţe nu le putea preîntâmpina; un alt operator
care utilizează aceiaşi infrastructură feroviară nu este
considerat ca fiind un terţ; nu se va aduce atingere dreptului de
regres.
Transportatorul este exonerat de răspundere în cazul în
care se produce unul din evenimentele de mai sus, dacă:
- evenimentul s-a produs în circumstanţe exterioare
exploatării feroviare şi care nu puteau fi preîntâmpinate;
- evenimentul s-a produs din cauza călătorului;
- evenimentul s-a produs datorită unui terţ şi pe care
transportatorul nu-l putea prevede şi preîntâmpina.
Călătorul este răspunzător în faţa transportatorului în
următoarele situaţii:
- nerespectarea obligaţiilor privind nerespectarea
regulilor referitoare la formalităţile vamale sau a altor autorităţi
administrative,
- nerespectarea regulilor referitoare la marcarea corectă
a bagajelor înregistrate din care să se poată distinge clar şi
lizibil numele, adresa, şi locul de destinaţie;
- pentru pagubele produse de obiectele sau animalele
pe care le transportă cu sine, cu excepţia când pagubele au fost
produse în circumstanţe pe care nu le putea evita, în condiţiile
în care a făcut dovada unui călător exemplar.
Reclamaţiile referitoare la răspunderea transportatorului
în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor trebuie să
fie adresate în scris transportatorului împotriva căruia poate fi
introdusă o acţiune în justiţie. În cazul unui transport care face
obiectul unui contract unic şi efectuat de transportatori
succesivi, reclamaţiile, pot fi adresate, în mod egal, fie

51
primului fie ultimului transportator, precum şi transportatorului
care are sediul principal sau sucursala sau biroul în care a
încheiat contractul de transport în statul în care călătorul are
domiciliul sau reşedinţa obişnuită22.

22
Art.55 alin 1 din CIV

52
 Capitolul VI

TRANSPORTURILE RUTIERE
ÎN TRAFIC INTERN

6.1. Noţiuni privind activitatea de transport rutier

În România, activitatea de transport rutier se desfăşoară

în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi a
legislaţiei naţionale.
Transporturile rutiere beneficiază de un avantaj în faţa
tuturor celorlalte tipuri de transport prin faptul că mijloacele de
transport rutier pot ajunge în majoritatea punctelor de pe
teritoriul ţării, fără a fi nevoie de amenajarea unei infrastructuri
speciale aşa cum este de exemplu în cazul transportului
feroviar.
Indiferent de tipul transporturilor rutiere, de persoane
sau de marfă, transportatorii, trebuie să aibă în vedere că acesta
se face cu respectarea următoarelor reguli:
- respectarea condiţiilor de lucru ale
conducătorilor auto;
- respectarea regulilor de exploatare a vehiculelor
folosite la transport;
- respectarea regulilor privind folosirea
infrastructurii de transport;
- respectarea regulilor privind siguranţa circulaţiei
În toate raporturile generate de activitatea de transport
rutier şi de activităţile conexe acesteia, protecţia vieţii umane şi
a mediului este prioritară23.
Activitatea de transport rutier este o activitate
complexă, în cadrul căreia legiuitorul a stabilit şi a definit
termenii specifici acesteia, astfel24:

23
Art.1 alin.4 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind transporturile
rutiere

53
 1. activitate conexă transportului rutier - activitate care se
desfăşoară în legătură cu transportul rutier;
2. autoturism - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză
maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi
construit pentru transportul de persoane, care are cel mult 9
locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
3. autobuz - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză
maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi
construit pentru transportul de persoane pe scaune şi în
picioare, care are mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul
conducătorului auto;
4. autocar - autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune,
destinat şi echipat numai pentru transportul de persoane aşezate
pe scaune, având spaţii speciale pentru transportul bagajelor pe
distanţe mari, amenajat şi dotat pentru a asigura confortul
persoanelor transportate, având interdicţia de a transporta
persoane în picioare;
5. autorizaţie de transport internaţional - document care dă
dreptul unui operator de transport rutier să efectueze în anumite
condiţii una sau mai multe operaţiuni de transport internaţional
pe teritoriul unui stat, pe perioada sa de valabilitate;
6. autogară - spaţiu special delimitat, amenajat şi dotat
pentru a permite plecarea şi sosirea autobuzelor, inclusiv a
celor aflate în tranzit, asigurând urcarea sau coborârea
persoanelor, precum şi condiţii şi servicii pentru autobuze şi
pentru persoanele aflate în aşteptare;
7. capăt de traseu - staţia de plecare sau staţia de destinaţie a
unui traseu, utilizată pentru urcarea/coborârea, după caz, a
persoanelor transportate prin servicii regulate de transport
contra cost de persoane;
8. certificat de competenţă profesională - document care
atestă pregătirea profesională a unei persoane în domeniul
transporturilor rutiere;
24
Art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere

54
 9. certificat de transport în cont propriu - document care
permite exercitarea ocupaţiei de întreprindere de transport
rutier în cont propriu;
10. contract de închiriere de vehicule rutiere - contract
încheiat în formă autentică, prin care un locator, persoană fizică
sau juridică, transmite, contra cost, dreptul de folosinţă pe
perioadă determinată a unuia sau mai multor vehicule, fără
conducător auto, către o altă persoană fizică sau juridică,
numită locatar;
11. copie conformă a certificatului de transport în cont
propriu - document în baza căruia se efectuează transport rutier
în cont propriu, eliberat de autoritatea competentă pentru
fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule
rutiere utilizate la transportul rutier în cont propriu;
12. copie conformă a licenţei comunitare - document în baza
căruia se efectuează transport rutier contra cost, eliberat de
autoritatea competentă pentru fiecare dintre autovehiculele sau
ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier
contra cost;
13. cursă - parcursul dus-întors realizat de un autobuz între
capetele de traseu, în cadrul aceluiaşi serviciu regulat de
transport de persoane;
14. document de transport - document care se află la bordul
autovehiculului rutier pe toată durata derulării transportului,
având înscrise date privind întreprinderea care efectuează
transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile
sau persoanele transportate, după caz, şi care trebuie să facă
posibilă stabilirea categoriei şi a tipului de transport rutier
efectuat;
15. grafic de circulaţie - document care conţine denumirea
traseului, capetele de traseu, autogările, staţiile publice aflate
pe traseu, distanţele dintre acestea, orele de plecare/sosire din
capetele de traseu şi din staţiile publice/autogările aflate pe

55
traseu, zilele în care se efectuează serviciul regulat şi serviciul
regulat special, după caz;
16. grup de persoane dinainte constituit - grup de persoane
constituit, pentru care o persoană juridică sau o persoane fizică
este responsabilă cu încheierea contractului şi plata serviciului
ocazional, înainte de plecarea în cursă. Pe tot parcursul
transportului respectiv componenţa grupului trebuie să rămână
aceeaşi;
17. inspecţie tehnică periodică - operaţiune de control
periodic al vehiculelor aflate în exploatare, care priveşte în
principal sistemele şi componentele acestora ce contribuie la
siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi încadrarea în
categoria de folosinţă;
18. intermediere în transporturile rutiere - activitatea unei
întreprinderi cu scop patrimonial care constă în preluarea de la
beneficiari a comenzilor de transport rutier naţional şi/sau
internaţional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în
numele său, prin intermediul unuia sau mai multor operatori de
transport;
19. întreprindere - conform definiţiei din Regulamentul (CE)
nr. 1.071/200925;
20. licenţă pentru activităţi conexe transportului rutier -
document care dă dreptul unei întreprinderi să desfăşoare
activităţi conexe transportului rutier;
21. licenţă comunitară - document care permite accesul
operatorului de transport autorizat la piaţa transportului rutier;
22. licenţă de traseu - document pe baza căruia operatorul de
transport rutier efectuează transport rutier naţional contra cost
25
Art.2 alin 4 "întreprindere" înseamnă orice persoană fizică sau juridică, cu
sau fără scop lucrativ, orice asociaţie sau grup de persoane fără personalitate
juridică, cu sau fără scop lucrativ, sau orice organism oficial, indiferent dacă
are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate cu o astfel de
personalitate juridică, care exercită ocupaţia de transport de persoane, fie
orice persoană fizică sau persoană juridică care exercită ocupaţia de
transport de mărfuri în scopuri comerciale;

56
de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale,
pe un anumit traseu, conform programului de transport;
23. masa totală maximă autorizată - masa totală maximă a
unui vehicul rutier, aşa cum este declarată de constructorul
acestuia;
24. omologare - procedura administrativă prin care
autoritatea competentă certifică, conform legislaţiei în vigoare,
că un tip de vehicul, un sistem sau o componentă ori o entitate
tehnică independentă satisface cerinţele tehnice prevăzute de
reglementările în vigoare;
25. ocupaţia de operator de transport rutier de mărfuri -
potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/200926,
26. ocupaţia de operator de transport rutier de persoane -
potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/200927,
27. operator de transport rutier - întreprindere care
desfăşoară activitatea de transport rutier de mărfuri şi/sau
persoane, contra cost;
28. operator de transport rutier român - operator de
transport rutier stabilit în România;
29. operator de transport rutier străin - operator de transport
rutier stabilit în alt stat;
30. operator pentru activităţi conexe transportului rutier -
orice operator economic care desfăşoară activităţi conexe
transportului rutier, titular al licenţei pentru activităţi conexe
transportului rutier;

26
Art.2 alin.1 "activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul
fie al unor autovehicule, fie al unei combinaţii de vehicule, transportul de
marfă contra cost în numele unui terţ";
27
Art.2 alin. 2, "activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu
ajutorul unor autovehicule construite şi echipate astfel încât să fie potrivite
pentru transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto,
şi destinate acestui scop, servicii de transport de persoane pentru public sau
pentru anumite categorii de utilizatori, contra cost, plătite de către persoana
transportată sau de către organizatorul transportului";

57
 31. operaţiune de cabotaj - conform definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.072/200928 şi Regulamentul (CE) nr.
1.073/200929, după caz;
32. manager de transport - conform definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.071/200930;
33. program de transport - program întocmit şi aprobat de
autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele
de circulaţie, numărul autovehiculelor necesare, precum şi
capacitatea de transport minimă în vederea efectuării
transportului rutier contra cost de persoane prin servicii
regulate. Capacitatea de transport a autovehiculului este dată de
numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare
pe stele sau categorii;
34. serviciu regulat - conform definiţiei din Regulamentul
nr. 1.073/200931, aplicabilă şi transportului rutier naţional;
35. serviciu regulat special - conform definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.073/200932;

28
Art,2,alin.2, pct.6 „înseamnă transport naţional contra cost în numele unui
terţ efectuat temporar într-un stat membru gazdă, în conformitate cu
prezentul regulament”;
29
Art.2, alin 7 "operaţiuni de cabotaj" înseamnă:
- fie servicii naţionale de transport rutier de persoane efectuate contra
cost în numele unui terţ, temporar, de un operator de transport într-un stat
membru gazdă;
- fie îmbarcarea şi debarcarea persoanelor în cadrul aceluiaşi stat
membru, în timpul unui serviciu internaţional regulat, în conformitate cu
dispoziţiile prezentului regulament, cu condiţia ca acesta să nu reprezinte
principalul scop al serviciului respectiv;
30
Art.2 alin.5 „înseamnă o persoană fizică angajată a unei întreprinderi sau,
în cazul în care respectiva întreprindere este persoană fizică, chiar persoana
în cauză sau, în cazul în care se prevede în mod expres, o altă persoană
fizică desemnată de întreprinderea respectivă prin contract şi care conduce
permanent şi efectiv activităţile de transport ale întreprinderii respective”.
31
Art.2, alin 2, "servicii regulate" înseamnă serviciile care asigură
transportul de persoane la intervale stabilite pe trasee stabilite, persoanele
fiind îmbarcate şi debarcate la puncte de oprire prestabilite;

58
 36. serviciu ocazional - potrivit definiţiei din Regulamentul
(CE) nr. 1.073/200933;
37. staţie publică - spaţiu delimitat, situat pe traseul unui
serviciu regulat de transport de persoane, amenajat de către
administraţia publică locală, destinat îmbarcării/debarcării
persoanelor, semnalizat şi prevăzut cu un panou destinat
afişării unor informaţii;
38. traseu - parcurs care asigură legătura dintre capătul de
traseu de plecare şi capătul de traseu de destinaţie, pe care se
efectuează servicii regulate sau servicii regulate speciale. În
funcţie de amplasarea capetelor de traseu şi de parcursul dintre
acestea, traseele pot fi judeţene, interjudeţene şi internaţionale;
traseele dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară având
ca obiect transportul rutier public de persoane prin servicii
regulate sunt considerate trasee locale;
39. transport rutier - deplasarea persoanelor sau a mărfurilor
cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un
drum deschis circulaţiei publice, chiar dacă vehiculele
respective sunt, pe o anumită porţiune a parcursului,
transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă
autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operaţiunile de
încărcare/descărcare şi de întocmire/distribuire a documentelor
însoţitoare ale transportului, realizate sau supravegheate de
către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de
vehicule rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier;
40. transport rutier contra cost - transport rutier de mărfuri
şi/sau persoane efectuat contra plată, prin încasarea unui tarif
sau a echivalentului în natură ori în servicii;
32
Art.2, alin.3, "servicii regulate speciale" înseamnă serviciile regulate,
indiferent de cine sunt organizate, care asigură transportul unor categorii
precizate de persoane cu excluderea altor persoane;
33
Art.2, alin.4, "servicii ocazionale" înseamnă serviciile care nu corespund
definiţiei de servicii regulate, inclusiv serviciile regulate speciale, şi a căror
caracteristică principală este faptul că transportă grupuri de persoane
constituite la iniţiativa clienţilor sau chiar a operatorului de transport;

59
 41. transport rutier în cont propriu de mărfuri - transportul
rutier de mărfuri efectuat cu respectarea condiţiilor prevăzute
de Regulamentul (CE) nr. 1.072/200934;
42. transport rutier în cont propriu de persoane - transportul
rutier efectuat în scopuri necomerciale şi nonprofit de către o
persoană fizică sau juridică cu respectarea condiţiilor prevăzute
de Regulamentul (CE) nr. 1.073/200935;
43. transport agabaritic - transportul rutier efectuat cu
depăşirea maselor şi/sau a dimensiunilor maxime admise;
44. transport rutier naţional - transportul rutier care se
efectuează între două localităţi situate pe teritoriul României,
fără a depăşi teritoriul statului;

34
Art.1, alin.5, lit. d. : transporturi de mărfuri cu autovehicule, în cazul în
care se îndeplinesc următoarele condiţii:
- mărfurile transportate aparţin întreprinderii sau au fost vândute,
cumpărate, date spre închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate
sau reparate de întreprinderea respectivă;
- deplasarea are drept scop transportarea mărfurilor din sau către
întreprindere ori mutarea acestora, fie în cadrul întreprinderii, fie în afara
acesteia, în scopuri proprii;
- autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de
personal angajat de către întreprindere sau pus la dispoziţia acesteia în
temeiul unei obligaţii contractuale;
35
Art.2, alin.5. "operaţiuni de transport în cont propriu" înseamnă
operaţiunile efectuate în scopuri necomerciale şi nonprofit de o persoană
fizică sau juridică, în cazul în care:
- activitatea de transport constituie numai o activitate auxiliară pentru
persoana fizică sau juridică; şi
- vehiculele utilizate sunt proprietatea acelei persoane fizice sau juridice
sau au fost achiziţionate de persoana respectivă în rate sau au făcut obiectul
unui contract de leasing pe termen lung şi sunt conduse de un membru al
echipei persoanei fizice sau juridice sau chiar de persoana fizică sau de
membri ai personalului angajat sau pus la dispoziţia întreprinderii în temeiul
unei obligaţii contractuale;

60
 45. transport rutier internaţional - conform definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.072/200936 sau definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.073/200937, după caz;
46. transport rutier judeţean - transportul rutier care se
efectuează între două localităţi situate pe teritoriul aceluiaşi
judeţ, fără a depăşi teritoriul judeţului respectiv;
47. transport rutier interjudeţean - transportul rutier care se
efectuează între capul de traseu de plecare şi capul de traseu de
destinaţie, situate pe teritoriul a două judeţe diferite, cu sau fără
tranzitarea unuia sau a mai multor judeţe; în sensul prezentei
ordonanţe, transportul rutier dintre municipiul Bucureşti şi alte
judeţe este considerat transport rutier interjudeţean, cu excepţia
transportului dintre municipiul Bucureşti şi localităţile
judeţului Ilfov, care este considerat transport local;

36
Art.2, alin.2, "transport internaţional" înseamnă:
(a) o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul al cărei punct de
plecare şi punct de destinaţie se află în două state membre diferite, cu sau
fără tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
(b) o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul dintr-un stat
membru către o ţară terţă sau invers, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai
multor state membre sau ţări terţe;
(c) o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul între ţări terţe, cu
tranzitarea teritoriului unuia sau mai multor state membre;
(d) o deplasare fără încărcătură în legătură cu transporturile menţionate la
literele (a), (b) şi (c);
37
Art.2, alin.1 "transport internaţional" înseamnă:
(a) o deplasare efectuată de un vehicul al cărui punct de plecare şi punct
de destinaţie se află în două state membre diferite, cu sau fără tranzitarea
unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
(b) o deplasare efectuată de un vehicul al cărui punct de plecare şi punct
de destinaţie se află în acelaşi stat membru, în timp ce îmbarcarea sau
debarcarea persoanelor are loc în alt stat membru sau într-o ţară terţă;
(c) o deplasare efectuată de un vehicul dintr-un stat membru către o ţară
terţă sau viceversa, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state
membre sau ţări terţe; sau
(d) o deplasare efectuată de un vehicul între ţări terţe, cu tranzitarea
teritoriului unuia sau mai multor state membre;

61
 48. transport rutier local de persoane - transportul rutier
public de persoane prin servicii regulate efectuat în interiorul
unei localităţi, precum şi în limitele unei asociaţii de dezvoltare
intercomunitare;
49. vehicul rutier - sistem mecanic destinat circulaţiei pe
drumurile publice, cu sau fără mijloace de autopropulsare, şi
care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane
şi/sau de mărfuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări. În
sensul prezentei ordonanţe, autovehiculele, remorcile,
semiremorcile şi tractoarele sunt considerate vehicule rutiere,
fiind definite astfel:
a) autovehicul - orice vehicul rutier care se deplasează prin
propulsie proprie, cu excepţia vehiculelor care circulă pe şine şi
a autovehiculelor cu două sau 3 roţi;
b) remorcă - vehicul rutier fără motor, conceput şi construit
pentru a fi tractat de un autovehicul;
c) semiremorcă - vehicul rutier tractat, conceput pentru a fi
cuplat la un tractor sau la o axă de tractare, astfel încât asupra
tractorului ori axei de tractare se exercită o forţă verticală
semnificativă;
d) tractor - vehicul rutier care, prin concepţie şi construcţie,
este destinat exclusiv sau în principal tractării de
remorci/semiremorci sau utilaje;
50. vehicule istorice - vehicule în cazul cărora perioada
trecută de la încetarea fabricaţiei acestora, pentru care s-a
utilizat acelaşi tip de caroserie şi acelaşi tip de motor, este de
cel puţin 30 de ani, acestea fiind originale, restaurate sau
reconstruite, pentru care deţinătorii au obţinut un atestat de
vehicul istoric emis de organisme agreate conform
reglementărilor în vigoare.
În România, activitate de transport rutier de persoane şi
de marfă, intră în atribuţiile Ministerului Transporturilor38.

38
Aici se are în vedere transportul rutier reglementat prin Ordonanţa
Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere.

62
 Prin aceste atribuţiuni încredinţate Ministerului
Transporturilor s-a avut în vedere stabilirea unui organ abilitat
în studierea, iniţierea şi urmărirea implementării unitare a
sistemului legislativ în domeniul transporturilor ţinând cont şi
de legislaţia europeană dar având în vedere şi mediul
concurenţial din economia de piaţă.
De asemenea s-a avut în vedere corelarea activităţii de
transport rutier cu celelalte activităţile de transport: feroviar,
aerian, naval, în aşa fel încât să se poată asigura transportul de
marfă şi de călători pe întregul teritoriu al României dar şi cu
legături cu celelalte state sau cu legături între două sau mai
multe tipuri de transport.
Prin aceste atribuţii, Ministerului Transporturilor i s-au
stabilit o serie de sarcini prin care întreaga activitate de
transport rutier care fac obiectul Ordonanţei Guvernului
nr.27/2011 privind transporturile rutiere, să fie reglementată şi
urmărită în toate componentele sale, ţinându-se cont de
prevederea legală conform căreia prioritară în întreaga
activitate de transport este protecţia vieţii şi a mediului.
Pe baza atribuţiilor pe care le are, Ministerul
Transporturilor are în vedere şi monitorizează următoarele
toate categoriile de transporturi rutiere, care se clasifică după
cum urmează39:
A. Categorii de transport rutier:
1. Clasificarea din punctul de vedere al ariei de desfăşurare:
a) transport rutier naţional;
b) transport rutier internaţional;
2. Clasificarea din punctul de vedere al caracterului
comercial al activităţii:
a) transport rutier contra cost;
b) transport rutier în cont propriu;
B. Tipuri de transport rutier:
1. Transport rutier de mărfuri:
39
Art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere

63
 a) transport rutier de mărfuri generale;
b) transport rutier de mărfuri perisabile;
c) transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;
d) transport rutier de deşeuri;
e) transport rutier de animale vii;
f) transport rutier agabaritic;
2. Transport rutier de persoane:
a) transport rutier prin servicii regulate;
b) transport rutier prin servicii regulate speciale;
c) transport rutier prin servicii ocazionale.
Activitatea de transport rutier fie de persoane fie de
marfă se poate realiza de operatori având calificarea de
„operatori transport rutier” aşa acum este definită această
calitate la art.3 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind
transporturile rutiere („întreprindere care desfăşoară activitatea
de transport rutier de mărfuri şi/sau persoane, contra cost”) şi
de prevederile art.2 din Regulamentul (CE) nr.1071 din 21
octombrie 200940 .
Întreprinderile care exercită activitatea de operator de
transport, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii41:
a) să aibă un sediu real şi stabil pe teritoriul unui stat
membru;
b) să aibă o bună reputaţie;
c) să aibă capacitatea financiară adecvată;
d) să aibă competenţa profesională necesară.

40
Regulamentul (CE) nr.1071 din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor
norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea
ocupaţiei de operator de transport rutier, publicat în Jurnalul Oficial nr.L300
din 14 noiembrie 2009
41
Art.3 din Regulamentul (CE) nr.1071 din 21 octombrie 2009

64
 6.2. Transportul rutier de persoane contra cost.

Activitatea de transport public de persoane contra cost,

se efectuează de operatori de transport rutier cu autobuze,
microbuze sau autocare pe baza licenţei de transport.
Transportul rutier de persoane în trafic intern se poate
realiza prin:
- transport rutier de persoane regulate;
- transport rutier de persoane regulate speciale;
- transport rutier de persoane ocazional.
Serviciul regulat de transport rutier de persoane
judeţean sau interjudeţean se efectuează pe baza unui program
de transport armonizat cu celelalte tipuri de transport din zona
pentru care se face transportul şi a licenţei de traseu eliberată
de autoritatea competentă (A.R.R.).
Licenţa de transport pentru transportul rutier
interjudeţean contra cost se eliberează pentru fiecare cursă, iar
pentru transportul rutier judeţean, pentru fiecare traseu.
Licenţa de traseu, se emite de Autoritatea Rutieră
Română pe care sunt menţionate următoarele date:
- seria şi numărul licenţei;
- denumirea operatorului de transport;
- adresa operatorului de transport;
- codul fiscal al operatorului de transport;
- abilitatea de a efectua transport rutier de persoane în
trafic naţional;
- perioada de valabilitate a licenţei;
- data eliberării;
- semnătura şi ştampila autorităţii emitente (ARR);
- categoria traseului: judeţean, interjudeţean;
- traseul;
- tipul şi capacitatea autobuzului.
Operatorului de transport i se emite odată cu licenţa de
traseu şi un caiet de sarcini al licenţei de traseu, iar operatorul

65
are voie să efectueze transport de persoane contra cost în baza
licenţei deţinute, numai pe traseul stabilit în caietul de sarcini.
- Licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de
caietul de sarcini (graficul de circulaţie ) .

6.3. Răspunderea transportatorului

Operatorul de transport rutier de persoane, este obligat

prin contractul de transport încheiat cu un călător, să îi asigure
acestuia respectarea, în afară de deplasarea de la un punct la
altul şi alte drepturi cum ar fi42 :
a)- să pună la dispoziţia acestuia un loc corespunzător
legitimaţiei sale de călătorie;
b)– să transporte copiii care călătoresc împreună cu
acesta, fără plată sau cu tarif redus, în condiţiile legii speciale;
c)– să transporte fără o altă plată bagajele acestuia, în
cantitatea şi condiţiile prevăzute prin dispoziţii ale legii
speciale.
În acelaşi context, transportatorul răspunde pentru viaţa,
integritatea fizică şi sănătatea călătorului pe toată durata
transportului de la plecare până la destinaţie.
Totodată transportatorul este responsabil şi de
întârzierea sau neexecutarea transportului la data şi ora stabilită
în contractul de transport, situaţie în care transportatorul este
obligat să restituie la solicitarea călătorului, contravaloarea
călătoriei achitate.
Transportatorul nu va putea fi tras la răspundere dacă
dovedeşte că paguba a fost cauzată de călător, cu intenţie sau
din culpă gravă. De asemenea transportatorul nu răspunde nici
atunci când dovedeşte că paguba a fost cauzată de starea de
sănătate a călătorului, fapta unui terţ pentru care nu este ţinut să
răspundă sau forţă majoră (art.2004 Cod Civil).

42
Art.2003 din Codul Civil

66
 6.4.Transportul rutier contra cost de marfă

Transporturile rutiere de mărfuri şi bunuri se împart în

următoarele categorii:
a) transporturi de mărfuri generale;
b) transporturi de mărfuri perisabile;
c) transporturi de mărfuri periculoase;
d) transporturi de animale vii;
e) transporturi de mărfuri cu mase şi/sau dimensiuni
depăşite;
f) transporturi cu vehicule specializate;
g) transporturi speciale cu vehicule;
h) transporturi agabaritice.
Transportul de mărfuri şi bunuri se realizează de
societăţi de transport calificate în acest scop, pe baza unui
contract de transport care se încheie între transportator şi
beneficiar.
La bordul autocamionului care transportă mărfuri sau
bunuri trebuie să se afle în permanenţă următoarele documente:
- licenţa de transport (copie);
- copie conformă pentru fiecare autovehicul;
- foaia de parcurs;
- scrisoarea de transport auto (CMR)43;
- avizul de însoţire a mărfii;
- delegaţie pentru conducătorul auto;
- certificatul de competenţă profesională a
conducătorului autovehiculului valabil pentru tipul de transport
efectuat;
- atestatul de conducător auto eliberat de către un stat
membru pentru conducătorul auto care nu este nici resortisantul

43
Convention de transport de marchandise par la route (CMR) este o
convenţie privind contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.
Aceasta a fost ratificată la 19 mai 1956 la Geneva şi a intrat în vigoare la 02
iulie 1961.

67
unui stat membru nici rezident pe termen lung sau utilizează în
mod legal un conducător auto care este pus la dispoziţia
operatorului de transport rutier de mărfuri în conformitate cu
condiţiile de angajare şi de pregătire profesională stabilite în
acel stat membru44;
- documentele care atestă calitatea autocamionului că
este apt pentru transport de mărfuri:
- certificatul de înmatriculare;
- asigurarea auto obligatorie;
- rovinieta C.N.A.D.N.R.;
- carnetul TIR
- dispozitivul tahograf, care poate fi: modular, compact
sau digital;
Licenţa de transport rutier de mărfuri şi bunuri este
documentul de bază în transportul rutier de mărfuri care atestă
dreptul transportatorului de a efectua operaţii de transport
marfă., iar pe aceasta sunt menţionate următoarele date :
- antetul Uniunii Europene;
- indicativul ţării în care a fost emisă licenţa;
- denumirea autorităţii emitente (ARR);
- seria şi numărul licenţei;
- titularul licenţei (numele sau denumirea şi adresa
completă a operatorului de transport);
- drepturile conferite de licenţa respectivă,
operatorului de transport, conform prevederilor
Regulamentului Consiliului (CEE) nr.881/1992;
- observaţii speciale privind drepturile conferite de
licenţă;
- termenul de valabilitate a licenţei;
- locul şi data emiterii;
- semnătura şi ştampila autorităţii emitente .

44
Art.5 alin.1 lit. b, din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009

68
 Licenţa se eliberează personal titularului care
efectuează operaţiuni de transport comunitar de marfă şi nu
este transmisibilă.
Operatorii de transport vor solicita autorităţii emitente a
licenţei de transport comunitar de marfă şi copii conforme
pentru licenţa dobândită, care trebuie să se afle permanent la
bordul autovehiculului.
Copia conformă pentru transportul rutier internaţional
de mărfuri contra cost în numele unui terţ, cuprinde
următoarele informaţii:
- antetul Comunitatea Europeană;
- indicativul statului care emite copia conformă pe care
se aplică timbru fiscal cu hologramă;
- denumirea autorităţii care emite copia
conformă(ARR);
- seria copiei conforme;
- denumirea comercială şi adresa completă a
operatorului de transport care a obţinut licenţa de transport;
- drepturile conferite de licenţa de transport conform
prevederilor Regulamentului (CE) nr.1072/2009;
- numărul de înmatriculare al autovehiculului pentru
care este valabil (pentru fiecare autovehicul folosit de
operatorul de transport se solicită şi se obţine o copie
conformă, altfel autovehiculul respectiv nu poate efectua
transport de marfă conform licenţei dobândite);
- perioada de valabilitate ;
- locul şi data la care a fost emisă;
- ştampila şi semnătura autorităţii emitente.
Scrisoarea de transport auto (CMR) este documentul care
certifică preluarea mărfii de la expeditor în vederea predării
acesteia destinatarului.
Scrisoarea de transport auto se întocmeşte în două
exemplare din care una însoţeşte marfa iar un exemplar rămâne
la expeditor.

69
 Pe baza scrisorii de transport auto, se face plata
transportului de către beneficiarul transportului.
Dispozitivul tahograf este echipamentul care se
instalează la bordul vehiculelor rutiere, având drept scop
indicarea, înregistrarea şi/sau scoaterea, în mod automat a
datelor privind:
- distanţa parcursă de vehicul;
- viteza de deplasare;
- durata de conducere;
- pauzele şi perioadele zilnice de odihnă;
- timpi disponibili;
- alţi timpi de muncă.

6.5. Răspunderea transportatorului

Transportatorul va răspunde pentru prejudiciul cauzat

de pierderea totală sau parţială a bunurilor încredinţate spre
transport sau de alterarea sau deteriorarea acestora survenite pe
timpul transportului, dar şi pentru întârzierea livrării bunurilor
conform prevederilor stabilite prin contractul de transport.
Transportatorul este exonerat de răspunderea de a plăti
prejudiciile cauzate bunurilor pe timpul transportului dacă
pierderea totală sau parţială sau, după caz, alterarea sau
deteriorarea s-a produs din cauza45:
a) unor fapte în legătură cu încărcarea sau descărcarea
bunului, dacă această operaţiune s-a efectuat de către expeditor
sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozităţii ambalajului, dacă după
aspectul exterior nu putea fi observată la primirea bunului
pentru transport;

45
Art.1991 Cod Civil

70
 c) expedierii sub o denumire necorespunzătoare, inexactă
ori incompletă a unor bunuri excluse de la transport sau admise
la transport numai sub anumite condiţii, precum şi a
nerespectării de către expeditor a măsurilor de siguranţă
prevăzute pentru acestea din urmă;
d) unor evenimente naturale inerente transportului în
vehicule deschise, dacă, potrivit dispoziţiilor legii speciale sau
contractului, bunul trebuie transportat astfel;
e) naturii bunului transportat, dacă aceasta îl expune
pierderii sau stricăciunii prin sfărâmare, spargere, ruginire,
alterare interioară spontană şi altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanţa parcursă,
dacă şi în măsura în care bunul transportat este dintre acelea
care prin natura lor suferă, obişnuit, prin simplul fapt al
transportului, o asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului că prepusul expeditorului, care însoţeşte
bunul în cursul transportului, nu a luat măsurile necesare pentru
a asigura conservarea bunului;
i) oricărei alte împrejurări prevăzute prin lege specială.

6.6.Transportul rutier în cont propriu

Transportul în cont propriu presupune o activitate de

transport marfă sau persoane, atunci când transportul se
efectuează fără încasarea unui tarif sau a echivalentului în
natură ori în servicii al acestuia.
Transportul rutier internaţional în cont propriu în afara
spaţiului Uniunii Europene se poate efectua numai în condiţiile
şi cu respectarea prevederilor tratatelor semnate de România cu
statele respective.

71
 Capitolul VII

TRANSPORTURILE RUTIERE
ÎN TRAFIC INTERNAŢIONAL

7.1. Noţiuni privind transportul rutier în trafic

internaţional.

În conformitate cu prevederile art.2, pct.2 din

Regulamentul CE nr.1072/2009, "transport internaţional"
înseamnă:
a). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul al cărei
punct de plecare şi punct de destinaţie se află în două state
membre diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor
state membre sau ţări terţe;
b). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul dintr-
un stat membru către o ţară terţă sau invers, cu sau fără
tranzitarea unuia sau mai multor state membre sau ţări terţe;
c). o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul între
ţări terţe, cu tranzitarea teritoriului unuia sau mai multor state
membre;
d). o deplasare fără încărcătură în legătură cu transporturile
menţionate la literele (a), (b) şi (c);
Transportul internaţional se efectuează pe baza unei
licenţe de transport comunitare cu o perioadă de valabilitate de
10 ani (care poate fi reînnoită), care se eliberează de autoritatea
competentă pentru operatorul de transport care este autorizat în
statul membru din care provine în conformitate cu legislaţia
naţională a statului respectiv să efectueze transport rutier de
mărfuri în regim internaţional.
Licenţa de transport este obţinută şi se păstrează la
operatorul de transport şi odată cu aceasta se eliberează şi copii

72
conforme a acestei licenţe pentru fiecare vehicul cu care
operează operatorul respectiv.
Licenţa comunitară este eliberată pe numele
operatorului de transport rutier şi nu este transmisibilă. O copie
conformă a licenţei comunitare este păstrată la bordul fiecărui
vehicul al operatorului de transport rutier şi este prezentată la
solicitarea oricărui agent autorizat de control.
Atestatul de conducător auto este eliberat de către un
stat membru, oricărui operator de transport rutier de mărfuri
care46:
a). - deţine o licenţă comunitară;
b). - angajează legal în acel stat membru un conducător auto.
Atestatul de conducător auto este proprietatea
operatorului de transport rutier de mărfuri.

7.2. Transportul rutier internaţional de marfă.

Operatorii de transport rutier care deţin o licenţă

comunitară pentru transport de marfă au acces pe piaţa
transportului rutier internaţional de mărfuri contra cost
beneficiind de principiile liberei concurenţe şi a
nediscriminării, având ca principal obiectiv respectarea calităţii
transportului şi asigurarea interesului publicului călător sau a
beneficiarilor transportului de marfă cu respectarea strictă a
condiţiilor de siguranţă rutieră şi de protecţie a mediului.
Licenţa comunitară de transport rutier se eliberează de
Autoritatea Rutieră Română (ARR) şi are o valabilitate de 10
ani, aceasta păstrându-se pe toată durata valabilităţii la sediul
întreprinderii sau operatorului de transport rutier.
Transportul rutier internaţional47 de mărfuri contra cost
în trafic internaţional se poate efectua numai cu autovehicule

46
Art.5, pct.1 din Regulamentul CE nr.1072/2009
47
Accepţiunea de „transport rutier internaţional” trebuie înţeleasă ca
transport numai în statele membre ale Uniunii Europene

73
înmatriculate în România, deţinute şi utilizate în conformitate
cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.27/2011 privind
transporturile rutiere.

7.3. Răspunderea transportatorului

Răspunderea operatorului de transport faţă de celelalte

părţi din contractul de transport internaţional de mărfuri, este
reglementată de prevederile de drept comun, potrivit
dispoziţiilor Codului Civil, (art.1349-1371) conform căruia,
„cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită,
săvârşită cu intenţie sau din culpă, este obligat să îl repare”
(art.1357).
În acelaşi context, în art.1959 Cod Civil se stipulează
următoarele:
(1) Transportatorul nu poate exclude sau limita
răspunderea sa decât în cazurile prevăzute de lege.
(2) Transportatorul răspunde pentru prejudiciile cauzate
prin întârzierea ajungerii la destinaţie, cu excepţia cazului
fortuit şi a forţei majore.
În acest context se poate reţine faptul că legiuitorul a
avut în vedere la stabilirea responsabilităţii transportatorului nu
numai cu privire la avarierea, pierderea sau deteriorarea mărfii
pe timpul transportului dar şi prejudiciile datorate întârzierii
predării mărfii la destinatar.
De asemenea răspunderea transportatorului este
reglementată şi de prevederile art.17 din CMR48 conform
căreia „transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală
sau parţială sau pentru avarie, produse între momentul primiri
mărfii şi cel al eliberării acesteia, cât şi pentru întârziere în
eliberare” .

48
Convenţia din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport
internaţional de mărfuri pe şosele.

74
 Transportatorul poate fi exonerat de răspundere pentru
integritatea mărfii pentru cauzele menţionate mai sus numai
dacă factorii de care el răspunde conform prevederilor din
contractul de transport i-a îndeplinit pe deplin.
Reclamaţiile pentru litigiile privind transportul de
mărfuri se depun la organele de jurisdicţie ale ţărilor
contractante care au fost desemnate de comun acord de către
părţile contractante sau organelor jurisdicţionale din ţara pe
teritoriul căreia49 :
a) se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său
principal sau sucursala sau agenţia prin intermediul căreia
contractul de transport a fost încheiat;
b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui
prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, şi nu poate sesiza decât
aceste organe de jurisdicţie.

7.4. Transportul rutier internaţional de persoane.

Transportul de persoane în trafic internaţional are în

vedere în principal siguranţa şi confortul călătorilor, sens în
care acesta se realizează numai cu autocare clasificate pe stele
sau categorii conform prevederilor legale50.
Clasificarea autocarelor se efectuează de către
Autoritate Rutieră Română, pentru care eliberează însemnele
de clasificare iar acestea se afişează la loc vizibil în exteriorul
autocarului.

49
Art.31 alin 2 din CMR
50
Hotărârea Guvernului nr.951/1995 privind clasificarea autocarelor
utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern şi internaţional şi pentru
transporturi publice de persoane în trafic internaţional.

75
 În Acordul INTERBUS51, se dau următoarele definiri
sistemelor de transport de persoane:
- Serviciile ocazionale internaţionale - serviciile operate
între teritoriile a cel puţin două părţi contractante, care nu
corespund nici definiţiei serviciilor regulate, nici a serviciilor
speciale regulate şi nici a serviciilor navetă. Aceste servicii pot
fi operate cu o oarecare frecvenţă fără a înceta în acest fel să fie
servicii ocazionale.
- Serviciile regulate - serviciile care asigură transportul
călătorilor potrivit frecvenţelor specificate şi pe rutele
specificate, în care călătorii pot fi îmbarcaţi sau debarcaţi în
puncte de oprire dinainte stabilite. Serviciile regulate pot fi
supuse obligaţiei de a respecta orare şi tarife stabilite în
prealabil.
- Servicii regulate speciale - serviciile organizate de
către oricine, prin care se asigură transportul unor categorii
determinate de călători excluzând alţi călători, în măsura în
care aceste servicii sunt operate cu respectarea condiţiilor
prevăzute la pct. 3. Serviciile regulate speciale includ:
a) transportul muncitorilor între casă şi locul de muncă;
b) transportul elevilor şi al studenţilor spre şi dinspre
instituţiile de învăţământ.
- Serviciile navetă - serviciile în cadrul cărora, prin
călătorii repetate dus-întors, grupuri de călători formate
anterior sunt transportate dintr-un loc de plecare unic la o
destinaţie unică. Fiecare grup format din călători care au
efectuat călătoria dus va fi transportat înapoi la locul de plecare
într-o cursă ulterioară efectuată de către acelaşi operator de
transport. Locul de plecare şi cel de destinaţie înseamnă locul
unde călătoria începe şi, respectiv, locul unde călătoria se

51
Acordul INTERBUS (Acordul privind transportul internaţional ocazional
de călători cu autocarul şi autobuzul), semnat de România la Bruxelles la
02.octombrie 2000 şi ratificat prin Legea nr.439 din 27 iunie 2002.

76
termină, incluzând în fiecare caz şi localităţile aflate în
interiorul unei zone având raza de 50 km.
Licenţa de transport în trafic internaţional, are
următorul cuprins:
- antetul: „Uniunea Europeană”
- ţara în care s-a emis licenţa (România - RO),
- autoritatea care a emis licenţa (Autoritatea Rutieră
Română),
- seria şi numărul licenţei;
- titularul licenţei (numele şi adresa operatorului de
transport),
- perioada de valabilitate a licenţei;
- data eliberării licenţei;
- semnătura şi ştampila autorităţii emitente.
Operatorul de transport trebuie să obţină de la instituţia
competentă (Autoritatea Rutieră Română), copii conforme
pentru transportul internaţional de persoane cu autocarul sau
autobuzul, pentru fiecare autovehicul pe care îl foloseşte.
Pe toată durata transportului, la bordul autocarului
trebuie să existe:
- copia conformă ;
- foaia de parcurs pentru servicii internaţionale
ocazionale şi cabotaj prin servicii ocazionale pentru statele
membre ale Uniunii Europene ;
- foaia de parcurs model INTERBUS pentru
transporturile internaţionale de călători în ţări din afara celor
din Uniunea Europeană;
- diagramele tahograf din ziua în curs şi din
ultimele 28 de zile;
- celelalte documente care atestă dreptul
conducătorului auto că poate efectua astfel de curse (permis de
conducere corespunzător categoriei vehiculului, delegaţia de
deplasare, atestatul, etc.).

77
 7.5. Răspunderea transportatorului

Contractul de transport dintre transportator şi beneficiar

este biletul de călătorie.
Conform prevederilor art.1350 Cod.civil, „Orice
persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a
contractat.”
Pe cale de consecinţă, transportatorului îi revin o serie
de obligaţii faţă de pasager şi de asemenea şi pasagerul trebuie
să îndeplinească anumite cerinţe statuate în prevederile
contractuale.
Pasagerul are obligaţia de a plăti costul biletului de
călătorie, de a se prezenta la locul de îmbarcare indicat de
transportator şi de a respecta regulile de comportament pe
timpul transportului stabilite prin regulamentul
transportatorului.
Faţă de aceste obligaţii, transportatorul are obligaţia de
a asigura :
- mijlocul de transport de categoria celui contractat;
- prezenţa la data şi ora stabilită în contract;
- condiţiile de confort conforme clasei de transport
pentru care s-a plătit biletul;
- locul rezervat prin contract;
- respectarea normelor igienico-sanitare
corespunzătoare unei călătorii în siguranţă;
- dotarea mijlocului de transport cu un număr de
conducători auto care să poată asigura siguranţa în trafic până
la destinaţie;
De asemenea transportatorul este ţinut să răspundă faţă
de călător conform prevederilor art. 2003 Cod civil.
Cea mai importantă sarcină pe care o are însă
transportatorul, este răspunderea pentru persoana călătorului.

78
 „Transportatorul răspunde pentru moartea sau
vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii călătorului52”.
În situaţia în care se dovedeşte că paguba sau pierderile
au fost cauzate de călător, fie cu intenţie fie din culpa acestuia,
transportatorul nu va răspunde. De asemenea, transportatorul
nu va răspunde dacă:
- se dovedeşte că paguba a fost creată ca urmare a stării
de sănătate a călătorului,
- prejudiciul s-a datorat unui terţ;
- a existat una din situaţiile care poate fi catalogată ca
fiind „forţă majoră”.
O altă responsabilitate majoră ce revine
transportatorului este răspunderea pentru bagaje şi alte bunuri.
„Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea
bagajelor sau a altor bunuri ale călătorului, dacă nu se
dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa
călătorului sau forţa majoră53”.
Pentru a preveni eventuale litigii între călător şi
transportator, sistemul legislativ naţional şi internaţional,
prevede obligaţia transportatorului să asigure atât mijlocul de
transport folosit cât şi călătorii şi bagajele acestora pe care el le
transportă pe baza contractelor de călătorie încheiate între cei
doi..

52
Art.2004 alin. 1 Cod civil.
53
Art.2005, alin 1 Cod civil

79
 Capitolul VIII

TRANSPORTURILE AERIENE

8.1. Noţiuni privind activitatea de transport aerian

Deplasarea de bunuri şi persoane pe distanţe mari într-

un timp scurt indiferent de teritoriile parcurse se efectuează cu
ajutorul aeronavelor pregătite în acest sens.
Aerodromul este suprafaţa delimitată pe pământ sau pe
apă, care cuprinde, eventual, clădiri, instalaţii şi echipamente,
destinată să fie utilizată, în totalitate ori în parte, pentru sosirea,
plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor. Aerodromul
utilizat exclusiv pentru elicoptere se numeşte heliport54;
În vederea realizării de transporturi aeriene publice,
aerodromurile trebuie să fie certificate în acest sens, de
Ministerul Transporturilor, situaţie în care acele aerodromuri
vor avea conform prevederilor Codului aerian civil, statutul de
aeroport.
Toate aeronavele care operează transport de bunuri sau
persoane trebuie să fie înregistrate, ocazie cu care navei
respective i se conferă naţionalitatea, iar aeronava va avea un
certificat de înmatriculare/identificare.
Înregistrarea aeronavelor se face de către Ministerul
Transporturilor, ocazie cu care i se eliberează şi certificatul de
înmatriculare, care este un document ce trebuie să se afle
permanent la bordul aeronavei sau la persoana care asigură
pilotarea aeronavelor fără echipaj la bord.
Înmatricularea în Registrul unic de înmatriculare a
aeronavelor conferă aeronavelor naţionalitatea română şi
aceasta nu mai poate fi înmatriculată în altă ţară
În acest context, fiecărei aeronave i se atribuie şi un
certificat de navigabilitate care atestă capacitatea şi
54
Art.3.6 din Ordonanţa Guvernului nr.29/1997 republicată

80
proprietăţile de navigabilitate a aeronavei respective. Prin
navigabilitate, conform Codului aerian civil, se înţelege
caracteristica aeronavei pregătite de zbor, având caracteristicile
prevăzute de reglementările de admisibilitate la zbor.
De asemenea şi operatorii care au capacitatea de a
efectua activităţi de transport aerian public, pentru a desfăşura
această activitate trebuie să fie certificaţi în acest sens.
Certificarea operatorilor de transport aerian public se
face de către Autoritatea Aeronautică Civilă din România.
Termenii şi definirea activităţilor specifice transportului
aerian sunt reglementaţi de Regulamentul (CE) nr.261/2004 al
Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor
norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a
pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare sau
întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr.295/1991.
Conform acestui Regulament, termenii sunt definiţi
astfel:
a) „transportator aerian”: o întreprindere de transport
aerian titular a unei licenţe de funcţionare valabilă;
b) „operator de transport aerian”: un transportator
aerian care execută sau intenţionează să execute un zbor pe
bază contractuală cu un pasager sau în numele unei alte
persoane, juridice sau fizice, care a încheiat un contract cu
pasagerul respectiv;
c) „transportator comunitar”: un transportator aerian
titular a unei licenţe de funcţionare valabilă acordată de un stat
membru, în conformitate cu dispoziţiile din Regulamentul
Consiliului (CEE) nr. 2407/92 din 23 iulie 1992 privind
autorizarea transportatorilor aerieni;
d) „tour operator”: cu excepţia transportatorilor
aerieni, un organizator în sensul articolului 2 punctul 2 din
Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind

81
pachetele de servicii pentru călătorii, vacanţe şi circuite
turistice;
(e) „pachet”: serviciile definite la articolul 2 punctul 1
din Directiva 90/314/CEE;
f) „bilet”: un document valabil care dă dreptul la
transport, sau echivalentul acestuia sub o altă formă, inclusiv
sub formă electronică, emis sau autorizat de către
transportatorul aerian sau de agentul autorizat al acestuia;
g) „rezervare”: pasagerul posedă un bilet sau un alt
document doveditor, care indică faptul că rezervarea a fost
acceptată şi înregistrată de transportatorul aerian sau de tour
operator;
h) „destinaţie finală”: destinaţia de pe biletul prezentat
la ghişeul de înregistrare a pasagerilor sau, în cazul zborurilor
cu legătură directă, destinaţia ultimului zbor; nu se iau în
considerare zborurile de legătură alternative disponibile, în
cazul în care se respectă ora de sosire prevăzută iniţial;
i) „persoană cu mobilitate redusă”: orice persoană a
cărei mobilitate este redusă, atunci când utilizează mijloacele
de transport, datorită unei deficienţe fizice (senzorială sau
locomotoare, permanentă sau temporară), diminuării capacităţii
intelectuale, vârstei sau oricărei alte deficienţe şi a cărei stare
necesită o atenţie specială şi adaptarea la nevoile persoanei
respective a serviciilor puse la dispoziţia tuturor pasagerilor;
j) „refuz la îmbarcare”: refuzul de a transporta pasageri
pe un anumit zbor, deşi aceştia sau prezentat pentru îmbarcare
în condiţiile stabilite la articolul 3 alineatul (2), cu excepţia
cazurilor în care există motive temeinice pentru refuzul la
îmbarcare, cum ar fi starea sănătăţii, cerinţele de siguranţă sau
securitate sau documente de călătorie inadecvate;
k) „voluntar”: o persoană care se prezintă pentru
îmbarcare în condiţiile stabilite la articolul 3 alineatul (2) şi
este gata să cedeze la solicitarea transportatorului aerian
rezervarea sa confirmată în schimbul unei indemnizaţii;

82
 l) „anulare”: neefectuarea unui zbor programat anterior
şi pentru care s-a făcut cel puţin o rezervare.
Fiecare aeronavă civilă este asigurată şi deservită de un
echipaj constituit din personal calificat corespunzător funcţiei
pe care o îndeplineşte la bord, tot echipajul având obligaţia de a
asigura operarea aeronavei conform standardelor naţionale şi
internaţionale din domeniul transporturilor aeriene.

8.2. Transportul aerian de persoane

Realizarea transporturilor aeriene de persoane sunt

reglementate de prevederile Convenţiei pentru unificarea
anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional,
adoptată la Varşovia55 la 12 noiembrie 1929, ratificată de
România în 193156.
Amendamentele aduse Convenţiei de la Varşovia au
fost de natură să armonizeze legislaţia în domeniul
transporturilor aeriene internaţionale la cererea în continuă
creştere a utilizării transportului aerian ca mijloc de transport
rapid şi comod în special în transportul de persoane.
Operatorul de transport aerian public, va emite pentru
fiecare călător, un document individual sau colectiv de
călătorie, (carte de îmbarcare), care va conţine următoarele
informaţii:
- numele şi prenumele călătorului (călătorilor în
cazul unui transport colectiv de persoane );
- aeroportul de îmbarcare;
- aeroportul de debarcare;
- numărul zborului;
55
Convenţiei de la Varşovia din 1929 i-au fost aduse mai multe modificări
prin : Convenţia de la Roma din 1933, Convenţia de la Haga din 1955,
Convenţia de la Guadalahara din 1961, Convenţia de la Guatemala City din
1971, Protocoalele 1-4 de la Montreal din 1975, Convenţia de la Montreal
din 1999.
56
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.83 din 09.04.1931

83
 - data şi ora de îmbarcare;
- poarta de îmbarcare;
- locul din aeronavă.
În situaţia în care punctul de plecare şi cel de sosire se
află pe teritoriul aceluiaşi stat dar cursa respectivă face una sau
mai multe escale pe teritoriul altui stat, pe biletul de călătorie
se va menţiona cel puţin numele unui punct de escală.
Fiecare pasager are dreptul pe timpul transportului
aerian să aibă asupra sa un bagaj de mână (care să poată fi
depozitat în compartimentul de deasupra scaunului fără
ajutorul altei persoane), care va fi transportat gratuit şi la un
bagaj ce va fi transportat în cala aeronavei pentru care călătorul
este obligat să plătească o taxă în funcţie de greutate.
Pentru bagajele transportate în cala aeronavei,
transportatorul va elibera călătorului o etichetă de identificare
pentru fiecare articol din bagajul înregistrat.
Pe timpul călătoriei, pasagerilor le este interzis să aibă
asupra lor sau în bagajul din cabină următoarele:
a) pistoale, arme de foc şi arme;
b) arme cu vârf/cu tăiş şi obiecte tăioase;
c) instrumente contondente;
d) substanţe explozive şi inflamabile;
e) substanţe chimice şi toxice;
f) lichide (cu excepţia celor în recipiente individuale
cu o capacitate de maximum 100 de mililitri sau echivalent,
aflate într-o punga de plastic transparentă resigilabilă şi cu o
capacitate de maximum 1 litru (dimensiuni aproximative 20 cm
x 20 cm), a celor prescrise medical, pentru care pasagerii
trebuie să prezinte dovada autenticităţii ori sunt procurate din
zona de securitate după controlul cărţilor de îmbarcare);
g) bagaje de cabină individuale care depăşesc
dimensiunile de 56cm x 45 cm x 25 cm.

8.3. Răspunderea transportatorului

84
 Producerea unor evenimente legate de îmbarcare-
debarcare sau transport aerian, urmare cărora se produce
moartea sau vătămarea corporală a pasagerilor, atrag după ele
răspunderea operatorului aerian de transport.
Condiţia esenţială care se impune pentru răspunderea
transportatorului este aceea că accidentul trebuie să fi survenit
ca urmare a vinovăţiei exclusive a acestuia şi nu accidente
datorate unor terţi pe care transportatorul nu putea să le
prevadă.
Transportatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu
produs prin decesul sau vătămarea sănătăţii pasagerilor ori
avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii şi/sau a poştei
transportate57.
Pasagerii cărora li se eliberează documente de călătorie
aeriană pe teritoriul României vor fi informaţi în scris de
operatorul de transport aerian cu privire la următoarele
aspecte58:
a) limita răspunderii transportatorului în caz de deces
sau vătămare corporală a pasagerilor, aplicabilă în cazul
zborului respectiv, dacă o asemenea limită există;
b) limita răspunderii transportatorului, aplicabilă
zborului respectiv, cu privire la distrugerea, pierderea sau
deteriorarea bagajelor şi avertizarea că bagajele cu o valoare
mai mare decât această limită trebuie aduse la cunoştinţă
transportatorului la ghişeul de verificare a documentelor de
transport şi eliberare a tichetelor de îmbarcare (check-in) sau
asigurate în întregime de pasager înainte de efectuarea
călătoriei;

57
Art.47 din Ordonanţa Guvernului nr.29/1997 privind Codul Aerian
Român
58
Art.7 alin.4 din Legea nr.355 din 10 iulie 2003 privind răspunderea
transportatorilor aerieni şi a operatorilor aeronavelor civile care efectuează
operaţiuni aeriene civile în spaţiul aerian naţional.

85
 c) limita răspunderii transportatorului pentru daune
datorate întârzierilor, aplicabilă în cazul zborului respectiv.
Pasagerii pot beneficia şi de despăgubiri din partea
operatorului de transport în caz de refuz la îmbarcare, anulare
sau întârziere a zborului conform prevederilor din şi în
condiţiile stabilite de Regulamentul (CE) nr.261/2004 al
Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor
norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a
pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare sau
întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr.295/1991.
Instituţia competentă desemnată să soluţioneze cererile
pasagerilor care consideră că li s-au încălcat drepturile
referitoare la transportul aerian este Autoritatea Naţională
Română pentru Protecţia Consumatorului, unde se depun
cererile privind despăgubirile solicitate şi motivele care stau la
baza acestor cereri.

8.4. Transportul aerian de marfă

Transportul aerian de mărfuri se realizează de operatorii

de transport aerian pe baza scrisorii de transport aerian.
Expeditorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian în
trei exemplare originale.
Fiecare din cele trei exemplare ale scrisorii de transport
aerian are menţiuni şi se adresează părţilor din contractul de
transport după cum urmează59:
a) primul exemplar poartă menţiunea „pentru
transportator” şi este semnat de expeditor;
b) al doilea exemplar poartă menţiunea „pentru
destinatar” şi este semnat de expeditor şi de transportator;
c) al treilea exemplar este semnat de transportator şi
este înmânat expeditorului, după acceptarea mărfii la transport.
59
Art.7 alin 2 din Convenţia de la Montreal

86
 Pe scrisoarea de transport aerian sunt inserate
următoarele menţiuni:
- datele de identificare ale transportatorului aerian,
- datele de identificare ale expeditorului;
- datele de identificare ale destinatarului
- aeroportul de decolare
- aeroportul de destinaţie;
- felul si cantitatea expediţiei;
- natura şi felul ambalajului în care se află marfa;
- locul si data în care s-a emis documentul.
Scrisoarea de transport aerian reprezintă contractul de
transport încheiat între expeditor şi transportator, pe baza
acesteia expeditorul poate oricând să îşi exercite dreptul de
modificare a contractului de transport sau să îşi manifeste
pretenţiile împotriva transportatorului aerian în legătură cu
expediţia încredinţată spre transport.
După întocmirea scrisorii de transport aerian şi predarea
expediţiei operatorului de transport aerian, expeditorul poate
dispune de marfa expediată schimbându-i destinaţia sau
destinatarul sau oprirea de la livrare, ori returnarea mărfii la
aeroportul de plecare.
Aceste operaţiuni se pot efectua numai dacă nu aduc
daune transportatorului şi cu suportarea costurilor necesare
efectuării operaţiunilor solicitate ulterior de către expeditor.

8.5. Răspunderea transportatorului

Conform prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului

nr.29/1997 privind Codul Aerian Român, transportatorul aerian
răspunde pentru orice prejudiciu produs prin decesul sau
vătămarea sănătăţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea
bagajelor, a mărfii şi/sau a poştei transportate.

87
 Pierdere, distrugerea, deteriorarea sau degradarea mărfii
pe timpul transportului aerian, creează obligaţii şi
responsabilităţi pentru transportator, cu condiţia ca acestea să
se fi produs din vina exclusivă a transportatorului.
Transportatorul nu va răspunde pentru pierderea,
distrugerea sau deteriorarea mărfii, dacă se dovedeşte că
acestea s-au datorat60:
a) - unui defect al mărfii, calităţii sau viciului
acesteia;
b) - ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată
de către o altă persoană decât transportatorul, prepuşii sau
mandatarii acestuia;
c) - unei stări de război sau conflict armat;
d) - unei acţiuni a autorităţii publice realizate în
legătură cu intrarea, ieşirea sau tranzitul mărfii.
Reclamaţiile trebuie să fie formulate în scris în
termenul de mai sus altfel, transportatorul nu poate fi tras la
răspundere.

60
Art.18 alin.2 din Convenţia de la Montreal

88
 Capitolul IX

TRANSPORTUL MARITIM ŞI PE
CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE

9.1. Noţiuni privind transportul fluvial şi naval

Despre folosirea ambarcaţiunilor folosite pentru

transportul pe apă se poate vorbi din cele mai vechi timpuri,
fiind practic prima formă prin care a fost salvată omenirea
(arca lui Noe).
Avantajul deplasări pe apă este dat de capacitatea mare
a vaselor care pot transporta cantităţi importante de mărfuri dar
şi de pasageri cu un preţ de cost foarte redus. Practic este una
din cele mai ieftine metode de transport persoane şi marfă faţă
de celelalte tipuri de transporturi.
În acest context, avantajele transportului pe apă sunt:
- posibilitatea de transport de mărfuri în cantităţi
mari pe unitate de transport;
- costuri reduse atât la transportul de marfă cât şi
de călători;
- asigurarea unei eficienţe sporite prin raportul
cantitate de marfă/preţ;
- mobilitate relativ eficientă a transporturilor.
Cu toate că transporturile navale se efectuează la un
preţ de cost scăzut faţă de celelalte tipuri de transporturi,
acestea mai au avantajul că poluează mult mai puţin decât
transporturile rutiere sau feroviare raportat la aceiaşi cantitate
de mărfuri transportată.
Pe lângă aceste avantaje minime, transportul pe apă are
şi următoarele dezavantaje:
- viteza de deplasare este relativ scăzută;

89
 - la transportul pe apă sunt avantajate numai ţările
care au acces direct la mare, celelalte state fiind nevoite să
folosească şi un alt tip de transport;
- oprirea transportului neprevăzută ca urmare a
apariţiei unor furtuni care împiedică continuarea drumului;
- timpii crescuţi de operare a navelor;
- întreruperea transportului în cazul scăderii
cotelor apelor în special la transportul fluvial şi pe canale
navigabile.
Transportul pe apă poate fi :
- transport pe ape interioare (râuri, fluvii,);
- transport pe canale navigabile;
- transport naval.
În România există trei canale navigabile deschise
transporturilor naţionale şi internaţionale, astfel:
a) canalul Dunăre-Marea Neagră
b) canalul Poarta Albă-Midia- Năvodari
c) canalul Bega

9.2. Statutul juridic al Dunării

Navigaţia pe fluviul Dunăre se realizează pe baza unor

prevederi legislative care au în vedere atât interesul naţional cât
şi cel internaţional ţinând cont de interesele celorlalte state
riverane fluviului.
În acest sens România şi-a armonizat sistemul legislativ la
acordurile încheiate cu celelalte state, împreună cu care
sistemul de transport naval pe Dunăre trebuie să asigure
condiţiile optime acestei activităţi.
Prevederile Convenţiei de la Siofok se referă numai la
domeniul de transport marfă nu şi la cel referitor la
transportul de persoane.
Deschiderea şi închiderea navigaţiei pe Dunăre se poate
face în cazurile de forţă majoră cum ar fi: cutremur, uragan,

90
furtuni, cât şi evenimente cum ar fi perioadele de iernat, de
scurgere a gheţarilor, ceaţă foarte deasă, ape mari sau reduse,
starea de război, piraterie, terorism, etc.

9.3. Sistemul de desfăşurare al activităţilor de

transport naval

Activităţile de transport naval se desfăşoară în vederea

realizării unor contracte de transport marfă sau transport
persoane, însă pentru ca acestea să poată fi asigurate în cele
mai bune condiţii, în paralel cu acestea se mai derulează o serie
de activităţi care concură nemijlocit la buna derulare a acestora.
Conexe activităţilor principale mai sunt şi următoarele:
- activităţi accesorii : sunt acele activităţi de transport ,
fie de persoane fie de mărfuri în interes propriu, care se
realizează ca activitate accesorie unei alte activităţi economice,
- transportul de bunuri sau persoane în interes
personal, ce se realizează de persoane fizice în scopul realizării
propriilor interese de transport sau de agrement,
- activităţi conexe activităţii de transport sunt acele
activităţi prin care se realizează încărcarea-descărcarea
mărfurilor, aprovizionarea navelor cu cele necesare drumului,
căutarea identificarea, stabilirea şi asigurarea navelor cu
echipaje corespunzătoare, şi care să aibă pregătirea necesară
operării navei,
- activităţi auxiliare transporturilor sunt acele activităţi
care vin în completarea activităţilor principale de navigaţie şi
pentru buna desfăşurare a acestora cum ar fi: remorcarea
navelor, salvarea navelor cu probleme de navigaţie, întreţinerea
căilor de comunicaţie, asigurarea pilotajului navelor pe zonele
unde se impune acest lucru, depoluarea apelor contaminate a ca
urmare a unui accident sau a unei poluări intenţionate, etc.
Activitatea de transport maritim şi pe căile navigabile
interioare este condusă de Ministerul Transporturilor ca

91
instituţie a administraţiei publice centrale în mod direct sau
prin delegare către alte instituţii din subordine.
Transporturile navale se pot efectua în două moduri:
- transporturi navale de linie ( presupune un
transport regulat pe rute stabilite şi cu orar cunoscut);
- transport naval de tip tramp (transport care se
efectuează neregulat, nu are un orar prestabilit şi se referă la
transporturi ocazionale, fără a avea o rută dinainte stabilită cu
port de plecare şi port de sosire. Acestea primesc oferte de la
operatori comerciali, în diferite porturi, le analizează şi
efectuează pe cel care îi este avantajos).

9.4. Naţionalitatea, înmatricularea, radierea şi

pavilionul navelor.

Toate navele care se află în apele teritoriale ale

Românie sunt obligate să arboreze pavilionului statului a cărei
naţionalitate o are şi unde a fost înmatriculată.
Naţionalitatea unei nave este dată de statul în care nava
a fost înmatriculată şi pe al cărei pavilion este obligată să îl
arboreze.
Acordarea, suspendarea sau retragerea dreptului de a
arbora pavilionul român se face de Ministerul Transporturilor
prin instituţia sa abilitată în acest sens: Autoritatea Navală
Română.
Acordarea dreptului de arborare a pavilionului român se
poate acorda de Autoritatea Navală Română, următoarelor
nave61:
a) navelor deţinute în proprietate de persoane juridice
sau fizice române;
b) navelor proprietate a persoanelor fizice care au
cetăţenia unui stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând
Spaţiului Economic European ori a persoanelor juridice având
61
Art.45 din Ordonanţa Guvernului nr.42/1997

92
sediul în Uniunea Europeană sau în Spaţiul Economic
European;
c) navelor proprietate a persoanelor fizice străine cu
domiciliul sau reşedinţa în România ori a filialelor din
România ale persoanelor juridice străine, altele decât cele
menţionate la lit. b);
d) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice,
altele decât cele române, închiriate prin contracte de tip bare-
boat62 ori leasing, pe perioade mai mari de un an, de persoane
juridice sau fizice române ori străine.
Autoritatea Navală Română acordă dreptul de arborare
a pavilionului român prin intermediul căpităniilor de port
desemnate de aceasta.
Navele care au obţinut dreptul de arborare a
pavilionului român sunt de naţionalitate română şi nu au
dreptul să arboreze pavilionul altui stat63.
Autoritatea Navală Română poate suspenda dreptul de
arborare a pavilionului român pe o perioadă de până la 3 luni
dacă constată la personalul navigant că :
a) nu au actele de naţionalitate valabile;
b) nu au echipajul minim de siguranţă prezent la bord;
c) nu respectă prevederile convenţiilor internaţionale la
care România este parte privind standardele tehnice şi
condiţiile de muncă şi de viaţă la bord;
d) fiecare membru al echipajului nu deţine brevetul sau
certificatul de capacitate corespunzător funcţiei pe care o
îndeplineşte la bordul navei.
Retragerea dreptului de a arbora pavilionul român se
face în următoarele situaţii:
- la solicitarea proprietarului navei;

62
Contract de închiriere (de navlosire) a unei nave de agrement nude, fără
echipaj, însă cei care închiriază sunt responsabili de sarcinile pe care le-ar
fi avut echipajul.
63
Art.47 din Ordonanţa Guvernului nr.42/1997

93
 - din oficiu, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile care
au stat la baza acordării dreptului de arborare a pavilionului
român;
- în cazul în care deficienţele care au stat la baza
suspendării dreptului de arborare a pavilionului român nu au
fost remediate în termenul stabilit;
- din oficiu, dacă nava a suferit o pierdere totală ca
urmare a unui naufragiu, a eşuării, incendiului, scufundării sau
a altor asemenea împrejurări ori a fost dezmembrată sau
abandonată.

9.5. Transportul naval de mărfuri

Transportul naval maritim sau pe apele interioare de

mărfuri se face baza unui document ce poartă denumirea de
conosament.
Conosamentul este un contract de transport semnat de
armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se
confirmă primirea mărfii precum şi obligaţia de a o transporta
şi a o preda la destinaţie.
În cadrul transportului naval se disting o serie de
termeni specifici numai acestei activităţi cum ar fi:
- armator – este o persoană care echipează şi
exploatează o navă;
- navlosant – este o persoană care închiriază o navă de
transport mărfuri în scopul de a o exploata;
- navlositor – este persoana care încarcă nava cu marfă;
- navlu – este valoarea care reprezintă chiria plătită
pentru folosirea unui vas de transport (aparţinând unui
proprietar particular); costul transportului pe apă al persoanelor
sau al mărfurilor.

94
 Conosamentul trebuie să cuprindă următoarele date64:
a) natura generală a mărfurilor, marcajele principale
necesare pentru identificarea mărfurilor, o declaraţie expresă,
dacă este cazul, privind caracterul periculos al mărfurilor,
numărul de colete sau de bucăţi, precum şi greutatea mărfurilor
sau cantitatea lor exprimată în alt mod, aşa cum au fost
furnizate aceste indicaţi de către încărcător;
b) starea aparentă a mărfurilor;
c) numele şi sediul cărăuşului;
d) numele încărcătorului;
e) destinatarul, dacă este numit de încărcător;
f) portul de încărcare prevăzut în contractul de
transport maritim şi data la care mărfurile au fost preluate în
portul de încărcare;
g) portul de descărcare prevăzut în contractul de
transport maritim;
h) numărul de exemplare originale ale conosamentului,
dacă sunt mai mult de unu;
i) locul emiterii conosamentului;
j) semnătura cărăuşului sau a unei persoane care
acţionează în numele său;
k) navlul în măsura în care trebuie plătit de destinatar
sau altă indicaţie ca navlul este plătibil de către acesta;
l) declaraţia vizată;
m) declaraţia, dacă este cazul, că mărfurile vor fi sau
vor putea fi transportate pe punte;
n) data sau perioada de livrare a mărfurilor în portul de
descărcare dacă aceasta a fost expres agreată de către părţi;
o) limita sau limitele majorate ale răspunderii dacă au
fost fixate de comun acord.

64
Art.15 din Convenţia din 1978 a Naţiunilor Unite privind transportul de
mărfuri pe mare (Convenţia de la Haga), publicată în Buletinul Oficial nr.95
din 28 noiembrie 1981.

95
 Cu toate aceste rezerve ale cărăuşului, conosamentul cu
menţiunea „îmbarcat”, face dovada încărcării la bord a
mărfurilor aşa cum sunt ele descrise în conosament.

9.6. Transportul naval de persoane

Contractul de transport maritim de persoane se încheie

între operatorul de transport şi pasager.
Transportul maritim şi pe căile navigabile interioare
este reglementat de sistemul legislativ românesc prin Hotărârea
de Guvern nr. 1.061 din 23 decembrie 2013 şi are ca bază de
aplicare Regulamentul (UE) nr.1.177/2010 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind
drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare şi pe căile
navigabile interioare şi de modificare a Regulamentului (CE)
nr.2.006/200465.
În acest context, prin Hotărârea Guvernului 1061/2013
s-a legiferat ca „organism naţional responsabil ” în România
să fie:
- Autoritatea Naţională Pentru Protecţia
Consumatorilor pentru aplicarea prevederilor Regulamentului
în ceea ce priveşte respectarea drepturilor pasagerilor66;
- Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice prin Agenţia Naţională pentru Plăţi în
65
Art.148 ,alin.2 din Constituţia României: „Ca urmare a aderării,
prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului
de aderare”.
66
Conform Raportului anual al Autorităţii Naţionale a Protecţiei
Consumatorului , „In anul 2014, autoritatile responsabile cu aplicarea
Regulamentului (UE) nr. 1177/2010 nu au inregistrat reclamatii ale
consumatorilor cu privire la incalcarea drepturilor pe care acestia le au in
conformitate cu prevederile europene.”
http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/infocons/regulament_1177/raport_regulam
entul1177_150608.pdf

96
ceea ce priveşte respectarea drepturilor acordate persoanelor cu
dizabilităţi şi ale persoanelor cu mobilitate redusă.
Pentru aceste organisme, Hotărârea de Guvern
1061/2013 stabileşte modalităţile de lucru şi obligaţiile ce le
revin pentru respectarea drepturilor pasagerilor care călătoresc
pe mare sau pe căile navigabile interioare.
Pentru o aplicare uniformă la nivelul Uniunii Europene,
au fost definite cele mai importante noţiuni cu care se operează
în cadrul transportului de pasageri pe căile navigabile şi a
transportului maritim, astfel67:
 a) „persoană cu dizabilităţi” sau „persoană cu
mobilitate redusă” înseamnă orice persoană a cărei mobilitate,
atunci când utilizează mijloacele de transport, este redusă din
cauza unui handicap fizic (senzorial sau locomotor, permanent
sau temporar), a unui handicap sau a unei deficienţe
intelectuale, a oricărui alt tip de handicap sau a vârstei şi a cărei
situaţie necesită o atenţie specială şi adaptarea serviciilor puse
la dispoziţia tuturor pasagerilor la nevoile acesteia;
 b)„teritoriul unui stat membru” înseamnă teritoriul
căruia i se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene, astfel cum se menţionează la articolul 355 din tratat,
în condiţiile prevăzute la respectivul articol;
 c) „condiţii de acces” înseamnă standarde relevante,
linii directoare şi informaţii despre accesibilitatea terminalelor
porturilor şi a navelor, inclusiv facilităţile acestora pentru
persoanele cu dizabilităţi şi persoanele cu mobilitate redusă;
 d)„operator de transport” înseamnă o persoană fizică
sau juridică, alta decât un operator de turism, un agent de voiaj

67
Art. 3 din Regulamentul (UE) nr.1.177/2010 al Parlamentului European şi
al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care
călătoresc pe mare şi pe căile navigabile interioare şi de modificare a
Regulamentului (CE) nr.2.006/2004.

97
sau un vânzător de bilete, ce oferă publicului larg transport prin
servicii de transport de călători sau croaziere;
 e)„operator de transport din Uniune” înseamnă un
operator de transport stabilit pe teritoriul unui stat membru sau
care oferă transport prin servicii de transport de pasageri către
sau de pe teritoriul unui stat membru;
 f) „serviciu de transport de pasageri” înseamnă un
serviciu comercial de transport de pasageri pe mare sau pe căi
navigabile interioare, efectuat după un orar publicat;
 g)„servicii integrate” înseamnă serviciile interconectate
de transport într-o zonă geografică determinată, cu un singur
serviciu de informaţii, un singur regim de taxare a biletelor şi
un singur orar de transport;
 h)„operator de transport de fapt” înseamnă o persoană,
alta decât operatorul de transport, care efectuează de fapt
transportul, integral sau parţial;
 i)„cale navigabilă interioară” înseamnă un curs de apă
interior navigabil, natural sau artificial, sau un sistem de
cursuri de apă interconectate, utilizate pentru transport, cum ar
fi lacuri,râuri sau canale sau orice combinaţie între acestea;
 j) „port” înseamnă un loc sau o zonă geografică
constituită din lucrări de îmbunătăţire şi din instalaţii de natură
să permită primirea unei nave pe care se îmbarcă şi de pe care
debarcă de obicei pasagerii;
 k) „terminalul portului” înseamnă un terminal, operat
de un operator de transport sau un operator al terminalului,
într-un port prevăzut cu instalaţii, cum ar fi ghişee de
îmbarcare, ghişee de bilete sau saloane, şi personal pentru
îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor care călătoresc cu
servicii de pasageri sau care se află în croazieră;
 l) „navă” înseamnă un vas utilizat pentru navigaţia pe
mare sau pe căi navigabile interioare;
 m) „contract de transport” înseamnă un contract de
transport între un operator de transport şi un pasager, în

98
vederea prestării unuia sau mai multor servicii de transport de
pasageri sau a uneia sau mai multor croaziere;
 n) „bilet” înseamnă un document valabil sau altă
dovadă a unui contract de transport;
 o)„vânzător de bilete” înseamnă orice vânzător cu
amănuntul care încheie contracte de transport în numele unui
operator de transport;
 p)„agent de voiaj” înseamnă orice vânzător cu
amănuntul care acţionează în numele unui pasager sau al unui
operator de turism pentru încheierea unor contracte de
transport;
 q)„operator de turism” înseamnă un organizator sau
vânzător cu amănuntul, altul decât un operator de transport, în
sensul articolului 2 punctele 2 şi 3 din Directiva 90/314/CEE;
 r)„rezervare” înseamnă rezervarea unei plecări
specifice prin intermediul unui serviciu de transport de pasageri
sau a unei croaziere;
 s) „operatorul terminalului” înseamnă un organism
privat sau public pe teritoriul unui stat membru responsabil de
administrarea şi gestionarea unui terminal al portului;
 t) „croazieră” înseamnă un serviciu de transport pe
mare sau pe căi navigabile interioare exploatat exclusiv în scop
de agrement sau recreativ, completat de servicii de cazare şi de
alte facilităţi, care durează mai mult de două şederi peste
noapte la bord;
 u) „incident maritim” înseamnă naufragiu, răsturnare,
coliziune sau eşuare a navei, explozie sau incendiu la bord sau
defectarea navei
Odată definite principalele elemente care concură la
realizarea unui transport în siguranţă a pasagerilor, s-au putut
stabili şi responsabilităţile ce revin atât pasagerilor cât şi
transportatorilor pe căile navigabile.

99
 În acest context, operatorilor de transport şi operatorilor
de terminale le revin următoarele obligaţii în cazul întreruperii
călătoriei:
- informarea pasagerilor în cazul anulării sau
întârzierilor plecării cât mai curând posibil despre această
situaţie, dar nu mai târziu de 30 de minute după ora planificată
pentru plecare în legătură cu ora estimată de plecare şi sosire în
portul de destinaţie;
- informează pasagerii despre eventuale legături pe care
le au la portul de destinaţie în cazul în care pasagerii trebuiau
să continue călătoria cu alt transportator de la destinaţia
călătoriei întârziate sau anulate;
- se asigură că persoanele cu dizabilităţi sau cu
mobilitate redusă au primit toate informaţiile referitoare la
întârzierea sau anularea plecării
Sistemul legislativ european, a prevăzut în
Regulamentul mai sus amintit şi despăgubiri în situaţia în care
transportul de pasageri a ajuns cu întârziere la locul de
destinaţie faţă de cea stabilită prin contractul de transport.
Nivelul de despăgubire este de 25%, din preţul biletului
pentru o întârziere de cel puţin68:
a) o oră, în cazul unei călătorii programate de până la
patru ore;
b) două ore, în cazul unei călătorii programate de peste
patru ore, dar care nu depăşeşte opt ore;
c) trei ore, în cazul unei călătorii programate de peste
opt ore, dar care nu depăşeşte 24 de ore; sau
d) şase ore, în cazul unei călătorii programate de peste
24 de ore.

68
Art.19 din Regulamentul (UE) nr.1.177/2010 al Parlamentului European
şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care
călătoresc pe mare şi pe căile navigabile interioare şi de modificare a
Regulamentului (CE) nr.2.006/2004.

100
 În cazul în care întârzierea depăşeşte de peste două ori
durata prevăzută la literele a) - d), despăgubirea este de 50 %
din preţul biletului.
Redirecţionarea, despăgubirea sau asistenţa nu se
asigură în cazul în care :
- pasagerii sunt posesori de bilete deschise în care
nu este precizată ora de plecare-sosire;
- pasagerul este informat înainte de cumpărarea
biletului despre existenţa unei asemenea situaţii;
- întârzierea sau anularea se datorează condiţiilor
meteorologice care ar pune în pericol operarea navei.

Capitolul X
FAPTE DE NATURĂ A PERTURBA
ACTIVITATEA DE TRANSPORT

10.1. Noţiuni privind faptele ce pot aduce atingere

activităţii de transport.

Dezvoltarea economică a societăţii în general şi politica

de globalizare în general, determină societatea să îşi ia
măsurile necesare pentru o bună funcţionare.
Într-o societate modernă bazată pe producţia de bunuri,
pe desfăşurarea unor servicii de interes general corespunzătoare
acestei perioade, dar şi strâns legate de interesele persoanelor

101
care produc toate aceste bunuri, nu se poate concepe existenţa
fără transporturi.
În cadrul activităţilor de transport pot fi comise fapte de
natură penală sau contravenţională pe care le-am putea
departaja pe mai multe domenii, cum ar fi:
- fapte comise în legătură cu activitatea de transport
propriu-zisă, comise de personalul angrenat în activitatea de
transport;
- fapte comise de persoanele care folosesc mijloacele
de transport;
- fapte comise de terţe persoane, care nu au nimic cu
activitatea de transport propriu-zisă şi nu participă în nici un fel
la activitatea de transport, nici ca transportatori nici ca
beneficiari ai transportului.
În cele ce urmează vor fi detaliate câteva din faptele
ce se pot comite în domeniul transporturilor pentru fiecare din
categoriile enunţate mai sus, fără pretenţia de a le fi enumerat
pe toate, având în vedere şi numărul mare de acte normative
interne şi internaţionale care reglementează activitatea de
transport în general.

10.2. Fapte ce pot fi comise de personalul angrenat

în activitatea de transport

Transportul de persoane sau de marfă, indiferent cu ce

mijloc de transport se efectuează, feroviar, auto, aerian sau
naval, are în centrul activităţii mijlocul de transport care la
rândul său este deservit, asistat sau manevrat de oameni.
Pentru fiecare sistem de transport, calificările
personalului angajat se diferenţiază în funcţie de specificul
fiecăruia, însa atribuţiunile de serviciu se aseamănă sau uneori
sunt identice numai că se referă la alt mijloc de transport care
foloseşte o altă infrastructură şi un alt sistem de derulare.

102
 Transportul feroviar de marfă sau de persoane,
foloseşte ca infrastructură calea ferată iar ca mijloace de
transport trenurile de marfă sau de persoane ori automotoare în
cazul transportului de persoane pe rute scurte şi cu număr redus
de pasageri.
Punerea în circulaţie a unui tren presupune luarea
unor măsuri care să prevină deraierea trenului, coliziunea cu
alte trenuri, siguranţa materialului rulant, dar şi semnalizarea
corespunzătoare a traficului pe tot itinerariul ce îl are de
parcurs toate având un obiectiv central: protejarea vieţii,
sănătăţii şi integrităţii corporale a omului.
În toată această multitudine de activităţi, pot apare şi
disfuncţionalităţi datorate personalului ce deserveşte sistemul
de transport, iar legiuitorul a consacrat Titlul VII din Codul
penal, incriminării faptelor de natură a leza siguranţa publică în
general sub denumirea de „infracţiuni contra siguranţei
publice”.
În continuarea titlului respectiv, Capitolul I defineşte
„ Infracţiunile contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate”, fără
a face diferenţierea între transportul feroviar de marfă şi
transportul feroviar de persoane.
Faptele de natură penală incriminate de capitolul I
sunt:
- neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
îndeplinirea lor defectuoasă (art.329 Cod penal);
- neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
îndeplinirea lor defectuoasă din culpă (art.330 Cod penal);
- părăsire postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa
alcoolului sau a altor substanţe (art.331 Cod penal);
- distrugerea sau semnalizarea falsă (art.332 Cod
penal);
- accidentul de cale ferată (art.333 Cod penal).
Am reamintit aceste fapte (detaliat au fost însuşite la
disciplina de specialitate), pentru a scoate în relief importanţa

103
deosebită acordată de legiuitor siguranţei circulaţiei pe calea
ferată.
În capitolul II al Titlului VII, legiuitorul a acordat o
atenţie deosebită unui alt tip de transport şi anume transportul
auto pe drumurile publice, intitulat „Infracţiuni contra
siguranţei circulaţiei pe drumurile publice”.
În acest sens sunt incriminate următoarele fapte:
- punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul
neînmatriculat (art.334 Cod penal);
- conducerea unui vehicul fără permis de conducere
(art.335 Cod penal);
- conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a
altor substanţe (art.336 Cod penal);
- refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre
biologice (art.337 Cod penal);
- părăsirea locului accidentului ori modificarea sau
ştergerea urmelor acestuia (art.338 Cod penal);
- împiedicarea sau îngreunarea circulaţiei pe drumurile
publice (art.339 Cod penal);
- nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică
ori efectuarea reparaţilor (art.340 Cod penal);
- efectuarea de lucrări neautorizate în zona drumului
(art.341 Cod penal).
În celelalte tipuri de transport - maritim sau aerian -
legiuitorul nu a dedicat în mod special capitole din codul penal,
însă faptele ce se pot comite sunt de natură a fi tratate conform
normelor de drept comune cu cele aplicabile şi în alte cazuri
cum ar fi :
- infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul,
- infracţiuni de corupţie,
- infracţiuni contra patrimoniului, etc.
În derularea activităţilor specifice pentru fiecare din
tipurile de transport de marfă şi de persoane, operatorii
implicaţi în desfăşurarea acestora, indiferent ce poziţie ocupă în

104
activitatea de transport, pot comite şi alte fapte de natură penală
care sunt tratate cu exigenţă de instituţiile abilitate, cele
menţionate mai sus fiind numai de natură a scoate în relief
importanţa transporturilor în viaţa economico-socială a lumii.

10.3. Fapte comise de persoanele care folosesc

mijloacele de transport.

O componentă importantă a transporturilor, indiferent

cu ce mijloace se face, se referă la transportul de persoane.
Faptele comise de persoanele care folosesc mijloacele
de transport în comun se pot delimita în :
- fapte comise de persoane care folosesc mijlocul de
transport special pentru a comite infracţiuni;
- fapte comise de persoane care folosesc mijloace de
transport ocazional sau în mod regulat dar profită de
momentele create de aglomeraţie, propice comiterii unor fapte
de natură penală sau contravenţională.
Printre cele mai frecvente fapte comise de persoanele
care folosesc mijloacele de transport sunt:
- infracţiuni contra persoanei;
- infracţiuni contra patrimoniului;
- infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice, etc.
În categoria faptelor comise de persoanele care folosesc
mijloacele de transport, cele mai multe sunt de natură
contravenţională şi sunt reglementate de legile care asigură
organizarea şi funcţionarea fiecărui tip de transport în parte.

10.4. Fapte comise de terţe persoane, care nu

participă în nici un fel la activitatea de transport, nici ca
transportatori nici ca beneficiari ai transportului.

Siguranţa circulaţiei feroviare, rutiere, navale şi aeriene,

poate fi periclitată şi poate avea de suferit şi din partea terţelor

105
persoane care nu au tangenţă cu activitatea de transport, însă
prin activităţile infracţionale urmăresc realizarea unui scop
pentru sine sau pentru altul.
În această categorie intră în special:
- sustragerile de componente din infrastructura de
transport de toate felurile: sisteme de semnalizare, de balizare
sau componente ale materialului rulant, roţi, instalaţii electrice
sau mecanice folosite de mijloacele de transport, etc;
- sustragerea de mărfuri încredinţate spre transport;
- înşelăciuni comise în gări, autogări, porturi sau
aeroporturi;
Una din cele mai periculoase laturi ale activităţii
infracţionale ce poate fi comisă de orice categorie de persoane,
fie angajaţi, fie călători sau terţe persoane sunt infracţiunile de
terorism, piraterie69 şi deturnare de nave sau aeronave.
Instituţiile naţionale abilitate dar şi organisme
internaţionale europene şi mondiale conlucrează permanent
pentru identificare posibililor atentatori, şi neutralizarea sau
împiedicarea punerii în practică a intenţiilor lor criminale pe
care uneori le folosesc sub diverse sloganuri religioase sau de
propagandă, de fiecare dată astfel de fapte soldându-se cu
multe victime dar şi pagube materiale însemnate.

69
http://www.euronaval.ro/noutati/118-raportul-privind-pirateria-pe-
trimestrul-i-2014

106
MODELE DE DOCUMENTE CE SE FOLOSESC ÎN
TRANSPORTUL FEROVIAR DE MARFĂ ŞI DE
CĂLĂTORI.

107
Comandă prin care se solicită punerea la dispoziţie
de vagoane pentru transport de marfă.

108
Scrisoare de trăsură pentru transport marfă în trafic intern
cu un singur vagon

109
Scrisoare de trăsură pentru transportul de marfă în trafic
intern pentru grupuri de vagoane

110
Verso de la scrisoare de trăsură pentru transportul de
marfă în trafic intern pentru grupuri de vagoane

111
Scrisoare de trăsură pentru transportul de marfă în
trafic internaţional (CIM)

112
Verso la scrisoare de trăsură pentru transportul de
marfă în trafic internaţional (CIM)

113
Foaie de expediţie pentru transport marfă

114
Buletin de însoţire a mărfii.

115
Notă de cântărire pentru vagoane încărcate cu marfă vrac

116
Aviz de constatare a lipsei din marfa încredinţată spre
transport

117
Proces-verbal de constatare a lipsei din marfa încredinţată
spre transport

118
 Înştiinţare de constatare a existenţei unor mărfuri
nerevendicate sau care au ajuns într-o staţie CFR şi nu au
documente de transport din care să poată fi identificat
destinatarul.

119
Verso la înştiinţarea de prisos.

120
Legitimaţie de călătorie eliberată în sistem electronic SELL

121
Legitimaţie de călătorie eliberată on-line

122
Lista de verificare în tren a biletelor eliberate on-line

123
Abonament transport feroviar, pentru elevi

124
Bilet eliberat în tren cu reducere 50% şi cu preţ întreg

125
Bilet de călătorie „bianco”.

126
Bilet de călătorie pentru grupuri de persoane

127
Arătarea vagoanelor din compunerea unui tren
(marfă sau călători)

128
Verso la arătarea vagoanelor din compunerea unui
tren (marfă sau călători)

129
 MODELE DE DOCUMENTE CE SE FOLOSESC
ÎN TRANSPORTUL RUTIER DE MARFĂ ŞI CĂLĂTORI

130
Comandă pentru transport marfă

131
Licenţă pentru transportul internaţional de mărfuri

132
Copia conform pentru transportul rutier internaţional de
mărfuri

133
Scrisoare de transport marfă (CMR)

134
Foaia de parcurs pentru transportul rutier de marfă

135
Verso la foaia de parcurs pentru transportul rutier de
marfă

136
Licenţă pentru transportul rutier intern de persoane

137
Verso la licenţa pentru transportul rutier intern de
persoane

138
Caiet de sarcini pentru licenţa de traseu, la transportul
rutier de persoane

139
Copie conformă pentru transportul internaţional de
persoane

140
Foaie de parcurs pentru transportul intern de persoane

141
foaie de parcurs pentru transportul rutier ocazional de
persoane

142
Verso foaie de parcurs pentru transportul rutier ocazional
de persoane

143
Foaie de parcurs transport internaţional de persoane

144
Verso foaie de parcurs transport internaţional de persoane

145
Ordin de deplasare pentru conducătorul auto

146
Diagramă tahograf

147
Verso diagramă tahograf

148
Cartela tahografică personalizată (faţă-verso)

149
DOCUMENTE FOLOSITE ÎN TRANSPORTUL AERIAN
DE PERSOANE

150
Carte de îmbarcare

151
Carte (permis) de îmbarcare eliberată on-line

152
Document de aplicat pe bagajul de cală

153
Permisul de zbor pentru aeronavă

154
MODELE DE DOCUMENTE FOLOSITE ÎN
TRANSPORTUL NAVAL

155
Scrisoare de trăsură

156
Scrisoare de trăsură fluvială

157
Documente de transport barje

158
Certificat de încărcare barje

159
 Bibliografie

Gh.Stancu – Dreptul transporturilor, Editura Lumina

lex. Bucureşti 2005
Florin Făinişi- Dreptul transporturilor, Editura Pinguin
Bucureşti 2006
Florin Făinişi- Dreptul transporturilor. Practică
judiciară, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti
2000.
- Constituţia României
- Codul Civil
- Codul penal
- Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea
şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi
completările ulterioare,
- Ordonanţa de urgenţă nr. 195 din 12 decembrie 2002,
republicată, privind circulaţia pe drumurile publice, modificată
prin: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.63/2006, Hotărârea
Guvernului nr.1391/2006, Legea nr. 6/2007, Decizia Curţii
Constituţionale nr.347/2007, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.69/2007, Decizia Curţii Constituţionale
nr.661/2007, Decizia Curţii Constituţionale nr.742/2008,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.146/2008, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.9/2009, Legea nr. 218/2009,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.54/2010, Legea nr.
202/2010, Ordonanţa Guvernului nr.5/2011, Legea
nr.161/2011, Decizia Curţii Constituţionale nr.500/2012, Legea
nr. 187/2012, Legea nr.203/2012, Legea nr.255/2013,
Ordonanţa Guvernului nr.21/2014.
- Ordonanţei Guvernului nr. 27 din 31 august 2011
privind transporturile rutiere, cu modificările ulterioare;

160
 - Hotărârea Guvernului nr. 625 din 24 septembrie 1998
privind organizarea si funcţionarea Autorităţii Rutiere Romane
- A.R.R.
- Ordonanţa Guvernului, nr.48/1999 privind transportul
rutier al mărfurilor periculoase;
- Ordonanţa Guvernului nr.88/1999 privind stabilirea
unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri;
- Ordonanţa Guvernului nr.97/1999, republicată,
privind garantarea furnizării de servicii publice subvenţionate
de transport rutier intern şi de transport pe căile navigabile
interioare;
- Ordonanţa Guvernului nr.15/2002, privind aplicarea
tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de
drumuri naţionale din România cu modificările şi completările
aduse prin : Legea nr. 424 din 27 iunie 2002; Ordonanţa
Guvernului nr. 51 din 23 iulie 2004; Legea nr. 415 din 18
octombrie 2004; Legea nr. 101 din 19 aprilie 2007; Ordonanţa
de urgenţă nr. 157 din 19 decembrie 2007; Legea nr. 61 din 1
aprilie 2009; Ordonanţa Guvernului nr. 8 din 29 ianuarie 2010;
Ordonanţa Guvernului nr. 17 din 28 iulie 2010; Ordonanţa
Guvernului nr. 27 din 31 august 2011; Legea nr. 144 din 23
iulie 2012; Legea nr. 2 din 1 februarie 2013.
- Ordonanţa Guvernului nr.37/2007 cu modificările şi
completările ulterioare, privind stabilirea cadrului de aplicare a
regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele
de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de
înregistrare a activităţii acestora.
- Hotărârea Guvernului nr. 1326/2009 privind
transportul mărfurilor periculoase in România
- OG nr. 26/2011 privind înfiinţarea Inspectoratului de
Stat pentru Controlul in Transportul Rutier.
- Ordonanţa Guvernului nr.27/2011 privind
transporturile rutiere;

161
 - Ordonanţa Guvernului nr.26/2011 privind înfiinţarea
Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier;
- Ordonanţa Guvernului nr.11/2013 pentru modificarea
Ordonanţei Guvernului nr.27/2011 privind transporturile
rutiere;
- Legea nr.109/2014 privind aprobarea Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr.11/2013 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2011 privind
transporturile rutiere;
- Regulamentul nr. 3821/85 al Consiliului (U.E.) din
20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în
transportul rutier (Jurnalul Oficial L 370 din 31.12.1985).
- Regulamentul Comisiei (CE) 2121/1998 privind
stabilirea regulilor detaliate pentru aplicarea Regulamentelor
Consiliului (CEE) n.684/1992 şi (CE) 12/1998 privind
documentele pentru transportul călătorilor cu autocarul şi
autobuzul ;
- Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind
armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în
domeniul transporturilor rutiere, de modificare a
Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr. 2135/98 ale
Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE)
nr. 3820/85 al Consiliului.
- Regulamentul (CE) nr.1071/2009 de stabilire a unor
norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru
exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de
abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului;
- Regulamentul (CE) nr.1072/2009 privind normele
comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional
de mărfuri;
- Regulamentul (CE) nr.1370/2007 privind serviciile
publice de transport feroviar şi rutier de călători;

162
 - Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European şi
a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea
siguranţei infrastructurii rutiere;
- Decizia Comisiei din 14 decembrie 2009 de
modificare a Deciziei 2007/230/CE privind formularul referitor
la legislaţia socială în domeniul transporturilor rutiere;
- Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor T.I.R.(Transportul
Internaţional Rutier) ;
Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr.
980/2011, pentru aprobarea Normelor metodologice privind
aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea
transporturilor rutiere si a activităţilor conexe acestora, stabilite
prin OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere;
- Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutiera C.M.R.(contractul de
transport internaţional de mărfuri pe cale rutiera);
- Acordul european privind transportul mărfurilor
periculoase pe şosele (A.D.R.);
- Ordonanţa guvernului nr.7 /2005 (republicată) pentru
aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate
din România;
- Ordinul ministrului transporturilor nr.655/2007 pentru
aprobarea Normelor uniforme privind transporturile pe căile
ferate din România, completat şi modificat prin Ordinul
ministrului transporturilor nr.1010/2008, Ordinul ministrului
transporturilor şi infrastructurii nr.1123/2009 şi Ordinul
ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 580/2011.
- Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române -
AFER, cu modificările şi completările ulterioare,
- Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, cu
modificările şi completările aduse prin Hotărârea Guvernului
nr.644/2010, Legea 65/2011 şi Rectificarea publicată în

163
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.519 din 22 iulie
2011;
- Ordinul nr. 1503/2014 pentru punerea în aplicare a
Regulamentului (UE) nr. 1.078/2012 al Comisiei din 16
noiembrie 2012 privind o metodă de siguranţă comună pentru
monitorizarea pe care trebuie să o aplice întreprinderile
feroviare şi administratorii de infrastructură după primirea unui
certificat de siguranţă sau a unei autorizaţii de siguranţă,
precum şi entităţile responsabile cu întreţinerea;
- Hotărârea Guvernului nr. 616/2014 pentru modificarea
şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.476/2009 privind
stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării
Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind
drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar
- Ordonanţa Guvernului nr. 49/1999 privind transportul
mărfurilor periculoase pe calea ferată, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 788/2001,
- Ordinul nr. 927/2013 pentru publicarea acceptării
amendamentului din 2013 la Regulamentul privind transportul
internaţional feroviar al mărfurilor periculoase (RID), apendice
C la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare
(COTIF), semnată la Berna la 9 mai 1980 şi modificată de
Protocolul din 1999, semnat la Vilnius la 3 iunie 1999, ratificat
prin Ordonanţa Guvernului nr. 69/2001
- Ordonanţă de urgenţă nr. 12/1998 privind transportul
pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a
Căilor Ferate Române
- Hotărârea Guvernului nr. 582/1998 privind înfiinţarea
Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă "C.F.R.
Marfă" - S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor
Ferate Române

164
 - Hotărârea Guvernului nr. 1326/2009 privind
transportul mărfurilor periculoase in România.
- Dispoziţia directorului general al CFR Călători nr.44
din 21 octombrie 2009 privind modificarea Anexei la
Dispoziţia Directorului General al Societăţii Naţionale de
Transport Feroviar de Călători „CFR Călători -SA” nr.5/2008
privind aprobarea Reglementărilor proprii ale CFR Călători de
aplicare a Regulamentului privind transportul pe căile ferate
din România şi a Normelor Uniforme privind transporturile pe
căile ferate din România, cu modificările ulterioare şi
aprobarea Reglementărilor privind utilizarea legitimaţiilor de
călătorie CFR Călători achiziţionate de către călători prin
Internet, denumite „bilete CFR on-line”;
- Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spaţiului
feroviar unic european
- Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991
privind dezvoltarea căilor ferate comunitare
- Directiva 95/18/CE a Consiliului din 19 iunie 1995
privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare
- Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 26 februarie 2001 privind repartizarea
capacităţilor de infrastructură feroviară şi perceperea de tarife
pentru utilizarea infrastructurii feroviare
- Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranţa căilor ferate
comunitare;
- Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea
sistemului feroviar în Comunitate;
- Regulamentul (CE) nr. 881/2004 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind
înfiinţarea unei Agenţii Europene a Căilor Ferate.

165
 - Convenţia Internaţională privind transportul de
mărfuri pe căile ferate (CIM), Convenţia Internaţională privind
transportul călătorilor ş bagajelor pe căile ferate (CIV) şi
Convenţia adiţională la Convenţia internaţională privind
transportul călătorilor şi bagajelor pe căile ferate (CIV) din
25.02.1961 referitoare la răspunderea căii ferate în caz de
moarte sau rănire a călătorilor, precum şi a unor protocoale la
aceste convenţii, ratificat prin Decretul nr.213/1974, publicat în
Buletinul Oficial nr.157 din 17 dec.1974;
- Convenţia privind transporturile internaţionale
feroviare (COTIF), din 09 mai 1980, semnată la Berna,
publicată în monitorul Oficial, parte I nr.538bis din
01.09.2001;
- Acordul european privind marile linii internaţionale
de cale ferată (AGC) încheiat la Geneva la 1985, România a
aderat la acest acord prin Legea 100/1996.
- Ordonanţa Guvernului, nr.42/1997 privind
transportul maritim şi pe căile navigabile interne, republicată,
completată şi modificată prin Ordonanţa Guvernului
nr.42/1997, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.74/2006,
Legea 290/2007, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.70/2008, Legea 83/2011, Ordonanţa Guvernului nr.19/2012
şi Legea nr.103/2013 şi Hotărârea Guvernului nr.245/2003
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei
Guvernului nr.42/1997.
- Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, privind
administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea
infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului
public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în
porturi şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa Guvernului nr.79/2000 privind regimul
navigaţiei pe Canalul Dunăre-Marea Neagră şi Poarta-Albă-
Midia-Năvodari

166
 - Regulamentul de navigaţie pe Canalele navigabile,
emis de Administraţia Canalelor Navigabile
- Convenţia internaţională pentru unificarea anumitor
reguli asupra sechestrului asigurator de nave maritime, de la
Bruxelles din 10 mai 1952
- Convenţia privind facilitarea traficului maritim
internaţional(FAL), adoptat la Londra în 1965
- Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de
mărfuri pe mare, adoptată la Hamburg la 31 martie 1978.
- Regulamentul (UE) nr.1.177/2010 al Parlamentului
european şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind
drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare şi pe căile
navigabile interioare şi de modificare a Regulamentului (CE)
nr.2006/2004
- Ordonanţa Guvernului nr.29/1997, Republicată,
privind Codul aerian civil, modificat prin Legea nr. 399/2005,
Ordonanţa Guvernului nr.19/2011, Legea nr.187/2012 şi Legea
nr.98/2014.
- Legea nr.257/2001, privind modul de acţiune
împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian
al României, Republicată, în temeiul art.248 din Legea
nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009
privind Codul Penal.
- Convenţia de unificare a unor reguli privitoare la
transportul aerian internaţional, adoptată la Varşovia la
12.10.1931, cu modificările ulterioare prin Convenţii şi
protocoale.
- Convenţia de unificare a unor reguli referitoare la
transportul aerian internaţional, adoptată la Montreal în 1999
- Hotărârea Guvernului nr. 405 din 12 august 1993
privind înfiinţarea Autorităţii Aeronautice Civile Române
- Regulamentul Parlamentului European şi al
Consiliului (CE) nr. 216 din 20 februarie 2008 privind normele
comune în domeniul aviaţiei civile şi instituirea unei Agenţii

167
Europene de Siguranţă a Aviaţiei şi de abrogare a Directivei
91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr.
1592/2002 şi a Directivei 2004/36/CE;
- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului
2003/42/CE din 13 iunie 2003
- Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind
investigarea şi prevenirea accidentelor şi incidentelor survenite
în aviaţia civilă şi de abrogare a Directivei 94/56/CE
- Regulamentul (CE) nr.261/2004 al Parlamentului
European şi al Consiliului de stabilire a unor norme comune în
materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în
eventualitatea refuzului la îmbarcare sau întârzierii prelungite a
zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.295/1991.
- http://ro.getamap.net/ranking/railways/2121.html
- http://www.euronaval.ro/noutati/118-raportul-
privind-pirateria-pe-trimestrul-i-2014
- http://eur-lex.europa.eu/collection/eu-
law/legislation/recent.html
- site-urile SNCFR, ARR, ISCTR, NAVROM,
TAROM, Ministerul transporturilor, Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorului,

168
 Cuprins

Capitolul 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND

DREPTUL TRANSPORTURILOR ................................................. 5
1.1.Apariţia şi evoluţia transporturilor ............................................. 5
1.2.Structura sistemului de transporturi ............................................. 9
1.3. Reglementarea juridică a transporturilor .................................. 11
1.3.1.Reglementări juridice privind transportul rutier intern și
internațional ..................................................................................... 13
1.3.2. Reglementări juridice privind transportul feroviar intern și
internațional ..................................................................................... 16
1.3.3. Reglementări juridice interne și internaționale privind
transportul naval și pe căile navigabile interioare ........................... 20
1.3.4. Reglementări juridice interne și internaționale privind
transportul aerian ............................................................................. 21
1.4. Cadrul instituţional în care se derulează transporturile ............ 23
Capitolul II. CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT .. 42
2.1. Noţiuni introductive şi reglementarea juridică a contractului de
transport. .......................................................................................... 42
2.2. Caracterele juridice ale contractului de transport .................... 45
2.3. Particularităţi ale contractului de transport: ............................. 46
2.4. Obiectul contractului de transport............................................ 47
Capitolul III. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT
......................................................................................................... 49
3.1. Participanţii la contractul de transport ...................................... 49
3.2. Transportatorul ......................................................................... 50
3.3. Călătorul ................................................................................... 52
3.4. Expeditorul ............................................................................... 53
3.5. Destinatarul .............................................................................. 53
3.6. Elementele constitutive ale contractului de transport ............. 55
3.7. Condiţiile de formă ale contractului de transport ................... 59
3.8. Clauzele contractului de transport .......................................... 61
3.9. Regimul juridic al contractului de transport .......................... 63
3.10. Contractul de transport în format electronic ......................... 64
Capitolul IV. TRANSPORTURILE FEROVIARE INTERNE
4.1. Noţiuni introductive privind transportul pe calea ferată .......... 65

169
4.2. Cadrul instituţional de desfăşurare a transportului feroviar..........
....................................................................................................... . 67
4.3. Transportul feroviar de persoane ............................................. 72
4.3.1. Mersul trenurilor de călători .................................................. 76
4.3.2.Admiterea la transport. Legitimația de cățătorie .................... 77
4.3.3. Răspunderea operatorului de transport pe calea ferată .......... 82
4.3.4. Restituirea contravalorii încasate a transportului neefectuat . 85
4.3.5 Răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau
vătămare corporală a călătorului din culpa transportatorului .......... 86
4.3.6. Transportul bagajelor............................................................. 88
4.4 Transportul de marfă. ............................................................... 89
Capitolul V. TRANSPORTURILE FEROVIARE
INTERNATIONALE .................................................................... 97
5.1. Particularităţile transportului feroviar internaţional ................ 97
5.2. Transportul feroviar internaţional de marfă .......................... 100
5.3. Transportul feroviar internaţional de călători ...................... 104
Capitolul VI .TRANSPORTURILE RUTIERE
ÎN TRAFIC INTERN ................................................................ 109
6.1. Noţiuni privind activitatea de transport rutier ...................... 109
6.2. Transportul rutier de persoane contra cost ............................ 127
6.3. Răspunderea transportatorului ............................................. 130
6.4.Transportul rutier contra cost de marfă ................................. 131
6.5. Răspunderea transportatorului ............................................. 137
6.6. Transportul rutier în cont propriu ......................................... 139
Capitolul VII. TRANSPORTURILE RUTIERE ÎN TRAFIC
INTERNAŢIONAL ...................................................................... 140
7.1. Noţiuni privind transportul rutier în trafic internaţional. ....... 140
7.2.Transportul rutier internaţional de marfă ............................... 142
7.3. Răspunderea transportatorului .............................................. 144
7.4. Transportul rutier internaţional de persoane ......................... 146
7.5. Răspunderea transportatorului ............................................ 150
Capitolul VIII. TRANSPORTURILE AERIENE ........................ 153
8.1. Noţiuni privind activitatea de transport aerian ..................... 153
8.2. Transportul aerian de persoane .............................................. 160
8.3. Răspunderea transportatorului ............................................... 162
8.4. Transportul aerian de marfă .................................................. 165
8.5. Răspunderea transportatorului ............................................... 167
Capitolul IX. TRANSPORTUL MARITIM ŞI PE

170
CĂILE NAVIGABILE INTERIOARE ...................................... 170
9.1. Noţiuni privind transportul fluvial şi naval .......................... 170
9.2. Statutul juridic al Dunării ...................................................... 172
9.3.Sistemul de desfăşurare al activităţilor de transport naval ...........
...................................................................................................... 173
9.4. Naţionalitatea, înmatricularea, radierea şi pavilionul navelor.
....................................................................................................... 177
9.5.Transportul naval de mărfuri ................................................. 180
9.6. Transportul naval de persoane .............................................. 182
Capitolul X FAPTE DE NATURĂ A PERTURBA
ACTIVITATEA DE TRANSPORT ............................................ 189
10.1. Noţiuni privind faptele ce pot aduce atingere activităţii de
transport. ..................................................................................... 189
10.2. Fapte ce pot fi comise de personalul angrenat în activitatea de
transport ....................................................................................... 190
10.3. Fapte comise de persoanele care folosesc mijloacele de
transport ...................................................................................... 193
10.4. Fapte comise de terţe persoane, care nu participă în nici un fel
la activitatea de transport, nici ca transportatori nici ca beneficiari ai
transportului................................................................................. 194
MODELE DE DOCUMENTE CE SE FOLOSESC ÎN
TRANSPORTUL FEROVIAR DE MARFĂ ŞI DE CĂLĂTORI 196
MODELE DE DOCUMENTE CE SE FOLOSESC ÎN
TRANSPORTUL RUTIER DE MARFĂ ŞI CĂLĂTORI ........... 219
Bibliografie .................................................................................. 249

171